Arhiva | 6:25 pm

NAZISTUL KLAUS WERNER JOHANNIS SI SOATA SA CARMEN,VOR AFLA PE 22 FEBRUARIE 2017 CA AU PIERDUT CASA IN URMA „CONTESTATIEI IN ANULARE”,PRIN DECIZIA CURTII DE APEL PITESTI ,IAR „CORUPTUL CARE UCIDE”,PIROMANUL ROMANIEI ,ISI VA DA DEMISIA SAU VA FI DEMIS PENTRU INALTA TRADARE DE TARA!

19 feb.

Curtea de Apel Pitești a anunțat ieri că amână pentru data de 22 februarie a.c. pronunțarea deciziei în dosarul în care Klaus Iohannis și soția sa au contestat pierderea unei case din Sibiu, prin anularea contractului de vânzare-cumpărare.
Casa de pe str. Nicolae Bălcescu, nr. 29 (Sibiu) fusese cumpărată de la stat, în 1997, de către chiriași. Doi ani mai târziu însă, contractele lor de vânzare cumpărare au fost anulate în instanță, la solicitarea lui Ioan Baștea, urmaș al lui Nicolae Baștea, care ar fi fost nepotul lui Ghenea Eliseu, proprietarul interbelic al acelui imobil.
Clădirea situată în centrul vechi al Sibiului a ajuns apoi în proprietatea familiei Iohannis, care a cumpărat partea urmașilor lui Nicolae Baștea. Foștii chiriași au deschis procese în instanțe, pentru anularea contractelor prin care familia Iohannis intrase în posesia imobilului din Sibiu.
Ei au contestat calitatea de urmaș de drept al lui Nicolae Baștea (mort în 1993) care nu fusese rudă cu Ghenea Eliseu (decedat fără a avea succesori).
Pentru a intra în posesia celor două imobile ce-i aparținuseră lui Ghenea Eliseu (unul pe str. Nicolae Bălcescu, și celălalt pe str. G-ral Magheru, nr. 35), Baștea și Iohannis s-au folosit de acte de stare civilă false și de un certificat de moștenitor încheiat în 1999, prin fraudă.
Ȋn 2003, Baștea și Iohannis au fost chiar cercetați penal, fiind acuzați de uz de fals, scria la acea dată Hotnews. Ȋnsă nici Baștea, nici Iohannis n-au fost trimiși în judecată. La dosarul de urmărire penală au lucrat procurori din Alba-Iulia și din Sibiu.
La 1 februarie 2005, Judecătoria Brașov a declarat nulitatea absolută a acelui certificat de moștenitor și a dispus rectificarea cărții funciare, în sensul radierii dreptului de proprietate a lui Ioan Baștea, Georgeta Lăzurcă și Carmen Johannis. Teoretic, familia Johannis pierduse dreptul de proprietate asupra imobilui de pe Nicolae Bălcescu 29.
Iohannis a atacat decizia Judecătoriei Brașov, însă în iunie 2005 Curtea de Apel Brașov i-a respins recursul.
Au urmat ani de procese, timp în care Baștea și Iohannis – pentru că titlurile de proprietate pe care le-au obținut în 1999 rămăseseră, în parte, valabile – au stăpânit, în coproprietate, imobilul de pe str. Nicolae Bălcescu.
Ȋnchiriat încă din 2001 către banca Raiffeisen, acel spațiu a generat până în prezent venituri totale de aproximativ 640.000 de euro, potrivit contractelor de închiriere obținute de la Registrul Comerțului de RISE Project. Familia președintrelui României s-a bucurat de jumătate din bani.
Ȋn mai 2014, Tribunalul Brașov a anulat  contractul de vânzare-cumpărare a imobilului, dispunând „rectificarea CF nr. 9331 Sibiu sub nr. top 45/1 în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților Baștea Ioan, Johannis Carmen Georgeta și Johannis Klaus Werner înscris sub nr. B9, 10 și 11 asupra imobilului de la A+1.”
Iohannis, devenit între timp președintele României, a făcut recurs, însă Curtea de Apel Brașov i l-a respins, în noiembrie 2015.
Mai departe, șeful statului a depus contestație în anulare împotriva acestei decizii și a cerut Ȋnaltei Curți de Casație și Justiție strămutarea dosarului, pe motiv că judecătorii din Brașov nu îndeplinesc condiția de independență și imparțialitate, ca urmare a presiunii exercitate de mass-media asupra lor, în cei 10 ani cât a durat procesul, informează presa locală.
Carmen și Klaus Iohannis au mai susținut, în solicitarea de strămutare, că „pe plan local s-a creat un curent nefavorabil lor, aspect de natură a afecta, cel puțin la nivel de aparență, imparțialitatea judecătorilor”.
La 6 aprilie 2016, ȊCCJ a admis cererea de strămutare a procesului la Curtea de Apel Pitești. Nu se știe și cu ce argumente, decizia 825/2016 nefiind publicată pe site-ul Curții Supreme.
Dosarul a ajuns la Curtea de Apel Pitești în aprilie 2016. La primul termen, în 22 iunie, instanța a amânat „judecarea cauzei la 28 septembrie 2016, pentru când citează intimata Baștea Rodica (n.r. – moștenitoarea lui Ioan Baștea) (…), respectiv intimații Marinescu Marius Albin (n.r. – fost chiriaș) și Statul Român prin Municipiul Sibiu prin Primar”.
La 28 septembrie, instanța „amână pronunțarea la 4 octombrie 2016 asupra cererii de verificare de scripte formulată de intimații Oargă și Antonescu (n.r. – foști chiriași)” și amână judecarea cauzei la 7 decembrie 2016”.
Cum Georgeta Lăzurcă, mama lui Carmen Iohannis și parte în acest proces, a decedat la la 9 octombrie 2016, la termenul din decembrie, Curtea de Apel Pitești a încuviințat „cererea formulată de apărătorul contestatorilor (n.r. – familia Iohannis) privind amânarea cauzei pentru introducerea în cauză a moștenitorilor contestatoarei Lăzurcă Georgeta”, punând în vedere contestatorilor, „prin apărător, să depună certificatul de deces al contestatoarei Lăzurcă Georgeta, să indice moștenitorii în timp util în vederea citării acestora pentru următorul termen și să depună dovada calității de moștenitor.”
Iohannis și soția lui nu s-au conformat însă, ba mai mult, au făcut cerere de suspendare a procesului. Cerere respinsă de instanță la termenul din 18 ianuarie 2017, când judecătorii au admis, în schimb, „cererea formulată de intimați (n.r. – foștii chiriași) privind emiterea unei adrese către Primăria mun. Sibiu, în vederea comunicării moștenitorilor defunctei Lăzurcă Georgeta”.
La termenul de ieri, 15 februarie a.c., Curtea de Apel Pitești a amânat cu o săptămână pronunțarea deciziei în acest dosar,  pentru data de 22.02.2017.

FOSTUL CHIMIST,BOGDAN CHIRIEAC,MARE UASCERIST ,DEVENIT JURNALIST,”TUNURI DE ZECI DE MILIOANE DE EUROI”DE LA BUGETUL STATULUI CAND ERA PROPAGANDIST BASIST SI ACUM JOHANNIST DE „DREAPTA”,PRECUM „ROOROCUL „BRUCAN,PREVEDE DE FRICA CA SA NU FIE ANCHETAT „SFARSITUL „DICTATURII PSD+ALDE „A GUVERNULUI GRINDEANU,PANA IN PRIMA DECADA A LUNII MARTIE 2017,DAR UITA SA ZICA CA JOHANNIS ISI VA DE DEMISIA IN PRIMA DECADA A LUNII MARTIE 2017!

19 feb.

Bogdan Chirieac – afaceri de zeci de milioane de euro de la bugetul statului

Imagini pentru BOGDAN CHIRIEAC ,RADU TUDOR,BASESCU,IOHANNIS POZE

 

Comandant de detasament pioneiri, Secretar UTC pe liceu apoi CC UTC Sector1. Creste rapid si se integreaza cu brio in sistem devenind colaborator cu acte in regula si apoi agent acoperit DIE(SIE), activand ca ghid ONT in perioada 1984-89. Dintr-o familie cu “origini sanatoase” , tatal general de securitate, mama angajata MI, actualmente membra de onoare PD.
Toate firmele in care Chireac este actionar sunt controlate din umbra de Partidul Democrat (acum PDL – n.r.). Asa se explica si vizitele dese ale sus numitului la sediul PD din Aleea Modrogan No. 1 .

Toate “analizele” sale im-pertinente il evidentiaza ca pe un individ molusca fara coloana vertebrala , gata oricand sa imbratiseze doctrine si atitudini in functie de interesul momentului.

Indoctrinat din frageda copilarie cu un sentiment vadit antioccidental , Bogdan Chireac prefera ceaiul rusesc rece in sticla de Coca Cola.

In privinta actionariatului mamei numitului Chireac, este cat se poate de firesc deoarece au avut o viata de stat cu letconul in priza mesterind la statii radio si in final au inteles cum se lucreaza in STS.

Cei mici mai au de citit, despre cum functioneaza tetra(sistemul nu indispensabilii), pana sa poata si ei sa le intretina reteaua celor de la STS.

Recent, s-a reusit inmormantarea de catre CNSAS a dosarului de securist original al acestui exces de colesterol cu cravata.

In 2000 Chireac juca in “The Transporter” carand genti cu bani de la multinationale catre PSD (Ioan Mircea Pascu, Miki Shpaga , Nastase si spera sa fie recompensat cu functia de ministru de externe dar Congo a pierdut…nici macar nu era discret …avea cont in Elvetia la BSI si de acolo sprijinea cum putea campania electorala).

Chireac e doar un mic element..intro retea de ziaristi care duc bani de la multinationale la politic. Dupa care ne “formeaza” opiniile despre anticoruptie si moralitate.Exista documente si nu este exclus sa apara cumva prin presa…exista conturi si transferuri bancare swifturi.

Bogdan Chireac – informatorul Barbulescu

Potrivit editiei on-line a ziarului Cotidianul, jurnalistul Bogdan Chirieac, fost redactor-sef la ziarul Gandul, a recunoscut ca a dat note la Securitate, insa sustine ca a semnat cu numele real. Bogdan Chirieac sustine ca singura tangenta cu Securitatea o constituie rapoartele intocmite dupa fiecare excursie in care, ca ghid la ONT, insotea turisti straini.

„Aceste documente erau semnate cu numele meu real si erau cam la fel cu cele pe care actualul sef de stat era obligat sa le redacteze dupa fiecare calatorie”, a declarat Chirieac.

El a precizat ca „este exclus” sa fi semnat vreun angajament de colaborare, asa cum sustin surse din CNSAS, atribuindu-i numele conspirativ „Barbulescu”. Presa a relatat faptul ca acesta are angajamente cu Securitatea, nume conspirativ, existand, de asemenea, “probe scrise” in privinta colaborarii cu fostul regim.

Bogdan Chireac ar fi refuzat sa se prezinte la audierile CNSAS, desi a fost invitat de cel putin doua ori.

Redactorul-sef al ziarului “Gandul”, Bogdan Chirieac, este contrazis de fostii sai colegi de breasla, ghizii ONT, care sustin ca nu erau obligati sa dea note la Securitate.

Ghizii ONT nu erau obligati sa dea rapoarte Securitatii, chiar daca munca lor presupunea contactul cu cetateni straini. Aceasta sustin fostii colegi de breasla ai lui Bogdan Chirieac, dezmintind astfel cele declarate de jurnalist privind relatia sa cu Securitatea.

Daca redactorul-sef de la “Gandul”, verificat de CNSAS, spune ca era obligat prin lege sa dea rapoarte Securitatii dupa fiecare excursie, alti fosti ghizi ONT spun ca nimeni nu le cerea asa ceva si ca raportau doar chestiuni tehnice.

Si nu Securitatii, ci unui referent de la Biroul Ghizi al ONT.

“Nu scriam in nici un caz ce se vorbea in grupul de turisti. Erau un fel de rapoarte de evaluare a excursiei, scri-se o data cu hirtia de decont, in care semnalam probleme de genul “la cutare restaurant s-a servit mincarea rece”, “pe traseul cutare autocarul a facut pana””, relateaza Gabriel Giurgiu, jurnalist la TVR, fost ghid ONT vreme de sase ani.

Declaratii la comun

“Spuneai daca in hotel a fost inundatie, daca soferul s-a imbatat sau autocarul a intirziat. Practic trebuia sa semnalezi punctele slabe ale excursiei, ale unui traseu. Si toate astea se raportau referentilor din ONT de la Biroul Ghizi, ce erau specializati pe limbi. Si nu erau deloc chestii secrete, caci stateam si cite doi-trei la o masa cind le scriam”, spune si Gheorghe Fodoreanu, care a lucrat intre 1968 si 1986 la ONT Carpati ca ghid de circuite, iar astazi e presedintele Asociatiei Nationale a Agentiilor de Turism.

Colaborare pe bani

Desi spun ca nu era o obligatie sa dai note Securitatii, printre ghizi existau, totusi, si informatori. Cei care fusesera racolati de Securitate erau insa cunoscuti ca atare de colegi.

“Cei care semnasera un angajament erau usor de recunoscut. Eu am lucrat pe litoral si erau doar vreo doi-trei care erau trimisi in excursii de patru zile la Istanbul. Pe acestia ii banuiam ca sint racolati”, spune Gabriel Giurgiu, precizind ca pe el nu au incercat sa-l racoleze, “probabil pentru ca aveam o pila in ONT”.

Monitorizarea atenta a ghizilor viza, spune acesta, in special detinerea de valuta. “Daca soferul era nemultumit de bacsis si te turna, veneau cei de la Politia Economica si te ridicau si daca aveai o marca te duceau si te bateau pana spuneai tot. Dar nici aici nu era vorba de Securitate”, spune Gabriel Giurgiu.

Pe linga salariu, un ghid cistiga dupa o excursie de trei saptamini un bacsis mediu de 2.000 de lei. Multi dintre fostii ghizi au ajuns oameni de afaceri de succes dupa 1990, exemple fiind Dan Sucu, de la Mobexpert, Viorel Catarama, de la Elvila, si Alin Burcea, de la Paralela 45.

Lucrurile se leaga – afaceri cu statul de 24 mil. dolari

Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Ministerul Internelor si Reformei Administrative au incredintat din nou, fara licitatie, contracte grase firmei jurnalistului Bogdan Chireac, care controleaza compania Centrul pentru Servicii de Radiocomunicatii SRL(CSR).

 

https://i1.wp.com/www.danbadea.net/wp-content/uploads/2009/11/Chirieac-avere.jpg

 

 

 

În urmă cu doi ani, înainte de a fi exclus din mass-media controlate de moguli, am avut posibilitatea să public două materiale de presă despre Bogdan Chirieac. Acest derbedeu de presă, implicat recent în şantajarea unui înalt demnitar al statului, a dezvoltat afaceri  de zeci de milioane de euro alimentate de la buget. Nu se ştie, spre exemplu, dacă şi el a folosit, sau nu, şantajul, pentru a ajunge să pună mâna pe contractele cu Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, dar din ultimele dezvăluiri referitoare la întâlnirea cu şeful ANI, de la restaurantul El Capitan, rezultă cel puţin că aprobă această practică de tip mafiot. Pentru cei care nu ştiu cine este Bogdan Chirieac, un individ care şi-a făcut „numărul” în cârdăşie cu un alt derbedeu de presă, CT Popescu, prezint mai jos cele două articole documentate riguros şi publicate într-un cotidian care avea să fie închis, practic, de mafiotul (Marius Locic) care-l patrona, două luni mai târziu.
Nastase şi jurnaliştii de casă
Nastase şi jurnaliştii de casă (foto badpolitics.ro)

Mai întâi trebuie făcute nişte scurte consideraţii tehnice. Mitul jurnaliştilor de televizor este o mare intoxicare mass media.

99% dintre „jurnaliştii” care apar la televizor sunt nişte impostori! Un jurnalist adevărat, de presă scrisă, nu apare pe micul ecran decât dacă prezenţa sa este absolut necesară pentru clarificarea unei situaţii extreme. Nu mai vorbim despre jurnalistul de investigaţii care, odată apărut la televizor, nu-şi mai poate face meseria deoarece va exista riscul să fie oricând recunoscut de cei pe care îi investighează. Prin urmare, din perspectiva acestei meserii, apariţia la tv. este o abdicare de la principiile de bază ale jurnalismului de investigaţii. Asta înseamnă că toţi cei care sunt surprinşi spunând palavre la tv., dar afirmă că sunt jurnalişti de investigaţii, sunt, cum spuneam mai sus, impostori. Consideraţiile au fost necesare pentru a explica de ce indivizi precum Chirieac, Popescu sau alţii de aceeaşi teapă au ajuns să fie „apreciaţi”, chipurile, de bizonii pe care au avut grijă să-i manipuleze ani de-a rândul.

Iată ce scriam eu, în 2007, despre Bogdan Chirieac şi despre incompatibilitatea dintre calitatea sa de ziarist şi aceea de om de afaceri de succes:

1. SCRIITORII TELECOMUNICAŢIILOR SPECIALE

Chirieac avere

Serviciul de Telecomunicaţii Speciale a acordat, în 2006, fără licitaţie, contracte de zeci de milioane de euro unor firme „de apartament“ controlate de jurnalistul Bogdan Chirieac sau de consilierul prezidenţial Daniel Moldoveanu.

Un cotidian central al dezvăluit, ieri, implicarea ziaristului Bogdan Chirieac într-o afacere dubioasă, de zeci de milioane de euro, cu Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS). Profitul înregistrat, anul trecut, de pe urma afacerilor vizate, a fost de peste cinci milioane de euro. Bani frumoşi nu numai pentru un ziarist, dar şi pentru un potent om de afaceri.
Dacă Chirieac era un simplu om de afaceri, dezvăluirea ar fi trecut neobservată. El însă este un cunoscut formator de opinie şi, prin intermediul presei, poate influenţa decizii politice la cel mai înalt nivel. Prin urmare, descoperim aici o crasă incompatibilitate morală între cele două feţe ale ziaristului de la „Gândul“. De ziarist şi de om de afaceri. Asta cu toate că şeful său, Cristian Tudor Popescu, se face că nu pricepe unde e ciudăţenia.
Şeful Clubului Român de Presă, tovarăş şi el cu Chirieac în câteva firme, are toate motivele să-şi acopere colegul ziarist, cum a făcut-o şi atunci când a aflat că acelaşi Chirieac, dăduse cu subsemnatul la Securitate pe vremea în care era un simplu ghid turistic. Dezvăluirea privind relaţia specială a firmei lui Chirieac cu STS, mai ales datorită modului prin care această firmă a fost favorizată este, cu atât mai mult, un semnal de alarmă cu privire la un posibil trafic de influenţă făcut pe lângă instituţia condusă de generalul maior Marcel Opriş.

Cum vom vedea, însă, mai jos, STS-ul condus de generalul Opriş (foto stânga) nu se află la prima afacere încheiată cu o firmă controlată direct sau din umbră de un nume sonor al scenei publice româneşti, el fiind recidivist în acordarea unor contracte de milioane de euro prin negociere cu o singură sursă, sau chiar în urma unor licitaţii.

Concret, „Evenimentul zilei“ a publicat, ieri, sub titlul „Tunurile lui Chirieac“ (semnat Mihai Munteanu) modul în care firma Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţ ii SRL (CSR) a beneficiat de contracte de aproximativ 24 milioane de euro, mare parte din ele fiind obţinute prin încredinţare directă, deci fără licitaţie, de la Serviciul de Telecomunicaţii Speciale. Panamaua pusă la cale de ziaristul-afacerist Chirieac este demontată piesă cu piesă.

Pentru a beneficia de contractele cu STS, dar şi cu alte instituţii bugetare – cheia reuşitei în afaceri – Chirieac a preluat o firmă care mergea mai mult în pierdere, de la acţionari la fel de dubioşi ca şi el. Este vorba de societatea CSR în care ziaristul de la „Adevărul“ (la acea dată) a devenit asociat. Ca măsură de precauţie, pentru a evita indiscreţ ia confraţilor, şi-a asigurat 34% din societate prin intermediul mamei sale, Doina Chirieac, pe care a plasat-o la înaintare.

Aşa se face că, la vedere, firma care avea să sugă zeci de milioane de euro de la STS aparţinea, în scripte unor bătrâne de 68 de ani (Doina Chirieac), respectiv 76 de ani (Gheorghiu Elvira). Modelul fusese deja patentat de amicul lui Chirieac, Adrian Năstase cu celebra „mătuşă Tamara“. Garnisită cu cele două bătrâne, firma fostului ghid turistic Chirieac a devenit rapid unicul distribuitor autorizat, din România, al echipamentelor de radiocomunicaţii produse de Motorola, favor obţinut de la „Motorola Israel“ Ltd. Deloc întâmplător, unul dintre administratorii CSR avea să fie, în 2004-2005, Petrişor Peiu, fost consilier personal al premierului Năstase. Mai departe, totul a decurs normal, ziaristul Chirieac având suficiente atuuri pentru a prelua, pe bandă rulantă, milioanele de euro de la STS.

Afacerea TETRA – Chirieac

Cum Serviciul de Telecomunicaţii Speciale plănuise deja dezvoltarea reţelei naţionale de radiocomunicaţii mobile (din cadrul sistemului TETRA), a căutat special, spune ziaristul de la „Evenimentul zilei“, firma lui Bogdan Chirieac pentru a-i încredinţa câteva contracte de achiziţie echipamente Motorola. Numai în doi ani, 2006 şi 2007, între cei doi parteneri (STS şi CSR) au fost încheiate opt contracte ce totalizează 24 milioane de euro. „Cinci dintre aceste contracte s-au parafat după ce serviciul special a consultat doar o singură ofertă: a firmei lui Chirieac“, dezvăluie „Evenimentul zilei“.

Evident, contractele fără licitaţie au însumat peste 20 de milioane de euro. Profiturile firmei, după implicarea directă a lui Chirieac, au crescut rapid, ele fiind, în 2005, de 1,7 milioane de euro, iar în 2006, de 5,1 milioane de euro, bani imposibil de obţinut din prestaţia exclusivă de ziarist sau analist politic. Iată însă că, prin îmbinarea ziaristicii cu afacerile, se pot obţine profituri mai mari decât din, să spunem, afaceri cu armament sau bomboane Kojak. Mariajul dintre STS şi firma lui Chirieac ridică, evident, mari semne de întrebare cu privire la moralitatea, sau, de ce nu?, legalitatea acestei asocieri contractuale. Aceasta deoarece STS ar fi avut, conform sursei citate, alternativa încheierii contractelor direct cu firma-mamă Motorola, şi nu cu distribuitorul din România, alternativă posibilă datorită faptului că STS mai încheiase un astfel de contract cu firma americană, fără cooptarea intermediarului român.

Legătura Chirieac-Călin este întărită prin 3A
Acţionarii de faţadă ai firmei Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii SRl sunt, azi, bătrânele Doina Chirieac (34%), mama lui Bogdan, şi Gheorghiu Elvira (66%), soacra unui anume Ştefan Călin. După boom-ul financiar consemnat în urma afacerilor cu statul, via STS, cei doi păpuşari au mai înfiinţat, în urmă cu două luni, în sistem fifty-fifty, încă o societate. De această dată cei doi apar la vedere, cu numele de scenă. Firma se numeşte „3A Unic Business SRL“ şi are sediul în strada Alexandru Constantinescu nr.51, etaj 1, sector 1 Bucureşti, iar ca obiect de activitate „cumpărarea şi vânzarea de bunuri imobiliare proprii“; administratorul societă- ţii este un anume Corneliu Mircea Dumitrescu.

CT Popescu şi Bogdan Chirieac sunt tovarăşi de afaceri
Şeful de la „Gândul“ al lui Bogdan Chirieac, Cristian Tudor Popescu, este asociat în două dintre afacerile lui Bogdan Chirieac, alături de alţi ziarişti productivi, sub aspectul afacerilor, din fosta redacţie de la „Adevărul“. Banii câştigaţi de pe urma presei au fost bine investiţi de productivii ziarişti în firmele „Theodora Consulting“ SRL şi „Crucişătorul“ SA (editorul ziarului „Gândul“). Astfel, în prima dintre firme, Bogdan Chiriac este asociat cu Adrian Ursu (19,5%), Cristian Tudor Popescu (19,5%), Lelia Munteanu (19,5%) şi Marius Niţu (2%). În „Crucişătorul“, Chirieac îi are ca tovarăşi pe Adrian Ursu (6%), Lelia Munteanu (6%), Cristian Tudor Popescu (14%), precum şi pe Adrian Sârbu, prin Publimedia Internaţional (68%). În paralel, acelaşi Chirieac a mai înfiinţat şi societatea „Media Consult“ SRL, în care deţine 50% din acţiuni, restul aparţinând lui Eugeniu Cristescu, nume ce aminteşte izbitor de cel al şefului Serviciului Special de Informaţii din anii ’40. Conform unei estimări a averii lui Chirieac, făcute de „Săptămâna Financiară“, acesta deţinea, anul trecut, dincolo de acţiunile din firme, o vilă în Mogoşoaia, estimată la maximum 700.000 de euro, un apartament în strada Popa Savu, din Bucureşti, în valoare de 300.000 de euro, un autoturism de teren Toyota RAV4 şi conturi în bănci de 200.000 de euro. Având în vedere numai profitul obţinut anul trecut de firma CSR, lui Chirieac i-au intrat în buzunar exact 1,734 mlioane de euro. Şi asta e doar profitul din afacerea cu STS.

Chirieac şi senatorul „slănină“

Numele lui Bogdan Chirieac a mai fost implicat şi în alte afaceri dubioase semnalate, la vremea lor, de presă. Astfel, dacă acum şi-a trimis la înaintare mama de 68 de ani, în urmă cu câţiva ani el şi-a plasat soţia într-o afacere pe relaţia cu senatorul PSD, Aristide Roibu (foto stânga). Colegul Ovidiu Zară dezvăluia, atunci, o reţea de interese financiare construită pe fondurile primite de Roibu, prin societatea Omega Prodinvest. Firma avea ca acţionari societatea elveţiană Wellinvest, pe Aristide Roibu, soţia şi fiul, iar ca administrator pe senatorul PSD. Conform sursei citate, Aristide Roibu ar fi cheltuit sume imense de bani, din conturile acţionarului elveţian, pentru deplasări externe personale sau ale unora dintre apropiaţii săi politici şi din presă. Printre fericiţii „excursionişi“ au fost soţia lui Roibu, fiul său (n.r. – director financiar la firmele Omega), Dan Ovidiu Marţian (baiatul lui Dan Martian), Leontina Ilie (soţia ministrului de atunci al Apelor si Mediului), „precum şi soţia unui celebru editorialist (angajată de Roibu la una din firmele Omega – e vorba despre soţia lui Cristian Tudor Popescu)“. De asemenea, conform materialului apărut în ziarul „Evenimentul zilei“, „prin Omega Imobiliara, Roibu a dat firmei MOTTO TGV SRL, lucrări valorând 2,7 miliarde lei“. Întrebat dacă nu cumva la acea firmă este asociată şi soţia unui cunoscut şi telegenic ziarist (Bogdan Chiriac, naşul de cununie al băiatului lui Aristide Roibu) de la acelaşi cotidian central «Adevărul» ca şi editorialistul de mai sus (Cristian Tudor Popescu), iar familia respectivă i-a cununat fiul, Roibu a răspuns: „Nu, domnule, nu-i neam cu mine de niciun fel. Ce naşi, fini? Naşi, fini, ce? Hai, dom’e, asta-i băşcălie!“. La capitolul „cadouri“ poate figura vânzarea de la Omega a unui Espero GLX cu… 10,7 milioane lei (inclusiv TVA), către Leontina Ilie. Maşina, neachitată la Omega, a „păpat“ înainte de vânzare îmbunătăţiri de 20 milioane lei“.

STS recidivează

Cum spuneam, STS nu se află însă la prima „abatere“ în preferinţele pentru intermediarii aflaţi, ce coincidenţă!, exact acolo unde se acordă contractele fără licitaţie. Şi, tot coincidenţă!, intermediarii sunt nume sonore din viaţa publică românească. Astfel, tot în 2006, STS a mai încheiat un astfel de contract cu o firmă controlată de consilierul prezidenţial şi şeful Comunităţii Naţionale de Informaţii, Daniel Moldoveanu. Firma se numeşte „Total Systems Communications“ SRL (TSC), iar Daniel Moldoveanu deţinea aici 98% din capitalul social. În iulie 2006, STS a atribuit acestei societăţi un contract de livrare echipamente electrice în valoare de un milion de euro (aproximativ 33 miliarde lei vechi). Şi în acest caz, modul de atribuire a fost prin negociere cu o singură sursă. Afacerea dintre STS şi Moldoveanu este şi ea dubioasă câtă vreme firma agreată de serviciul (STS), aflat sub controlul CSAT, aparţine ea însăşi unui demnitar cu atribuţii în securitatea naţională, Moldoveanu fiind secretar de stat şi şef al Oficiului de Informaţii Integrate din cadrul Comunităţii Naţionale de Informaţii. Cazul a reprezentat, cu siguranţă, un flagrant conflict de interese, trecut însă cu vederea de şeful STS sau de alte instituţii cu atribuţii de control. Justificarea celor implicaţi atunci în afacere a fost asemănătoare celei a lui Chirieac. Firma TSC era unic distribuitor în România al echipamentelor de care STS avea nevoie (sisteme de multiplexoare/demultiplexoare semnal optic), acestea fiind produse de compania canadiană Evertz. Când am publicat datele acestei afaceri, într-un alt cotidian central, şi am cerut poziţia STS, am fost convins de bunacredinţă a generalului Marcel Opriş, care a încercat să-mi demonstreze că licitaţia a fost perfect legală, cu atât mai mult cu cât relaţia cu firma lui Moldoveanu era mai veche, încă de pe vremea în care acesta nu era consilier prezidenţial. Daniel Moldoveanu a afirmat şi el, în urmă cu câteva luni, că nu s-a implicat în administrarea firmei, el fiind doar acţionar. Mai mult, pentru a îndepărta conflictul flagrant de interese ce decurge din această relaţie contractuală, Moldoveanu a cesionat acţiunile firmei către administratorul societăţ ii, Vergil Ghiţă. Afacerea dintre STS şi firma „Total Systems Communications“ SRL a mai dezvăluit atunci şi o altă incompatibilitate. Asociatul lui Moldoveanu în firma TSC, Daniel Gruia, era şi el un nume sonor al politicii de partid şi de stat, el fiind consilier personal al ministrului Comunicaţ iilor şi Tehnologiei Informaţiilor, Nagy Zsolt. Cum se ştie, şeful lui Gruia avea să intre ulterior în atenţia DNA fiind cercetat penal pentru implicare în scandalul spionilor. Cum se poate constata, cele două afaceri ce poartă marca STS (şi milioanele de euro de la bugetul de stat), seamănă ca două picături de apă: ambele sunt atribuite, fără licitaţie, unor persoane influente. Prin urmare, coincidenţa este extrem de ţipătoare şi, cum spuneam, atrage mari semne de întrebare cu privire la interesele aflate în joc, fie din partea STS, fie a persoanelor direct implicate şi aflate pe buza traficului de influenţă.


Prin firma Medist SA, Sebastian Vlădescu a periat dinţii STS 

O a treia afacere cu cântec a STS a fost încheiată în 2005 cu firma unei alte persoane suficient de vizibile în plan guvernamental, Sebastian Vlădescu. Este vorba despre celebra firmă „Medist“ SA, controlată atunci de Vlădescu, prin soţia sa, Carmen. Firma a avut, de-a lungul anilor, contracte privilegiate cu instituţiile statului, afaceri care i-au adus profituri uriaşe celui care avea să devină ministrul Finanţelor în Guvernul Tăriceanu. Referitor la relaţia cu STS, ea a constat în încheierea unui contract, este drept, în valoare de doar 6,5 miliarde lei, pentru furnizarea de aparatură medicală destinată dotării cabinetelor stomatologice. Pentru ca incompatibilitatea să nu fie flagrantă, contractul a fost atribuit însă în urma unei licitaţii cu trei ofertanţi, câştigătorul fiind cel firesc, adică „firma soţiei“ ministrului Vlădescu.

Afacerile suspecte ale ziaristului Bogdan Chirieac cu Serviciul de Telecomunicaţ ii Speciale ridică mari semne de întrebare cu privire la adevăratele interese ale acestuia. Cum se răsfrâng aceste interese private în activitatea cotidiană din presă a afaceristului, este o chestiune ce ţine de interpretarea posibilelor acţiuni de lobby făcute de-a lungul ultimilor ani de către ziaristul în cauză. Dacă au existat sau nu astfel de „influenţe“, asta este o întrebare la care, deocamdată, nu poate răspunde nimeni. Preşedintele Clubului Român de Presă este Cristian Tudor Popescu, asociat în presă şi afaceri cu Chirieac, deci prea ocupat pentru a putea da un răspuns obiectiv.
(Dan Badea, 09 Noiembrie 2007, Interesul Public

 

2. PENIŢELE MOTOROLA

Jurnalistul Bogdan Chirieac, de la „Gândul“, s-a folosit de presă pentru prosperitatea în afaceri

Ziaristul Bogdan Chirieac a încurcat atât de grosier presa cu afacerile încât o să-i fie destul de greu să-şi mai recupereze credibilitatea necesară pentru a-şi promova afacerile. Pentru că, în cazul său, aceasta a fost cheia de la casa cu bani: poziţia influentă din presă a fost abil folosită pentru accesul la contracte de zeci de milioane de euro cu statul român.

Vom demonstra, astăzi, pe baza unei scurte analize a activităţii publicistice a lui Chirieac, faptul că el a încercat din greu să influenţeze opinia publică, prin vârful peniţei, vizavi de unul dintre rivalii „Motorola“, compania care încredinţase firmei acestuia exclusivitatea distribuţiei în România a echipamentelor sale de radiocomunicaţii. Concurentul Motorola, pus la index de ziaristul Chirieac, în tandem cu unii dintre colegii săi de la „Gândul“ ,dar şi de la alte publicaţii centrale, este concernul european EADS.

Cum ziaristul de la „Gândul“ se afla într-un flagrant conflict de interese între statutul de ziarist şi cel de om de afaceri, ne vom ocupa doar de cazul său, ceilalţi confraţi care au abordat subiectul fiind, până la proba contrarie, ziarişti interesaţi de informarea corectă a opiniei publice. Particularitatea „cazului Chirieac“ este dată de dubla sa calitate – ziarist şi om de afaceri – dovedită recent de „Evenimentul zilei“ prin dezvăluirea implică rii sale în preluarea de la Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, fără licitaţie, a unor contracte în valoare de peste 20 de milioane de euro, alte milioane de euro adăugându-se ulterior pe principiul bulgărelui de zăpadă.

Cum am prezentat deja mai sus, profiturile pe anul trecut ale firmei în care este implicat Bogdan Chirieac, Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii SRL (CSR), i-au adus acestuia aproape două milioane de euro. Şi asta doar pentru că s-a interpus, ca intermediar, între compania Motorola şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, pentru livrarea unor echipamente de radiocomunicaţii produse de firma americană. Statutul de intermediar obţinut nu era posibil, Chirieac nefiind specialist în radiocomunicaţii, decât datorită poziţiei deţinute de el în presa centrală.

Aşadar, compania Motorola a considerat util să folosească numele Bogdan Chirieac pentru a-şi promova mai bine produsele în România. Până aici, nu este nimic ilegal. Fiecare face ce vrea, cu numele său. Conflictul de interese apare însă în momentul în care ziaristul Chirieac începe să mâzgălească hârtia de ziar, sau să zgârie urechea telespectatorilor, cu opiniile sale referitoare la firma pe care o reprezintă, sau la concurenţii acesteia. Adică în momentul în care foloseş te presa pentru a-şi promova afacerea. Ceea ce, cum vom demonstra mai jos, s-a şi produs.

Am ales, ca exemplu de studiu, cazul conflictului EADS – Motorola. Faptul că Motorola şi EADS sunt concurenţi pe piaţa echipamentelor de radiocomunicaţii nu mai trebuie demonstrat. Mai mult, presa a arătat deja că echipamentele contractate de STS prin firma lui Chirieac, necesare dezvoltării sistemului de radiocomunicaţii TETRA, erau produse şi de EADS numai că nu corespundeau, probabil, cerinţelor părţii române.

Subiectul a fost abordat frontal chiar de Bogdan Chirieac, deşi asta nu făcea parte din atribuţiile sale de serviciu de la ziarul „Gândul“. Pare aberant să-i ceri, unui comentator de politică externă, să scrie despre echipamente de radiocomunicaţii sau sisteme digitale de comunicaţii radio mobile şi de date. Numai că analistul Bogdan Chirieac a parcurs rapid tema radiocomunicaţiilor, după ce a devenit acţionar la CSR şi a început să scrie. Aşa a produs, după ce a parafat contractul cu Motorola, mai multe texte în care concernul EADS devenea simbolul corupţiei europene, răul relelor, bau-baul imperialist.

La operaţiunea împotriva concurentului Motorola a pus umărul, cu vârf şi îndesat, cum vom vedea mai jos, inclusiv Cristian Tudor Popescu, şeful Clubului Român de Presă. Ziarist de birou, CTP nu a avut vreme să investigheze personal adevărul celor scrise de Chirieac şi a pră- vălit mormane de epitete, în stilul cunoscut, peste cocoaşa EADS.

„EADS a vrut să ne integreze în Africa“ – se tânguia Bogdan Chirieac

Revenind la ziaristul-afacerist Chirieac, prezentăm mai jos un fragment dintr-unul din textele în care personajul execută public firma concurentă celei de la care-şi încasa profiturile. Referindu-se la contractul de securizare a frontierei de stat a României, în perspectiva aderării la Uniunea Europeană, Chirieac radiografiază la sânge această afacere făcută de Guvernul Năstase cu EADS.

Iată ce spune el, în articolul apărut în cotidianul „Gândul“, pe 15 noiembrie 2005: „Din nefericire, în contact cu Bucureştiul, EADS s-a comportat ca si cum ar fi trebuit să securizeze nu frontiera Europei cu fostul spaţiu sovietic, ci pe cea dintre Ghana şi Togo. Preţul contractului a fost stabilit rotund, pentru început, la 1 miliard de euro. În schimbul lor, românii urmau să primească mărgele colorate. Tehnologia de comunicaţii propusă – Tetrapol – este nestandardizată de autoritaţile de resort din Europa – ETSI. Preţul era însă absurd de mare. Ar fi fost ca şi cum, în ziua de astăzi, s-ar fi livrat românilor televizoare alb-negru cu lămpi, dar la preţul plasmelor color ultramoderne. EADS ştia bine ce face. Compania era singurul producător de Tetrapol. Dacă România nu ar fi preluat sistemul, fabrica s-ar fi închis. (Fapt care, astăzi, s-a şi întĺmplat). În acelaşi timp, EADS fiind unic producător, Guvernul Năstase a avut un bun motiv pentru a adopta formal încredinţarea directă în dauna licitaţiei. Nu doar tehnologic existau hibe. Algoritmii de criptare sau codurile de acces la sateliţi se aflau la EADS şi nu la autorităţile române. Apoi, cu tot miliardul care se cerea, era securizată doar o mică parte a frontierei. Pentru restul, trebuiau alte miliarde. Când noul ministru de Interne, Vasile Blaga, s-a dus la Bruxelles la începutul acestui an, a constatat că Europa nu se suprapune cu EADS-ul. Astfel, datorită faptului că s-a ales tehnologia Tetrapol şi că nu fusese o licitaţie, 450 milioane euro, bani Phare pregătiţi special pentru ţara noastră de UE, nu mai puteau fi acordaţi“.

Critica dură adusă EADS, din textul de mai sus, făcută de afaceristul ascuns în haina ziaristului Chirieac, este un exemplu concret de influenţare a opiniei publice în sensul dorit de sforar. Autorul articolului băgă însă şi fitile, de genul celor din revistele de scandal, reamintind de anumite acuzaţii făcute de presă, dar nedovedite vreodată, cu privire la comisioanele plătite de EADS: „Presa franceză şi cea germană au relatat că un prim comision de 20 milioane de euro ar fi fost achitat de EADS în contractul de securizare a frontierei. Fireşte, nu s-a putut dovedi nimic. Unii vorbesc că ar fi fost bani pentru campania electorală a lui Gerhard Schroeder, cu care Guvernul Năstase avea relaţii preferenţ iale. Nu se va investiga niciodată. Astăzi, pe cale să devină cancelar al Germaniei este dna Angela Merkel, elevă a legendarului Helmut Kohl, Unificatorul. Nici el nu a fost anchetat de Guvernul Schroeder pentru finanţări ilegale de campanii electorale“.

„Integrarea europeană a corupţiei româneşti“
Pe 20 iunie 2006, în plin proces de îmbogăţire de pe urma relaţiei speciale cu Motorola, dar şi cu STS, Bogdan Chirieac găseşte oportun să mai tragă o copită peste botul concernului EADS, pornind de la scandalul listelor din afacerea Clearstream. Iată un fragment din forma scrisă a gândurilor lui Bogdan Chirieac, apărută în ziarul „Gândul“ din 20 iunie 2006: „Scandalul EADS a dezvăluit şpaga din afacerea Clearstream, dar şi afacerile de la bursă cu acţiunile companiei. Anul trecut, publicaţia «Le Point» dezvăluia plata de catre EADS a unui comision de 25 de milioane de euro pentru contractul atribuit fără licitaţie pentru securizarea frontierei de stat a României. Atunci, afacerea s-a îngropat, dar cutremurul actual din EADS poate redeschide şi acest capitol.

În Franţa, însuşi preşedintele Chirac, altminteri un mare prieten al României, aşteaptă cu emoţie terminarea mandatului prezidenţial, când justiţia îşi va relua cursul, el trebuind să facă faţă acuzaţiilor de mare corupţie din perioada când era primar al Parisului“. Se poate observa, din scurtul fragment de mai sus, îngrijorarea care l-a cuprins pe reprezentantul Motorola cu privire la posibilitatea ca intermediarii din afacerea securizării frontierei României să scape nepedepsiţi. Evident, se observă din nou preluarea unor zvonuri, referitoare la dimensiunea „comisionului“ plătit de EADS, zvonuri apărute într-un cotidian de limbă franceză.

Cu două săptămâni înainte de apariţia atacului de mai sus, Bogdan Chirieac mai plasase, într-un alt material („America – o ţară din Lumea a treia“), o scurtă înjurătură la adresa EADS. Iată forma acelei scurte, dar concludente „informaţii“, plasate în fruntea unui şir de cazuri de şpagă din Europa: „Concernul EADS a plătit şpagă ce pare să fi ajuns până la preşedintele ţării (…)“ – decreta, sigur pe el, Chirieac. Se poate observa totuşi faptul că termenul „şpagă“ este folosit suspect de des în textele lui Chirieac, semn că analiştii de politică externă sunt şi ei conectaţi la terminologia infracţională, cum, la fel, se poate observa că ziaristul îşi argumentează destul de des afirmaţiile prin intermediul zvonurilor.

C.T. Popescu ridică mingea la fileul lui Chirieac
Directorul ziarului „Gândul“, deci şeful editorial al lui Bogdan Chirieac, a atacat şi el, cu mânie proletară specifică, afacerea EADS, chiar înaintea lui Bogdan Chirieac. Astfel, pe 1 noiembrie 2005, deci cu două săptămâni înaintea materialului „EADS a vrut să ne integreze în Africa“, Cristian Tudor Popescu, deranjat că ambasadorul britanic Quinton Quayle a mutat ţinta anticorupţie de pe „rechini“ pe „crocodili“, a publicat editorialul „Integrarea în boala comună“. Şi voi sunteţi şpăgari, e noua revelaţie a lui CTP.

Unul dintre exemplele date de şeful lui Chirieac este chiar EADS, fapt care i-a ridicat nepermis de elegant mingea la fileu lui Bogdan Chirieac, afaceristul acoperit din redacţia „Gândul“. Iată ce spunea atunci şeful Clubului Român de Presă: „Profund mişcată de ancheta amărâţilor de la organizaţia falimentară ONU, Daimler Chrysler zice că e o firmă prea mare ca să ţină socoteală la peanuts money – şpăgi de câteva mii de dolari.

ctp-001

În schimb, în cazul contractului României cu EADS pentru securizarea frontierelor, încheiat sub guvernarea Năstase, e vorba de 400 de milioane euro potrivit preşedintelui Băsescu, confirmat de ministrul de Interne, Blaga, bani din buzunarul contribuabilului român care urmau să intre în conturile concernului franco-german pe daiboj, întrucât se suprapuneau cu un ajutor de 450 milioane euro care venea oricum de la UE. Dacă lucrurile stau aşa, nu pot decât să constat că o asemenea megaşpagă depăşeşte până şi nivelul marelui EADS: ea nu putea fi dată decât cu aprobarea responsabililor politici la cel mai înalt nivel din Germania şi România şi era cu siguranţă cunoscută de serviciile secrete din cele două ţări.

Chestia asta cine o anchetează, Procuratura Generală sub conducerea lui Ilie Botoş căruia îi dă telefon premierul Tăriceanu şi îi spune să aplice legea, cum a dat atunci cĺnd a fost băgat la subsemnatul miliardarul velin Patriciu? Iar la nemţi o exista vreun procuror Morar fără girofar care să ancheteze guvernul Schroeder?“ – se întreabă C.T. Popescu. Fragmentul de mai sus justifică, desigur, una dintre afirmaţiile pe care directorul de la „Gândul“ le-a făcut după ce a aflat din presă că Bogdan Chirieac a câştigat milioane de euro din contracte primite fără licitaţie de la statul român, via STS. Astfel, el a declarat, pentru cotidianul care a dezvă luit panamaua lui Chirieac, următoarele: „Eu nu am observat nicio debalansare a vreunui material într-o direcţie sau alta, mai ales că Chirieac e comentator pe politica externă“. Păi cum să observe C.T. Popescu o „debalansare“, câtă vreme el însuşi i-a pus pe tavă, analistului de la Externe, posibilitatea de a-şi rezolva, prin presă, interesele!

Ziarişti specializaţi în EADS
O simplă căutare pe site-ul ziarului „Gândul“ arată că termenul „EADS“, coşmarul afaceristului Bogdan Chirieac, apare în 77 de articole de presă. Ceea ce ne-a atras în mod deosebit atenţia a fost numărul mare de articole, care înfierează concernul european, semnate de ziarista Eliza Frâncu. Din lipsă de spaţiu şi pentru a nu fi acuzaţi că facem noi înşine publicitate cotidianului amintit, ne rezumăm doar la a semnala titlurile articolelor semnate de jurnalista Frâncu. Iată câteva dintre acestea: „Birourile ministrului francez al apărării şi sediile serviciilor de informaţii – percheziţionate de magistraţi“ (22 aprilie 2006), „Preşedintele şi premierul francez au încercat să manipuleze afacerea Clearstream pentru a scăpa de Nicolas Sarkozy“ (29 aprilie 2006), „Preşedintele Franţei, mânjit şi el de afacerea Clearstream“ (12 mai 2006), „Celebrul «corb» din afacerea Clearstream îşi arată faţa (19 mai 2006), „Fostul vicepreşedinte EADS – în custodia poliţiei“ (31 mai 2006), „Certuri franco-germane la EADS (20 iunie 2006), „Conducerea EADS, înlocuită cu directori din companii controlate de statul francez (4 iulie 2006), „La Dresda, Vladimir Putin a pus bazele axei energetice Moscova- Berlin“ (12 octombrie 2006), „Frontierele romane si bulgare – veriga slaba a securităţii europene“ (20 decembrie 2006), „Rusia a cumparat 5 la suta din EADS, mamutul industriei de aparare europene“ (25 septembrie 2006), „Fostul premier francez anchetat pentru că l-a implicat pe Sarkozy în scandalul Clearstream“ (6 iulie 2007), „Conducere unică la EADS prin rotaţie“ (17 iulie 2007), „Jacques Chirac, adus în faţa Justiţiei pentru fapte de corupţie“ (21 iulie 2007), „Proiectul Galileo scindează Europa“(22 septembrie 2007), „Corupţie la EADS cu voia statului francez“ (4 octombrie 2007), „Mogulul mediatic Arnaud Lagardere – implicat în scandalul EADS“ (5 octombrie 2007).

Exemplele de mai sus sunt doar câteva dintre articolele ce au legătură directă cu EADS, semnate de Eliza Frâncu, un ziarist specializat, evident, în acelaşi domeniu cu Bogdan Chirieac. Care ar putea fi miza afacerilor EADS, pentru proprietarul ziarului „Gândul“, sau pentru directorul editorial, nu ştim. Observăm doar atenţia deosebită care se acordă acestui subiect atât de sensibil pentru unul dintre afaceriştii acoperiţi în haină de ziarist, de acolo, Bogdan Chirieac.

C.T. Popescu are afaceri cu Chirieac

munteanu_ursu_2-001
Pe de altă parte, nu putem fi de acord cu o altă declaraţie a aceluiaşi C.T. Popescu făcută tot în „Evenimentul Zilei“ de ieri: „Mai intâi vreau să repet ceea ce am declarat ziarului dumneavoastră ieri (miercuri n.r.): nu cunosc şi nu am nici o tangenţă cu afacerile domnului Bogdan Chirieac. Mai departe, societatea Crucişătorul, cea care editează ziarul «Gândul» şi în care acţionar majoritar este Publimedia, care aparţine grupului Mediapro, cu acţionar majoritar Adrian Sarbu, nu are nici un fel de legatură cu afacerile domnului Chirieac. Punct. Eu, personal, nu am avut, nu am şi noi avea afaceri câtă vreme sunt ziarist“. Declaraţia de mai sus cuprinde o „inexactitate repetată“, ca să nu-i spunem minciună: este negarea vreunei relaţii de afaceri cu Bogdan Chirieac şi, în general, negarea derulării oricărei afaceri de către C.T. Popescu. Ultima dintre afirmaţii este contrazisă chiar de CTP, prin menţionarea faptului că este acţionar la „Crucişătorul“ SA, o firmă care derulează activităţi comerciale, deci o afacere în adevăratul sens al cuvântului. Ba chiar, am putea spune, o afacere bună.

Mai mult, în afacerea „Crucişătorul“, Popescu (14%) este asociat chiar cu Bogdan Chirieac, persoană ce deţine 6% din acţiuni. O altă afacere în care sunt implicaţi cei doi este, cum am mai precizat, societatea „Theodora Consulting SRL, firmă în care CTP deţine 19,5%, iar Chirieac 39,5%. În aceste condiţii, când cei doi figurează ca parteneri în firme, indiferent de domeniul lor de activitate, a spune că nu faci afaceri este echivalent cu a arunca undiţa în balta plină de peşte, şi a spune că nu pescuieşti.

Publicitate editorială pentru FORD şi Toyota
Răsfoind paginile „Gândul“ am mai descoperit şi alte derapaje interesante ale lui Bogdan Chirieac. Unul dintre acestea se referă la compania americană Ford, iar celălalt la autoturismul Toyota RAV4. Articolele ce vizează cele două subiecte sunt exemple grosolane de publicitate mascată. Primul dintre materiale, denumit sugestiv „Big Mac cu praz“ şi publicat pe 13 septembrie 2007, prezintă beneficiile pătrunderii pe piaţa românească a companiei auto Ford. Iată câteva mostre de text: „Cu adevărat însă, americanii vin în Româ- nia prin instalarea Ford la Craiova. Este un eveniment care va ajuta la transformarea României. S-a scris că fosta uzină Daewoo s-a vândut prea ieftin, cu 57 milioane euro. Craiova nu este, însă, o afacere imobiliară, aşa cum au fost, de exemplu, fabricile din interiorul Bucureştiului, desfiinţate toate, pe locul lor fiind construite mall-uri şi birouri. (…) Deja Renault are o problemă cu transportul Loganurilor. Fordul pregă- teşte, din capul locului, Calafatul ca port la Dunăre pe care să îmbarce maşinile spre inima Europei. Până la urmă însă, cu o asemenea producţie de automobile şi cu Bruxellesul pe cap, Băsescu şi ceilalţi politicieni vor face şi autostrăzi, nu doar scandal. Nu în ultimul rând, impactul cultural va fi important“ – filozofează analistul.

Şi dacă fragmentul de analiză tocmai prezentat nu convinge cititorul, prezentăm un alt fragment, de data asta din materialul „Toyota RAV4 – maşina fără piese de schimb“, publicat în „Gândul“ din 12 septembrie 2006. Iată ce reclamă minunată face analistul de politică externă aflat în pauză pentru şofat: „Acum trei ani, m-am bucurat mult să achiziţionez o Toyota RAV4 în rate. (…) RAV-ul meu îşi asumă gropile cu multă responsabilitate. De asemenea, nici bordurile proaspăt schimbate nu sunt un obstacol atunci când e vorba de a găsi un loc de parcare în supraaglomeratul Bucureşti. În privinţa maşinii, o japoneză fabricată în Japonia, prietenii mi-au vorbit înainte de achiziţie numai de bine. Rafinament şi tehnologie niponă. (…) Într-adevăr, Toyota, numărul doi mondial, şi cu tendinţă clară de a depăşi General Motors, aflat încă pe locul întâi, s-a întrecut pe sine în RAV4. Motorul Diesel consumă în medie 8 litri la sută. Maşina e silenţioasă în interior, frânează bine, accelerează bine, e confortabilă şi spaţioasă. În clasamentul mondial, Toyota se află tot pe locul doi, după Mazda, în ceea ce priveşte numărul de defecţiuni pe autovehicul-kilometru“ – pledează analistul cu înflăcărare. Nu ştim cum a fost posibilă apariţia acestui text de „politică externă“, fără semnul „P“ de la publicitate. Este adevărat, mai jos, în text, Chirieac spune că maşina tocmai descrisă a avut un defect de fabricaţie, la ambreiaj, reparat însă de dealer, dar se grăbeşte să adauge, pentru a nu strica frumuseţe de afiş publicitar, că astfel de defecte sunt rare la producătorul japonez.

„Astfel, RAV-ul meu a avut neşansa să fie printre cele foarte puţine vehicule japoneze cu defecţiuni tehnice din fabricaţie“ – zice Chirieac înainte de a-şi îndrepta atenţia lui de analist „pe externe“ asupra reprezentanţelor din România care nu au suficiente piese de schimb. „Altminteri, încheie analistul la volan, maşina Toyota RAV4 este minunată până când trebuie să ajungi cu ea în service, iar în România asta se întâmplă des“.
Orice alte comentarii sunt de prisos.
(Dan Badea, 10 Noiembrie 2007, Interesul Public)

Nu ştim dacă Bogdan Chirieac a folosit sau nu şantajul pentru a ajunge să pună mâna pe contractele de milioane de euro cu instituțiile statului, dar din ultimele dezvăluiri referitoare la întâlnirea cu şeful ANI, de la restaurantul El Capitan, putem lesne trage concluzia că aprobă această practică. În legătură cu șantajul de presă, legenda indică, chiar, o tradiţie – „Șantajul şi etajul“ despre care tocmai am scris și care îi are printre pionieri pe celebrul Pamfil Şeicaru.

Afaceri cu statul de 24 mil. de euro

Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Internelor și Reformei Administrative au încredințat, fără licitație, contracte fabuloase firmei jurnalistului Bogdan Chirieac, care controlează compania Centrul pentru Servicii de Radiocomunicații SRL(CSR). Contractul cu MIRA a fost semnat în data de 2 februarie, iar contractul cu STS în data de 21 ianuarie 2006. Primul contract este cel cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative, care plateste 1.217.458 RON (fara TVA) pentru achiziționarea de radiotelefoane portabile Motorola MTH 800. Al doilea contract a fost încredințat de Serviciul de Telecomunicații Speciale, care a cumpărat 15 bucăți de repetitori indoor în banda 380-400 MHZ, pentru suma de 1.159.577 RON. În 2006 – 2007, STS a încheiat opt contracte cu CSR, cu o valoare totală de 24 de milioane de euro. Cinci dintre acestea s-au perfectat după ce STS a consultat doar oferta firmei lui Chireac, deși serviciul special putea să se consulte direct cu Motorola Israel Ltd. – reprezetant regional de vânzări al companiei americane.

Alte contracte de 2 milioane euro

Aeroportul Internațional „Henry Coandă” din Otopeni este alt client important al CSR. În august a.c., firma a primit un contract 780.000 de euro. Criteriul de atribuire: o singură ofertă. Statul a mai cotizat la CSR peste un million de euro prin Inspectoratul pentru Situații de Urgență, Romatsa (servicii aeriene), Compania Națională a Huilei, Societatea Națională a Lignitului, SPP și Hidroelectrica.

Firma Swiss Technology Financing AG paravan al afacerilor lui Chirieac

Recent, Bogdan Chireac a declarat că nu mai are nici o legatură cu Centrul pentru Servicii de Radiocomunicații SRL, după ce și-a vândut acțiunile către un investitor elvețian, încă din anul 2008. Într-adevăr, în datele de la Registrul Comerțului apare ca unic acționar firma Swiss Technology Financing AG. Însă jurnaliștii de la Academia Cațavencu, ne dezvăluie că firma elvețiană „Despre care nu a auzit nimeni nimic niciodată și care îşi are sediul într-o cochetă căsuţă elveţiană”, este un simplu paravan al afacerilor aceluiași jurnalist și inspirat om de afaceri Bogdan Chirieac.

Contractele curg valuri

În iulie 2009, Serviciul Român de Informaţii a dat strigare de participare la o licitaţie, anunţând că doreşte să cumpere 1.330 de terminale portabile şi 70 de terminale radio fixe, aruncând valoarea contractului la şapte milioane de RON. Astăzi, SRI a atribuit două contracte în acest sens: unul de 500.000 euro către Motorola Israel LTD şi altul de 3,1 milioane de RON către Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii.

Criza nu afectează CSR

Centrul pentru Servicii de Radiocomunicatii SRL a mai câștigat, anul acesta, patru contracte cu autorități ale statului. Astfel, Ministerul Apărării Naționale a încheiat cu CSR SRL, în anul 2010, un contract pentru achiziționarea unui sistem radiodifuziune FM și a unui sistem radiodifuziune AM, în valoare de 563.697 de lei, în urma unei licitații deschise. Tot MApN a cumpărat de la CSR SRL două sisteme de elaborare produse psihologice, în valoare de 793.059 de lei, prin licitație deschisă. De asemenea, Ministerul Finanțelor Publice a achiziționat de la CSR SRL echipamente pentru controlul autovehiculelor în vamă, valoarea contractului fiind de 142.350 de euro, fără TVA. Și acest contract a fost atribuit tot prin licitație deschisă. Și Autoritatea Navală Română s-a numărat printre clienții CSR SRL, în anul 2010, cu un contract pentru furnizarea unui sistem back-up și dezvoltări software pentru sistemul de supraveghere maritimă VTS Constanța. Contractul, în valoare de 237.459 de lei, a fost atribuit prin negociere fără anunț prealabil de participare, pe motiv că serviciile pot fi furnizate numai de un anumit ofertant, din motive legate de protejarea unor drepturi de exclusivitate.

Același CSR SRL îl găsim printre ofertanți și în licitația deschisă de Autoritatea Navală Română, având ca obiect “ SISTEM DE MANAGEMENT AL TRAFICULUI DE NAVE PE DUNĂRE ȘI DE INFORMARE ASUPRA TRANSPORTULUI PE APE INTERIOARE – RORIS” – Vezi anexa.

Vom publica în cel mai scurt timp lista tuturor contractelor derulate de CSR cu instituțiile statului.

Vă vom ține în continuare la curent despre cum se cheltuie banul public într-un an de criză, dar mai ales cu date despre cine sunt fericiții destinatari ai acestor afaceri!

Data: 17.08.2010

Documente:

Ziaristul Bogdan Chirieac critica aprig firmele care-i concurau contractele cu statul si lauda subtil marfa companiei sale intr-un editorial din „Gandul”.

31 mai 2005. Jurnalistul Bogdan Chirieac, redactor-sef la cotidianul „Gandul”, preia oficial un pachet de 34% din firma Centrul pentru Servicii de Radiocomunicatii SRL (CSR). Din momentul intrarii lui Chirieac in sereleul bucurestean, afacerile cu statul prind avant. De atunci pana in prezent, CSR a incheiat contracte de peste 26 de milioane de euro. Bani publici. CSR distribuie in Romania echipamentele de radiocomunicatii digitale TETRA (Terrestrial Trunked Radio), produse de grupul american Motorola.

15 noiembrie 2005. Ziarul „Gandul” publica un editorial semnat de Bogdan Chirieac si intitulat „EADS a vrut sa ne integreze in Africa”. Articolul se vrea o radiografie severa a controversatului contract pentru securizarea frontierei de stat a Romaniei, incheiat de consortiul european EADS cu Ministerul Administratiei si Internelor.

In argumentatia sa, Chirieac critica tehnologia de comunicatii folosita de EADS, laudand subtil „marfa” pe care o vinde firma sa: echipamentele de comunicatii TETRA. Citam pasaje relevante: „Pretul contractului a fost stabilit rotund, pentru inceput, la 1 miliard de euro. In schimbul lor, romanii urmau sa primeasca margele colorate. Tehnologia de comunicatii propusa – Tetrapol – este nestandardizata de autoritatile de resort din Europa – ETSI. Pretul era insa absurd de mare. Ar fi fost ca si cum, in ziua de astazi, s-ar fi livrat romanilor televizoare alb-negru cu lampi, dar la pretul plasmelor color ultramoderne. EADS stia bine ce face. (…)

In acelasi timp, EADS fiind unic producator, guvernul Nastase a avut un bun motiv pentru a adopta formal incredintarea directa in dauna licitatiei. (…) Astfel, datorita faptului ca s-a ales tehnologia Tetrapol si ca nu fusese o licitatie, 450 milioane euro, bani Phare pregatiti special pentru tara noastra de UE, nu mai puteau fi acordati. Contractul nu mai putea fi anulat, asa ca Ministerul de Interne a inceput renegocierea acestuia”.

In timp ce pe Chirieac il ingrijora lipsa licitatiei in cazul EADS, firma lui, CSR, castiga pe banda rulanta contracte cu institutiile de stat. Tot fara licitatie. In editorialul sau, Chirieac vorbeste despre tehnologia TETRA si despre avantajele pe care le ofera aceasta. Coincidenta, compania ziaristului vinde chiar echipamente TETRA: „In final, valoarea contractului a fost redusa de la 1 miliard de euro la 524 milioane. Tetrapol-ul a fost schimbat cu standardul european TETRA.

Romania are si ea acces acum la propria baza de date. Europa este acum de acord sa ofere Romaniei sute de milioane de euro pentru organizarea de licitatii la frontiera. O reusita, dar numai pe termen scurt. Securizarea frontierei Romaniei va costa oricum mult mai mult decat se prevede acum. Romania va deveni un client captiv al tehnologiilor folosite de EADS. Dar si un mar permanent al discordiei cu celelalte mari concerne europene care nu au avut sansa sa concureze pentru imensa prajitura acordata de romani, fara licitatie, EADS.”

Unul dintre „marile concerne care nu au avut sansa sa concureze” este grupul Motorola, reprezentat in Romania de CSR – firma editorialistului Chirieac. Acesta isi incheie articolul pe un ton de paguba: „Circul de la frontiera Romaniei nu s-a inchis odata cu renegocierea contractului. Licitatiile cerute de UE vor incurca si mai mult situatia. Tehnologiile EADS, inclusiv comunicatiile TETRA, nu sunt compatibile cu cele ale altor companii. Arborele cotit de la BMW nu functioneaza la motorul Renault si nici invers”.

TUNURILE LUI CHIREAC

Ziarist imbogatit din afaceri cu statul

Ieri, „Evenimentul zilei” a dezvaluit ca jurnalistul Bogdan Chirieac, fost redactor-sef si actual senior editor la „Gandul”, face afaceri de anvergura cu Serviciul de Telecomunicatii Speciale (STS). Tranzactiile se deruleaza prin firma Centrul pentru Servicii de Radiocomunicatii SRL (CSR), in care Chirieac este asociat (34a) si care distribuie in Romania echipamentele de radiocomunicatii produse de grupul Motorola.

In 2006 si 2007, STS a incheiat opt contracte cu CSR in valoare totala de aproape 24 de milioane de euro. Cinci dintre aceste contracte s-au parafat dupa ce serviciul de securitate al comunicatiilor guvernamentale a consultat o singura oferta: a firmei lui Chirieac. Desi STS putea sa negocieze direct cu Motorola Israel Ltd. (divizia regionala de vanzari a holdingului american), nu a facut-o, platind, astfel, din banii publici, comisioane suplimentare pentru echipamente.

In conturile sereleului bucurestean au mai intrat peste doua milioane de euro si din alte contracte cu statul. Ziaristul Chirieac a comentat pentru EVZ ca relatiile sale „excelente in Statele Unite si in Israel au contat in certificarea CSR ca distribuitor Motorola”, dar ca nu se implica in managementul firmei. In 2006, CSR a avut un profit de 5,1 milioane de euro.

INTERVIU

CTP: „Personal, consider ca nu trebuie sa ai nicio afacere, ca ziarist”

Petrisor ObaeCa director al ziarului „Gandul”, vedeti un conflict de interese intre afacerile lui Bogdan Chirieac si activitatea lui ca ziarist?Mai intai vreau sa repet ceea ce am declarat ziarului dumneavoastra ieri (miercuri n.r.): nu cunosc si nu am nici o tangenta cu afacerile domnului Bogdan Chirieac. Mai departe, societatea Crucisatorul, ce care editeaza ziarul „Gandul” si in care actionar majoritar este Publimedia, care apartine grupului Mediapro, cu actionar majoritar Adrian Sarbu, nu are nici un fel de legatura cu afacerile domnului Chirieac. Punct. Eu, personal, nu am avut, nu am si noi avea afaceri cata vreme sunt ziarist. Dar, daca ma intrebati teoretic, daca exista vreo incompatibilitate intre activitatea de jurnalist si cea de om de afaceri practicate simultan, va raspund ca aceasta relatie nu este reglementata prin codul deontologic al CRP.

Acum ca ati vazut articolul, sesizati vreun conflict de interese?Eu, in calitatea mea de director editorial al ziarului „Gandul”, nu pot decat sa citesc si sa dau la tipar textele care apar in ziar. Daca nu exista in text debalansari care sa reflecte interese personale ale autorului, atunci ele apar in ziar. |nsa, patronul ziarului poate, avand in vedere activitatea de afaceri a unui jurnalist, sa reclame concurenta neloiala si sa-i ceara acestuia sa aleaga, in cazul in care afacerile respectivului interfera cu interesul ziarului, televiziunii, mediului respectiv.

Interesele societatii Crucisatorul, care editeaza ziarul „Gandul” sunt in primul rand apanajul actionarului majoritar. Eu sunt actionar minoritar si director editorial. Nu am atributii administrative in aceasta societate. Deci eu trebuie sa analizez textele pe care le-a produs domnul Chirieac in calitate de comentator de politica externa.

Dar el a fost si redactor-sef.A fost si a scris texte de politica externa. El nu se ocupa de politica interna.Nu superviza nimic din politica interna, dansul a fost redactor-sef pe extern. Nu avea legatura cu politica interna din ziar, care este in departamentul domnului Adrian Ursu si a fost intotdeauna acolo. Acum este senior editor si nu se mai ocupa de departamentul de potica externa, ci produce texte pentru ziar. |n ceea ce ma priveste, nu am constatat in analizele de politica externa ale lui Bogdan Chirieac vreo referire la chestiuni comerciale interne legate de cele prezentate in articolul din EVZ.

Credeti ca imaginea ziarului „Gandul” va fi afectata?Sigur ca sunt acolo niste cifre care, cum sa va spun, nu stiu in ce masura sunt adevarate, nu stiu in ce masura este vreo problema in relatiile acelea cu statul. Asta nu decid eu. Se vor pronunta, daca va fi cazul, organele abilitate, in legatura cu legalitatea acestor afaceri. Nu ma pronunt eu. V-am spus, ziarul Gandul nu are nici o legatura cu afacerile domnului Chirieac.

„Daca as fi cunoscut aceste afaceri, i-as fi recomandat sa renunte la ele”

Nu vorbesc de legalitate, ci de faptul ca cititorii sunt pur si simplu suspiciosi cand vine vorba de relatia cuiva cu statul.Eu cred ca ar fi bine sa existe o cercetare in legatura cu aceste afaceri ale domnului Chirieac si, daca ele se dovedesc fara nici un fel de problema cu statul nu cred ca avem vreo problema de imagine. Daca, totusi, un ziarist castiga astfel de sume, (repet, nu stiu decat din ziarul dvs daca astea sunt sumele), facand si meseria de jurnalist, intr-un fel este afectat nu numai ziarul „Gandul”, ci intreaga presa. Pentru ca un jurnalist nu este, in general, o persoana, eu stiu, tinuta a castiga milioane de dolari in paralel cu meseria sa. Dar tot ce spun eu acum sunt pareri personale. Eu v-am spus si cred ca ati consemnat, ca nu am afaceri, nu am avut si nici nu voi avea, cata vreme sunt ziarist. Nici dupa aia, ma rog. Dar, personal, consider ca nu trebuie sa ai nici o afacere, ca ziarist. Nici macar un chiosc de gogosi. Dar, in acelasi timp, nu pot interzice. In cazul de fata, insa, afacerile prezentate nu sunt mici. Sunt niste afaceri de mare anvergura, cu cifre mari si in relatie cu statul.

In acest caz, Bogdan Chirieac va continua sa scrie la ziar?Eu, ca director editorial, pot sa il sanctionez pe domnul Chirieac daca scrie prost sau scrie putin sau pot sa-l premiez daca scrie bine. Din punct de vedere jurnalistic, ce se intampla apare in ziarul „Gandul”. Nu am nici un fel de cadere sa ma pronunt sau sa actioneaz in legatura cu astfel de activitati ale domniei sale in afara redactiei. Nu am cadrul in care sa ma pronunt. Repet, cel care poate sa o faca este patronatul, pentru ca este vorba de afaceri aici. Eu nu ma ocup de afaceri, eu ma ocup cu jurnalismul.

La sfarsitul acestei saptamani vom avea o discutie, eu, Bogdan Chirieac si patronul ziarului, domnul Adrian Sarbu, in legatura cu viitorul la ziar a domnului Bogdan Chirieac. Sa va mai spun ceva. Daca as fi cunoscut aceste afaceri su statul ale domnului Chirieac, i-as fi recomandat sa renunta la ele.

„Matusa Tamara”, varianta  Chirieac

Acum nu mai este implicat direct, ci prin intermediul unor rude. |ntr-o vizita la EVZ, la inceputul lui 2006, va aratati indignat ca politicienii fac afaceri prin intermediul rudelor? Cum comentati faptul ca un ziarist face acelasi lucru acum?Ce as putea sa spun decat ca nu agreez astfel de practici. 1. Nu fac afaceri. 2. Daca as face afaceri, in nici un caz eu, personal, nu mi-as pune mama, Dumnezeu s-o odihneasca, intr-o societate comerciala care ma priveste pe mine.

Ea, in sine, nu este o ilegalitate, dar consider ca poate sa creeze o imagine foarte neplacuta in legatura cu domnul Chirieac.

Acum, ca stiti afacerile acestea, iti veti spune sa renunte?Repet, nu am cum sa-i cer, nu am temei legal. Sigur ca vom discuta. Dar nu am nici un temei, nici in baza unui regulament intern al ziarului „Gandul” si nici al CRP. Domnul Chirieac nu e obligat sa-mi raspunda mie la vreo intrebare despre aceste afaceri personale, cata vreme ele nu s-au interferat cu ziarul.

Dincolo de ierarhie, aveti si o alta relatie: lucrati de mult timp impreuna, ati fondat impreuna ziarul, nu putem vorbi numai de o relatie ierarhica bazata pe atributii.Sigur. V-am spus ca daca as fi stiut de aceste afaceri ale lui Bogdan Chirieac cu statul si cu punerea mamei sale in actionariat, acolo, i-as fi recomandat sa renunte la asa ceva.

La afacere?Da. As fi considerat ca nu se poate ca un ziarist sa faca afaceri cu statul, fiind in acelasi timp jurnalist. Asta ca parere personala si prieteneasca.

Daca el ar fi ramas cu afacerile, ar fi continuat sa scrie?Nu stiu. O sa vedem. Aici nu e o decizie pe care o iau de unul singur.

Ziaristul-afacerist si deontologia

In codul deontologic, in legatura cu conflictul de interese, nu este nimic prevazut pentru cazul in care ziaristul are afaceri cu statul. Credeti ca se impune o reglementare?Asa cum v-am spus, pozitia mea personala e ca un ziarist nu trebuie sa aiba afaceri. Si cu atat mai putin afaceri cu statul. Dar putem discuta, in cadrul Clubului Roman de Presa, in ce masura se poate limita libertatea de intreprindere a unui ziarist, care, la urma urmei, este un cetatean si trebuie sa beneficieze de acest drept fundamental al societatii capitaliste, de a putea sa actioneze in mediul financiar si comercial ca oricare alt cetatean. Putem lua aceasta chestiune in discutie si, in functie de hotararea consiliului de onoare, vom proceda in consecinta.

Veti propune dvs la CRP o reglementare?Nu cred ca se poate face asa ceva. In ce ma priveste, eu as propune acest lucru, ca persoana. Ca jurnalistul sa nu aiba afaceri, cata vreme este jurnalist. Dar, pe de alta parte, exista jurnalisti care castiga putin in meserie.Si atunci, daca ei mai au o activitate, o firmulita – o firmulita, repet, nu contracte de statul de milioane de euro – si mai scoate un ban, ce faci, il arunci din meseria de gazetar?

Se stie foarte bine ca microintreprinderea e un mod de plata.Si asta e o afacere. Daca esti platit pe microintreprindere, ai afacerea ta cu care interferi cu ziarul. Deci e de discutat, nu e atat de simplu de luat aceasta decizie si, desi eu practic lucrul acesta, nu as vrea sa fiu restrictionist, nu as vrea sa ma comport comunistoid si sa interzic ziaristului sa aiba orice fel de activitate de tip capitalist in afara redactiei.

Veti propune ceva concret?Nu voi propune asa ceva. Voi supune acest subiect, eventual, daca se va considera de interes, Consiliului de Onoare.

DISCURSUL TAIOS AL PRIMEI DOAMNE A USA ,MELANIE TRUMP!,CUVANTAREA A INCEPUT CU O RUGACIUNE!

19 feb.

Prima Doamnă a Statelor Unite, Melania Trump, este cunoscută drept o prezență discretă, mereu în umbra soțului său.

Totuși, în cadrul turneului pe care cuplul prezidențial american în face în Florida, Melania Trump a susținut primul său discurs de când a devenit Prima Doamnă.
Alocuțiunea a început cu Rugăciunea Domnească „Tatăl nostru”, după care Melania Trump a vorbit despre planurile soțului său prin care dorește să le ofere americanilor o nouă perspectivă, informează AFP.

„Este o onoare și o mare plăcere să stau în fața dumneavoastră ca primă-doamnă a Statelor Unite. Voi acționa mereu conform convingerilor mele și voi fi onestă cu dumneavoastră, indiferent ce spune opoziția despre mine. America e una care funcționează pentru toți americanii și în care toți americanii pot lucra și reuși. (…) Soțul meu  vrea o țară de mare siguranță și prosperitate”, a declarat Prima Doamnă a Statelor Unite.

 

Discretă până acum, prima-doamnă a Statelor Unite a ieşit la rampă ca să-şi apere soţul, criticat din toate părţile după prima lună de mandat. Melania Trump a luat cuvântul în Florida, la un miting de susţinere a preşedintelui.

Mai întâi a rostit „Tatăl nostru”, apoi a trecut la atac, demontând criticile aduse soţului, dar şi pe cele la adresa ei.

„Este o onoare şi o mare plăcere să stau în faţa dumneavoastră ca primă-doamnă a Statelor Unite. Voi acţiona mereu conform convingerilor mele şi voi fi onestă cu dumneavoastră, indiferent ce spune opoziţia despre mine”, a declarat Melania Trump.

„Soţul meu construieşte o ţară de o mare securitate şi prosperitate. America pe care ne-o dorim este una care funcţionează pentru toţi americanii, în care toţi americanii pot munci şi pot avea succes”, a mai spus prima-doamnă.

PESTE 10.000 DE PERSOANE LA PROTESTUL DE LA PITESTI AU CERUT DEMITEREA NAZISTULUI KLAUS WERNER JOHANNIS!

19 feb.

 

UPDATE. Protestul de la Piteşti s-a încheiat. Mitingul a fost unul paşnic, care s-a închiat cu participanţii la manifestaţie prinşi în Hora Unirii.

Aproximativ 10.000 de oameni cer demisia preşedintelui Iohannis în oraşul Piteşti, unde se aşteaptă decizia în cazul celebrei case de la Sibiu.

Curtea de Apel Piteşti a amânat pentru 22 februarie pronunţarea în acest proces.

Manifestanţii au bannere şi pancarte pe care scrie ”Iohannis, fii preşedintele tuturor românilor”, ”Informare, nu manipulare”, ”Votul meu contează”, ”Susţinem Guvernul Grindeanu”, fluieră şi suflă în vuvuzele.

De asemenea, organizatorii au adus şi un sistem de sonorizare, cu boxe din care se aude muzică.

PSD Argeş a anunţat mitingul de susţinere a Guvernului Grindeanu pe Facebook, reprezentanţi ai administraţiei locale afirmând că organizatorii au obţinut autorizaţie.

În 6 februarie, susţinători ai PSD anunţaseră tot pe Facebook un miting de susţinere a Guvernului, însă niciun participant nu a apărut în Piaţa Vasile Milea pentru a participa la manifestaţie.

De asemenea, câteva zeci de persoane s-au adunat, din nou, sâmbătă, în fața Palatului Cotroceni, într-un protest împotriva președintelui Klaus Iohannis.

Oamenii solicită demisia șefului statului.

Protestatarii au steaguri tricolore și pancarte cu mesaje precum „Dacă plagiezi, poți să arestezi”, „Tovarășe profesor, dă casele înapoi”, „Susținem Guvernul”, suflă în vuvuzele și scandează „Demisia”.

Circulația rutieră în zonă nu este oprită.

PRESEDINTELE SENATULUI CALIN POPESCU TARICEANU IL PUNE LA PUNCT PE MINISTRUL DE EXTERNE FINLANDEZ TIMI SOINI!

19 feb.

După ce ministrul de externe al Finlandei a criticat într-o scrisoare acțiunile Guvernului de la București, Călin Popescu Tăriceanu i-a transmis o replică demnitarului finlandez.

Președintele Senatului consideră că ministrul de externe finlandez nu a fost informat corect asupra evenimentelor din România și a ținut să îi explice faptul că guvernul român a încercat să pună în acord o decizie a CCR cu legile justiției.

„Ministrul de Externe al Finlandei Timo Soini a căzut în capcana dezinformărilor care au fost răspândite în spațiul european cu privire la deciziile Guvernului României. De la înălțimea funcției pe care o ocupă și având în vedere că reprezintă statul finlandez, unul în care respectarea drepturilor cetățenilor, precum și o legislație corectă, reprezintă principii fundamentale, mă așteptam la o reacție mult mai ponderată bazata pe adevaruri si nu pe minciuni. Afirmațiile ministrului finlandez nu au nicio legătură cu ceea ce se întâmplă în România. Pentru partidul pe care îl conduc, pentru Guvernul din care facem parte, lupta împotriva corupției este un lucru absolut necesar, binevenit în societate. Însă, sunt surprins că un reprezentant al Finlandei, un stat model pentru modul de funcționare al justiției, vine să conteste tocmai dorința unui Guvern de a aplica decizii ale Curtii Constitutionale.

România are o serie de probleme structurale ce țin de funcționarea justiției, lucruri pe care Guvernul a încercat să le îndrepte. Avem cele mai multe procese pierdute la CEDO, supraaaglomerare în închisori și decizii ale CCR cu privire la Codul penal și Codul de procedura penală, care trebuiau obligatoriu puse în aplicare. Din păcate, așa cum este cunoscut, la ora actuală deciziile Curții Constituționale nu sunt transpuse în legislația în vigoare. De asemenea, dl.Timo Soini ar trebui să știe că România detine un record unic cu peste 2000 de dosare de anchetă ale DNA pentru acuzația de abuz în serviciu, lucru nemaiîntâlnit în alt colț al Europei, cu atât mai puțin în Finlanda. Poate cu această ocazie o să afle despre abuzul de putere al unor autorități care reprezintă tot o formă de corupție. La fel de condamnabilă, nu-i așa?

Executivul român a dorit respectarea deciziilor luate de Curtea Constituțională a României, lucru care ar fi fost perfect normal în Finlanda sau în oricare alt stat de drept. Guvernul nu a făcut decât să pună în acord deciziile Curții cu legislația penală, asigurând astfel cadrul funcționării corecte a unor instituții ale statului, în cazul de față DNA, care au comis numeroase abuzuri asupra cetățenilor, încălcând drepturile și libertățile acestora. Fără îndoială că dezinformarea și diverse interese politice, autohtone sau nu, au jucat un rol uriaș în declanșarea crizei pe care România a traversat-o în aceste săptămâni. Și totuși problema va trebui rezolvată. În privința abuzului în serviciu soluția nu este nici dezincriminarea, dar nici recurgerea la stilul și practica anilor de teroare comunistă din anii 50-60, ci alinierea strict la practica țărilor occidentale care au mai multă experiență în acest domeniu.

Am speranța că, în calitatea sa de demnitar al statului finlandez, dl. Soini nu a făcut aceste declarații în scop politic, știut fiind faptul că este liderul unui partid cu valențe naționaliste și populiste.”, a scris Călin Popescu Tăriceanu pe contul său de Facebook.

Timo Soini, ministrul de Externe al Finlandei a scris într-o scrisoare adresată unui reprezentant al românilor din țara nordică, că „acțiunile recente ale guvernului român provoacă o serioasă îngrijorare cu privire la direcția evoluției României”.

Ministrul de externe finlandez susține că „este contrar intereselor României faptul că noul guvern a început să facă pasi înapoi și a căutat să dezmembreze legislația referitoare la corupție.”

 

https://www.facebook.com/v2.4/plugins/post.php?app_id=&channel=http%3A%2F%2Fstaticxx.facebook.com%2Fconnect%2Fxd_arbiter%2Fr%2Fao6eUeuGXQq.js%3Fversion%3D42%23cb%3Dff7fbb67570ea6%26domain%3Dwww.activenews.ro%26origin%3Dhttp%253A%252F%252Fwww.activenews.ro%252Ff9ee100c01b66%26relation%3Dparent.parent&container_width=637&href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Ftariceanu%2Fposts%2F1587250894623053&locale=ro_RO&sdk=joey&show_text=true&width=500

DRAGOS DUMITRIU ,UN FOST PARLAMENTAR NATIONALIST SI CONSERVATOR LOVITURA CRUNTA PENTRU NAZISTUL KLAUS WERNER JOHANNIS:AR PUTEA FI SUSPENDAT PANA PE 8 MARTIE 2017!

19 feb.

Un fost parlamentar al formațiunii România Mare și al Partidului Conservator susține, într-un articol publicat pe sputnik.md, că președintele României ar putea fi suspendat până pe 8 martie. Sputnik este trustul media al Kremlinului și unul dintre principalele sale instrumente de propagandă.

iohannis
Captura sputnik.md.

Dragoș Dumitriu se prezintă ca „analist sistemic, realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României”.

dumitriu dragos
Dragoș Dumitriu

În articolul său, Dumitriu spune că prima etapă efectivă a procedurii este, conform Articolului 95 din Constituție, depunerea propunerii de suspendare din funcție a președintelui de către minim o treime din numărul deputaților și senatorilor. „Având în vedere că numai PSD are aproape 50% din numărul parlamentarilor, procentul de reușită este 100%. Termenul – acțiunea ar putea demara luni, 30 ianuarie. În aceeași zi, procedura constituțională ar fi completată prin înștiințarea președintelui, pentru ca acesta să se poată apăra. Tot în aceeași zi, propunerea este trimisă spre consultare prin aviz Curții Constituționale”, adaugă fostul deputat.

Dragoș Dumitriu prezintă, în continuarea, viziunea sa despre etapele procesului de demitere a lui Klaus Iohannis și concluzionează: „Întreaga procedură de suspendare și demitere s-ar putea finaliza pe 6 martie, ar deveni oficială a doua zi, șansele ca pe 7 martie Klaus Iohannis să nu mai fie președintele României fiind, în estimarea mea, de 88%. De menționat că atât procedura suspendării cât și referendumul pentru demitere nu pot fi împiedicate prin alte acțiuni în justiție sau la CCR, alte referendumuri etc”.

PROCURORUL ROMULUS VARGA,NU VREA SA DEA CURS UNEI PLANGERI PENALE IMPOTRIVA SEFEI DNA LULUTZA LASCU-KOVESI!

19 feb.

Florina Maior, soţia revoluţionarului Dorin Lazăr Maior, a trimis prin poştă o plîngere penală împotriva Laurei Codruţa Kovesi, şefa DNA, însă a avut surpriza să primească scrisoarea înapoi, cu un răspuns năucitor! Cel care semnează în numele Parchetului General este un procuror vestit: Romulus Varga, cel care a întocmit Rechizitoriul în cazul „Elodia”! Iată răspunsul primit de Florina Maior:

După cum se vede, procurorul Romulus Varga restituie plîngerea pentru lipsa unoe „elemente”: codul numeric al denunţătorului, descrierea faptei şi indicarea mijloacelor de probă! În mod formal, procurorul Varga este acoperit de lege, căci aşa prevede art. 289, al. 2 din NCPP, numai că acolo se mai spune ceva în legătură cu unele dintre acele „elemente”: „descrierea faptei care formează obiectul plângerii, precum şi indicarea făptuitorului şi a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute”. Deci, neindicarea „mijloacelor de probă” nu este motiv de restituire!

Romulus Varga nu a păstrat originalul, ci l-a expediat Florinei Maior cu tot cu răspuns, astfel încît, deşi faptele semnalate sînt deosebit de grave, la Parchetul General nu mai există nici o urmă din această plîngere, ci doar un banal număr de înregistrare!

Florina Maior ne-a trimis însă şi nouă, la Cotidianul, o copie a acestei plîngeri penale împotriva Codruţei Kovesi şi am observat că, în afară de CNP-ul denunţătoarei (are însă telefonul, adresa şi e-mail-ul), toate celelalte elemente există în plîngere, fiind descrise pe 26 de pagini pe care vi le prezentăm în finalul articolului! Iată aici doar prima pagină a plîngerii penale depusă de Florina Maior:

Ce ne interesează însă aici este felul diferit în care a fost tratată plîngerea Florinei Maior, în raport de plîngerea depusă la DNA de Mihai Poliţeanu împotriva Primului ministru Sorin Grindeanu, în care nici unul dintre denunţători nu indică CNP-ul ci doar adresa. Iată prima filă din denunţul lui Poliţeanu:

Conform declaraţiei denunţătorului principal, la numai cîteva zile, cînd a fost anunţată aprobarea Ordonanţei 13, Mihai Poliţeanu a fost chemat la DNA şi audiat în dosarul deja deschis de Codruţa Kovesi:

Întrebarea care se pune este: de ce denunţul Florinei Maior nu a beneficiat de acelaşi tratament la Parchetul General, mai ales că cea denunţată era însăşi şefa DNA, Kaura Codruţa Kovesi, iar acuzaţiile sînt de o gravitate maximă: atentat la siguranţa naţională, tergiversarea unor dosare şi chiar mult discutatul „abuz în serviciu”?

Departamentul nostru de investigaţii a aflat răspunsul la această întrebare: pentru că procurorul care a restituit plîngerea este Romulus Varga, cel care a redactat Rechizitoriul în celebrul caz „Elodia”, după o anchetă de mîntuială făcută de procurorul Marius Iacob, actualul adjunct al Laurei Codruţa Kovesi în conducerea DNA!

Cineva ar putea spune: ei, şi, care e problema? Însă chiar este o problemă, una chiar uriaşă! Procurorul Romulus Varga le datorează cariera de magistrat lui Marius Iacob şi Codruţa Kovesi, căci ei l-au salvat chiar în anul 2007, cînd abia izbucnise cazul „Elodia”, după ce Inspecţia judiciară a CSM a efectuat o cercetare la Parchetul de pe lîngă Judecătoria Satu Mare, condus atunci de Romulus Varga! Raportul a fost întocmit de procurorii Constanţa Cârstea şi Liţă Marin, de a căror probitate nu se îndoieşte nimeni:

Concluziile Inspecţiei judiciare a CSM erau devastatoare pentru procurorul Romulus Varga, astfel încît toată cariera sa n-ar mai fi putut să ocupe vreodată o funcţie de conducere:

În ciuda acestui Raport al Inspecţiei judiciare a CSM, care ar fi trebuit să fie supus plenului CSM, Romulus Varga a fost salvat de o detaşare rapidă la Parchetul General, unde Procuror General era Laura Codruţa Kovesi, iar adjunct era Marius Iacob! Oricine îşi dă seama că, în toată viaţa lui, oricare ar fi dovezile, Romulus Varga nu va îndrăzni să ridice nici măcar un băţ împotriva „sfinţilor” Codruţa şi Marius, la care se va închina mereu. Datorită lor, în loc să fie acum un procuror oarecare la Satu Mare, a juns Procuror şef de secţie la Parchetul General! Astfel, cînd a fost nevoie ca un procuror să încheie cazul „Elodia”, Romulus Varga n-a stat pe gînduri şi a întocmit Rechizitoriul î cazul instrumentat de Marius Iacob.

Aşa se explică ciudata restituire a Plîngerii penale împotriva Laurei Codruţa Kovesi, depusă de soţii Florina şi Dorin Lazăr Maior, ambii condamnaţi la ani grei de închisoare în controversatul dosar Romexterra, unde, deşi erau vicitmele dipariţiei unor sume mari de bani din conturile lor, au ajuns inculpaţi din simplul motiv că au sesizat autorităţile că banii lor au intrat în „bidoanele” SRI pentru a fi folosiţi în campania electorală!

Atragem încă o dată atenţia asupra modului diferit în care a fost soluţionată Plîngerea Florinei Maior, faţă de cea a lui Mihai Poliţeanu, situaţie care trezeşte suspiciunea unui grav abuz în serviciu: ori la Parchetul General, ori la DNA. Sau poate chiar la ambele instituţii!

%d blogeri au apreciat asta: