Arhiva | 5:48 pm

NAZISTUL KLAUS WERNER JOHANNIS IN MIJLOCUL CONDUCATORILOR PRINCIPALULUI PARTID PE CARE SE SPRIJINA!

16 feb.

Preşedintele Klaus Iohannis, în mijlocul conducătorilor principalului partid pe care se sprijină

Preşedintele Klaus Iohannis, în mijlocul conducătorilor principalului partid pe care se sprijină.

Articolul meu despre SRI care se redresează tot cu sprijinul lui Florian Coldea a stîrnit foarte mult interes. Pe lîngă asta, acuze, zvonuri, înjurături. Ca de obicei, reacțiile acestea sunt cu adevărat mobilizatoare. Ele probează faptul că ne-am atins ținta. Am atras atenția asupra unor lucruri nefericite din SRI. Noi le-am publicat cu speranța că ele vor duce la o îmbunătățire a climatului și la o corecție a practicilor anormale. Nici că am izbutit. În loc să cadă pe gînduri și să purceadă la o analiză a stării de lucruri, în SRI lucrurile au fost înțelese pe dos. Și, pe cale de consecință, și măsurile. L-au mutat pe Florian Coldea de la Periș la o vilă din București. Dar cu aceleași responsabilități. Mai mult, ieri-alaltăieri am primit cîteva însemnări. Cineva a ținut morțiș să-mi paseze un text pe care îl voi publica în continuare. Este vorba despre reacțiile la respectivul editorial publicat în ziarul Cotidianul.

Aceste notițe ne atrag atenția asupra unei legături puternice între Florian Coldea și președintele Iohannis. Altfel, președintele României n-ar fi mințit în gura mare, în lumina camerelor de luat vederi, anunțînd măsurile luate în cazul năbădăiosului general pus pe călătorii, putere și bani. De ce se expune Klaus Iohannis Serviciului și opiniei publice? Trebuie să vă reamintim că în Cotidianul am publicat un articol despre felul în care SRI a stabilit modelul de președinte printr-un sondaj făcut de Vasile Dîncu. De atunci, legătura dintre președinte și generalul Coldea a devenit aproape indestructibilă.

Mai circulă un zvon. Că președintele Klaus Iohannis ar fi dorit să renunțe la generalul Florian Coldea, dar în momentul în care ar fi debutat o asemenea discuție, Florian Coldea ar fi prezentat dosarul cu recuperarea bunurilor Grupului Etnic German și cu cel al vânzării de copii, întocmit de un ofițer de la Sibiu. Florian Coldea ar fi spus atunci că dosarul președintelui nu mai există, dar dacă SRI se străduiește, poate mai găsește ceva. Președintele ar fi mototolit decizia și colaborarea ar fi continuat, ajungînd la această minciună cu pensionarea generalului, soluție care nemulțumește ofițerii din SRI și îi expune. Ei au început să se teamă că o cădere adevărată a lui Florian Coldea și a Laurei Codruța Kovesi i-ar putea lăsa descoperiți. Iar unii ar putea ajunge în situația de a suporta consecințele aplicării protocoalelor.

Mai există și alte motive pentru care DNA nu cercetează declarațiile publice sau informațiile care circulă despre legăturile dintre Florian Coldea și campioni ai restituirilor de la ANRP. Povestea sacoșelor cu bani, pomenite de Traian Băsescu, îl include și pe Florian Coldea? Ce rol a jucat generalul în gestionarea fondurilor pentru televiziuni și alte medii care au pus umărul în campania electorală? Și cu ce bani?

Faptul că președintele Klaus Iohannis, în ciuda scandalurilor stîrnite de dezvăluirile unor foști (Ghiță, Udrea, Bica etc.), se face că n-aude, n-a vede și că nu-l interesează cîtuși de puțin, ca şi faptul că în loc să lămurească lucrurile, el continuă să le acopere, ne duce cu gîndul la secretele sale, comune cu ale SRI.

Iată textul primit pe căi întortocheate și care spune președintelui și conducerii SRI aceleași lucruri. Numai că în loc să ia măsuri serioase, ei ascund totul sub preș, imaginându-și că presa n-o să afle nimic.


Pericol de revoltă în SRI

O revoltă stă să izbucnească în Serviciul Român de Informaţii, cu toate consecinţele directe şi colaterale asupra capacităţilor acestuia de a-şi mai putea asuma misiunile în noul şi complicatul context regional şi continental, cu un mediu politico-administrativ intern grav afectat de dictatul oligarhilor poliţiei politice asupra deciziilor instituţiilor legitime ale puterilor statului.

Dezvăluirea de către Cotidianul a minciunii prezidenţiale privind demiterea şi trecerea în rezervă a prim-adjunctului directorului SRI a provocat un tsunami la Cotroceni. Preşedintele K.W. Iohannis, într-un incontrolabil acces de furie, l-a admonestat pe directorul Eduard Hellvig pentru incapacitatea păstrării secretului menţinerii în activitate a generalului Coldea.

Eduard Hellvig i-a convocat pe directorii securităţii interne şi ai filajului pentru a-i lua la refec şi a le pune în vedere să-i identifice neîntârziat pe cei care au dat din casă.

Generalului Coldea i-a fost schimbat sediul, de la Periş, la o vilă de protocol din zona Băneasa. Nu deconspirăm noua adresă, ca să nu-l disloce undeva de negăsit.

Situaţia creată prin menţinerea generalului Coldea, cu toate prerogativele funcţiei de prim-adjunct al directorului SRI păstrate, deşi oficial preşedintele României a comunicat personal eliberarea din funcţie şi trecerea în rezervă a acestuia, a generat nemulţumiri cvasigeneralizate în unităţile centrale şi teritoriale ale Serviciului. Şefi de direcţii centrale şi judeţene refuză să execute ordinele „demisului“ prim-adjunct.
Ofiţerii operativi refuză să mai facă parte din echipele mixte cu DNA, motivând că „mâine, poimâine, pleacă şefa DNA, iar noi putem fi cercetaţi, judecaţi şi condamnaţi“.

Comisia parlamentară de control a solicitat protocolul de conlucrare dintre DNA şi SRI. Din partea SRI s-a negat existenţa protocolului invocat de Asociaţia Naţională a Magistraţilor din România şi confirmat de generalul Oprişor, din partea CSAT. A fost, în schimb, prezentat un protocol din anul 2001, ieşit din uz.
Una dintre secretarele Comisiei a spus că au existat nu unul, ci mai multe asemenea protocoale, semnate în anii 2005, 2007 şi 2012. Când preşedintele Comisiei, senatorul Adrian Ţuţuianu, le-a solicitat, directorul SRI i-a replicat şugubăţ: „Vezi, ai grijă ce vrei, că te pun ăştia la rotisor!“. Chiar aşa, domnule Hellvig, cine sunt băieţii care manevrează „rotisorul“? Mai sunt tot în parohia SRI?!

Scoaterea protocoalelor la lumina legii ar dărâma eşafodajul puterii oculte exercitate asupra României. Sute de cazuri judiciare instrumentate ilegal ar trebui revizuite.

Cum se poate nega existenţa protocolului, în pofida declaraţiilor publice, chiar ale directorului SRI, care ne spunea despre zecile de echipe mixte SRI – DNA?!

Doamna colonel Dorina Coldea a fost relocată la Direcţia Securitate Economică, unde a mai activat într-o perioadă anterioară.

O intenţie iniţială de numire a generalului George Viorel Voinescu ca prim-adjunct al directorului SRI nu mai este de actualitate. A fost doar o fumigenă.

Florian Coldea nu renunţă la puterea pe care i-a conferit-o forţa financiară acaparată, controlată şi de care dispune arbitrar.

Klaus Werner Iohannis nu poate renunţa la generalul care-i stăpâneşte secretele şi manipulează vulnerabilităţile, fiindu-i inspiratorul deciziilor şi acţiunilor problematice. Ceea ce, de fapt, explică cele ce ni se întâmplă.

Şi totuşi sunt semnale că zilele lui Coldea, Kovesi şi ale altora la butoanele puterii s-ar putea termina odată cu punerea în operă a planului de răsturnare a guvernatorului Băncii Naţionale, căci pentru un conflict deschis cu oculta financiară internaţională, atât Iohannis, cât şi Hellvig, Coldea & Comp. sunt insignifianţi.

Reclame

PRIMARUL ORASULUI SINAIA,VLAD OPREA :DEZVALUIRI INCENDIARE DESPRE PROCURORUL VEDETA DNA MIRCEA NEGULESCU!

16 feb.

Imagini pentru MIRCEA NEGULESCU ,POZE

De la „zdrențe ordinare” la „un sex oral” în timpul anchetei.

Primarul orașului Sinaia, Vlad Oprea, un client cunoscut al procurorilor, susține că, într-un interogatoriu cu procurorul demisionar al DNA Ploiești Mircea Negulescu, magistratul a început să facă remarci cu tentă sexuală la adresa Alinei Petre, fosta noră a lui Virgil Măgureanu.

„În loc să mă întrebe ce s-a întâmplat legat de cazul respectiv pentru care m-a chemat, a schimbat tema dialogului, pentru că între timp a intrat în birou un ofițer, un angajat de la DNA Ploiești pe care nu-l cunoșteam, care i-a adus o carte de identitate și i-a zis că a venit doamna Alina Petre, nora lui Virgil Măgureanu. Mi-a arătat buletinul dânsei, îl avea în mână și m-a întrebat: ”Vă place cum arată? N-ați vrea să încercăm un sex oral cu dânsa acum, pe-aici?”, a povestit Oprea într-un interviu.

Întrebat ce i-a răspuns procurorului, edilul a declarat: „Efectiv prima dată am rămas stupefiat de bancul respectiv și i-am spus: ”Cred că am venit pentru altceva aici, nu pentru astfel de discuții”. Și mi-a răspuns: ”Ce, nu mai știi de glumă?”.

Fosta noră a lui Virgil Măgureanu a anunţat că aşteaptă dezminţiri, declarându-se şocată de acest comportament. „Dacă aceste lucruri sunt adevărate, îmi este SCÂRBĂ și propun un moment de JENĂ pentru acest Procuror DNA!!! Aștept dezmințiri!”, a spus Alina Petre. Procurorul Negulescu nu a avut o reacție până acum la acuzația adusă de primarul din Sinaia.

DNA structura centrală a anunțat miercuri că Mircea Negulescu a cerut încetarea activităţii în cadrul instituției, după o înregistrare difuzată de România TV în care magistratul stă de vorbă cu soţia omului de afaceri Vlad Constantin, inculpat într-un dosar. În înregistrarea difuzată de România TV Negulescu numește doi procurori din Ploiești „zdrențe ordinare”. (Detalii aici)

PROTESTELE,VERIFICARI ALE „CAMPULUI TACTIC!”

16 feb.

Acum, când ministrul justițiar Florin Iordache s-a retras mai înțelept decât l-a perceput piața, după ce, deghizat în Zorro, a penetrat, ca un exercițiu oratoric, compacta mulțime din fața Palatului Victoria, când sacrificiul său și curenții polari le-au mai domolit tinerilor flacăra din inimi, ar fi momentul unor considerații de natură tehnică. Jurnaliștii TV, angajați predilect în evidențierea unui tip de retorism, insistă doar pe ceea ce se vede în economia celor care se întâmplă sau caută prilej de întâmplare.

Evident, aceste considerații nu vor altera cu nimic din măreția protestatarilor. În România, suntem obligați de realitate să constatăm anumite creșteri: nivelul de civilizație al străzii, dragostea de țară și dimensiunea steagurilor. Tinerii frumoși, în mod evident, și liberi, în mod necesar, apără de două săptămâni înțelepciunea președintelui cancelar Klaus Iohannis și sancționează vocația de legiuitor a președintelui (de partid) premier Liviu Dragnea, ambii preocupați de pacea socială și de binele semenului lor. În spatele primului sunt voturile noastre și Germania, cu SUA venind din lateral. În spatele gladiatorului din Teleorman sunt voturile românilor grijulii pentru votul lor, deja furioși, și socialiștii europeni, cu SUA abordate direct, la masă.

Între victoria altora și prostia scindării

Așa cum continuă lucrurile, există însă posibilitatea să constatăm că victoriile mediatice ale lui Klaus Iohannis asupra lui Liviu Dragnea sunt, de fapt, victoriile altora împotriva României, iar frumusețea indubitabilă a străzii va fi fost în realitate prostia unei națiuni scindate. Și atunci vom putea să trăim fericirea că penalii, cu circumstanța agravantă de a proveni dintr-un partid comunist, nu ne pot conduce, deși au câștigat democratic guvernarea, în defavoarea celor protejați de binomul UE-SUA. Nu ne putem impune să uităm cum se băteau nu demult între ele aproape toate partidele, inclusiv cele din alianța de atunci, USL, pentru a-l aduce pe Klaus Iohannis la putere, indiferent de funcție, la Guvern sau la Președinție, mai ales că descendenților din PCR li s-a tot refuzat din 2004 citadela Cotroceniului, asociată cu politica externă, cu medierea, cu garanția respectării Constituției și cu ce se mai practică la noi extra time, cert constituțional. Cât ar fi ea democrația de obligatorie ca metodă a maselor de a-și alege conducătorii, nu se poate risca insecuritatea furnizată de „partenerii“ PSD ai Europei, care ar putea, la un moment dat, tranzacționari cum sunt, să treacă pe tărâmul interzis al dialogului real cu Rusia. Și atunci interdicția accesului la putere a penalilor capătă o logică mai importantă decât aceea care este efect al unor legi arbitrare, impuse în cea mai mare parte de cei care îți asigură protectoratul.

Două agore naționale: intersecția și trotuarul

Oamenii liberi cu atât mai mult nu pot trece prin plasele de selecție, care despart masele de grupul reprezentanților politici, care tind să-și însușească puterea cu orice ocazie, mai mult sau mai puțin calendaristică. Tendința naturală a animalului politic din România ar trebui dresată, voința de putere va fi cenzurată de acceptul de reprezentare? În acest context, libertatea va rămâne cu certitudine un slogan pentru votanți, excedați, cum s-a demonstrat deja, de frumusețe și libertate, tocmai acea libertate de dincolo de gardurile care delimitează cele două agore naționale, intersecția din Piața Victoriei și trotuarul din fața Cotroceniului, localizări disproporționate din toate punctele de vedere care, aparent, ar conta în democrație. Oricând, acest sistem, pentru consolidarea căruia luptăm, îl va prefera pe coruptul său, protejându-i inclusiv corupția, în defavoarea celui cu accese de libertate, pentru că gesturile și atitudinile acestuia ar putea înstrăina interesele din interiorul unui protectorat. Nu putem avea naivitatea să credem că tolerarea actelor de corupție a celor care își pun interesele în aplicare a fost o chestiune de tragere la sorți între indivizi sau între jurămintele lor. Când este vorba de o țară din ce în ce mai fragilă și de un popor din ce în ce mai inexistent, această naivitate ar trebui total interzisă de minima inteligență.

Victoria democratică a poporului român asupra lui însuși

Intransigența conceptuală a președintelui nostru trebuie să se manifeste în acord cu cei care s-au săturat de viclenia și abuzurile PSD, nu are alternativă, însă acest adevăr nu trebuie speculat ca metodă pentru dezbinarea țării, în primă fază doar o dezbinare de responsabilitate cetățenească. Acest miracol de bun-simț, care a guvernat protestele din orașele mari ale României, a ascuns încrâncenarea și ura împotriva adversarului politic, care câștigase alegerile, precum în vremurile când PSD, sub altă denumire, își putea manifesta, fără constrângeri politice sau de coduri juridice, tirania cleptomană. Și când câștigase? Tocmai când fuseseră supuși represiunii anticorupție, de expresie occidentală. Alegerile au fost mai libere chiar și decât dorința de libertate a membrilor PSD, fiind organizate în mod corect de comisarii, consilierii și secretarele Europei.

Poporul român tolerant a repurtat o victorie democratică asupra poporului român instruit, liber și intransigent. Pentru stăpâni este intolerabil. Ce folos le mai pot aduce lor democrația și resursele noastre, dacă însăși democrația le alungă de la putere pupilele? Asta nu poate compensa certitudinea poporului român de a considera că politicienii noștri se adună unii cu alții în diferite partide pentru a-i face lui bine, tocmai cu pârghiile pe care el însuși, poporul, le încredințează, după care se complace continuu în marja de eroare a luminițelor de la capătul răbdării sau, după caz, al manipulării.

Binomul, un instrument de control

Domnul Iohannis este astăzi președinte ca produs al luptei împotriva corupției în aceeași măsură în care Ion Iliescu a fost un președinte emanat din Revoluția din decembrie 1989. Bineînțeles, atât corupția, cât și excesele totalitare sunt ceva străin de esența noastră, de care, în ultimul sfert de mileniu, Europa și SUA vor numaidecât să ne scape.

Indiferent cât ar încerca Liviu Dragnea să se pună la dispoziția puterilor străine, indiferent cât ar plăti pentru asta de la partid sau de la bugetul de stat, știu exact ce spun, el nu poate fi de încredere, atât timp cât partidul său este perceput ca fiind de natură estică, riscant pentru stabilitatea din zonă. PSD și alianțele pe care le construiește nu pot guverna în administrația centrală nici măcar când câștigă alegerile, și nu doar acum s-a întâmplat această particularitate democratică, Traian Băsescu le-a destructurat deceniul trecut, pentru a crea premisele controlului deplin asupra resurselor și poziției noastre democratice. Ceea ce a făcut Ion Iliescu în prima parte a anilor ‚90 pe plan intern, pentru a nu fi deranjat în exercitarea puterii, a făcut Traian Băsescu pentru puterile occidentale în ambele mandate.

Și pentru că jocul politic poate fi oricând riscant prin condiția sa imprevizibilă, a fost creat un organism de control, sub pretextul luptei împotriva corupției, o evidență. Binomul elimină rând pe rând piesele cu care se joacă extrem de vizibil acest sport al minții, șahul vasalilor. Când devine evident că de pe tablă cad obiectiv doar piesele negre, se sacrifică și câte un pion sau vreun nebun de culoare albă. Niciodată regina.

O luptă absurdă într-un context grav

Este exclus să mă gândesc la vreo scuză, cel puțin de natură intelectuală, atât pentru conținutul Ordonanței cu ghinion subliminal, cât și pentru maniera ei de promovare. Însă pesediștii ar fi putut să știe că, în cazul în care nu trec Ordonanța 13, vor fi ușuiți din peisaj, cu pierderi majore de natură personală, pe un motiv absurd, corupția, când aceasta, indiferent de moment, a fost la liber pentru toată lumea și doar acum dorește cineva, ca un ghinion străin, într-un fel deloc aleatoriu, să o considere a fi un handicap politic… Cum să accepți atât de ușor acest lucru, mai ales când poporul votează cu tine și ai aproape 70% din puterea parlamentară, decizională și capacitate curat constituțională de a face legi cerute de CSM, CEDO și necesități personale? Șansa noastră este că întâmplările din piețele României sunt doar o verificare a potențialului din „câmpul tactic“. Lupta pare absurdă în contextul extrem de grav din împrejurimi. Există riscul degenerării și, astfel, al unor pierderi ireparabile pentru țară, ca justificări pentru eventuale intervenții străine. Nu este doar de frivolul procentaj electoral, ori de teama de a pierde mandatul câștigat împotriva sfidătorului Victor Ponta. Am mai avut și un alt noroc, protestele de amploare fără precedent democratic au fost cu ceva timp înainte de reconfigurarea care va fi în Balcani. În plus, lumea unită a democrațiilor tradiționale are acum o altă agendă, nu dorește destabilizare exact acolo unde a reușit să își impună idealurile, iluziile și bunăstarea, ca esențe ale democrațiilor în curs de consolidare, pe care le urmărește atent, protector, intervenind cu substanță ideologică și magistrați atunci când este cazul.

Două pericole: depopularea și părăsirea interesului național

Bineînțeles că nu ne trebuie rușii aici, experiența românilor este cumplită, dar asta nu înseamnă că nu a devenit foarte vizibilă agresarea lor și noi acum suntem aliații Occidentului, dar și vecinii rușilor. Între timp, la înțelegere cu europenii, Vladimir Putin, un om politic care înțelege deplin șansa existenței poporului rus în Europa, a ajuns la o privire de lunetă de Galați. Și nu cred că ar vrea neapărat să vină până la Tecuci, însă îi poate trimite pe aliații lor, cel puțin așa cum a venit și Europa, cu apucăturile ei cu tot, ca aliat și ca speranță de mai bine a noastră…

Vladimir Putin nu este dominat de gesturi poetice sau de tandrețe, cadoul pe care i l-a făcut ciracului de la Chișinău nu este un simbol, este chiar o hartă! Putin nu a făcut gesturi necontrolate sau gesturi prin care Rusia a pierdut atunci sau ulterior. De pildă, Ungariei, micimea actuală îi tensionează așteptarea, ea vrea în mod constant să își depășească anumite complexe, are ea, așa, o tendință veche de ocupare a unor teritorii, nevoia de spațiu vital a unui popor care și-a dorit să construiască sau să atace imperii. Din 1848, Ungaria a crezut continuu că doar neșansa a făcut-o mică, lucru pe care nu îl observase până atunci din cauza ochelarilor austrieci. S-a săturat să tot aștepte de la NATO și UE să i se dea granițele fostului imperiu austriac, acum se lipește cu agitația cocoșului pitic de altă sursă de speranță, firesc la nivel psihologic. În contextul eliberărilor din 1988-1989, nu a mers, nu a mers nici în martie 1990, probabil nici acum, dar, cu certitudine, există această șansă atunci când România va fi depopulată și părăsită de interesul național, cam așa cum este acum, când orgoliul, continuarea mandatului și eliminarea adversarului politic sunt mai importante decât tot ce este cu adevărat mai important, țara întru care trebuie să exiști. Cei mai mulți dintre oameni iubesc întunericul în care stau pentru că este întunericul lor. Și acesta trebuie uneori negat cu lumină artificială.

Marius Marian Şolea, scriitor

CODUL FISCAL MODIFICAT DE GUVERNUL GRINDEANU,SCADE VENITURILE MULTINATIONALELOR SI A CORPORATISTILOR DIN ROMANIA!

16 feb.

Imagine similară

 

Eliminarea de la 1 februarie a plafonului de cinci salarii medii brute peste care nu se impuneau contribuțiile sociale și contribuțiile de sănătate a generat pierderi lunare de venituri de 2,4% pentru cei cu salarii de 3.500 euro brut, 5,5% pentru persoanele care au un brut de 4.000 de euro, 7,2% pentru angajații cu un brut de 4.500 euro, 8,5% pentru cei cu 5.000 de euro, 10,3% pentru salariații cu 6.000 de euro și 13,8% pentru cei cu 10.000 de euro. Este vorba despre sume cuprinse între 375 de lei (pentru un brut de 3.500 de euro) și 5.055 lei (pentru un brut de 10.000 de euro). Eliminarea plafonului este prevăzută de Ordonanța de Urgență 3/2017.

Guvernul Grindeanu intenționează să obțină pe această cale venituri suplimentare în jur de 1,9 miliarde de lei la buget în acest an, bani cu care PSD își poate ține în parte promisiunile de scăderi de taxe și de creșteri de venituri pentru anumite categorii de salariați. Ordonanța 3 lovește în aproximativ 65.000 de persoane care au salarii de peste 3.000 de euro, în special pe cele din industria IT. Reprezentanții Asociației Patronale a Industriei de Software și Servicii (ANIS) au reacționat și au spus că o astfel de măsură, „fără a fi anunţată în prealabil, afectează negativ performanţa şi competitivitatea sectorului şi poate crea incertitudine, fapt ce poate afecta gradul de încredere în sectorul românesc de tehnologie şi înaltă performanţă“. „Cu o rată de creştere-record, cifra de afaceri a sectorului aproape că s-a dublat faţă de 2012, de la 1,87 miliarde de euro la 3,61 miliarde de euro în 2016, depăşind astfel 6% din PIB, conform estimărilor ANIS. De asemenea, productivitatea angajaţilor a crescut cu 35% în aceeaşi perioadă, de la aproape 29.000 euro în 2012 la 39.400 euro, conform estimării pentru 2016“, au declarat oficialii ANIS.

Schimbările aduse de Guvern

Eliminarea plafonului s-a făcut prin modificarea Codului Fiscal, mai exact, prin abrogarea mai multor alineate. De exemplu, articolul 139, alineatul 2, din Codul Fiscal, care se referă la plata CAS în cuantum de 10,5% de către angajat, prevedea până la 31 ianuarie 2017 că, „în situația în care totalul veniturilor prevăzute la alin. (1) este mai mică decât valoarea a de 5 ori câștigul salarial mediu brut, contribuția individuală de asigurări sociale se calculează în limita acestui plafon, pe fiecare loc de realizare a venitului“. Guvernul Grindeanu a eliminat acest alineat. Articolul 157, alineatul 3, din Codul Fiscal, care se referea la obligația angajatului de a plăti 5,5% contribuția de sănătate, stipula: „Pentru veniturile realizate începând cu data de 1 ianuarie 2017, în situația în care totalul veniturilor prevăzute la alin. (1) este mai mare decât valoarea a de 5 ori câștigul salarial mediu brut prevăzut la art. 139 alin. (3), contribuția individuală de asigurări sociale de sănătate se calculează în limita acestui plafon“. Și acest alineat a fost abrogat de Guvernul PSD.

Chestiunea salariului minim

Tot de la 1 februarie, salariul minim a fost săltat de la 1.250 lei la 1.450 de lei. Asta înseamnă un net de 140 lei în plus, adică o creștere cu 15,1% a veniturilor pentru cei plătiți cu salariul minim. Pentru angajator, aceasta înseamnă o cheltuială suplimentară cu forța de muncă. Astfel, dacă până la 31 ianuarie 2017 un angajator plătea 1.538 lei pentru un brut de 1.250 lei, acum el este nevoit să plătească 1.783 lei. Asta înseamnă că schimbarea nivelului salariului minim pe economie îi crește costul cu un salariu cu 16%. Dacă are 10 salariați, angajatorul va trebui să suplimenteze fondul de salarii în acest an cu aproape 30.000 de lei.

Analistul economic Iulian Bălan susține că, la prima vedere, măsura de creștere a salariului minim îi avantajează pe cei care câștigă atât, însă pentru economie și pentru restul societății nu este bună. „Cei care au în primul rând de suferit de pe urma unei astfel de decizii sunt șomerii, tinerii și muncitorii necalificați sau cu calificări slabe. Asta, pentru că le va fi mai greu să își găsească un loc de muncă, de vreme ce, prin majorarea salariului minim, devine mai scump pentru companii să-i angajeze. Practic, acestor persoane li se restricționează accesul pe piața muncii. Deși ar fi dispuse să lucreze pe salarii mai mici, pentru a-și găsi un loc de muncă, respectiv a dobândi experiență și abilități, nu li se permite să liciteze «prețuri» mai mici pentru munca lor, din cauza salariului minim. Pe de altă parte, majorarea salariului minim impune costuri suplimentare întregii economii. Toți antreprenorii trebuie să scoată mai mulți bani din buzunar pentru a-și remunera angajații cu cele mai mici salarii. Care ajung adesea să-și piardă locul de muncă, fiind categoria la care se poate renunța cel mai ușor. Pe total, cel mai mult câștigă statul de pe urma majorării salariului minim pe economie, întrucât urmează să încaseze mai mulți bani din impozitul pe venit și din contribuțiile de asigurări sociale ale beneficiarilor acestui tip de remunerație. Și mărirea salariului minim reprezintă o decizie arbitrară, care nu se corelează cu productivitatea. Nu stimulează creșterea nivelului de trai și nici crearea de locuri de muncă. Poate aduce bugetului mai mulți bani, dar cu condiția să nu genereze șomaj. De fapt, mărirea salariului minim nu duce doar la șomaj, ci la stagflație, situație în care inflația, stagnarea sau recesiunea și șomajul survin simultan“, a scris Iulian Bălan pe blogul său.

Calcule

Salariul brut 13.405 lei – (3.000 euro) – încasează net 9.402 lei – nu a pierdut nimic

Salariul brut 15.750 lei – (3.500 euro) – încasează net 11.047 lei – a pierdut 375 lei (-2,4%)

Salariul brut 18.000 lei – (4.000 euro) – încasează net 12.625 lei – a pierdut 735 lei (-5,5%)

Salariul brut 20.250 lei – (4.500 euro) – încasează net 14.204 lei – a pierdut 1.095 lei (-7,2%)

Salariul brut 22.500 lei – (5.000 euro) – încasează net 15.780 lei – a pierdut 1.456 lei (-8,5%)

Salariul brut 24.750 lei – (5.500 euro) – încasează net 17.359 lei – a pierdut 1.815 lei (-9,5%)

Salariul brut 27.000 lei – (6.000 euro) – încasează net 18.938 lei – a pierdut 2.175 lei (-10,3%)

Salariul brut 45.000 lei – (10.000 euro) – încasează net 31.563 lei – a pierdut 5.055 lei (-13,8%)

Salariul se câștigă

Adrian Bența, consultant fiscal

Creșterea salariului minim pe economie nu trebuie să fie o recompensă oferită bugetarilor care au mers la vot. Pentru orice salariat, mai ales plătit la minimum, orice creștere este bună, dar nu același lucru se poate spune și despre cei care le plătesc aceste salarii.

În ultimii cinci ani salariul minim a crescut cu peste 200%, dar asta nu înseamnă că performanța angajaților a crescut cu același procentaj. Salariul trebuie mărit doar prin creșterea productivității. Efecte neplăcute ale acestei creșteri se vor vedea mai ales în sectoarele care folosesc în principal forța de muncă ieftină.

Sunt zone în țară în care există fabrici de manufactură care primesc materie primă din Occident, folosesc angajați plătiți cu salariul minim, iar produsele sunt exportate. La aceste întreprinderi, rata de profit este mică, iar o astfel de măsură crește riscul de șomaj Mai apare și posibilitatea ca banii să treacă și într-o zonă gri, prin reducerea, pe hârtie, a programului de muncă sau prin transferul banilor de salariu prin alt tip de contracte, de drepturi de autor sau civile.

Taie pofta de muncă

Eliminarea plafonului de cinci salarii medii brute peste care nu se impuneau contribuțiile sociale și contribuțiile de sănătate se aplică unui număr relativ mic de persoane.

Dar tocmai acești angajați, indiferent dacă sunt de la stat sau din sectorul privat, sunt cei care au responsabilități, creează plus-valoare. Iar faptul că acestora li se iau din banii pe care-i primesc în mână le taie din pofta de muncă, nu mai sunt stimulați.

Și mai apare și o nouă problemă: emigrarea forței de muncă înalt calificate și bine plătite, oficial.
Până acum, sectorul IT a avut unele facilități, dar acum se trezesc cu o impozitare de 10% a salariului care depășește 3 mii de euro.

De curând am vorbit cu un programator care are salariul de 5 mii de euro și care a decis să plece în Belgia, unde sunt alte condiții fiscale. l

ANALIZA PERTINENTA A POLITOLOGULUI ,PROFESORUL KEMAL H.KARPAT(92 DE ANI) ORIGINAR DIN DOBROGEA,BUNICUL VICEPREMIERULUI SEVIL SHHAIDEH,CONSULTANT POLITIC AL PRESEDINTILOR REPUBLICANI,CARTER,REAGAN SI GEORGE BUSH,CARE TRAIESTE IN USA,DESPRE CE A INSEMNAT SI VA INSEMNA VICTORIA PRESEDINTELUI REPUBLICAN AL USA DONALD J.TRUMP,PENTRU AMERICA SI INTREAGA LUME CARE VA INSEMNA SFARSITUL GLOBALISMULUI !

16 feb.

Bunicul lui Sevil Shhaideh, consultant politic al lui Carter, Reagan şi George Bush

Într-o Americă zdruncinată de victoria lui Donald Trump şi de protestele care i-au urmat, profesorul Kemal H. Karpat (92 ani), politolog originar din Dobrogea, care a fost consultant în trei foste administraţii de la Casa Albă, păstrează o viziune de ansamblu asupra rezultatului neaşteptat al republicanului în cursa prezidenţială.

Originar din Dobrogea, profesorul Kemal H. Karpat (92 ani), care trăieşte în Statele Unite ale Americii, decodifică pentru „Adevărul“ ce a însemnat votul american şi la ce trebuie să se aştepte lumea de acum încolo.

„Într-un fel, alegerile au fost o surpriză: toţi se aşteptau ca Hillary Clinton să câştige. Însă nu au calculat bine. America a dorit o schimbare adâncă a sistemului care a stat pe picioare de 50-60 ani, acel stabiliment de la Washington care este un stat în stat. În loc să fie un câştig pentru Trump sau o pierdere pentru Clinton, votul a fost o demonstraţie a publicului pentru un nou sistem. Vocea poporului a vrut să fie auzită mai bine la Washington, pentru a debloca tot felul de piedici în calea democraţiei: cum ar fi regulamente care au încetinit dezvoltarea economică, deşi de 6-7 ani s-au dezvoltat în America 11 milioane servicii noi – deci ţara s-a dezvoltat destul de bine. Dar n-a ajuns la nivelul dorit de populaţie. America este capabilă să aibă o creştere economică mai mare, de 3-4%“, afirmă profesorul Karpat. „Schimbările vor fi făcute cu moderaţie“

Istoricul spune că alegerile trebuie văzute nu doar dintr-o prismă îngustă a democraţiei formale, ci din perspectiva dorinţei poporului pentru o schimbare mai profundă a sistemului dominant din Washington DC. „Mulţi care de obicei votează pentru democraţie, cum sunt statele Pennsylvania, Ohio, Carolina de Nord, state-cheie care asigură victoria, au votat pentru republicani – a fost ceva pe neaşteptate! Până şi aşa-numitele minorităţi – cum ar fi americanii din Sud, latino-americanii – au votat pentru Trump, deşi majoritatea a ţinut cu Hillary. Pe de altă parte, e cert: Trump a vorbit cu curaj şi deschis că face asta şi face ailaltă. Dar deja sunt semnale care arată că ceea ce a promis el în campanie nu o să se îndeplinească pe deplin. Deja în discursul lui sunt semne de schimbare“, a constatat Karpat.

În ceea ce priveşte schimbarea promisă, politologul merge pe moderaţie, făcând diferenţă între discursul de campanie electorală şi realitatea administrativă. „Vor fi luate probabil unele măsuri în privinţa minorităţilor, dar nu se ştie până unde or să meargă. Probabil vor fi aplicate cu moderare, fie privind musulmanii, fie privind zidul de la graniţa cu Mexicul. Unele poziţii au fost promise unor oameni care n-au nimic de-a face sau prea puţin cu vechea structură de la Washington DC. Este foarte important cine va fi ministrul Afacerilor Externe. Sunt vreo 3-4 candidaţi, iar ultimul care s-a anunţat, Mitt Romney, fostul candidat al republicanilor de acum 4 ani, mi se pare şi cel mai eligibil. Are statura intelectuală şi socială pe care alţii nu o au. Or să fie deci schimbări, dar nu radicale, nu aşa cum s-a anunţat în campania electorală. Donald Trump nu are o linie precisă de gândire, e oarecum imprevizibil în gândire şi decizii, deci poate furniza surprize. Dar democraţia americană are la îndemâna multe măsuri cu care poate să limiteze puterea preşedintelui – cum ar fi Congresul sau Curtea Constituţională.“

Întrebarea care frământă lumea este cum va evolua relaţia americană cu Estul, în special cu Rusia. Fără strălucirea URSS de altădată, Rusia rămâne factorul de influenţă în politica de la Răsărit. „Asta este marea întrebare: care va fi relaţia America-Rusia? Care va fi atitudinea lui Donald Trump faţă de NATO, al căruia stâlp principal este America? Toată Europa Apuseană face parte din NATO, America nu poate activa numai şi numai după părerea ei. În campanie, Trump a avut cuvinte prietenoase către Putin. Dar acestea sunt situaţii trecătoare. Ce rămâne este dorinţa Rusiei de a deveni din nou o putere mondială şi de a conduce iarăşi lumea. Asta nu se va întâmpla. Trebuie admis că suntem într-o perioadă de nebulozitate politică, economică. După semnele date de Bursă, putem să ne păstrăm optimismul, este o schimbare pozitivă, care nu s-a mai văzut de 7-8 ani. Eu nu cred că este un caz de alarmă. Ne putem aştepta la anumite corectării ale politicii – fie în privinţa ISIS, fie în privinţa Orientului Apropiat.

Nu cred că situaţia României este în pericol în vreun fel. Poate după 5-6 ani de aşteptare, poziţia Americii către Rusia se vor clarifica. Probabil nu în favoarea Rusiei sau Chinei, ci mai degrabă va fi un status-quo“, afirmă profesorul Kemal H. Karpat. „Putin să uite ambiţiile imperialiste“

În calitate de fost consultant al administraţiei americane de la Casa Albă, în timpul mandatelor Carter, Reagan şi Bush senior, profesorul Kemal H. Karpat îl vede pe Donald Trump ca pe un om pragmatic, nu ca pe impulsiv capabil să apese pe butonul roşu ce ar declanşa un război nuclear distructiv. „Donald Trump este un om foarte inteligent, practic şi pragmatic, nu un ideolog, cum a spus chiar Obama.

Când nu va avea responsabilităţi guvernamentale, putea vorbi liber. Acum, când responsabilităţile sunt aşa importante, el o să ia măsuri aşa cum dictează interesul Americii, în sensul îmbunătăţirii relaţiilor cu Europa, Apuseană sau Mijlocie. Dacă ar putea îmbunătăţi relaţiile cu Rusia, fără să sacrifice Ucraina, ar fi pozitiv pentru Europa. Dar Putin trebuie să uite ambiţiile imperialiste de a domina Europa Răsăriteană, în Caucaz sau în Asia Centrală. Declanşarea butonului roşu nu este aşa simplă, cum s-a discutat. Nu depinde doar de impulsul preşedintelui, sunt alţi factori care trebuie luaţi în seamă – cum ar fi împotriva cui va arunca bomba.

În campaniile electorale, în America se vorbeşte mult şi exagerat. După campanie se revine la discursul practic şi obişnuit. Nu pun bază în aceste ameninţări de atacuri nucleare, care ar însemna distrugere mutuală, nu doar a Rusiei, a Americii. Ar dispărea lumea întreagă“, consideră profesorul Kemal H. Karpat (foto jos).

Kemal H. Karpat s-a născut la 15 februarie 1925, în Armutlia (astăzi Turda, comuna Mihai Bravu, judeţul Tulcea). În 1942 absolvă Seminarul Teologic Musulman din Medgidia şi merge să studieze la Facultatea de Drept a Universităţii din Istanbul. Obţine titlul de Doctor în drept public şi politic la Universitatea din Istanbul. În 1950 pleacă în SUA, unde îşi începe cariera academică, din postura de asistent universitar (1950-1953). Primeşte titlul de Doctor al Universităţii din New York în 1957, unde ulterior va fi profesor guvernamental (1962-1967). Este cercetător ştiinţific la Universitatea Harvard (1960-1961). În 1967 devine profesor la Universitatea Wisconsin, de unde a ieşit la pensie, în 2003, la vârsta de 80 de ani şi cu titlul academic de „distinguished professor“. A fost consultant al preşedinţilor americani Carter, Reagan şi Bush, pe probleme de Orient. Fiu al imamului Hüseyin oglu Haşim, Mehmet Kemal (cum este trecut pe certificatul de naştere) sau Kemal Haşim Ömer (pe numele său complet) s-a născut într-un sat dobrogean, la 15 februarie 1925.

În 1946 a luat o decizie majoră: îşi schimbă numele de familie în Karpat. „În străinătate treceam printr-o serie de greutăţi, cu oameni care încercau să mă exploateze şi să-mi pună frâne în dorinţa mea de a studia. Eu am fost un om liber, care am spus ce am gândit, fără frică, fără rezerve. Unora nu le plăcea. Am vrut un nume simbolic, care nu se pleacă la nimic, care stă dârz în faţa greutăţilor, a ameninţărilor, să-şi păzească demnitatea. Şi în acelaşi timp am dorit un nume care să amintească de originea mea, de locul natal, de România. Mi-am luat numele după Munţii Carpaţi. Deşi să vă spun drept, până atunci nu văzusem Carpaţii, am creat Carpaţii în mine. Am creat Carpaţii mei. Şi am devenit un fel de munte. Toată familia mi-a urmat gestul“, mărturiseşte profesorul tătar. Cariera sa internaţională, care urmează după acest moment, este prodigioasă. Confirmarea definitivă o primeşte odată cu invitarea la Casa Albă, la Washington, unde cei mai puternici oameni ai lumii, preşedinţii Statelor Unite ale Americii, îi cer sfatul.

NAZISTUL KLAUS WERNER JOHANNIS LA SFARSIT DE MANDAT,INTRUCAT VA DEMISIONA,A PROMULGAT LEGEA BUGETULUI DE STAT SI LEGEA ASIGURARILOR SOCIALE DE STAT.UN ROL IMPORTANT LA AVUT PRESEDINTELE DONALD J.TRUMP CARE IL CUNOASTE PE KEMAL H.KARPAT,BUNICUL VICEPREMIRULUI ROMAN SEVIL SHHAIDEH,CONSULTANT POLITIC AL REPUBLICANILOR CARTER,REAGAN SI GEORGE BUSH,IAR INTALNIREA CU HANS KLEMM AMBASADORUL USA LA BUCURESTI A INTARIT FAPTUL CA ADMINISTRATIA REPUBLICANA A PRESEDINTELUI DONALD TRUMP SPRIJINA GUVERNUL LEGITIM ALES AL ROMANIEI ,GRINDEANU!

16 feb.

Imagini pentru iohannis,trump poze

 

Președintele Klaus Iohannis a anunțat joi că a promulgat Legea bugetului de stat și Legea asigurărilor sociale pe anul 2017.

În acest buget, veniturile sunt supraapreciate, sunt prevăzute cheltuieli foarte mari, a spus Iohannis, care a cerut totodată guvernului responsabilitate.

„Am decis astăzi și am făcut-o deja — am promulgat bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale. Țara are nevoie de buget și Guvernul care s-a angajat să execute acest buget acum are posibilitatea să dovedească cum va face acest lucru”, a spus șeful statului la Palatul Cotroceni.

Alte declaraţii

„Am făcut o analiză a bugetului şi a bugetului de asigurări sociale. Această analiză a confirmat ce am mai spus: veniturile la buget sunt supraapreciate, cheltuieli sunt prevăzute în sumă foarte mare.
Abordarea hiperoptimistă se poate vedea făcând o comparaţie la veniturile bugetului consolidat de anul trecut şi de anul acesta. Se constată o creştere de 14%, fără să se explice de unde vine creşterea.
Se confirmă că există credite de angajament într-o sumă nemiavăzută de peste 50 de miliarde.
Am decis şi am şi făcut-o, am promulgat bugetul şi bugetul asigurărilor sociale. Ţara are nevoie de buget şi guvernul, care s-a angajat să execute acest buget acum, are posibilitatea să dovedească cum va face acest lucru.
Pentru guvern am un mesaj simplu. În cursul acestui exercitiu bugetar îi cer 3 lucruri: responsabilitate, responsabilitate şi responsabilitate.

Bunicul lui Sevil Shhaideh, consultant politic al lui Carter, Reagan şi George Bush

Într-o Americă zdruncinată de victoria lui Donald Trump şi de protestele care i-au urmat, profesorul Kemal H. Karpat (92 ani), politolog originar din Dobrogea, care a fost consultant în trei foste administraţii de la Casa Albă, păstrează o viziune de ansamblu asupra rezultatului neaşteptat al republicanului în cursa prezidenţială.

Originar din Dobrogea, profesorul Kemal H. Karpat (92 ani), care trăieşte în Statele Unite ale Americii, decodifică pentru „Adevărul“ ce a însemnat votul american şi la ce trebuie să se aştepte lumea de acum încolo.

„Într-un fel, alegerile au fost o surpriză: toţi se aşteptau ca Hillary Clinton să câştige. Însă nu au calculat bine. America a dorit o schimbare adâncă a sistemului care a stat pe picioare de 50-60 ani, acel stabiliment de la Washington care este un stat în stat. În loc să fie un câştig pentru Trump sau o pierdere pentru Clinton, votul a fost o demonstraţie a publicului pentru un nou sistem. Vocea poporului a vrut să fie auzită mai bine la Washington, pentru a debloca tot felul de piedici în calea democraţiei: cum ar fi regulamente care au încetinit dezvoltarea economică, deşi de 6-7 ani s-au dezvoltat în America 11 milioane servicii noi – deci ţara s-a dezvoltat destul de bine. Dar n-a ajuns la nivelul dorit de populaţie. America este capabilă să aibă o creştere economică mai mare, de 3-4%“, afirmă profesorul Karpat. „Schimbările vor fi făcute cu moderaţie“

Istoricul spune că alegerile trebuie văzute nu doar dintr-o prismă îngustă a democraţiei formale, ci din perspectiva dorinţei poporului pentru o schimbare mai profundă a sistemului dominant din Washington DC. „Mulţi care de obicei votează pentru democraţie, cum sunt statele Pennsylvania, Ohio, Carolina de Nord, state-cheie care asigură victoria, au votat pentru republicani – a fost ceva pe neaşteptate! Până şi aşa-numitele minorităţi – cum ar fi americanii din Sud, latino-americanii – au votat pentru Trump, deşi majoritatea a ţinut cu Hillary. Pe de altă parte, e cert: Trump a vorbit cu curaj şi deschis că face asta şi face ailaltă. Dar deja sunt semnale care arată că ceea ce a promis el în campanie nu o să se îndeplinească pe deplin. Deja în discursul lui sunt semne de schimbare“, a constatat Karpat.

În ceea ce priveşte schimbarea promisă, politologul merge pe moderaţie, făcând diferenţă între discursul de campanie electorală şi realitatea administrativă. „Vor fi luate probabil unele măsuri în privinţa minorităţilor, dar nu se ştie până unde or să meargă. Probabil vor fi aplicate cu moderare, fie privind musulmanii, fie privind zidul de la graniţa cu Mexicul. Unele poziţii au fost promise unor oameni care n-au nimic de-a face sau prea puţin cu vechea structură de la Washington DC. Este foarte important cine va fi ministrul Afacerilor Externe. Sunt vreo 3-4 candidaţi, iar ultimul care s-a anunţat, Mitt Romney, fostul candidat al republicanilor de acum 4 ani, mi se pare şi cel mai eligibil. Are statura intelectuală şi socială pe care alţii nu o au. Or să fie deci schimbări, dar nu radicale, nu aşa cum s-a anunţat în campania electorală. Donald Trump nu are o linie precisă de gândire, e oarecum imprevizibil în gândire şi decizii, deci poate furniza surprize. Dar democraţia americană are la îndemâna multe măsuri cu care poate să limiteze puterea preşedintelui – cum ar fi Congresul sau Curtea Constituţională.“

Întrebarea care frământă lumea este cum va evolua relaţia americană cu Estul, în special cu Rusia. Fără strălucirea URSS de altădată, Rusia rămâne factorul de influenţă în politica de la Răsărit. „Asta este marea întrebare: care va fi relaţia America-Rusia? Care va fi atitudinea lui Donald Trump faţă de NATO, al căruia stâlp principal este America? Toată Europa Apuseană face parte din NATO, America nu poate activa numai şi numai după părerea ei. În campanie, Trump a avut cuvinte prietenoase către Putin. Dar acestea sunt situaţii trecătoare. Ce rămâne este dorinţa Rusiei de a deveni din nou o putere mondială şi de a conduce iarăşi lumea. Asta nu se va întâmpla. Trebuie admis că suntem într-o perioadă de nebulozitate politică, economică. După semnele date de Bursă, putem să ne păstrăm optimismul, este o schimbare pozitivă, care nu s-a mai văzut de 7-8 ani. Eu nu cred că este un caz de alarmă. Ne putem aştepta la anumite corectării ale politicii – fie în privinţa ISIS, fie în privinţa Orientului Apropiat.

Nu cred că situaţia României este în pericol în vreun fel. Poate după 5-6 ani de aşteptare, poziţia Americii către Rusia se vor clarifica. Probabil nu în favoarea Rusiei sau Chinei, ci mai degrabă va fi un status-quo“, afirmă profesorul Kemal H. Karpat. „Putin să uite ambiţiile imperialiste“

În calitate de fost consultant al administraţiei americane de la Casa Albă, în timpul mandatelor Carter, Reagan şi Bush senior, profesorul Kemal H. Karpat îl vede pe Donald Trump ca pe un om pragmatic, nu ca pe impulsiv capabil să apese pe butonul roşu ce ar declanşa un război nuclear distructiv. „Donald Trump este un om foarte inteligent, practic şi pragmatic, nu un ideolog, cum a spus chiar Obama.

Când nu va avea responsabilităţi guvernamentale, putea vorbi liber. Acum, când responsabilităţile sunt aşa importante, el o să ia măsuri aşa cum dictează interesul Americii, în sensul îmbunătăţirii relaţiilor cu Europa, Apuseană sau Mijlocie. Dacă ar putea îmbunătăţi relaţiile cu Rusia, fără să sacrifice Ucraina, ar fi pozitiv pentru Europa. Dar Putin trebuie să uite ambiţiile imperialiste de a domina Europa Răsăriteană, în Caucaz sau în Asia Centrală. Declanşarea butonului roşu nu este aşa simplă, cum s-a discutat. Nu depinde doar de impulsul preşedintelui, sunt alţi factori care trebuie luaţi în seamă – cum ar fi împotriva cui va arunca bomba.

În campaniile electorale, în America se vorbeşte mult şi exagerat. După campanie se revine la discursul practic şi obişnuit. Nu pun bază în aceste ameninţări de atacuri nucleare, care ar însemna distrugere mutuală, nu doar a Rusiei, a Americii. Ar dispărea lumea întreagă“, consideră profesorul Kemal H. Karpat (foto jos).

Kemal H. Karpat s-a născut la 15 februarie 1925, în Armutlia (astăzi Turda, comuna Mihai Bravu, judeţul Tulcea). În 1942 absolvă Seminarul Teologic Musulman din Medgidia şi merge să studieze la Facultatea de Drept a Universităţii din Istanbul. Obţine titlul de Doctor în drept public şi politic la Universitatea din Istanbul. În 1950 pleacă în SUA, unde îşi începe cariera academică, din postura de asistent universitar (1950-1953). Primeşte titlul de Doctor al Universităţii din New York în 1957, unde ulterior va fi profesor guvernamental (1962-1967). Este cercetător ştiinţific la Universitatea Harvard (1960-1961). În 1967 devine profesor la Universitatea Wisconsin, de unde a ieşit la pensie, în 2003, la vârsta de 80 de ani şi cu titlul academic de „distinguished professor“. A fost consultant al preşedinţilor americani Carter, Reagan şi Bush, pe probleme de Orient. Fiu al imamului Hüseyin oglu Haşim, Mehmet Kemal (cum este trecut pe certificatul de naştere) sau Kemal Haşim Ömer (pe numele său complet) s-a născut într-un sat dobrogean, la 15 februarie 1925.

În 1946 a luat o decizie majoră: îşi schimbă numele de familie în Karpat. „În străinătate treceam printr-o serie de greutăţi, cu oameni care încercau să mă exploateze şi să-mi pună frâne în dorinţa mea de a studia. Eu am fost un om liber, care am spus ce am gândit, fără frică, fără rezerve. Unora nu le plăcea. Am vrut un nume simbolic, care nu se pleacă la nimic, care stă dârz în faţa greutăţilor, a ameninţărilor, să-şi păzească demnitatea. Şi în acelaşi timp am dorit un nume care să amintească de originea mea, de locul natal, de România. Mi-am luat numele după Munţii Carpaţi. Deşi să vă spun drept, până atunci nu văzusem Carpaţii, am creat Carpaţii în mine. Am creat Carpaţii mei. Şi am devenit un fel de munte. Toată familia mi-a urmat gestul“, mărturiseşte profesorul tătar. Cariera sa internaţională, care urmează după acest moment, este prodigioasă. Confirmarea definitivă o primeşte odată cu invitarea la Casa Albă, la Washington, unde cei mai puternici oameni ai lumii, preşedinţii Statelor Unite ale Americii, îi cer sfatul.

O LOVITURA DURA PENTRU NAZISTUL KLAUS WERNER JOHANNIS.LA ORDINUL PRESEDINTELUI REPUBLICAN AL USA ,DONALD J.TRUMP,AMBASADORUL HEINZ KLEMM S-O INTALNIT CU NEPOATA LUI KEMEL H.KARPAT CARE A CONSILIAT PATRU PRESEDINTI REPUBLICANI,VICEPREMIERUL SEVIL SHHAIDEH.LA INCHEIEREA INTALNIRII AMBASADORUL USA HANS KLEMM A DECLARAT CA SUSTINE PROGRAMUL SI GUVERNUL ROMAN GRINDEANU LEGITIM ALES AL MAJORITATII PARLAMENTARE PSD +ALDE!

16 feb.

Vicepremierul Sevil Shhaideh a avut o întâlnire cu ambasadorul SUA la București, Hans Klemm.

”Cei doi înalți oficiali și-au reafirmat disponibilitatea de a continua dezvoltarea Parteneriatului Strategic România – SUA în toate domeniile sale. România s-a angajat să rămână un aliat ferm și responsabil al SUA și o ancoră a relației transatlantice” transmite un comunicat de presă al Ministerului Dezvoltării Regionale.

Viceprim-ministrul Sevil SHHAIDEH a punctat principiile referitoare la politica externă asumate în Programul de guvernare: continuitate, predictibilitate și creșterea implicării active, principii care vor fi aplicate și în relația României cu SUA.

Bunicul lui Sevil Shhaideh, consultant politic al lui Carter, Reagan şi George Bush

Într-o Americă zdruncinată de victoria lui Donald Trump şi de protestele care i-au urmat, profesorul Kemal H. Karpat (92 ani), politolog originar din Dobrogea, care a fost consultant în trei foste administraţii de la Casa Albă, păstrează o viziune de ansamblu asupra rezultatului neaşteptat al republicanului în cursa prezidenţială.

Originar din Dobrogea, profesorul Kemal H. Karpat (92 ani), care trăieşte în Statele Unite ale Americii, decodifică pentru „Adevărul“ ce a însemnat votul american şi la ce trebuie să se aştepte lumea de acum încolo.

„Într-un fel, alegerile au fost o surpriză: toţi se aşteptau ca Hillary Clinton să câştige. Însă nu au calculat bine. America a dorit o schimbare adâncă a sistemului care a stat pe picioare de 50-60 ani, acel stabiliment de la Washington care este un stat în stat. În loc să fie un câştig pentru Trump sau o pierdere pentru Clinton, votul a fost o demonstraţie a publicului pentru un nou sistem. Vocea poporului a vrut să fie auzită mai bine la Washington, pentru a debloca tot felul de piedici în calea democraţiei: cum ar fi regulamente care au încetinit dezvoltarea economică, deşi de 6-7 ani s-au dezvoltat în America 11 milioane servicii noi – deci ţara s-a dezvoltat destul de bine. Dar n-a ajuns la nivelul dorit de populaţie. America este capabilă să aibă o creştere economică mai mare, de 3-4%“, afirmă profesorul Karpat. „Schimbările vor fi făcute cu moderaţie“

Istoricul spune că alegerile trebuie văzute nu doar dintr-o prismă îngustă a democraţiei formale, ci din perspectiva dorinţei poporului pentru o schimbare mai profundă a sistemului dominant din Washington DC. „Mulţi care de obicei votează pentru democraţie, cum sunt statele Pennsylvania, Ohio, Carolina de Nord, state-cheie care asigură victoria, au votat pentru republicani – a fost ceva pe neaşteptate! Până şi aşa-numitele minorităţi – cum ar fi americanii din Sud, latino-americanii – au votat pentru Trump, deşi majoritatea a ţinut cu Hillary. Pe de altă parte, e cert: Trump a vorbit cu curaj şi deschis că face asta şi face ailaltă. Dar deja sunt semnale care arată că ceea ce a promis el în campanie nu o să se îndeplinească pe deplin. Deja în discursul lui sunt semne de schimbare“, a constatat Karpat.

În ceea ce priveşte schimbarea promisă, politologul merge pe moderaţie, făcând diferenţă între discursul de campanie electorală şi realitatea administrativă. „Vor fi luate probabil unele măsuri în privinţa minorităţilor, dar nu se ştie până unde or să meargă. Probabil vor fi aplicate cu moderare, fie privind musulmanii, fie privind zidul de la graniţa cu Mexicul. Unele poziţii au fost promise unor oameni care n-au nimic de-a face sau prea puţin cu vechea structură de la Washington DC. Este foarte important cine va fi ministrul Afacerilor Externe. Sunt vreo 3-4 candidaţi, iar ultimul care s-a anunţat, Mitt Romney, fostul candidat al republicanilor de acum 4 ani, mi se pare şi cel mai eligibil. Are statura intelectuală şi socială pe care alţii nu o au. Or să fie deci schimbări, dar nu radicale, nu aşa cum s-a anunţat în campania electorală. Donald Trump nu are o linie precisă de gândire, e oarecum imprevizibil în gândire şi decizii, deci poate furniza surprize. Dar democraţia americană are la îndemâna multe măsuri cu care poate să limiteze puterea preşedintelui – cum ar fi Congresul sau Curtea Constituţională.“

Întrebarea care frământă lumea este cum va evolua relaţia americană cu Estul, în special cu Rusia. Fără strălucirea URSS de altădată, Rusia rămâne factorul de influenţă în politica de la Răsărit. „Asta este marea întrebare: care va fi relaţia America-Rusia? Care va fi atitudinea lui Donald Trump faţă de NATO, al căruia stâlp principal este America? Toată Europa Apuseană face parte din NATO, America nu poate activa numai şi numai după părerea ei. În campanie, Trump a avut cuvinte prietenoase către Putin. Dar acestea sunt situaţii trecătoare. Ce rămâne este dorinţa Rusiei de a deveni din nou o putere mondială şi de a conduce iarăşi lumea. Asta nu se va întâmpla. Trebuie admis că suntem într-o perioadă de nebulozitate politică, economică. După semnele date de Bursă, putem să ne păstrăm optimismul, este o schimbare pozitivă, care nu s-a mai văzut de 7-8 ani. Eu nu cred că este un caz de alarmă. Ne putem aştepta la anumite corectării ale politicii – fie în privinţa ISIS, fie în privinţa Orientului Apropiat.

Nu cred că situaţia României este în pericol în vreun fel. Poate după 5-6 ani de aşteptare, poziţia Americii către Rusia se vor clarifica. Probabil nu în favoarea Rusiei sau Chinei, ci mai degrabă va fi un status-quo“, afirmă profesorul Kemal H. Karpat. „Putin să uite ambiţiile imperialiste“

În calitate de fost consultant al administraţiei americane de la Casa Albă, în timpul mandatelor Carter, Reagan şi Bush senior, profesorul Kemal H. Karpat îl vede pe Donald Trump ca pe un om pragmatic, nu ca pe impulsiv capabil să apese pe butonul roşu ce ar declanşa un război nuclear distructiv. „Donald Trump este un om foarte inteligent, practic şi pragmatic, nu un ideolog, cum a spus chiar Obama.

Când nu va avea responsabilităţi guvernamentale, putea vorbi liber. Acum, când responsabilităţile sunt aşa importante, el o să ia măsuri aşa cum dictează interesul Americii, în sensul îmbunătăţirii relaţiilor cu Europa, Apuseană sau Mijlocie. Dacă ar putea îmbunătăţi relaţiile cu Rusia, fără să sacrifice Ucraina, ar fi pozitiv pentru Europa. Dar Putin trebuie să uite ambiţiile imperialiste de a domina Europa Răsăriteană, în Caucaz sau în Asia Centrală. Declanşarea butonului roşu nu este aşa simplă, cum s-a discutat. Nu depinde doar de impulsul preşedintelui, sunt alţi factori care trebuie luaţi în seamă – cum ar fi împotriva cui va arunca bomba.

În campaniile electorale, în America se vorbeşte mult şi exagerat. După campanie se revine la discursul practic şi obişnuit. Nu pun bază în aceste ameninţări de atacuri nucleare, care ar însemna distrugere mutuală, nu doar a Rusiei, a Americii. Ar dispărea lumea întreagă“, consideră profesorul Kemal H. Karpat (foto jos).

Kemal H. Karpat s-a născut la 15 februarie 1925, în Armutlia (astăzi Turda, comuna Mihai Bravu, judeţul Tulcea). În 1942 absolvă Seminarul Teologic Musulman din Medgidia şi merge să studieze la Facultatea de Drept a Universităţii din Istanbul. Obţine titlul de Doctor în drept public şi politic la Universitatea din Istanbul. În 1950 pleacă în SUA, unde îşi începe cariera academică, din postura de asistent universitar (1950-1953). Primeşte titlul de Doctor al Universităţii din New York în 1957, unde ulterior va fi profesor guvernamental (1962-1967). Este cercetător ştiinţific la Universitatea Harvard (1960-1961). În 1967 devine profesor la Universitatea Wisconsin, de unde a ieşit la pensie, în 2003, la vârsta de 80 de ani şi cu titlul academic de „distinguished professor“. A fost consultant al preşedinţilor americani Carter, Reagan şi Bush, pe probleme de Orient. Fiu al imamului Hüseyin oglu Haşim, Mehmet Kemal (cum este trecut pe certificatul de naştere) sau Kemal Haşim Ömer (pe numele său complet) s-a născut într-un sat dobrogean, la 15 februarie 1925.

În 1946 a luat o decizie majoră: îşi schimbă numele de familie în Karpat. „În străinătate treceam printr-o serie de greutăţi, cu oameni care încercau să mă exploateze şi să-mi pună frâne în dorinţa mea de a studia. Eu am fost un om liber, care am spus ce am gândit, fără frică, fără rezerve. Unora nu le plăcea. Am vrut un nume simbolic, care nu se pleacă la nimic, care stă dârz în faţa greutăţilor, a ameninţărilor, să-şi păzească demnitatea. Şi în acelaşi timp am dorit un nume care să amintească de originea mea, de locul natal, de România. Mi-am luat numele după Munţii Carpaţi. Deşi să vă spun drept, până atunci nu văzusem Carpaţii, am creat Carpaţii în mine. Am creat Carpaţii mei. Şi am devenit un fel de munte. Toată familia mi-a urmat gestul“, mărturiseşte profesorul tătar. Cariera sa internaţională, care urmează după acest moment, este prodigioasă. Confirmarea definitivă o primeşte odată cu invitarea la Casa Albă, la Washington, unde cei mai puternici oameni ai lumii, preşedinţii Statelor Unite ale Americii, îi cer sfatul.

”Subiectul principal al discuțiilor celor doi oficiali l-au reprezentat prioritățile Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice si Fondurilor Europene. În acest sens, ministrul a prezentat prioritățile stabilite în Programul de guvernare din domeniile gestionate, cu accent pe trei dintre ele: susținerea investițiilor în infrastructura locală, absorbția fondurilor europene și reforma administrației.  Cu privire la fondurile europene, oficialul român a precizat că, în sprijinul creşterii competitivităţii României, este esențială absorbția integrală a fondurilor europene până în 2023. Guvernul îşi propune accelerarea ritmului de cheltuire a fondurilor europene pentru a ajunge la o rată de 72,5% până la 31 decembrie 2020 şi de 100% până la 31 decembrie 2023. Referitor la reforma administraţiei publice, viceprim-ministrul SHHAIDEH a vorbit despre țintele promovate în „Strategia pentru Consolidarea Administraţiei Publice 2014 – 2020”: eficienţă, responsabilitate, credibilitate, transparenţă şi deschidere către cetăţean. Rezultatele vizate sunt crearea unei administrații suple, cu viteză de reacţie rapidă şi proactivă, consistentă în decizii şi cu resurse umane motivate şi profesioniste.  În domeniul dezvoltării durabile a României, viziunea Guvernului privind Administrația Publică include 10 măsuri concrete privind asigurarea pachetului minim de servicii publice (10S) în fiecare localitate din mediul rural: sănătate, educație (școli, grădinițe, creșe), apă – canalizare, energie termică și electrică (iluminat public), drumuri, salubrizare, cultură, culte, sport și locuințe. E.S. Hans KLEMM a salutat colaborarea deosebit de fructuoasă în cadrul Parteneriatului Strategic. Cele două părți au declarat că susțin dinamizarea colaborării bilaterale în domeniul educației și în alte domenii specifice, inclusiv prin schimb de experți.” transmite comunicatul cu privire la întâlnire.

%d blogeri au apreciat asta: