ISTORICUL ALIANTELOR POLITICE,ELECTORALE SAU LA GUVERNARE DE DUPA 1989 IN CARE ROMANIA A FOST DISTRUSA SI CETATENII UCISI FARA MILA!!

19 Apr

Imagine similară

Conventia Democratica din Romania, 13 august 1996

Initial numita Conventia Democrata Romana, Conventia Democratica din Romania (CDR) a fost o alianta politica si electorala incheiata la 26 noiembrie 1991. Prima alianta dupa evenimentele din 1989 s-a constituit prin semnarea unui protocol pentru Instaurarea Democratiei intre PNTCD, PNL, PSDR, PER, PAC si UDMR.

 

S-au alaturat apoi Forumul Democratic Antitotalitar din Romania (Partidul Unitatii Democratice, Uniunea Democrat-Crestina, Alianta Civica, Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania, Solidaritatea Universitara, Asociatia 21 Decembrie, Miscarea Romania Viitoare, Sindicatul Politic „Fraternitatea”, Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi).

in 1992 au mai intrat in CDR Partidul National Liberal – Conventia Democratica (aprilie), Partidul National Liberal – Aripa Tanara (iunie) si Federatia Ecologista din Romania (august).

Primul succes al CDR a avut loc odata cu alegerile locale din 1992, cand CDR s-a clasat pe locul II dupa Frontul Democrat al Salvarii Nationale (condus de Ion Iliescu si proaspat desprins din FSN-ul condus de Petre Roman). Un succes a fost reprezentat si de alegerea ca primar al Bucurestiului a lui Crin Halaicu de PNL.

In aprilie 1992 PNL a parasit CDR, ceea ce a dus la scindarea partidului. PNL-Conventia Democratica a ramas in cadrul CDR.

Plecarea PNL a determinat reorganizarea CDR, realizata pe baza unui nou protocol semnat la 24 iunie 1992, cu PNTCD-ul condus de Corneliu Coposu in rolul de partid dominant.

La alegerile parlamentare si prezidentiale din septembrie – octombrie 1992 CRD a obtinut circa 20% din voturi la alegerile parlamentare, iar Emil Constantinescu s-a calificat in turul al doilea al alegerilor prezidentiale, obtinand 31,24% din voturi (in primul tur de scrutin), respectiv 38,57% din voturi in turul al doilea. In noiembrie 1992,

Corneliu Coposu a demisionat din pozitia de presedinte al Conventiei, recomandandu-l ca succesor pe Emil Constantinescu.

Coabitarea partidelor in interiorul Conventiei a fost dificila. Printre sursele de tensiune cele mai importante erau eforturile partidelor mai mici de a realiza o contrapondere la dominatia PNTCD, precum si politica UDMR de a obtine autonomia teritoriala pe criterii etnice. Pe rand, PSDR, UDMR, Partidul Liberal ’93 si Partidul Alianta Civica aveau sa paraseasca alianta, in perioada februarie – martie 1995.

La 22 martie 1995, Constantinescu a fost reales ca presedinte al CDR si a fost desemnat candidat la presedintia Romaniei. In toamna anului 1995, CDR si-a lansat platforma politica – „Contractul cu Romania” (23 noiembrie 1995), care promitea imbunatatirea vietii romanilor in decurs de 200 de zile de la preluarea guvernarii.

Localele din iunie 1996 au demonstrat ascensiunea popularitatii CDR. A fost la egalitate cu PSDR si a impus nrimarul Capitalei (Victor Ciorbea) si a castigat 5 din cele 6 primaru de sector).

Alegerile parlamentare din noiembrie 1996 au fost castigate de CDR cu 30,7% din voturi. Locurile de parlamentar obtinute au fost repartizate intre partidele componer te, pe baza unor evaluari facute cu privire la popularitatea acestora, pe baza a trei sondaje de opinie. Astfel, ponderea principala revenea PNTCD, urmat de PNL si PNL-CD.

CDR a castigat si prezidentialele. In primul tur de la 3 noiembrie 1996, Emil Constantinescu s-a clasat pe locul 2, dupa Ion Iliescu, dar inaintea lui Petre Roman. La 7 noiembrie s-a semnat un acord de colaborare electorala, parlamentara si guvernamentala intre CDR si Uniunea Social- Democrata (USD), constituita din PD si PSDR si s-a convenit sustinerea lui Emil Constantinescu in turul al doilea al alegerilor prezidentiale ceea ce a dus la victoria acestuia, cu 54,41% din voturi. La 6 decembrie 1996, s-a semnat un acord de solidaritate guvernamentala cu UDMR, trecandu- se astfel la prima tranzitie pasnica de putere in Romania din perioada postbelica.

Macinata de conflicte interne si pe fondul crizei economice accentuate popularitatea CDR s-a erodat puternic. PNTCD, in calitate de principal partid, a suferit cel mai puternic. Al doilea partid din Conventie, PNL, a solicitat mai intai instituirea unei situatii de paritate cu PNTCD, optand apoi pentru a se prezenta pe liste separate la alegerile locale din 2000, la care CDR a obtinut rezultate modeste, clasandu-se pe locul 5, dupa numarul de mandate obtinute. Pentru alegerile generale din toamna anului 2000, PNL nu a mai revenit in Conventie, astfel ca la 7 august 2000, la initiativa PNTCD, impreuna cu alte partide mai mici (Uniunea Fortelor de Dreapta, Alianta Nationala Crestin Democrata, Partidul Moldovenilor, Federatia Ecologista din Romania) s-a constituit o noua alianta politica, denumita Conventia Democrata Romana 2000, care insa nu a reusit sa stranga suficiente voturi (10% din voturile valabil exprimate, prag instituit de legea electorala in vigoarea la data alegerilor) pentru a mai intra in Parlament.

Patrulaterul ROSU (PDSR, PRM, PSM, PUNR)

La 20 ianuarie 1995, urmare a unor negocieri anevoioase, se semneaza Protocolul de colaborare politica intre PDSR, PUNR, PSM si PRM. Cele patru formatiuni se angajau sa colaboreze in Parlament in probleme de politica interna si internationala.

PDSR, PRM, PUNR si PSM colaborasera s: pana atunci, fara sa fi avut un Protocol scris. Gratie acestei realitati, guvernul minoritar PDSR, condus de Nicolae Vacaroiu si investit la 19 noiembrie 1992, supravietuise mai mult de doi ‘mi Desi nirpshicipau la guvernare, PSM, PUNR si PRM au sprijinit Cabinetul Vacaroiu in Parlament. Acest sprijin se baza pe notele comune ale celor patru formatiuni, dar mai ales pe existenta unui adversar comun: CDR.

Preocupat de statutul sau international, PDSR-ului ii convenise acest sprijin discret, prin care supravietuia la guvernare, fara a avea batai de cap cu Occidentul. Treptat-treptat, lucrurile incep sa se complice pentru PDSR. Motiunile de cenzura ameninta tot mai mult guvernul. Aliatii naturali voteaza alaturi de Opozitie, introduc motiuni simple. Disperat sa ramana la putere, PDSR angajeaza negocieri cu partide din Opozitie: Partidul Democrat (PD) si Partidul Alianta Civica (PAC). Un esec si se vorbeste chiar de alegeri anticipate.

Astfel ca, in a doua parte a lui 1994, PDSR se orienteaza catre aliatii naturali. Conditia supravietuirii e insa semnarea unui Acord Politic: PDSR, PRM, PUNR, PSM. E un lucru cerut imperios de aliati, PRM indeosebi.

La 20 ianuarie 1995 PDSR a semnat Protocolul Patrulaterului Rosu (asa i s-a spus in epoca) constrans de imprejurari. Cel care a fortat procesul a fost Corneliu Vadim Tudor.

Uniunea Social Democrata (USD)

S-a constituit la 27 septembrie 1995 intre Partidul Democrat (fostul FSN) si Partidul Social-Democrat Roman (PSDR). A fost doar o alianta electorala formata pentru alegerile locale, parlamentare si prezidentiale din 1996.

Polul Democratiei Sociale din Romania (PDSR, PSDR, PUR)

S-a constituit la 7 septembrie 2000. intre PDSR, PSDR si PUR Acest bloc electoral a castigat alegerile legislative si prezidentiale din noiembrie 2000. Una dintre clauzele contractului politic dintre PDSR si PSDR a fost prevederea potrivit careia, dupa alegeri, se va realiza fuziunea dintre cele doua partide social democrate

Alianta PDSR-PNL

Se constituie doar la nivel t irlamentar intre PDSR si PNL. PNL se obliga sa sustina Guvernul in Parlament. Protocolul a fost denuntat unilateral de PNL in mai 2001.

Alianta D.A. (PNL+PD)

La 28 septembrie 2003 se semneaza acordul de costituire a aliantei politice Alianta Dreptate si Adevar (Alianta D.A) dintre Partidul National Liberal si Partidul Democrat. In documentul constitutiv se spune ca „Alianta PNL-PD se bazeaza pe onoare si responsabilitate” si a fost semnat de presedintii de atunci ai PNL si PD, Theodor Stolojan si Traian Basescu.

La acea vreme ambele partide erau relativ modeste, ambele beneficiind de o intentie de vot sub 15%. Desi, initial, liberalul Theodor Stolajan era candidatul aliantei pentru Cotroceni, el s-a retras brusc din competitie si i­a lasat acest rol lui Traian Basescu.

Alianta D.A nu a castigat alegerile parlamentare din 2004, dar le-a castigat pe cele prezidentiale. Dupa negocieri secrete cu Partidul Umanist din Romania si UDMR au reusit sa formeze un guvern sub conducerea lui Calin Popescu Tariceanu, noul presedinte al PNL si co-presedinte al Aliantei D.A.

Alianta D.A. s-a rupt, neoficial, in 3 aprilie 2007, cand premierul Calin Popescu Tariceanu restructureaza Guvernului si nu ii mai include pe ministrii PD. PD anunta ca trece in Opozitie si practic de la 11 aprilie 2004 Alianta D.A isi inceteaza activitatea. Formal insa, coalitia dintre PD si PNL nu s-a rupt niciodata, niciunul dintre cele doua partide nedenuntand-o la Tribunalul Bucuresti.

Uniunea nationala PSD+PUR

S-a constituit in 9 septembrie 2004. Uniunea Nationala PSD+PUR a fost o alianta electorala constituita pentru alegerile din 2004 intre Partidul Social Democrat Si Partidul Umanist Roman.

In protocolul de costituire s-a precizat ca Adrian Nastase era candidatul la Presedintie din partea Uniuni Nationale PSD + PUR, iar Mircea Geoana viitorul premier.

Uniunea a castigat alegerile parlamentare, dar nu si pe cele prezidentiale, in urma unor negocieri PUR decide la 13 decembrie 2004 sa paraseasca alianta cu PSD si intra la guvernare alaturi de Alianta D.A. si UDMR.

Alianta PNL cu PSD din parlament (in Guvernarea Tariceanu)

S-a constituit in aprilie-mai 2007 imediat dupa ce PD a anuntat ca trece in opozitie fata de Guvernul Tariceanu. Se pare ca nu a existat un acord scris ci doar un gentelmen agreement.

PSD se obliga sa sprijine conditionat guvernul din Parlament. Alianta neoficiala a luat sfarsit dupa alegerile parlamentare din 2008 cand social- democratii au decis sa intre la guvernare alaturi de Partidul Democrat- Liberal.

Alianta PSD-PC (Partidul Social Democrat – Partidul Conservator)

S-a constituit ca alianta politica la 16 aprilie 2008. Alianta PSD-PC a castigat alegerile parlamentare din 2008, insa presedintele Traian Basescu l-a nominalizat pe Emil Boc, presedintele PDL (al doilea partid ca pondere), sa formeze guvernul.

In urma unor lungi dezbateri interne, Alianta PSD-PC a decis sa formeze un guvern alaturi de PDL. Guvernul a rezistat pana in 1 octombrie 2009 cand Alianta PSD-PC a decis sa treaca in Opozitie.

Alianta PSD-PC a rezistat pana in 10 februarie 2011 cand Partidul Conservator a format impreuna cu PNL o alta alianta politica – ACD (Alianta de Centru-Drepta).

Alianta dintre Alianta PSD+PC si PDL („visul lui Basescu”)

Alianta de guvernare s-a format la 14 decembrie 2008 prin semnarea unui acord de guvernare – „Parteneriatul pentru Romania”- intre PDL si Alianta PSD-PC.

Intelegerea e rezistat pana in 1 octombrie 2009 cand Alianta PSD-PC a decis sa treaca in Opozitie.

Coalitia PDL, UDMR, UNPR, Grupul Minoritatilor Nationale

Alianta de guvernare s-a format la 23 decembrie 2009 intre PDL, UDMR, Grupul Minoritatilor Nationale si Grupul parlamentarilor independenti (transformat mai tarziu in UNPR).

Alianta de guvernare a semnat un protocol de reinoire a colaborarii in 2011 si se pregatesc de semnarea altuia pentru 2012.

Alianta de Centru-Dreapta (PNL+PC)

Este o alianta politica care s-a format la 11 ianuarie 2011 intre Partidul National Liberal si Partidul Conservator. Alianta este in vigoare.

Uniunea Social Liberala (ACD + PSD)

Este o alianta politica intre PSD si ACD (PNL+PC). Alianta s-a constituit la 5 februarie 2011.

Alianta  Social- Liberala (PSD+ALDE) din 2014.

Anunțuri

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: