DOCUMENTAR: 105 ANI DE LA TRAGEDIA DE PE TITANIC!

15 Apr

În noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, Titanicul, cel mai mare pachebot din lume la data plecării sale în călătoria inaugurală, s-a scufundat în apele Oceanului Atlantic, după ce a lovit un aisberg, tragedia soldându-se cu moartea a peste 1.500 de persoane.

Fotografie prezentată în cadrul expoziției ‘Titanic. The artifact exhibition’, la Torino, în Italia; 9 martie 2017

Povestea Titanicului a început încă din anul 1907, când președintele companiei White Star Line, J. Bruce Ismay, a discutat cu Lord Pirrie, președinte al constructorului naval Harland and Wolff, despre oportunitatea construirii a trei nave, mai mari și mai luxoase decât Lusitania și Mauretania, nave recent lansate de către compania rivală, Cunard, se arată pe site-ul http://www.titanicandco.com/. Acestea urmau să se numească Titanic, Olympic și Gigantic, dar, după tragedia ce avea să scufunde vasul Titanic, numele celui din urmă a fost schimbat în Britannic.

Olympic și Titanic aveau să fie, conform celor discutate, de aproape două ori mai mari decât Mauretania și Lusitania, ceea ce ar fi adus un mare prestigiu companiei White Star Line. Prima a fost finalizată nava Olympic, a cărei construcție s-a încheiat în mai 1911. Construcția Titanicului, finanțată de J.P. Morgan și de compania sa, International Mercantile Marine, a început la 31 martie 1909, fiind gata de lansare la 31 mai 1911.

Titanicul măsura 269,1 metri lungime, avea o lățime de 28 metri și cântărea 46,328 tone, iar înălțimea de la punctul de plutire până la puntea principală era de 18 metri, notează site-ul http://www.euronaval.ro/. Proiectată pentru a putea atinge o viteză mare, Titanicul a fost dotat cu 29 de cazane alimentate de 159 de furnale cu cărbune, care îi puteau oferi o viteză maximă de 23 de noduri (43 km/h) și o putere maximă de 59.000 CP.

Fotografie prezentată în cadrul expoziției ‘Titanic. The artifact exhibition’, la Torino, în Italia; 9 martie 2017

Vasul a fost construit la șantierul naval Harland and Wolff din Belfast. Titanicul avea echipaj britanic și naviga sub pavilion britanic. Atât Olympic, cât și Titanic puteau transporta câte 3.295 de persoane: 2.435 de pasageri și 860 de membri ai echipajului. La clasa I puteau călători 689 de persoane, la clasa a II-a — 674 și la cea de-a III-a — 1.026.

Titanicul rivaliza cu orice mare hotel continental, prin eleganța și rafinamentul cabinelor, precum și a serviciilor oferite. Cuprindea ascensoare electrice, o piscină, un teren de squash, o baie turcească și o sală de gimnastică. Proiectanții vasului au prevăzut un număr mai mare de bărci de salvare, dar, fiindcă posibilitatea unui naufragiu era exclusă, numărul lor a fost redus la 20.

Titanicul a plecat din portul Southampton într-o zi de miercuri, 10 aprilie 1912, la orele 12.00, cu intenția de a cuceri pentru Anglia distincția ”Cordonul Albastru” pentru cea mai rapidă călătorie cu vaporul peste Atlantic. După două opriri, la Cherbourg, în Franța, și la Queenstown, în Irlanda, și-a continuat călătoria cu 2.224 de persoane la bord.

Fotografie prezentată în cadrul expoziției ‘Titanic. The artifact exhibition’, la Torino, în Italia; 9 martie 2017

În noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, transatlanticul a ajuns în apele din Terra-Nova, la 400 de leghe marine de țărm. La ora 23.40, cei doi mateloți de veghe i-au speriat pe ofițeri cu mesajul alarmant: ”Aisberg drept în față!”. Avertizarea a venit, însă, prea târziu pentru a putea evita coliziunea, 40 de secunde mai târziu carena vasului lovindu-se de aisberg, se arată pe site-ul http://www.bbc.co.uk/.

După coliziune, de pe puntea de comandă părea că vasul a scăpat cu bine. Însă fochiștii și inginerii au văzut apa năvălind în cala vaporului. Cinci dintre compartimentele etanșe au fost inundate foarte rapid. După o evaluare rapidă a situației, Thomas Andrews, proiectantul șef al Titanicului, i-a comunicat Căpitanului Smith că vasul se va scufunda cu siguranță. Căpitanul a poruncit să se coboare bărcile de salvare, iar operatorii au transmis fără întrerupere mesaje SOS.

În jurul orei 00.30, a fost lansată prima barcă, cu numai 12 pasageri, cu toate că ele fuseseră testate pentru greutatea a 70 de bărbați, se arată pe site-ul http://www.euronaval.ro/. Căpitanul Smith ordonase evacuarea, în bărcile de salvare, având prioritate femeile și copiii. Vaporul începe încet să se scufunde, înclinându-se în prova. Pasagerii de la clasa a III-a sunt primele victime ale dezastrului, căci apa pătrunde vertiginos la acest nivel, iar accesul lor la punțile superioare este restricționat. Din când în când, sunt lăsate să urce femei cu copii, iar dintre cei rămași, doar câțiva reușesc să găsească alte căi către nivelurile superioare.

Pe măsură ce înclinația vasului este din ce în ce mai mare, panica cuprinde și punțile superioare. Cu toate acestea, orchestra de la clasa întâi continuă să cânte pe punte.

În jurul orei 1.15, prora era deja sub apă, iar la circa 1.30, a fost lansată ultima barcă. De acum, toată lumea rămasă pe vas devine conștientă că va muri. Aceste momente aveau să fie surprinse, ulterior, în literatură și în filme, dramatismul fiind accentuat de ultimul cântec al orchestrei, imnul „Nearer My God To Thee” (Mai aproape, Dumnezeule, de Tine), cântat chiar înainte de scufundare, de preotul care a ținut o ultimă predică, și de toate obiectele de lux care se prăbușeau.

După 2 ore și 40 de minute de la impactul cu aisbergul, mai exact la ora 2.20, vaporul s-a rupt în două, pe mijloc, și s-a scufundat, la aproape 1.600 kilometri distanță de destinația finală. Căpitanul Smith a refuzat să părăsească vasul, el fiind văzut pentru ultima dată pe punte după ce toate bărcile au fost lansate.

Fotografie prezentată în cadrul expoziției ‘Titanic. The artifact exhibition’, la Torino, în Italia; 9 martie 2017

O oră și 20 de minute mai târziu, ajunge la locul tragediei nava Carpathia, aflată în apropiere, se arată pe site-ul http://www.history.com/. Nu au fost salvați, însă, decât o parte din pasagerii naufragiați, în majoritate femei și copii, ceilalți pierind în apele înghețate ale Atlanticului. Până în jurul orei 8.30 s-a încercat salvarea a cât mai mulți supraviețuitori. La 8.50, Carpathia părăsește zona și se îndreaptă spre New York. Potrivit propriilor rapoarte, a reușit să salveze 705 persoane. Compania White Star Line a publicat, însă, o listă cu 757 de supraviețuitori, iar Curtea Britanică de Anchetă a totalizat 711 supraviețuitori.

Epava Titanicului a fost descoperită abia în anul 1985, de către dr. Robert Ballard, la o adâncime de circa 4 km, iar cele două părți ale vasului se aflau la aproape 2 km una față de alta.

Tragedia de pe Titanic a fost ecranizată în numeroase variante, dar cea mai cunoscută rămâne producția lui James Cameron, din 1999, laureată cu 11 premii Oscar.

La 15 aprilie 2012, două nave de croazieră, Balmoral și Journey, au marcat 100 de ani de la naufragiul Titanicului, chiar deasupra locului în care s-a scufundat pachebotul, în Oceanul Atlantic. Prima navă provenea din Southampton, portul englezesc de unde Titanicul și-a început călătoria pe mare, la 10 aprilie 1912, iar cea de-a doua din New York, destinația Titanicului.

Tot în 2012, un monument dedicat celor peste 1.500 de victime de pe Titanic a fost inaugurat la Belfast, în Irlanda de Nord, unde fusese construit vasul.

AGERPRES

Anunțuri

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: