Arhiva |

„FAKENEWS”,SCUZE HOTNEWS A ANUNTAT CA PENALUL KLAUS WERNER JOHANNIS A RENUNTAT LA DECLANSAREA REFERENDUMULUI DATORITA SOATEI SALE PENALA CARMEN JOHANNIS!

4 mart.

Președintele Iohannis nu va declanșa referendumul pentru justiție, dar „îl va folosi ca poliță de asigurare pentru salvarea justiției dacă PSD va încerca din nou să slăbească legislația penală sau va ataca instituții cheie din sistemul judiciar”, informează Hotnews.ro, citând surse oficiale.
Potrivit surselor citate de Hotnews, „manifestațiile de stradă și-au atins scopul iar ordonanța 13, prin care se dezincriminau parțial abuzul în serviciu și conflictul de interese a fost oprită, astfel că un referendum acum ar reprezenta ‘un glonț tras în aer’ „.
Președintele a anunțat pe data de 23 ianuarie organizarea unui referendum, însă după ce primit avizul Parlamentului pe data de 13 februarie, Klaus Iohannis n-a mai adus tema în discuție. .
Oficialii de la Cotroceni au mai declarat pentru HotNews.ro ca „arma referendumului” nu va mai putea fi folosită încă o dată în cazul în care PSD va încerca din nou să atace justiția și ca din acest motiv președintele n-a mai anunțat data consultării populare. „E foarte posibil ca PSD să încerce noi atacuri la justiție, din acest motiv un referendum organizat acum l-ar face mai puțin eficient pe viitor”, au mai explicat oficialii Administrației Prezidențiale.
Pe de alta parte, în absența susținerii partidelor și rămas fără obiect, există riscul ca referendumul să fie un eșec iar pragul de prezența de 30% să nu fie atins.

QUINTUS IN CNC AL NOULUI PDL,A VENIT CU GREU SA ANUNTE DECESUL VECHIULUI PNL!

4 mart.

Preşedintele de onoare al PNL, Mircea Ionescu Quintus, a afirmat sâmbătă, în cadrul Consiliului Naţional de Coordonare, că a venit „cu greu” la şedinţa CNC pentru a le garanta liberalilor viitorul „strălucit” al partidului, în condiţiile în care el crede în „trăinicia şi victoriile” PNL.

„Am venit cu greu înaintea dumneavoastră şi împreună cu dumneavoastră aici pentru a vă garanta viitorul strălucit al partidului nostru. Şi pentru a vă garanta, alături de un om pentru care am preţuire deosebită şi sper să treacă prin necazul pe care îl trăieşte acum, domnul Vasile Blaga. Noi doi eram garanţia şi suntem garanţia fuziunii acestui partid”, a afirmat Mircea Ionescu Quintus.

Liberalul a ţinut să precizeze că el crede „în trăinicia şi victoriile partidului” pentru că este „cel mai bătrân şi vechi membru al PNL”.

„Sunt membru al PNL de 80 de ani. Împreună cu tatăl meu am trăit 100 de ani în acest partid. Nimic nu mi-a putut clinti sau mişca în vreun fel adeziunea la el şi încrederea în el”, a completat el.

Quintus a susţinut că ţine „mult” la membrii acestui partid „ca să fi lipsit azi” de la şedinţa Consiliului Naţional de Coordonare.

„Abia aştept momentul în care să felicit pe următorul preşedinte, pe noul preşedinte al PNL, să-l asigur de sprijinul meu şi să vă asigur pe toţi care luptăm pentru victoria PNL”, a conchis Mircea Ionescu Quintus.

SEAP:ADMINISTRATIA PREZIDENTIALA A CUMPARAT PENTRU GAULEITERUL NAZI PENALUL KLAUS WERNER JOHANNIS 2.500 DE BILETE IN VALOARE DE 2,3 MILIOANE DE LEI,PENTRU TRANSPORT AERIAN DE CALATORI INTERN SI INTERNATIONAL!

4 mart.

Administraţia Prezidenţială a cumpărat, printr-o procedură de licitaţie deschisă, servicii de transport aerian de călători în ţară şi străinătate, cu o valoare de peste 2,3 milioane de lei, potrivit unui anunţ publicat vineri în SEAP și citat de Agerpres.

Anunţul implică încheierea unui acord-cadru cu o valoare totală finală de 2.333.333,33 de lei, fără TVA.

În acest sens, pe 28 februarie, a fost atribuit un contract societăţilor Danco Pro Communication SRL, Weco Tmc SRL, Olimpic International Turism SRL, Travel Time D&R SRL, Eximtur SRL, Accent Travel & Events SRL, Expert Multiservices Impex SRL, Hobby Tour SRL, World Tourism & Tours SRL şi Paravion Tour.

Criteriul de atribuire a contractului a fost preţul cel mai scăzut, iar principalele modalităţi de finanţare şi plată sunt reprezentate de bugetul de stat, conform anunţului de participare la această licitaţie, care a fost publicat în SEAP pe 9 decembrie 2016.

Potrivit sursei citate, durata acordului-cadru este de 48 de luni. Pe durata întregului acord-cadru se estimează achiziţionarea unui număr maxim de 2.500 de bilete.

CONVENTIA NOULUI PARTID DEMOCRAT LIBERAL POPULAR VA FI PE 17 IUNIE 2017!

4 mart.

Consiliul Național de Coordonare al PNLP a stabilit data Convenției Naționale a Noului Partid Național Liberal Popular.

Astfel pe 17 iunie, la București, va avea loc evenimentul în cadrul căruia urmează să fie votată conducerea partidului şi la care sunt aşteptaţi să participe aproape 5.000 de persoane.

De asemenea, CNC al PNLP a aprobat componența Comisiei pentru organizarea alegerilor interne.

Comisia este formată din Daniela Cîmpean, Florin Alexe, Ioan Bălan, Claudia Benchescu, Lucian Bode, Cristian Chirteș, Cristian Olteanu, Cezar Preda.

De asemenea, a fost votată componența Comisiei de modificare a Statutului PNL: Cătălin Boboc, Daniel Buda, Cristian Buican, Costică Canacheu, Victor Paul Dobre, Răzvan Prișcă, Mircea Toader, Cristina Trăilă, Mihai Voicu.

PENALUL KLAUS WERNER JOHANNIS SI GASCA DE PROFITORI POLITICI SOROSISTI AI PROTESTELOR DE STRADA!

4 mart.

Imagini pentru iohannis ,HITLER,poze

Amploarea, auto-organizarea exemplară și originalitatea manifestațiilor de protest din ianuarie și februarie i-au luat prin surprindere pe români, dar și pe observatorii din străinătate ai vieții civice din țara noastră. Alți compatrioți, mai calculați din fire, și-au făcut planuri și încep să le pună în aplicare.

În „Ziarul Profit“, din Curtea de Argeș, a fost publicat un articol care înștiințează pe toată lumea că „un argeșean a înregistrat la OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci – n.r.) marca #Rezist și anunță lansarea partidului cu același nume“.

UNPR „rezistă“: la vremuri noi, tot noi

Patronul publicației „Ziarul Profit“ este Iulian Uță, fost șef al filialei Curtea de Argeș a Uniunii Naționale pentru Progresul României (UNPR). Sâmbătă, acesta a recunoscut că a înregistrat marca și logoul, răspunzând întrebărilor portalului stareapresei.ro. Totul ar fi pornit de la sugestia unui coleg de redacție al lui Uță de la „Ziarul Profit“, cetățean spaniol, de a înregistra marca #Rezist pentru a o folosi în denumirea unui nou ziar. După o cercetare la OSIM, Uță ar fi descoperit că marca era liberă, însă, ulterior, ar fi primit informații că PSD încearcă să o înregistreze. Atunci, el a decis să ocupe primul respectiva marcă. La sugestia aceluiași cetățean spaniol, pe nume Jafet Barreto, înregistrarea a fost extinsă și pe clasa de „politică“. Omul de afaceri se ferește să răspundă la întrebările care i s-au pus în aceste zile, neagă că ar fi apropiat de PMP, deși senatorul Robert Turcescu avea o contribuție cu articole de opinie la „Ziarul Profit“. În schimb, se laudă cu relația „cât de cât bună“ pe care o are cu secretarul general adjunct al PSD, Codrin Ștefănescu.

Dacian Cioloș o face pe nehotărâtul

Fostul prim-ministru tehnocrat Dacian Cioloș pare nerăbdător să intre în politică și a început să transmită deja mesaje în acest sens. Astfel, fiind întrebat de jurnaliști de la Europa FM dacă ia în calcul varianta unui nou partid politic, acesta declara, pe 18 februarie: „Mă gândesc şi la asta. Mă gândesc la toate soluţiile“. Se pare că, pentru moment, opțiunea privind fondarea unui nou partid politic coexistă, în mintea lui Dacian Cioloș, cu altele două: cea de a rămâne în afara partidelor și a încerca o contribuție la viața politică realizată în alt mod și cea de a intra într-un partid existent.

În ianuarie, Cioloș părea să prefere prima opțiune, anunțându-și intenția de a crea o asociație, pornind de la Platforma România 100, care să colaboreze cu USR și PNL. După ce conducerea PNL a dat semnale în mare parte negative privind o eventuală venire a lui Cioloș în partid, fostul premier are de ales între a se implica în USR și a-și face propriul partid. Activismul său pe rețelele de socializare și evidențierea ostentativă a „bunei guvernări“ din perioada executivului tehnocrat par să indice ultima variantă drept cea mai probabilă.

Protestează și oamenii de dreapta…

George Mioc, inginer și antreprenor român stabilit în 1976 în SUA, se descrie, pe propriul site, drept „un om de dreapta“, cu vederi conservatoare, care „nu a așteptat niciodată ajutor de la stat“.

În România, Mioc a fost prim-vicepreședinte al Partidului Noua Republică, înființat de Mihail Neamțu. În luna martie 2015, Mioc a preluat conducerea partidului după retragerea lui Neamțu din funcția de președinte, fiind înlocuit ulterior de Alin Bota. Tot în 2015, el lansa un apel pentru scoaterea României din „ghearele“ lui Victor Ponta, iar acum este un susținător vehement al manifestațiilor de stradă. De la debutul protestelor, este foarte activ pe rețelele de socializare, promovând sloganuri și puncte de vedere ale mișcării #rezist și oferindu-i acesteia „sfaturi prețioase“.

În comentariul publicat pe 5 februarie, Mioc califică acțiunile Guvernului drept „lovitură de stat“, cere lustrație pentru autorii acesteia, numește coaliția PSD – ALDE „grup infracțional organizat“, iar pe președintele PSD, Liviu Dragnea, „Scaraoțchi de Teleorman“. În ianuarie, George Mioc scria despre „teleormanizarea României“.

… și cei din stânga „democratică“

Mișcarea „Demos“ se autointitulează „platformă civico-politică pentru promovarea democrației și solidarității“ și se pregătește să se transforme în partid. De la debutul manifestațiilor de protest, Platforma a adoptat o atitudine critică față de inițiativele Guvernului. „Nu mai putem accepta ca viziunea stângii democratice să fie confiscată de către un partid corupt, care, prin practicile și discursul lui, nu doar că s-a autoizolat în cadrul social-democrației europene, dar riscă să ne izoleze și pe noi de Europa și de comunitatea democrațiilor“, se arată în manifestul „Da stângii democratice, nu PSD-ului“, publicat pe site-ul mișcării.

SMECHERASUL DE PROFESIE”PILOTUL AMERICAN”,NIELS SCHNECKER ,EVREUL -KHAZAR,DEVENIT „ANALIST POLITIC” LA RTV SI GAFELE IMPARDONABILE PE CARE LE FACE!

4 mart.

Niels Schnecker este o prezenţă constantă în emisiunile TV, deşi, parafrazîndu-l pe Dem Rădulescu, nu ştim ce-l recomandă: vocea sau talentul său? Haios, cu o biografie incertă, în care scrie că a fost pilot pe F 16, că ştie nouă limbi, că are centură neagră Kung Fu sau că a vizitat 124 de ţări, Niels are cu certitudine talentul ventilatorului!

În urmă cu cîteva zile, într-o intervenţie prin Skype de la Madrid, Niels Schnecker a dat însă cu nuca în perete. Deşi în platoul din Bucureşti al RTV erau mai mulţi avocaţi, Niels a intrat într-o polemică juridică, susţinînd teza absurdă că procurorii, în calitate de acuzatori, trebuie să strîngă într-un dosar DOAR probe care acuză pe cineva, rolul aducerii de probe în apărarea inculpatului revenind, în viziunea fostului pilot, DOAR avocatului său!

În zadar au încercat invitaţii din platou să-l convingă că este în totală eroare, Niels al nostru a ţinut-o langa cu părerea lui. Pentru că sînt mulţi cei care cred la fel ca Niels Schnecker, să lămurim definitiv chestiunea în discuţie.

Rolul procurorului în instrumentarea unui dosar este prevăzut în Noul Cod de procedură penală, Cap. I Reguli generale, la art. 100, care are titlul „Administrarea probelor”. Iată ce se scrie chiar la aliniatul (1):

În mod normal, în faţa acestei dovezi, discuţia ar trebui să se încheie cu scuzele lui Niels Schnecker. Văzînd însă încăpăţînarea sa, preventiv, precizăm că şi Vechiul Cod de procedură penală avea acelaşi conţinut, dar la art. 202. Mai mult chiar, vechiul Cod de procedură penală era mult mai categoric, OBLIGÎNDU-L pe procuror să strîngă probe şi în favoarea învinuitului sau inculpatului, iar această obligaţie rămînea valabilă – atenţie! – „chiar dacă învinuitul sau inculpatul recunoaşte fapta”, prevedere care a dispărut din Noul Cod de Procedură Penală! Iată care era conţinutul art. 202 al Vechiului Cod de Procedură Penală, cel care data încă din vremea comunismului:

Sperăm ca aceste lămuriri să fie de folos şi altora, care fac această confuzie, presupunînd că, în cursul urmăririi penale, procurorul trebuie să adune doar probe în acuzare. Nu, nici vorbă, căci urmărirea penală nu are drept scop învinuirea cuiva, ci aflarea adevărului, iar acesta nu se poate afla decît cu toate probele pe masă: şi cele în acuzare, dar şi cele în apărarea inculpatului!

Niels Schnecker trăieşte acum mai mult la Madrid, după ce soţia sa a fost numită consilier economic al Ambasadei și conduce Biroul de promovare economică şi comercială al României în Spania, ca răs-plată pentru susţinerea lui Klaus Iohannis de către soţul său! Interesant este că Niels Schnecker declarase că a fost şi consilier al lui Crin Antonescu, informaţie negată de fostul preşedinte al PNL!

Adevărul este că, în permanenţă, Niels este şi Schnecker, dar şi puţin cam şmecher!

CUTREMURUL DE 0 GRADE PE SCARA RICHTER DIN….MINTEA BOLNAVA A LUI GURAN!

4 mart.

Guran...cea s-a zguduit să genereze replici la un cutremur de zero grade

Guran…cea s-a zguduit să genereze replici la un cutremur de zero grade

Un program din portalul on-line deținut de Moise Guran a transmis, vineri seara, un mesaj de cutremur a cărui magnitudine se anunța a fi de numai puțin de 10 grade pe Scara Richter.

Vrancea a detectat un cutremur de 10 grade magnitudine Richter, produs la o adâncime de 10 km„, se arăta în mesajul trimis către telefoanele mobile ai căror posesori sunt abonați la aplicația de alertă seismică a portalului amintit. În portal se specifică faptul că datele sunt peluate de la Institutul Național pentru Fizica Pământului.
Mesajul îi mai îndemna pe oameni să se ascundă cu familia sub grinzile din clădiri.

Programul de alertă seismică este pus la dispoziție de publicația deținută de Moise Guran, unul dintre cei mai cunoscuți susținători ai lui Traian Băsescu, Klaus Iohannis și guvernării Cioloș.

După ce, la fel ca mulți alți martori ai celebrului Binom, a lansat alerte violete prin care a chemat lumea să salveze DNA de la pieire, acum a venit rândul alertei roșii.

Numai că, neavând sigla PCR, nici măcar a SRI sau DNA, alerta nu a fost una autentică.
Așa se face că Moise Guran a venit cu o replică. Dar nu la un cutremur. Ci la un cutremur de prostie.

Având ceva din parfumul rigorii știrilor laudative despre DNA, Iohannis, Kovesi, Coldea și SRI, replica la mesajul de cutremur a fost exactă. Riguros de exactă chiar și a fost propagată pe Facebook:

Aplicația Biziday a luat-o razna. Investigăm ce se întâmplă. E posibila o eroare, dar nu exclud și alte posibilități„.

Precum Kovesi care bocește că DNA e deranjată din muncă de criticile din presă, Moise Guran se tânguie că nu el și ai lui ar fi de vină.

Că citează surse de la Cotroceni, de la Bruxelles, de la SRI sau de la DNA nu e sigur, cert e însă că sugerează un atac al crackerilor. Nu și al marțienilor. Deocamdată!

Moise Guran:”Ceea ce ați primit nu este o alertă de cutremur ci o Alertă Roșie, cu textul unei Alerte de Cutremur. Asta sugerează că serverul nostru a fost spart. Momentan l-am deconectat și investigăm. Ne cerem scuze și vom reveni de îndată ce vom avea mai multe informații.”
La un asemenea cutremur au venit și alte replici, cu magnitudini și intensități mai mari decât unda de șoc inițială.

Ceea ce aţi primit nu este o Alertă de Cutremur ci o Alertă Rosie, cu textul unei Alerte de Cutremur. Ne cerem scuze și vă țin la curent cu tot ceea ce aflăm, pe parcurs!
Până acum știm așa:
1. Alerta nu a fost transmisă de operatorii Biziday. De altfel ea nici nu a plecat din interfața noastră de operare. În loguri NU EXISTĂ!
2. Asta pentru că nici de pe serverul nostru nu a plecat. Aparent serverul pe care noi îl folosim NU a fost spart. Asta ne comunică în acest moment firma ce ne găzduiește serverul.
3. Ca să ajungă în telefoanele dumneavoastră o Notificare sau o Alertă trece prin Google Cloud. Altfel spus, de pe serverul nostru, instrucțiunea pleacă pe un server al Google și de acolo la dumneavoastră. Cum de la noi nu a plecat nicio alertă, acum investigăm să vedem de unde a plecat și, mai ales, cum a intrat în Aplicația Biziday.
Revin de îndată ce aflu noi amănunte.
Îmi cer scuze încă o dată! Moise Guran”, sună scuzele de magnitudine mare.
De zgâlțâit s-a zgâlțâit, dar nu Vrancea. Ci rigoarea. Jucăriei lui Guran…cea!

CEZAR PREDA,INGINERUL DE LA SALUBRITATE BUZAU,SEF DE SPIONAJ EXTERN(SIE),SLUGA PUPINCURISTA A LUI TRAIAN BASESCU,PEDELISTUL CARE A TAIAT SALARII SI PENSII IN REGIMUL POLITIENESC BASIST!

4 mart.

Imagini pentru IOHANNIS,CEZAR PREDA ,BASESCU POZEImagini pentru IOHANNIS,CEZAR PREDA ,BASESCU POZE

Surse din mediul politic indică faptul că la șefia SIE va fi numit deputatul Cezar Preda (PNLP).

Ar fi întradevăr o știre, inginerul de la salubritatea Buzău șef la spionaj. Da aici trebui să intrii la figurat în căcat! Asa i se potrivește ca o mănușă : de la 2001 – 2003 Secretar Consiliu de Coordonare Asociaţia Română de Salubritate (ARS), la 2004 – 2007 membru al Comisiei pentru politică externă și apoi 2007 – 2008 Preşedinte Comisia specială a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciului de Informaţii Externe al Parlamentului României – Camera Deputaţilor . E bun, bun aici!
Mai ales că a lins, seri intregi pe la diverse televiziuni, metrii pătrați de cur și la Băsescu și acum la Iohannis. In continuare este cel mai potrivit să treacă la supt, vorba marinarului, la Marii Licurici !

 Potrivit unor surse citate de EVZ, Klaus Iohannis va numi directorul Serviciului de Informații Externe (SIE), la schimb cu preluarea de către PSD a conducerii ambelor comisii parlamentare de control al SRI și SIE.

 Pana la numirea unui nou director la SIE (indiferent cine va fi acesta), Parlamentul Romaniei (ca Presedintele taca chitic si nu scoate o vorba, altminteri cand vrea, e foarte vocal…) trebuie sa lamureasca nebuloasele demisiei precedentului director SIE- Mihai Razvan Ungureanu !!

Pentru ca Johannis a venit cu surle si trambite in Parlament acum un an si ceva si l-a propus (spre stupefactia a milioane de oameni, din care unii credeau sincer ca nu e continuatorul lui Basescu) pe marele securist, activist utecist, turnator, spion, mason, impertinent, penal (si multe alte caracteristici) MRU, comunicandu-ne ca n-a gasit alta persoana mai buna.

În urma unei discuții, PSD și Klaus Iohannis au ajuns la un acord pentru a fi numit în fruntea Serviciului de Informații Externe (SIE) deputatul PNL Cezar Preda, notează sursa citată.

Potrivit evz.ro  în urma unei discuții, PSD și Klaus Iohannis au ajuns la un acord pentru a fi numit în fruntea Serviciului de Informații Externe (SIE) deputatul PNLP Cezar Preda.

Sursa citată citată precizează că în urma acestui acord PSD va prelua șefi atât Comisiei SIE cât și SRI.

Klaus Iohannis ar putea anunța propunerea lui Cezar Preda săptămâna viitoare,

Vicepreședintele PNL Cezar Preda este și membru  Comisia de control al SRI, funcție la care ar urma să renunțe.

ALINA PETRESCU O PLECAT DE LA ANTENA 3.EMISIUNEA CONTINUA CU ANA – MARIA ROMAN!

4 mart.

Alina Petrescu - Alessandra Stoicescu

Alina Petrescu a plecat de la Antena 3 după 10 ani. Dorește altceva. Colegii i-au făcut o surpriză frumoasă. Alessandra Stoicescu a anunțat că urmează o știre importantă și ce a urmat a fost un colaj cu urările celor care i-au fost alături în toți acești ani.

Alina Petrescu ce bine ai fi facut de o luai cu tine de la A3 si pe Dana lui Grecu.

”Păi şi eu ce să mai spun acum? M-au făcut să plâng şi râd într-o succesiune imposibilă. Asta înseamnă 10 ani lângă nişte oameni – te desparţi, dar ştii că rămâi împreună, aşa cum au rămas şi cei care au plecat prin alte părţi, înaintea mea. M-am hotărât că e timpul să fac altceva, încă nu mi-e foarte clar ce. Dar nu mai vreau în presă, aşa că rog anumiţi şefi de la România TV să inceteze presiunile în acest sens!!!! :-)))) (glumesc, desigur, nu vă mai încreţiţi!!!) Să ne fie bine tuturor, oriunde am merge şi orice am face. Mulţumesc pentru cei 10 ani!” a scris Alina Petrescu pe Facebook.

În locul ei vine Ana-Maria Roman, reporter pe Justiție la Antena 3, care va prezenta emisiunea „Esențial”. Informația ne-a fost confirmată de surse de la postul de televiziune anterior precizat.

(w670)

Ana-Maria Roman sau Ana de la DNA – așa cum îi spun colegii din redacție – este o profesionistă în lumea presei. Într-un interviu pentru DC News, jurnalista a povestit cum este să-ți petreci, ca jurnalist, o zi la DNA.

Printre aceștia se numără și Ana-Maria Roman, reporter pe justiție la Antena 3, care a dezvăluit pentru DC News cum a trecut peste zilele caniculare petrecute în fața DNA.

Treaba reporterilor este să petreacă ore în șir pe telefoane și în vizite la surse pentru a obține informații, lucru care implică stres. Mulți trăiesc cu groaza că un alt jurnalist ar putea să dea un Breaking News înaintea lor. Stresul începe dimineața, la prima oră, și se termină noaptea. Lucrurile par să se complice atunci când afară este o căldură de nesuportat, dar repoterii – indiferent de instituția unde sunt acreditați – găsesc soluții.

(w670)

„La DNA, în prima parte a zilei, stăm pe partea cu celebra intrare, iar apoi ne mutăm dincolo, peste drum, în funcție de umbră”, ne-a spus Ana-Maria Roman întrebată cum este să lucreze toată ziua la DNA pe caniculă.

(w670)

Jurnalista de la Antena 3 ne-a împărtășit câteva fotografii făcute alături de colegii săi în timp ce se ascund în umbră la diversele instituții unde sunt acreditați.

 

MORTAL COMBAT. AFACERISTA CLOTILDA ARMAND EXCLUSA DIN USR!

4 mart.

Scandalul continuă în USR, formațiune carea reușit să intre în Parlament după ultimele alegeri.
În ultima ședință a partidului, lui Clotilde Armand i s-a cerut demisia din funcția de consilier în Consiliul Sectorului 1.
Manuela Mureșan, colegă a lui Clotilde Armand în Consiliul Sectorului 1, a fost cea care s-a exprimat în ședință împotriva vicepreședintei USR. Aceasta ar fi lipsit de multe ori de la ședințele de consiliu, de la întâlnirile consilierilor USR în care se discută pozițiile comune în ședințele de consiliu, s-ar fi prezentat total nepregătită la ședințe și ar fi fost neatentă la subiecte discutate
Manuela Mureșan i-a mai reproșat colegei sale că vorbește mult și prost în limba română, că întârzie la ședințe și pleacă mai devreme pentru a merge la emisiuni TV. Această situație ar fi dus inclusiv la schimbarea deznodământului unor hotărâri de consiliu local, în dauna pozițiilor susținute de partid.
După toate aceste acuzații, Manuela Mureșan și-a rugat colega de partid să se retragă din Consiliul Local pentru a avea timp să facă orice altceva consideră mai important: să scrie cărți, să participe la emisiuni TV, să facă live-uri pe Facebook sau să se plimbe prin țară. Cea mai dură acuzație lansată de Manuela Mureșan a fost aceea că vicepreședintele USR Clotilde Armand nu ar fi demnă să ocupe funcție de consilier, pentru că ar fi făcut dovada că oamenii nu se pot baza pe ea și pentru că ar urmări doar propria glorie și faimă.
În decembrie 2016, soțul lui Clotilde Armand, Sergiu Moroianu, a fost exclus din USR prin votul unanim al conducerii partidului, în urma acuzațiilor conform cărora „echipa de comunicare/campanie” a USR ar fi asociat imaginea formațiunii cu activiștii LGBT și cu Soros.

REMEMBER.40 DE ANI DE LA MARELE CUTREMUR DIN 4 MARTIE 1977!

4 mart.

În seara de vineri, 4 martie 1977, la ora 21.22, România a fost zguduită de un puternic cutremur cu o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter, având epicentrul în Munții Vrancei. Era al doilea mare seism din secolul XX produs în România, după cel din 10 noiembrie 1940, care a avut o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter.

Imagine cu blocul ”Casata” din București, după cutremurul din 4 martie 1977 (7 martie 1977)

Puternicul seism din 4 martie 1977 a provocat prăbușirea sau avarierea gravă a sute de imobile, sub ruinele cărora au fost prinse mii de victime, precum și avarierea a mii de alte clădiri de locuințe, unități spitalicești, școli și instituții de învățământ superior, grădinițe, creșe de copii, cămine-internat, așezăminte culturale, monumente istorice. Cel mai grav afectate au fost Bucureștii, regiunea de sud și cea de est a țării. În urma cutremurului, și-au pierdut viața 1.578 de persoane.

Imagine cu blocul Continental-Colonadelor din București, după cutremurul din 4 martie 1977 (7 martie 1977)

Dintre imobilele prăbușite în București amintim: blocul ”Casata”, blocul ”Continental”, blocul ”Nestor”, blocul ”Dunărea”, blocul aflat lângă hotelul ”Lido”, blocul Wilson, o clădire de pe strada Ion Ghica, un bloc de pe strada Brezoianu, un bloc de pe strada Tudor Arghezi, un bloc de pe strada Hristo Botev, un imobil de pe strada Alexandru Sahia, blocul din strada Moșilor nr. 135, un imobil din strada Galați, blocul de la intersecția bulevardului Ștefan cel Mare cu strada Lizeanu, blocul OD16 din cartierul Militari. S-a prăbușit, de asemenea, clădirea nouă a Centrului de calcul aparținând Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor, din apropiere de Gara de Nord. Tot în București, Spitalul Fundeni și Spitalul de Urgență au suferit avarii importante și a trebuit să fie evacuate. La Spitalul de Urgență, unda de șoc a seismului a produs avarii la una dintre structurile de rezistență dintr-o aripă a clădirii, ceea ce a determinat evacuarea bolnavilor chiar în noaptea de 4 martie.

Imagine din orașul Focșani, județul Vrancea, după cutremurul din 4 martie 1977 (7 martie 1977)

În țară, cele mai afectate județe au fost Teleorman, Dolj, Ilfov, Prahova, Iași, Vaslui, Buzău, Vrancea. Numeroase clădiri din Buzău, Ploiești, Craiova, Zimnicea, Alexandria, Focșani, Iași, Bârlad, Vaslui și alte localități au suferit avarii grave.

La 5 martie 1977, a doua zi după producerea cutremurului, a fost instituită, prin decret prezidențial, starea de necesitate pe întreg teritoriul țării. În dimineața de sâmbătă, 5 martie, președintele Nicolae Ceaușescu a revenit în țară din vizita pe care o efectua în Republica Federală Nigeria.

Imagine cu blocul ”Scala” din București, după cutremurul din 4 martie 1977 (5 martie 1977)

Pe primul plan s-a aflat urgentarea scoaterii tuturor victimelor cutremurului de sub dărâmături, identificarea tuturor locuințelor și a clădirilor publice cu avarii, în vederea evacuării lor imediate, după cum relata ziarul ”Scânteia” în ediția din 6 martie 1977. Au fost luate măsuri pentru asigurarea cazării sinistraților, în acest scop stabilindu-se închiderea temporară a unor institute de învățământ superior și punerea la dispoziția populației sinistrate a căminelor. În București și în alte localități din țară unde s-au produs avarii ale clădirilor și ale rețelei de distribuire a gazelor, a fost oprită, provizoriu, aprovizionarea cu gaze naturale, pentru a se evita producerea unor explozii și incendii. Sub titlul ”Primele mărturii despre proporțiile dezastrului”, ”Scânteia” relata că în Capitală s-au prăbușit 32 de blocuri de locuințe, alte peste 130 de blocuri au fost grav avariate, iar nouă unități spitalicești au fost scoase din funcțiune. Conform datelor centralizate la Ministerul Sănătății, până în seara de 5 martie, la București au fost internate și tratate 1.773 de persoane, au fost înregistrați 508 morți și peste 2.600 de răniți, iar în restul țării s-au înregistrat 614 răniți și 72 de decese.

Acțiuni de degajare a ruinelor la blocul ”Scala”, în urma cutremurului din 4 martie 1977 (5 martie 1977)

Tot în ediția din 6 martie 1977, ”Scânteia” informa despre ”caracteristicile cutremurului din 4 martie”: ”Seismul din seara zilei de 4 martie a.c. a avut epicentrul în Vrancea. Focarul cutremurului s-a situat sub scoarța terestră la o adâncime de cca 100 km. Magnitudinea cutremurului după scara Richter a fost estimată la 7,2 — valoare care situează seismul printre cele mai puternice care au avut loc în România. Cutremurul a fost practic simțit pe întreg teritoriul țării, precum și în țările vecine, fiind înregistrat de aproape toate observatoarele seismologice din întreaga lume.(…)”

AGERPRES relatează pe larg, începând din 7 martie 1977, despre acțiunile de salvare de sub ruine a victimelor cutremurului. În toate punctele din București unde s-au prăbușit imobile au acționat ostași, studenți, echipe de specialiști, cascadori, cadre sanitare, dar și simpli cetățeni veniți să ajute la operațiunile de salvare. Mulți dintre aceștia au lucrat fără întrerupere zi și noapte la degajarea ruinelor. ”Alături de medici, în Capitală participă la salvarea vieții răniților și studenții anilor V și VI ai Facultății de medicină generală”, relata și ziarul ”România liberă” din 7 martie 1977.

Acțiuni de degajare a ruinelor în strada Brezoianu, în urma cutremurului din 4 martie 1977 (5 martie 1977)

”(…) Acolo unde mai există șanse de a se găsi supraviețuitori, se lucrează cu mâna, evitându-se folosirea utilajelor grele. Om lângă om, umăr la umăr, lucrează aici neîntrerupt, ziua și noaptea. Se ia cărămidă cu cărămidă, fiecare bucată de moloz, pentru a evita surparea ruinelor (…)”, se arăta într-o știre AGERPRES din data de 7 martie 1977. ”Munca lor plină de abnegație este răsplătită, nu o dată, de bucuria adânc trăită a salvării unui om. În blocul cofetăriei Casata au fost salvate o femeie și o fetiță de câteva luni. Pe Calea Victoriei, de sub dărâmături și molozuri, au fost scoși 4 supraviețuitori. De sub ruinele imobilului de pe strada Ghica a fost salvată în această dimineață o fetiță de opt ani. Din nefericire, bunica și frățiorul ei nu mai trăiau în momentul în care echipele de intervenții i-au scos de sub dărâmături”.

”Relevând intensitatea distrugătorului cutremur, Agenția France Presse transmite că acesta a lovit România cu o forță echivalentă cu cea a zece bombe atomice de tipul celei de la Hiroshima. Pagubele materiale provocate la București — arată agenția — sunt mult mai serioase decât s-ar fi putut crede imediat după producerea sinistrului”, notează ziarul ”România liberă” din 8 martie 1977. Într-o telegramă din Roma, agenția REUTER relata că, ”adresându-se miilor de turiști și pelerini adunați în Piața Sfântul Petru, Papa Paul și-a exprimat durerea în legătură cu cutremurul din România: ‘Suntem îndurerați pentru numeroasele victime ale unui atât de vast dezastru, a spus el, și ne alăturăm cu compasiune unei țări care — din atâtea motive — ne este dragă.’ ” (”Scânteia” din 8 martie 1977).

Acțiuni de degajare a ruinelor la blocul din strada Ion Ghica, în urma cutremurului din 4 martie 1977 (5 martie 1977)

Începând cu 8 martie, atât în București cât și în restul țării, întreaga rețea de învățământ și-a reluat activitatea. Prin decret prezidențial, începând cu data de 10 martie 1977, a încetat starea de necesitate instituită pe teritoriul țării, cu excepția municipiului București, precum și a unităților sistemului de telecomunicații și al Radioteleviziunii. Printr-un nou decret prezidențial, începând cu data de 15 martie 1977, starea de necesitate a încetat și în municipiul București, precum și în unitățile sistemului de telecomunicații și al Radioteleviziunii. ”Lucrătorii din transporturi și telecomunicații depun mari eforturi pentru restabilirea cât mai grabnică și integrală a comunicațiilor feroviare, rutiere, precum și pentru funcționarea normală a serviciilor de poștă și telecomunicații”, scria AGERPRES la 9 martie 1977, informând, totodată, că, potrivit Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor, ”în prezent circulația feroviară este deschisă pe toate liniile (…)”.

Imagine din orașul Buzău, după cutremurul din 4 martie 1977 (7 martie 1977)

Într-o știre din 9 martie 1977, AGERPRES relata despre analiza primară a caracteristicilor cutremurului din 4 martie a.c., care fusese recent încheiată de Centrul de Fizica Pământului și Seismologie din România, în colaborare cu Institutul de Geologie-Geofizică: ”Concluziile care se desprind demonstrează pregnant că mișcarea tectonică din 4 martie întrunește toate elementele ce caracterizează cutremurele cu epicentrul în Munții Vrancei, seismele de acest gen fiind de mare adâncime, cu șoc foarte puternic în prima sa manifestare. (….) Istoricul seismelor care au avut loc în țara noastră, statistica pe ultimii 500 de ani constituie tot atâtea argumente care atestă permanența acestor caracteristici ale cutremurelor din regiunea Vrancei. În 1802, cutremurul principal, cu o magnitudine de 7,4 pe scara Richter, a fost urmat de o serie de replici tot mai slabe. Elemente asemănătoare de manifestare și desfășurare le-a prezentat și seismul din 1940. Șocul principal de magnitudine — 7,4, de la 10 noiembrie 1940, nu s-a mai repetat, replicile care au durat până la sfârșitul lunii nedepășind 5,5 pe scara Richter. Astfel de caracteristici întrunește și cutremurul de vineri seara, de 7,2 grade pe scara Richter, care a fost urmat, la scurt timp, chiar în noaptea de 4 spre 5 martie, de o serie de replici cu o intensitate atât de slabă, magnitudinea lor nedepășind 4, 5 grade, încât nu au fost înregistrate decât de seismografe, nefiind percepute de populație. Asemenea replici de mică intensitate ale cutremurului din 4 martie specifice seismelor de mare adâncime din Vrancea au continuat și în zilele de 5-8 martie, perioadă în care frecvența lor a scăzut progresiv”.

O altă știre, din 10 martie 1977, rememorează activitatea din acele zile a personalului sanitar: ”Directori de spitale suprasolicitați, medici cu ochii înroșiți de nesomn, abia ieșiți din sala de operație ori chemați grabnic pentru alte intervenții, chirurgi lucrând, în primele ore ale catastrofei, la lumina lumânărilor sau a lămpilor petromax (…) În noaptea absurdă din 4-5 martie, ca și în cele care au urmat, medicii au fost cu toții la datorie. Mulți dintre ei s-au prezentat la post după primele momente ce au urmat cataclismului. Ei au primit un ajutor substanțial din partea colegilor din provincie (…), precum și din partea studenților Facultății de Medicină, care au făcut perfuzii, au cărat brancarde (…)”. Imediat după seism și în tot cursul perioadei de necesitate, numeroase persoane din Capitală și din întreaga țară s-au oferit să doneze sânge. ”Pentru a dispune mereu de sânge proaspăt, s-a trecut la programarea eșalonată a recoltărilor. Acțiunea continuă zilnic în strânsă legătură cu nevoile spitalelor, cu capacitatea aparaturii de conservare și cu durata de valabilitate a acestui prețios medicament biologic (….) ”, relata AGERPRES, la 14 martie 1977.

Cutremurul din România a stârnit un larg ecou în întreaga lume. ”Guverne, conducători de state, organizații naționale și organizații internaționale, firme și oameni de afaceri, persoane particulare din alte țări își exprimă sentimentele de solidaritate cu poporul român, oferind ajutoare în medicamente, aparatură medicală, alimente, bani, instalații industriale” (AGERPRES, 10 martie 1977)
.
Imagine din București, după cutremurul din 4 martie 1977 (8 martie 1977)

Au rămas întipărite atunci în memoria oamenilor episoadele salvării, în condiții adesea dramatice, a unor supraviețuitori: Floarea Iordache, scoasă de sub ruinele blocului ”Scala” după 65 de ore de la producerea seismului; fetița Gabriela Corduneanu, scoasă de sub ruinele blocului din str. Ion Ghica la 7 martie; Livia Negoescu, salvată din ruinele blocului din str. Arghezi după 130 de ore; Elena Enache, la blocul din str. Al. Sahia, după ce a stat mai bine de 187 de ore sub dărâmături; Sorin Crainic, după ce a stat 253 de ore sub ruinele blocului ”Continental”. Printre cei aflați în primele rânduri la operațiunile de salvare s-au aflat cascadorii, printre aceștia numărându-se Mircea Pascu și Tudor Stavru. Acesta din urmă avea să-și piardă viața la o intervenție de la blocul ”Nestor”.

La 14 martie 1977, AGERPRES informa că ”numărul total al celor decedați până luni 14 martie, ora 18,00, este de 1.541, din care 1.391 în Capitală și 150 în restul țării. Numărul celor decedați în Capitală include și 157 de persoane care au încetat din viață în spitale în urma rănilor și afecțiunilor grave ce le-au fost pricinuite de seism, cu toate îngrijirile deosebite acordate de cadrele medicale pentru a le salva”. Numărul final al persoanelor decedate în urma seismului avea să ajungă, ulterior, la 1.578.

În urma cutremurului din 4 martie 1977, și-au pierdut viața multe personalități ale vieții culturale, artistice și științifice: Anatol Emilian Baconsky, Savin Bratu, Alexandru Ivasiuc, Mihai Gafița, Mihail Petroveanu, Veronica Porumbacu, Toma Caragiu, Doina Badea, Alexandru Bocăneț, Eliza Petrăchescu, Liviu Popa, Mihaela Mărăcineanu, fizicianul academician Florin Ciorăscu ș.a.

AGERPRES

Eugen Barbu spunea despre Toma Caragiu că ”a fost îngropat la cutremur ca un faraon sub o piramidă de beton”, ”un mormânt mare ca pentru talentul lui mare”.  Și că va trebui să treacă mult până când un alt mare talent să reușească să-l înlocuiască. Ultimele roluri în teatru, pe scena de la Bulandra, au fost în două drame: Satin, din ”Azilul de noapte”, și James Tyrone din ”Lungul drum al zilei către noapte”. Dar, după cum mărturisea regizorul Liviu Ciulei, a plecat fără să fi avut șansa de a-l juca pe Othello, așa cum și-a dorit. Rămân însă rolurile din filme și sketch-urile din emisiunile TVR-ului de altădată.
Într-un articol intitulat ”File de jurnal”, publicat în revista Luceafărul la 2 aprilie 1977, actorul Ion Besoiu, care era la acea vreme directorul Teatrului Bulandra, descrie, cronologic, oră cu oră și zi cu zi, clipele trăite în fatidica seară de 4 martie. Din clipa în care pământul s-a cutremurat, curmând peste 1500 de vieți, până pe 11 martie, ziua în care, la Cimitirul Bellu, zeci de coroane au acoperit un destin mare și tragic.
Cutremurătoarea relatare a actorului Ion Besoiu a fost publicată în volumul-omagiu ” Carte despre Toma Caragiu”. ActiveNews prezintă acest text, drept REMEMBER.
 Vineri, 4 martie
Ora 21.15
În odaie e cald. Televizorul e aprins. Suntem doi, eu și prietenul meu, regizorul de film Mircea Mureșan. O seară obișnuită de film TV. El e tolănit pe canapea. Pe covorul moale, câinele Lăbuș, partenerul meu din filmul ”Toate pânzele sus”, doarme liniștit. Totul e normal și lucrurile sunt la locul lor. Sună telefonul. Ridic receptorul și aud glasul lui Micki. A terminat spectacolul de la teatrul Nottara. Mă întreabă ce face. O chem să vină repede, să nu piardă timpul. E foarte aproape de casă, la 200 de metri, dar nu e singură. E cu colega ei, Catrinel Paraschivescu, pe care o așteptase soțul, doctor Blaja.
– Veniți toți trei. Avem o sticlă de vodkă lăsată după-amiază de pictorul Piliuță.
Mă uit în jur. Sticla e pe un raft al bibliotecii. Totul pare normal, obișnuit. Până și sifonul îmbrăcat în sârmă de la piciorul mesei.
Ora 21.25
Fotoliul meu mă ridică în sus ca un cal care cabrează. Sar în picioare:
– Cutremur!!!
Mircea nu mă crede. Mișcarea verticală continuă. Lucrurile din jur încep să cadă. Se aud geamuri sparte. Prind câinele de zgardă și alerg spre ușă. În vestibul sunt aruncat de la un perete la altul. Mișcarea de sub picioarele mele a luat un sens orizontal. Reușesc să deschid ușa. Aud pereții pârâind și molozul curge peste mine. Lăbuș latră furios.
Lumina s-a stins. Mircea Mureșan a reușit să ia din bucătărie o lanternă. Cum o fi găsit-o? Peste noi cad bucăți de perete. coborâm pe scări alergând. Am ajuns la etajul I. În vestibulul unui apartament, o bătrână strigă: ”Ajutați-mă”. O tragem de mână după noi. E o învălmășeală de oameni și țipete. Ajungem jos. Mișcarea aceea fantastică, forța aceea dezlănțuită haotic, a încetat. Strada Nikos Beloiannis e sinistră, învăluită în bezna spintecată doar de farurile mașinilor și de urlete. Pe trotuare, cărămizi și bucăți de geamuri sparte. Cineva urlă:
– S-a prăbușit Casata!…..
Mă uit în lungul străzii. Simt inima în urechi. La o sută de metri în fața mea, în locul colosului aceluia, cu multe etaje, văd cerul albastru. Un albastru limpede, irizat,ca într-o seară de vară la mare. Oamenii aleargă într-acolo. Femeile și copiii plâng îngroziți. Imaginile sunt dantești.
Strig după Micki. După socoteala mea trebuia să fi ajuns aici. O caut cu lanterna. Strig tot mai tare. O văd, în sfârșit, lângă un perete, cu mâinile strânse pe gură. Plânge. O iau în brațe și încerc să o liniștesc. Spun vorbe tâmpite:
– De ce n-ați ajuns sus?
– Voiam să intrăm la Casata să vă cumpărăm ceva bun.
Mă îngrozesc! Mi se ridică un nod în gât și picioarele-mi devin moi.
Ora 22.00
Străzile acoperite de bezna groasă sunt invadate de lumea îngrozită. Mașinile circulă haotic. Merg încet, cu farurile aprinse, peste grămezi de moloz, lemne și cărămizi. Caut casele celor dragi. Trec prin Grădina Icoanei. Sala Studio a teatrului nostru e întreagă. Respir ușurat. Îmi fuge gândul la sala cealaltă, din Schitu Măgureanu. Acolo ce-o fi? În seara asta se jucau două piese de mare succes: ”Interviu” de Ecaterina Oproiu și ”Răceala” de Marin Sorescu. Sper nebunește că nu s-a întâmplat nimic.
Încerc să răzbat prin Bd. Magheru. Imposibil. Cineva îmi spune:
– S-a prăbușit blocul Scala și Dunărea și Wilsonul și…..
Nu mai ascult. Mâinile-mi transpiră pe volan. Nicioadată nu mi s-a întâmplat și până acum o jumătate de oră totul părea normal, solid, așezat pentru totdeauna.
Ora 22.30
Sunt cu cei dragi într-o piațetă din Strada Mendeleev. Așteptăm nici noi nu știm ce. Fiecare spune ce a văzut, ce a simțit, prin ce a trecut. Totul pare de domeniul fatasticului, ca într-un film de groază, de prost gust.
Un bătrânel cu o pătură în mână ne întreabă:
– Nu știți ce-o fi în Drumul Taberei?
Îl privesc nedumerit. Pleacă îngăimând:
– Dacă blocurile astea vechi și sănătoase s-au prăbușit, atunci acolo…..
Micki se crispează lângă mine. Abia poate șopti:
– Să mergem la Ploiești să vedem ce-i cu mama.
N-am benzină suficientă și, sigur, stațiile de alimentare nu funcționează din lipsă de curent. Întreb câțiva automobiliști. Rog să-mi dea câțiva litri de benzină. Unii au, dar n-am furtun s-o tragem din rezervor. Minutele se scurg. Ce sa fac?
Ora 22.50
Pornim spre Ploiești. Suntem trei: Micki, eu și prietenul meu, Folosea, medic veterinar. Are părinții la Băicoi și m-a implorat să ajungem șiacolo.
– La cutremurul din 40, spune el, Ploieștiul, Băicoiul, Țintea, Doftana au fost aproape distruse.
Peste tot e beznă. Mii de mașini gonesc pe șosea, ca într-o duminică din luna mai. Prin sate, la porțile caselor, vedem grupuri de oameni. Unii au aprins focuri. Umbrele lor se întind pe garduri în dansuri dezordonate, fantastice.
Ora 23.20
În stânga noastră vedem Combinatul de la Brazi, ca un imens pom de Crăciun, cu mii de lumini aprinse. Funcționează! Un sentiment formidabil de liniște, după o beznă de 50 de km.
Mai avem 10 minute de mers, 10 minute de speranță și teamă. Intrăm în Ploiești. Întuneric. Trecem podul peste calea ferată. Blocurile noi din Cartierul Sud sunt întunecate, dar în picioare. Micki hohotește.  Plânge, râde, nu-mi dau seama. La etajul 4 se prăbușește în brațele maică-si. În apartament totul e răsturnat, dar blocul n-are nicio fisură.
Ora 23.45.
Pornim spre Băicoi. Jos, în stradă, un bărbat și o femeie se urcă într-o Dacie 1300. Ne întreabă ce-i la București. Au un băiat student și merg să-i caute. Încercăm să-i liniștim. Femeia tremură.
Străbatem Ploieștiul întunecat. Toate cartierele noi sunt întregi.
Dac-am avea un radio, nu ne-am mai pune atâtea întrebări, dar n-avem.
Sâmbătă, 5 martie
Ora 2.45
Am intrat în București. Pe străzi circulă camioane militare, multe camioane militare, buldozere și automacarale. Companii de soldați cu cazmale pe umăr trec în pas alergător. Se aud sirenele salvărilor. Ofițeri superiori de miliție dirijează circulația. Lumini și refelectoare puternice au spart bezna. A început marea bătălie.
Ora 3.00
Apartamentul arată înfiorător. Peretele de care e rezemată biblioteca s-a căscat în afară. Se vede cerul.
Se difuzează din nou comunicate. Toți membrii Comitetului Municipal de Partid și ai comitetelor de partid ale sectoarelor capitalei sunt convocați de urgență la sedii. Cobor. Micki mă așteaptă în mașină. Nu vrea să urce în casă și nici nu vrea să mă lase singur. O iau cu mine. Pornim spre strada Eforiei.
Ora 4.00
Ne uităm uluiți la fumul care se ridică, înecăcios, dintr-un imens morman de ruine, la colțul străzii Brezoianu. Dumnezeule, acolo fusese o clădire cu apartamente multe. Strâng pumnii și suflu peste ei. Mi-e foarte frig. Micki tremură. O rog să urce în mașină. Nu ascultă. Se uită la jeturile de apă care țâșnesc fără oprire din furtunurile pompierilor militari.
Mă întorc câțiva pași și privesc blocul cu numărul 8 din strada Eforiei. E întreg. Aici stau Cotescu și Valeria Seciu. La etajul 6, la ei, e întuneric. Sun de la un telefon public. Nu răspunde nimeni.
Ora 4.10
Trec prin curtea din spate, pe lângă grădina cinematografului Eforie. Un calcan s-a prăbușit, acoperind trei automobile. Peste ele, printre cărămizi, ajung la sediul sectorului 6 al PCR. Nu-l mai recunosc. Totul e prăbușit sau crăpat.
Ora 4.30.
Bd.Schitu Măgureanu.Teatrul e în picioare, parcă nevătămat.Pe dinafară privit totul pare normal. Răsuflu ușurat.Ocolesc clădirea și pătrund în ea pe la intrarea actorilor.Cîțiva actori și tehnicieni sunt deja aici. Ne strângem în brațe. Electricienii îmi povestesc ce s-a întâmplat la spectacol, ce-au făcut actorii, ce replică se rostea pe scenă.
Intru în sală, sală în care până la acel „21.25” lumea râdea și aplauda. Arată înfiorător. Văd pe jos tocuri de pantofi, table de ciocolată călcate în picioare, un ruj de buze, un reflector care protejează, garderobele din hol rupte. Șeful mașinist îmi spune că nu a fost nici o victimă.
Ora 5.00
Cineva îmi spune că Octavian Cotescu cu copilul și Valeria Seciu se odihnesc într-o cabină. Mă duc la ei. Vocea caldă a lui Octav mă liniștește. Îmi povestește cum a fost la Sala studio. Se juca „Interviu”. Nici acolo nu au fost victime.
– Blocul Continental s-a prăbușit, zice el.
Îngheț.Acolo locuiește Toma Caragiu.
– Bine, dar el n-avea spectacol,înseamnă că era…
– Nu era acasă. Mi-a spus cineva,nu-mi amintesc cine, că plecase la casa lui de la țară, la Periș.
Respir, adânc.
Între timp sosesc tot mai mulți oameni. Sînt trași la față și tăcuți.Aflăm că a murit scriitorul Nicolae Ștefănescu. Jucasem într-un fil polițist scris de el. Om minunat. Delicat, sensibil și discret. Am un nod în gât.
Ora 6.10
În hol, băieții noștri înarmați cu lopeți au început să curețe molozul.Stăm în biroul directorului. Are lista angajaților teatrului, cu numerele lor de telefon.Sună la fiecare acasă. Încercăm să vedem cine lipsește.
Ora 7.40
Sosesc primii evacuați : Marius Pepino și Vali Voiculescu, Vasile Florescu. Îi găzduim în două cabine.Lista celor care au răspuns la telefon este tot mai mare.
Ora 8.00
Trimitem mașina teatrului cu cîțiva oameni la Nora Gion.Locuiește într-un bloc de lângă Nestor. E în viață dar stă între dărîmăturile casei și plânge. Rog pe Rodica Tapalagă și pe Irina Petrescu să-i pregătească o cabină și să stea cu ea.
Ora 8.30.
Plec cu Cotescu la Institutul de Teatru. Echipa de studenți aleargă pe scări cu găleți și cazmale.Ne uităm la scara de la etajul 2. Are crăpături mari. Nu pare să reziste. Octav stă pe gânduri apoi strigă :
– Încetați lucrul.Toți băieții să coboare. Curățați ce este în stradă.
Îl las și mă întorc la teatru. Florian Pitiș cu plutonul nostru de gardă patriotică îndepărtează molozul și cărămizile din fața clădirii.
Ora 12.10.
În ușa biroului apare Titus Popovici. Are fața trasă. E neras.
– Ce-i cu Toma Caragiu ?
– Ce să fie ?E bine. E la țară, răspunde cineva.
– Atunci de ce mă întreabă sora lui de el ?De ce n-a apărut până acum ?
Încremenim. Încep întrebările. Cine știe sigur că a plecat acolo ?Cu cine a vorbit ?Cine l-a văzut ultima oară ?
Încercăm să prindem Periș-ul. Minutele se scurg în tăcere.Vine Ion Caramitru. Nici el nu știe nimic. În sfârșit sună telefonul. Riman ridică receptorul.
– Da.Noi. Da. Am cerut Perișul.Vă rugăm să controlați dacă Toma Caragiu e acolo. Întrebați vecinii dacă a fost azi-noapte în casă.
O liniște nefirească. Aud ticăitul ceasului de la mînă.Un minut, două.nu-mi dau seama.
-Da. Da. Mulțumesc.
Directorul și-a scos ochelarii și clipește miop. Are fața albă.
– N-a fost acolo.
Înghețăm. E absurd.E groaznic, e nedrept. Victor Rebengiuc încearcă să-și toarne un pahar cu apă. Îi tremură mâna și sticla ciocnește paharul Renunță.
Ora 13, ora 14, ora 17, ora 21, ziua II-a, ziua a III-a , ziua a IV-a.
Stau lîngă Generalul Lavric în fața blocului Continental. El e comanandantul lucrărilor de salvare. E noapte, e dimineață, e zi și iarăși noapte. Orele se scurg amestecate cu zgomotul buldozerelor, al macaralelor și cu lumina reflectoarelor.
Acum știm tot. La ce oră a urcat Toma cu Alexandru Bocăneț, la ce oră a coborât să cumpere apă minerală și țigări, la ce oră a vorbit la telefon cu Mariana Calotescu. Nu știm unde-i acum….Mașina lui Bocăneț, turtită de dărîmături, e un martor tăcut, înfiorător al prezenței lor acolo.
Facem cu schimbul. Cînd dorm eu o oră vine Riman, pe urmă Caramitru, Pitiș, Rebengiuc, Cioranu, Ogășanu, toți. Obrajii și buzele sunt arse de vânt, nările sunt pline de praf și moloz.
Au venit cascaorii de la Buftea. Copii nebuni ai filmului românesc, cu sufletele cât munții.Toți au lucrat cu Tomiță, toți îl iubesc, toți îl caută, scormonind cu mîinile fiecare crăpătură.
Scenele nu pot fi cuprinse de cuvinte. Nu pot să descriu, să desenez, în imaginația cuiva, faldurile de perdele, rochiile rupte, frigiderele turtite, receptoarele de telefon atârnate în gol, pernele colorate, rochia de mireasă sau punga cu pene de struț. Nici carnetul de student al lui Romulus Rusan sau manuscrisele Anei Blandiana sau fotografiile de la nunta Doinei Badea. Toate rămân amestecate în mintea mea, haotic, absurd, fantastic. O femeie mă recunoaște. Mă prinde de mână și strigă: Copiii mei, amândoi sunt acolo!
A câta zi o fi ? Un soldat TR cu o mască de tifon pe față, cu părul blond, cară targă după targă.Generalul Lavric îmi spune că-i actor la Turda.Acum își face stagiul militar. Mă aproprii de el.E foarte tînăr și emoționat.
– De cînd lucrezi aici ?
– De la început
– Te superi dacă te întreb cum te cheamă ?
– Nu. Manolache.
– Ai dormit ceva ?
– Nu mi-e somn. Vreau să-l găsesc pe maestrul Caragiu.
– Îl iubeai.
– Era idolul meu.
Constat îngrozit că vorbim la timpul trecut.
Orele și zilele s-au comprimat în altele. Speranțele unora au obosit. Jean Constantin privește de ceasuri lungi apartamentul lui Toma care este întreg. Mă întreabă mereu : De ce n-a rămas în casă ? De ce n-a rămas ? Plânge. El care de atâtea ori, cu Toma, ne-au făcut să râdem în hohote, plânge.
Au trecut șase zile și șase nopți.
10 martie
Ora 13.10.
Cascadorii Aurel Popescu și Mircea Pascu strigă ceva de sus de pe dărîmături . Buldozerele se opresc. Băieții fac semne. Se lasă liniștea care acum îți sparge urechile. Generalul Lavric urcă. Se uită la ceva.Mă strigă. Un ostaș coboară și aduce o ramă de ochelari turtită. Caramitru bâguie : Ochelarii lui. Începe să hohotească. Strig la el și pornesc în sus.
Sunt doi . Doi oameni, două vieți, două destine : Bocăneț și Toma Caragiu. Au murit din prima clipă. Casa scărilor s-a prăbușit peste ei undeva la parter. Mai aveau câțiva metri pînă la ieșire. Sunt încremenit, doar bărbia îmi tremură. Caut să mă stăpânesc (”De ce nu i-am pus spectacol în seara aceea? De ce?”)
Cascadorii îi degajează dintre dărîmături, încet, încet cu mîinile goale. Îndepărtează fiecare pietricică.
Un actor uriaș, un om uriaș, un suflet uriaș a fost strivit într-o seară nebună de un bloc oarecare. Absurd, incredibil.
Ora 13.30
Îi urcăm în două ambulanțe. Ecaterina Oproiu e lângă cele două tărgi. Încerc să o îndepărtez.
– De ce vrei să vezi toate astea, Catrinel?
– Pentru că vreau să scriu, să scriu despre asta toată viața.
11 martie
Ora 18.00
Totul s-a terminat. Zeci de coroane au acoperit un destin mare și tragic. Zeci de mii de oameni s-au înclinat la Cimitirul Bellu în fața lui. Zeci  de mii de oameni s-au descoperit la vederea fotografiei care îl arăta în ultimul lui mare rol din ”Lungul drum al zilei către noapte”. Zeci de mii de oameni au venit să-l petreacă pe acest lung drum….Mormântul lui e vizavi de cavoul lui Constantin Tănase. Dacă priviți de pe prima alee, ochii dumneavoastră or să citească pe o cruce simplă: TOMA CARAGIU. Și puțin mai sus, la vreo câțiva metri, or să vadă un cărăbuș pe un cavou și un nume: CONSTANTIN TĂNASE. Ieșim încet, tăcuți, duși de șuvoiul de oameni. Mă simt vinovat că ultima oară când l-am văzut pe scenă nu l-am aplaudat destul de tare. Mă simt vinovat că ultima oară când l-am întâlnit nu i-am strâns mâna cu mai multă căldură.

CATRE O EUROPA A GERMANIEI.UNIUNEA EUROPEANA A OFICIALIZAT STATUTUL TARILOR EURORENE DE MANA A DOUA:ROMANIA PE ACEEASI TREAPTA CU UKRAINA?

4 mart.

A fost nevoie de şocul Brexit pentru oficializarea statutului ţărilor UE de mâna a doua

A fost nevoie de şocul Brexit pentru oficializarea statutului ţărilor UE de mâna a doua

Comisia Europeană a prezentat cinci viziuni pentru evoluția UE în următorii zece ani. Așa-zisa Carte Albă a Viitorului UE va fi prezentată oficial la summit-ul de pe 25 martie, când vor începe dezbateri care vor trata și tema reformei sociale în Europa sau pe cea a unei Uniuni Europene a Apărării.

În fapt, Comisia de la Bruxelles a prezentat un singur scenariu pentru viitorul UE, cel german, pe care l-a ambalat pentru publicul european în alte patru scenarii alternative. Germania, Franța, Belgia, Olanda și Luxemburg, nucleul dur al Europei, își doresc o Uniune cu două viteze, în care o serie de state membre decid să cedeze mai multă suveranitate în ce privește apărarea, securitatea internă, politica fiscală și socială, în timp ce, celelalte rămân la actualul nivel. Surse citate de Euractiv arată ca celelalte patru scenarii „au fost introduse doar pentru a figura pe hârtie“. Este vorba de menținerea actualei arhitecturi a UE, de menținerea doar a pieței unice, de a alege doar câteva domenii de integrare puternică sau de a duce toate țările, nu doar un grup, pe calea integrării profunde (scenariul preferat de federaliști).

Către o Europă a Germaniei

Ca un indiciu al oficializării Europei cu două viteze, miniștrii de Externe francez și german au încercat să reasigure țările care vor rămâne la periferia UE că „nimic din ce s-a realizat nu va fi pus sub semnul întrebării“, că actualele beneficii ale apartenenței la UE vor rămâne. Dacă se va adopta această variantă, cine va alege țările ce vor face parte din nucleu, cine va stabili criteriile? Vor stabili asta statele sau Comisia? Indiferent de modalitatea de selecție, scrie cotidianul italian Il Sole 24 Ore, ieșirea Marii Britanii din UE va duce la întărirea dominației germane și, în plus, va face ca și alte țări să-și dorească părăsirea Uniunii. „Însă asta nu pare a fi o problemă pentru cei care vor o Europă mai flexibilă, mai eficientă, unită, armonioasă, mai mică și mai puțin întortocheată.“

Bulgaria nu vrea să audă de un asemenea scenariu. „Ne declarăm categoric împotriva creării unui așa-zis nucleu și a unei periferii“, a spus vicepremierul Denița Zlateva. Realitatea este însă că nucleul există încă de la începutul extinderii UE, cu o periferie care exportă resurse și forță de muncă, care nu face parte din zona euro sau din spațiul Schengen, cu monitorizări MCV și un cuvânt mai slab la Bruxelles. Fostul preşedinte francez Valery Giscard d’Estaing spunea, încă din 2012, că din „Statele Unite ale Europei“ nu pot face parte decât cei 17 membri ai zonei euro, plus Polonia. În viziunea sa, restul uniunii economice se poate extinde, iar astfel România ar putea ajunge la un statut identic cu Ucraina sau Turcia.

 

UNIUNEA EUROPEANA :FEDERALIZARE,FRAGMENTARE SUAU DISPARITIE?

4 mart.

abandon-ship-eu-brexit-foto-twitter

Uniunea Europeana e la ananghie. Plina de mandrie, ingimfare si aroganta la adresa cetatenilor de rind, continentul nostru nu o duce bine. Istoria, insa, merge inainte – cu sau fara el. Cum scriem deseori, Uniunea Europeana nu va dainui vesnic, iar romanii trebuie sa tina in minte, din nou si din nou, ca soarta lor depinde de Dumnezeu si valorile crestine. Doar Dumnezeu ne poate pazi de ceea ce e pe drum. Si ce e pe drum, nimeni nu stie. Cert e, ca inca din iunie anul trecut cind Marea Britanie a votat sa parasesaca Uniunea Europeana, acest vas care, zic britanicii, se scufunda, e nelinistita. E prinsa ca intr-o stransoare intre o America pragmatica determinata sa-si avanseze propriile interese si o Rusie cu apetit pentru expansiune teritoriala si dezmembrarea Uniunii Europene si a Aliantei Nord Atlantice. Alegerea lui Trump ca Presedinte al Americii, cit si politicile lui deja aplicate in primele saptamini de cind a devenit Presedinte, adauga la nelinistea Uniunii Europene. La asta se mai adauga posibilitatea reala ca in anul acesta ori in anul viitor Franta ori Olanda, ori amindoua, sa se retraga din Uniunea Europeana. Iar dupa ele, alte tari. Liderii unionali par inspaimintati, chiar daca Donald Tusk si Angela Merkel insista ca nu trebuie sa ne ingrijoram de loc. Asta e slujba lor – sa ne spuna ca totul e bine, chiar daca nu e asa, si ca trebuie sa mergem inainte si sa nu fim nelininstiti.

Tusk si Merkel

Dar nici Tusk ori Merkel, nici cetatenii de rind ai Europei nu sunt linistiti. Un sondaj de opinie facut public de EurActiv pe 6 februarie confirma nelinistea si alarmarea profunda a europenilor. [Rezultatele sondajului le aflati aici.]

  • 80% dintre francezi prefera un lider care, asemenea lui Trump, e gata sa impuna schimbari radicale in politica economica si structurile politice ale Uniunii Europene. Criza de confidenta a europenilor in liderii lor a ajuns si ea la nivele fara precedent.
  • In Italia, 73% din respondenti opineaza ca Italia e in declin, 69% in Spania, 67% in Franta, etc.
  • Majoritatea francezilor (61%) cred ca nivelul lor de viata e inferior nivelului de viata al parintilor lor, la fel ca 60% in Italia, 56% in Spania, etc.
  • 89% dintre spanioli nu au confidenta in guvernul lor, 80% in Italia, 77% in Franta, etc.
  • Ingrijorator, un procent ridicat de cetateni prefera un lider autoritar („strong leader”), 72% in Spania, 70% in Franta, 67% in Italia, etc.

Parca spaniolilor le e dor de Franco, francezilor de De Gaulle si italienilor de Mussolini. Dupa cum ne-am putea astepta, cei mai putin ingrijorati dintre europeni sunt germanii, care inca cred ca o duc bine si ca nivelul lor de viata nu e amenintat. Si asta nu e de mirare, avind in vedere ca Germania a stiut totdeauna cum sa negocieze dintr-o pozitie de putere si sa joace jocurile europene in asa fel ca totdeauna sa dea mai putin decit primeste.

Tusk e si el alarmat. Pe 31 ianuarie a transmis o nota „colegilor” lui („Dear colleagues”) inainte de sumitul liderilor Uniunii Europene tinut in Malta pe 3 februarie. Nota nu e adresata noua, cetatenilor de rind ai Uniunii Europene. Mai potrivit ar fi fost sa ni se adreseze noua ca „dragi cetateni ai Uniunii Europene” („Dear citizens of the European Union”) Dar faptul ca nu a facut-o denota distantarea lui si a celor din jurul lui fata de noi, cetatenii de rind ai Uniunii. [Nota o aflati aici.]

Tusk vede trei amenintari pentru Uniunea Europeana: (1) China, Rusia, Orientul Mijlociu, islamul radical si „declaratiile ingrijoratoare” ale Casei Albe; (2) sentimentele nationaliste si xenofobe din interiorul Uniunii Europene; si (3) starea de suflet a „elitei” (ati citit bine – „elita” nu cetateni) pro-europene („The third threat is the state of mind of the pro-European elites”). Pe cei din urma, Tusk ii critica pentru pesimismul lor, pentru ca increderea lor in integrarea politica europeana e in declin, pentru ca se lasa intimidati de „argumentele populiste”, si pentru ca pun la indoiala valorile fundamentale ale democratiei liberale.

Ce propune Tusk? Intensificarea procesului si ritmului de integrare a Uniunii Europene. („We must therefore take assertive and spectacular steps that would change the collective emotions and revive the aspiration to raise European integration to the next level”.)

Domul Tusk si „elita” pro-europeana probabil nu isi dau seama ca aceasta declaratie ingrijoreaza pe unii si-i ofenseaza pe altii. Ne ingrijoreaza pe noi si pe milioane de alti cetateni ai Uniunii Europene. Pe noi cei care nu avem voce nici control aspra evenimentelor care ne influenteaza viata. Pe noi, cei care am avea ceva de spus dar pe care nu ne intreaba nimeni daca vrem „mai multa (ori mai putina) Europa”, cit si ce fel de Europa. Pe noi, cei dispretuiti de „elita” pro-europeana in care Tusk isi pune nadejdea.

Curtea Constitutionala a Romaniei

Discutam si un exemplu concret – timiditatea de care a dat dovada Curtea Constitutionala a Romaniei cind, in noiembrie, in loc de a decide, ca institutie nationala a carei autoritate provine din suveranitatea noastra nationala, recunoasterea ori nerecunoasterea in Romania a casatoriilor homosexuale incheiate in strainanate, a transferat aceasta autoritate Curtii Europene de Justitie. Va reamintim ca in Romania, Codul Civil, adoptat in Parlament cu peste doua treimi din voturi, nu permite recunoasterea in Romania a casatoriilor homosexuale. Natiunea romana s-a pronuntat ferm, clar si concis asupra subiectului in 2009.

Dupa sapte (7) ani, Curtea Constitutionala aroga Curtii Europene de Justitie autoritatea de a declara constitutionalitatea ori neconstitutionalitatea acestui paragraf din Codul Civil al Romaniei. In opinia cetatenilor de rind, asta e strigator la cer si inacceptabil. Intelegem rationamentul Curtii, dar exemplul acesta trebuie sa fie un semnal de alarma pentru toti romanii: devenim din ce in ce mai putin stapini la noi in casa. Casa Europeana, condusa de „elita pro-europeana” pe care se sprijina Tusk, devine tot mai autoritara si stapina la noi in casa, cu sau fara acordul nostru. Aceleasi simtaminte le impartasesc majoritatea catetenilor din tarile mai mici ale Europei si cele care au intrat in Uniunea Europeana dupa prabusirea comunismului, inclusiv Romania. Jocurile europene mereu si mereu i-au avantajat pe cei din Occident nu pe cei din Est. Cei din Occident au stabilit regulile jocului, iar cei din Est le-au acceptat, volens nolens, iar daca au comentat, au fost, si inca sunt, ostracizati.

Panta federalizarii

Dupa votul britanic de secesiune din Uniunea Europeana am depistat doua documente intocmite de doua comitete unionale diferite dar care insista asupra aceluiasi obiectiv – rezolvarea problemelor cu care se confrunta Uniunea Europeana pe moment atirna de federalizarea cit mai rapida a Europei, adica transformarea ei dintr-o uniune intr-o federatie.

Primul document, lung de 14 pagini, are o data de 5 iulie 2016 si a fost intocmit de Comitetul Afacerilor Constitutionale din Parlamentul European (Committee on Constitutional Affairs). El cere

  1. rescrierea Tratului de la Lisabona, care e in fapt Constitutia Uniunii Europene;
  2. stabilirea de „instrumente si capacitati” europene moderne care sa inlocuiasca „interguvernamentalismul”;
  3. transformarea Comisiei Europene intr-un executiv cu autoritatea de a initia legislatii care sa fie aprobate de Parlamentul European si Consiliul European prin majoritate simpla de vot;
  4. transformarea Curtii Europene de Justitie intr-un tribunal care sa revizuiasca legislatiile initiate de Comisia Europeana;
  5. integrarea cit mai stransa a tarilor membre si prevenirea dezintegrarii europene;
  6. crearea unui tip nou de state cu statut de „asociati” ai Uniunii Europene, in loc de „membri”, pentru tari ca Marea Britanie ori Norvegia;
  7. o politica externa comuna a Uniunii Europene („a common foreign and security policy”);
  8. transformarea Vice-Presedintelui Comisiei Europene in functia noua de Ministru de Externe al Uniunii Europene;
  9. modificarea alegerilor europarlamentare prin lansarea de alegeri unionale – adica la nivel de uniune nu nationale- privind aspectele unionale, si alegeri nationale ori locale privind aspectele nationale;
  10. redistribuirea locurilor in Parlamentul European;
  11. transformarea Consiliului European intr-un Consiliu al Statelor Membre (Council of States);
  12. transformarea Consiliului Statelor Membre in a doua camera legislativa a Parlamentului European;
  13. constrangerea parlamentelor nationale de a adopta la nivel intern legislatiile adoptate de Consiliul Statelor Membre; si
  14. abolirea votului unamim ori adoptarea directivelor prin consens si inlocuirea lui cu validarea lor prin 80% din numarul Statelor Membre.

Curios, documentul sugereaza posibilitatea ca statele dizidente, adica cele care voteaza impotriva, sa fie excluse din Uniunea Europeana ori sa fie reduse in rang de la statutul de „membru” la cel de stat „asociat”.

Ati ametit citind paragraful precedent? Mesajul lui, chiar daca subtil transmis, e clar: elita europeana doreste o integrare europeana si mai profunda si rapida, cu sau fara acordul nostru, adica al cetatenilor, iar statele care sunt impotriva ar putea fi excluse din Clubul european ori Casa europeana.

Din asta Romania nu are nimic de castigat. O politica externa comuna unionala nu e in avantajul Romaniei. Tancurile Rusiei sunt la 100 de kilometri de Romania si la mii de kilometri de Amsterdam. E indoielnic ca in caz de agresivitate ruseasca impotriva Romaniei Europa va face ceva. Pentru ca, si pina cind, tancurile rusesti ajung in Amsterdam, distanta e lunga, si pentru a ajunge acolo, vor trebui sa treaca prin Romania si Europa Centrala. Iar lasitatea si lipsa de determinare de care Uniunea Europeana a dat dovada in confruntarea agresiunii Rusiei, terorismului islamist si migratiei musulmane constituie garantii pentru Romania ca va fi lasata singura in cazul unor ostilitati din partea inamicilor ei. Mentalitatea curenta a Occidentului nu e de loc diferita de cea metaforic pronuntata de Cancelarul Bismark al Germaniei in Secolul XIX privind tarile din Balcani, atunci sub autoritatea Imperiului Otoman: „The Balkans are not worth the bones of a Pomeranian soldier”. („Balcanii nu merita oasele vreunui soldat german”.)

Guvernarea globala

Dupa alegerea lui Trump la Casa Alba, Comitetul Dezvoltarii din Parlamentul European a publicat, pe 11 noimebrie, un raport cu retete aditionale pentru federalizarea Europei. In plus, propune ca Uniunea Europeana sa promoveze guvernarea globala („global governance”) (a „strong commitment to and promotion of rules-based globalgovernance…”) Nu necesita multe explicatii pentru a intelege acest concept ori tendinta despre care am scris si cu alte ocazii – ne confruntam cu o politica agresiva a elitei europene si mondiale pentru construirea si adoptarea la nivel mondial a unui sistem de guvernare globala, numit, in documentele UE, „guvernare globala” („global governance”). O astfel de guvernare e nedemocrata, autoritara si fara sens.

Fragmentare?

Anul 2017 si anul viitor vor fi ani care, din perspectiva istoriei mereu in flux, trebuie urmariti cu atentie. Uniunea Europeana e prinsa ca intr-o menghina, dar si simultan atrasa, de doi poli opusi, unul in Est (Rusia) si unul in Vest (America). Britanicii au decis sa graviteze in directia opusa Europei, spre America, iar Rusia lui Putin devine tot mai atractiva pentru segmente ale populatiei din Europa de Est si Centrala care vad in el calitati de lider pe care nu le vad in liderii unionali. Atacurile teroriste din Europa, migratia musulmana si criza economica sunt aspecte cauzate, zic unii, de insasi Uniunea Europeana, care s-a dovedit a fi incapabila de a preveni aceste probleme ori de a le rezolva. De ce, se intreaba tot mai multi europenei, sa facem parte din acest vas care se scufunda si cu care ne scufundam si noi?

Intr-un sens, e bine ca Uniunea Europeana se confrunta cu problemele pe care le cunoastem cu totii. Ea sta la o rascruce istorica de drumuri. Europa va trebui sa invete sa-si rezolve propriile probleme fara ca sa se bizuiasca pe altii ori sa-i blameze pe altii pentru esecurile ei. Luna viitoare se vor sarbatori 60 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma. Dupa 60 de ani, Europa e mai pesimista, mai nesigura de ea insasi, mai in pericol decit a fost atunci. Liderii europeni trebuie sa invete pragmatismul, cum sa previna si sa rezolve probleme. Dar mai ales, sa pretuiasca oamenii de rind. Pina in 1979 cind a fost lansat Parlamentul European, Uniunea Europeana suferea de un deficit democratic. Din nefericite, Parlamentul European nu a eradicat deficitul si el s-a adincit.

Alienarea populatiei de rind de elita europeana, pusa in functii de cei alesi de noi, este o problema majora. Ea se intensifica. Uniunea Europeana a marginalizat oamenii de rind, le-a dictat cum sa gandeasca si i-a constrans sa asculte in loc ca Uniunea Europeana sa asculte de ei. Uniunea Europeana a cautat sa ne asigure painea pe masa, ceea ce e un obiectiv nobil. Dar a neglijat sa inteleaga ca omul nu traieste numai cu paine si ca are si suflet. Ca sufletul trebuie si el hranit. Sufletul european poate fi hranit numai cu autenticele valori europene – adica cele crestine, nu seculare. Uniunea Europeana nu a inteles lucrul acesta si nici nu vrea sa-l inteleaga. Uniunea Europeana ne-a sufocat, iar cind ne-am opus, ne-a marginalizat.

Ramine deci de vazut daca in urmatorii ani Europa va invata din esecurile trecute si isi va indrepta purtarea. Federalizarea Europei va fi un dezastru, ne va suprima suveranitatea nationala, valoric vorbind ne va ucide sufletele, ne va submina suveranitatea si ne va transforma in vasali inca si mai obedienti ai Bruxelului.

Este Uniunea Europeană în criză?

4 mart.

agnus dei - english + romanian blog

timmerman-eu

Este Uniunea Europeană în criză? Așa o indică faptul că pe 25 martie va avea loc summit-ul de la Roma, unde se vor propune cinci scenarii de reformă, ca urmare a Brexit-ului și a frustrării în creștere a cetățenilor față de acțiunile birocraților bruxellezi.

În documentul ce urmează a fi dezbătut la Roma, Comisia Europeană, într-o rară mostră de candoare, admite că federalismul european „riscă să alieneze părți ale societății care simt că Uniunii îi lipsește legitimitatea sau că și-a transferat prea multă putere de la autoritățile naționale.”

Din multiplele manifestări ale „federalismului care alienează” face parte și neîntrerupta imixtiune a birocraților unionali în legile familiei. Acestea, conform tratatului de funcționare al UE, sunt EXCLUSIV de competența statelor membre. Ceea ce nu împiedică, spre exemplu, pe vicepreședintele Comisiei, Timmermans, să solicite, de la înălțimea poziției sale, ca… toate statele membre ale UE trebuie să recunoască „căsătoria” între persoane de…

Vezi articolul original 36 de cuvinte mai mult

Analiză The New York Times: După victoria lui Donald Trump în America, liderii populiști din Europa Centrală și de Est au început o campanie dură împotriva lui George Soros

4 mart.

agnus dei - english + romanian blog

europe-is-collapsing-soros-foto-conservative

Analiză The New York Times: După victoria lui Donald Trump în America, liderii populiști din Europa Centrală și de Est au început o campanie dură împotriva organizațiilor neguvernamentale finanțate de miliardarul George Soros

Încurajați de semnalele pozitive din partea Administrației Trump, liderii populiști din Europa Centrală și de Est au pornit o inițiativă simultană de înăsprire a modului în care tratează organizațiile non-guvernamentale cândva protejate de Washington și care promovează o guvernare deschisă, ajutorarea refugiaților și care, cel mai adesea, funcționează ca instrument de verificare al guvernelor autoritare, notează The New York Times, într-o analiză publicată miercuri.

Astfel, The New York Times oferă exemplul mai multor state, printre care Ungaria, Macedonia, Polonia, Slovacia, Serbia, Bulgaria și România, care au început o defensivă împotriva ONG-urilor, în special a celor care primesc finanțare de la Fundația Soros.

Afla mai mult – Romania Libera

Vezi articolul original

%d blogeri au apreciat: