Arhiva | 6:46 pm

GIOSTRAII LUI EHREMANN,HERR KAVALIER, JOHANNIS KLAUSS VON STAND !

17 Apr

11203124_502787673205823_8002854149836027583_nFapt. Primul interviu acordat de noul președinte al României, Klaus Iohannis, la foarte, foarte scurt timp după preluare mandatului, a fost acordat postului Realitatea TV, cu Rareș Bogdan în prim plan. Interviul a fost realizat la Cotroceni, pe 22 ianuarie 2015.

Rareș Bogdan, personajul pe care românii îl văzuseră, cu doar câteva luni în urmă, bântuind prin Parlament și așteptând să fie votat, la propunerea lui Crin Antonescu, președinte-director general al TVR.

Lumea a uitat, sub impresia iureșului provocat de agenții de dezinformare ai SISTEMULUI, de acest incident, al respingerii lui Rareș Bogdan de către PSD. Acesta a fost, știu toți cei implicați, adevăratul semnal al ruperii USL. A fost flegma scuipată de Ponta pe gulerul lui Antonescu.

Surse bine informate din anturajul lui Antonescu spun că omul-cheie în relația Antonescu-Realitatea TV-Rareș Bogdan a fost Eduard Hellvig. Actualul șef al SRI. Și nimeni altul decât fostul coleg de grupă al lui Rareș Bogdan, din facultate.

Aceleași surse mai spun că apariția subită în prim-planul PNL, direct în funcția de secretar general, al doilea om în ierarhia partidului, a lui Hellvig, se datorează tot relației cu Rareș Bogdan/Realitatea TV/Cozmin Gușă.

Fapt. Vanghelie: ,,… Eu mă duc oricum în seara asta, auzi, să vorbesc cu Rareș, să se ducă mâine dimineață, la prima oră, la Iohannis, înțelegi? Că eu am o… țin relația prin Rareș Bogdan cu Iohannis, pentru că are nevoie de mine să facă majoritatea la Senat.”

„Eu cu Marian Vanghelie mă întâlneam des, pentru că speram să-şi facă cât mai repede partidul, să constituie majoritate şi să-l dea jos pe Ponta, pentru că acest individ este un pericol pentru România”, a spus Rareş Bogdan.

Fapt. Rareş Bogdan a fost coleg de facultate şi de grupă cu Eduard Hellvig şi a controlat în diferite perioade, direct sau indirect, cotidianul Ziua de Cluj şi agenţia de publicitate Trend Communication (în care este asociat şi cu colegul său de la Realitatea TV Octavian Hoandră, un apropiat al fostului ministru şi rector al UBB Cluj Andrei Marga). Rareş Bogdan a preluat staţiile locale din Ardeal ale Realitatea TV, iar ulterior a devenit chiar director general al postului-mamă din Bucureşti unde realizează în prime-time emisiunea “Jocuri de Putere”.

Fapt. Cozmin Gușă a recunoscut că afaceristul Călin Mitică este partenerul de afaceri al lui Rareş Bogdan şi Măricel Păcuraru şi partenerul său de afaceri în Realitatea Media. Acest parteneriat consta în faptul că posturile locale Realitatea TV din Transilvania au fost preluate de SC Presa Zece SRL, controlată indirect de Călin Mitică şi Rareş Bogdan. Acţionarii SC Presa Zece SRL sunt Marius Baica şi Ramona Valerica Diţă. Baica este unic acţionar la Nova Cominvest, societate care la rândul său deţine acţiuni la Remarul 16 Februarie din Cluj-Napoca, controlată de omul de afaceri Călin Mitică.

Fapt. Omul de afaceri Călin Mitică, audiat la sediul DNA Cluj în dosarul de corupţie în care au avut loc mai multe percheziţii, inclusiv la CFR Călători, CFR Marfă, SC Transferoviar-punctul de lucru din Bucureşti şi Remarul 16 Februarie, a fost reţinut pentru 24 de ore, alături de alte două persoane, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Fapt. După un lung proces, magistrații au dat verdictul: fostul ministru de Externe a fost „agent al unui serviciu străin și, apoi, a devenit colaborator al Securității”. Judecătorii de la Tribunalul Maramureș au decis, definitiv, că profesorul Costel Sârbu de la Facultatea de Chimie din Cluj nu a greșit atunci când a afirmat despre fostul ministru de Externe și rector al Universității „Babeș-Bolyai”, Andrei Marga, că a fost „în solda unui serviciu străin, fapt care i-a atras urmărirea și, ulterior, racolarea de către Securitate”. Profesorul Costel Sârbu a făcut toate aceste afirmații într-un interviu acordat „Evenimentului zilei” în anul 2012, în care a mai spus că „Marga a fost foarte activ … el avea o plăcere deosebită să scrie note semnificative”.

Fapt. Războiul pentru Realitatea TV între grupările Elan Scwartzenberg şi M. Păcurariu-Cosmin Guşă, faza DNA: audieri, confruntări şi căutarea dispăruţilor. DNA a confirmat dezvăluirile României Libere de ieri cu privire la punerea sub învinuire a lui Maricel PĂCURARU şi a avocaţilor Mircea Mirel  AMARIŢEI  şi Sorin Ionuţ BARBU în dosarul ” Preluarea Realitatea TV”.

„Din probele administrate până în prezent, s-a stabilit că cei trei învinuiţi,  în cadrul procedurii insolvenţei  SC Realitatea Media, au derulat acţiuni infracţionale, inclusiv prin antedatarea contractelor de cesiune, cu scopul de a prejudicia societatea respectivă” se precizează într-un comunicat al procurorilor anticorupţie.

Ancheta continuă cu noi audieri, administrări de probe, confruntări şi căutarea altor circa 19 persoane, care luni nu au fost găsite pentru a fi audiate. România Liberă dezvăluia că în dosarul insolvenţei Realitatea TV de la DNA au fost puse sub învinuire  mai multe persoane între care acţionarul majoritar Maricel Păcuraru (partenerul de afaceri al lui Cosmin Guşă); doi avocaţi: Mircea Mirel Amariţei şi Gabriel Baciu; Madi Daniela Ionescu, acţionar minoritar ( o apropiată a lui Păcuraru), precum şi apropiata lui Elan Schwartzenberg, Monica Hoffman. Prima grupare ar fi  a lui Elan Schwartzenberg ( din care ar face parte fratele său, Fabian,şi apropiata sa, Monica Hoffman, dar şi alte persoane folosite drept paravan în societăţi comerciale) . Gruparea Elan s-ar fi erijat în patroni ai Realitatea ca deţinători a circa 52 % din acţiuni. Operaţiunea s-ar fi făcut  nelegal, printr-o firmă de tip off-shore, cu bani proveniţi din evaziune fiscală, prin traficul de influenţă făcut de Codruţ Marta, fostul şef de cabinet al lui Sorin Blejnar, ex- şef ANAF.

A doua grupare ar fi a lui Maricel Păcuraru, grupare apăruta ca acţionar minoritar în aprilie 2012 în Realitatea Media, cu o firmă din care 50% apartine lui Cosmin Guşă. Această grupare, cu ajutorul unor avocaţi, ar fi făcut contracte fictive, tot prin societăţi comerciale, pentru a îndatora Realitatea  şi a se înscrie astfel la masa credală cu o sumă cât mai mare. Gruparea Maricel Păcuraru ar fi preluat conducerea Realitatea TV prin astfel de acţiuni dolosive.

Avocaţii ar fi suspectaţi   de fals deoarece i-ar fi ajutat să încheie contractele fictive de îndatorare a Realitatea. Totalul creanţelor astfel umflate ar fi de circa 104 miliarde de lei noi. Infracţiunile s-ar fi derulat între anii 2011-2012.

Fapt. Rareș Bogdan este finul lui Sorin Roșca Stănescu, recent eliberat din pușcărie. SRS, un alt informator al fostei DIE, ca și Andrei Marga. Și tot după ce fusese prins că făcea servicii unui serviciu secret străin, ca și Marga.

Fapt. Octavian Hoandră este cumnatul lui Andrei Marga. Și a fost recrutat în presă de Sorin Roșca Stănescu.

Fapt. Nici până în ziua de astăzi nu se știe cu ce bani a reușit și reușește Cozmin Gușă să gestioneze Realitatea TV.

O scurtă analiză

Cozmin Gușă nu și-a ascuns niciodată simpatiile rusești. A fost negociatorul și artizanul vizitei suspecte a candidatului Mircea Geoană în Rusia. Legăturile lui Gușă cu Sorin Ovidiu Vântu nu mai trebuie amintite. Oamenii nu trebuie să uite că cel care l-a adus pe Gușă la București de la Cluj a fost Dan Voiculescu, alt turnător și fost șef în DIE. Numindu-l într-o funcție cheie în Trustul Intact. Din acest post, Gușă a fost parașutat direct pe poziția de numărul doi în PSD, fiind secretarul general al partidului sub Adrian Năstase. Din această poziție a fost parașutat de-a dreapta lui Băsescu în timpul campaniei prezidențiale din 2004. Băsescu a fost singurul care l-a mătrășit când Gușă a ridicat mâna asupra lui încercând să preia comanda grupului parlamentar PD din Camera Deputaților. Alegerile din 2009 l-au găsit de-a drepta lui Mircea Geoană, de mână cu Victor Ponta. Mâna criminală care a predat, cu doar câteva ore înainte de confruntarea Băsescu-Geoană imaginile cu Geoană intrând la vila lui Vântu. Pe Gușă îl regăsim, în 2012, de-a dreapta lui Crin Antonescu, la formarea și preluarea puterii de către USL.

Crin Antonescu, co-lider USL și președinte absolut al PNL, i-a impus în partid pe Andrei Marga, Eduard Hellvig, Sorin Roșca Stănescu, Daniel Chițoiu și alte personaje cu pedigri securist.

Acum se vorbește intens în lumea serviciilor secrete despre o breșă urâtă făcută de FSB în Transilvania.

Când Eduard Hellvig a fost numit șef la SRI, americanii au strâmbat din nas. Se spune că n-a fost un gest cugetat al președintelui Iohannis. Care a luat decizia influențat de un anumit grup de interese care i-a facilitat accesul la vârful PNL și, mai apoi, la candidatura pentru președinția țării.

Lumea uită că, subit, imediat după europarlamentarele din 2014, Vasile Blaga și Crin Antonescu au anunțat fuziunea dintre PNL și PDL. Despre care nu se suflase niciun cuvânt de ani de zile, din 2005-2006.

Nici până în ziua de astăzi nu se știe cine l-a determinat pe Crin Antonescu, personaj retras acum suspect din viața politică, să-l nominalizeze pe primarul Sibiului, Klaus Iohannis, în 2009, drept candidatul majorității ad-hoc PSD-PNL la funcția de premier în locul lui Emil Boc.

Nimeni n-a elucidat nici până acum de ce a ținut morțiș, și ce forțe oculte l-au constrâns, același Crin Antonescu să-l numească pe același Klaus Iohannis vicepremier. Rupând USL.

Oamenii lui Iohannis

O singură întrebare

Chiar vorbim despre simple potriviri, oameni buni? Chiar sunt simple potriviri, domnule Iohannis?

sursa: comisarul.ro

Anunțuri

MANIFESTUL ALIANTEI REVOLUTIONARE GLOBALE:SINGURA EXCEPTIE ESTE LIBERALISMUL ,CARE TREBUIE SA FIE NIMICIT,STRIVIT,DOBORAT,ELIMINAT!

17 Apr

Singura excepție este liberalismul, care trebuie să fie nimicit, strivit, doborât, eliminat.

revolution

Textul pe care îl publicăm mai jos este un document programatic al unui grup de intelectuali angajați plenar în lupta de idei contra ordinii mondiale instituite în ultimele decenii. El este rodul elaborărilor gânditorului rus Aleksandr Dughin, dar și a altor militanți împotriva strării de lucruri impuse la scară mondială de către ”stăpânii discursului” (Israel Shamir), opozanții ireconciliabili ai Sistemului fiind de diferite naționalități și confesiuni, din diferite țările ale lumii. Documentul respectiv poate fi găsit în rusă și engleză pe www.granews.info, el mai fiind publicat în versiunea română în culegerea ”Misiunea Eurasianistă”, apărută la Chișinău în 2016. Dar așa cum este vorba despre un tiraj limitat, am considerat potrivit să îl republicăm și în versiune electronică pentru un număr mai larg de cititori. Același text este inclus și în antologia ”Aleksandr Dughin. Destin Eurasianist”, care urmează să apară în curând la Chișinău și București. (Iurie Roşca)

Manifestul Alianţei Revoluţionare  Globale

Program, principii, strategie

Nemulţumiţi din toate ţările, uniţi-vă!

Partea întâi. Situaţia sfârşitului

  1. Suntem părtaşi la sfârşitul unui ciclu istoric. Toate procesele care constituie fluxul istoriei au ajuns într-un impas logic.
  2. Sfârşitul capitalismului. Evoluţia capitalismului a ajuns la limita sa naturală. Nu a mai rămas decât o cale pentru sistemul economic mondial – să se prăbuşească. În contextul evoluţiei progresive a instituţiilor pur financiare mai întâi băncile, apoi structurile de capital din ce în ce mai complexe şi mai sofisticate, sistemul capitalismului modern a ajuns în pragul unei rupturi complete de realitate, de echilibrul dintre ofertă şi cerere, de raportul dintre producţie şi consum şi de legătura cu viaţa reală. Întreaga avere a lumii este concentrată în mâinile oligarhiei financiare mondiale din cauza manipulării complexe prin intermediul piramidelor financiare artificiale. Această oligarhie nu a dus numai la devalorizarea muncii, ci şi a capitalului asociat bazelor pieţei, consolidat prin rentă financiară. Toate celelalte forţe economice sunt înrobite de această elită impersonală, transnaţională şi ultraliberală. Indiferent de modul în care percepem capitalismul, acum este clar faptul că acesta nu trece pur şi simplu printr-o nouă criză, ci că întreg sistemul este pe cale să se prăbuşească. Indiferent de modul în care oligarhia globală încearcă să ascundă de masele populare globale, tot mai mulţi oameni încep să suspecteze inevitabilitatea acestui colaps, precum şi faptul că respectiva criză financiară mondială, care a fost generată de căderea pieţei creditelor ipotecare şi a instituţiilor bancare importante din America, nu reprezintă decât începutul unei catastrofe mondiale. Această catastrofă poate fi amânată, însă nu poate fi oprită. Economia mondială, în forma în care operează în prezent, este sortită eşecului.
  3. Sfârşitul resurselor. În situaţia demografică actuală, având în vedere creşterea constantă a populaţiei la nivel mondial, cu precădere în ţările din Lumea a Treia, umanitatea se apropie de epuizarea resurselor naturale ale planetei. Acestea nu sunt necesare doar pentru păstrarea nivelelor actuale de consum, ci pentru pura supravieţuire la un nivel absolut minimalist. Ne apropiem rapid de limitele dezvoltării economice, iar foametea, degradarea şi epidemiile mondiale vor deveni noua normalitate. Am depăşit capacitatea de alimentare cu resurse ale Pământului. Prin urmare, ne confruntăm cu o catastrofă demografică iminentă. Cu cât se nasc mai mulţi copii, cu atât mai mare va fi suferinţa în final. Problema respectivă nu presupune o soluţie simplă, iar a ignora existenţa acesteia înseamnă a păşi cu ochii închişi în scenariul cel mai defavorabil al suicidului nostru colectiv, suicid cauzat de propriul nostru sistem economic şi de creşterea necontrolată a acestuia.
  4. Sfârşitul societăţii. Sub influenţa valorilor occidentale şi americane, atomizarea societăţilor mondiale, unde oamenii îşi pierd legăturile sociale, este în plină desfăşurare. Cosmopolitismul şi noul nomadism au devenit cele mai comune stiluri de viaţă, în special pentru generaţia tânără. Acest lucru, coroborat cu instabilitatea economică şi catastrofa ecologică, provoacă valuri de imigranţi fără precedent, care distrug societăţi întregi. Legăturile culturale, naţionale şi religioase sunt fracturate, raporturile sociale sunt compromise, iar conexiunile naturale sunt tăiate. Trăim într-o lume a mulţimilor singuratice – societăţi atomizate de cultul individualismului. Singurătatea cosmopolită devine un standard, iar identităţile culturale sunt sortite imploziei. Societăţile sunt înlocuite de nomadism şi de răceala Internetului, care dizolvă comunitățile istorice şi organice. În acelaşi timp cultura, limba, moralitatea, tradiţia, valorile şi familia ca instituţie sunt pe cale de dispariţie.
  5. Sfârşitul omului. Împărţirea omului în elementele sale componente devine o tendinţă predominantă. Identităţile umane sunt împrăştiate în reţele virtuale, preluarea unor roluri on-line a devenit un joc al elementelor dezorganizate. În mod paradoxal, atunci când persoana îşi abandonează integritatea, aceasta profită de mai multe libertăţi, însă respectivele libertăți au un preț – pierderea sinelui adevărat. Cultura postmodernă împinge în mod obsesiv oamenii spre lumile virtuale ale ecranelor electronice şi îi îndepărtează de realitate, prinzându-i într-un flux de halucinaţii subtil organizate şi inteligent manipulate. Aceste procese sunt dirijate de către oligarhia globală, care caută să adoarmă vigilența maselor mondiale, să le facă programabile şi controlabile. Niciodată individul nu a fost atât de glorificat ca în prezent. Dar în acelaşi timp, niciodată oamenii nu s-au asemănat atât de mult în ceea ce privește comportamentul, obiceiurile, aspectul exterior, tehnicile şi gusturile. În goana după respectarea „drepturilor omului” a dispărut însuși Omul. În curând omul va fi înlocuit de un post-om: un mutant, un produs al clonării, un biorobot, un replicant, un cyborg.
  6. Sfârșitul națiunilor și popoarelor. Lumea globală distruge în mod sistematic orice specific national, nimicește rând pe rând statele suverane, comite tot mai des imixtiuni în treburile interne ale țărilor. Oligarhia globală râvnește să răstoarne orice bariere naționale, ce împedică omiprezența ei. Corporațiile tansnaționale caută să-și pună propriile interese de-asupra intereselor naționale și administrațiilor de stat, cee ce conduce la dependența față de niște sisteme dinafară și pierderea independenței. Astfel, în locul diversității unor țări independente se constituie structura unui guvern mondial, care se sprijină pe oligarhia financiară globală. Drept nucleu al acestui guvern mondial apar țările și monopolurie occidentale, în care treptat se integrează elita economică și parțial cea politică din țările non-occidentale. În felul acesta, o parte a elitelor naționale devine complice al globalizării, trădând interesele prorpiilor cetățeni, popoare și țări.
  7. Sfârșitul cunoștințelor. Mass-media globală creează sistemele de dezinformare totală, organizate în interesul oligarhiei globale. Numai ceea ce este comunicat de către media globală este considerat a fi ”realitate”. Iar felul cum este prezentat un eveniment sau un fenomen e perceput în mod automat de către comunitatea globală drept ”cel mai evident adevăr” (Conventional Wisdom). Opiniile de alternativă, deși pot fi difuzate în segmentele rețelelor intercative de comunicare, rămân la periferie, deoarece de susținere financiară se bucură doar acele fluxuri informaționale, care servesc intersele oligarhiei globale. Iar atunci când opiniile critice ating un anumit nivel, devenind pericuoase, se recurge la instrumentele clasice ale represiunii : presiuni financiare, trecere sub tăcere, demonizare, persecutare juridică și fizică. Într-o astfel de societate întregul sistem al cunoașterii devine un câmp al modelării globale, operate de către elitele globale.
  8. Sfârșitul progresului. Pe parcursul ultimelor secole omenirea a trăit cu credința în progres și speranța într-un viitor mai bun. Drept chezășie a acestei viziuni erau considerate dezvoltarea tehnicii, acumularea de cunoștințe și descoperirile științifice, evoluția umanisumului și afirmarea echității sociale. Progresul părea unul garantat și de la sine înțeles. Însă în secolul XXI această credință este împărtășită doar de către cei naivi sau de către cei care în mod conștient închid ochii în fața stării de fapt reale (în schimbul unor remunerări sau privilegii). Credința în progres este dezmințită de întreaga evoluție a lucrurilor. Lumea nu devine mai bună, ci dimpotrivă, degradează în mod vertiginos sau cel puțin rămâne la fel de crudă, cinică și nedreaptă ca și în trecut. Descoperirea acestui adevăr conduce la falimentul viziunii umaniste. Dublele standarde ale lumii occidentale, drapate cu lozinci stridente despre drepturile omului și libertate, nu sunt văzute doar de către niște orbi ; de fapt, în spate stă setea egoistă de a coloniza și a controla, devenită una banală. Progresul nu doar nu este garantat, ci devine puțin probabil. Dacă lucrurile vor merge în aceeași direcție, atunci se vor adeveri cele mai pesimiste, catastrofale și apocaliptice prognoze.
  9. În general, asistăm la sfârșitul unul colosal ciclu istoric, al cărui parametri de bază sunt epuizați, răsturnați, iar speranțele legate de acesta sunt înșelate și anulate. Sfârșitul lumii nu este undeva în viitor, el se desfășoară sub privirile noastre, suntem observatorii și participanții la acest proces. Și nimeni nu este în stare să prezică dacă va urma sfârșitul civilizației contemporane sau sfârșitul întregii lumi. Însă proporțiile catastrofei sunt atât de mari, încât nu putem exclude că lumea globală occidentocentristă, aflată în agonie, îi va târî după sine în prăpastie pe toți ceilalți. Situația devine și mai dramatică, deoarece în actuala stare de lucruri și având în vedere puterea globală a oligarhiei transnaționale toate procesele catastrofale nu pot nici să continuie (nivelul critic deja este atins), nici să înceteze (forța inerției este prea mare), nici să-și schimbe cursul (viteza tendințelor de bază nu permite efectuarea unei manevre burște de schimbare a traiectoriei).
  10. Starea de lucruri existentă este intolerabilă : nu doar așa cum e, ci și ca direcție pe care a luat-o. Astăzi e o catastrofă, iar mâine va urma în mod sigur moartea. Omenirii i s-a furat viitorul. Dar omul se deosebește de animal prin faptul că posedă un orizont istoric. Și chiar dacă la ora actuală omul nu sesizează dramatismul situației create, cunoștințele lui despre trecut și previziunile asupra viitorului reproduc în fața lui perspective roze sau, dimpotrivă, terifiante. Știind unde ne-am aflat ieri și văzând direcția spre care ne îndreptăm azi, nu putem să nu percepem această traiectorie drept un rău, o amenințare, o provocare, o lovitură. Și doar cei care au fost lipsiți de gândirea istorică și transformați în niște consumatori ai unor fluxuri agresive de reclamă și dezinformare, aflați într-o eternă stare de distracție, cei care au fost rupți de procesul educațional și de transmiterea codurilor culturale ar putea să nu observe cât de groaznică este actuala stare de lucruri. Să nu recunoască faptul că trăim în zona unei catastrofe globale ar putea doar un animal sau un mecanism consumator, un biorobot.
  11. Cei care au păstrat măcar niște fărâmituri ale unui intelect independent și liber nu pot să nu se întrebe : care este cauza stării de lucruri existente ? Care sunt originile și mecanismele declanșatoare ale catastrofei ? Astăzi este clar că acestea trebuie căutate în pasiunea excesivă a civilizației occidentale pentru dezvoltarea tehnică, în individualism, în goana după libertate cu orice preț, în materialism, egoism, cultul banilor și în ideologia burghezo-capitalistă în ansamblu, precum și în încrederea rasistă a societăților occidentale că această cale ar fi una universală, optimă și obligatorie pentru toate popoarele lumii. Dacă la început această pasiune dădea rezultate pozitive – aducea dinamism, deschidea potențialul umanismului, lărgea spațiul libertății, îmbunătățea condițiile materiale ale oamenilor, le deschidea noi perspective, atunci după ce și-au atins apogeul, aceleași tendințe și-au vădit efectele adverse : tehnica se transforma dintr-un instrument într-un principiul autosuficient (perspectiva revoltei mașinilor) ; individualismul adus până la extremă îl lipsea pe om de propria esență ; libertatea își pierdea subiectul ; închinarea în fața materiei conducea spre degradare spirituală, egoismul distrugea societatea ; atotputernicia banilor maginaliza nu doar munca, ci și însuși spritul întreprinzător al capitalismului ; ideologia liberală nimicea orice formă de solidaritate socială, culturală și religioasă. Și dacă în țările Occidentului aceste procese decurgeau din însăși logica dezvoltării lor istorice, atunci în alte părți ale lumii aceleași principii erau impuse cu forța, prin intermediul unor practici coloniale și imperialiste, fără a se ține cont de specificul culturilor locale. Pornind pe această cale în epoca modernă, Occidentul nu doar și-a determinat sieși un final lamentabil, ci și a provocat un prejudiciu iremediabil tuturor celorlalte popoare de pe glob. Acesta a devenit unul global și universal, tocmai de aceea nimeni nu poate pur și simplul să se dea la o parte, să se izoleze de el. Situația poate fi schimbată doar dacă vor fi smulse rădăcinile întregului spectru al acestor fenomene catastrofale. Și cu toate că în societățile non-occidentale starea de lucruri diferă întrucâtva, nimic nu poate fi schimbat doar prin ignorarea Occidentului. Prea adânci sunt rădăcinile răului. Acestea trebuie să fie conștientizate pe deplin, înțelese, identificate și plasate în centrul atenției. Pentru că este cu neputință să combați consecințele fără a înțelege cauzele.
  12. Actuala stare de lucruri catastrofală are niște cauze anume, precum există și cei care sunt cointeresați în asta, care doresc continuarea ei, care au tras foloase de pe urma ei, care se căpătuiesc din asta, care sunt responsabili de ea. Este vorba de cei care o susțin, o consolidează, o apără, dar și o împiedică să-și schimbe cursul. Este vorba despre oligarhia mondială, care însumează nucleul politic, financiar, economic și militar-strategic al elitei globale (cu precădere occidentale), precum și despre o rețea largă care îi servește interesele: intelectuali, top-manageri, media-magnați, care formează anturajul fidel al acesteia. În totalitatea ei oligarhia globală și servitorii acesteia reprezintă clasa conducătoare a globalismului. Din ea fac parte toți conducătorii politici ai SUA, ai celor mai mari țări NATO, magnații financiari și economici și agenții globalizării care îi servesc, toți laolaltă formând o enormă rețea planetară, prin intermediul cărei sunt distribuite resurse către cei care sunt loiali cursului mondial al proceselor de bază. Tot aici trebuie adăugate și fluxurile de manipulare informațională, activitățile de lobbying politic, cultural, intelectual și de viziune, culegerea de informații, penetrarea în strcturile unor state naționale care încă nu sunt desuveranizate definitiv, precum și coruperea directă, mituirea, exercitarea de influență, capmanii de hăituire a indezirabililor etc. Această rețea globală este consitutită dintr-o multitudine de nivele, care includ atât misiuni politice și diplomatice, cât și companii transnaționale și managerii acestora, structuri media, entități comerciale, industriale și de consum globale, ONG-uri și fundații etc. Catastrofa în care ne aflăm și care se îndreaptă spre punctul său culminant este o creație umană: există forțe cointeresate ca situația să fie așa cum e și nicidecum altfel. Aceștia sunt arhitecții și managerii unei lumi globale egocentrice și hipercapitaliste. Oligarhia globală și agentura ei de rețea reprezintă rădăcina răului. Răul este întruchipat în clasa politică globală. Lumea e așa cum e deoarece există cineva care vrea ca ea să fie anume așa, și depune în acest sens eforturi susținute. Această voință constituie chintesența răului istoric. Dar dacă lucrurile stau anume așa, iar pentru actuala stare de lucruri cineva poartă răspundere, atunci opoziția și dezacordul cu statu-quo-ul capătă un destinatar concret. Oligarhia globală se pomenește în postura de dușman al întregii omeniri. Ea chiar reprezintă acest dușman. Iar de aici putem trage următoarea concuzie : însăși existența dușmanului ne dă o șansă de a-l învinge, iar prin urmare și șansa de salvare și de depășire a catastrofei.

Program, principii, strategie

Imaginea unei lumi normale

  1. Ni se induce ideea (este vorba de hipnoză și propagandă) precum că altfel (decât este acum) ”nu poate fi”. Sau că orice altă alternativă va fi ”și mai rea”. Laitmotivul cunoscut, potrivit căruia ”democrația are multe neajunsuri, dar toate celelalte regimuri politice sunt într-atât de proaste, încât e mai bine să îndurăm tot ce există”, este o minciună și propagandă politică. Lumea în care trăim este una inacceptabilă, inadmisibilă, ea se îndreaptă spre o catastrofă inevitabilă, iar căuitarea unei alternative reprezintă însăși condiția supraviețuirii. Dacă nu vom distruge actuala stare de lucruri, dacă nu vom schimba direcția de dezvoltare a civilizației, dacă nu vom înlătura de la putere și nu vom nimici oligarhia globală ca sistem și ca forțe, grupuri, instituții, corporații și chiar persoane concrete, atunci vom deveni nu doar victime, ci și complici ai sfârșitului iminent. Afirmațiile, potrivit cărora ”totul nu este chiar atât de rău”, că ”au fost perioade și mai proaste” și că ”totul se va redresa cumva de la sine” etc. nu sunt decât niște forme de sugestionare premeditată, de hipnoză, menite să paralizeze rămășițele unei gândiri libere, ale unei analize independente și lucide. Oligarhia globală nu poate admite ca supușii ei să îndrăznească a gândi independent, fără trimiteri la normele impuse cu viclenie de către aceștia. Elita respectivă nu acționează direct, așa cum se întâmpla în regimurile totalitare din trecut, ci de o manieră fină, cu perfidie, prezentându-și dogmele ca pe ceva de la sine înțeles și chiar ca pe un rezultat al alegerii libere a fiecărui om. Însă demnitatea umană constă anume în capacitatea de a alege să spună actualei stări de lucruri ”da” sau ”nu”. Nimic și niciodată, în nicio circumstanță nu poate determina un om să spună în mod automat un ”da”. Putem spune un ”nu” oricărui lucru, oricând și în orice circumstanțe. Refuzându-ne acest drept, elita globală ne interzice demnitatea umană. Prin urmare, ea se contrapune nu doar omenirii, ci și omeniei, esenței omului. Chiar și acest fapt în sine deja ne dă dreptul de a ne răscula împotriva ei, dreptul la un ”nu” categoric rostit în față ei și a întregii stări de lucruri, de a respinge sugestiile ei, de a ne trezi din hipnoza ei, de a afirma o altă lume,  o altă cale, o altă ordine, un alt sistem, un alt prezent și un alt viitor. Lumea care ne înconjoară este inacceptabilă. Ea este rea din toate punctele de vedere. Ea este una nedreaptă, catastrofală, ticăloasă, mincinoasă, neliberă. Ea trebuie distrusă. Avem nevoie de o altă lume. Ea va fi nu una mai rea, așa cum ne sperie oligarhia globală și slugile ei fidele, ci una mai bună și salvatoare.
  2. Și atunci care ar fi lumea cea dreaptă, ordinea mondială dorită ? În ce constă norma, de la care pornim pentru a aprecia ceea ce există ca pe o patologie ? Imaginea unei lumi normale poate fi extrem de diferită în viziunea unor forțe diferite, care nu acceptă actuala stare de lucruri. Și dacă e să ne adâncim în detaliile unor proiecte de alternativă, atunci în tabăra adepților unei alternative globale vor apărea în mod inevitabil dezacorduri, unitatea lor se va clătina, voința de a opune rezistență va fi paralizată, concurența dintre proiecte va surpa unitatea forțelor, atât de necesară pentru rezistență. Tocmai de aceea trebuie să vorbim despre o lume normală, despre o lume mai bună cu o precauție maximă. Cu toate acestea, există anumite principii și puncte de pornire, care nu pot fi puse la îndoială de către cineva întreg la minte. Să încercăm a le dibui.
  3. Este necesar un model economic, unul de alternativă față de sistemul capitalist speculativ și financiar ce s-a constituit la ora actuală. Alternativa poate fi văzută atât în capitalismul industrial real, cât și în economia islamică, atât în socialism, cât și în proiectele ecologiste, atât în legătura directă cu sectorul real al producției, cât și în căutarea unor mecanisme economice totalmente noi, incusiv noile tipuri de energie, de organizare a muncii etc. O economie normală va fi una diferită de cea care există astăzi.
  4. În condițiile insuficienței resurselor, problema distribuției acestora trebuie să fie rezolvată în baza unei palnificări la scara întregii omeniri, iar nu în baza luptei egoiste de control asupra acestora. Războialele pentru resurse, atât cele economice, cât și cele militare, trebuie să fie curmate. Umanitatea se confruntă cu pericolul dispariției, iar în fața unei asemenea amenințări suntem datori să adoptăm o altă atitudine față de chestiunea resurselor. În astfel de jocuri nu pot exista câștigători. Vom avea de pierdut cu toții. Într-o lume normală, în fața unei asemenea primejdii, toată lumea trebuie să răspundă în mod solidar, nu fiecare separat.
  5. O stare mai bună a existenței umane constă nu în fărâmițarea și risipirea în niște indivizi atomizați, ci în păstrarea unor structuri sociale colective, care asigură transmiterea culturii, cunoștințelor, limbilor, practicilor, credințelor. Omul este o ființă socială, tocmai de aceea individul liberal este unul fatal și criminal. Avem datoria să păstrăm societatea umană cu orice preț. Iar asta înseamnă că valorile comunitare trebuie să prevaleze asupra celor liberal-individualiste.
  6. Într-o societate care trebuie să se realizeze, omul trebuie să-și păstreze demnitatea, identitatea, esența, integritatea, precum și acele structuri fără de care personaliatea lui nu se poate afirma – familia, munca, instituțiile publice, dreptul de a participa la făurirea propriului destin etc. Tendințele ce conduc spre dispersarea omului și spre înlocuirea lui cu alte specii trebuie curmate și respinse. Omul este o ființă care trebuie păstrată și chiar reconstituită.
  7. Este normală acea societate, în care popoarele, națiunile, statele se păstrează ca niște forme tradiționale ale existenței umane, create de către istorie și tradiție. Acestea pot suferi anumite schimbări sau transformări, dar ele nu trebuie lichidate sau amestecate într-un cazan de topire global. Diversitatea popoarelor și a statelor repreznită zestrea istorică a omenirii. Dacă le-am anula, am ajunge la anularea istoriei și la sfârșitul diversității, a libertății și a avuției culturale. Prosesele globalizării trebuie oprite imediat.
  8. O societate normală se bazează pe posibilitatea de a obține și a transmite cunoștințe, pe capacitatea deschisă de cunoaștere a lumii, a existenței, a omului în baza tradițiilor, experienței, descoperirilor și a unor căutări în deplină libertate. Domeniul cunoașterii nu trebuie să fie un teren al unor înscenări virtuale, al hipnozei de masă practicate prin intermediul presei sau un spațiu de manipulare a conștiinței la scară globală. Surogatele media și strategiile virtuale, care substituie realitatea, trebuie să fie înlocuite cu o înțelegere lucidă și independentă, bazate pe niște coduri deschise, pe intuiție, creație și experiență. Pentru a atinge acest obiectiv, este necesar să fie distrusă actuala dictatură a mass-media, să fie spart monopolul elitelor globale de control asupra conștiinței colective.
  9. O societate normală trebuie să aibă în față un orizont pozitiv al viitorului. Dar pentru a atinge scopul stabilit, este necesar să se renunțe la prejudecata că lucrurile se desfăsoară de la sine în modul cel mai bun sau, dimpotrivă, la ideea că oricum catastrofa este iminentă. Esența istoriei umane constă în faptul că ea este una deschisă, că ea include în sine componenta voinței umane și posibilitatea realizării libertății umane. Asta face ca viitorul să fie o zonă a posibilului : el nu va fi de la sine nici mai bun, nici mai rău, deoarece poate fi făurit de către om și într-un fel, și în altul. Totul depinde de faptul ce vom alege și ce vom întreprinde. Dacă, însă, vom renunța la alegere și la o făurire izvorâtă din voință, viitorul s-ar putea să nu se întâmple deloc. Sau acesta nu va fi unul uman.
O societate normală trebuie să fie diversă, policentrică. Ea trebuie să conțină o multitudine de posibilități deschise, o multitudine de culturi. Normal este un dialog deschis și liber. Fiecare societate își poate alege echilibrul între componentele spirituale și cele materiale. Însă, așa cum ne demonstrează istoria, dominația totală a materialismului conduce întotdeauna spre catastrofă. Uitarea dimensiunii spirituale a omului este fatală pentru el. Actuala turnură burscă spre un materialism exagerat trebuie să fie compensată printr-o turnură bruscă spre principiul spiritual. Iar dominația totală a banilor asupra tuturor celorlalte valori este absolul inaceptabilă. Valorile pot fi cele mai diferite, dar în nicio societate nomală banii nu trebuie ridicați la cea mai înaltă treaptă. În acest sens, orice societate, în care rolul banilor nu este atât de important ca în societatea noastră, este prin definiție mai aproape de normalitate, mai dreaptă și mai acceptabilă decât cea în care trăim astăzi. Iar cine este de altă părere, este fie bolnav, fie agent de influență al oligarhiei globale. Echitatea și armonia sunt mult mai importante decât succesul personal și setea de căpătuire. Majoritatea culturilor consideră în mod univoc lăcomia și goana după bunăstarea individuală drept un păcat sau cel puțin o slăbiciune. În schimb dreptatea, grija pentru binele comun reprezintă una dintre cele mai răspândite valori. O societate dreaptă este mai aproape de normalitate decât una bazată pe egoism. Normală este acea ordine mondială, în care este recunsocut echilibrul de forțe, dreptul unor societăți și culturi diferite de a avea propria cale. Anume asta este normalitatea. Iar această normalitate, chiar și în cea mai generală și aproximativă formă, contrastează în mod izbitor cu tot ce ne înconjoară. Actuala stare de lucruri nu este una normală, este o patologie. E destul să distrugem hipnoza oligarhiei globale și toate lucrurile se vor limpezi.
  1. Într-o societate normală nu putem să ne lipsim cu desăvârșire de putere. Într-o formă sau alta, ea a fost, este și va exista întotdeauna. Ea este prezentă în acea lume globală care există la ora acutală. Această putere îi aparține oligarhiei globale, care doar o drapează cu aparențele ”democraței”, ”participării”, ”înmulțirea centrelor de luare a deciziilor”. Oligarhia globală reprezintă puterea în toate sensurile, doar că ea este nu una directă, ci indirectă, acționând nu prin constrângere frontală, ci printr-un control mai fin. Ea este mai puțin brutală decât alte forme ale puterii, dar mai perfidă, mai mincinoasă și mai ticăloasă, rămânând nu mai puțin crudă și totalitară. Uneori ea se prezintă sub forma unui paradoxal anarhism totalitar, oferindu-le maselor deplina libertate, dar cu păstrarea controlului asupra conținutului și paramentrilor acestei libertăți. Se poate face orice, dar exclusiv în conformitate cu regulile stabilite. Aceste reguli sunt dictate de către oligarhia globală. Într-o societate normală puterea trebuie să aparțină nu unei elite politico-finanicare anonime, care împinge omenirea spre peire, dar celor mai buni – celor mai puternici, mai deștepți, mai înzestrați spiritual și mai drepți, eroilor și înțelepților, iar nu rețelei de globaliști corupți, mincinoși și uzurpatori. Puterea întotdeauna presupune proiectarea unei multitudini de voințe asupra unei singure instanțe. Constituirea acestei instanțe trebuie să se desfășoare în conformitate cu tradițiile istorice, sociale, culturale, iar uneori și religioase ale fiecărei societăți. Nu există nicio formulă generală de constituire a unei puteri optime. Democrația poate funcționa într-o societate, dar suferă eșec în altele. Monarhia poate fi armonioasă, însă poate degrada și într-o tiranie. Conduerea colectivă poate avea atât rezultate pozitive, cât și negative. Nu există nici un fel de rețete universale, potrivite pentru toată lumea. Însă orice putere (și chiar absența acesteia) este mai bună decât cea care există astăzi și care a instaurat un control total asupra întregii omeniri.
  2. Norma decurge dintr-o istorie concretă a unei anume societăți umane. Ea nici nu poate fi altfel. Popoarele și societățile capătă norme, modele, idealuri, legi în urma unor lungi suferințe, tatonări, greșeli, evaluări, experiențe ; ele șlefuiesc aceste norme timp de secole. Tocmai de aceea fiecare societate are dreptul său inalienabil la propria normă. Și la propriile sale valori. Și nimeni altcineva nu este în drept să condamne această normă în baza experienței istorice a propriei societăți. Dacă anumite popoare și state nu se dezvoltă după calapoadele vecinilor, înseamnă că ele nu pur și simplu nu pot, ci nu doresc să facă asta, apreciind timpul istoric și scara succeselor și a eșecurilor în conformitate cu alte criterii. Acest adevăr trebuie recunsocut odată și pentru totdeauna. Trebuie să se renunțe definitiv la orice prejudecăți coloniale și rasiste : dacă o anume societate nu seamănă cu a noastră, asta nu înseamnă câtuși de puțin că ea ar fi mai rea, mai înapoiată sau primitivă; ea pur și simplu este alta, iar această alteritate reprezintă însăși esetnța ei, pe care avem datoria să o recunoaștem. Doar o astfel de abordare este normală. Globalismul, occidentocentrismul și universalismul reprezintă o gravă patologie, care trebuie eradicată. Patologia respectivă este cu atât mai periculoasă și chiar criminală, cu cât aceste norme universale sunt stabilite de către o elită globalistă nelegitimă, autoproclamată, care a uzurpat puterea planetară. Câte societați – atâtea norme, anume în asta constă norma generală, adică absența oricărei norme comune pentru toți, libertatea și dreptul la alegere.

Imperativul revoluției

  1. În fața actualei stări de lucruri, conștientizate ca un rău intolerabil, ca o patologie și o situație ce conduce spre catastrofă și spre pieirea umanității, este necesar să fie avansat un ideal, o normă, un proiect de alternativă, care să cuprindă ceea ce astăzi nu există, dar care trebuie să existe. Însă oligarhia globală nu va ceda sub nici o formă puterea din proprie inițiativă. Ar fi naiv să ne imaginăm că lucrurile stau altfel. Prin urmare, sarcina constă în a-i smulge din mâini puterea, a i-o rupe cu forța. Această sarcină poate fi realizată doar cu o singură condiție: dacă toate forțele care sunt nemulțumite de actuala stare de lucruri vor acționa de comun acord. Acest principiu al acțiunii în comun constituie un fenomen unic anume pentru istoria contemporană, care a devenit una globală. Oligarhia globală își instaurează dominația la nivel planetar. Caracterul ei global nu reprezintă o calitate secundară a acesteia, ci reflectă însăși esența ei. Această oligarhie globală atacă toate popoarele, națiunile, statele, culturile, religiile, societățile, nu doar un anume tip, nu anumite regimuri, nu numai anumite ținte de atac luate aparte. Această elită întreprinde o ofensivă frontală și totală, rânvnind să transforme întregul spațiu planetar în zona propriului control. Dar în acest spațiu sunt situate societăți diferite, culturi diferite, popoare diferite, religii diferite. Acestea încă nu și-au pierdut definitiv specificul. Globalizarea le aduce moarte tuturor acestora, iar ei încă mai sunt în stare să realizeze asta sau să simtă la nivel intuitiv. Însă pentru a reuși să facă o opoziție eficientă oligarhiei globale, este evident că nici o țară luată aparte nu dispune de forțe. Chiar dacă s-ar uni forțele unei sau altei culturi sau al unei comunități regionale ce depășește granițele unei țări, oricum forțele ar fi inegale. Și doar dacă întreaga omenire va conștientiza necesitatea unei opoziții radicale globalismului, vom căpăta șansa să transformăm lupta noastră în una eficientă și aducătoare de rezultate. O acțiune comună nu reclamă de la noi să luptăm pentru aceleași idealuri sau să fim solidari cu acele norme care trebuie să vină în schimbul actualei catastrofe și patologii. Aceste idealuri pot fi diferite și chiar până la un anume punct conflictuale, însă trebuie să conștientizăm cu toții că dacă nu vom reuși să stârpim oligarhia globală, atunci toate aceste proiecte (oricare ar fi ele) vor rămâne nerealizate și vor pieri definitiv. Și dacă vom reuși să manifestăm destulă minte, voință, luciditate și curaj pentru a acționa de comun acord împotriva oligarhiei globale în cadrul Alianței Revoluționare Globale, atunci vom avea o șansă și o posibilitate deschisă nu doar să purtăm o luptă de la egal la egal, ci chiar și să învingem. Diferențele dintre societățile noastre și normele lor vor avea valoare doar după ce vom doborî oligarhia globală. Iar până atunci contradicțiile pe marginea proiectelor vor fi doar în avantajul oligarhiei globale, care acționează în conformitate cu eternul principiu imperial ”desparte și stăpânește”. În cadrul revoluției globale există doar două aspecte: unitatea a ceea ce urmează a fi nimicit și diversitatea a cee ace urmează a fi afirmat.
  2. Revoluția secolului XXI nu poate fi o simplă reeditare a revoluțiilor din secolele XIX și XX. Revoluțiile anterioare uneori apreciau corect neajunsurile acelor regimuri, împotriva cărora erau îndreptate. Însă panorama istorică nu permitea conștientizarea celor mai universale și adânci rădăcini ale răului. Pe lângă loviturile aplicate unor trăsături de-a dreptul patologice ale orânduirii social-politice și asupra puterii nedrepte, înstrăinate și uzurpate, interveneau și anumite elemente secundare, care nu meritau o respingere atât de dură. Revoluțiile precedente deseori aruncau și copilul odată cu apa din covată, iar lovind răul, aduceau atingere și unor aspect care, dimpotrivă, meritau să fie păstrate și restabilite. În fazele anterioare răul pur rămânea camuflat, iar uneori chiar aceste revoluții purtau în sine ceva din acel duh, acele repere și acele tendințe, care au și condus la ora actuală spre despotismul financiar și mediatic al oligarhiei globale. În plus, revoluțiile de altă data se desfășurau în condiții locale, și chiar acolo unde pretindeau la un caracter global, nu dispuneau de această anvergură. Doar la ora actuală s-au copt condițiile necesare pentru ca această revoluție să devină una cu adevărat globală. Asta deoarece sistemul, împotriva căruia este îndreptată, a devenit cu adevărat unul global (nu doar la nivel de proiect). O altă trăsătură a revoluțiilor precedente consta în faptul că acestea propuneau niște modele social-economice de alternativă, care de cele mai multe ori pretindeau la universalitate. Dacă vom repeta această cale astăzi, atunci îi vom respinge în mod inevitabil pe cei, care concep ideea de normă altfel (prin prisma propriei societăți, a propriei istorii, a propriei culturi) și care își doresc un alt viitor decât și-l doresc alți revoluționari, angajați în lupta împotriva oligarhiei globale. Iată de ce revoluția secolului XXI trebuie să fie una cu adevărat planetară și pluralistă ca scopuri finale. Toate popoarele lumii trebuie să se ridice contra ordinii mondiale existente în mod solidar, de comun acord, dar în numele unor idealuri diferite și pentru afirmarea în practică a unor norme diferite. Ca să avem un viitor, trebuie să-l concepem ca pe un buchet complex de posibilități, care sunt împiedicate să se realizeze de către actualul sistem mondial și oligarhia globală. Dacă nu vom distruge acest sistem cu eforturi comune, în numele unor scopuri și orizonturi diferite, nu vom obține nici un buchet, nici măcar un singur viitor sau câteva forme ale acestuia. Să lăsăm ca fiecare societate să lupte pentru propriul proiect al viitorului. Revoluția secolului XXI va fi una de succes doar atunci când în cadrul ei vor lupta contra dușmanului comun toate popoarele de dragul unor scopuri diferite.
  3. Acele spectacole, pe care le urmărim în cadrul așa-numitelor ”revoluții color”, nu conțin nimic cu adevărat revoluționar. Ele sunt organizate de către oligarhia globală, sunt pregătite și susținute de către rețelele acesteia. ”Revoluțiile color” sunt îndreptate practic întotdeauna împotriva acelor societăți și regimuri politice, care se opun în mod activ sau pasiv oligarhiei globale, îi contestă interesele, tind să păstreze un anume grad de independență în raport cu aceasta în domeniul politic, în strategie, în chestiunile regionale sau în economie. Iată de ce ”revoluțiile color” au loc selectiv și se sprijină pe rețeaua mass-media globalistă. Este vorba despre niște parodii la revoluții, ele servind exclusiv unor scopuri contrarevoluționare.
  4. Noua revoluție trebuie să fie orietată spre doborârea radicală a oligarhiei globale, spre nimicirea elitei mondiale, spre distrugerea înregii ordini legate de ea sau, mai exact, a acestei dezordini dirijate. Nimicind nervul răului, noi vom elibera istoria popoarelor și a societăților de vampirul parazitar al oligarhiei planetare. Doar o astfel de soluție poate deschide o perspectivă pentru edificarea unui viitor de alternativă. Revoluția trebuie să fie una prin definiție globală. Oligarhia globală este îmrăștiată pe întregul teritoriu al planetei. Ea există nu atât sub forma unei structuri ierarhizate având un centru, un nucleu bine definit, cât sub forma unui câmp de rețea difuz, răspândit în toată lumea. Centrul de luare a deciziilor nu se află neapărat acolo unde sunt concentrate centrele vizibile ale conducerii politice și strategice ale Occidentului, adică în SUA și în alte centre ale lumii occidentale. Specificul elitei globale constă în faptul că localizarea ei este una în continuă mișcare și curgere, iar centrul de luare a deciziilor este unul dinamic și dispersat. Tocmai de aceea este extrem de dificil de a aplica o lovitură contra nucleului oligarhiei globale doar prin concentrarea asupra localizării ei teritoriale. Pentru a învinge acest rău de rețea, este necesar să fie smulsă din rădăcină prezența lui sincronică în diferite puncte ale pământului. În plus, este necesar să penetrăm în interiorul acestei rețele, pentru a semăna panică, a crea disfuncții, a introduce viruși și a provoca procese distructive. Distrugerea totală a oligarhiei globale reclamă din partea forțelor revoluționare însușirea tehnicilor de rețea și a protocoalelor de comunicații în cadrul rețelei globaliștilor. Omenirea trebuie să dea o luptă împotriva globalismului pe propriul ei teritoriu, iar astăzi întregul teritoriu al globului a devenit o zonă aflată într-un fel sau altul sub controlul dușmanului. Iată de ce lupta pentru nimicirea elitei globale trebuie să fie nu doar una comună, ci și sincronizată în cele mai diverse puncte ale planetei, rămânând una asimetrică. În plus, revoluția presupune în cazul dat o strategie de desfășurare a unui război de gherilă pe teritoriul ocupat de inamic. În particular, asta înseamnă că lupta trebuie să se desfășoare și în spațiul virtual. Revoluția cibernetică și practica luptei radicale în spațiul virtual trebuie să fie o parte componentă a revoluției secolului XXI.
  5. Dintre toate ideologiile epocii moderne, la ora actuală s-a păstrat doar una, cea întruchipată de liberalism sau de liberal-capitalism. Anume în aceasta este concentrată în momentul de față matricea ideologică și de viziune a oligarhiei globale. Această oligarhie globală este una declarat sau camuflat liberală. Liberalismul îndeplinește o funcție dublă : pe de o parte, el servește drept hartă filosofică pentru consolidarea, păstrarea și extinderea puterii oligarhiei globale, adică se prezintă în calitate de ghid pentru politica ei globală, iar pe de altă parte el permite să fie racolați la scară largă în orice punct al planetei voluntari și colaboraționiști ai acestei elite, camarila ei; acceptând liberalismul, cele mai diverse persoane – conducători politici, funcționari, industriași, traderi, intelectuali, comunitatea științifică, tineretul din orice țară formează în mod automat acel mediu, din care este recrutat personalul de deservire al globalismului, prin intermediul căruia sunt create rețele, este colectată informația, sunt formate centre de exercitare a influenței, este făcut lobby pentru tranzacții și decizii în favoarea corporațiilor transnaționale, sunt promovate alte opearțiuni strategice în scopul instaurării dominației globale a oligarhiei mondiale. Principala țintă de atac a revoluției trebuie să o constituie anume liberalii în toate manifestările lor: în calitate de exponenți ai unor orientări ideologice, politice, economice, filosofice, culturale, strategice, tehnologice. Liberalii reprezintă acea pojghiță sub care se ascunde oligarhia globală. Orice lovitură aplicată liberalismului și liberalilor are toate șansele să afecteze părțile sensibile ale oligarhiei globale, organele ei vitale. Lupta totală cu liberalismul și liberalii constituie vectorul strategic primordial al revoluției globale. Revoluția trebuie să poarte un caracter radical antiliberal, deoarece anume în liberalism este concentrat nucleul răului. Orcie alte viziuni politice pot fi tratate în calitate de posibilă alternativă, aici nefiind nici un fel de limitări. Singura excepție este liberalismul, care trebuie să fie nimicit, strivit, doborât, eliminat.

CINE SUNT”FETELE DESTEPTE”LAURA GILCEVESCU SI SIMONA MILOS I-AU INVINS PE „BAIETII DESTEPTI”DE LA HIDROELECTRICA!

17 Apr

”Baietii destepti” Buzaianu, Machitski & Co sunt invinsi la foc automat, in instanta, de ”fetele destepte” Laura Gilcevescu si Simona Milos

Hidroelectrica a castigat, zilele trecute, inca trei procese din cele intentate in urma cu patru ani de ”baietii destepti” din energie, doua dintre ele la Tribunalul Bucuresti si al treilea la Curtea de Apel. Cel de la Curtea de apel a fost solutionat in 1339 de zile desi, conform legii insolventei, trebuia finalizat in exact cinci zile.

Laura Gilcevescu 1
avocat Laura Gilcevescu – „BORZA si Asociatii”

Meritul ingenunchierii mafiotilor care au pagubit statul roman cu cateva miliarde de euro si intentioneaza s-o faca in continuare, ascunsi in spatele acelorasi privilegii mostenite de la golanii de partid si de stat care au controlat in mod direct

avocat Simona Milos
avocat Simona Milos – „MILOS, DUMITRU si Asociatii”

Hidroelectrica in perioada 1997-2011 (de la Tariceanu, via Dan Ioan Popescu, pana la Videanu si Udrea) este al grupului de avocati de la”Borza si Asociatii” si “Milos, Dumitru si Asociatii”, reprezentat cu maiestrie de ”fetele deștepte” Laura Gilcevescu si Simona Milos.

De partea cealalta, cei care i-au reprezentat si ii reprezinta mai departe pe destepti in toata aceasta cursa perversa provin de la casele de avocatura Casa de avocatura Schoenherr si Asociatii (Alpiq-uri) si Țuca, Zbârcea și Asociații (Energy Holding si ALRO).

Pe 12 februarie,  judecatorul sindic de la Sectia a VII-a Civila a Tribunalului Bucuresti desemnat sa solutioneze dosarele Hidroelectrica, Vasile Fițigău, a respins contestatiile formulate de Alpiq Romindustries si ALRO in dosarele 36549/3/2012, respectiv 36781/3/2012, prin care cele doua societati ale caror contracte preferentiale de vanzare cumparare de energie incheiate cu Hidroelectrica au fost suspendate in 2012 ca urmare a aplicarii clauzei de forta majora si, deci, a diminuarii cantitatii de energie livrate tuturor partenerilor contractuali (evident, toti fiind privilegiati!, compania condusa pana atunci exclusiv de complicii penali ai ”baietilor destepti” si nescotand in anii anteriori nici macar un MW de energie pe proprie pe piata libera), au cerut inscrierea la masa credala cu sumele de 527,8 milioane lei (redusa ulterior la 450 milioane lei) respectiv 129,7 milioane lei.

buzaianu boss
„desteptul” Bogdan Nicolas Buzaianu

Sigur, in aceste cazuri, ”desteptii” tip Buzaianu vor continua hartuirea companiei de stat la Curtea de Apel unde, după opinia mea, vor avea succes doar daca vor sti pe cine sa mai mituiasca asa incat sa nu fie saltati in grup de DNA, pentru ca altfel mi se pare imposibil sa mai aiba, ca pana acum, castig de cauza.

In celalalt caz, de la Curtea de Apel, un complet compus din trei judecatoare (Madalina Badea, Adina Corbos si Carmen Mihaela Negulescu) la fel de impartiale ca judecatorul Fițigău de la Tribunalul Bucuresti a respins definitiv opozitiile formulate de traderii de energie Alpiq Romenergie si Alpiq Romindustries impotriva hotararii de deschidere a procedurii insolventei Hidroelectrica, dupa ce dosarul a fost plimbat, ca la ping-pong, intre cele doua instanțe Tribunal-Curte de Apel-Tribunal-Curte de Apel.

patron-alro
„desteptul” Vitaliy Machitski, patron ALRO

Concret, ”ping-pong”-ul magistratilor cu dosarul Alpiq-urilor (Alpiq Romindustries, Alpiq Romenergie si Alpiq AG) intre Tribunal si Curtea de Apel este cel mai bine descris chiar de catre reprezentantii administratorului judiciar al Hidroelectrica, in ultimul comunicat de presa dat ieri publicitatii : ”Opozitia inregistrata la Tribunalul Bucuresti sub nr. 26502/3/2012 a fost initial respinsa ca lipsita de interes prin sentinta nr. 6218 pronuntata la data de 19.06.2013.  Aceasta sentinta a fost casata de Curtea de Apel Bucuresti, care prin decizia nr. 459 din 25.02.2014 a admis recursul sindicatului si traderilor si a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bucuresti. In rejudecare, Tribunalul Bucuresti prin sentinta civila 1440 din 11 februarie 2015 a respins ca neintemeiate opozitiile formulate de Alpiq Romindustries, Alpiq Romenergie, Alpiq AG si Sindicatul National Petrom Energie impotriva hotararii de deschidere a procedurii insolventei Hidroelectrica din data de 20.06.2012. Totodata, Tribunalul a obligat oponentele Alpiq RomIndustries si Alpiq RomEnergie la cheltuieli de judecata in suma de 29.469,05 lei catre Hidroelectrica si in suma de 29.516,71 lei catre Fondul Proprietatea, care a intervenit in cauza in favoarea Hidroelectrica. Impotriva hotararii Tribunalului data in rejudecare au formulat recurs oponentele Alpiq Romenergie si Alpiq Romindustries, acesta fiind respins prin decizia civila 99 pronuntata joi, 18 februarie 2016. Opozitiile au fost astfel solutionate definitiv intr-un termen record de 1339 zile, in conditiile in care legea insolventei prevede ca acestea se vor solutiona intr-un termen de 5 zile!”.

Iata asadar ca, la patru ani de la declansarea celei mai ample operatiuni de hartuire in instanta a Hidroelectrica, “baietii destepti” Buzaianu (reprezentantul Energy Holding si al Alpiq-urilor), Machitski (ALRO), Tufan si Anastasescu (Elsid si Electrocarbon), care au muls statul roman de mai multe miliarde de euro, iar prejudiciul adus doar in perioada 2006-2012 depasind un miliard de euro, au inceput sa piarda, pe banda rulanta, atat la Tribunalul Bucuresti, cat si la Curtea de Apel, procesele deschise impotriva companiei de stat.

avocat Emeric Domokos Hancu - SCHOENHERR & ASOCIAȚII
Emeric Domokos Hancu (avocat Alpiq-uri) – ”SCHOENHERR & Asociatii”

Au inceput sa apara, asadar, solutiile care confirma justetea masurii de denuntare, in anul 2012, a contractelor cu mafiotii ”destepti” de tip Buzaianu. In tot acest timp, armatele de avocati ale ”desteptilor” au folosit toate tertipurile juridice pentru a amana judecarea cauzelor.

Au invocat, pe rand, in fiecare dosar, expertize judiciare si extrajudiciare, obiectiuni la obiectiuni, obiectiuni la expertize, expertize la obiectiuni si obiectiuni la expertizele obiectiunilor, doar pentru a se calcula, parafrazand un fotbalist celebru, cat s-ar fi castigat daca nu s-ar fi pierdut, sau care a fost viteza apei la intrarea si la iesirea din lacurile de acumulare in functie de vectori perturbatori precum bataia vantului din Est in nopti cu luna plina si cum a influentat asta seceta din 2011-2012, ca sa nu mai vorbim de experti care se plagiau unul pe altul la fel ca ”doctorii” lui Oprea&Ponta dar care, in plus duhneau a spaga mai puternic decat Buzaianu a parfum rusesc, tertipuri atat de dragi avocatilor de la Casele de avocatura Schoenherr si Țuca, Zbârcea și Asociații.

avocat Ionut Serban - "Tuca, Zbarcea & Asociatii"
Ionut Serban – „Tuca, Zbarcea & Asociatii” (avocat Energy Holding)

Succesul “fetelor destepte” de la Hidroelectrica nu putea fi obtinut insa fara impartialitatea si profesionalismul dovedit deja de magistrati precum tânarul judecator sindic Vasile Fițigău,  președintele completului de judecata de la Tribunalul București, sau precum cei din completul compus din judecatoarele Madalina Badea, Adina Corbos si Carmen Mihaela Negoescu de la Curtea de Apel Bucuresti.

Dosarele in care acum, dupa aproape 4 ani, se da castig de cauza Hidroelectrica, in defavoarea ”baietilor destepti”, au avut un traseu extrem de ciudat, anumite complete de judecata de la Tribunalul Bucuresti si de la Curtea de Apel favorizandu-i in mod ciudat pe profitorii de pe sârmele statului, protejati mai bine de un deceniu de politicienii corupti din guvernele Nastase, Tariceanu si Boc.

Am aratat in alta parte cum, dupa interventia de tip mafiot a lui Buzaianu pe langa magistrati, monitorizata de procurorii DNA si aflata deja in atentia acestora, o instanta de la Sectia a VI-a Civila a Tribunalului Bucuresti i-a dat castig de cauza mituitorului (refugiat din 2008, pentru protectie, in Elvetia), la foc automat, in trei dosare:  22864/3/2013 (parat Energy Holding), 22857/3/2013 (parat Alpiq Romenergie) si 22862/3/2013 (parat Alpiq Romindustries). Aici era vorba de dosare cu o miza de 1.662 milioane lei (375 milioane de euro), bani pe care compania de stat a vrut sa-i recupereze, prin instanta, de la grupul mafiot condus si reprezentat apoi de Nicolae (alias Nicolas) Buzaianu si ceilalti ca el. Atacate cu recurs la Curtea de Apel, in primul dintre dosare (22864/3/2013) instanta a ramas in pronuntare, in al doilea (22857/3/2013) a respins actiunea avocatilor Hidroelectrica, iar ultimul (22862/3/2013) se afla pe rol, cu termen pe 10 martie.

Bica-12 1Bica-13 1

Alte trei procese (dosarele: 22062/3/2013 – Energy Holding solicita despagubiri de  1,047 miliarde lei , 22367/3/2013 – Alpiq Romenergie solicita despagubiri de 215.752.920,21 lei si 22371/3/2013 – Alpiq Romindustries solicita despagubiri de 398.615.235,65 lei), de care era interesat Buzaianu in perioada in care mituia magistrati, inca se afla pe rolul unui complet al sectiei a VII-a a Tribunalului Bucuresti, compus dintr-un  judecator greu de corupt, dupa opinia mea, Vasile Fițigau.

Dupa cum se stie, in 2012, dupa invocarea de catre Hidroelectrica a clauzei de forta majora si denuntarea contractelor bilaterale incheiate cu”baietii destepti”, ca urmare a faptului ca in perioada octombrie 2011-decembrie 2012, Hidroelectrica s-a confruntat cu o seceta extrema, caracterizata prin cele mai mici debite inregistrate pe Dunare in ultimii 150 de ani si materializata printr-un minim istoric al productiei de energie electrica de doar  11,8 TWh in anul 2012, ofensiva ”desteptilor” impotriva companiei de stat s-a declansat pe toate fronturile juridice posibile, armatele de avocati ale lui Buzaianu, partenerilor si complicilor lui actionand pe cel putin cinci directii: 1. contestatii la tabelul preliminar al creanțelor, prin care se solicita inscrierea la masa credala cu o suma totala de 1 miliard de lei, 2. actiuni in despagubire pentru denuntarea contractelor unilaterale in cuantum de 1,67 miliarde lei, 3. contestatii impotriva denuntarii contractelor bilaterale, 4. contestatii impotriva masurii de aplicare a clauzei de forta majora in contractele bilaterale si 5. opozitii impotriva hotararii de deschidere a insolventei.

In paralel, cum am amintit deja, mafiotul Buzaianu, care oficial afirma ca nu mai are nicio legatura cu firmele Energy Holding si Alpiq, a fost surprins de procurorii DNA folosind instrumente ale crimei organizate (mituire a unui judecator repartizat pe langa seful DIICOT, creare de grup infractional organizat) pentru a rezolva favorabil anumite dosare aflate pe rolul unor instante de la Tribunalul Bucuresti, dupa ce o mituise deja cu 5 milioane de euro, conform  propriului autodenunt, pe Elena Udrea pentru a interveni la sefii Hidroelectrica ca sa prelungeasca, cu cativa ani mai devreme decat data la care expirau, contractele preivilegiate cu Hidroelectrica. Asta ar putea fi una dintre explicatiile la intrebarea de ce anumite dosare, favorabile Hiodroelectrica intr-o prima faza, au fost intoarse spre rejudecare, in recurs, de magistrati de la Curtea de Apel, primind apoi, dupa doi-trei ani de expertize-contraexpertize-obiectiuni-contraobiectiuni, din nou aceleasi solutii la Tribunal ca inainte de recuzare, intr-un fel de ping-pong cu dosarul jucat intre magistrati.

In acest moment, pe rolul sectiei VII Civila a Tribunalului Bucuresti mai sunt de solutionat, dupa zeci de amanari de termene la cererea avocatilor baietilor odata ”deștepti” pe motiv de expertize-contraexpertize-obiecțiuni la expertize-expertize la obiecțiuni,  zece dosare repartizate astfel:

  • cinci dosare din categoria contestatiilor la tabelul preliminar, contestatoare fiind Energy Holding (pretentii de 91,1 mil.lei), Alpiq Romenergie (295,6 mil. Lei), Elsid Titu (13 mil. lei), Electrocarbon (18,1 mil lei) si EFT AG  (11,3 mil. lei);
  • o contestatie formulata impotriva masurii denuntarii unor contracte de vanzare cumparare energie electrica de catre administratorul judiciar, formulata de Andrytz Hydro GmbH Viena;
  • o contestatie impotriva masurii da aplicare a cauzei de forta majora in contractele bilaterale in 2012, formulata de Alro SA și
  • trei actiuni in despagubire formulate de traderi impotriva Hidroelectrica, astfel: Alpiq Romindustries solicita daune de 398,6 milioane lei, Alpiq Romenrgie 215,7 mil. lei si Energy Holding 1047 milioane lei, asadar despagubiri totale din partea grupului ”desteptului” Buzaianu de 1662 milioane lei!

Iata, mai jos, situatia dosarelor Hidroelectrica aflate pe rolul diferitelor instante in prima jumatate a lunii decembrie 2015, asupra careia au intervenit modificarile prezentate:

Situatia litigiilor.

Litigiile generate de procedura insolventei pot fi grupate in doua diviziuni principale, prima cunoscand si subdiviziuni, dupa cum urmeaza:

  1. Contestatii in procedura insolventei:

(i)  Contestatii formulate impotriva Tabelului preliminar al creantelor;

(ii) Contestatii formulate impotriva masurii denuntarii unor contracte de vanzare-cumparare a energiei electrice de catre administratorul judiciar.

(iii)Contestatii  impotriva  masurii  de  aplicare  a  clauzei  de  forta  majora  in  contractele bilaterale in anul 2012.

(iv)Opozitii impotriva hotararii pronuntata in data de 20.06.2012 prin care a fost deschisa procedura insolventei

  1. Actiuni in despagubiri impotriva unor traderi de energie electrica sau formulate de traderi impotriva Hidroelectrica.
  1. Contestatii in procedura insolventei.

Contestatiile formulate impotriva Tabelului preliminar de creante.

(i)  Contestatia formulata de Alpiq Romindustries SRL.

Alpiq Romindustries este si unul dintre traderii de energie ale caror contracte bilaterale  de vanzare a energiei electrice au fost denuntate, astfel ca suma pentru care a solicitat inscrierea la masa credala are si o componenta de despagubiri pentru denuntare.

Alpiq Romindustries a solicitat inscrierea la masa credala cu suma de 449.900.015,68 lei, reprezentand (i) despagubiri pentru nelivrarea intregii cantitati contractate in anul 2011, ca efect al invocarii clauzei de forta majora si (ii) despagubiri pentru denuntarea contractului de catre administratorul   judiciar.   Mentionam   ca   Initial   suma   solicitata   a   fost   in   cuantum   de 527.790.918,03  lei,  aceasta  fiind  redusa de catre Alpiq  Romindustries printr-o  precizare de actiune.

Contestatia a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII-a Civila sub nr. 36549/3/2012 iar prin sentinta nr. 5558/05.06.2013 a fost respinsa ca inadmisibila.

Recursul Alpiq impotriva acestei sentinte a fost admis de Curtea de Apel Bucuresti, care prin decizia civila nr. 463/25.02.2014 a admis recursul, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare instantei de fond.

Urmatorul termen de judecata in rejudecare a fost fixat la data de 16.12.2015.

(ii) Contestatia formulata de Alpiq Romenergie SRL.

Contestatorul este de asemenea unul dintre traderii de energie ale caror contracte bilaterale de vanzare a energiei electrice au fost denuntate, astfel ca suma pentru care a solicitat inscrierea la masa credala are si componenta de despagubiri pentru denuntare.

Alpiq Romenergie a solicitat inscrierea la masa credala cu suma de 295.589.881,51 lei, reprezentand (i) despagubiri pentru nelivrarea intregii cantitati contractate in anul 2011, ca efect al invocarii clauzei de forta majora si (ii) despagubiri pentru denuntarea contractului de catre administratorul   judiciar.   Mentionam   ca,   initial,   suma   solicitata   a   fost   in   cuantum   de 719.152.974,30 lei, aceasta fiind redusa de catre Alpiq Romenergie printr-o precizare de actiune.

Contestatia a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII-a Civila sub nr. 36546/3/2012 iar prin sentinta nr. 3788/10.04.2013 a fost respinsa ca inadmisibila.

Recursul Alpiq impotriva acestei sentinte a fost admis de Curtea de Apel Bucuresti prin decizia 1027/16.04.2014, instanta constatand nulitatea completarii motivelor de recurs formulate de Alpiq (vizand anularea  unor  incheieri  din  dosarul  de  fond),  insa  admitand  recursul  pentru motivele formulate initial, sentinta fiind casata si cauza trimisa spre rejudecare instantei de fond.

Urmatorul termen in fata instantei de fond in rejudecare a fost fixat la data de 16.12.2015.

(iii)Contestatia formulata de Energy Holding.

Energy  Holding  a  solicitat  inscrierea  in  Tabelul  preliminar  al  creantelor  cu  suma  de 91.137.692,26  lei  reprezentand  prejudiciu  pentru  neexecutarea  de  catre  Hidroelectrica  a obligatiei de a livra intreaga cantitate de energie electrica prevazuta in contract pentru anul 2011, an in care datorita secetei accentuate Hidroelectrica a invocat clauza de forta majora si a redus cantitatile livrate in toate contractele bilaterale.

Administratorul judiciar a respins cererea de inscriere in tabel, masura fiind contestata de Energy Holding in cadrul dosarului nr. 36545/3/2012.

Prin sentinta nr. 3757/10.04.2013 Tribunalul Bucuresti a respins contestatia ca inadmisibila. Recursul Energy Holding impotriva sentintei susmentionate a fost admis de Curtea de Apel prin decizia civila nr. 643/12.03.2014, sentinta fiind casata si cauza trimisa spre rejudecare. Urmatorul termen in fata instantei de fond in rejudecare a fost fixat la data de 16.12.2015.

(iv)Contestatia formulata de Termoelectrica S.A.

Termoelectrica a formulat declaratie de creanta admisa in parte de administratorul judiciar, care a respins la inscriere suma de 9.336.477,76 lei solicitata de Termoelectrica cu titlu de penalitati contractuale.

Contestatia Termoelectrica impotriva tabelului preliminar a fost admisa de judecatorul sindic, care prin sentinta nr. 1150/06.02.2013 pronuntata in dosarul nr. 36561/3/2012 a dispus inscrierea creantei sub conditie suspensiva.

Recursul declarat de administratorul judiciar a fost admis de Curtea de Apel Bucuresti, care prin decizia nr. 456/25.02.2014 a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare.

La termenul de judecata din data de 29.04.2015 instanta a ramas in pronuntare asupra fondului cauzei, aceasta fiind amanata succesiv pentru 6, 13 si 20 mai 2015, cand instanta a admis cererea Hidroelectrica de repunere pe rol a cauzei pentru a se pune in discutie  hotararea Comisiei Europene prin care derularea contractului cu Termoelectrica a fost declarata ajutor de stat.

La termenul de judecata din data de 02.12.2015 instanta a ramas in pronuntare. Pronuntarea a fost amanata o saptamana.

(v) Contestatia formulata de Elsid Titu SA.

Elsid a formulat declaratie de creanta pentru suma de 13.026.661 lei reprezentand prejudiciu pentru neexecutarea de catre Hidroelectrica a obligatiei de a livra intreaga cantitate de energie electrica pentru anul 2011, datorita activarii clauzei de forta majora motivat de seceta accentuata.

Administratorul judiciar a respins cererea de inscriere, masura fiind contestata de Elsid in fata judecatorului sindic in cadrul dosarului nr. 36861/3/2012.

Prin sentinta nr. 3806/10.04.2013 Tribunalul Bucuresti a respins contestatia ca inadmisibila.

Recursul Elsid impotriva sentintei mentionate a fost admis de Curtea de Apel Bucuresti, care prin decizia nr. 456/25.02.2014 a casat sentinta si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

Urmatorul termen in fata instantei de fond in rejudecare a fost fixat la data de 13.01.2016.

(vi)Contestatia formulata de Electrocarbon SA.

Electrocarbon a  formulat  declaratie de  creanta  pentru  suma  de 18.074.422  lei  reprezentand prejudiciu pentru neexecutarea de catre Hidroelectrica a obligatiei de a livra intreaga cantitate de energie electrica pentru anul 2011, datorita activarii clauzei de forta majora motivat de seceta accentuata.

Administratorul judiciar a respins cererea de inscriere, masura fiind contestata de Electrocarbon in fata judecatorului sindic, in cadrul dosarului nr. 36857/3/2012.

Prin sentinta nr. 3754/10.04.2013 Tribunalul Bucuresti a respins contestatia ca inadmisibila.

Recursul Electrocarbon impotriva sentintei mentionate a fost admis de Curtea de Apel Bucuresti, care prin decizia nr. 889/04.04.2014 a casat sentinta si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

Urmatorul termen in fata instantei de fond in rejudecare a fost fixat la data de 16.12.2015.

(vii)     Contestatia formulata de Alro SA Slatina.

Alro a formulat declaratie de creanta pentru suma de 129.664.792,20 lei reprezentand prejudiciu pentru neexecutarea de catre Hidroelectrica a obligatiei de a livra intreaga cantitate de energie electrica pentru anul 2011, datorita activarii clauzei de forta majora motivat de seceta accentuata.

Administratorul judiciar a respins cererea de inscriere, masura fiind contestata de Alro in fata judecatorului sindic, in cadrul dosarului nr. 36781/3/2012.

Prin sentinta nr. 3789/10.04.2013 Tribunalul Bucuresti a respins contestatia ca inadmisibila.

Recursul Alro impotriva sentintei mentionate a fost admis de Curtea de Apel Bucuresti, care prin decizia nr. 464/25.02.2014 a casat sentinta si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

Urmatorul termen in fata instantei de fond in rejudecare a fost fixat la data de 16.12.2015.

(viii)    Contestatia formulata de EFT AG.

EFT a formulat declaratie de creanta pentru suma de 11.287.478,89 lei reprezentand prejudiciu pentru neexecutarea de catre Hidroelectrica a obligatiei de a livra intreaga cantitate de energie electrica pentru anul 2011, datorita activarii clauzei de forta majora motivat de seceta accentuata.

Administratorul judiciar a respins cererea de inscriere, masura fiind contestata de EFT in fata judecatorului sindic, in cadrul dosarului nr. 37379/3/2012.

Prin sentinta nr. 1151/06.02.2013 Tribunalul Bucuresti a respins contestatia ca inadmisibila.

Recursul EFT impotriva sentintei mentionate a fost admis de Curtea de Apel Bucuresti, care prin decizia nr. 644/12.03.2014 a casat sentinta si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

Urmatorul termen in fata instantei de fond in rejudecare a fost fixat la data de 27.01.2016.

(ix)Contestatia formulata de Andritz Hydro GMBh Ravensburg.

Andritz a formulat cerere de inscriere la masa credala pentru creante aferente lucrarilor efectuate conform contractelor in vigoare. Cererea a fost admisa in parte, administratorul judiciar respingand cererea pentru suma de 846.403,35 lei considerand ca aceasta suma nu este datorata de Hidroelectrica.

Contestatia Andritz a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr. 37358/3/2012, fiind respinsa ca neintemeiata prin sentinta civila nr. 1405/13.02.2013.

Recursul  Andritz  a  fost  admis  de  Curtea  de  Apel  Bucuresti,  care  prin  decizia  civila  nr. 839/25.03.2014 a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare instantei de fond. Urmatorul termen in fata instantei de fond in rejudecare a fost fixat la data de 16.12.2015.

Contestatii formulate impotriva masurii denuntarii unor contracte de vanzare-cumparare a energiei electrice de catre administratorul judiciar.

(i)  Contestatia formulata de Alpiq Romindustries.

Constatand  ca  debitoarea  inregistreaza  prejudicii  din  executarea  contractului  de  vanzare  a energiei electrice incheiat cu acest trader, administratorul judiciar a dispus denuntarea contractului, in temeiul art. 86 din Legea insolventei, cu efect de la 01.08.2012.

Impotriva masurii denuntarii Alpiq Romindustries a formulat contestatie, inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr. 31379/3/2012.

Prin sentinta civila nr. 5557/05.06.2013 judecatorul sindic a respins contestatia ca inadmisibila. Recursul Alpiq Romindustries a fost admis de Curtea de Apel Bucuresti prin decizia civila nr. 461/25.02.2014,  prin  care  s-a  dispus  casarea  sentintei  si  trimiterea  cauzei  spre  rejudecare instantei de fond.

La termenul de judecata din data de 13.05.2015 instanta a ramas in pronuntare si a amanat pronuntarea pana la data de 05.06.2015 cand prin sentinta nr. 5323 a respins pe fond contestatia ca neintemeiata.

Solutia poate fi atacata cu recurs la Curtea de Apel Bucuresti.

(ii) Contestatia formulata de Energy Holding.

In mod similar contractului mai sus referit, si in privinta contractului incheiat cu acest trader administratorul judiciar a constatat ca aduce pierderi averii debitoarei, motiv pentru care a dispus denuntarea cu efect de la 01.08.2012.

Impotriva  masurii  denuntarii  Energy  Holding  a  formulat  contestatie,  inregistrata  pe  rolul Tribunalului Bucuresti sub nr. 29713/3/2012.

Prin sentinta civila nr. 5355/29.05.2013 judecatorul sindic a respins contestatia ca inadmisibila. Recursul Energy Holding a fost admis de Curtea de Apel Bucuresti prin decizia civila nr. 729/20.03.2014,  prin  care  s-a  dispus  casarea  sentintei  si  trimiterea  cauzei  spre  rejudecare instantei de fond.

Prin  sentinta  civila  nr.  43/06.01.2015  pronuntata  pe  fond  in  rejudecare,  Tribunalul

Bucuresti a respins contestatia ca neintemeiata.

Solutia a fost atacata cu recurs la Curtea de Apel Bucuresti.

Prin decizia civila nr. 705/12.11.2015 instanta a respins ca nefondat recursul declarat de Energy Holding, obligand-o la plata cheltuielilor de judecata in suma de 29.293,07 lei. Solutia este irevocabila.

(iii)Contestatia formulata de Andritz Hydro GMBh Viena.

Analizand relatia contractuala dintre Andritz si Hidroelectrica nascuta in baza contractului-cadru nr. 2I/50765 din 09.11.2001 si constatand ca in baza acestui contract cadru au fost incheiate acorduri subsecvente si independente materializate in Amendamentele nr. 4/05.12.2002 respectiv

6/26.03.2003, Amendamente care nu au fost niciodata executate de Andritz insa in temeiul carora Hidroelectrica achitase un avans consistent, administratorul judiciar a dispus denuntarea acestora.

Impotriva masurii denuntarii Andritz a formulat contestatie, inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr. 4697/3/2013. Prin sentinta nr. 5561/05.06.2013 Tribunalul a respins contestatia ca neintemeiata. Recursul  Andritz  impotriva  acestei  sentinte  a  fost  admis  prin  decizia  Curtii  de  Apel  nr. 731/20.03.2014, prin care a fost casata sentinta si cauza trimisa spre rejudecare. Urmatorul termen in fata instantei de fond in rejudecare a fost fixat la data de 16.12.2015.

Contestatii impotriva masurii de aplicare a clauzei de forta majora in contractele bilaterale in anul 2012.

(i)   Contestatia formulata de Alro SA Slatina.

In  anul  2012  managementul  Hidroelectrica  a  decis  aplicarea  clauzei  de  forta  majora  in contractele bilaterale, datorita scaderii drastice a productiei pe fondul secetei intense. Masura a fost contrasemnata de administratorul judiciar.

Alro a contestat masura aplicarii clauzei de forta majora la judecatorul sindic, care prin sentinta nr. 4394/24.04.2013 pronuntata in dosarul nr. 31569/3/2012 a respins ca inadmisibila contestatia.

Recursul Alro impotriva sentintei a fost admis de Curtea de Apel Bucuresti, care prin decizia nr.

462/25.02.2014 a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare instantei de fond. Urmatorul termen in fata instantei de fond in rejudecare a fost fixat la data de 27.01.2016. (ii)  Contestatia formulata de Elsid Titu SA.

Elsid Titu SA este unul dintre traderii ale caror contracte au fost afectate de aplicarea clauzei de forta majora in anul 2012 de catre managementul Hidroelectrica, formuland de asemenea contestatie impotriva acestei masuri.

Ca si Alro SA, Elsid a contestat masura aplicarii clauzei de forta majora la judecatorul sindic, care prin  sentinta nr. 4393/24.04.2013  pronuntata in  dosarul  nr. 31833/3/2012  a respins  ca inadmisibila contestatia.

Recursul Elsid impotriva sentintei a fost a fost admis de Curtea de Apel Bucuresti, care prin decizia nr. 1026/16.04.2014 a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare instantei de fond.

Prin  sentinta  civila  nr.  1443/11.02.2015  pronuntata  pe  fond  in  rejudecare,  Tribunalul

Bucuresti a respins contestatia ca neintemeiata.

Solutia a fost atacata cu recurs la Curtea de Apel Bucuresti.

Prin  decizia  civila  nr.  706/12.11.2015  instanta  a  respins  recursul  Elsid  ca  nefondat, obligand Elsid si la plata de cheltuieli de judecata in suma de 29.293,07 lei.

Opozitiile impotriva hotararii de deschidere a procedurii insolventei.

Impotriva hotararii pronuntata de Tribunalul Bucuresti la data de 20.06.2012 in dosarul nr.

22456/3/2012, prin care a fost deschisa procedura insolventei, au formulat opozitie traderii Alpiq Romindustries, Alpiq Romenergie, Alpiq AG, respectiv Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind si federatia Sindicatul National Petrom Energie.

Opozitiile au  fost inregistrate pe rolul  Tribunalului  Bucuresti  si  au  fost  conexate in  cadrul dosarului nr. 26502/3/2012.

Prin sentinta nr. 6218/19.06.2013 Tribunalul a admis exceptia lipsei de interes, invocata din oficiu, motivata pe stadiul avansat al procedurii insolventei.

Recursul traderilor mentionati precum si al Sindicatelor a fost admis de Curtea de Apel prin decizia civila nr. 459/25.02.2014, instanta dispunand casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin sentinta civila nr. 1440/11.02.2015 pronuntata pe fond in rejudecare, Tribunalul Bucuresti a respins toate opozitiile ca neintemeiate si a obligat oponentii la plata cheltuielilor de judecata avansate de catre Hidroelectrica.

Solutia a fost atacata cu recurs la Curtea de Apel Bucuresti, urmatorul termen in recurs fiind stabilit pentru data de 14.01.2016.

  1. Actiuni in despagubiri impotriva unor traderi de energie electrica sau formulate de traderi impotriva Hidroelectrica.

Actiuni formulate de traderi impotriva Hidroelectrica.

(i)  Actiunea formulata de Alpiq Romindustries.

Acest trader a formulat actiune in despagubiri intemeiata pe dispozitiile art. 86 alin. (2) din Legea insolventei prin care a solicitat obligarea Hidroelectrica la plata sumei de 398.615.235,65 lei cu titlu de daune pentru denuntarea contractului de catre administratorul judiciar.

Mentionam  ca  sume  cu  acelasi  titlu  au  fost  solicitate  de  acest  trader  si  prin  intermediul contestatiei la tabelul preliminar.

Actiunea este inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr. 22371/3/2013 si are termen de judecata la data de 27.01.2016.

(ii) Actiunea formulata de Alpiq Romenergie.

Similar situatiei anterior descrise, traderul a formulat de asemenea actiune in despagubiri intemeiata pe dispozitiile art. 86 alin. (2) din Legea insolventei prin care a solicitat obligarea Hidroelectrica la plata sumei de 215.752.920,21 lei cu titlu de daune pentru denuntarea contractului de catre administratorul judiciar.

Si acest trader a solicitat sume cu acelasi titlu si pe calea contestatiei la tabelul preliminar.

Actiunea este inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr. 22367/3/2013 si are termen de judecata la data de 16.12.2015.

(iii)Actiunea formulata de Energy Holding.

Energy Holding a formulat o actiune similara in despagubiri pentru suma de 1.047.308.908,79 lei, intemeiata tot pe dispozitiile art. 86 alin. (2) din Legea insolventei.

Cauza este inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr. 22062/3/2013 si are termen de judecata la data de 27.01.2016, acordat pentru efectuarea expertizei contabile.

Actiuni formulate de Hidroelectrica impotriva traderilor de energie.

(i)  Actiunea formulata impotriva Alpiq Romindustries.

Hidroelectrica a solicitat prin actiune obligarea Alpiq Romindustries la plata de despagubiri pentru refuzul de a renegocia cu buna credinta pretul energiei electrice, refuz datorita caruia Hidroelectrica a inregistrat prejudicii egale cu  diferenta dintre pretul practicat in pietele de energie electrica, si pretul contractual.

Actiunea  a  fost  inregistrata  pe  rolul  Tribunalului  Bucuresti  sub  nr.  22862/3/2013,  fiind solutionata de instanta prin sentinta civila nr. 1598/01.04.2014 prin care actiunea precizata a fost respinsa ca neintemeiata.

Impotriva solutiei a fost declarat apel motivat in termenul legal. Urmatorul termen de judecata in apel a fost fixat pentru data de 14.01.2016.

(ii) Actiunea formulata impotriva Alpiq Romenergie.

Hidroelectrica a solicitat prin actiune obligarea Alpiq Romenergie la plata de despagubiri pentru refuzul de a renegocia cu buna credinta pretul energiei electrice, refuz datorita caruia Hidroelectrica a inregistrat prejudicii egale cu  diferenta dintre pretul practicat in pietele de energie electrica, si pretul contractual.

Actiunea  a  fost  inregistrata  pe  rolul  Tribunalului  Bucuresti  sub  nr.  22857/3/2013  fiind solutionata de instanta prin sentinta civila nr. 2981/11.06.2014 prin care actiunea precizata a fost respinsa ca neintemeiata.

Impotriva  sentinte  a  fost  declarat  apel  motivat  in  termenul  legal.  Prin  decizia  civila  nr.

1454/05.10.2015 Curtea de Apel Bucuresti a respins ambele apeluri ca nefondate.

(iii)Actiunea formulata impotriva Energy Holding.

Hidroelectrica a solicitat prin actiune obligarea Energy Holding la plata de despagubiri pentru refuzul de a renegocia cu buna credinta pretul energiei electrice, refuz datorita caruia Hidroelectrica a inregistrat prejudicii egale cu  diferenta dintre pretul practicat in pietele de energie electrica, si pretul contractual.

Actiunea  a  fost  inregistrata  pe  rolul  Tribunalului  Bucuresti  sub  nr.  22864/3/2013  fiind solutionata de instanta prin sentinta civila nr. 3443/02.07.2014 prin care actiunea precizata a fost respinsa ca neintemeiata.

Impotriva solutiei a fost declarat apel in termenul legal. Inca nu a fost fixat termenul de judecata in apel.

Litigiile care nu sunt generate in mod direct de procedura de insolventa a Hidroelectrica si pe care le descriem pentru o privire completa asupra tuturor informatiilor relevante in procedura, sunt doua si anume litigiul pornit de Asocierea Hidroconstructia – Romelectro – ISPH impotriva Hidroelectrica pentru sume aferente lucrarilor la AHE Bumbesti – Livezeni, respectiv litigiul fiscal cu ANAF pentru sumele inscrise in Raportul de Inspectie Fiscala din data de 21.01.2014.

Litigiul cu Asocierea Hidroconstructia – Romelectro – ISPH.

Acest litigiu a fost generat de refuzul Hidroelectrica, intemeiat pe legislatia speciala a achizitiilor publice, de a incheia un act aditional la contractul de achizitie publica lucrari 21DI/16.01.2004 pentru lucrarile suplimentare efectuate de Asocierea Hidroconstructia – Romelectro – ISPH la constructia AHE Bumbesti  – Livezeni. Motivul refuzului a fost acela ca, potrivit OUG nr.

34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, lucrarile suplimentare care nu aveau un caracter absolut imprevizibil la momentul incheierii contractului trebuie atribuite dupa o noua procedura de atribuire, nefiind permisa demararea cu contractorul a procedurii de negociere fara publicarea prealabila a unui anunt de participare.

Avand in vedere faptul ca, pentru lucrarile suplimentare efectuate intre 2010 si 2013 nu a fost parcursa procedura legala de achizitie, Hidroelectrica nu a incheiat un act aditional cu Asocierea pentru decontarea acestora, cu atat mai mult cu cat cantitatea efectiva de lucrari nu a fost integral agreata.

Pentru considerentele ce preced, Asocierea a formulat cerere de chemare in judecata la Sectia de Contencios Administrativ a Tribunalului Bucuresti, prin care a solicitat pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act aditional la Contractul de lucrari si obligarea Hidroelectrica la plata sumei totale de 88.441.174,2 lei, compusa din (i) 68.016.774,59 lei lucrari suplimentare efectuate in perioada 2010 – 2013 si (ii) 20.424.399,61 lei alte despagubiri.

Cauza a fost inregistrata pe rolul Sectiei a II-a a Tribunalului sub nr. 40314/3/2013.

La termenul de judecata din data de 21.04.2015, instanta a disjuns capatul de cerere avand ca obiect pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act aditional la Contractul de lucrari, pentru care si-a retinut competenta si a continuat judecata, respectiv a admis exceptia necompetentei functionale a Sectiei a II-a a Tribunalului, pentru capetele de cerere avand ca obiect pretentii, invocata de catre Hidroelectrica.

Toate capetele de cerere avand ca obiect pretentii, disjunse coform celor aratate mai sus, au fost inregistrate pe rolul Sectiei a VII-a a Tribunalului Bucuresti sub nr. 16919/3/2015*.

In dosarul nr. 40314/3/2013 (avand ca obiect capatul de cerere prin care se solicita pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act aditional la contract), Tribunalul Bucuresti – Sectia a II-a Civila a pronuntat sentinta civila nr. 8350/24.11.2015 prin care instanta a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii, invocata de Hidroelectrica, si a respins actiunea pe acest considerent. Solutia este supusa apelului la Curtea de Apel Bucuresti.

In ceea ce priveste trimiterea cererilor de pretentii spre solutionare judecatorului sindic acesta este un fapt pozitiv, intrucat in opinia noastra sumele aferente lucrarilor efectuate pana la momentul deschiderii procedurii insolventei nu mai pot fi solicitate, nefiind cerute si inscrise in Tabelul preliminar. Ca atare, in privinta acestora consideram ca a operat decaderea conform art. 76 din Legea nr. 85/2006 si in mod evident indreptatit si cel mai in masura sa aplice aceasta sanctiune este in principal judecatorul sindic, familiarizat cu Legea insolventei. Sanctiunea decaderii ar afecta astfel mai mult de jumatate din sumele pretinse de Asociere.

In acest dosar – 16919/3/2015* – pe care urmeaza sa il solutioneze judecatorul sindic, la termenul de judecata din data de 02.12.2015 reclamanta a formulat cerere de recuzare a instantei. Urmeaza sa fie solutionata aceasta cerere si sa fie acordat apoi un alt termen de judecata.

Litigiul cu ANAF.

La data de 21.01.2014 ANAF – DGAMC a emis Raportul de inspectie fiscala nr. F-MC 7 si Decizia de impunere nr. F-MC 851 prin care au fost stabilite obligatii fiscale suplimentare de plata in suma de 232.519.889 lei.

Inspectia fiscala care s-a finalizat cu RIF si Decizia de impunere a fost initiata in procedura insolventei,  respectiv  la  data  de  09.08.2012  si  finalizata  in  perioada  de  dupa  inchiderea procedurii prin Sentinta insa anterior casarii acesteia de catre Curtea de Apel, respectiv la data de 21.01.2014.

Obiectul controlului a constat in verificarea pentru perioada 01.01.2007 – 30.06.2012 a ansamblului declaratiilor fiscale si operatiunilor relevante pentru impozitele, taxele, contributiile sociale si alte venituri datorate bugetului general consolidat al statului, verificarea modului de conformare  fiscala,  verificarea  modului  de  organizare  si  conducere  a  evidentei  fiscale  si contabile.  Strict  in  ceea  ce  priveste  impozitul  pe  profit,  verificarea  a  acoperit  perioada 01.01.2006 – 20.06.2013.

Mentionam  ca  sumele  cu  care  ANAF  –  DGAMC  a  solicitat  si  a  fost  inscrisa  in  Tabelul preliminar si definitiv nu sunt cele stabilite prin Decizia de impunere, sumele incluse in tabelul preliminar avandu-si izvorul in evenimente complet separate ca si obiect sau desfasurare in timp fata de cele verificate in timpul controlului si care s-au aflat la baza deciziei de impunere.

De asemenea, mentionam ca suma din Decizia de impunere s-a diminuat ca urmare a admiterii partiale  de  catre  ANAF  a  contestatiei  formulate  de  Hidroelectrica  impotriva  Deciziei  de impunere, in acest moment suma totala inscrisa in Decizia de impunere fiind de 214.385.212 lei.

Impotriva deciziei de solutionare a contestatiei Hidroelectrica a formulat actiune in contencios administrativ, aceasta fiind in stadiul de draft final si urmand a fi depusa la Curtea de Apel Bucuresti.

In cadrul dosarului de insolventa ANAF a formulat de asemenea si o cerere de plata, intemeiata pe dispozitiile art. 64 din Legea nr. 85/2006, pretinzand ca ar detine asadar o creanta curenta, nascuta in timpul procedurii pe considerentul formal ca Decizia de impunere a fost emisa in timpul procedurii insolventei.

Administratorul judiciar a respins cererea de plata, invocand decaderea ANAF din dreptul de a invoca sau valorifica un drept de creanta nedeclarat in termenul legal la masa credala, conform art. 76 si 137 din Legea nr. 85/2006.

Impotriva masurii administratorului judiciar ANAF a formulat contestatie, inregistrata sub nr. 22456/3/2012*/a1.

Prin sentinta civila nr. 6458/17.07.2015 pronuntata in dosarul mentionat instanta a respins contestaţia formulată de creditoarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva măsurii administratorului judiciar al debitoarei Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale HIDROELECTRICA SA de respingere a cererii de plată a creanţei curente prin raportul de activitate publicat în BPI nr. 1310/22.01.2015 ca neîntemeiată. Solutia poate fi atacata cu recurs în 7 zile de la comunicare.

Practic, prin aceasta solutie, instanta a validat masura administratorului judiciar de refuz la plata a sumei cuprinsa in Decizia de impunere si a constatat ca ANAF este decazuta din orice drept cu privire la acea creanta, inclusiv dreptul de a solicita suma respectiva dupa inchiderea procedurii insolventei.

In  mod  implicit  instanta  a  validat  rationamentul  administratorului  judiciar  potrivit  caruia creantele stabilite prin Decizia de impunere sunt neindoielnic anterioare deschiderii procedurii si trebuiau inscrise la masa credala chiar daca nu erau stabilite printr-un titlu, conform art. 64 alin. (3) din Legea 85/2006.

Neinscrierea in tabel a oricaror creante anterioare deschiderii procedurii  este sanctionata cu decaderea, sanctiune care, spre deosebire de prescriptie, implica disparitia dreptului din patrimoniul titularului (in cazul prescriptiei dreptul ramane, insa el nu mai este asigurat prin mecanismele coercitive ale statului). Asadar, din aceasta perspectiva, ANAF nu mai detine o creanta impotriva Hidroelectrica de la expirarea termenului de formulare a declaratiei de creanta pentru toate sumele din Decizia de impunere, concluzie validata de instanta prin sentinta mentionata mai sus (nr. 6458/17.07.2015).

Dan Badea

CRIMINALUL DIN CLEVELAND CARE A UCIS 15 PERSOANE ,A UCIS DUMINICA UN BATRAN DE 74 DE ANI ,CAUTAT DE POLITIE!

17 Apr

Poliția din Cleveland a anunțat că a declanșat operațiunea de căutare a unui suspect care ar fi împușcat un om în direct live pe facebook și a susținut că a mai ucis 12 sau 14 persoane, promițând și mai multe crime.

Bărbatul ucis în direct pe facebook avea 74 de ani și se numea Robert Godwin, a confirmat familia acestuia. Acesta a fost împușcat pe stradă.

Pagina sa de facebook nu mai poate fi accesată acum, dar există o capturi video.


Poliția afirmă că nu deține informații că suspectul ar fi făcut ceea ce susține și nici că acesta s-ar fi aflat în Cleveland.

„Suspectul a difuzat uciderea pe Facebook Live și a susținut că a comis mai multe alte omucideri care sunt încă verificate,“ a confirmat Poliția Cleveland într -o declarație publicată on – line.

Poliția îl descrie Steve Stephens ca având 1,85 metri inălțime, 110 kg, cu  barbă, purtând o cămașă în dungi polo albastru și gri sau negru inchis.

El conduce un Ford Fusion alb și este considerat înarmat și periculos. Poliția a cerut publicului să nu se apropie de Stephens și să sune la 911.

Stephens a susținut pe pagina sa de Facebook că a comis peste cincisprezece crime duminică , dar poliția nu a găsit probe încă, transmite NBC .

El ar fi avut o problemă cu mama și prietena sa.
LIVE:
https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2FCleveland19News%2Fvideos%2F10155276905259443%2F&show_text=0&width=560

UN GRUP DE PARLAMENTARI BRITANICI VOR RETRAGEREA CETATENIEI ENGLEZE A SUPUSEI COROANEI BRITANICE,ASMA ASSAD ,SOTIA LUI BASHAR AL-ASSAD!

17 Apr

Un grup de parlamentari britanici au sesizat Ministerul Afacerilor Interne al regatului solicitând să-i fie retrasă cetățenia Marii Britanii soției lui Bashar Assad, Asma Assad.

Potrivit presei britanice, inițiativa a fost înaintată după ce Asma a postat pe rețelele de socializare mesaje prin care sprijină deschis acțiunile soțului dânsei și acuză Occidentul de difuzarea unor informații false.

Cei cărora le aparține propunerea au mai subliniat că Asma Assad deține și cetățenia Siriei și astfel lipsirea ei de cea britanică nu ar fi o decizie ilegală. Autorii acestei inițiative sunt de părere că acest lucru va fi un „semnal puternic” pentru Bashar Assad.

Asma Assad s-a născut la Londra, iar părinții ei locuiesc acolo și în prezent. Anterior ea a declarat că nu va pleca din Siria.

PRESEDINTELE SERBIEI,ALECSANDER VUCIC,VREA SISTEME ANTIRACHETA DIN RUSIA!

17 Apr

Președintele ales al Serbiei a declarat duminică în fața jurnaliștilor că țara sa are nevoie de două divizii de sisteme de rachete antiaeriene S-300 și un punct de comandă, iar achiziția acestora este discutată la ora actuală cu Rusia și cu Belarus.

 

Aleksander Vucic a declarat că el personal a discutat cu președintele rus Vladimir Putin și cu cel belarus Aleksandr Lukașenko despre o posibilă obținere de către Serbia a sistemelor S-300.

 

Liderul de la Belgrad a precizat că la ora actuală nu există un acord privind livrarea de S-300, însă discuții personale cu Putin și Lukașenko pe marginea acestei chestiuni au avut loc.

Teoria conspirațiilor. GRUPUL BILDERBERG VREA SĂ TRANSFORME OMENIREA ÎNTR-O TURMĂ DE SCLAVI

17 Apr

Lupii Daciei

Toată lumea știe că Grupul Bilderberg este grupul cel mai influent din lume. El se declară un grup occidental de dezbateri publice, dar în realitate urmărește să acapareze întreaga planetă.
x x x x

Jim Tucker,  este unul dintre cei mai neobosiți vânători ai bilderbergilor, a declarat: ”Dumnezeu a creat Universul, iar Grupul Bilderberg i-a spus: mulțumim, de acum încolo de soarta planetei ne vom ocupa noi!”

 Inegalitatea dintre bogați și săraci este o consecință a politiciiGrupului Bilderberg. Aceasta face ca toți banii rezultați din economia modială să ajungă în buzunarele bogaților și ale odraslelor lor răsfățate.

 Pentru a-și atinge scopurile oculte Grupul Bilderberg se folosește de conducători marionetă precum președinteleBarack Obama.

Membrii Grupului Bilderberg sunt așa de influenți că numai o singură persoană precumGeorge Soros îi are la degetul mic pe toți conducătorii lumii.

 Vladimir Putin este de părere că Grupul…

Vezi articol original 184 de cuvinte mai mult

%d blogeri au apreciat asta: