Arhiva | 6:33 pm

ASTAZI 10 MAI 2017,DEMERS FARA PRECEDENT.COMUNICATUL MISCARII PENTRU REGAT SI COROANA A DEPUS ACTIUNE JUDICIARA PENTRU CONSTATAREA NULITATII ABSOLUTA A FORMEI REPUBLICANE DE GUVERNAMANT!

10 mai

Imagini pentru REGII ROMANIEI POZE

 

Într-un comunicat transmis redacției noastre, suntem anunțați că Mișcarea pentru Regat și Coroană a întreprins demersul necesar pentru constatarea nulității absolute a formei republicane de guvernământ.

Comunicatul integral, mai jos.

Astăzi, 10 mai 2017, exprimând voința Convenției Naționale pentru Monarhie Constituțională (o coalitie largă a organizatiilor monarhiste din România), în conformitate cu hotărârea acesteia luată la începutul lunii aprilie și anunțată public, Mișcarea pentru Regat și Coroană a înaintat Parchetului General o sesizare prin care Ministerul Public este investit să efectueze cercetările necesare pentru stabilirea pe deplin a împrejurărilor concrete si a inlaturarii consecintelor decurgând din actele criminale care, după 6 martie 1945, au determinat răsturnarea ordinii constituționale a țării la data de 30 Decembrie 1947 și au determinat aservirea țării unei puteri străine și Armatei URSS de ocupatie, sub care s-a instaurat dictatura comunista in România. Acțiunea judiciară urmărește dovedirea nulității absolute a actului de instaurare a formei republicane de guvernământ, în scopul restaurarii organizării statului român modern, cu puternice rădăcini europene, ilustrat și exprimat de Monarhia constituțională, care a plasat România între cele mai prospere și civilizate țări ale lumii, statuată prin Constituția din 1923, considerată de către Convenția Națională pentru Monarhie Constituțională singura Constituție validă istoric și juridic.

În sesizare se arată că Ministerul Public nu mai este împiedicat să acționeze cu privire la consecințele criminale ale instaurării regimului comunist în România și că a dat deja curs acțiunilor care privesc crime ale acestui regim, încadrate deja prin decizii definitive drept crime împotriva umanității, demonstrînd că Justiția a decis că actele criminale și ilegale ale regimului comunist trebuie să înceteze a mai produce efecte. ”În acest context – se arată în sesizarea Mișcării pentru Regat și Coroană – se impune deschiderea unui dosar în Justiție cu privire la cercetarea actelor și faptelor comise la 30 Decembrie 1947, ca parte a atacului generalizat și sistematic asupra instituțiilor statului, împotriva drepturilor fundamentale ale omului, declanșat de structurile militare și paramilitare care au răsturnat ordinea constituțională în Regatul României și au capturat Statul Român până în Decembrie 1989 – Iunie 1990. Apreciem că sesizarea penală ar putea determina restabilirea ordinii legale și constituționale legitime, după atacurile generalizate și sistematice asupra instituțiilor democratice și a drepturilor fundamentale ale omului. Actualmente, Ministerul Public, delimitându-se de acțiunea împotriva statului de drept a Procuraturii RSR, nu ar mai putea fi împiedicat să cerceteze modalitatea criminală de răsturnare a ordinii constituționale a României la 30 decembrie 1947. Republica Populară Română s-a instaurat printr-o succesiune de acte de forţă și de grava fraudare a Constituției și a legii penale, în condițiile presiunii unui regim de ocupație sovieto-comunistă, în contra voinței majorității populației, care era împotriva înlăturării Monarhiei constituționale, dar în condițiile prezenței Armatei Roșii pe teritoriul României și a reprezentanților ei comuniști în Adunarea Deputaților și Guvern, nici legalitatea şi nici voinţa românilor nu mai contau în fața scopurilor ocupantului, de a-și legitima prin forță puterea. În consecință, pretinsa Lege nr. 363/1947 – intitulată LEGE nr.363 din 30 decembrie 1947 pentru constituirea Statului Roman in Republica Populara Romana” este un fals istoric și juridic. Acest fals ar fi trebuit sa preocupe autoritățile unui stat care declara la 22 Decembrie 1989 că s-a despărțit definitiv de comunism. În realitate, se despărțise doar de ceea ce a fost denumit “clanul Ceaușescu”.

Ca urmare, Mișcarea pentru Regat și Coroană, în numele Convenției Naționale pentru Monarhie Constituțională solicită ca și efectele acestei legi, ca ale tuturor crimelor comunismului, să fie înlăturate în mod efectiv, aceasta aceasta fiind misiunea Justiției, astfel ca Parlamentul să aibă o bază de pornire în restaurarea pe deplin a statului de drept în țara noastră, reprezentat de Monarhia Constituțională.

Trăiască Regele!
Așa să ne ajute Dumnezeu!

MIȘCAREA PENTRU REGAT ȘI COROANĂ
București, 10 mai 2017

Reclame

10 MAI – ZIUA INDEPENDENȚEI DE STAT A ROMÂNIEI ASTĂZI SE ÎMPLINESC 140 DE ANI DE LA ACEL MARE MOMENT ISTORIC… NICIDECUM IERI, ADICĂ PE 9 MAI !

10 mai

Image may contain: 1 person, beard and text

10 MAI – ZIUA INDEPENDENȚEI DE STAT A ROMÂNIEI
ASTĂZI SE ÎMPLINESC 140 DE ANI DE LA ACEL MARE MOMENT ISTORIC… NICIDECUM IERI, ADICĂ PE 9 MAI
La sfârşitul lui aprilie 1877, România s-a aflat în stare de război cu Turcia Otomană. Pe 9 mai 1 877, ministrul de externe al ţării, Mihail Kogălniceanu, a mers în Parlamentul de la Bucureşti şi a citit Declaraţia de independenţă a ţării. Iar a doua zi, pe 10 mai, domnitorul Carol I proclama solemn independenţa de stat a României. Aşadar, care din cele două date este ziua Independenţei noastre?
Adevărul se află ascuns chiar în Constitutia României din acel moment. Potrivit legii, domnitorul numea şi revoca miniştrii şi orice act al suveranului trebuia validat apoi de ministrul de resort. Cu alte cuvinte, pe 9 mai 1877 a avut loc citirea declaraţiei de independenţă de către ministrul Kogălniceanu şi mai apoi discutarea ei în Parlament. Dar intrarea în vigoare a acestei declaraţii s-a produs după ce, a doua zi, pe 10 mai, domnitorul Carol I a proclamat starea de independenţă ca stare de fapt. Aşadar, din punct de vedere legal, ziua independenţei a fost în mod voit legată de ziua de 10 mai. Altfel spus, Kogălniceanu însuşi a citit declaraţia în ziua de 9 mai pentru a-i da ocazia lui Carol I să proclame a doua zi Indepedenţa, pe 10 mai – de ziua dinastiei.
Polemica dintre susţinătorii zilei de 9 mai şi cei ai zilei de 10 mai nu este o dispută istorică, ci una politică. Începând cu anul 1948, regimul comunist a insistat voit pe declaraţia lui Kogălniceanu din 9 mai, tocmai pentru a-l scoate din istorie pe Regele Carol I şi pentru a trece sub tăcere ziua de 10 mai, care era ziua României regale. La drept vorbind, Kogălniceanu însuşi ar fi fost supărat de maniera ostentativ-politică în care a fost folosită declaraţia lui – cu atât mai mult cu cât Kogălniceanu n-a fost niciodată republican!

”Când parcurgem paginile istoriei noastre, noi vedem în mod constant, că Românii datoresc conservarea lor mai ales unei virtuţi caracteristice a lor, aceea de a fi strâns uniţi în ora pericolului, aceea de a nu avea decât un cuget, decât o inimă, decât o voinţă, când se atinge de binele comun, de interesele Patriei.
Unanimitatea cu care Senatul a proclamat ruperea unor legături care de mult îşi făcuseră timpul, care nu făceau decât a împiedica România în calea sa de pace şi de civilizaţiune, făcând-o solidară cu greşeli străine şi atrăgând asupra pământului nostru rele şi calamităţi neprovocate de noi; această unanimitate este o puternică dovadă, că viu este între Domniile-Voastre spiritul bătrânilor noştri, spiritul acelor mari strămoşi, care în timpurile cele mai grele n-au disperat niciodată de soarta României.
Urmează a trăi între noi acest spirit matur şi mântuitor, urmează a se întemeia din mult în mai mult concordia între toţi fiii aceleiaşi ţări: şi am ferma convicţiune că, cu toate greutăţile ce încă ne aşteaptă, vom ajunge la limanul dorit de toţi.
Şi dar, în prevederea acestei zile mult aşteptate, acestor zile frumoase, să zicem cu toţii:
Să trăiască România!
Să trăiască Senatul României!”
Carol I, cuvântul către Senat, la Proclamarea Independenței.

Sursa :http://nelufurtuna. blogspot.ro/

INTERVIU JUNCKER.ASTAZI PRESEDINTELE C.E. JEAN CLAUDE JUNCKER VA SOSI LA BUCURESTI,UNDE DUPA CE SE VA INTALNI CU LUXEMBURGHEZUL SAU ,NAZISTUL KLAUS WERNER JOHANNIS SI PREMIERUL ROMANIEI SORIN GRINDEANU VA SUSTINE UN DISCURS IN PLENUL REUNIT AL PARLAMENTULUI!

10 mai

Imagini pentru IOHANNIS,JUNCKER,GRINDEANU ,POZE
Imagine similară
INTERVIU Juncker: În zece ani de apartenenţă la UE, România are un câştig net de peste 26 de miliarde de euro Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, va fi prezent joi în România, unde va susţine un discurs în plenul reunit al Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu ocazia aniversării a zece ani de la aderarea României la Uniunea Europeană. De asemenea, Juncker are programate întâlniri cu preşedintele Klaus Iohannis şi cu premierul Sorin Grindeanu.
Înainte de a porni spre Bucureşti, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a acordat un interviu în exclusivitate ziarului „Adevărul“. 1. Domnule Preşedinte, fiţi binevenit în România. Prima mea întrebare este legată de percepţia pe care o parte a opiniei publice din ţara mea căreia îi este teamă că, într-un viitor apropiat, va lua naştrere o Europă cu mai multe cercuri concentrice, pe mai multe nivele, cu un „nucleu dur” din care compatrioţii mei să fie excluşi, din acel moment statutul lor fiind acela de „cetăţeni de rangul doi”. Ce aveţi să le spuneţi? Preşedintele Juncker: Mă bucur că sunt din nou în România. Am amintiri din România care preced cu mult mandatul meu ca preşedinte al Comisiei. Am fost întotdeauna şi sunt în continuare alături de România pe drumul ei european. Acesta este motivul pentru care nu pot accepta să se vorbească de cetăţeni de prim rang sau de al doilea rang. Aşa ceva nu poate exista în Europa. Există doar cetăţeni europeni – şi sunt cu toţii de prim rang ! Viitorul României este unul european, iar viitorul Europei trebuie să fie şi românesc. Astăzi mă aflu în România pentru că vreau să ascult ceea ce voi, românii, vă doriţi pentru viitorul Uniunii noastre şi pentru că vreau să vă încurajez să vă asumaţi responsabilitatea pentru construirea acestui viitor. Viziunea mea asupra Europei este una în care toţi mergem înainte împreună. Cu toate acestea, după cum ştiţi prea bine, nu toţi înaintăm întotdeauna cu aceeaşi viteză. Dar, departe de a rămâne în urmă, în ultimii ani România a fost în avangardă, în domenii în care alte ţări au ales să stea deoparte. În ultimii zece ani, România a participat la aproape toate proiectele care au implicat o cooperare consolidată, optând pentru conlucrarea cu grupuri mai mici de ţări, fie pentru înfiinţarea unei Curţi europene în materie de brevete, pentru armonizarea legislaţiei privind divorţul sau pentru înfiinţarea unui Parchet european cu rolul de a combate fraudele care prejudiciază bugetul UE. Chiar dacă România avansează mai repede decât majoritatea ţărilor, există totuşi o singură Uniune, şi uşa rămâne întotdeauna deschisă altor state care, mai târziu, vor dori să participe. Nu văd niciun motiv de teamă. Dimpotrivă, aceasta este o lume a posibilităţilor, şi o Europă cu viteze diferite este mult mai bună decât o Europă fără nicio viteză, ori care stă pe loc. Sper că, pe durata şederii mele în minunata dumneavoastră ţară, voi avea posibilitatea de a discuta aceste lucruri cu poporul român. 2. Domnule Preşedinte, există totuşi o bază reală pentru acest sentiment de excluziune pe care-l resimt compatrioţii mei. Să începem prin a vorbi de cererea făcută de ţara mea de a face parte din Spaţiul Schengen, proiect în care am investit mult pentru a îndeplini toate cerinţele tehnice. Am făcut tot ce trebuia şi am făcut şi bine, iar Comisia Europeană, Parlamentul European au spus şi au repetat acest lucru. de mai multe ori. Si, totuşi, nu s-a întâmplat nimic. Iar acum românii se întreabă, după părerea mea pe bună dreptate, DE CE? Care este răspunsul dvs.? Puteţi oare indica un orizont real de timp pentru rezolvarea acestei probleme? Preşedintele Juncker: Încă din prima zi a mandatului meu, am spus în mod clar că doresc ca acest lucru să se realizeze pe timpul cât voi fi preşedinte al Comisiei. Opinia Comisiei este că România a îndeplinit toate condiţiile necesare aderării la Schengenul. România este pregătită să intre în spaţiul Schengen. Comisia pe care o conduc, şi eu personal vom insista în acest sens. Dar mingea este acum în terenul statelor membre, pentru că, până la urmă, decizia nu o ia Comisia, ci Consiliul – in care statele membre sunt reprezentate – prin vot unanim. Puteţi în continuare să contaţi pe mine că voi rămâne de partea României. Cred că am dovedit, în anii trecuţi, că vom lupta pentru ca românii să beneficieze de drepturi egale în Europa. La fel am procedat în cazul acordului comercial dintre UE şi Canada, când i-am solicitat premierului canadian Trudeau să se angajeze că va ridica obligativitatea vizei pentru cetăţenii români şi bulgari, ca răspuns la semnarea de către state a acordului comercial. De la 1 mai, faptul că românii pot călători în Canada fără viză a devenit realitate, şi pe bună dreptate. Comisia va face demersuri şi va acţiona ca un intermediar onest în chestiunea privind aderarea la spaţiul Schengen. De asemenea, aveţi şi dumneavoastră un rol de îndeplinit: recent, România a făcut importante demersuri bilaterale în relaţia cu celelalte state membre. Aceasta este abordarea corectă şi, dacă România continuă să acţioneze în acelaşi mod, cred că va adera foarte curând la spaţiul Schengen. 3. Un al doilea element, unul de mare forţă, care vine să anime sentimentul de excluziune de care vă vorbeam mai devreme este Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV). A fost interpretat uneori drept o formulă de recunoaştere a faptului că România şi Bulgaria, State Memebre UE, erau izolat prin aplicarea acestui sistem creat doar pentru ele. Care sunt şansele reale, aşa cum aţi promis chiar Dumneavoastră, să vedem cum acest tip de supraveghere să fie eliminat, dat fiind că membri ai echipei Dvs au recunoscut progresele importante realizate de ţara mea în lupta anti-corupţie şi în construcţia unei justiţii care să fie cu adevărat la standarde europene Preşedintele Juncker: Mecanismul de cooperare şi verificare (MCV) înseamnă mult mai mult „C” de la cooperare, decât „V” de la verificare. Dacă analizăm cât de mult a progresat ţara în ultimii zece ani, constatăm că această abordare a dat rezultate. Sistemul judiciar din România a devenit un exemplu pentru alte state membre, chiar dacă a existat riscul ca evenimentele recente să compromită unele progrese înregistrate până în prezent. Dacă citiţi cel mai recent raport al Comisiei, veţi constata că am formulat doar un număr limitat de recomandări, ceea ce înseamnă că, în ansamblu, România este pe calea cea bună. Mecanismul va înceta să existe odată cu îndeplinirea celor 12 recomandări. Nu vor mai fi recomandări suplimentare. Ne aflăm acum pe ultima turnantă a unui maraton. Momentul în care veţi ajunge la linia de sosire depinde însă de viteza cu care România avansează către acest ţel. Comisia va acorda în continuare sprijin, dar nu poate impune viteza – aceasta este în întregime la latitudinea autorităţilor române. Sunt încrezător că, prin angajamentul guvernului, al parlamentului şi, mai important, al poporului român, reformele vor deveni ireversibile, nu vor fi oprite sau inversate, astfel încât voi fi în măsură să-mi respect promisiunea făcută în campanie şi să pun capăt acestui mecanism, până la încheierea mandatului meu. 4. Domnule Preşedinte, ajungeţi în România într-un moment care marchează aniversarea unei date istorice: acum 10 ani, într-un entuziasm real şi de amploare, deciseserăm să ne alăturăm Uniunii Europene. Numele dvs. va rămâne în istoria ţării mele deoarece semnătura dvs. în calitate de Prim Ministru al Luxemburgului, figurează pe documentul oficial de aderare al României. Acum, în calitate de Preşedinte al Comisiei Europene, puteţi oare da compatrioţilor mei un răspuns la o întrebare simplă doar în aparenţă: ce a adus aderarea pentru România în acest deceniu? A meritat efortul, credeţi că a răspuns speranţei românilor care au suferit atât de mult şi care au făcut atâtea sacrificii pentru a susţine procesul de reformă? Preşedintele Juncker: Am participat la povestea europeană a României – sau, cum îmi place mie să spun, povestea de dragoste – încă de la început şi pe tot parcursul, până astăzi. Este adevărat că mi-am pus semnătura pe Tratatul de aderare din 2005, acesta fiind unul dintre momentele de care am fost cel mai mândru în cariera mea. Am avut întotdeauna convingerea că locul României este în Uniunea Europeană şi că atât ţara, cât şi UE, sunt mai puternice datorită acestui fapt. Mă întrebaţi dacă a meritat. Pot să răspund întrebării dumneavoastră cu un „Da” fără echivoc. Prin extinderea sa, Europa şi-a reconciliat istoria şi geografia şi a unit un continent care, anterior, fusese divizat de cortina de fier. Astăzi, mă bucur să văd sprijinul puternic al românilor pentru Uniunea Europeană. Statutul României de membru al Uniunii Europene a contribuit la consolidarea democraţiei şi a poziţiei României pe plan internaţional. De asemenea, a început să deblocheze potenţialul aproape nelimitat al ţării. Am putea vorbi despre creşterea economică a României în ultimii zece ani, despre faptul că şomajul, sărăcia şi excluziunea socială s-au situat pe un trend descendent, chiar dacă mai sunt încă multe lucruri de făcut. Aş putea vorbi despre investiţiile UE de miliarde de euro în România, care au condus la crearea a 51 000 de locuri de muncă, în paralel cu reformele realizate de România în ceea ce priveşte piaţa muncii, administraţia publică, educaţia şi politica socială. Aş putea vorbi despre oportunităţi: românii au libertatea de a călători, de a studia, de a trăi, de a iubi şi de a se pensiona oriunde în Europa. Graţie pieţei unice, zborurile sunt mai ieftine, călătoriile implică mai puţină birocraţie şi costul efectuării şi primirii de apeluri în roaming este în prezent cu peste 90 de procente mai scăzut decât în 2007. Tarifele de roaming vor fi eliminate complet la 15 iunie 2017. Rezultatele pozitive ale procesului de aderare, şi nu doar ale celor zece ani de membru al Uniunii Europene, sunt de netăgăduit. Economia României este la 60 % din media europeană în ceea ce priveşte produsul intern brut pe locuitor (faţă de 38 % în 2006), investiţiile străine s-au dublat, iar salariul mediu a crescut considerabil. În pofida dificultăţilor pe care le întâmpinaţi uneori în ceea ce priveşte absorbţia de fonduri ale Uniunii Europene, din calculele noastre rezultă un câştig net în perioada 2007-2016 de peste 26 de miliarde EUR. Toate acestea reprezintă realizări remarcabile într-o perioadă de timp aşa de scurtă, iar lista va fi tot mai mare în deceniile următoare. Calcularea unui preţ pentru beneficiile obţinute în urma aderării la Uniunea Europeană nu reflectă, însă, în mod corect imaginea de ansamblu. La fel de importantă este contribuţia României la UE, fie că ne referim la talentul poporului său, la inovarea industriei sale, la bogăţia culturală sau la frumuseţea naturii. Călătoria europeană a României continuă, iar povestea de dragoste va mai cuprinde încă multe capitole. 5. Una dintre marile speranţe legate de apartenenţa la UE a fost să se vadă începutul dispariţiei marilor clivaje economice care ne despart de ţările occidentale. Aţi pomenit de o istorie de succes, cu toate astea clivajele respective există în continuare şi chiar se accentuează în câteva domenii. Care sunt proiectele UE în acest domeniu? Preşedintele Juncker: Este adevărat că există discrepanţe economice şi sociale între statele membre. Dacă privim în urmă la evoluţia ţărilor est-europene în ultima decadă vedem că, după aderarea la Uniunea Europeană, acestea se apropie treptat de ţările occidentale. Să luăm ca exemplu salariul minim: în ţările cu un nivel salarial scăzut, în perioada 2008-2017 salariul minim a crescut semnificativ mai repede decât în ţările cu un nivel salarial ridicat. În România, de exemplu, salariul minim a crescut cu aproape 100 % faţă de 2008. Aş dori să văd la toate nivelurile o astfel de convergenţă în sens ascendent. Iată de ce UE utilizează toate instrumentele de care dispune pentru a ajuta statele membre să se apropie mai mult unele de altele, spre binele tuturor. La sfârşitul lunii aprilie am prezentat Pilonul european al drepturilor sociale, care defineşte 20 de principii şi drepturi, de la dreptul la salariul minim în întreaga Europă la dreptul la asistenţă medicală, şi care va servi drept cadru de referinţă pentru statele membre în vederea definirii politicilor lor economice şi sociale. De asemenea, prin intermediul semestrului european şi al fondurilor europene, monitorizăm şi sprijinim statele membre pentru ca acestea să îşi îmbunătăţească politicile şi performanţele în domeniul economic şi social. În tratatele UE se recunoaşte necesitatea de a se reduce diferenţele dintre regiunile UE şi dintre statele membre, în vederea dezvoltării armonioase a Uniunii noastre, în ansamblu. Acesta este rolul politicii de coeziune a UE, care a contribuit activ la modernizarea economiei româneşti. În perioada 2007-2013, politica de coeziune a sprijinit aproximativ 3 000 de mici întreprinderi şi a creat 51 000, de locuri de muncă în toată ţara. Rezultatele investiţiilor în cadrul politicii de coeziune sunt exemple concrete şi pozitive ale solidarităţii UE în acţiune. Şi nu a fost o coincidenţă faptul că am decis să încredinţez acest portofoliu important doamnei comisar Corina Creţu, care desfăşoară o activitate excelentă. Internetul în bandă largă în zonele rurale, îmbunătăţirea aprovizionării cu apă în beneficiul a mii de locuitori sau o conectivitate mai bună în ţară şi cu principalele reţele de transport europene sunt investiţii care, pe lângă faptul că stimulează economia reală şi ajută regiunile din România să ajungă din urmă media UE, îmbunătăţesc în mod semnificativ viaţa de zi cu zi a cetăţenilor români. Nu putem vorbi despre reducerea discrepanţelor economice fără să menţionăm investiţiile – o prioritate esenţială din punctul meu de vedere. În România, proiectele în cadrul Planului de investiţii pentru Europa – uneori cunoscut şi ca Planul Juncker – reprezintă un volum de finanţare total de 180 de milioane EUR şi se preconizează că vor conduce la investiţii suplimentare de 743 de milioane EUR. Impactul este unul foarte concret – de ex. acordul de credit cu Agricover Credit va debloca 15 milioane EUR pentru întreprinderile mici din agricultură, care creează locuri de muncă. În Europa, Planul Juncker a contribuit deja la crearea a aproximativ 200 000 de locuri de muncă. 6. Aş vrea să rămânem la nivelul problematicii sociale, foarte importantă şi foarte relevantă pentru compatrioţii mei. După cum ştiţi, istoria recentă a ţării mele a fost marcată de o migraţie extrem de importantă care, în ultimii ani, s-a transformat într-un adevărat exod la nivelul tinerilor cu înaltă calificare, un „brain drain” care pune o problemă reală la nvel naţional. Cum ar poutea ajuta Uniunea Europeană la frânarea acestui fenomen şi la susţinerea României în acest domeniu, ştiind că marea noastră problemă este legată în continuare de capacitatea de absorbţie a fondurilor comunitare? Preşedintele Juncker: Mobilitatea forţei de muncă este unul dintre cele mai mari avantaje ale pieţei interne, însă trebuie să aibă loc în mod echitabil. Dacă standardele de viaţă ar fi mai puţin diferite de la un stat membru la altul, nu ar exista niciun motiv ca aşa de mulţi lucrători din ţările cu un nivel salarial mai scăzut să urmeze o carieră profesională într-o ţară în care salariile sunt mai mari, ori ca întreprinderile să angajeze lucrători din ţările în care salariile sunt mai mici. Dar asta nu ar trebui sa conducă la salarii tot mai mici. Din acest motiv, Comisia a depus eforturi mari pentru a crea o piaţă internă mai echitabilă. Să luăm de exemplu revizuirea directivei privind detaşarea lucrătorilor. Prin garantarea principiului „acelaşi salariu pentru aceeaşi muncă în acelaşi loc”, ar trebui să reducem discrepanţa salarială dintre lucrătorii detaşaţi şi cei locali, în acest fel eliminându-se concurenţa neloială. De asemenea, prin intermediul Pilonului european al drepturilor sociale, noi încurajăm statele membre să lucreze pentru a-şi îmbunătăţi standardele sociale, de exemplu prin stabilirea de salarii minime adecvate. Comisia investeşte, de asemenea, în iniţiative care au drept obiectiv crearea de locuri de muncă şi de oportunităţi de formare pentru tinerii din statele noastre membre, cum ar fi Garanţia pentru tineret, Alianţa europeană pentru ucenicii şi Pactul european pentru tineret. UE investeşte în România: un sprijin de 30 de miliarde EUR din fondurile UE merge către dezvoltarea întreprinderilor româneşti mici şi nou-înfiinţate, ajutându-le astfel să creeze produse noi, locuri de muncă de calitate şi să-i ajute pe oameni să-şi sporească nivelul competenţelor. Atunci când constat că, în 2014, au revenit în ţară aproximativ 100 000 de români după ce au muncit în străinătate, cred că se poate spune că, treptat, eforturile noastre dau roade. România trece treptat de la fenomenul „brain-drain” (exodul de creiere) la „brain-gain”(afluxul de creiere). Aţi menţionat capacitatea de absorbţie. Într-adevăr, aceasta este o problemă, însă Comisia contribuie la rezolvarea ei. Comisarul pentru politica regională, Corina Creţu, şi echipa sa ajută autorităţile române să pună în aplicare cu rapiditate, în mod strategic şi eficient, programele UE. Această cooperare strânsă are rezultate pozitive în ceea ce priveşte capacitatea României de a utiliza aceste fonduri. În plus, Comisia ia măsuri şi pentru simplificarea normelor care reglementează accesul la fondurile UE. Acest lucru ar trebui să încurajeze şi mai mulţi întreprinzători să solicite sprijin de la UE, în condiţiile unor proceduri mai rapide şi mai simple. 7.Din punctul dvs de vedere, cum oare, pe viitor, Uniunea Europeană ar putea valoriza mai bine potenţialul ţării mele de furnizor de securitate în zona Balcanilor şi a Mării Negre? Preşedintele Juncker: România desfăşoară deja o activitate intensă în cele două regiuni. Poziţia geografică a României face ca multe dintre provocările pe care le întâmpină ţările din Balcani şi ţările din regiunea Mării Negre să fie şi ale României. România are un rol major în misiunile din Balcani şi din Caucaz şi am convingerea că va continua să-l îndeplinească. Bineînţeles că România poate juca un rol mai important în securitatea Balcanilor de Vest, o zonă în care Uniunea Europeană investeşte foarte multă energie, în special atunci când se pune problema securităţii. Balcanii de Vest fac parte din Europa, de aceea este important să nu uităm că stabilitatea Balcanilor de Vest înseamnă securitate în UE. Numai prin acţiunea comună a UE şi a Balcanilor de Vest, cu sprijinul statelor membre vecine precum România, putem răspunde provocărilor comune şi putem spori rezilienţa acestei regiuni. Dacă vorbim despre Marea Neagră, protecţia şi securitatea acestor frontiere maritime sunt, în principal, responsabilitatea NATO. UE contribuie prin promovarea cooperării dintre ţările din jurul Mării Negre, oferindu-le un forum pentru abordarea problemelor comune, încurajând totodată reforma politică şi economică. În ceea ce priveşte securitatea maritimă, UE reuneşte sub un singur acoperiş în jur de 400 de agenţii civile şi militare, organizaţii şi departamente. România participă deja şi aş dori să îi adresez apelul de a fi şi mai proactivă în viitor. Un alt exemplu al modului în care ţara dumneavoastră contribuie la modelarea viitorului politicii în domeniul apărării îl reprezintă numirea fostului ministru al apărării, Mihnea Motoc, în funcţia de şef-adjunct al Centrului European de Strategie Politică – grupul de reflecţie intern al Comisiei -, în cadrul căruia domnul Motoc va desfăşura o activitate de consilier pentru mine şi pentru Colegiul comisarilor în ceea ce priveşte priorităţile în materie de securitate şi apărare europeană. Consolidarea rolului de actor global al Europei în chestiuni care privesc securitatea şi apărarea constituie una dintre priorităţile mele esenţiale, care ştiu că este împărtăşită şi de România. Aştept cu interes să lucrez împreună cu guvernul dumneavoastră la construirea unei adevărate Uniuni Europene a Apărării. 8. Ca un follow-up la întrebarea precedntă: cun concepeţi viitorul unei armate europene, cum şi când aceasta va fi posibil să existe în teren şi cum o ţară ca România ar putea contribui la acest proiect? Preşedintele Juncker: O armată europeană nu este un obiectiv pe termen scurt, dar trebuie să începem să abordăm cu seriozitate propria noastră apărare. Dacă Europa nu are grijă de propria securitate, nimeni altcineva nu o va face în locul nostru. Pentru ca apărarea europeană să fie puternică, industria europeană de apărare are nevoie de inovare. De aceea am propus, ca primă măsură, crearea unui Fond european pentru apărare, pentru a dinamiza cercetarea şi inovarea. Măsura are logică din punct de vedere economic: prin punerea în comun a resurselor, statele membre ar putea economisi anual între 25 şi 100 de miliarde EUR. Faptul de a avea în Europa 178 de diferite sisteme de arme, în timp ce Statele Unite au numai 30, nu are sens, nici din perspectivă economică, nici operaţională. România are un rol cheie în eforturile noastre în materie de securitate şi de apărare. Armata sa face parte integrantă din lupta împotriva terorismului, din operaţiunile de sprijinire a păcii sau din misiunile umanitare în cadrul NATO, al UE şi al ONU. România are al doilea cel mai mare buget de apărare din Europa de Est, ca urmare a creşterii recente a bugetului pentru apărare. Acest lucru va ajuta România să îşi asume noi provocări la nivel regional şi să îşi consolideze rolul de actor strategic important în domeniul securităţii şi apărării UE. 9. În momentul actual, în România există multe întrebări şi chiar temeri puternice, aş spune, în ceea ce priveşte viitorul post-Brexit al compatrioţilor mei care acum lucucrează sau învaţă în Marea Britanie. Ştiu că, în acest moment, nu puteţi da decât un început de răspuns, dar aş vrea totuşi să ştiu dacă aveţi deja argumente de forţă care să dea asigurări opiniei publice din ţara mea? Preşedintele Juncker: Decizia Regatului Unit de a părăsi Uniunea Europeană a creat o mare nesiguranţă în vieţile multor cetăţeni europeni. În ceea ce mă priveşte, redarea acestei siguranţe reprezintă prioritatea numărul unu în cadrul negocierilor cu Regatul Unit. Vrem să garantăm pe viaţă drepturile cetăţenilor UE din Regatul Unit, dar şi pe acelea ale cetăţenilor britanici din UE, precum şi drepturile familiilor acestora. Vreau pentru cetăţenii noştri drepturi reale, cuprinzătoare şi aplicabile. Nu voi accepta lucruri de faţadă. Aceasta este o chestiune care ţine de demnitatea umană. 10. Există la noi un interes natural în ce priveşte relaţia dintre Uniunea Europăeană şi Rusia. Din punctul dvs de vedere, cum puteţi caracteriza stadiul acestor relaţii şi cum vedeţi evoluţia lor pe viitor? Credeţi că suntem deja intraţi cu adevărat într-un nou Război Rece? Cu ce conscin’e posibile? Preşedintele Juncker: Este adevărat că relaţiile noastre cu Rusia nu mai sunt ce erau, şi nici ce am dori să fie. Însă chiar dacă, în prezent, relaţiile noastre sunt problematice şi marcate de neîncredere, acest lucru nu înseamnă că sunt distruse. Trebuie să le reparăm, şi cred că putem face asta. Aspectele care au dus la un dezacord sunt bine-cunoscute, începând cu Ucraina şi anexarea ilegală a Crimeii. Cu toate acestea, canalele noastre de comunicare ar trebui să rămână deschise. Am convingerea că avem un interes comun să ne îmbunătăţim relaţiile. Lumea de azi are nevoie, fără niciun dubiu, de cooperare, şi nu de confruntare, în ceea ce priveşte economia şi securitatea, dar şi din perspectivă geopolitică. 11. Există la noi şi un interes deosebit asupra a ceea ce va îor fi, pe viitor, relaţiile între UE şi Turcia deoarece, pe fond, vorbim despre echilibrul de securitate în zona Mării Negre şi,mai larg, la nivelul întregului sud-est european. După părerea dvs, acordul UE-Turcia va fi rupt iar Turcia va organiza un referendum asupra relaţiilor sale cu UE? Care vor fi consecinţele? Preşedintele Juncker: Constat din ce în ce mai mult că Turcia se îndepărtează de Uniunea Europeană, în loc să se apropie. În opinia mea, este păcat. Însă, în cele din urmă, Turcia va trebui să se hotărască ce cale vrea să urmeze. Vrea această ţară să revină pe drumul european sau vrea să întoarcă spatele Europei ? Aceste întrebări au nevoie de răspunsuri sincere. Cetăţenii turci, o mare parte dintre ei cu aspiraţii europene, merită măcar atât. Aştept cu mare interes să am o discuţie sinceră cu preşedintele Erdogan atunci când îl voi întâlni cu ocazia summitului NATO din luna mai. Sunt multe domenii în care avem un interes comun de a coopera îndeaproape: de la lupta împotriva terorismului, la securitate şi migraţie. De exemplu, cooperarea noastră în domeniul migraţiei continuă să dea rezultate: sosirile de migranţi ilegali din Turcia în Grecia au scăzut cu 97 %. Ne aşteptăm ca Turcia să îşi respecte în continuare angajamentele şi vom proceda la fel atunci când, de exemplu, va trebui să alocăm bani pentru refugiaţii sirieni din Turcia. 12. O problemă deosebit de spinoasă este aceea a relocalizării migranţilor. România s-a opus la o redistribuire pe criterii matematice, iar opinia publică nu e deloc favorabilă prezenţei acestora, la fel cum se întâmplă lucrurile şi în celelalte ţări din Europa centrală şi de est. Credeţi că, acum, Comisia Europeană va susţine în continuare principiul relocalizării refugiaţilor sau vă gândiţi şi la alte soluţii? Preşedintele Juncker: Oferirea unei zone de siguranţă refugiaţilor este responsabilitatea tuturor europenilor. Avem nevoie de un sistem de azil care să funcţioneze pentru toate statele membre ale Uniunii Europene. De asemenea, avem nevoie de un sistem întemeiat pe solidaritate, în care poziţia geografică a unui stat membru să nu fie cea care determină responsabilitatea sa de a primi refugiaţi. Nu trebuie să lăsăm singure în avanpost state membre precum Italia sau Grecia, pentru că migraţia este o problemă care ne afectează pe toţi. Fie că este vorba de euro, de bugetul european sau de politica în domeniul dezvoltării, solidaritatea este liantul Uniunii noastre. Politica noastră în materie de azil nu ar trebui să fie diferită. Cu toate acestea, solidaritatea poate lua forme diferite. Comisia a lansat o propunere de reformare a sistemului nostru de azil, în care a fost inclusă deja posibilitatea ca statele membre să îşi arate solidaritatea şi sub alte forme decât transferul solicitanţilor de azil. Statele membre nu au găsit încă o soluţie de echilibru, dar preşedinţia malteză depune eforturi mari în acest sens, iar noi o susţinem. Însă putem reuşi, dacă există ambiţia politică adecvată, pe care liderii UE au demonstrat-o deja. 13. Opinia publică din ţara mea a reacţionat, ca cea din toate statele europene, la atacurile teroriste care au însângerat mai multe capitale din Europa. Ne întrebăm care va fi răspunsul comun european la toate acestea? Care vor fi măsurile şi propunerile adoptate de Comisie în viitorul imediat? În acest context, vedeţi necesitatea unei Agenţii Europene de Informaţii? Preşedintele Juncker: Primul lucru şi cel mai important este faptul că Uniunea Europeană este unită în lupta împotriva terorismului. Am făcut dovada hotărârii noastre de a ne apăra împreună valorile şi libertăţile, pentru că un atac asupra oricăruia dintre statele noastre membre este un atac împotriva noastră, a tuturor. Statele noastre membre colaborează intens pentru adoptarea de măsuri concrete privind securitatea frontierelor şi schimbul de informaţii. În cele din urmă, în primul rând statelor membre le revine responsabilitatea propriei lor securităţi, ceea ce este normal. Nu există un CIA european şi, dacă statele membre vor un astfel de organism, atunci ar trebui să se pronunţe în acest sens în dezbaterea privind posibile scenarii viitoare referitoare la Uniunea Europeană. Ceea ce poate face Uniunea Europeană, şi chiar face, este să furnizeze cadrul corespunzător pentru cooperarea dintre statele membre în chestiuni care privesc securitatea şi să elimine decalajele informaţionale pe care le exploatează teroriştii şi infractorii. Este ceea ce, de exemplu, a făcut Comisia cu noua directivă privind combaterea terorismului. Noile reglementări incriminează toate deplasările în scopuri teroriste, consolidează drepturile victimelor şi obligativitatea schimbului de informaţii dintre statele membre. Am reuşit să obţinem, doar într-un singur an, acordul politic cu privire la aceste noi reglementări, lucru pe care s-ar putea să nu îl credeţi, dar este foarte repede faţă de standardele UE ! Prin urmare, propunem o astfel de legislaţie, dar, totodată, trebuie să facem mai mult pentru punerea în aplicare a normelor convenite. Trebuie să realizăm lucrurile pe care am convenit deja că le vom face. Acesta este modul în care construim încrederea şi credibilitatea. De exemplu, sistemul de Registru cu numele pasagerilor. Acesta ar trebui să intre în vigoare în primăvara anului 2018 dar, pentru a deveni o realitate, toate statele membre trebuie să construiască o infrastructură informatică şi de cunoştinţe. Prin urmare, în prezent, colaborăm cu statele membre astfel încât acestea să fie pregătite să gestioneze informaţiile primite de la companiile aeriene. În viitor, veţi vedea că vom continua să acţionăm cu hotărâre. Acum, de exemplu, lucrăm la un plan de creştere a securităţii noastre cibernetice şi de reducere a probabilităţii unor atacuri cibernetice, precum şi la creşterea capacităţii noastre de a preveni, proteja şi răspunde la incidente produse cu materiale chimice, biologice, radiologice şi nucleare. 14. Cred că vizita dvs în România, cu un asemenea program complex de întâlniri, nu reprezintă numai un simplu moment protocolar sau un gest de curtoazie şi protocol la înalt nivel. Aveţi o agendă de probleme pe care să le discutaţi cu înalţii responsabili politici din România? Care sunt principalele puncte de pe agendă Preşedintele Juncker: Aveţi dreptate, nu este o vizită de curtoazie. Mă aflu aici pentru a sărbători 10 ani de la aderarea iubitei noastre Românii. Sunt un prieten credincios al României, unul care nu îşi ascunde admiraţia pentru drumul pe care îl parcurge România începând din 2007, şi pentru valorile pe care le-a adus Europei. Mă voi întâlni cu toţi liderii României, mă voi adresa ambelor Camere ale Parlamentului şi voi avea un dialog cu cetăţenii, aici, în Bucureşti. Desigur că vom aborda toate chestiunile despre care am vorbit astăzi – de la Schengen, la reforma sistemului judiciar şi a economiei României, la relaţiile cu partenerii străini, la Brexit şi multe alte chestiuni. Însă mesajul pe care doresc să îl transmit cu ocazia acestei vizite este faptul că doresc ca România să avanseze în continuare şi să joace un rol de lider în Europa. Doresc să aud opiniile dumneavoastră privind starea Europei, îngrijorările pe care le aveţi în prezent şi cum vedeţi Uniunea în viitor. Acestea sunt întrebările pe care le voi pune. 15. Din punctul dvs de vedere, care sunt sau ar trebui să fie problemele prioritare de pe agenda românească? Care ar putea fi locul ţării mele în realizarea marilor proiecte strategice şi al interconectării Europei? Cum oare UE în general, Comisia Europeană şi Dumneavoastră personal, în numele poziţiei dvs oficiale şi a unei prietenii reale pe care o purtaţi ţării mele, puteţi şi vă angajaţi să susţineţi acest proces? Preşedintele Juncker: Nu mă aflu aici pentru a da lecţii, pentru că adevărul este că mulţi europeni nu au nici cea mai mică idee despre eforturile imense pe care le-au făcut românii. Este greu pentru alţii să îşi imagineze performanţa extraordinară a întregii ţări de a-şi transforma în foarte scurt timp sistemele economic, social, judiciar şi politic şi de a le adapta la standardele europene. Cred că România ar trebui să meargă în continuare pe acest drum, astfel încât să poată valorifica toate beneficiile pe care i le oferă statutul său de membru al UE. Mă refer la îndeplinirea sarcinilor rămase în cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare, la îmbunătăţirea capacităţii de absorbţie şi utilizare a fondurilor UE, la menţinerea ritmului de creştere, datorită căruia este considerată una dintre economiile cu cel mai rapid ritm de creştere din UE. În ceea ce priveşte proiectele europene, România oferă o lecţie minunată de ambiţie pentru viitor. De asemenea, am convingerea că România va contribui în continuare la realizarea proiectului european atunci când va deţine preşedinţia Consiliului Uniunii Europene în 2019. Va fi o mare provocare şi o oportunitate, având în vedere că va avea loc la momentul în care se vor constitui un nou Parlament European şi o nouă Comisie Europeană după alegerile europene din 2019. După cum ştiţi, puteţi conta pe sprijinul statornic atât al meu, cât şi al Comisiei Europene. Interviu realizat de jurnalistul Cristian Unteanu, corespondent al ziarului „Adevărul“ la Bruxelles.Citeste mai mult: adev.ro/oppuiv

ZIUA REGALITATII.10 MAI,ZIUA CU TRIPLA SEMNIFICATIE ISTORICA!

10 mai

Ziua Regalităţii. Data de 10 Mai marchează trei momente importante din istoriografia României:începutul domniei lui Carol I, Independenţa de stat şi încoronarea primului rege al ţării. Din aprilie anul acesta, ziua de 10 Mai este şi zi de sărbătoare naţională, printr-o decizie a Camerei Deputaţilor.
10 mai, Ziua Regalităţii, a fost ziua naţională a României din 1866 până în 1947, până la venirea comuniştilor la putere. În timpul regimului comunist, sărbătoarea de 10 Mai a fost ştearsă din memoria colectivă, iar când se vorbea despre independenţă se invoca discursul lui Mihail Kogălniceanu din Parlament, rostit la 9 mai. Astăzi, 10 Mai este Ziua Regelui, fiind sărbătorită în primul rând de familia regală, iar începând de anul acesta, printr-un proiect adoptat de Camera Deputaţilor, data de 10 Mai este şi zi de sărbătoare naţională.
Ziua Regalităţii:10 mai 1866, sosirea lui Carol Hohenzollern Sigmaringen în România

 

Prima semnificaţie a zilei de 10 Mai este legată de momentul sosirii lui Carol de Hohenzollern Sigmaringen în România în anul 1866. Cu acceptul împăratului francez Napoleon al III-lea şi cel al regelui Prusiei, Wilhelm I, principele Carol porneşte spre România la sfârşitul lui aprilie 1866. Părăseşte castelul Sigmaringen de lângă Dusseldorf şi traversează Elveţia şi Austria. În ziua de 8 mai ajunge cu vaporul la Turnu Severin, iar pe 10 Mai 1866 intră în Bucureşti. Începea astfel o domnie de 48 de ani, cea mai lungă din istorie. Este perioada în care 10 Mai intră în conştiinţa românilor drept Ziua Naţională şi Ziua Dinastiei.

Ziua Regalităţii. 10 Mai, ziua cu triplă semnificaţie istorică Regele Carol I al României Ziua Regalităţii. Data de 10 Mai marchează trei momente importante din istoriografia României: începutul domniei lui Carol I, Independenţa de stat şi încoronarea primului rege al ţării. Din aprilie anul acesta, ziua de 10 Mai este şi zi de sărbătoare naţională, printr-o decizie a Camerei Deputaţilor. Ştiri pe aceeaşi temă Ziua Regalităţii. Mărturiile a şapte personalităţi culturale despre pe… 10 mai, Ziua Regalităţii, a fost ziua naţională a României din 1866 până în 1947, până la venirea comuniştilor la putere. În timpul regimului comunist, sărbătoarea de 10 Mai a fost ştearsă din memoria colectivă, iar când se vorbea despre independenţă se invoca discursul lui Mihail Kogălniceanu din Parlament, rostit la 9 mai. Astăzi, 10 Mai este Ziua Regelui, fiind sărbătorită în primul rând de familia regală, iar începând de anul acesta, printr-un proiect adoptat de Camera Deputaţilor, data de 10 Mai este şi zi de sărbătoare naţională. Ziua Regalităţii: 10 mai 1866, sosirea lui Carol Hohenzollern Sigmaringen în România Prima semnificaţie a zilei de 10 Mai este legată de momentul sosirii lui Carol de Hohenzollern Sigmaringen în România în anul 1866. Cu acceptul împăratului francez Napoleon al III-lea şi cel al regelui Prusiei, Wilhelm I, principele Carol porneşte spre România la sfârşitul lui aprilie 1866. Părăseşte castelul Sigmaringen de lângă Dusseldorf şi traversează Elveţia şi Austria. În ziua de 8 mai ajunge cu vaporul la Turnu Severin, iar pe 10 Mai 1866 intră în Bucureşti. Începea astfel o domnie de 48 de ani, cea mai lungă din istorie. Este perioada în care 10 Mai intră în conştiinţa românilor drept Ziua Naţională şi Ziua Dinastiei. Ziua Regalităţii: 10 mai 1877, obţinerea independenţei României faţă de Imperiul Otoman Unul din cele mai importante moment ale domniei lui Carol a fost obţinerea Independenţei României faţă de Imperiul Otoman, act care i-a adus un prestigiu uriaş. La data de 10 mai 1877, Senatul României a votat proclamaţia de independenţă faţă de Imperiul Otoman. Războiul de Independenţă, sau Războiul ruso-turc din perioada 1877-1878, a beneficiat de o contribuţia decisivă a trupelor române, comandate efectiv de Carol. Totodată, Congresul de la Berlin, din 1878, a consfinţit independenţa absolută a României faţă de Imperiul Otoman. Mărturiile a şapte personalităţi culturale despre perioada monarhiei şi despre membrii Casei Regale a României Lascăr Zamfirescu, liberalul Radu Câmpeanu, Dinu Zamfirescu, preşedintele Consiliului ştiinţific al IICCMER, muzicianul Gheorghe Zamfir, scriitorul Sorin Alexandrescu şi academicienii Şerban Papacostea şi Dan Berindei au povestit despre întâlnirile sau chiar prieteniile cu regele Mihai I sau cu alţi membri ai Casei Regale, despre momentul abdicării regelui din 1947, dar şi despre cum arăta România în perioada monarhiei. Ziua Regalităţii: controverse Există încă anumite confuzii referitoare la data când a fost proclamată independenţa României şi asta pentru că, în timpul regimului comunist, pentru a se disocia momentul proclamării Independenţei de 10 Mai, Ziua Dinastiei şi Ziua Naţională a României, oamenii erau învăţaţi, la şcoală, că, pe data de 9 mai a fost proclamată deplina independenţă a ţării. Istoricul Manuel Stănescu, blogger adevarul.ro, explică: „E foarte adevărat că celebrele cuvinte ale lui Kogălniceanu au rost rostite la 9 mai (stil vechi). În aceeaşi zi cele două camere au votat, în unanimitate în Senat şi cu două abţineri în Camera Deputaţilor, «independenţa absolută a României». Apoi, brusc, amnezie în istoriografie, timp de decenii. În realitate, la 10 mai, guvernul, membrii corpurilor legiuitoare, mitropolitul Moldovei, preşedintele Curţii de Casaţie, preşedintele Curţii de Conturi, reprezentanţii altor autorităţi şi delegaţii ale locuitorilor din Argeş şi Buzău au mers la Palat,felicitându-l pe Carol pentru a 11-a aniversare a urcării sale pe tron şi aclamându-l în noua calitate de suveran independent. Domnitorul a proclamat solemn independenţa. Acestea sunt faptele, care nu lasă loc de interpretări“. Ziua Regalităţii: 10 mai 1881, încoronarea Principelul Carol De altfel, proclamarea Independenţei la 10 mai 1877 este argumentul principal pentru care unii istorici susţin că şi astăzi Ziua Naţională a României ar trebui să fie pe 10 Mai. Alţi istorici sunt mai puţin categorici, dar atrag atenţia că ziua de 10 Mai trebuie marcată ca una dintre cele mai faste din istoria naţională. Şi asta pentru că, la 10 Mai 1881, Parlamentul a votat transformarea ţării din principat în regat, iar Principele Carol a fost încoronat rege al României. Ca zi naţională, 10 Mai era sărbătorită de toţi românii, care luau parte la celebra bătaie de flori de la şosea. Celebrarea Zilei de 10 Mai a fost interzisă pentru prima dată în 1917 de ocupaţia germană, iar a doua oară de regimul comunist, după abdicarea forţată a regelui Mihai din 1947.

ARHIPELAGUL GULAGUL COPIILOR DIN FINLANDA ,O AFACERE DE PESTE UN MILIARD DE EUROI UNDE ESTE PARTENER DE AFACERI PATRONUL FILO-NAZIST INGVAR KAMPRAD DE LA IKEA!

10 mai

/dalje.com
Național-socialismul n-a murit, ci doar e în stare de conservă și se manifestă sub forma unui nazism întârziat în unele state din nordul Europei, care au dezvoltat un adevărat Arhipelag Gulag al copiilor, prin sistemele de tip Bernevernet. Cel puțin așa pare să fie dacă luăm la bani mărunți cazurile familiilor Nan și Bodnariu și acum cel al dnei dr. Camelia Smicală, ai cărei copii sunt răpiți și abuzați fizic și psihic de sistemul de „protecție a copilului” din Finlanda.
 În exclusivitate, după ce a fost condamnată la șase luni de închisoare cu suspendare pentru „denigrarea” sistemului, românca a acceptat să ne acorde un interviu despre presiunile extraordinare la care este supusă și chinul pe care l-a îndurat familia ei în ultimii ani, povestind în premieră cum un fost ambasador român, pe care nu ne sfiim să îl numim drept o jigodie penală, i-a închis în nas porțile ambasadei – la propriu – atunci când i-a cerut sprijinul, cu copiii mici în brațe. În prezent, societatea civilă creștină pregătește marșuri de protest și solidaritate în principalele orașe ale țării pentru data de 21 mai, de Sfinții Împărati Constantin și Elena. Despre toate aceste și multe altele veți afla mâine, în exclusivitate, pe ActiveNews. Astăzi, câteva date despre mizele afacerii de circa 1 miliard de euro anual.
Cu adevărat, ceva e putred rău de tot în Danemarca; și în Suedia și în Norvegia și în Finlanda – unde zeci de familii de români au copiii răpiți de Bernevernet-urile locale. Dacă dna Alina Mungiu Pippidi ne explica, pe măsura sponsorizărilor de sute de mii de euro primite din Norvegia, că românii care au ieșit în întreaga lume în apărarea drepturilor copiilor și părinților Familiei Bodnariu sunt agenți plătiți de ruși, ne întrebăm ce va mai găsi acum, în cazul Familie Smicală, când Finlanda, deși țară UE, se află în cele mai bune relații cu Rusia, țarul Putin fiind așteptat ca oaspete de vază la aniversarea a 100 de ani de independență a republicii nordice, în timp ce președintele Sauli Niinistö urmeaza să viziteze Kremlinul.
Hai să sperăm că suntem agenți americani, poate așa va interveni și statul român pe lângă cel finlandez, pentru eliberarea celor doi copii ai dnei dr. Smicală, Mihai și Maria, din Gulagul copiilor din Finlanda, o „insulă a plăcerilor” în care sistemul de reeducare finlandez țintește să transforme orice suflet de copil într-un patruped docil, conform experimentelor antiumane la care sunt supuși mai ales copii din familii mixte sau chiar complet străini, cu precădere cei din Europa de Est.
Că așa stau lucrurile o dovedește totala lipsă de înțelegere și transparență în acest caz revoltător – despre care ActiveNews a relatat în mai multe rânduri -, în care cei doi copii cu cetățenie română au fost smulși violent din brațele mamei lor, în baza unor reclamații false, și apoi încarcerați separat în case de copii, după ce mai fuseseră deja supuși unor abuzuri, din partea tatălui finlandez dement, de care mama a divorțat în urma mai multor tentative de ucidere a ei cât și a copiilor.  La baza problemei stă însăși „tradiția” finlandeză. Secția internațională a Televiziunii finlandeze ne informează că, în 2014, un studiu major efectuat asupra a 42.000 de femei din 28 de țări ale Uniunii Europene a demonstrat că 47% dintre femeile finlandeze au fost supuse violențelor psihice sau sexuale, ceea ce face ca Finlanda să ocupe locul 2 în Europa în acest top al ororii, fiind depășită, pe locul 1, de alt stat nordic: Danemarca. Un alt studiu, din 2012, plasa Finlanda în vârful listei negre cu cele mai multe ucideri de copii din Europa.
Organizația finlandeză pentru drepturile omului October Movement (Lokakuun Liike) a documentat torturi și atrocități înfiorătoare la care au fost supuși copii din centrele de plasament sau dintre cei aflați în custodia unor părinți de împrumut, în timp ce părinților reali le era interzisă vizitarea copiilor: bătăi, ștrangulări, pedepse prin băi în apă încinsă sau în zăpadă, izolare, înfometare și chiar și șocuri electrice. Anul trecut, în luna noiembrie, Juha Rehula, ministrul Afacerilor Familiei și al Serviciilor Sociale, și-a cerut scuze public pentru oribilitățile sistemului pe care îl păstorește, după cum raportează Finland Today. Violențe, abuzuri sexuale, violuri, maltratări psihice și muncă forțată, au fost motive pentru care ministrul și-a cerut iertare în fața a zeci de victime ale sistemului. Degeaba însă. Ororile continuă. Scuzele publice au fost doar o operațiune de PR.
Care este miza? Pe lângă experimentele mengeliene desfășurate asupra copiilor, o miză imediată este cea materială: afacerea. Afacerea plasamentului și afacerea adopțiilor, unde sunt preferați copii albi (după cum afirmă chiar un parlamentar britanic), sunt doar două dintre ele.
Conform aceleiași organizații finlandeze October Movement (Lokakuun Liike), instituțiile de plasament primesc de la stat între 80.000 și 150.000 pe an de cap de copil iar familile adoptive primesc circa 30.000 de euro anual, dintre care o treime este neimpozitată. Costurile pentru un copil instituționalizat pot ajunge până la 600 de euro pe zi, în acest moment fiind închiși sau trimiși spre adopție, împotriva voinței lor sau a părinților, circa 20-25.000 de copii, aproximativ 100.000 de copii din Finlanda aflându-se într-o relație cu instituția de „protecția copilului”. ONG-ul finlandez e drepturile omului destimează că afacerea Gulagul copiilor se ridică la circa 1 miliard de euro anual. Presa internațională a revelat de-a lungul anilor că „lucrătorii sociali” sunt stimulați prin bonus-uri pentru „depășirea planului” la copii instituționalizați și adoptați.
Cine sunt beneficiarii afacerii? Firme imense ale industriei farmaceutice și serviciilor sociale și medicale. În Finlanda, contractele pentru preluarea copiilor sunt împărțite între MedOne-Attedo – companie suedeză cu filiale în Norvegia, Danemarca și Finlanda, Dextra-Pihlajalinna și Mehiläinen. În 2016, Attendo Finlanda a avut o cifră de afaceri de 441 milioane euro, Dextra a avut venituri de 399,1 milioane euro iar Mehiläinen a raportat în 2015 venituri de 590,1 milioane de euro. Proprietarii unor asemenea instituții monstruoase se ascund de cele mai multe ori în spatele unor fonduri de investiții cu zeci de filiale. De exemplu, Mehiläinen e deținută în procent de 41 % de o asemenea companie pe numele ei KKR, respectiv Kohlberg Kravis Roberts, cu venituri anuale de circa 9 miliarde de euro,  alte 41% fiind deținute de o supra-companie multi-națională numită Triton. Umbrela Triton Partners – care raportează vânzări de 13,9 miliarde euro – e foarte zgârcită în a-și prezenta patronii reali. Presa de specialitate a aflat însă o serie dintre aceștia. Printre ei, fostul membru al partidului Unității Socialiște Suedeze, succesorul Partidului Național Socialist Muncitoresc Suedez, filo-nazistul Ingvar Feodor Kamprad, multi-miliardarul patron al lanțului IKEA.
Secția internațională a Televiziunii finlandeze a încercat anul trecut să afle care este exact profitul firmelor care derulează afacerea „sistemului de discriminare a copiilor”. Nu a reușit. Ministerul de resort a răspuns Televiziunii ca nu știe dar că și-ar dori să afle și probabil o să o facă în viitor. THL a obținut totuși sumele pentru șase orașe ale Finlandei, inclusiv Helsinki. Conform sursei, pentru a ține copii în case de copii sau familii adoptive, în 2014, s-au cheltuit 329.878.580 euro, dintre care Helsinki a plătit 126 de milioane de euro. Sursa citată ne informează că Finlanda are 89 de instituții de „protecția copilului” conduse de stat, 615 de firme private și 4.290 de familii adoptive care primesc ajutor de la stat. În Finlanda trăiesc doar 5,4 milioane de oameni.
Aceeași televiziune a scris și a avut curajul să prezinte critic cazul dnei dr. Camelia Smicală. Cum filmarea a dispărut de pe site-ul televiziunii, v-o prezentăm mai jos:

JURNALISTUL ECONOMIC ILIE SERBANESCU A FACUT O ANALIZA PERTINENTA DESPRE CEEA DCE PREGATESTE „SATAN DE LA BRUXELLES ROMANIEI!

10 mai

În ultimii ani România a cedat ușor-ușor în fața străinilor controlul asupra resurselor sale, iar acest lucru este vizibil mai ales prin faptul că importante sume sunt direcționate către țările din Vest, iar capitalul din economia României urmează să scadă în viitor.

Ilie Șerbănescu a făcut o analiză în Cotidianul asupra viitorului pe care ni-l dictează oficialii de la Bruxelles, care își doresc o Uniune Europeană cu două viteze.

Analistul economic a comparat cu pasaje din Biblie ceea ce li se pregătește românilor.

„În Predica de pe munte, Iisus Hristos a rostit cu totul și cu totul revoluționara povață „iar cui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt” (Matei 5.39), care a bulversat pur și simplu lumea. De veacuri, învățații s-au întrebat ce a vrut de fapt să spună Hristos, chemând aparent la o defensivă necondiționată în fața celui rău. Sigur, a opus-o vestitului „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte” (Matei 5.38), care era, dimpotrivă, o chemare la răzbunare și provocare. Povața „întoarcerii celuilalt obraz” n-a prea fost urmată nici pe verticala istoriei, nici pe orizontala lumii creștine, tocmai de către cei care s-au afișat că reprezintă creștinismul, dar povața cu pricina a fost și a rămas cel mai minunat îndemn împotriva provocărilor și ciclului neîntrerupt al răzbunării.

Problema este ce te faci tu, creștin, cu cei care te lovesc sistematic și permanent peste obraz, iar tu n-ai decât un singur „celălalt obraz”?! Și dacă cei ce te lovesc sunt „comuniștii”, n-ar fi o problemă, căci n-ai nicio pretenție de la ei, declarându-se deschis atei, dar ce te faci că cei ce te tot lovesc peste obraz, și în ochi, și în nas, și la gioale se dau creștini nevoie mare. Sunt mai răi decât inchizitorii. Măcar inchizitorii erau cu Dumnezeu în gură și cu Satan în suflet, ca și komisarii de tip sovietic de la Bruxelles, dar nu făceau caz și de democrație, cum fac vajnicii komisari.

Fapt este că statul român a dat atât de mult pe deasupra de presupus creștinism, încât, după ce komisarii de la Bruxelles i-au luat resursele de petrol și gaze, le-a „întors și celălalt obraz” și le-a mai dat și băncile și piesa economică strategică a distribuțiilor de energie (căci, indiferent cine produce energia, toată lumea o consumă și banul este strâns de distribuții, de aceea devenind în mod obiectiv interesul numărul 1 al preluărilor sub control). Iar cine are în mână resursele, băncile și distribuțiile de energie deține întregul rulaj al banului, restul (adică industrii, servicii și comerț) căzându-i la picioare de la sine, precum popicele. Nici nu mai este nevoie să ți se întoarcă și celălalt obraz, întrucât, ca stăpân al rulajului banului preiei automat decizia! Pe când tu, creștin de rând, rămâi chiriaș în țara ta, doar cu credința în mântuirea cea de pe urmă.

Până la mântuirea cea de pe urmă vin însă vremuri grele. Satan de la Bruxelles sau de fapt, de la Berlin, îți mai pregătește una. Cu două viteze. Ei, corifeii, cu viteza rezervată stăpânului, tu cu viteza prostului! Dar lucrurile nu se opresc aici: de fapt, ideea este ca prostul să nu împiedice cumva cu ceva, efectiv sau formal-decizional, înaintarea și propășirea stăpânului. Altfel spus, prostul, lovit și mai tare la gioale, să întoarcă din nou celălalt obraz, recunoscându-și de data aceasta oficial condiția de vasal și urmând a-i face și mai abitir ghetele stăpânului, doar așa, de drag, și nu dintr-o postură, chiar dacă falsă, de membru cu drepturi egale.

Prin așa-numita „Europă cu două viteze”, Satan de la Bruxelles sau mai bine zis de la Berlin cere supușilor o predare necondiționată, consfințită și parafată în acte. Numai proștii pot accepta așa ceva! Satan de la Bruxelles încearcă să vândă proștilor absurditatea că nici măcar perspectiva mântuirii nu mai vine de la Dumnezeu și că până și aceasta le este oferită tot de Satan, dacă sunt cuminți și îi cântă acestuia psalmi, satanici bineînțeles!

Problema este că pilda revoluționară a „întoarcerii celuilalt obraz” a fost adresată de Hristos preamăritorilor creștini cu referire la semenii lor și nu cu referire la Satan, în timp ce komisarii de la Bruxelles și regulile lor îl reprezintă pe Satan însuși. Confundând probabil ca păcat al său cel mai de seamă, Komisarii de la Bruxelles cu preamăritorii întru credința în Dumnezeu, bietul stat român, în loc de a fi creștin, a rămas de cretin, indiferent de celelalte multe păcate ale sale, cele de voie sau fără de voie!”, a scris Ilie Șerbănescu.

LIVIU DRAGNEA „GHIOCEL”,LIDER AL PSD VREA SA SCAPE DE SERBAN NICOLAE SI NICOLAE BACALBASA LA ORDINUL COTROCENIULUI!

10 mai

Liderii PSD se reunesc, miercuri, la Palatul Parlamentului, în Comitetul Executiv Naţional, convocat de Liviu Dragnea după scandalul amendamentelor din Comisia Juridică privind grațierea faptelor de corupție.

Dragnea este așteptat să propună în cadrul reuniunii schimbarea lui Șerban Nicolae din funcția de președinte al Comisiei Juridice din Senat, așa cum a dat de înțeles încă de luni, când a întors proiectul legii grațierii la Comisie.

„Dacă nu mai am autoritate în partid, o să văd, o să plec şi o să mă apuc de pescuit în mod profesionist. Pe mine m-a interesat ca acele amendamente să nu fie adoptate. Vreau să discutăm transparent în Comitetul Executiv asta, că li s-a spus că e în regulă cu acel amendament. Când au văzut poziţia mea şi-au dat seama că de fapt nu era informaţie corectă”, a spus Dragnea luni.

De asemenea, cazul deputatului PSD Bacalbaşa Nicolae ar urma să fie discutat și el de CExN. Bacalbașa s-a dat în stambă marți în Parlament, într-un atac la adresa opoziției, spunând despre o colegă parlamentar căruia nu i-a rostit numele că face fractură „dacă mai dă cu labele”, apoi a făcut gesturi obscene.

Întrebat dacă Nicolae Bacalbaşa va fi sancţionat, liderul PSD a spus că această chestiune va fi stabilită în CExN. „Nu ştiu, vom discuta, dar nu este în regulă, adică nu este prima dată şi nu e-n regulă. Am primit foarte multe telefoane de la colegi din ţară, nu numai membrii de partid, ci şi oameni care ne susţin şi nu e în regulă. De ce trebuie să dăm noi tot felul de astfel de ocazii?”, a precizat Liviu Dragnea.

Pe agenda Comitetului se află și alegerile locale parţiale din 11 iunie. Totodată, nu este exclus ca liderii PSD să facă o analiză a activității Guvernului, în contextul în care Dragnea se arăta nemulțumit de „mai mulți de doi miniștri”.

%d blogeri au apreciat asta: