Arhiva | 12:03 pm

DETALII INCENDIARE!,CATI BANI CASTIGA LUNAR JUDECATOAREA LIVIA STANCIU ,SALVATOAREA PENALULUI KLAUS WERNER JOHANNIS SI CE FACE CU EI!

12 apr.

 

Fosta președintă a Înaltei Curți de Justiție și Casație, Livia Stanciu, actual judecător la Curtea Constituțională este un magistrat cu o reputație excelentă, dar repetentă când vine vorba de investiții pentru că dacă stăm să analizăm declarația sa de avere, pare săracă lipită pământului ținând cont de funcțiile importante pe care le-a ocupat.Judecătoarei nu-i plac mașinile de lux și este mândra posesoare a unei Dacia 1310 achiziționată în anul 1999 și a unui Matiz din anul 2003. Oare cu care dintre cele două circulă?

Casă sau apartament în București nu are. Deci probabil stă cu chirie. Singura clădire din posesie este un spațiu de 57 m pătrați, cumpărat în anul 1992 în Galați din fondul locativ de stat.

Bijuterii nu are, nici alte bunuri. În schimb are un credit la Raiffeisen Bank de 5568 de euro, scandent anul acesta.

 

La capitolul venituri, judecătorul de la Curtea Constituțională stă însă foarte bine. Anul trecut a încasat din salariul de la Înalta Curtea de Casație și Justiție plus indemnizația de la CSM și activitatea didactică, 312 587  lei, adică 26.048, ceea ce înseamnă aproximativ 6.000 de euro pe lună.

Ce face Livia Stanciu cu banii? În bănci nu sunt, casă nu are, preferă Dacia 1310… așadar… probabil își ține banii la saltea.

BOTOSENEANCA RALUCA TATARCAN,DEVENITA TURCAN ,DINAMITEAZA PNL SI REINVIE NOUL PDL!

12 apr.

Preşedintele interimar al PNL, Raluca Turcan, a afirmat, marţi seară, la Ploieşti, că, atâta vreme cât liberalii vor avea dublu limbaj, oamenii nu vor veni alături de ei, atrăgând atenţia că cei cărora li se adresează PNL sunt diferiţi de cei cărora li se adresează PSD.

Imagini pentru RALUCA TURCAN,BASESCU,IOHANNIS POZEImagini pentru RALUCA TURCAN,BASESCU,IOHANNIS POZE

 

„Cei cărora noi ne adresăm sunt diferiţi faţă de cei cărora se adresează PSD-ul. Nu faceţi această confuzie! Atâta timp cât o să avem duble unităţi de măsură, cât o să avem dublu limbaj şi o să spunem ce vrea să audă strada, dar o să facem ce credem noi că ne este mai confortabil, oamenii nu vor veni aproape de noi. Oamenii vor veni alături de PNL atunci când noi credem în noi, atunci când noi credem în ceea ce spunem şi-i vom convinge apoi şi pe ei să creadă în ce vrem noi să facem pentru ţară”, a afirmat Turcan în discursul susţinut la Comitetul de Coordonare Judeţean al PNL Prahova, scrie agerpres.ro.

Ea a arătat că provocarea alegerilor interne este ca oamenii buni să ajungă în număr cât mai mare la decizie.

„Nu suntem partidul providenţial, partidul ideal, unde toţi oamenii sunt perfecţi. Nici PSD-ul nu e partidul unde toţi oamenii sunt răi. Ideea şi provocarea e câţi oameni buni ajung la decizie într-un anumit moment. Şi în alegerile interne, în competiţiile interne, provocarea fiecăruia dintre noi este să ajungă la decizie mai mulţi oameni buni care să ducă direcţia partidului unde o aşteaptă oamenii. Sunt oameni în afara PNL care aşteaptă ca PNL să se deschidă în permanenţă, să îi primească şi uşa PNL trebuie să fie deschisă pentru oamenii din afara partidului”, a spus Turcan.

 

 În context, preşedintele interimar al PNL a arătat că partidul are potenţial de creştere.

„Vreau să vă uitaţi un pic la mine cu mai multă speranţă, pentru că situaţia nu e aşa de cruntă. PSD a fost votat cu 45%, asta înseamnă că rămân în jur de 50% oameni care s-au prezentat la vot, dar resping politica pesedistă şi mai sunt oameni care sunt împotriva sistemului şi nu s-au dus la vot. Acestor oameni trebuie să se adreseze PNL-ul. Există potenţial de creştere”, a afirmat reprezentanta PNL.

 

Totodată, Turcan a criticat rezultatul partidului obţinut la alegerile parlamentare.

„Am ajuns acolo dintr-o lipsă cruntă de dialog între noi, dintr-o lipsă de respect în echipa PNL, dintr-o ruptură înfiorătoare între centru şi bază, (…) dintr-o ruptură de realitate între ceea ce aşteaptă oamenii de la noi şi înainte de campanie, şi în perioada campaniei, şi ceea ce au făcut unii colegi atât timp când au fost la decizia PNL. (…) Soluţia este la dvs. Avem mai multe variante. Una să ne uităm cum unii liberali pur sânge clamează soluţiile de viitor pentru PNL însă în anumite momente nu au ezitat nicio secundă să pactizeze cu PSD ul, şi să-l pună pe tavă şi multe rezultate slabe au fost şi rezultatul blaturilor dintre PNL şi PSD. Putem să ne facem că nu ne dăm seama că oamenii ne percep ca un partid în care oamenii nu trag în aceeaşi direcţie, ca un partid în care nu există unitate de mesaj şi set de valori asumate şi respectate în exterior, ca un partid fără voinţa de a fi cu adevărat reprezentantul celor mulţi şi uneori, prin locuri esenţiale, preocupat să răspundă intereselor pentru funcţii şi interese ale unora din partid. Aceasta e o soluţie pe care o avem la dispoziţie. Să ne facem că nu vedem cum se uită alţii la PNL. Şi pe această cale putem ajunge, în cel mai fericit caz, la cel mai mare partid mic din România. (…) Există însă şi a doua cale (…), să iau partea bună din fiecare om, să sudez o echipă formată din oameni profesionişti, integri şi dornici să se implice în interes public, să pun mai presus de interesul unor persoane interesul unei echipe”, a afirmat Raluca Turcan.

AXA MOSCOVA – BUDAPESTA – SOFIA PRINDE CONTUR!

12 apr.

Declarația recentă a premierului ungar Viktor Orban de susținere a lui Donald Tusk pentru un nou mandat la cârma Consiliului European a venit parcă din senin. Un senin geopolitic destul de bine conștientizat la Budapesta.
Premierul Orban a adăugat liniștit că opțiunea sa, în calitate de membru loial al familiei popularilor europeni (PPE), pentru reconfirmarea dlui. Tusk la conducerea celui mai important forum politic al UE, a fost impusă de context și nu trebuie interpretată ca fiind împotriva Poloniei.
Totuși, nu este pentru prima dată când premierul ungar surprinde prin declarațiile sale. În ultimii ani, mai ales, dl. Orban și colaboratorii săi apropiați s-au distins categoric în rândul liderilor naționali din UE. Guvernul maghiar este asimilat cu imaginea euro-scepticismului critic, vocal și deliberat.  Asociat, desigur, cu simbolul naționalismului renăscut și revanșard. În spatele acestor imagini, se află interese naționale bine calculate, în context geopolitic regional aflat în dinamică.
Criza valurilor de refugiați care s-au revărsat în Europa centrală începând cu 2015 și care nu a cruțat deloc Ungaria, pare să îl îndreptățească pe Viktor Orban. Cum ar fi putut reacționa Ungaria altfel decât autoritar și critic față de Bruxelles? În aceeași barcă s-a aflat și Bulgaria, care s-a văzut nevoită să-și închidă militărești frontierele în fața zăgazurilor refugiaților din Orientul Mijlociu. Ambele națiuni membre ale UE au considerat că e mai bine pentru ele să „canalizeze” talazurile de refugiați spre alte zone mai sigure, precum Austria și Germania, care să absoarbă revărsările, punându-se, totodată, la adăpost de refluxuri ulterioare. Aceste refluxuri au luat forma cotelor obligatorii de refugiați pe care Comisia Europeană le-a statornicit pentru toate statele membre și care, între timp, au rămas neîndeplinite.
Din perspectiva crizei refugiaților, se poate justifica aprofundarea relației dintre Bulgaria și Ungaria. Însă, nu este singurul motiv pentru această reapropiere. Ultima vizită externă oficială din 2016 a premierului bulgar Borisov a fost la Budapesta, prilej cu care omologul său maghiar i-a mulțumit pentru sprijinul acordat țării sale în timpul crizei refugiaților. Ambele state au convenit să își mențină coordonarea în acest sens. Între timp, se pare că dl. Borisov va reveni la conducerea noului guvern de la Sofia. Cei doi colegi de partid din familia mare a popularilor europeni vor avea astfel noi ocazii pentru discuții aprofundate.
Revenind la susținerea declarată a lui Viktor Orban pentru Donald Tusk la cârma Consiliului European. Se știe că Polonia trece printr-o perioadă tulbure cu Bruxelles-ul. Se pare că establishment-ul european este alergic la politici conservatoare, naționaliste în unele state membre, mai ales din colțul „opus” la Europei, cel răsăritean, pe care Bruxelles-ul nu îl înțelege foarte bine și față de care nu se arată dispus să facă compromisuri. Așadar, Comisia Europeană a amenințat guvernul conservator polonez cu diverse proceduri de infringement și monitorizări speciale privind statul de drept. Comisia Europeană este susținută în special de popularii europeni iar realegerea dlui. Tusk la Consiliul European nu a picat bine guvernului conservator polonez. Susținerea dlui. Tusk de către dl. Orban a fost interpretată ca o mică fractură în interiorul V4 – Grupul Vișegrad alcătuit din Polonia, Cehia, Slovacia și Ungaria.
Despre bunele relații reînodate dintre Moscova și Budapesta și dintre aceeași Moscovă și Sofia se știe destul de bine și nu mai constituie o noutate pentru nimeni. Deși conducătorii politici din aceste două capitale europene și euro-atlantice vorbesc deschis despre responsabilitatea și angajamentele lor față de NATO și UE, la nivelul clasei de mijloc maghiare și bulgare resentimentele față de Europa și, concomitent, sentimentele pro-rusești sunt în creștere. Turiștii ruși sunt întâlniți tot mai des în aceste țări. Ultimele știri de la sud de Dunăre indică ridicarea de grădinițe și școli gimnaziale în limba rusă și chiar cartiere rezidențiale pentru cetățenii bulgari rusofili. Există interese economice strategice legitime: centrale nucleare construite de ruși, gazoducte dinspre est spre vest; însă, în mod sigur, e vorba de mai mult decât convenționalele „relații economice prietenești”. Acum devine vizibilă și latura Budapesta-Sofia a triunghiului regional.
Un lucru devine previzibil: în lunile următoare, nepotrivirile dintre Budapesta și Varșovia se vor amplifica, astfel încât Cehia și Slovacia se vor autosesiza pentru salvarea Grupului Visegrad (V4). Neînțelegerile dintre guvernanții maghiari și cei poloni vor fi din pricini aleatorii, mărunte, aparent legate de UE, însă acestea vor masca adevăratele intenții și orientări ale părților. Peste unul sau doi ani, se va pune problema relevanței sau viabilității antantei regionale. Este posibil ca, în mod paradoxal, să asistăm la o îmbunătățire a relațiilor Budapestei cu establishment-ul UE, măcar una relativă, aparentă.
Privite de la Bruxelles, lucrurile sunt neclare. Însă, privite de la Moscova, ele se deslușesc mai bine. Polonia și România sunt interesate de consolidarea dimensiunii NATO pentru securitatea lor și a regiunii. Axa de securitate Varșovia-București-Ankara este prima linie de apărare majoră a NATO în estul Europei.. Această axă nu este deloc pe placul liderilor de la Kremlin, din mai multe motive geopolitice, inclusiv în ce privește interesele economice strategice ale rușilor în estul și centrul Europei.
Între timp, Budapesta și Sofia strâng rândurile. Moscova dezvoltă strategia „saltului de broască” (frog leap). Acolo unde se vede „blocată” geopolitic, ea sare efectiv peste zona respectivă și își dezvoltă influența în zone din spatele avangărzilor „inamice”. Această strategie aplicată de fosta URSS a fost remarcată de Henry Kissinger încă din timpul războiului rece. Se pare că este reluată acum în cazul noilor amici europeni ai Moscovei. Atât timp cât România și Polonia nu îți vor trăda orientarea euro-atlantică, Moscova va fi foarte interesată de consolidarea influenței sale în alte state din regiune. Se conturează, astfel, axa de „insecuritate” (pentru noi) regională Moscova-Budapesta-Sofia. Mai ales că, la Marea Neagră, Turcia a intrat pe o traiectorie imprevizibilă și individualistă.
De remarcat faptul că Serbia – unde nu e nicio îndoială în privința influenței rusești – nu se grăbește să îmbrățișeze noua configurație a vecinelor sale de la nord și est. Pentru noi, poziția consecventă a Serbiei devine un respiro vital. Trebuie să urmărim cu atenție ce se întâmplă lângă noi. Bruxelles-ul european pare tot mai îndepărtat și confuz.

THE TELEGRAPH.SURPRIZA URIASA!,CINE A DECIS,DE FAPT,CA USA SA BOMBARDEZE SIRIA!

12 apr.

Decizia SUA de a bombarda Siria săptămâna trecută a părut extrem de surprinzătoare și a fost luată de cine nu se aștepta nimeni.

Conform unei informații publicate de The Telegraph, Donald Trump nu a ținut cont de deciziile Armatei americane ci de dorința…fiicei sale. Eric Trump, fiul președintellui, a declarat că sora sa s-a folosit cel mai probabil de influența pe care o are asupra președintelui Statelor Unite, pentru a-l încuraja să lanseze acțiunea militară asupra bazei forțelor guvernamentale siriene de la al-Shaayrat.

”Ivanka este mamă a trei copii și se bucură de influență. Sunt sigur că ea a spus: Ascultă-mă, ăsta este un lucru oribil. Tatăl meu va acționa în asemenea momente. Și apropo, el s-a arătat în ultimii doi ani împotriva oricărei acțiuni în Siria. Apoi un lider și-a gazat proprii oameni, femei și copii”, a precizat Eric Trump.

Deși nu face parte din administrația prezidențială, acesta a susținut că președintele a fost puternic afectat de imaginile copiilor răniți de armele chimice din provincia Idlib.

”Eu stau departe de politică și stau departe de administrație, dar poți să vezi cât de afectat era de imaginile copiilor. Nu există nicio persoană decentă în lumea asta care să nu fie afectată profund de ce s-a întâmplat, după ce a văzut imagini cu acei copii udați cu furtunul pentru ca pielea să nu ardă pe ei. Oribil! Acei oameni sunt bestii și mă bucur că a răspuns în acest mod”, a completat Eric Trump, care a preluat conducerea imperiului financiar al familiei după învestirea lui Donald Trump la Casa Albă.

MINISTRUL MUNCII ,OLGUTA LIA VASILESCU PE SISTEM AMERICAN!

12 apr.

Ministrul Muncii, Lia Olguţa Vasilescu, a dat primele detalii referitoare la planul privind impozitul pe gospodărie, în contextul mai multor discuţii iniţiate de Ministerul Finanţelor cu mediul de afaceri privind unele modificări ale Codului Fiscal, cum ar fi eliminarea cotei unice şi introducerea unui impozit „pe gospodărie”.

„E foarte simplu. E sistemul american, dacă vreţi. Dacă vor citi programul de guvernare, vor înţelege. Ca să scoţi din economia neagră toţi banii posibili. De unde încasăm ca să mărim salariile…păi o să fiscalizam totul.

Dacă dumneavoastră veţi avea posibilitatea să duceţi copilul la şcoala de balet şi aţi putea să deduceţi cheltuiala, o să cereţi chitanţă. Veţi ajunge la un moment dat să cereţi de peste tot facturi şi bonuri. Vă duceţi copilul la mediaţie şi cereţi chitanţă”, a declarat ministrul la RTV.

Prin această fiscalizare, a mai spus Vasilescu, ar fi bani şi pentru lefurile pe care Guvernul Grindeanu promite că le va creşte prin noua lege a salarizării.

Discuțiile ce vizează noile măsuri sunt în acest moment în faza incipientă, conform surselor din Ministerul Finanțelor, fiind luate în calcul mai multe variante.

„E vorba de un mecanism de deduceri fiscale pentru gospodării și din cauza că în acest moment nu există în Codul Fiscal conceptul de gospodărie și nici cel de familie, așa cum e în alte țări. Acum se încearcă o redefinire din punct de vedere fiscal a acestor concepte”, au afirmat sursele respective.

FOSTUL CONSILIER A LUI BASESCU „PUFOASA INTERLOPA”ADRIANA SAFTOIU,DESPRE DEZVALUIRILE LUI DAN ANDRONIC!

12 apr.

Imagini pentru ADRIANA SAFTOIU ,AMANTUL POZE

 

Adriana Săftoiu a comentat în emisiunea la Antena3 dezvăluirile făcute de Dan Andronic, prin care acesta susține că şefii instituţiilor de forţă din România i-ar fi promis lui Traian Băsescu, în 2009, că îi vor asigura al doilea mandat de preşedinte.

„Eu am plecat în 2007 și în cartea mea spun că mă speria această încrengătură a sistemului justiție – securitate. În locul lui Băsescu poate fi orice președinte. Cum este posibil ca acei oameni care trebuie să apere statul de drept, că vorbim de servicii, că vorbim de justiție, ar putea să facă poftele unui om politic.

Asta este parte gravă. În 2017, ne spun acum despre statul mafiot, rămanem să credem că dacă era Traian Băsescu sau nu era Traian Băsescu nu se întâmplau aceste lucruri. În orice stat cu o structură a democrației, nu poți să rămâi pasiv, că oameni care nu ar trebui să se intersecteze cu politicul în felul acesta, o fac. Alinei Bica i s-a adus o acuzație că era amică cu Udrea și că nu trebuie să întrețină relații din postura sa decât oficiale”, a declarat fosta consilieră prezidențială pentru sursa citată.

Dan Andronic a scris luni că în noaptea turului doi al alegerilor prezidențiale din 2009 s-a întâlnit acasă la Gabriel Oprea cu Laura Codruța Kovesi și Florian Coldea care erau „extrem de preocupați de victoria lui Băsescu”, iar aportul lor și al lui George Maior și Gabriel Oprea la victoria lui Traian Băsescu „a fost esențial”.

Într-o intervenție telefonică în cadrul emisiunii ”Dosar de politician”, fostul președinte Traian Băsescu a declarat că Dan Andronic a fost pus sub urmărire penală pentru că ”a supărat sistemul”.

Întrebat dacă are vreo explicație pentru faptul că Laura Codruța Kovesi, Florian Coldea, George Maior se aflau acasă la Gabriel Oprea în noaptea alegerilor prezidențiale din 2009, Băsescu a răspuns: ”Am o singură explicație, le era frică și nu aveau nimic aranjat pentru situația în care nu aș fi câștigat alegerile. Așa, se știau numiți de mine. (…) Pentru a da o oarecare relaxare opoziției din acea vreme, eu am numit la SRI un membru PSD, ceea ce explică legătura foarte strânsă a conducerii SRI cu Dragnea, cu Ponta, cu tenisul, cu șprițurile. În timp ce politicienii țipau că Băsescu arestează primarii sau politicienii, de fapt, lucrurile se tranșau împreună cu doamna Kovesi la T14, șa K2, unde se întâlnea Ghiță din 2010 cu doamna Kovesi.

EXPLOZIE DE FURIE DIN PARTEA MATELOTULUI DE CURSA LUNGA TRAIAN BAAESCU IN SCANDALUL ALEGERILOR PREZIDENTIALE FALSIFICATE DIN 2009:”LE UMPLEAM BOTUL CU SANGE!”

12 apr.

Traian Băsescu se apără în scandalul alegerilor prezidenţiale din 2009.

Fostul preşedinte a declarat că acţiunile Laurei Codruţa Kovesi şi ale lui Florian Coldea în legătură cu alegerile din 2009 s-au făcut fără ca el să ştie despre acest lucru.

Cei doi nici nu ar fi avut curajul să-l implice în vreun fel într-o activitate de fraudare, a mai susţinut Băsescu, pentru le-ar fi umplut botul de sânge!”.

”Codruța Kovesi cred că avea vreo 29 de ani și am numit-o procuror general, adusă de la Sibiu. Pe Coldea era maior și l-am făcut prim-adjunct SRI cu gradul de maior. (…) Vă imaginați că oamenii ăștia și-ar fi putut vreodată permite să spună domnule președinte, la această masă stă tot stafful, noi va garantăm al doilea mandat?! Că-i umflam, le umpleam botul de sânge pe loc!”, a spus Băsescu.

Într-o intervenție telefonică în cadrul emisiunii ”Dosar de politician”, Băsescu a spus, de asemenea, că după dezvăluirile lui Dan Andronic, potrivit căruia Laura Codruța Kovesi, alături de foștii șefi SRI și câțiva politicieni importanți puneau țara la cale în noaptea alegerilor din 2009, din casa lui Gabriel Oprea, Parchetul general ar fi trebuit să se autosesizeze şi să deschis un dosar, ca în orice „stat civilizat”

Dan Andronic a scris că, în noaptea alegerilor prezidenţiale din 2009, cei doi oficiali şi alte persoane cu funcţii importante s-au întâlnit acasă la Gabriel Oprea şi au sărbătorit că „au câştigat alegerile pentru Băsescu”.

NOI DETALII DESPRE EXPLOZIILE DE LA DORTMUND!

12 apr.

Apar noi detalii în urma celor trei explozii care au vizat autocarul echipei germane de fotbal Borussia Dortmund, produs marţi, înaintea unui meci din Liga Campionilor.

Astfel, o scrisoare revendicare găsită la locul faptei este de aşteptat să facă lumină în acest caz.

Update: Autoritățile germane investighează o legătură islamistă după atacul țintit de marți potrivit presei germane.

Conform DPA, citat de Agerpres, Sueddeutsche Zeitung și posturilor de televiziune WDR și NDR, la locul atacului a fost găsită o notă prin care era revendicat atentatul și care făcea referire la atacul cu un camion dintr-un târg de Crăciun la Berlin în decembrie 2016 și la implicarea avioanelor de luptă germane în conflictul din Siria.

Totuși, potrivit Reuters, Sueddeutsche Zeitung citează anchetatori care spun că scrisoarea ar putea fi și o încercare a celor din spatele atacului de a-i duce în eroare de procurori.

Parchetul a deschis imediat o anchetă însă doar pentru „tentativă de omor”, fără să menționeze în acest stadiu ipoteza unui atentat cu caracter „terorist”. Potrivit unor surse apropiate serviciilor de securitate, citate de presa germană, autoritățile de la Berlin nu dispun la momentul actual de elemente în acest sens.

Poliția a descoperit la locul tragediei ceea ce pare a fi o scrisoare de revendicare. „Scrisoarea își asumă responsabilitatea faptelor”, a declarat un magistrat al parchetului în cursul serii, Sandra Lücke. Ea nu s-a referit însă la conținut și a subliniat că se verifică „autenticitatea” acesteia. Potrivit cotidianului Bild, poliția caută o mașină înregistrată în străinătate.

Trei explozii a spart marţi seară unele dintre ferestrele autocarului care îi ducea pe jucătorii Borussiei Dortmund la stadionul oraşului, unde ar fi urmat să se confrunte cu AS Monaco, liderul campionatului francez, în sferturile de finală ale Ligii Campionilor.

În urmă incidentului, Meciul Borussia vs AŞ Monaco a fost amânat. Conform L’Equipe, partida din sferturile Champions League se va dispută miercuri, începând cu ora 19:45 (ora României).

BASHAR AL-ASSAD VA AVEA SOARTA LUI GADDAFI!

12 apr.

Președintele sirian Bashar al-Assad riscă să cunoască aceeași soartă ca dictatorul libian Muammar Gaddafi, care a fost ucis, dacă nu renunță la putere, a fost avertismentul liderului șiit irakian Moqtada Sadr, potrivit AFP.

Sâmbătă, Moqtada Sadr l-a îndemnat pe Bashar al-Assad să demisioneze și a condamnat cu aceeași ocazie presupusul atac chimic asupra civililor atribuit forțelor siriene, devenind unul dintre rarii conducători șiiți care contestă deschid legitimitatea președintelui sirian.

Clericul șiit a dat publicității marți un nou comunicat reiterând poziția sa. „I-am cerut (lui al-Assad) să plece pentru a păstra reputația axei de rezistență și pentru a evita soarta lui Gaddafi”, a scris el. Axa de rezistență față de Israel include Iranul, Siria și Hezbollahul libanez.

Muammar Gaddafi a fost capturat de rebeli și împușcat în octombrie 2011, după opt luni de revoltă.

Pe 4 aprilie, un presupus atac chimic a lovit localitatea siriană Khan Shaykhun. Au murit cel puțin 87 de civili, dintre care 31 de copii, iar atacul a fost atribuit regimului al-Assad, care însă a dezmințit orice implicare.

Ca represalii, Statele Unite au efectuat în cursul nopții de 6 spre 7 aprilie lovituri cu rachete Tomahawk asupra unei baze a armatei siriene, de unde, potrivit administrației americane, ar fi fost lansat atacul.

LATURA PERVERSA A UNOR MARI DEZVALUIRI POLITICE!

12 apr.

Ne aflăm în următoarea fabulă: lupul, devorator de oi din turmă, își prinde într-o zi laba într-o cursă pregătită dinadins de cioban.

https://i1.wp.com/gandeste.org/wp-content/uploads/2017/04/1212-e1491979020902.jpg

Ți-ai furat-o, frățioare – îi spune ciobanul, privindu-l șiret de sus și mângâindu-și cu înțeles chimirul. Se simțea omul momentului. Fuma ecologic, mestecând tutunul în loc să-l ardă.

Mi-am furat-o eu dar ți-o furi și tu – îi răspunde, scrâșnind din colții lui galbeni, de vechi lup de mare, lupul de pădure. Te-am înregistrat, și audio și video, și stereo și color, cum junghiai miei și-i vindeai pe-ascuns în săptămâna Floriilor, ca apoi să te plângi că ți i-am mâncat eu. Mă eliberezi, nu știu nimic. Mă ții în fiare, devin fiară. Spun totul, arăt totul, și ne facem frați de sânge și de celulă. De sânge de miel căsăpit și de celulă viageră. Ce zici?

Cum, din greșeală, microfoanele rămăseseră deschise în pădure, turma de mioare auzi în direct toată această discuție. Se împărți degrabă în două tabere, care se puseră pe behăit, a jelanie, în poienile reprezentative ale pășunii. De-atunci, lâna li se scămoșă și laptele li se amărî.

Morala: un adevăr spus  doar pe jumătate poate strica mai mult decât o minciună păzită pe de-a-ntregul!


După serialul dezvăluirilor lui Sebastian Ghiță apare, acum, serialul dezvăluirilor lui Dan Andronic. Purtând, acesta din urmă, și un supratitlu cu tâlc: „Noi suntem statul”!

Cu tâlc, pentru că duce cu gândul la o rostire din ultimul an, mult mediatizată, a Laurei Kovesi: „Noi suntem DNA”!

Alături de cele două seriale,  asistăm la o inflație de recitaluri cu turnători celebri și turnătoriile lor minunate, pe bază de cloroform. Traian Băsescu și Elena Udrea țin afișul, dar îi secondează o armată întreagă de figuranți: sereiști, procurori, judecători, politicieni, scoși toți din joben, la momentul oportun,  pentru câte o turnătorie mai nasoală, pe post de cascadori, să nu-si julească protagoniștii viitorul .

Am spus „turnătorii pe bază de cloroform” pentru că ele nu sunt niciodată duse până la capăt, să omoare, ci doar sunt aplicate  apăsat, peste gura amenințătoare a celor demascați pe jumătate, încercând să-i adoarmă.

La toți acești dezvăluitori ai momentului recunoaștem cu ușurință, dar și cu o imensă rușine de rasă, o formă comună de atrofie a condiției lor de ființă umană: prevalarea instinctului de conservare asupra oricăror scrupule de natură morală.

Oamenii ăștia par a fi gata să-și sacrifice viața. Foarte spectaculos! Spun adevăruri periculoase, cu potențial de a zgâlțâi din temelii construcții grele, sub care se află chiar și ei. Niciodată, însă, numai ei. Câtă temeritate! Ce eroi! Nu?

Ghiță, cu bombele lui cu fragmentație despre ciclopul Coldea și gorgona Kovesi, Dan Andronic cu mărturiile sale năucitoare despre conclavuri de conspiratori care arestau politicieni și puneau președinți după bunul lor plac, Elena Udrea cu jurnalul dânsei de campanie prezidențială din care aflăm, prin intermediul lui Ion Cristoiu, ce cărăușie de șpăgi și recompense s-a practicat la cel mai înalt nivel al statului, ani de zile, în tăcere, sub nasul ei, ori Traian Băsescu, naivul înregistrat fără voie exact când vorbea despre înregistrările din biroul său, compromițătoare pentru oricine s-ar gândi să se atingă de un singur fir de păr din chelia lui luxuriantă…

Toți își încep debordarea de mizerii cu o lacrimă pentru bunele lor intenții dejucate de oamenii răi cu care s-au înhăitat, și despre care credeau, la vremea respectivă, că sunt oameni buni.

Vă amintiți Ghiță ce spunea: „am ajutat-o pe doamna Kovesi să scape de acuzația de plagiat pentru că așa credeam eu, atunci, că e bine pentru țară”. Dan Andronic, și mai grijuliu decât Ghiță pentru propria-i piele, ne spune, pe de o parte, că alegerile din 2009 au fost câștigate, pentru Băsescu, de „Statul” format la acel moment din Coldea, Maior, Gabriel Oprea și Laura Kovesi, iar, pe de altă parte, ne asigură că Traian Băsescu a ieșit atunci președinte pe bune. A dracului dilemă…

Elena Udrea își justifică dezvăluirile anti Coldea și Kovesi prin nevoia de a se face, odată, dreptate în țara asta, iar Traian Băsescu o dă tot pe patriotism, spunând că instituțiile de forță din România au devenit, de când au ieșit de sub controlul lui, niște adevărate pericole pentru democrație. De aceea trebuie oprite, cât mai e timp, și, domnia sa, prin pozițiile critice luate, tocmai asta încearcă să facă.

Nu numai că sunt lași, ipocriți, mincinoși, răzbunători, dar sunt și proști, luându-ne de proști.

Oamenii aceștia nu doar că au știut lucruri îngrozitoare, pe care le-au tăinuit până acum, dar au și contribuit la făptuirea lor.

Ghiță fusese de față când primul ministru al României era șantajat de Coldea să nu facă autostrada Predeal – Brașov, ba, mai mult, chiar el îl convinsese pe Ponta să se ducă la acea întâlnire. Putea să vorbească încă de atunci. Nu a făcut-o! Pentru că interesele lui personale erau altele decât cele ale țării. Dan Andronic știa, la momentul publicării exit – poll-urilor  de la prezidențialele din decembrie 2009, că Băsescu a câștigat alegerie fraudulos, ajutat de „Statul” pe care acum îl demască. Putea, dacă ar fi fost patriot și curajos (cum incearcă să se prezinte azi) să demaște lovitura de stat. Nu a făcut-o! Pentru că îi convenea să tacă. Și pentru că interesul național nu figura printre prioritățile conștiinței sale. Traian Băsescu a ascultat cu zâmbetul pe buze, probabil, complotul pe care Coldea și Kovesi i-l raportau în vederea arestării lui Dan Voiculescu. Știuse de scoaterea din joc a judecătorului Mustață și de înlocuirea acestuia cu „plutonul de execuție” Camelia Bogdan cu două zile înainte de făptuirea acestor netrebnicii, dar nu a făcut nimic să le împiedice. Deși ar fi putut. Nu a făcut nimic să prevină un oribil abuz, pentru că îi convenea. Și a tăcut. A inchis ochii!

Toți acești infractori oribili, toți acești trădători de țară, până la urmă, fac acum pe ultragiații, pe justițiarii, pe marile conștiințe naționale ce nu mai pot tolera nedreptatea. Ei au devenit patrioții de baricadă, cărora, națiunea, dacă ar avea un pic de bun simț, ar trebui să le arate recunoștință.

Par gata să se sacrifice? Poate. Dar numai și numai ca să-și salvezea propria lor piele, de doi bani. Puțin le pasă de patrie și patriotism! Căci, dacă le-ar păsa, ar merge până la capăt, măcar cu dezvăluirile promise. Făcând astfel un bine țării, ajutând la curățirea ei, prin jertfa lor, de statul mafiot și pervertitor.

Sebastian Ghiță a cutezat până la un punct, al negocierii favorabile pentru sine, după care s-a oprit. Exact când mai trebuia ridicat doar un colț de voal ca să fie atins un prag de dreptate, ca să fie resuscitată speranța.

Traian Băsescu e incapabil să-și depășească propriile limite, de șantajist prin vocație, de jucător la cacealma. Ar avea armele (înregistrări și documente) să scape instantaneu țara de jegul pe care, în mandatele sale, l-a așternut peste instituțiile de forță. Nu o face. Pentru că e mic și nu înțelege altceva din ce-ar putea fi în istorie destinul său decât că trebuie să-și păzească cu orice chip blana lui năpârlită, mârâitul lui răpciugos.

Marile dezvăluiri politice la care ne fac părtași frica de pușcărie și setea de răzbunare a unor oameni slabi ce-au fost odată puternici au, desigur, valoarea lor. A nu se interpreta acest text ca o formă de bagatelizare a incredibilelor adevăruri pe care, astfel, le aflăm.

Revolta mea vine, însă, din morala fabulei din deschidere: „Un adevăr spus  doar pe jumătate poate strica mai mult decât o minciună păzită pe de-a-ntregul!”

Iată: adevărul lui Ghiță, spus doar pe jumătate, dimpreună cu adevărul lui Băsescu, spus doar pe jumătate, au afectat binomul… doar pe jumătate. Jumătatea rămasă astfel, în funcțiune, n-o fi cumva mai rea decât întregul de dinainte?

Sursa: Contele de Saint Germain

Sursa foto: Diseara.ro

BANDA CELOR PATRU SE CERE ARESTATA!

12 apr.

Traian Basescu lanseaza catre autoritati o provocare de senzatie. El cere nici mai mult, nici mai putin ca patru personalitati ale vietii publice din Romania sa fie arestate.

https://i0.wp.com/gandeste.org/wp-content/uploads/2017/04/maior-coldea-e1491976889877.jpg

Este vorba de Laura Codruta Kovesi, sefa DNA si fostul procuror general, generalul cu patru stele Florian Coldea, pana de curand director operativ SRI, Gabriel Oprea, fost viceprim-ministru si fost ministru de Interne al Romaniei, si George Maior, fost director al SRI, actualmente ambasadorul Romaniei la Washington. Inca si mai senzational este motivul invocat. Falsificarea alegerilor prezidentiale din 2009, castigate de nimeni altul decat de Traian Basescu. Este o provocare fara precedent.

Un colaborator extrem de apropiat al presedintelui Traian Basescu, Gelu Visan, fost parlamentar, a afirmat, cu mai multa vreme in urma, cu subiect si predicat, ca, in noaptea cand se numarau voturile celei de-a doua runde de alegeri pentru prezidentialele din 2009, la Gabriel Oprea acasa, s-au adunat capii sistemului, in frunte cu Maior, Coldea si Kovesi, pentru a monitoriza numararea voturilor si pentru a sarbatori victoria lui Traian Basescu impotriva lui Mircea Geoana. Ceva mai tarziu, Traian Basescu a confirmat aceasta intalnire, pe atunci de taina. Si a si explicat ce cautau toti la Gabriel Oprea acasa. In gluma. In sensul ca acesta dispunea de cantitati suficient de mari de whisky. Zilele trecute, Dan Andronic a dezvaluit lucrurile aproape pana la capat.

Dan Andronic a fost, pe rand, consilier al lui Adrian Nastase, al lui Calin Popescu Tariceanu si al lui Traian Basescu. In noaptea cu pricina, a fost si el invitat la Oprea acasa. El relateaza cum cei patru monitorizau, printr-o celula de criza ad-hoc, numaratoarea voturilor si tineau legatura cu Traian Basescu, prin Codruta Kovesi, cu staff-ul PDL, dar si cu o persoana bine informata din staff-ul PSD. Nu m-as mira ca respectiva persoana sa fie chiar Victor Ponta, interesat in infrangerea lui Geoana pentru a-i lua acestuia locul la conducerea PSD. Un Geoana vulnerabilizat prin pierderea algerilor nu mai putea rezista la carma partidului si nici nu ar mai fi avut influenta necesara pentru a decide cine va fi succesorul.

Conform lui Dan Andronic, cei patru corifei au sarbatorit, in final, nici mai mult, nici mai putin decat faptul ca au castigat alegerile pentru Traian Basescu. Mai mult chiar, in prezenta lui Dan Andronic, ei s-au gandit la primele masuri de contracarare a oricaror tentative ale adversarilor lui Basescu de a contesta cu succes rezultatul alegerilor, trucate prin votul venit din diaspora. Tot acolo, a inceput sa i se pecetluiasca soarta si lui Sorin Ovidiu Vintu, mogulul Realitatea TV.

Nu avem de unde sa stim pana in utimul detaliu care a fost realitatea dincolo de consemnarile de mai sus, pe care niciunul dintre cei patru nu le-a contrazis nici cat negru sub unghie. In schimb, aflam cu surprindere ca Traian Basescu se distanteaza. Ridica din umeri si se comporta ca si cum afla acum cu surprindere ceea ce s-a intamplat in respectiva noapte, in care a vorbit de multe ori la telefon cu Laura Codruta Kovesi. Traian Basescu ne lasa cu senzatia ca, daca alegerile au fost castigate prin frauda, el personal este neimplicat. Iar cei care au savarsit frauda, cei patru care l-au facut sa castige in mod indirect alegerile prezidentiale, daca au incalcat astfel legea, ar trebui sa raspunda penal. Iar pana cand se ajunge la acest deznodamant, Traian Basescu cere arestarea lor.

De aici incolo, doar Constitutia ne poate spune cine este indreptatit sa actioneze pentru aflarea pana la capat a adevarului. Evident, prin interogarea oficiala a celor patru. Legea fundamentala prevde ca, intr-o asemenea situatie, sa intre in actiune procurorul general al Romaniei. Numai ca procurorul general al Romaniei, dupa cum a dovedit, este si el parte a sistemului. Daca asa stau lucrurile, singura institutie care poate sa faca ceva este Parlamentul Romaniei. Printr-o comisie speciala de ancheta.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu

FALIMENTUL REGIMULUI POLITIC NAZIST KLAUS WERNER JOHANNIS SI EURO-ATLANTIC DIN ROMANIA CU CINCI VITEZE!

12 apr.

Analizând regimul politic din România euro-atlantică aducem adeseori în centrul atenției serviciile secrete ale țării. Argumentul este unul la îndemâna opiniei publice. Serviciile secrete sunt implicate în toate inițiativele politice și social-economice importante din societate.

https://i2.wp.com/gandeste.org/wp-content/uploads/2017/04/10175023_711226958945148_7220378772626900661_n-e1491919103793.jpg

Când aceste inițiative, devenite evenimente, sau măsuri legislative, cooperări internaționale etc. se derulează pe linia agreată de marii planificatori externi și de locotenenții lor din România, acțiunile serviciilor secrete se limitează la monitorizare. Când însă derularea inițiativelor se abate de la liniile impuse de planificatori, atunci serviciile sunt cele care intervin pentru redresarea situației. Istoria scrisă fără cercetarea activității serviciilor secrete este o istorie șchioapă și, în cel mai bun caz, o istorie parțială, incompletă, care nu permite concluzii pertinente. În societate sunt mai multe adevăruri care nu se văd, decât cele care se văd. Din punctul de vedere al științelor sociale, menirea cercetătorilor, investigatorilor, a analiștilor, este aceea de a aduce în atenție cât mai multe din aceste adevăruri ascunse. Societatea are nevoie de adevăr pentru a putea determina înțelegerea corectă a evenimentelor, care să permită luarea celor mai bune decizii în conducerea societății.

Dacă în timpul directorului Radu Timofte, fosta Securitate și-a desăvârșit controlul asupra S.R.I., în perioada următoare, cea a directorilor George Maior și Florian Coldea, serviciul a intrat sub dominația consilierilor din S.U.A. și a trecut la o implicare mai adâncă „în tot și în toate”, dobândind o influență la care, pe vremea fostei Securități, comandanții nici nu sperau măcar. În paralel cu creșterea puterii în societate, a crescut și puterea economică a societăților economice controlate de servicii și a societăților care aparțin, direct sau prin interpuși, cadrelor din servicii. Această putere economică a crescut mereu prin loviturile aplicate concurenței acestor firme de către instituțiile de forță și de control care sunt, la rândul lor, controlate de servicii. Pe măsură ce puterea economică a serviciilor a crescut, conflictele între servicii și clasa politico-economică civilă s-au acutizat și ele.

Această situație ar putea să ne apară ca fiind inofensivă, chiar pozitivă, dar nu este așa. Prin sistemul de avizare a tuturor persoanelor avute în vedere pentru a ocupa demnități în stat, la nivel central și local, S.R.I. a filtrat de așa natură încât au avut acces la funcții doar susținătorii „sistemului ticăloșit”, multe persoane și personalități valoroase, din toate domeniile de activitate, rămânând constant în afara selecției. Urmarea a fost aceea că nivelul de pregătire al clasei politice și din administrația țării a scăzut permanent.

Primăvara anului 2014 a fost un moment de cotitură în istoria relațiilor dintre statele europene și S.U.A. În acel moment, administrația de la Casa Albă a anunțat schimbarea orientării politice prioritare a S.U.A. și mutarea centrului de greutate al intereselor americane din zona euro-atlantică în zona Asia-Pacific. În acel moment, influența Germaniei în România a crescut, iar unii dintre șefii din servicii, atât de la S.R.I., cât și de la S.I.E., împreună cu șeful B.N.D. de atunci, la origine sas din Transilvania, care a făcut repetate vizite în România, au creat candidatul Iohannis la președinția României, soluția alternativă la candidatul Ponta. Acesta din urmă devenise indezirabil pentru mai marii de la Bruxelles, fiind omul care a proiectat mari investiții ale Chinei în România și care s-a deplasat fără aprobarea șefilor U.E. la Olimpiada de la Soci, unde a fost fotografiat de filajul serviciilor în timp de dădea mâna cu președintele Putin… și altele. Este ușor de intrat în dizgrație, iar de la triumf la prăbușire nu este decât un pas. Pasul următor a fost proiectul „Revoluției Facebook”, operațiune a serviciilor secrete, care l-a înscăunat pe Iohannis la Cotroceni, înscăunare care a reprezentat garanția continuării stăpânirii coloniale a României de către U.E. și companiile multinaționale. Scăderea interesului S.U.A. în Europa a crescut influența serviciilor secrete românești, care au dobândit o mai mare libertate de acțiune.

„Revoluția Facebook” s-a efectuat pe baza răspândirii prin intermediul a sute de mii de conturi false de Facebook a nemulțumirilor față de candidatul Ponta și de P.S.D., generând climatul necesar unui masiv vot negativ. În statele europene cu mulți români, Franța, Italia, Spania, angajații ambasadelor și consulatelor României, ofițeri S.I.E., au acționat deliberat, la ordin, pentru îngreunarea procesului electoral și la crearea de mari cozi și dezordini la intrările în reprezentanțele României. S-au creat în acest fel mari nemulțumiri. Concomitent, serviciile germane au cooperat cu organele de poliție ale statelor în care se produceau aceste dezordini, cu scopul ca poliția să intervină și să escaladeze nemulțumirile românilor. La Paris, poliția a aruncat cu grenade lacrimogene în mulțimea de români aflată în fața ambasadei și pe străzile din împrejurimi, la Torino, carabinierii i-au lovit cu brutalitate pe românii aflați în coadă, pe stradă, sub pretextul nevoii de a degaja circulația rutieră. Totul a fost filmat și postat pe Facebook. Ofițerii noștri au fost primii care au filmat și au postat astfel de scene. Ei i-au îndemnat pe români să-și contacteze familiile din țară și să le ceară să voteze cu Iohannis, toate neplăcerile și împiedicarea lor de a vota fiind puse pe seama lui Ponta. Importante nu au fost cele 400.000 de voturi din străinătate, ci voturile celor 400.000 de familii din țară ale românilor plecați la muncă. Ofițerii I.T. ai serviciilor secrete românești au accelerat traficul și au menținut internetul în funcțiune, operațiunea încheindu-se cu succes, astfel că handicapul de un milion de voturi pe care Iohannis l-a avut după primul tur de scrutin, s-a transformat într-un plus de două milioane de voturi la sfârșitul celui de al doilea tur de scrutin.

Același procedeu al controlului mișcării de stradă prin Facebook s-a folosit și cu ocazia marilor mișcări de stradă din iarna anului 2017, când s-a încercat răsturnarea guvernului P.S.D.+A.L.D.E., în scopul evitării riscurilor de promovare a unei legislații care să stopeze abuzurile și posibilitățile trinomului de forță din România de a stăpâni țara în folosul forțelor străine diriguitoare. Acțiunea a eșuat ca urmare a intervenției unui delegat al noii administrații de la Washington, care l-a avertizat pe președintele Iohannis că o demitere a guvernului Grindeanu ar conduce la afectarea gravă, pe termen lung, a relațiilor dintre S.U.A. și România. Din datele pe care le dețin, un singur om de presă a făcut publică această importantă informație. Presa din România este în majoritate controlată de străini și aliniată politicii fostei puteri de la Washington și actualei conduceri globaliste a U.E., cenzura fiind efectuată în această direcție.

În anul 2014, Codruța Lascu (fosta soție a domnului Edi Kövesi) a făcut o afirmație care trăda intențiile sistemului. Legat de arestarea unor politicieni, dumneaei a făcut afirmația că politicienii sunt corupți și clasa politică trebuie schimbată!? Timp îndelungat, S.R.I. a monitorizat clasa politică, a consemnat informațiile despre faptele de corupție și i-a lăsat pe corupți, inclusiv pe bogătașii din fosta Securitate, să fure în voie, ca apoi să înceapă să-i distrugă, pe rând, pentru fapte petrecute cu un deceniu sau mai mult în urmă. Deci, schimbăm clasa politico-administrativă creată în perioada post-decembristă, cu largul concurs al serviciilor de informații, cele care au avizat majoritatea promovărilor, uneori catalizându-le. Ne punem fireasca întrebare: cu cine să-i înlocuim pe politicieni? Răspunsul ar putea fi: cu ofițeri acoperiți sau cu agenți ai serviciilor de informații. Astăzi, când S.R.I., serviciul cu cele mai multe cadre la mia de locuitori din U.E., a declanșat o nouă campanie largă de selecții în vederea angajării, ne putem gândi și mai mult la această alternativă.

Poate că afirmațiile de mai sus, privitoare la lupta dintre servicii și politicieni, pot să li se pară unora fanteziste, dar ele nu sunt deloc fanteziste. Ele sunt reale. În cartea Trădarea Securității în decembrie 1989, București, Editura Elion, 2015, distribuită prin lanțul național de librării „Diverta”, am detaliat lupta de două decenii dintre Securitate și Ceaușescu. Istoria ne oferă și alte exemple de acest fel de lupte între politicieni și serviciile secrete. Eu voi mai reaminti unul singur, petrecut într-o țară cu mentalități asemănătoare României, tot ortodoxă și tot cu regimuri „democratice” falimentare: Rusia. În această țară, lupta între politicienii comuniști și N.K.V.D./K.G.B./F.S.B. a fost una care a durat peste șase decenii. În perioada interbelică, pentru a-și consolida puterea, Stalin a asasinat/condamnat la moarte mai mulți șefi ai N.K.V.D. și foarte mulți înalți ofițeri de securitate. În cele din urmă, cel mai „de încredere” dintre șefii N.K.V.D., și el tot gruzin, Lavrenti Beria, l-a asasinat pe Stalin. Lupta nu s-a încheiat și, după câteva luni, politicienii bolșevici, în frunte cu Malenkov și Hrușciov, l-au asasinat pe Beria și politicienii bolșevici au luat din nou puterea. Au mai urmat asemenea episoade. După moartea lui Brejnev, fostul președinte al K.G.B., Iuri Andropov, a preluat puterea.  Lupta pentru putere dintre servicii și politicieni a continuat până în 1999, când Complexul Militar-Industrial, controlat de serviciile secrete, l-a înlăturat pe președintele Boris Elțân și l-a ridicat la conducere pe președintele Vladimir Putin. Din acel moment, Rusia s-a dezvoltat continuu, până astăzi, pentru că energiile națiunii nu s-au mai irosit în conflictele neterminate dintre politicieni și securiști. Există o opoziție în Rusia, fragilă și penetrată informativ, care, în acest moment istoric, nu reprezintă o forță care să împiedice conducerea Rusiei să-și promoveze proiectele majore de dezvoltare internă și internațională. Această actuală conducere a Federației Ruse este una formată din tehnocrați reali, aparținători unui circuit închis controlat de F.S.B. și G.R.U.

Să fie asta soluția și pentru România? Pentru a da un răspuns pertinent, este nevoie de o analiză mult mai profundă, pe care nu o vom face în rândurile de față. Dar ca soluție de luat în analiză, este o soluție.

Politicienii din România dezavuează modelul din Federația Rusă, pe care nu îl consideră democratic. Ei uită însă cum, alături sau separat de serviciile secrete, au falsificat alegerile prezidențiale, parlamentare și, uneori, locale, uită cum au furat țara, uită cum au închinat țara străinilor etc. etc. Nu prea au temeiuri să se considere mai buni decât cei pe care îi cataloghează ca fiind nedemocratici.

Desigur, majoritatea opiniei publice, fără să-i putem cuantifica procentul, în lipsa unei cercetări sociologice, doresc un control civil asupra societății, doresc instituții democratice, în cadrul cărora ofițerii acoperiți să fie eliminați, iar serviciile de informații să nu fie nimic altceva decât culegători de informații pentru beneficiarii îndrituiți prin lege. În mod nedeclarat, societatea românească este divizată în două părți. Una, probabil mai mare, care susține regimul euro-atlantic în forma sa numită „democratică”, reprezentat de Parlament și Guvern și o parte care susține trinomul S.R.I.+ președinte +D.N.A. Cei din urmă, care susțin trinomul (numit eronat „binom”), nu-și dau seama decât în parte că susțin S.R.I. Ei strigau în piețe „D.N.A. să vină să vă ia”, neștiind că D.N.A. „ia” numai la comanda S.R.I. și pe baza dosarelor acestuia. Crezând că acționează în folosul democrației, acești piețari din ultimii ani susțineau de fapt înclinarea balanței puterii în favoarea unor instituții ale statului conduse de persoane numite din străinătate și de către președinte, în dauna persoanelor alese de popor în procesul electoral.

Pentru a-și consolida puterea, serviciile secrete, îndeosebi S.R.I., de conivență cu politicieni aparținători serviciului, sau șantajabili de către serviciu, au creat o legislație paralelă cu cea constituțională, care să le permită să acționeze neconstituțional, pentru a-și ușura promovarea intereselor personale de putere și economice, sau de punere în executare a misiunilor trasate de structurile euro-atlantice și de președinte. Această legislație paralelă constă în protocoale secrete pe care S.R.I. le-a încheiat cu instituții de forță: parchete, A.N.A.F., instanțe, Curtea de Conturi ș.a. Prin intermediul D.N.A., parchet poreclit „diviziunea de cercetări penale a S.R.I.”, sau „fosta Direcție a VI-a a Securității”, serviciul a penetrat și influențat sentințele și deciziile unor instanțe. A fost uimitoare declarația fostului președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Livia Doina Stanciu, care a vorbit despre parteneriatul instituțional pe care îl avea cu D.N.A., fapt care este neconstituțional, inacceptabil într-un regim al separației puterilor în stat, care se dorește a fi democratic.

Pe parcursul ultimului deceniu, aceste derapaje de la democrație, patronate de președinții Băsescu și Iohannis, de consilierii străini, de comandanți din servicii de informații și de magistrați, au creat tensiuni social-politice tot mai mari, care au condus la deconspirări ale unor operațiuni ilegale, ale unor fapte imorale, ilegale sau de corupție în sânul serviciilor. Tensiunile s-au acutizat după alegerile parlamentare din decembrie 2016 și au condus la demisia șefului Direcției Operații, prim-adjunct al directorului S.R.I., gl. Florian Coldea, care ajunsese să fie considerat capul răutăților din România.

Ca urmare a unei presiuni mediatice nefavorabilă activității serviciului, S.R.I. a făcut pași de redresare. Eu nu i-aș numi „pași înapoi”, chiar dacă sunt percepuți în acest fel de unii angajați ai serviciului. Au existat și cadre ale S.R.I., foste sau actuale, la vedere sau ofițeri acoperiți, care au criticat uneori aspru abuzurile „binomului”. Generalul S.R.I. profesor universitar Cristian Troncotă a vorbit în mod repetat, la diverse posturi de televiziune, despre poliția politică represivă practicată în România de către „binom”. Dezvăluirile făcute cu logică și bazate pe cunoaștere profundă a S.R.I. de către furnizorul de softuri al serviciului, Sebastian Ghiță, au cutremurat instituția și pe unii dintre șefii ei, atât prin afirmațiile făcute, cât, mai ales, prin ceea ce știu comandanții serviciului că știe Ghiță și ar putea spune. Desigur, că primii curioși să știe tot ce știe Ghiță sunt șefii unității de protecție a S.R.I., primii interesați ca Ghiță să fie la adăpost și să le spună cât mai multe, dacă se poate, totul. Dezvăluiri credibile, dovedite ca fiind certe, s-au făcut și din interiorul serviciului. Generalul Dumbravă, fost șef al Direcției Juridice din S.R.I. a arătat că Justiția este „câmp tactic” al serviciului, iar fostul director George Maior a dezvăluit președintelui Băsescu că de procesul de incompatibilitate al candidatului la președinție Iohannis se ocupa gl. Coldea, fiind vorba, desigur, de împingerea termenelor de judecată până după „câștigarea” alegerilor și obținerea imunității de către numitul candidat. Reamintim că serviciile aveau oameni infiltrați în Parlament la toate grupurile, dar și un partid în ansamblul său, respectiv U.N.P.R. O operațiune „model” de schimbare a guvernului de către servicii a avut loc în primăvara anului 2012, când guvernul Ungureanu a fost schimbat cu guvernul Ponta.

La bilanțul activității S.R.I. din martie 2017, directorul politic al serviciului, Eduard Hellvig, a făcut o serie de afirmații care ar putea fi foarte importante, dacă ar exista certitudinea dorinței reale a diriguitorilor serviciului ca acesta să fie așezat pe o linie de integrare într-un cadru democratic, ceea ce nu a fost cazul anterior. Astfel, referindu-se la activitatea S.R.I., Eduard Hellvig a afirmat că: „Am intrat într-o nouă etapă.” Imediat după această propoziție foarte interesantă a spus că: „Mi-am propus ca în mandatul meu să optimizăm resursele acestui Serviciu, să le gestionăm eficient și responsabil, iar acest proces odată început, vă garantez că este ireversibil.”, ceea ce nu poate fi „o etapă”, ci o formă de bună gospodărire. De aceea, garantându-ne că procesul este ireversibil, putem să interpretăm optimist propoziția „Am intrat într-o nouă etapă” și să credem că este vorba despre faptul că s-ar fi încheiat o etapă, odată cu plecarea gl. Coldea și va începe o altă etapă, fără abuzuri. În continuare, Eduard Hellvig a spus că: „Dorința noastră este ca în 2017, și pe mai departe, S.R.I. să își regăsească locul firesc într-o societate democratică, acela de furnizor de informații pentru decidenții statului, de avertizor timpuriu asupra riscurilor, de promotor al intereselor naționale de securitate. Susțin democrația pentru că România nu poate progresa decât prin aceste valori. Este important pentru întreaga societate ca toate activitățile SRI să se încadreze strict în limitele Constituției și legilor care stabilesc clar granițele în interiorul cărora instituția noastră este chemată să opereze”.

În același raport, directorul Eduard Hellvig a mai spus: „Este nevoie de alinierea permanentă a rolului și misiunilor S.R.I. la regulile jocului democratic. Primii pași au fost deja făcuți, lucrurile vor continua…”. Apoi, ceva mai jos, Eduard Hellvig pune degetul pe rană și afirmă cel mai important aspect din tot raportul: „Noi suntem un serviciu de informații și nimic altceva!” Deci, primii pași pe linia alinierii S.R.I. la regulile jocului democratic s-au făcut în acest an. Prin aceasta, directorul S.R.I. a recunoscut implicit, indirect, că acuzațiile aduse în trecut serviciului pentru încălcarea normelor democratice sunt întemeiate.

Recunoscând că primii pași pe linia unui S.R.I. democratic s-au făcut doar foarte recent, raportul reprezintă realmente un moment istoric pe care nu pot decât să-l salut și să recunosc că eu, ca cercetător al istoriei serviciilor secrete și autor al unor lucrări pe această temă, nu mă așteptam. O scriu cu sinceritate. Poate că nu  mă așteptam pentru că în ultimii ani nu s-a întâmplat nici un fapt pozitiv de asemenea dimensiuni. De altfel, văzând reacția societății românești după acest bilanț intern al activității S.R.I., am constatat că mass-media nu a reacționat la aceste nuanțe pe care eu le consider foarte importante, în cazul în care raportul nu a fost o sumă de fumigene de adormit vigilența criticilor activităților abuzive din trecut ale serviciului.

În frazele menționate de noi mai sus, directorul Hellvig a spus ceea ce susținătorii regimului democratic doresc să audă că există în România: un S.R.I. care nu face abuzuri, nu face poliție politică represivă împotriva românilor, nu conduce Justiția, nu conduce Poliția, nu conduce procurorii, nu conduce partidele politice și nu desfășoară activități economice, ci face unicul lucru care i-l cere poporul: să culeagă informații corecte pentru beneficiarii legali și NIMIC MAI MULT.

Autor: Prof. univ. dr. Corvin Lupu

Sursa: Justitiarul

DEZVALUIRI CARE CONFIRMA STATUL MAFIOT:VICTORIA IN ALEGERI A LUI TRAIAN BASESCU,DAR SI A LUI KLAUS WERNER JOHANNIS PRIN MANIPULAREA VOTULUI DIASPOREI!”

12 apr.

Se întîmplă lucruri stranii: dezvăluiri de senzație care confirmă în bună măsură scenariul mai vechi al fraudării alegerilor prezidențiale din 2009 în favoarea lui Traian Băsescu,respectiv alegerile prezidentiale din 2014 in favoarea lui Klaus Werner Johannis vin exact de unde te așteptai mai puțin: din partea unuia dintre cei mai apropiați colaboratori ai săi, în acest moment.

https://i1.wp.com/gandeste.org/wp-content/uploads/2017/04/kovesi-basescu-e1491917690125.jpgImagini pentru IOHANNIS,KOVESI POZE

Ceea ce nu lasă prea mult loc de speculații: disperat de asaltul Justiției asupra sa, e probabil că fostul președinte preferă să dea indirect în vileag mînăriile electorale ale unor figuri grele – chiar în beneficiul său – cu speranța că asta le va rupe, în fine, gîturile. Lucru care, în mod firesc, chiar ar trebui să se întîmple sau, cel puțin, să asistăm la o mega-anchetă pe această temă.

În ”Evenimentul zilei” de azi, Dan Andronic povestește fapte petrecute în seara celui de al doilea tur al alegerilor prezidențiale din 2009, mai precis în noaptea de 6-7 decembrie.

Decorul: locuința lui Gabriel Oprea.

”Am aflat că a câștigat Băsescu înaintea tuturor! În seara ultimului tur de scrutin al alegerilor prezidențiale, în jurul orei 20.00, pe când eram cu niște prieteni urmărind diversele posturi de știri, am primit un telefon: „Dane, am câștigat! Este 50,4 la 49,6 în favoarea lui Băsescu!”
Mă blochez pentru că aveam alte date de la cei care făceau sondaje pentru Antena 3 și Realitatea TV (pe atunci în aceeași barcă: anti-Băsescu și pro- PSD) și că aveau să-l dea câștigător pe Mircea Geoană cu 51-52 la sută.
Îi spun interlocutorului meu acest lucru, începe să râdă și îmi spune: „Nu te lua după ei, dă drumul la B1 TV (acolo avea loc un exit-poll făcut de CURS) și acolo o să vezi sondajul real. Am câștigat, ascultă-mă ce-ți spun!”
Cel care era la telefon știa ce spune, avea o funcție mare în stat.
Ușor neîncrezător, dar sardonic, le spun prietenilor mei (anti-Băsescu) să renunțe la Antena 3 și să dea pe B1 TV dacă vor să vadă rezultatele exacte date de CURS. Mai mult, răsucesc cuțitul și le spun că a pierdut Geoană cu 50,6 la 49,4. Se uită la mine ca la un lunatic, mai erau 45 de minute până la anunțarea exit-pollurilor, plus că încă se vota” scrie Andronic.

Textul integral se află aici și merită citit rînd cu rînd.

După vestea respectivă, fostul consilier de campanie e chemat acasă la Gabriel Oprea unde se mai aflau Laura Kovesi, George Maior, Florian Coldea, posibil Petre Tobă, Neculai Onțanu, Puiu Iordănescu, Gigi Nețoiu, ultimii trei doar pe post de decor.

”Kovesi și Coldea, extrem de preocupați de victoria lui Băsescu. Îi ascultam cum discutau de alegeri, de ceea ce fac cei de la PSD, cum se pregătesc să conteste alegerile, ce voturi au mai venit din străinătate, era o veritabilă celulă de criză(…)
Se trece la un alt subiect. Voturile din diaspora. Aici, Florian Coldea avea multe date și cifre, dar și George Maior primea informații. Se mută atenția pe reacția PSD, unul dintre cei prezenți (nu pot dezvălui cine) primea date în direct din celula de criză de la PSD, care număra voturile și stabilea strategia.
Discuția în micul birou al lui Gabriel Oprea continuă, cel mai agitat era, repet, Coldea, prim-adjunctul SRI, în rest Kovesi discuta amical cu Oprea și Maior, se vedea foarte clar că erau prieteni, nu erau la prima întâlnire de acest fel.
Din când în când, Kovesi întreba care-i situația votului, ce se mai aude de la PSD, ce spune Președintele.
Cred că, atât cât am stat eu acolo, Kovesi a primit cel puțin două telefoane la care a răspuns: „Da, domnule Președinte”. După care ieșea din încăpere și continua discuția. În mod evident, Kovesi era o parte importantă a grupului, înțelegeam din modul în care punea întrebările referitoare la acțiunile ce se pot întreprinde” mai relatează ziaristul de azi.

El spune că a plecat, la un moment dat, dar au rămas în acea încăpere Laura Codruța Kovesi, George Maior, Florian Coldea, Gabriel Oprea…Oamenii care au făcut posibilă victoria lui Traian Băsescu în 2009.
Două probleme au rămas în suspensie
I-am lăsat discutând.
Două probleme aveau de rezolvat: validarea votului cu tot cu aportul din diaspora și reacția PSD, care avea de gând să conteste votul la alegeri”.

”În loc de concluzie.
Ca să fie clar, am auzit multe scenarii legate de alegerile prezidențiale din 2009. În mod cert, Traian Băsescu a câștigat alegerile, cum și de ce s-a votat în Diaspora a rămas doar o problemă a istoricilor, dar pot spune cu certitudine că aportul lui George Maior, Florian Coldea, Laura Codruța Kovesi, Gabriel Oprea a fost esențial. În ce măsură aveau dreptul să se implice într-un proces electoral, rămâne să judecați fiecare.
În Operațiunea „Noi suntem Statul!”, o miză importantă a fost anihilarea lui Cătălin Voicu. O miză pe care am considerat-o legitimă la acel moment pentru că ceea ce se încerca era o exploatare a slăbiciunilor Statului.
Puțini știu că senatorul PSD și rețeaua sa din Justiție au fost la un fir de păr să întoarcă rezultatul alegerilor, așa cum se spunea în acea vreme.
Nu este o glumă, Cătălin Voicu putea întoarce rezultatul alegerilor prezidențiale, de altfel a și încercat, dar despre asta într-un episod viitor” mai anunță Andronic, în finalul materialului.

Primele idei după lecturarea relatării sunt simplu de extras, pentru că țin de bunul simț, de funcționarea democratică a unui stat.

E vorba de faptul că e inadmisibil să iei drept o coincidență sau drept participarea la un chef de Sf.Nicolae, ziua lui Onțanu, prezența unor asemenea figuri în același loc, în seara crucială a alegerilor prezidențiale. Mai ales că soarta multora dintre ei urma să depindă fix de cel care ieșea cîștigător.

Din păcate, așa cum am văzut și în filmele polițiste, simpla prezența a unor mafioți sub același acoperiș nu constituie o probă pentru ”săltarea” lor. Mai trebuie și dovezi că, aflați acolo, ei chiar au făcut ceva reprobabil.

S-a petrecut ceva grav, conform relatărilor lui Andronic?
Noi zicem că da.
Extrem de grav.

Să o luăm metodic.
Mai întîi, vom prezenta cîteva date extrem de importante pentru demonstrația noastră.

Rezultatul alegerilor din 6 decembrie 2009 a fost:
Traian Băsescu – 50,34% (5.277.068 voturi) / Mircea Geoană – 49,66% (5.206.747 voturi).

Diferența au făcut-o 70.321 voturi.

În diaspora s-au înregistrat 146.876 de voturi valabile, iar 861 au fost voturi nule.
Traian Băsescu a obţinut 115.831 de voturi valabil exprimate în secţiile din străinătate, în timp ce Mircea Geoană a obţinut 31.045 voturi.
La alegerile din 2009, în premieră, tabăra lui Traian Băsescu a utilizat pentru numărătoarea paralelă un sistem electronic, pe care pesediștii nu l-au avut.

În jurul orelor 20,00, în seara alegerilor, Andronic spune că, în tabăra PDL, un om cu funcție înaltă în stat avea deja certitudinea victoriei, indicîndu-i și scorul: 50,6% la 49,4%.

O eroare de 0,26% procente în raport cu rezultatul final??!!!!!
Nici Nostradamus ori Mama Omida nu ar fi nimerit chiar în halul ăsta.

Aici se află marile semne de întrebare și exclamare ale relatării lui Andronic.

E de la sine înțeles că rezultatul comunicat acestuia la orele 20,00 datau încă de mai devreme, să zicem 19,00-19,30.

Altfel spus, cu cca.12 ore înainte de încheierea votului din diaspora, produsă luni dimineața, la orele 7,00.

Traian Băsescu a cîștigat cu doar 70.321 de voturi contra lui Geoană, deși obținuse din diaspora 115.831 voturi.

Ceea ce înseamnă că voturile din diaspora a trebuit să acopere o gaură din țară de peste 45.ooo de voturi.
Întrebarea este: cum e posibil ca un personaj, altul decît Dumnezeu, să știe cu precizie pe 6 decembrie, orele 19-20,00, că Băsescu a învins, în condițiile în care în țări din care lui Băsescu i-au venit voturile salvatoare avea să se mai voteze, bine mersi, încă niște ore bune?

Cum e posibilă asemenea siguranță în condițiile în care voturile din țară l-au scos cîștigător pe Mircea Geoană, conform datelor oficiale?

În plus, din motive logice, în diaspora nu s-au făcut sondaje de opinie și doar cîteva exit-polluri simbolice, deci nu putem vorbi nici măcar de estimări, plus că orice cercetare sociologică de pe planetă, oricît de bună, are o marjă de eroare de 2-3%, adică mult peste diferența reală înregistrată de Băsescu în fața lui Geoană.

De unde ar fi putut proveni siguranța înaltului personaj în stat privind victoria lui Băsescu încă dinaintea închiderii urnelor ÎN ROMÂNIA, darmite în cele 294 secții de vot din străinătate?

De unde provenea siguranța lui Adriean Videanu, ministrul Economiei în 2009, prim-vice al PDL și personaj implicat direct în numărătoarea paralelă, cel care l-a sunat pe omologul de la PSD, Viorel Hrebenciuc, în noaptea alegerilor, și i-a transmis: ”Bai, Viorica, nu mai numara, ma! Vino-ncoace, uite sunt cu colegii de la mass-media, iti dam datele noi! Pe cuvant de onoare ti le dam! Zau! Pe cuvantul meu de onoare, pai sunt aici cu 20 de oameni, ma Viorica, ma. Tot, tot, tot, numai 76 de sectii din diaspora, recunosc, nu le am, dar alea ne mai aduc vreo 50.000 de voturi”?

Doar vreo ”50.000 de voturi”?
Păi, cum am mai spus-o, 70.000 de voturi au făcut diferența cu totul.
Dacă ele se contabilizau pentru Băsescu, după cum spune Videanu – probabil același om care l-a sunat pe Andronic – rezultă că, înaintea sosirii lor efective, băsiștii aveau un avans de numai 20.000 de voturi.

Unul mult prea subțire în condițiile în care nu se știa exact numărul de voturi care urmau să fie declarate nule.
Iar acestea, reamintim, s-au dovedit a fi, în zilele următoare, 138.476, adică dublul voturilor care au asigurat victoria lui Băsescu.

Trăgînd linie și adunînd, toată siguranța, toată euforia băsiștilor din seara și din noaptea alegerilor s-au bazat, în principiu, nu pe un număr favorabil și solid de voturi, ci pe speculații privind scorul care urma să vină din străinătate. Și încă pe niște speculații la limita-limitei, cum a dovedit scorul extrem de strîns.

Există doar două explicații pentru această situație halucinantă, în opinia noastră.

Prima ar fi aceea că înaltul personaj, în discuția cu Andronic, ori Videanu, în cea cu Hrebenciuc, au blufat la maxim.

De ce ar fi făcut-o, însă?

O evoluție ulterioară defavorabilă a evenimentelor doar i-ar fi făcut de rîs, așa cum au pățit-o Geoană și a sa ”Mihaeladragosteamea”!
La un asemenea nivel și în asemenea circumstanțe nu se fac glumițe ieftine.

De aici, plauzibilitatea celei de a doua ipoteze.
Votul din diaspora a fost unul controlat cu autoritate de serviciile secrete – să nu uităm că s-a votat în ambasade și secții consulare – și singura temere era ca în țară să nu se voteze pro-Geoană mai mult decît se putea acoperi fără a bate la ochi cu voturi din diaspora.
Cînd, spre finalul votului din țară, a devenit limpede că avansul lui Geoană nu va fi insurmontabil, s-a instalat și garanția victoriei pentru băsiști.

Singurul lucru care mai trebuia urmărit era să nu apară vreun accident în mecanismul din diaspora.
De aici, probabil, și agitația din locuința lui Oprea, unde, legat de voturile din diaspora, ”Florian Coldea avea multe date și cifre, dar și George Maior primea informații”.

E clar că Dan Andronic nu poate spune chiar atît cît știe, dar modul obsesiv în care vorbește, în material, despre votul diasporei indică în mod clar că acolo s-au făcut jocurile, ori asta era imposibil fără implicarea serviciilor secrete.

(Cît despre povestea cu deturnarea votului de către Cătălin Voicu, Inpolitics informa în premieră, în decembrie 2009, pe baza unor surse grele din PSD, dedesubturile manevrei: fostul senator primise sarcina să mituiască mai mulți judecători de la Curtea Constituțională în scopul invalidării alegerilor. Nu a mai apucat să o facă, fiind săltat într-un moment în care avea, se pare, banii în portbagaj, ceea ce a și permis arestarea în ciuda imunității parlamentare.)

Dezvăluirile lui Andronic, care, la vremea respectivă, era consilier de campanie, deci personaj implicat efectiv în jocul electoral, nu pot rămîne fără rezultat.

În orice țară normală, s-ar declanșa imediat o anchetă pentru a se stabili adevărul. Datele furnizate de el sunt infinit mai credibile decît ideea că rușii l-au scos pe Trump președinte, și totuși, peste ocean ancheta e în toi.

În România, fiind o țară atipică și deloc normală, probabil că poimîine deja scandalul va fi dat uitării.

Autor: Bogdan Tiberiu Iacob

Sursa: In Politics

ROMANIA IN PERICOL IN TIMP DE PACE!

12 apr.

Stie cineva care sunt prioritatile militare ale Romaniei? Iata o buna intrebare. Daca autoritatile statului roman au un raspuns, atunci el trebuie cunoscut de toata lumea. Daca nu exista un asemenea raspuns, atunci ne aflam in pericol. Chiar si in timp de pace. Pentru ca planeta da in clocot. Si nu este deloc exclus ca primul cutremur sa aiba loc chiar in aceasta regiune. De unde vin pericolele potentiale? Cum le putem face fata?

https://i1.wp.com/gandeste.org/wp-content/uploads/2017/04/646x404-2-1-e1491894441243.jpg

In timpul campaniei electorale prezidentiale, Klaus Iohannis, care avea sa devina presedinte, ne-a spus, celor care colaboram pentru elaborarea strategiei de aparare in varianta candidatului PNL, ca, daca simplificam lucrurile, vom ajunge la concluzia ca Romania, dat fiind statul ei euroatlantic, trebuie sa se conformeze, din punct de vedere strategic, obiectivelor celor doua organisme internationale. O logica simpla. Si in principiu corecta. Cu o singura observatie insa. NATO, ca si Uniunea Europeana, elaboreaza strategii de ansamblu. Prima tine cont de obiectivele globale ale celei mai puternice aliante militare si politice din istoria lumii, iar ce de-a doua, Uniunea Europeana, de tintele mari, in special la nivel continental si, eventual, in proximitatea Europei. Ce inseamna asta?

Inseamna ca nici NATO si nici UE nu vor elabora vreodata tinte specifice, ca un supliment la strategiile proprii. Strategii dedicate unui stat de frontiera care poate fi vazut si ca avanpost al unei ofensive, dar si ca stat de sacrificiu. Pana la urma, nimeni nu ne face strategia de aparare. Daca vrem sa ne aparam, ne-o facem singuri. Cu mintea si cu mana noastra. Evident, respectand acordurile pe care le avem.

De aici incolo este obligatoriu sa incepem prin a raspunde la o intrebare, si ea simpla in esenta ei. Cine ne poate ataca? Care este riscul maxim la care putem fi supusi? Riscul terorismului? Sau riscul unui atac dinspre est? Care nu poate veni decat, mai devreme sau mai tarziu, din directia Federatie Ruse. La cele doua intrebari de mai sus, daca suntem rationali, raspunsul nu poate fi decat unul singur. Aparandu-ne in plan terorist, trebuie sa fim constienti de faptul ca principalul pericol potential pentru securitatea Romaniei il constituie, asa cum a fost in ultimele sute de ani, expansionismul rusesc. Faptul ca facem parte din cea mai puternica alianta militara, NATO, nu inseamna nicidecum ca Romania este automat aparata in fata pericolului unei lovituri de tip preventiv sau punitiv sau ca, in perspectiva, nu persista pericolul dezmembrarii acestui stat.

De altfel, inaintea articolului 5 din Tratatul Nord Atlantic, care obliga toate statele membre sa raspunda unei agresiuni indreptate impotriva unuia dintre acestea, exista articolul 4, care obliga statul agresat sa se apere cat de cat hotarat si convingator. Dispune Romania, in prezent, de o asemenea capacitate de aparare?

Raspunsul la aceasta intrebare este negativ. Romania nu se poate apara prin mijloace clasice in fata unui ipotetic atac rusesc. Romania nu se poate apara astazi, cum nu s-a putut apara nici in trecutul mai indepartat, prin mijloace clasice. Pentru ca oricat investim din Produsul Intern Brut in dezvoltarea capacitatii de aparare, nu ne putem opune nici macar formal Federatiei Ruse. Nici intr-un razboi aerian si nici intr-un razboi terestru. Cat priveste un eventual razboi maritim, nici macar nu se pune problema. Dar atunci cum ne-am putea apara?

Singura modalitate este asa-numitul razboi neconventional. Rezistenta. Razboiul de partizani. Razboiul de gherila. Inclusiv razboiul de gherila urbana. Si singurul aliniament in care o tara cu capacitate redusa, cum este Romania, poate profita de uriasul avantaj geografic si poate rezista, devenind eventual inexpugnabila, este aliniamentul Muntilor Carpati.

Sa ne intelegem bine, apararea are, dintr-o anumita perspectiva, doua dimensiuni. Este vorba de apararea reala impotriva unei agresiuni reale, dar este de asemenea vorba si despre apararea ipotetica, in perspectiva unei agresiuni ipotetice. Elvetia este un stat extrem de mic din Europa, dar care, beneficiind de avantajul geografiei, a elaborat o strategie de aparare care o face, daca nu inexpugnabila, daca nu de neinvins, cu certitudine de temut pentru orice agresor. Care, in final, ar pierde mult mai mult decat ar avea de castigat atacand si incercand sa cucereasca Elvetia.

Ei bine, noi am neglijat cu desavarsire, in ultimii 27 de ani, aceasta strategie de aparare. Unde sunt Vanatorii nostri de munte? Unde este armata noastra de diversiune? Acestor doua intrebari li se pot adauga multe altele.

Esential este ca avem nevoie de o strategie proprie de aparare, integrata strategiei NATO si UE si care sa vizeze strict nu numai interesul colectiv, ci si interesul national. Aceasta strategie, care ar trebui cunoscuta si impartasita de cetatenii Romaniei, lipseste cu desavarsire.

Este jobul presedintelui Klaus Iohannis sa intreprinda demersurile necesare pentru a stabili prioritati clare legate de strategia de aparare. Nu este suficient sa cheltuiesti 2% din Produsul Intern Brut, important si chiar esential este sa stii pe ce si cum anume sa ii cheltuiesti.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu

ILIE SEBANESCU:”CE ESTE GLOBALIZAREA ALTCEVA DECAT COLONIALISMUL CEL MAI PROFUND,CEL MAI PUR SI CEL MAI EFICIENT?!”

12 apr.

Prima răsturnare din schema Trump, ce pare a întoarce clișeele actuale pe dos, ar fi migrația capitalului spre salarii mari, și nu mici, ceea ce este împotriva firii înseși a capitalului și deci ilogică.

https://i2.wp.com/gandeste.org/wp-content/uploads/2017/04/70465-ilie-serbanescu-jpg-pagespeed-ce-dt87obxn7a_L-e1491893020235.jpg

Marile companii americane – tocmai cele care au inventat externalizarea masivă a localizării lor din America salariilor mari către țări cu salarii mai mici, și mai ales mici de tot – ar urma să se înfrâneze să mai facă așa ceva, înființând locuri de muncă în America. Aceasta cred că este o poveste cu cocoșu’ roșu! Totul se va transforma probabil într-un fel de farsă, în care marile trusturi americane vor anunța niscai astfel de măsuri de ochii lumii și de gura lui Trump și, în rest, vor face ce știu, căci, în domeniu, eventualul patriotism al firmelor americane intră direct în contradicție cu producerea sfântului profit!

Răsturnări se pot produce însă în cazul introducerii unor taxe care să protejeze piața internă americană, precum și a unor reglementări care să dezavantajeze imigrația, iar cei afectați din afară vor fi nevoiți să adopte măsuri de retorsiune. Implicațiile concrete vor depinde evident de amploarea farsei jucate de companiile americane în SUA. Este foarte greu de prefigurat impactul în privința fluxurilor internaționale de investiții, pentru că doar o parte a acestora urmează atractivitatea salariilor mici, grosul (legat de tehnologiile noi) îndreptându-se, dimpotrivă, spre locurile unde au a înlocui forță de muncă scumpă, și nu ieftină.

A doua mare răsturnare ar fi legată de inversarea transferurilor, care duduie de 30 de ani, dinspre muncă spre capital și dinspre săraci spre bogați. Ofensiva capitalului asupra muncii n-a fost niciodată mai puternică și mai devastatoare și niciodată săracii Americii n-au fost mai săraci, iar bogații mai bogați. Este în firea capitalului! Ca atare, o inversiune este ilogică și improbabilă! O agresiune similară a capitalului asupra muncii și a bogaților asupra săracilor n-a mai existat, în istoria capitalismului, decât la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX și problemele pe care le-a pus atunci au explodat într-o succesiune rapidă de două războaie mondiale și în două degenerări societale majore: nazismul și comunismul. O moralizare a capitalului – incluzând raporturile dintre muncă și capital și „tunderea“ inegalităților sociale – este cunoscută doar în perioada în care acesta s-a aflat sub presiunea internațională a comunismului! Dar capitalism care să se asaneze singur este ceva improbabil! Nu întâmplător, când a scăpat de comunism și a rămas singur a dat iama printre cei cu munca și cu sărăcia!

În sfârșit, poate cea mai ilogică și deci mai improbabilă va fi retracția sau contracția colonială, mai ales că ar fi, culmea!, promovată de colonializatori, și nu de colonializați! Dacă ne gândim la ceea ce ar urma să facă marile companii americane în schema Trump, ar fi vorba de o dare înapoi a mult cântatei în ultimele decenii „globalizări“. Ce este globalizarea altceva decât colonialismul cel mai profund, cel mai pur și cel mai eficient?! Au același sens unic: de la colonializatori spre colonializați, niciodată invers! Colonializații n-au niciodată vreo șansă și nu mai rămân cu nimic din bogățiile lăsate lor de Dumnezeu, precum și din munca lor. O bună parte din prosperitatea amețitoare a bogaților Americii are drept sursă coloniile globalizării americane. O retracție a globalizării din partea exact a celor care profită de ea este ilogică și, personal, nu cred în așa ceva! Globalizarea este cel mai feroce dintre colonialismele cunoscute în istoria capitalismului, a generat cele mai adânci decalaje de dezvoltare în lume și de departe cea mai profundă și de amplitudine inegalitate socială, pentru că i-a detonat pur și simplu pe săracii țărilor sărace, dar i-a cuprins și pe săracii țărilor bogate! Este de ajuns să urmărești traiectul banului în globalizare: pleacă ceva mărunțiș din țările bogate, este multiplicat fabulos prin exploatarea salariilor mici din țările sărace și se întoarce în țările bogate, înzecit, dar nu la cei de la care a fost luat (clasa mijlocie, contribuabili), ci numai la bogați, care în ritm alert devin mereu mai bogați, în timp ce săracii devin mereu mai mulți și mai săraci. Îi vedeți pe bogații Americii renunțând la această schemă?! Eu nu!

Autor: Ilie Șerbănescu

Sursa: Cotidianul

%d blogeri au apreciat: