Societatea evoluează odată cu marile descoperiri din palmaresul elitelor sale. Integrarea acestor descoperiri în viața socială este făcută, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, cu acordul și în interesul structurilor de super – putere ale planetei. De ce? Pentru că aceste mari descoperiri au, aproape fără excepție, pe lângă latura lor benefică, și reversul distructiv, de multe ori chiar mai important pentru cei care le controlează decât binefacerile scoase în față.

Până când aceste descoperiri să devină bun de uz comun, ele trec, așadar, printr-o fază de carantină, controlată de statul – proprietar.

Astăzi asistăm la perfecționarea și proliferarea unei arme de mobilizare și control în masă pe care deținătorii ei adevărați tocmai o experimentează, sub diverse deghizamente, pentru a-i putea identifica limitele și a o exploata apoi, superlativ, in beneficiu propriu.  Nu fac însă aceste experimente la ei acasă, căci își respectă propriii cetățeni, ci transformă în laborator alte țări, cu popoare asupra cărora să își permită  astfel de exerciții de eugenie socială.

Arma despre care vorbesc (și am mai vorbit) este Internetul, prin intermediul rețelelor sale de socializare transformate subtil, și cu resurse uriașe, în adevărate arme de manipulare și uneori chiar de hipnotizare în masă.

Am la îndemână trei exemple recente: Ucraina, Polonia, România. Zeci de mii de oameni scoși în stradă după același model, aparent sub umbrela societății civile și a dreptului la liberă exprimare, în realitate printr-o manipulare de tip nou, încă nepusă la punct în parametrii săi optimi.

În forma lui firească, neperturbată de stimuli introduși tendențios, Internetul poate fi comparat cu o rețea de tip neuronal, a cărei unitate de bază este individul, cu aria sa de conexiuni, limitată, în mod normal, la câteva zeci, cel mult sute de subiecți. Fiecare cu ai lui – s-ar putea spune. Marea descoperire a noii arme este că, prin tehnologii de excepție, deservite de un factor uman bine instruit, se pot genera și activa pentru o perioadă de timp limitată, după tipare caracterologice predefinite, conexiuni noi care, la limită, să lege pe fiecare cu fiecare din cadrul tiparelor caracterologice compatibile. Se creează astfel o înfășurătoare, de tip pânză de păianjen, care dă sentimentul unei comuniuni generalizate de percepție și voință. Mesajele primite fiind, practic, unanime într-o anumită direcție, nici nu se mai pune problema verificării lor. Funcționează astfel, fără greș, magnetismul de turmă.

Au apărut multe articole pe această temă în ultima vreme, așa că nu voi insista pe detalii care să obosească. Cine vrea cu adevărat să se documenteze și să înțeleagă, are de unde. Chiar pe acest blog au fost publicate comentarii și trimiteri extrem de interesante. Pot fi accesate la nevoie.

Ceea ce-mi propun să arăt aici este modul în care experimentarea acestei arme în România s-a autotrădat.

În primul rând s-a autotrădat prin încercarea de a ascunde adevărata țintă a protestelor masive de stradă pe care le-a generat.

Ni s-a vorbit de o mișcare pentru apărarea justiției, a legii, a unor principii mai presus de stomacul individual. Când, de fapt, ea s-a dovedit a fi un protest politic eminamente anti PSD. Când cineva a adus în piață o pancardă prin care se cerea ANAF să fie exigent cu multinaționalele, a fost de urgență evacuat cu huiduieli. Când CCR s-a pronunțat asupra legalității emiterii OUG 13, sloganurile pieții au acuzat CCR de politizare. Nici un moment vehemenții tefeliști din piață nu au solicitat modificarea de urgență a articolelor din Codul Penal declarate neconstituționale și lăsate în continuare să facă victime nevinovate.

De ce liderii demonstranților nu și-au asumat de la început, cu onestitate, adevărata țintă a protestului lor și au tot dat înainte cu apărarea unor principii înalte? Pentru că adevărații organizatori ai mitingului, oculții experimentatori din umbră,  vroiau să lase impresia unui protest spontan cauzat de OUG 13. Protestul trebuia să fie considerat spontan pentru că, altfel, s-ar fi pretins autorizații. Ceea ce nu era de dorit.

În realitate, după ce aparentul motiv de protest a dispărut, OUG 13 fiind retrasă, demonstranții au continuat să iasă în stradă, pronunțând răspicat, prin propriile scandări, scopul real urmărit: demisia guvernului Grindeanu.

Societatea civilă și-a arătat forța sa reală, una extrem de modestă,  la mitinguri de protest în care nu a fost „stimulată” de oculți să dea pe-afară. Cum însăși Alina Mungiu Pippidi recunoștea, ONG-ul pe care îl conduce, România Curată, nu a reușit niciodată să scoată în stradă mai mult de 2000 de oameni, cu toate că temele de luptă erau unele foarte sensibile iar mobilizarea a fost făcută după toate regulile artei. Românii nu au percutat.

În al doilea rând, experimentul s-a autotrădat prin protectia acordată organizatorilor, folosiți ca paravan de sistemul ocult.

Acum, după ce s-au decantat evenimentele, toată lumea a aflat că celebrele mobilizări la miting ale tefeliștilor s-au realizat prin intermediul a două obscure pagini de Facebook: „Corupția ucide” și „#Rezist”. Coordonate de doi indivizi dubioși, care nu s-au remarcat prin nimic altceva notabil în viață decât prin exhibiționism (Bădiță) și prin neplata pensiei alimentare pentru fetița sa (Folică), aceste pagini de socializare au avut forța ca singure, chipurile, prin măiestria celor doi descurcăreți care le conduceau, să scoată în stradă sute de mii de oameni, să le facă program distractiv – artistic duminică de duminică și să plimbe turma tefeliștilor principiali și independenți prin toate cotloanele Bucureștiului, doar – doar o remarca media internațională ce spirit civic i-a cuprins brusc pe români.

După o lună de mitingeală fără autorizație prin București, de incendiat pubele și de perturbat traficul rutier, Bădiță și Folică nu s-au ales nici măcar cu o amendă pentru tulburarea liniștii publice. Se putea întâmpla acest lucru fără înalta protecție a sistemului ocult? Exclus.

Chiar și stingerea protestelor i-a trădat pe experimentatorii din umbră.  După discursul din Parlament al Președintelui Iohannis, a fost clar că s-a dat ordinul de încetare a manifestației. Brusc, din acea seară, în Piața Victoriei au mai rămas doar câteva sute de neorientați. Infiltrații au fost retrași, galeriile de fotbal eliberate de misiune. Doar oamenii lui Bădiță și Folică își mai făceau de lucru pe-acolo neștiind ce să mai inventeze ca să reanime piața. De parcă de ei ar fi depins.

Dacă ți-e dragă justiția, cu adevărat, o aperi și de PSD, dar o aperi și de abuzurile DNA. Dacă ți-e dragă respectarea legii, cu adevărat, ți-s dragi și Codurile dar ți-e dragă și Constituția. Nu te lasă indiferent ignorarea, ani de zile, a deciziilor sale. Dacă te revoltă, cu adevărat, hoția preaputernicilor zilei și o vrei pedepsită exemplar, te răzvrătești și când fură Dragnea alegeri dar și când fură Iohannis case. Și, în fine, dacă te indignezi că Ponta a plagiat, nu ar trebui să întorci capul în altă parte când Kovesi plagiază. Altfel nu am cum să te cred că lupți pentru principii și să nu afirm că, de fapt, tot ce susții cu atâta vehemență este simplă gargară.

Ești și tu, până la urmă, un mic oportunist. De nișă. Un, ca să ți-o spun de-a dreptul, protestatar de serviciu. Un, fără menajamente, mercenar.

                                                                                                            Contele de Saint Germain