Arhiva | 5:14 pm

PROPAGANDA JOHANNISTA HOTNEWS SI DCNEWS ,EVZ.,INCEARCA O CONTRA MANIPULARE DE PRESA INCERCAND SA-SI APERE JUPANU’,DAR NU REUSESC”POATE SI ALEGERILE PREZIDENTIALE DIN 2014 AU FOST FRAUDATE?”:DE CE LIPSESTE NUMELE PENALULUI KLAUS WERNER JOHANNIS DIN SCANDALUL ALEGERILOR PREZIDENTIALE FRAUDATE DIN 2009?,ACEST MISTER TREBUIE ELUCIDAT PRIN CHEMAREA LUI JOHANNIS LA COMISIA PARLAMENTARA PENTRU AUDIERE!

14 mai

Imagini pentru IOHANNIS,GEOANA,CRIN ANTONESCU,POZE

Imagine similară

Repunerea pe tapet a modului în care s-au derulat alegerile prezidențiale din 2009 poate părea multora inutilă. Mortul de la groapă nu se mai întoarce…Dar românii au dreptul să știe, fie și doar parțial, adevărul despre un demers atît de important pentru democrație. Și, ne place, nu ne place, în anul electoral 2009 s-au întîmplat multe ciudățenii în alegeri, evenimente de maximă importanță rămînînd nelămurite pînă azi. La loc de cinste se numără rolul, azi mai degrabă uitat, jucat de Klaus Iohannis în acele alegeri.

În tot scandalul pe marginea posibilei fraudări a alegerilor prezidențiale din 2009, amorsat de dezvăluirile lui Dan Andronic, se remarcă un lucru neobișnuit, pînă acum: absența aproape cu desăvîrșire a lui Klaus Iohannis. Actualul președinte abia de e pomenit cu declarația din dimineața zilei de 7 decembrie 2009, în care, greu de explicat, s-a repezit să bată în cuie înfrîngerea lui Geoană și a coaliției PSD-PNL-UDMR.

Sau poate nu chiar așa greu de explicat, dacă amintim cîteva fapte concrete.

Despre Iohannis se știe că a fost desemnat drept candidat de premier de către așa numita coaliție de la Grivco în luna octombrie a anului 2009, în condițiile dărîmării guvernului Boc prin moțiune de cenzură.
Prima ciudățenie a fost absența din peisaj a proaspătului candidat, aflat în acea perioadă ba în Japonia, ba în Franța, ba în Luxemburg, numai în România nu.

În mod firesc, Iohannis, personaj cu cea mai înaltă de încredere în sondajele epocii, ar fi trebuit să tragă din greu alături de camarazii politici, pentru a șubrezi la maxim barca băsistă.

Pe 10 noiembrie, spre exemplu, liderul PNL, Crin Antonescu a tras o fugă la Sibiu special pentru a-i cere lui Iohannis o implicare mai mare în campania electorală, de partea sa, cu promisiunea că îl va desemna premier în caz de victorie la prezidențiale. S-a întors de acolo așteptînd un răspuns de la Iohannis care a venit, conform unor surse liberale, după vreo două zile: acesta a spus pas, preferînd o implicare foarte ”subțire”, de la distanță.

Motivul distanțării s-ar putea să fi venit, aproape pe neștiute, fix în acele zile.

Mai precis, pe 5 noiembrie, ziarul Evenimentul zilei publică, hodoronc-tronc, un articol cu titlul dur ”Johannis – interzis ca premier”.

Din text aflăm că Primarul Sibiului a incalcat Legea incompatibilitatii. Potrivit acesteia, el nu mai poate fi numit timp de trei ani intr-o functie publica, cum este si cea de premier. Majoritatea PSD-PNL-UDMR, din Parlamentul Romaniei, gireaza pentru functia de prim-ministru un om caruia legea de functionare a Agentiei Nationale de Integritate (ANI) ii interzice sa fie numit intr-o functie sau o demnitate publica, in afara celor elective, se mai scrie. EVZ a descoperit ca, in primul sau mandat, Klaus Johannis a indeplinit in paralel, timp de un an, atat functia de primar, cat si pe cea de administrator al unei societati comerciale. Desi legea care reglementeaza modul de exercitare a demnitatilor publice interzice cumularea celor doua pozitii – de primar si de administrator – edilul Sibiului a ignorat aceste prevederi, riscand ca in urmatorii trei ani sa nu mai poata fi numit in nicio demnitate publica.

Faptele imputate lui Iohannis se petrecuseră cu peste 6 ani în urmă, dar fuseseră descoperite de EVZ fix după desemnarea edilului drept candidat de premier.

În prezent, articolul nu mai poate fi regăsit în arhiva ziarului; noroc că el fusese preluat și de Hotnews și ziare.com la vremea respectivă.

Asta nu e tot.

Agenția Națională de Integritate se sesisează extrem de discret, la cîteva zile după articol, și demarează o anchetă pe această temă, în cel mai deplin secret.
Abia pe 25 ianuarie 2010, ANI dă publicității un comunicat în care anunță că s-a autosesizat după articolul din EVZ și confirmă faptele relatate acolo.

Din comunicatul ANI mai aflăm că Iohannis fusese înștiințat despre autosesizarea ANI pe 11 noiembrie 2009, fără ca informația să fie publică, însă.

Exact cu o zi mai înainte ca Iohannis să refuze cererea lui Crin de implicare în campania electorală de care vorbeam mai sus.

Coincidență, nu-i așa?

După alte cîteva zile, are loc o lovitură de teatru, concomitent una dintre cele mai urîte pagini din cariera politicianului ”altfel” Klaus Iohannis, care demonstrează că edilul de la Sibiu era ros de ambiția de a deveni premier, dar și de teama de a rata, pierzînd inclusiv primăria.

Iohannis nu era omul care să joace la risc, bărbătește, ci avea nevoie, permanent, de asigurări și planuri de rezervă.

Așa se face că, la finele lui noiembrie, el anunță, într-o conferinţă de presă, că prelungirea termenului legal de 15 zile în care poate opta pentru funcţia de premier sau cea de edil local va fi una din condiţiile principale pe care le va pune în vederea acceptării propriu-zise a funcţiei de şef al Executivului.
Iohannis a spus că o perioadă potrivită i s-ar părea cea de patru-şase luni, timp în care unul dintre cei doi viceprimari ai Sibiului va fi desemnat la conducerea Primăriei.

La acea vreme, politicianul ferm și intrasigent care se pretinde azi nu avea probleme în a cere fățiș modificarea legii incompatibilității pentru un singur om, el însuși.
Pentru confortul său psihic și, poate, material.

Anunțul venea după primul tur al prezidențialelor, care îi dusese în finală pe Băsescu și Geoană.
La trei după scrutin, preşedinţii PSD şi PNL, Mircea Geoană şi, respectiv, Crin Antonescu, semnaseră acordul de colaborare între cele două partide, prin care liberalii îl susţineau pe liderul PSD în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale. Protocolul prevedea, de asemenea, susţinerea lui Klaus Iohannis pentru funcţia de premier, alături de UDMR, în cazul în care Geoană devenea preşedinte.

Din acel moment, Iohannis avea toate motivele să se bată eroic, alături de Geoană, în campania prezidențială.
Nu a făcut-o, ba chiar a dovedit că îl preocupă intens securizarea scaunului de primar al Sibiului.

Articolul din EVZ băgase spaima zdravăn în edilul sibian, e limpede.

Nu știm nici azi cum a ajuns el în paginile unui cotidian aflat, la acea vreme, într-o prăbușire catastrofală (concedieri masive, demiteri din funcții, scandaluri redacționale etc), care a dus, de altfel, la pasarea lui de către elvețienii de la Ringier familiei Păunescu, la o lună după alegeri.

Acel articol – și autosesizarea promptă a ANI, condusă pe atunci de nepotul Monicăi Macovei – a avut, însă, în opinia noastră, rolul de a turna plumb în bocancii lui Iohannis, care s-a văzut confruntat cu perspectiva ieșirii complete din politică și administrație pentru cîțiva ani.

Și tot acel articol a stimulat, probabil, atitudinea stupefiantă a lui Iohannis din dimineața zilei de 7 decembrie, cînd Băsescu își clama victoria, în timp ce PSD se pregătea de ample acțiuni de contestare.

”Parcursul meu de posibil premier s-a terminat aici. Sunt si raman in Sibiu. Au fost multe semnale ca multi au votat Traian Basescu ca sa nu plec eu din Sibiu” a anunțat el, public.

Iohannis a refuzat pînă și să mai vină la București, în acea zi, pentru o discuție lămuritoare cu Mircea Geoană și Crin Antonescu, așa cum ar fi fost civilizat.

În dimineața de 7 decembrie 2009, la orele 7,00, trebuie spus că abia se încheiase votul în diaspora, din cauza diferențelor de fus orar. Cel puțin teoretic, rezultatele se mai puteau schimba, mai ales că se știa deja de existența unui număr uriaș de voturi nule.
(Nici nu mai aducem în discuție intoxicările pe care Băsescu le tot face de cîteva zile încoace, conform cărora renumărarea voturilor nule, în 2009, i-ar fi adus un supliment de peste 3000 de voturi. Un fals ordinar: conform datelor oficiale, renumărarea voturilor nule a descoperit doar un număr de 2.247 ca fiind valabil exprimate, dintre acestea 1.260 în favoarea lui Traian Băsescu, iar 987 a lui Mircea Geoană. Cele peste 3000 de voturi în plus ale lui Băsescu erau doar 273.)

De unde, atunci, graba lui Iohannis de a o tuli la Sibiu și de a-și trîmbița forfaitul? Parcă se spunea despre nemți că se bat pînă în ultima clipă.

Anunțul din 7 decembrie al lui Iohannis a dat cea mai grea lovitură echipei anti-Băsescu; coroborat cu acțiunile DNA contra lui Cătălin Voicu și cu alte evenimente stranii, despre care vom mai vorbi, el a dus la tranșarea alegerilor în favoarea președintelui în exercițiu.

Cît despre ancheta declanșată de ANI, ea s-a finalizat abia cinci ani mai tîrziu, dar nu mai înainte să joace iar un rol major în alegerile prezidențiale. La urma-urmei, ce rost are să schimbi strategia cîștigătoare?

Una peste alta, o implicare profundă în campania din 2009 a lui Klaus Iohannis, pe care sondajele îl plasau la acea vreme în topul încrederii politicienilor români, ar fi putut schimba lesne soarta alegerilor, împingînd voturile lui Geoană până la o cifră care nu ar mai fi permis deturnarea lor, cu toate eforturile echipei Coldea-Kovesi-Maior-Oprea șamd.

Ca o paranteză, dacă unii se întreabă, după dezvăluirile lui Andronic, ce căuta Laura Kovesi în casa lui Oprea, punînd umărul la realegerea lui Băsescu, le dăm noi răspunsul.
Dacă Ponta avea să facă, în 2014, eroarea de a-i spune în față lui Coldea să-și caute de muncă în cazul în care iese președinte, Geoană făcuse aceeași eroare cu trei zile înaintea turului doi al alegerilor din 2009 cînd, într-un interviu dat lui Cătălin Tolontan, anunța ritos că, dacă ajunge președinte, nu se va atinge de DNA, dar va schimba procurorul general: ”Morar are un mandat. Nu am nici un fel de treabă cu Direcţia Naţională Anticorupţie. În schimb, procurorul general al Republicii este altă conversaţie. Doamna Kovesi a fost contestată de CSM. A fost pusă acolo cu forţarea regulii de desemnare a unui înalt demnitar”. ”O veți schimba?”. ”Probabil că da. Da!”

Case closed, vorba lui Șoric.

Revenind la cazul Iohannis, acea implicare de care vorbeam a lipsit.
Azi, se vorbește legat de alegerile din 2009 de voturi deturnate, de frății oculte, de șmenuri în justiție etc, dar nu și de rolul crucial jucat de actualul președinte.

Un personaj care lasă impresia că a fost scos din prim plan în mod controlat, la acea vreme, de către cei care formau ”statul” lui Andronic, doar pentru a fi readus în față cînd a fost nevoie, adică cinci ani mai tîrziu.
Și tot grație unor evenimente stranii, încă neelucidate. (Bogdan Tiberiu Iacob)

ATACUL CIBERNETIC AL HACKERILOR WANNA CRY 01 A FOST OPRIT ,VERSIUNEA 02 INTRA IN ACTIUNE!

14 mai

Previziunile experţilor de securitate privind un nou atac ciberbetic se adeveresc mai repede decât s-ar fi crezut.

Coşmarul atacului de vineri, în urma căruia 130.000 de sisteme informatice din peste o sută de ţări au fost afectate, revine în actualitate în urma unui anunţ privind lansarea unei noi versiuni WannaCry şi care nu are o funcţionalitate de tip „kill-switch“, “detaliul” ce a permis stoparea primului val de atacuri de către cercetătorul britanic, identificat drept MalwareTech.
(…)dacă credeţi că activarea acelui switch kill a reuşit să stopeze complet infecţia, vă înşelaţi, asta deoarece imediat după ce atacatorii au realizat că au o problemă, au revenit”, spune MalwareTech.
„Versiunea 1 a WannaCrypt a putut fi oprită, însă cel mai probabil în versiunea 2.0 această eroare va fi eliminată”, a adăugat MalwareTech, care a recomandat utilizatorilor să-şi actualizeze cât mai rapid sistemele de operare. „La mijloc sunt foarte mulţi bani. (Hackerii) nu au niciun motiv să se oprească. Nu le-ar fi prea greu să modifice codul şi să încerce din nou”, a completat el.

Costin Raiu, directorul echipei de cercetare globală şi analiză de sistem de la Kaspersky, a confirmat potrivit adevarul.ro, apariţia versiunii WannaCry 2.0 în care nu mai există funcţia kill-switch.

Rob Wainwright, directorul Europol, a spus la rândul lui că există temeri privind potenţiale noi atacuri cibernetice în cursul zilei de luni.
Virusul de tip malware folosit în valul de atacuri informatice care a afectat recent zeci de ţări a fost lansat în luna aprilie de un grup de hackeri intitulat Shadow Brokers, care susţine că descoperit o breşă de securitate menţionată în documentele NSA dezvăluite de WikiLeaks, potrivit Kaspersky.
Centrul Național de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică (CERT-RO) a anunțat, sâmbătă, într-un comunicat de presă, că un număr de 10 sisteme de operare și de tip server Windows sunt pasibile de a fi afectate de noua variantă de amenințare ransomware ‘WannaCry’, care a dus la numeroase probleme tehnice, în ultimele 24 de ore, în mai multe organizații și instituții din întreaga lume.
După analiza experților CERT-RO, lista sistemelor de operare pasibile de a fi afectate de această amenințare, în cazul în care nu au fost actualizate, sunt: Microsoft Windows Vista SP2, Microsoft Windows Server 2008 SP2 și R2 SP1, Microsoft Windows 7, Microsoft Windows 8.1, Microsoft Windows RT 8.1, Microsoft Windows Server 2012 și R2, Microsoft Windows 10, Microsoft Windows Server 2016, Microsoft Windows XP și Microsoft Windows Server 2003.

Atacurile cibernetice semnalate în ultimele 24 de ore, nu mai puţin de 75.000, care au afectat aproape 100 de ţări, vizând în principal sisteme informatice ale instituţiilor, inclusiv în Statele Unite, Marea Britanie, China, Rusia, Germania, Italia, Vietnam sau Spania.

Specialiştii producător de soluții de securitate Kasperky Lab spun că Rusia a fost cea mai afectată de atacul global de tip ransomware de vineri, în timp ce ţara noastră s-a clasat pe locul 9.

EMMANUEL(E) MACRON ,CU AJUTORUL FAMILIEI ROTHSCHILD A FOST INVESTIT ASTAZI CA PRESEDINTE AL FRANTEI!

14 mai

 

Imagini pentru EMMANUEL MACRON,ROTHSCHILD ,POZE

Deja la mijlocul zilei în care Emmanuel Macron era învestit oficial ca preşedinte al Republicii Franceze se degajau o serie de imagini, detalii şi simboluri care indică direcţia şi substanţa pe care noul preşedinte şi le doreşte. Lipsit de un trecut politic somptuos, susţinut de o mişcare (En marche!) fără istorie, Macron s-a aruncat în campania prezidenţială vizând doar viitorul. Dar, în ziua învestiturii, acest viitor tocmai începuse să devină prezent, un prezent văzut în direct de o lume întreagă, un prezent analizat, gest cu gest, prin raportare la programul cu care a câştigat alegerile. Seamănă acest tânăr cu cel din propriile cuvinte? Este el capabil să încarneze propriile idei? Are forţa şi determinarea politică de a le pune în aplicare? Ziua învestiturii oferă, deja, un răspuns.

Câteva imagini-cheie definesc acest eveniment, gândit să fie, simultan, un spectacol şi o declaraţie de credinţă. Nu discursul de învestire, previzibil de altfel, a construit această zi, ci tot ce s-a desfăşurat fără cuvinte. Sosirea la Palatul Élysée, într-o maşină fără marcă prezidenţială, comportamentul cald, dar fără exagerări, faţă de François Hollande. A fost, în această atitudine perfect controlată, o nuanţă care exprimă respect, dar şi delimitare de fostul preşedinte. Nuanţă uşor confuză, percepută de fiecare francez în alt fel, căci, în vreme ce unii aprobau apartenenţa lui Macron la fosta sa echipă, condusă de Hollande, alţii apreciau plecarea sa din acea echipă, pentru a construi altceva. Imaginile au subliniat, caustic, această despărţire, filmând simultan plecarea lui Hollande în Renault-ul său civil, cu numere de înmatriculare banale, şi discursul lui Macron, care sublinia ceea ce imaginile aveau să completeze. Franţa integrată Uniunii Europene, dar şi eşecurile UE în multiple domenii, Franţa care revine ca posibil motor principal al UE într-un moment crucial.

Fireşte, o uşoară nuanţă a marcat şansa limbii franceze de a reveni în avangarda limbilor de politică şi cultură europene. Şeful Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, semnalase deja această posibilitate. Odată cu dorinţa de retragere a englezilor din UE, Franţa lui Macron poate face ceea ce nu putea face Franţa Marinei le Pen, adică reinstaurarea francofoniei ca element esenţial al evoluţiei globale, prin promovarea diversităţii culturale şi a multiculturalismului.

Mesajul transmis de Macron, doar prin imagini, a fost unul de forţă militară şi de alianţă cu puterile europene, pentru respingerea oricăror ameninţări, fie ele teroriste sau clasice. Învestirea a fost semnalată cu salve de tun, ritual al apariţiei unei noi puteri în epoca modernă. Tunurile învestirii au condus, printr-o regie inteligentă, spre parcurgerea bulevardului Champs Élysées într-o maşină militară, fără nici o apărare anti-glonţ, căci noul preşedinte era în picioare, totalmente expus, lucru care, probabil, le-a dat multă bătaie de cap serviciilor speciale franceze. Numai că maşina militară avea nu steagul Franţei, ci steagul comandantului armatelor franceze, adică tricolorul cu o bandă albă. Amănunt care vorbeşte, mai mult decât discursul anterior, despre determinarea preşedintelui de a folosi forţa militară fără ezitare în apărarea ţării sale şi a Europei.

Marşul lui Macron, pe jos, singur, spre Arcul de Triumf a fost, de asemenea, o idee originală, periculoasă sub aspectul ameninţării teroriste, dar şi o bravură tipic franceză, ceva între cavalerul Pardaillan şi d’Artagnan, o sfidare şi un show. El a marcat, pentru atei, curajul unui tânăr preşedinte, dornic să îşi asume toată responsabilitatea zilei de astăzi. Pentru credincioşi, a marcat, simbolic, Drumul Crucii, pe care îl străbatem, fiecare din noi, singuri, ajungând, poate, la suprema glorie.

Nu în ultimul rând, televiziunile au explorat mimica noului preşedinte, care, în afară de câteva semne cu ochiul făcute susţinătorilor săi, a reuşit să rămână impasibil, serios, demn, fără melodramă şi fără gesturi patriotice de prost gust. Învestirea a celebrat, la nivel de imagine, începutul preşedinţiei unui om simplu, lipsit de aroganţă, convingător în discurs, bun comunicator, dedicat interiorului, dar deschis spre exterior. Îi mai rămâne de realizat un lucru esenţial, care durează cinci ani, făcuţi din zile, minute şi secunde. Acela de a fi cel care pare a fi.

BENJAMIN FERENCZ 97 DE ANI, ESTE ULTIMUL PROCUROR DE LA PROCESUL DE LA NURNBERG!

14 mai

Benjamin Ferencz a primit un Premiu Erasmus pentru contribuţiile aduse culturii şi societăţii

Benjamin Ferencz a primit un Premiu Erasmus pentru contribuţiile aduse culturii şi societăţii

La 97 de ani, Benjamin Ferencz este ultimul procuror în viață care a asistat la unul dintre procesele referitoare la genocidul din Nürnberg. Cei 22 de ofițeri naziști responsabili pentru moartea a peste un milion de oameni nu ar fi fost aduși niciodată în fața justiției dacă nu era el, notează cbsnews.com.

Ofițerii făceau parte dintr-o unitate numită „Einsatzgruppen“, iar treaba lor era să fie alături de armata Germaniei în timp ce aceasta invada Uniunea Sovietică, în 1941, și omora comuniști, țigani și evrei. Ben Ferencz este de părere că „războiul îi face pe oameni să își piardă decența“, astfel că și-a petrecut aproape întrega viață muncind la cazuri ce vizau crimele de război. Ben Ferencz a fost unul dintre procurorii cazului numit pe atunci de presă „cel mai mare proces de crimă din istorie“. Un grup de ofițeri naziști a fost acuzat că a comis crime în afara lagărelor de concentrare, omorând peste un milion de bărbați, femei și copii.
Toți cei 22 de ofițeri au fost găsiți vinovați, iar patru dintre ei, printre care și Otto Ohlendorf, ofițerul comandant, au fost spânzurați.

„Văd progresul în oameni“

El a înființat o sală de judecată în 1988, numită Hague, asemănătoare cu cea de la Nürnberg. Este o legendă în lumea dreptului internațional și continuă și în prezent să facă donații către Inițiativa Prevenției Genocidelor, la Muzeul Holocaustului. Benjamin Ferencz nu numai că a scris o pagină notabilă în istoria secolului XX, însă are și un mesaj pentru generația actuală: „Nu sunt un idealist, sunt realist. Văd progresul și este unul remarcabil. Uitați-vă la emanciparea femeii, la căsătoriile între aceleași sexe. Asta e realitatea de acum. Lumea se schimbă și nu trebuie să disperați pentru că un anumit lucru nu s-a mai întâmplat până acum. Și în trecut era la fel, se întâmpla ceva nou și vedeai ce faci la fața locului“.

Benjamin Berell Ferencz s-a născut pe 11 martie 1920. Este un avocat american originar din Transilvania, România. A fost anchetator al crimelor de război naziste după cel de-al Doilea Război Mondial și procuror-șef al armatei Statelor Unite la procesul grupului Einsatzgruppen. Între 1985 și 1996 a fost profesor de drept internațional la Universitatea Pace din New York. Experiențele pe care le-a trăit imediat după cel de-al Doilea Război Mondial și-au pus amprenta asupra lui, fapt pentru care a început să lucreze la cea mai mare instanță la nivel mondial în cazuri de crime împotriva umanității și de război. A publicat, de asemenea, mai multe cărți pe această temă. Încă de la prima sa carte „Definirea agresiunii internaționale – căutarea păcii mondiale“, scrisă în 1975, acesta a susținut înființarea unei astfel de curți internaționale.

ACTRITA TATIANA IEKEL,FOSTA SOTIE A LUI FLORIN PIERSIC SI MAMA LUI FLORIN PIERSIC jr. A DECEDAT!,DUMNEZEU SA O ODIHNEASCA!,CONDOLEANTE FAMILIEI INDURERATE!

14 mai

Actrița Tatiana Iekel a decedat la vârsta de 84 de ani, informează Teatrul Mic din București, într-un comunicat transmis redacţiei.

„Tatiana Iekel, actriță a Teatrului Mic din București o viață întreagă, a plecat dintre noi lăsând în urmă amintirea unor roluri memorabile, deopotrivă în teatru și film, dar și imaginea unui om frumos și discret până în ultima zi a vieții sale. (…) Teatrul Mic este alături de familia îndurerată și va păstra vie amintirea unei actrițe, dar mai ales a unui om care nu poate fi uitat”, se arată în comunicat.

Imagini pentru TATIANA IEKEL,FLORIN PIERSIC jr.,poze

Imagini pentru TATIANA IEKEL,FLORIN PIERSIC jr.,poze

„Să joc teatru a fost bucuria mea cea mai mare! Este ca o patimă fără sfârșit… Teatrul Mic”, mărturisea Tatiana Iekel în volumul „Teatrul Mic. 50 de ani”, apărut în 2013.

Născută la Iași, pe 10 octombrie 1932, Tatiana a fost repartizată la Teatrul Mic imediat cum a terminat Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”. „Aici a jucat fără întrerupere, cu mare dragoste și un talent inegalabil, până la vârsta pensionării”, spun reprezentanții teatrului.

„Zboară cocorii” de Victor Rozov (1958), în regia lui Mihai Raicu, a fost primul spectacol în care a fost distribuită într-un rol principal (Veronica Bogdanova). Atunci, a jucat alături de nume precum Iurie Darie și Ion Gheorghiu. A avut un succes de neuitat și a participat în delegația Rusiei la Cannes, care promova filmul omonim, cu Tatiana Samoilova în rolul principal, precizează Teatrul Mic.

Pe scena Teatrului Mic și Foarte Mic, Tatiana Iekel a însumat peste 70 de roluri, pline de substanță și apreciate foarte mult de publicul românesc. Ultimul personaj în chipul căruia a fost distribuită pe scena Teatrului Mic, Evelyn Thomas, a fost în spectacolul „Cum gândește Amy”, regizat de Cătălina Buzoianu (2005).

Totodată, Tatiana Iekel a interpretat-o pe Evelina în filmul „Sieranevada” (2016), regizat de Cristi Puiu, rol pentru care a primit o nominalizare în acest an la Premiile Gopo la categoria „Cea mai bună actriță în rol secundar”.

Tatiana Iekel a fost prima soție a actorului Florin Piersic și mama actorului Florin Piersic Jr.

PRESA JOHANNISTA HOTNEWS SI DCNEWS DIVERSIUNE MEDIA: GAULEITERUL NAZI KLAUS WERNER JOHANNIS NU VA FI INVITAT IN USA DE CATRE PRESEDINTELE DONALD TRUMP SI NU VA PRIMI DIN PARTEA AJC O MEDALIE!

14 mai

Președintele Klaus Iohannis speră să obțină o întâlnire cu președintele Donald Trump în luna iunie, în timp ce perședintele PSD, Liviu Dragnea, își face un lobby intens pentru o vizită la Departamentul de Stat, au declarat pentru HotNews.ro surse politice. Pregătirea vizitei prezidențiale în Statele Unite se află încă în fază incipientă și nu este clar dacă va avea loc o întrevedere Iohannis-Trump. DC News a anunțat, joi, că American Jewish Committee (AJC) intenționează să-i înmâneze președintelui Klaus Iohannis o medalie, cu ocazia Forumului Global pe care îl va organiza la Washington, între 4-6 iunie, menționând că vizita ar putea fi o ocazie pentru a se întalni cu președintele Donald Trump. Potrivit informațiilor obținute de HotNews.ro, și Liviu Dragnea își face un lobby puternic pentru o noua vizită în Statele Unite, unde speră să fie primit la Departamentul de Stat. Un grup de lobby-iști americani, aceiași care i-au aranjat în ianuarie participarea lui Dragnea la ceremonia de investire a președintelui Trump, s-ar fi aflat de curând în România la invitația lui Dragnea. Semnificativ este faptul că plenul Parlamentului a aprobat, marți, componenta grupului „Pro-America”, care va fi condus de președintele Camerei Deputaților, Liviu Dragnea. Din acest grup fac parte, printre alții, fostul ministru al justiției Florin Iordache, fostul ministru de externe, Titus Corlatean, Iulian Iancu dar și parlamentari de la PNL, USR, ALDE si PMP.

„VOIEVODUL „PENAL ,KLAUS WERNER JOHANNIS GAFA IN FATA LUI JEAN-CLAUDE JUNCKER:”PERMITETI-MI SA VI-L PREZINT SE SEFUL ARMATEI MELE!”

14 mai

Image may contain: 3 people, people standing
Guvernul lui Johannis – „guvernul meu”. Suparat, dupa ce a castigat alegerile prezidentiale, ca Ponta nu mai pleaca odata de la palatul Victoria, Johannis s-a exprimat in cateva randuri, in public si in privat, cu formula „vreau sa am si eu guvernul meu”. Dupa inscenarea si manipularea din #Colectiv, Johannis s-a vazut in sfarsit in postura de a numi un „guvern al lui”, avandu-l ca sef pe singurul premier de trista amintire al Romaniei – Dacian Ciolos. „Guvernul lui” a facut rahatul praf si l-a presarat peste intreaga Romanie, dar cu siguranta ca nu asta il interesa pe Johannis ci pur si simplu oportunitatea de a rosti celebra expresie „guvernul meu”. Bine, acum, dupa ce la Palatul Victoria a fost inscaunat Sorin Grindeanu, Johannis nu mai poate sa spuna „guvernul meu” pentru ca…na, e guvernul lu’ Dragnea. Si, din cate se vede, nici macar al lui nu mai e… Poporul lui Johannis – „poporul meu” Aflat la Bruxelles intr-o perioada in care corporatistii iesisera in strada, manipulati sau trimisi pur si simplu de sefii lor, pentru a protesta „spontan” (cat de spontane or fi fost coregrafiile alea cu tricolorul sau pietrele si petardele aruncate catre jandarmi, doar ei stiu), Johannis se exprima din nou in legatura cu prostimea din Romania si o denumea „poporul meu”. Johannis – nu e nici poporul tau, nici a lu’ ma-ta, nici a lu’ tac-tu! E pur si simplu poporul roman care nu apartine (inca) nimanui si care traieste (inca) liber.

Armata lui Johannis – „armata mea” Zilele trecute, Johannis a comis-o din nou – aflat la o receptie pe care o oferea in cinstea sosirii in Romania a lui Jean-Claude Juncker, el s-a exprimat, prezentandu-l sefului Comisiei Europene pe seful Marelui Stat Major al Armatei Romane, generalul Nicolae Ciuca, ca fiind „seful armatei mele”. Pana atunci, dupa cum observati, Johannis a mai prezentat sefi de institutii (seful BOR sau seful Bisericii Catolice) dar, nefiind nici crestin ortodox si nici catolic, Johannis nu s-a exprimat cu „seful bisericii mele”. Posibil ca, daca era prezent la ceremonii si „popa lui” care-i slujeste lui la „biserica lui” la „Sibiul lui” s-ar fi exprimat cu „popa meu de la biserica mea din Sibiul meu”. Cu scarba pentru „presedintele” Johannis Johannis – nu iti apartine nici guvernul, nici poporul si nici armata dupa cum, zic unii, nu ti-ar mai apartine nici nevasta. Apropos – te mai exprimi cu „nevasta mea” cand vorbesti de Carmen? Acum, nu te supara, dar in opinia noastra ar trebui sa iti corectezi acest mic defect de exprimare si sa iti vezi matale de treaba la tine la Cotroceni! Apropos – nici asta nu e al tau, desi ai aterizat acolo, ca si chirias, si ai mutilat spatiile verzi pentru a-ti face tu teren de tenis si cine stie ce altceva… (Articolul apartine integral portalului Politic Scam pe care vă invitam să-l vizitati zilnic pentru alte articole cel putin la fel de interesante)

Acest text este protejat de drepturile de autor. Il puteti copia pe site-ul dumneavoastra doar cu citarea sursei si link activ. http://sokant.ro/in-tara-asta-totul-apartine-lui-johannis-guvernul-poporul-si-armata-politic-scam/

Preşedintele Iohannis sau ”Voievodul” Iohannis? ”Permiteţi-mi să vi-l prezint pe şeful armatei MELE”. Astfel a fost prezentat preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, şeful de stat major al Armatei Române, Nicolae-Ionel CIUCĂ, de către preşedintele Klaus Iohannis, potrivit zf.ro.  Nu este prima gafă de acest gen! Prezent în Malta, în luna februarie pe când erau protestele în țară provocate de OUG 13 în cadrul unei reuniuni informale (Summit-ul informal din Malta) din cadrul Consiliului European, preşedintele Klaus Iohannis a criticat Guvernul. El s-a arătat optimist că în cele din urmă ”statul de drept şi valorile europene vor triumfa”. Atunci el a afirmat că românii LUI sunt în stradă! ”Sunt foarte îngrijorat. Trebuie să admit chiar dacă îmi e foarte greu că situaţia e foarte complicată. Românii mei sunt în stradă. Am încredere în ei. Sunt sute de mii de români în stradă în care am încredere. Sunt convins că vom găsii soluţii. Statul de drept şi valorile europene trebuie să triumfe. Asta cred că se va întâmpla”, a transmis atunci preşedintele României jurnaliştilor.

Acest text este protejat de drepturile de autor. Il puteti copia pe site-ul dumneavoastra doar cu citarea sursei si link activ. http://sokant.ro/video-iohannis-gafa-monumentala-in-fata-lui-juncker-permiteti-mi-sa-vi-l-prezint-pe-seful-armatei-mele/

MILIARDARUL AMERICAN,EVREU -KHAZAR DE ORIGINE UNGUREASCA ARE NECAZURI MARI.LUI GYRORGY SCHWARTZ I SE CER DE MILIARDARI ,DESPAGUBIRI DE 10 MILIARDE DE DOLARI!

14 mai

 

 

George Soros are necazuri mari. Finanţistul american cu origini maghiare va trebui să înfrunte o bătălie legală de 10 miliarde de dolari cu acuzaţia de a fi exercitat impunătoarea sa influenţă politică asupra guvernului Guineii cu scopul de a prejudicia compania israeliană BSG Resources. Totul pentru propriul profit. Cel ce dă ştirea este Fox News.

Magnatul şi preşedintele Open Society Foundation ar fi exercitat – potrivit acuzelor aduse de companie şi la care va trebui să răspundă – propria putere cu scopul de a băga beţe în roate chiar BSG Resources, împiedicând-o să realizeze acorduri şi să acceadă la achiziţii în domeniul minier al naţiunii africane. De data aceasta Soros s-a pus împotriva unor adversari la fel de puternici ca el.

Acuzaţia împotriva lui George Soros

”Soros a acţionat cu scopul de a ne prejudicia, cu atât mai mult cu cât nu posedă activităţi economice în Guineea” – scrie compania în actele judiciare depuse la tribunal. Purtătorul de cuvânt al lui Soros a replicat, susţinând: ”ca filantrop el susţine legal guvernele democratice în Europa de Est şi în Africa”, adăugând că ”în toată viaţa sa el a avut interesul de a ajuta naţiunile mai sărace. Pur şi simplu a cerut oamenilor săi să monitorizeze BSG, alarmat de o posibilă corupţie, ca şi din pricina problemelor legale ale societăţii”. Acum e rândul Justiţiei să stabilească cine are dreptate.

În spatele acestei chestiuni este rivalitatea cu Israelul şi cu Beny Steinmetz

După cum relatează Fox News, BSG este prezidată de magnatul şi adversarul lui Soros, Beny Steinmetz, care l-a acuzat pe finanţist şi fundaţiile sale de a-i fi sabotat firma.

Steinmetz susţine că Soros, cu care nu e în bune relaţii de mai mult de 20 de ani, este ostil statului israelian. BSG s-a văzut nevoită să anuleze contractul de exploatare a minelor  şi atunci a refuzat să plătească sute de milioane de dolari pentru a reînnoi licenţele.

Potrivit unor oficiali de la vârful firmei israeliene, George Soros a făcut presiuni la Departamentul de Justiţie american pentru a pune sub cercetare firma israeliană. Purtătorul de cuvânt al lui Soros neagă faptul şi susţine că BSG foloseşte acest pretext pentru a distrage atenţia de la propriile dispute legale.

A influenţat politica americană

J. Christian Adams, procuror al Departamentului de Justiţie în timpul administraţiei Obama şi acum şeful Public Interest Legal Foundation, a declarat pentrru Fox News şi citat de Occhi della guerra, că Soros are o anumită influenţă în Departament: ” Organizaţiile sale au schimbat politica Departamentului în anii lui Obama. Americanii nu au idee de cât de importantă şi periculoasă este influenţa sa”, a afirmat procurorul.

O stare de fapt incontestabilă, după cum subliniază ultimul număr al Limes: ”Reţeaua de ONG, grupuri de activişti şi consorţii de jurnalişti de investigaţie creaţi sau finanţaţi de Soros, este de fapt foarte vastă şi diversificată. Caracteristica ce îi uneşte este că, în viziunea finanţistului, aceste grupuri contribuie la promovarea, fiecare în domeniul său, la afirmarea în toată lumea al conceptului de societate deschisă imaginat de Karl Popper, pe care magnatul îl consideră mentorul său filosofic”.

O putere aproape nelimitată capabilă să exercite presiuni asupra guvernelor, graţie acţiunii promovate de o foarte deasă reţea de organizaţii finanţate de Open Society Foundation.

Puterea lui Soros împotriva suveranităţilor naţionale”Primul lucru care-ţi sare în ochi este natura megalomanică a proiectului filantropic al lui Soros. Niciun colţişor de pe glob n-a scăpat de eforturile sale. Nu există zonă politică pe care s-o lase neatinsă”.

Nu este teza unui oarecare conspirator sau, mai rău, a unui antisemit, ci a lui Carlone B. Glick, editorialist al Jerusalem Post. Rechizitoriul lui Glick este foarte dur: ” Popoarele Occidentului trebuie să recunoască bazele comune ale tuturor acţiunilor lui Soros. Trebuie şi să ţină cont că unicul răspuns la aceste campanii premeditate, de subversiune, este că popoarele Occidentului trebuie să susţină drepturile lor naţionale şi dreptul lor individual la siguranţă. Trebuie să fie de partea instituţiilor naţionale care garantează că siguranţa, în conformitate cu legile, este de a susţine şi a apăra propriile valori şi tradiţii naţionale”.

WIKILEAKS.BRIGITTE MACRON TROGNEUX A MINTIT IN PRIVINTA VARSTEI SALE….ARE 74 DE ANI!

14 mai

 

Brigitte Macron aurait-elle … 74 ans ? Cela parait difficile à croire, pourtant c’est ce que semble démontrer ces documents d’identité mis en ligne ce jeudi soir par Wikileaks.

 

La première dame de France aurait dix ans de plus que son âge annoncé officiellement, et qui était déjà source de polémique. C’est donc une différence de 34 ans qui sépare le président et son épouse. Une situation inhabituelle qui n’a pas fini de parler d’elle. La première dame n’a pas souhaité commenté ces révélations, les jugeant absurdes.

 

Le responsable de communication du mouvement En Marche parle de faux grossiers et invite à rester prudent quant à toutes les « conneries » qu’on peut trouver sur Internet.

Read more at http://secretnews.fr/2017/05/12/brigitte-macron-a-t-menti-age-wikileaks-devoile-documents-didentite-compromettants/#VUyc6b7JJT1jXhpk.99

FOSTA DEPUTATA ELENA UDREA DESPRE „NOAPTEA GENERALILOR!”

14 mai

Şi Elena Udrea a fost acasă la Gabriel Oprea, informaţia fiind dezvăluită chiar de fostul ministru al turismului, la un post Tv.

„Am fost odată de două ori acasă la dl Oprea. Erau evenimente mai publice, dar nu aniversările despre care a spus. Veneau și se întâlneau. Atunci nu mi se părea neapărat nepotrivit. Erau foarte eterogene întâlnirile. La întâlniri în vie nu am participat. Erau oameni care nu toți erau prieteni, situația era rigidă. Eram pe grupuri, fiecare cu grupul lui. (…) La nicio petrecere de genul nu s-a dansat. (…)Veneau lideri politici cam de peste tot”, a declarat Udrea, potrivit stiripesurse.ro.

Despre noaptea generalilor, Elena Udrea a spus că nu știe ce s-ar fi putut discuta, „decât urmărirea alegerilor”.

Dan Andronic a scris pe 10 aprilie că în noaptea turului doi al alegerilor prezidențiale din 2009 s-a întâlnit acasă la Gabriel Oprea cu Laura Codruța Kovesi și Florian Coldea care erau „extrem de preocupați de victoria lui Băsescu”, iar aportul lor și al lui George Maior și Gabriel Oprea la victoria lui Traian Băsescu „a fost esențial”.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiea anunţat că Parchetul General va face cercetări pentru abuz în serviciu şi falsificare a documentelor şi evidenţelor electorale, ca urmare a acestor dezvăluiri.

„(…)am aflat că s-a decis deschiderea unui dosar de către PG ca urmare a dezvăluirilor mele legate de noaptea alegerilor din 2009″, a reacţionat Andronic. (…)Singurul lucru bun este că Laura Codruța Kovesi va trebui să recunoască că a fost acolo și că a discutat teme politice! Vom vedea dacă este un dosar menit să dezgroape sau să îngroape…”, a mai scris jurnalistul.

De asemenea, parlamentul a dat joi undă verde înființării Comisiei parlamentare de anchetă privind alegerile prezidențiale din 2009. Înființarea Comisiei a fost aprobată cu 241 voturi ”pentru” şi 86 ”împotrivă”.

Din Comisie fac parte: Mihai Fifor (preşedinte), Adrian Ţuţuianu, Dorel Căprar, Mihai Weber, Adrian Pleşoianu, Oana Florea, Eugen Nicolicea din partea PSD, Steluţa Cătăniciu (ALDE) Cezar Preda, Vasile Varga şi Daniel Fenechiu din partea PNL, Mihai Goţiu şi Eduard Dircă din partea USR, Robert Turcescu (PMP) şi Antal Istvan (UDMR).

SUB DEVIZA „UNIUNEA SOROSISTA ROMANIA SCHIMBA ROMANIA:PLICUSOR DAN ,SCUZE NICUSOR DAN REALES PRESEDINTE USR LA CONGRESUL DE LA CLUJ NAPOCA:”NUMAI ROMANI GET -PE GET”!

14 mai

Nicuşor Dan a fost reales în funcţia de preşedinte al USR, fiind votat cu 173.

Potrivit unui comunicat al USR, după numărarea voturilor, Nicuşor Dan a fost reales în funcţia de preşedinte al partidului cu 173 de voturi, fiind urmat de Emanuel Ungureanu (61 voturi), Şerban Marinescu (14 voturi) şi Cornelia Florina German (3 voturi).

Noii vicepreşedinţi ai partidului sunt Elek Levente, preşedintele USR Cluj, Vlad Alexandrescu, Stelian Ion, Dan Barna, Ionuţ Moşteanu, Cristian Seidler. Pentru cel de-al şaptea vicepreşedinte se înregistrează o situaţie de baraj între Raluca Amariei şi Cristian Ghinea.

În Biroul Naţional au mai fost aleşi Clotilde Armand (consilier Sector 1 Bucureşti), Cătălin Drulă (deputat USR Timiş), Cristian Ghica (senator USR Bucureşti), Chereji Florin Silviu (membru USR Cluj), Cornel Zainea (deputat USR Ilfov), Claudiu Năsui (deputat USR Bucureşti), Radu Mihail (senator USR Diaspora), Florina Presadă (senator USR Bucureşti), George Ţăranu (membru USR Iaşi), Ion Voinea (membru USR Bucureşti), Arsu Alin Ionuţ (consilier local USR Bucureşti).

”De asemenea, pentru ultimul loc în Biroul Naţional este o situaţie de baraj între Dan Ivan (preşedinte USR Maramureş) şi George Marussi (senator USR Prahova). Situaţiile de baraj vor fi decise, duminică, prin vot, iar rezultatele vor fi anunţate în jurul orei 12”, se arată în comunicat.

În cadrul Congresului USR, au fost aleşi şi noii membri ai Comisiei Naţionale de Arbitraj şi ai Comisiei de Cenzori şi a fost modificat Statutul partidului.

USR şi-a ales sâmbătă o nouă conducere, în cadrul primului său congres național, care s-a desfăşurat la Cluj-Napoca.

Şi-au depus candidatura pentru funcţia de președinte Nicușor Dan, Emanuel Ungureanu, Șerban Marinescu și Cornelia-Florina German.

La Congresul USR de la Cluj-Napoca au participat peste 300 de membri USR, dintre care 260 de delegaţi cu drept de vot din filialele judeţene.

Cu acest prilej, Nicușor Dan a declarat, în fața membrilor Congresului partidului, că a ales platforma „USR schimbă România” pentru că miza este aceea de a aduce România la normalitate.

Acesta a reiterat, de asemenea,că obiectivul USR este acela de a deveni al doilea partid din ţară în perspectiva alegerilor din 2020, vizând un scor bun la parlamentare astfel încât să poată face propunerea de premier.

BASESCU „MENGELE”:IN ROMANIA NU SE POATE MUSAMALIZA O CRIMA IMPOTRIVA UMANITATII ,IN CAZUL CELOR 25 DE COPII MORTI DE RUJEOLA!

14 mai

Traian Băsescu a postat un mesaj pe contul său de Facebook, în contextul în care epidemia de rujeolă a făcut până în prezent 25 de victime, din cele peste 5.000 de cazuri înregistrate la nivel naţional.

Fostul președinte acuză activitatea Ministerului Sănătății din ultimii trei ani, care nu au pus la dispoziția oamenilor vaccinurile necesare, și face un apel la Parchetul General să deschidă o anchetă.

„Peste 5 000 copilaşi îmbolnăviţi de rujeolă, iar 25 au murit. O crimă în masă generată de neglijenţa Ministerului Sănătăţii, de guvernele ultimilor trei ani, care pur şi simplu nu au achiziţionat vaccinurile.

Mesajul oficial, dar mincinos, este că s-au îmbolnăvit şi au murit numai copii care nu au fost vaccinaţi, fără a se da nici un fel de altă explicaţie.
Se induce ideea că, de fapt, toate aceste suflete de copilaşi nevinovaţi, care s-au îmbolnăvit de rujeolă, ca de altfel şi cei care au murit, ar fi victime a propriilor părinţi. Câtă minciună, în mesajul televiziunilor şi al oficialilor.
În realitate, mulţi dintre aceşti copii nevinovaţi sunt victime ale statului care nu a asigurat achiziţionarea vaccinurilor. Mulţi dintre părinţi şi medici de familie au vrut să vaccineze copii, dar vaccinurile nu au existat nici la medicul de familie şi nici în farmacii.

O anchetă a Ministerului Public trebuie să se desfăşoare, cu atât mai mult cu cât, epidemia de rujeolă este departe de a se fi stins. Oare în România se poate muşamaliza o astfel de crimă? Alo !!! Procuratura !!! Poate citiţi corect definiţia „abuzului în serviciu”, a conchis Băsescu.

PRESA MAINSTREAM:DIN 1968 MOSCOVA INCEARCA SA SCUMPERE PREZIDENTIABILI IN USA!

14 mai

Deşi URSS nu l-a agreat pe Richard Nixon la conducerea SUA, ambasadorul Dobrinîn (în dreapta imaginii) a fost cel care a organizat trei sumimmituri Nixon - Brejnev

Deşi URSS nu l-a agreat pe Richard Nixon la conducerea SUA, ambasadorul Dobrinîn (în dreapta imaginii) a fost cel care a organizat trei sumimmituri Nixon – Brejnev

Pentru a investiga problemele create de controversata discuţie privind influenţarea campaniei electorale americane din toamnă de către hackerii ruşi şi afirmaţiile privind implicarea autorităţilor de la Kremlin alături de candidatul republican Donald Trump, există deja două comisii ale Camerei Reprezentanţilor şi, respectiv, Senatului şi una a FBI.

În paralel, o anumită parte a presei americane urmăreşte şi dezbate constant subiectul, descoperind noi elemente. Din această ultimă perspectivă, trebuie spus că, între timp, şi Pentagonul a deschis propria anchetă în legătură cu gen. Michael Flynn, efemerul consilier pentru Securitate Naţională al lui Trump, obligat să demisioneze după dezvăluirea posibilelor sale legături cu Rusia.

Pentagonul investighează voiajul gen. Flynn în Rusia

Noutatea aflată acum constă în faptul că, aşa cum transmite agenţia Reuters, în 2015 gen. Flynn a făcut o deplasare în Rusia, însă este suspectat că nu a respectat legea, întrucât nu ar fi cerut aprobarea să fie remunerat pentru acest voiaj. Ca urmare, a intrat pe fir Defense Intelligence Agency (DIA – agenţia de informaţii a Pentagonului), care susţine că până acum nu a găsit niciun fel de urmă privind o asemenea solicitare. Mai concret, potrivit Reuters, DIA a precizat că, în 2014, în momentul în care a fost trecut în rezervă, Flynn a fost prevenit că trebuie să se supună unei atari reglementări. „Generalul Flynn avea obligaţia să ceară permisiunea de a primi bani din partea guvernelor străine“, declara presei Jason Chaffetz, preşedintele republican al Comisiei de supraveghere a Activităţii Guvernamentale (Oversight Commitee) a Camerei Reprezentanţilor. „Nu rezultă că el ar fi cerut vreodată şi că ar fi obţinut această aprobare“, a adăugat el.

Misiunea comisiei amintite este să stabilească dacă Michael Flynn a dezvăluit toate finanţările de care a beneficiat din partea Turciei, a Rusiei şi a altor surse străine. „Ca fost ofiţer, nu puteţi, pur şi simplu, să obţineţi bani de la Rusia, de la Turcia sau de la oricare altă ţară. Şi se pare că el a primit aceşti bani. Era un un fapt nelalocul lui, cu consecinţe din cauza violării legii“, a mai arătat Jason Chaffetz, care face parte din Partidul Republican al lui Trump. Din partea Democraţilor, Elijah Cummings, care face parte şi el din Oversight Commitee, a declarat că, după cum se pare, Flynn nu a dezvăluit toate sumele pe care le-a primit, cum ar fi trebuit s-o facă. Deşi avocatul lui Flynn a declarat la ABC News că el a prevenit DIA, înaintea şi după voiajul lui în Rusia, în discuţie sunt banii cu care el a fost remunerat acolo.

După cum s-a aflat, în timpul vizitei sale la Moscova, generalul în retragere, care a fost consilier al lui Trump în timpul campaniei electorale, a fost invitat la un dineu de preşedintele rus, Vladimir Putin, de unde se vede clar cu ce bătaie lungă sau scurtă operează Kremlinul.

Episodul se adaugă deja momentului în care acelaşi Flynn uitase să-i vorbească noului vicepreşedinte Mike Pence şi în cadrul audierii sale într-o comisie senatorială despre întâlnirea şi discuţiile sale cu ambasadorul rus la Washington, Serghei Kisliak, ceea ce a dus la demisia lui precipitată, de pe 13 februarie.

Anatoli Dobrinîn (centru) a fost ambasador sovietic în SUA între martie 1962 şi martie 1986, sub patru preşedinţi ruşi: Hruşciov, Brejnev, Andropov şi Cernenko

Precedentul Kremlinului

Până se vor afla noi detalii despre rezultatele investigaţiilor celor patru anchete, să spunem aici că ele nu apar din neant, dat fiind că, aşa cum arată una dintre cele mai autorizate surse posibile, în trecut, la Moscova s-a mai încercat să se influenţeze direct mersul campaniei electorale prezidenţiale din SUA.
Cum se va vedea, Kremlinul are diverse şi perverse metode de a sprijini sau racola politicieni străini din „statele-cheie“ ale lumii. E drept, nu ar fi singura putere de pe Glob cu o atare practică. În această direcţie, un exemplu concret şi şocant ne oferă o sursă incontestabilă, Anatoli Dobrînin, fost ambasador sovietic în SUA între martie 1962 şi martie 1986! Nu ştim dacă este un record mondial în istoria diplomaţiei lumii, dar în cea sovietică şi a Rusiei ţariste – da. Nu e mai puţin adevărat că, din raţiuni lesne de înţeles, Moscova îşi ţinea ani buni ambasadorii din „ţări-cheie“.

De plidă, ambasadorul Ivan Maiski, unul dintre reprezentanţii primei pleiade de diplomaţi sovietici, a stat în post, la Londra, între 1932 şi 1943. Fapt explicabil, la ora aceea Imperiul Britanic, pe al cărui teritoriu soarele nu apunea niciodată, concura cu Germania pentru postul de primă putere mondială. Şi Maiski a scris o foarte consistentă carte de memorii, în care, la loc de frunte, sunt relatările despre fastuoasele recepţii la care invita politicieni britanici, cărora, între altele, li se serveau supă de broască ţestoasă şi caviar de Astrahan, după care, la un pahar de vodcă, se punea vârtos lumea la cale.

Că tot veni vorba de atari recorduri, să notăm că şi Corneliu Bogdan, ambasador al României în SUA, a deţinut această funcţie 16 ani şi, probabil, ar mai fi rămas la Washington, dacă fiica lui nu s-ar fi măritat cu un american, gest care a displăcut total „cadrelor“ comuniste dâmboviţene şi care, fie vorba între noi, nu este nici pe placul caselor mai mari, trezind tot felul de sensibilităţi întemeiate.

În voluminoasa lui carte de memorii (848 de pagini!), apărută iniţial în limba engleză, în 1995, iar la noi, relativ recent, la Editura Meteor Press, Anatoli Dobrînin povesteşte cum, în vara anului 1968, după ce Moscova aflase că preşedintele Lyndon B. Johnson nu va mai candida pentru un nou mandat la Casa Albă şi că vicepreşedintele său, Hubert Humphrey, va face acest lucru, i-a trimis instrucţiuni clare ca, în cadrul unei discuţii confidenţiale, să-i ofere bani pentru campania lui electorală.

Dobrînin, ambasadorul sovietic sub şase preşedinţi americani

Cum spuneam, Anatoli Dobrînin (n. 16.11.1919 – d. 6.04. 2010) a stat la post aproape un sfert de secol, sub şase preşedinţi – John F. Kennedy, Lyndon B. Johnson, Richard Nixon, Gerald Ford, Jimmy Carter şi Ronald Reagan –, în plin Război Rece, în care au avut loc numeroase evenimente de mare impact asupra relaţiilor dintre Moscova şi Washington, precum şi pe plan internaţional. De departe, cea mai complicată problemă cu care s-a confruntat el, făcându-i faţă cu brio, a fost criza rachetelor nucleare sovietice din Cuba, din octombrie 1962, care a adus lumea în pragul unui conflict atomic. Atunci, Dobrînin a stabilit o relaţie specială cu Robert Kennedy, fratele preşedintelui, care era ministru de Justiţie, cei doi conlucrând strâns la dezamorsarea crizei. Astfel, el i-a propus în secret un compromis acceptabil ambelor ţări: retragerea rachetelor sovietice din Cuba, iar SUA (recte NATO) să retragă rachetele lor PGM-19 Jupiter din Turcia.

Tot în perioada şederii sale la Washington, mai precis în august 1963, s-a înfiinţat celebrul „telefon roşu“ (numit şi „linia fierbinte“) între Kremlin şi Casa Albă, la care au recurs de câteva ori liderii din cele două capitale spre a rezolva probleme internaţionale grave, de genul „Războiului de şase zile“, din iunie 1967, dintre Israel şi ţările arabe. De semnalat că, în acea perioadă, în SUA s-au consemnat două premiere de după Al Doilea Război Mondial: asasinarea, la 22 noiembrie 1963, a preşedintelui Kennedy şi demisia, în august 1975, a preşedintelui Nixon, ca urmare a scandalului Watergate, de fiecare dată Dobrînin luând-o de la zero în stabilirea de contacte bune cu urmaşii acestora şi cu demnitarii din echipele lor.

În aceeaşi perioadă, la conducerea URSS s-au aflat: Nikita Hruşciov, Leonid Brejnev, Iuri Andropov, Konstantin Cernenko. Parcurgându-i memoriile, descoperim un om ce a rămas credincios crezului său şi care, spre deosebire de alţi omologi de-ai săi din Est, nu s-a „pocăit“ ori „răspopit“ ulterior, ceea ce nu l-a împiedicat să judece foarte lucid, realist şi, uneori, chiar necruţător unele demersuri, iniţiative ori declaraţii ale liderilor săi de la Kremlin, în frunte cu cei care aveau frâiele puterii. Astfel, el crede că Războiul Rece a fost „o tragedie pentru omenire“, iar despre prăbuşirea URSS, consemnată sub Mihail Gorbaciov, susţine că a fost o eroare făcută de „şefii noştri incompetenţi, dar foarte ambiţioşi“.

Acelaşi Dobrînin a asistat la toate „summiturile“ sovieto-americane de după Al Doilea Război Mondial, între care trei cu Nixon, înlocuind uneori chiar interpretul; pe timpul preşedinţiei lui Nixon, el avea linie directă cu secretarul de Stat Henry Kissinger, iar automobilul său intra în parcarea oficială a Departamentului de Stat, facilitate anulată sub preşedintele Ronald Reagan. Între altele, în 1972, el a negociat cu acelaşi Kissinger tratatul ABM. După ce, în 1985, a venit la putere Gorbaciov, Dobrînin a devenit (februarie 1986) secretar al CC al PCUS ce răspundea de problemele internaţionale, post la care a renunţat din motive de sănătate. În fine, în memorii, el se ocupă şi de perioada Gorbaciov, consemnând „falimentul lui politic“.

Cum spuneam, Dobrînin a primit instrucţiuni de la Kremlin să-i ofere bani lui Humphrey în cursa electorală a acestuia pentru Casa Albă din noiembrie 1968.

Întâlnire de taină în apartamentul prezidenţial

După asasinarea lui Kennedy – 22 noiembrie 1963, la Dallas (Texas) –, vicepreşedintele Lyndon B. Johnson (n. august 1908 – d. ianuarie 1973), care-l însoţea în acea călătorie electorală, a devenit preşedinte, el prestând jurământul la două ore şi opt minute după tragedie, chiar la bordul lui Air Force One, în faţa judecătorului federal Sarah Tilgham Hughes, devenind astfel primul şef al Casei Albe învestit de o femeie şi care a depus jurământul în statul Texas. A câştigat detaşat alegerile prezidenţiale din 1964 în faţa retrogradului Barry Goldwater, consilier fiindu-i Hubert Humphrey, senator de Minnesota. În timpul administraţiei sale, războiul din Vietnam s-a acutizat la maximum, în SUA şi alte mari oraşe ale lumii aveau loc mari demonstraţii împotriva acestuia, ceea ce a făcut ca erodarea lui Johnson să fie masivă, doar George W. Bush mai înregistrând o cotă de popularitate atât de scăzută din cauza unui alt război, cel din Irak, de după martie 2003! Presiunea asupra lui a devenit imensă, astfel încât campania electorală pentru un nou mandat în 1968 (perioada în care a fost la Casa Albă după asasinarea lui Kennedy nu se pune) se anunţa foarte crâncenă.

Cum şi cu preşedintele Johnson ambasadorul Dobrînin stabilise o relaţie specială, acesta dându-i chiar un număr de telefon special, la care putea fi sunat oricând, într-o zi, şeful Casei Albe l-a convocat personal la o întâlnire la ora 18.00, chiar în apartamentul personal, un fapt neobişnuit în practica diplomatică. În cameră erau doar ei doi, Johnson anunţându-l că, în acea seară, va rosti un discurs televizat în care va vorbi despre situaţia din Vietnam. Totodată, i-a spus că vrea să transmită guvernului sovietic câteva informaţii despre intenţiile sale şi despre necesitatea de a limita vărsarea de sânge din Vietnam. Părea o convorbire de rutină, dar care intriga prin gestul convocării intempestive a lui Dorînin şi locul desfăşurării ei. S-au despărţit, Johnson înmânându-i chiar discursul pe care urma să-l rostească, iar ambasadorul îndreptându-se spre aripa vestică a Casei Albe, unde, timp de o oră, a mai discutat cu Walt Rostow, unul dintre consilierii prezidenţiali.

Hubert H. Humphrey, în timpul campaniei prezidenţiale din 1968, a înţeles imediat aluziile ambasadorului Dobrinîn şi a refuzat banii ruseşti, mulţumindu-se cu „urările sincere de succes ale Uniunii Sovietice”

Moscova dă instrucţiuni de sprijinire cu bani a lui Humphrey

De reţinut că vicepreşedintele era bine cunoscut în URSS, unde făcuse o călătorie oficială, în timpul căreia a fost invitat la o partidă de vânătoare chiar de mareşalul Andrei Greciko, ministrul Apărării. A fost, în fapt, un mare chiolhan în tradiţionalul stil rusesc, care i-a lăsat amintiri de neuitat.

La acea oră, toate analizele de la Moscova arătau că Humphrey era de preferat lui Richard Nixon, care, după insuccesul din faţa lui John F. Kennedy, a stat pe tuşă o perioadă mai lungă, pentru ca, acum, să revină în forţă şi să se contureze ca un concurent redutabil pentru şefia Casei Albe. Din trecutul său de vicepreşedinte sub Dwight Eisenhower, din zorii Războiului Rece, el iniţiase un fel de revizuire din mers, se deplasa în ţări din Est, inclusiv în România, având convorbiri cu lideri din aceste ţări şi testându-le intenţiile în ceea ce priveşte candidatura sa la Casa Albă.

Cu toate acestea, „pentru Moscova, Humphrey era, desigur, preferabil lui Richard Nixon, care-şi clădise cariera politică pe anticomunism şi era considerat profund antisovietic. Conducătorii noştri deveneau tot mai îngrijoraţi de posibilitatea ca el să câştige alegerile şi, de aceea, au întreprins un pas extraordinar, fără precedent în istoria relaţiilor sovieto-americane, oferindu-i în secret lui Humphrey orice fel de ajutor în timpul campaniei – inclusiv unul de natură financiară“.

Cum un asemenea demers provoacă frisoane, ambasadorul Dobrînin, un om cu capul pe umeri, nu putea să nu reacţioneze. „Am primit instrucţiuni strict secrete în această privinţă direct de la Gromîko şi m-am străduit din răsputeri să-l conving să nu se angajeze într-o asemenea aventură periculoasă, care, dacă ar fi fost descoperită, ar fi avut cu certitudine consecinţe dezastruoase şi ar fi asigurat înfrângerea lui Humphrey, ca să nu mai vorbesc despre necazurile reale pe care le-ar fi cauzat relaţiilor sovieto-americane. Gromîko (longevivul ministru de Externe) a răspuns laconic: «Asta-i decizia, iar tu o vei aplica»“.

Urmează momentul culminant al afacerii, pe care el îl relatează astfel. „La scurt timp după aceea, am participat la un mic-dejun acasă la Humphrey şi am discutat evident despre campania electorală, aşa că am încercat să profit de ocazie pentru a-mi îndeplini sarcina cu cât mai mult tact posibil. L-am întrebat cum merge campania, apoi am condus conversaţia către starea ei financiară. Trebuie spus că Humphrey nu era doar un individ foarte inteligent, ci şi extrem de perspicace. El a înţeles imediat substratul şi mi-a spus că-i erau suficiente urările sincere de succes ale Uniunii Sovietice, pe care le aprecia la justa lor valoare. Spre uşurarea noastră, problema a fost astfel soluţionată şi n-a mai fost discutată niciodată.“

Desigur, trebuie evidenţiată cu prioritate precizarea expresă a lui Anatoli Dobrînin, potrivit căreia „acest episod nu a mai fost relatat până acum“. „După ştiinţa mea, acesta a fost unicul caz în care Moscova a încercat să intervină direct pentru a-şi ajuta candidatul preferat – şi nu a obţinut nimic.“

Refuzatul Nixon, interlocutor privilegiat al Kremlinului

Să mai adăugăm că alegerile prezidenţiale respective au fost câştigate de Nixon, cel care, în iulie, ceruse oficial să fie primit în vizită la Moscova, el „luându-i faţa“ şi în acest domeniu lui Humphrey, care avea în gând un atare voiaj. În fine, pe timpul preşedinţiei fostului violent anticomunist şi antibolşevic au avut loc trei summituri Nixon – Brejnev, la organizarea cărora ambasadorul Dobrînin a avut un rol foarte important. Tot sub Nixon s-a iniţiat un dialog consistent cu China, care a revenit în forţă pe scena lumii, dar asta e altă problemă…

Revenind la ideea de la care am pornit, înainte de a încheia, să mai spunem că acelaşi Dobrînin relatează că pe colegul său de la Londra îl luase apa şi se apucase să recomande Centralei de la Moscova ca, înaintea unui scrutin parlamentar din Marea Britanie, să-l invite într-o vizită preelectorală pe premierul Harold Wilson, pe care, după cum credea el, ar fi urmat să-l câştige. A fost exact pe dos, iar diplomatul respectiv a fost rechemat de la post!

Oricum, episodul cu gen. Michael Flynn pe care încearcă să-l descifreze cele patru comisii din SUA arată că sub steaua roşie de la Kremlin nu e nimic nou, deşi lumea s-a schimbat radical, dar probabil că atare practici au mai multe vieţi decât o pisică.

La doar două ore şi opt minute după asasinarea lui Kennedy. vicepreşedintele Lyndon B. Johnson a depus jurământul la bordul Air Force One, în prezenţa îndureratei Jacqueline Kennedy

Johnson renunţă la candidatura pentru un nou mandat

Dobrînin relatează apoi: „Când am ieşit pe coridor, m-am întâlnit din nou cu preşedintele, care m-a oprit. După un moment de ezitare, a zis că dorea să-mi spună strict confidenţial că, la sfârşitul cuvântării televizate, intenţiona să anunţe că nu va mai candida pentru un alt mandat prezidenţial. (…) Johnson a adăugat că eram primul străin care afla despre decizia lui, pe care o cunoşteau doar patru-cinci americani, inclusiv soţia lui. (…) A fost o ştire de senzaţie. Vietnamul se dovedise fatal pentru preşedinte, care nu-şi putea justifica în mod convingător politica externă. (…) Personal, am fost surprins de decizia lui. Nici Moscova nu se aşteptase la aşa ceva, deoarece decizia anula perspectiva unui posibil summit“. La acea oră, „vârfurile“ din cele două capitale vehiculau aproape insistent ideea unui summit americano-sovietic, iniţiativa având-o, se pare, chiar preşedintele Johnson.

Cum se vede, ambasadorul informase imediat Kremlinul despre ceea ce se petrecea la Washington şi decizia lui Johnson şi ce perspective se deschid, mai ales că a doua zi fusese invitat la cină de familia Harriman, unul dintre cei mai respectaţi politicieni americani, acum consilier al preşedintelui.
Aşadar, se rupeau punţi construite cu greu de ambasador, iar pe de altă parte, se deschidea drum candidaturii vicepreşedintelui Hubert Humphrey, despre care politologi precum amintitul Harriman spuneau că nu prea avea şanse să fie ales, el nebucurându-se de trecere nici în partid şi nici în ţară. Motivul era firesc, în cazul politicii lui Johnson în Vietnam, îl sprijinise „nu doar 100%, ci 130%“.

În memorii, Dobrînin acordă un subcapitol special şi episodului Humphrey, care conţine o dezvăluire în premieră absolută.

„Pe 23 aprilie (1968), în timpul unei recepţii la Casa Albă, Hubert Humphrey mi-a spus între patru ochi că era dispus să-şi încerce şansa la alegerile prezidenţiale şi că urma să-şi anunţe în curând candidatura. A mai spus că el considerase mereu relaţiile sovieto-americane ca fiind un factor major în influenţarea perspectivelor de război sau de pace şi încercase permanent să le îmbunătăţească. M-a rugat să informez Moscova în această privinţă, adăugând salutările sale personale pentru Brejnev şi Kosîghin (primul era şeful partidului comunist, iar al doilea era premierul URSS, calitate în care avusese contacte cu demnitari americani).“ Evident, Moscova a răspuns la mesaj, ea apreciind că, „având în vedere relaţiile sale cu Washingtonul, Humphrey ar fi fost cel mai bun preşedinte la momentul acela“.

PORTUGALIA A CASTIGAT FINALA EUROVISION 2017 DE LA KIEV,CU MELODIA „AMAR PELOIS DOIS”,INTERPRETATA DE SALVADOR SOBRAL!

14 mai

 

<iframe width=”560″ height=”315″ src=”https://www.youtube.com/embed/ymFVfzu-2mw&#8221; frameborder=”0″ allowfullscreen>

 

Portugalia a câştigat finala, cu melodia ”Amar Pelos Dois”, interpretată de Salvador Sobral, obţinând 758 de puncte, iar Bulgaria ajunge pe locul 2 cu 615 puncte, reprezentată de Kristian Kostov, cu „Beautiful Mess”.

România, reprezentată de Ilinca şi Alex Florea, cu piesa ”Yodel It!”, a ocupat poziţia a şaptea în clasamentul final, cu 282 de puncte, iar Moldova, reprezentată de Sunstroke Project, cu melodia ”Hey Mamma”, locul al treilea, cu 374 de puncte.

„Trăim într-o lume în care muzica e ca la fast-food. Am câştigat pentru că eu cânt altfel de muzică. Să aducem înapoi muzica de calitate!”, a spus Salvador Sobral la înmânarea trofeului.

Marea Finală Eurovision 2017 s-a desfăşurat sâmbătă seară la Kiev, unde 26 de ţări au participat la acest concurs, organizat de European Broadcasting Union (EBU), cea mai mare asociaţie a televiziunilor publice din Europa.

Spectacolul a avut loc într-o sală cu o capacitate de 8000 de locuri, sală în care au defilat la începutul ceremoniei de deschidere toţi participanţii.

Ilinca și Alex Florea au reprezentat România la Eurovision 2017 cu piesa „Yodel It”, intrând în concurs, în această a doua parte a show-ului, pe poziţia 20.

Au evoluat în concurs: IMRI (Israel), cu „I Feel Alive”, Kasia Mo? (Polonia), cu „Flashlight”, Naviband (Belarus), cu „Story of My Life”, Nathan Trent (Austria), cu „Running On Air”, Artsvik (Armenia), cu „Fly With Me”, OG3NE (Olanda), cu „Lights and Shadows”, Sunstroke Project (Republica Moldova), cu „Hey Mamma”, Joci Pápai (Ungaria) cu „Origo”, Francesco Gabbani (Italia), cu „Occidentali’s Karma”, Anja (Danemarca), cu „Where I Am”. Au urmat Salvador Sobral (Portugalia), cu „Amar Pelos Dois”, Dihaj (Azerbaidjan) cu „Skeletons”, Jacques Houdek (Croația) cu „My Friend”, Isaiah (Australia), cu „Don’t Come Easy”, Demy (Grecia) cu „This is Love”, Manel Navarro (Spania), cu „Do It For Your Lover”, JOWST (Norvegia), cu „Grab The Moment”, Lucie Jones (Marea Britanie), cu „Never Give Up On You”, Hovig (Cipru), cu „Gravity”, Ilinca și Alex Florea (România) cu „Yodel It!”, Levina (Germania), cu „Perfect Life”, O.Torvald (Ucraina) cu „Time”, Blanche (Belgia), cu „City Lights”, Robin Bengtsson (Suedia), cu „I Can’t Go On”, Kristian Kostov (Bulgaria), cu „Beautiful Mess” și Alma (Franța), cu „Requiem”.

Spectacolul de la Eurovision a avut parte şi de un incident neplăcut, când pe scenă a urcat un bărbat înfăşurat într-un steag al Australiei.

În timp ce câştigătoarea Eurovisionului de anul trecut, cântăreaţa Jamala, interpreta piesa „1944”, spre suprinderea tuturor, acesta şi-a dat jos pantalonii.

În jurul orei 00:09 s-au deschis liniile de vot, artiştii preferaţi putând fi votaţi prin SMS sau prin aplicaţia Eurovision.

Reprezentanţii României au intrat în concurs la ora 23,37, cu melodia „Yodel It!”, pe care au interpretat-o reuşit, făcând un show plin de energie, care a fost, de altfel, răsplătit cu aplauzele publicului.

În urma primei semifinale a Eurovision care a avut loc marţi, la Kiev, s-au calificat în finală alte 10 ţări dintre cele 18 care au participat în acea etapă, respectiv: Republica Moldova, Azerbaidjan, Grecia, Suedia, Portugalia, Polonia, Armenia, Australia, Cipru şi Belgia.

Ţările din grupul celor cinci mari plătitoare – Franţa, Germania, Spania, Marea Britanie şi Italia – sunt calificate, alături de ţara gazdă, Ucraina, direct în finală.

România a avut cele mai bune performanţe la acest concurs în 2005, la Kiev, cu locul 3 pentru Luminiţa Anghel & Sistem şi în 2010, la Oslo, unde Paula Seling şi Ovi au ocupat tot locul al treilea.

De asemenea, Mihai Trăistariu s-a clasat la Atena, în 2006 pe locul patru în concurs, cu melodia Tornero (cel mai mare punctaj obţinut în finala Eurovision, 172 de puncte).

LA FEL CA EMMANUEL(E) MACRON,NICI „EUROPENII”KLAUS WERNER JOHANNIS,JEAN-CLAUDE JUNCKER ,ANGELA MERKEL(TOTI TREI GERMANI),NU AU COPII,SUNT STERPI,FARA URMASI „ROBOTII”IDEALI AI GLOBALISMULUI,TOTAL INDIFERENTI FATA DE VIITORULOMENIRII!,DUPA EI,POTOPUL!

14 mai

Imagini pentru IOHANNIS,JUNCKER,MERKEL,MACRON POZE

      Emmanuel Macron nu are copii. Soția lui – i-a fost profesoară în adolescență, fiind cu 24 de […]

Imagini pentru brigitte trogneux et la carte d'identité photos

 

Emmanuel Macron nu are copii. Soția lui – i-a fost profesoară în adolescență, fiind cu 24 de ani mai în vârstă decât acest autentic gerontofil – are trei copii din căsătoria anterioară, dintre care primul este cu doi ani mai mare decât soțul actual, iar al doilea are aceeași vârstă cu acesta, dar cu Emmanuel nu a mai procreat. Există voci în presa franceză care susțin că noul președinte este homosexual, căsnicia acestuia fiind doar o „acoperire”.

La fel ca Emmanuel Macron, nici europenii Klaus Werner Iohannis, Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene și cancelarul Angela Merkel (toți trei germani, dar din țări diferite) nu au copii. Toți aceștia sunt sterpi, fără urmași, „roboții” ideali ai globalismului, total indiferenți de viitorul omenirii. Să-l reamintesc și pe sterilul Dacian Julien Cioloș, mercenar internaționalist nominalizat de la Bruxelles ca premier al României. Credeți că era doar o banală coincidență că președintele și premierul României anului 2016 nu aveau copii, deși amândoi se aflau la apogeul maturității? Alături de politicienii europeni importanți fără copii, menționați mai sus, adăugăm și alții de același calibru și la fel de sterpi: premierul britanic Theresa May, prim-ministrul italian Paolo Gentiloni, premierul Luxemburgului, homosexualul Xavier Bettel, căsătorit cu un bărbat, prim-ministrul olandez Mark Rutte și Stefan Löfven, sudorul din Suedia ajuns premier. Probabil că mai sunt și alții în Europa. Continuați să credeți că sunt doar simple coincidențe? Înseamnă că sunteți naivi! Pare că însuși sistemul îi selectează și după criteriul infertilității, ca să aibă certitudinea nepăsării pentru viitorul generațiilor următoare. După ei, potopul!

 

Degenerarea duce la sterilitate. Consangvinizarea din interiorul caselor regale a a vut ca efect incapacitatea de a procrea urmași sau zămislirea de copii cu grave probleme mintale. Acest fenomen a apărut în cadrul dinastiilor monarhice pentru că familiile respective au apelat chiar și la relații incestuoase pentru a păstra puterea doar pentru ei.  O consangvinizarea  din dorința ca averile să rămână în familie,  generată  de lăcomie la oamenii fără „sânge albastru”, se regăsea și la familiile de sași înstăriți din Ardeal, care permiteau căsătoria verilor primari între ei, obicei imitat și de oierii bogați, români din Mărginimea Sibiului.

Culmea este că politicienii sterili, cei fără copii, au succes în rândul tinerilor progresiști, deoarece aceștia nu agreează conceptul clasic al familiei tradiționale, în schimb ei susțin mișcare LGTB (comunitatea lesbiană, gay, transsexuală și bisexuală). Mai nou, au apărut și politicienii gay care nici măcar nu se mai feresc să-și recunoască homosexualitatea, cum ar fi Xavier Bettel, premierul homosexual al Luxemburgului, căsătorit cu un bărbat sau Bernd Fabritius, parlamentarul german provenit din Agnita care trăiește oficial într-un parteneriat homosexual. Amândoi, Xavier Bettel și Bernd Fabritius, sunt prieteni buni cu Klaus Iohannis. Politicienii homosexuali au început să polarizeze voturi nu doar de la alții la fel ca ei, ci și de la tinerii neoliberali sau neomarxiști, pe care-i vedeți la toate mitingurile de protest din Europa, toți fiind internaționaliști și multiculturali.

Priviți la tinerii din fotografia de mai jos! Leit fizionomiile tefeliștilor (TFL=Tinerii Frumoși și Liberi) români. Figuri de susținători ai USR-ului condus de Nicușor Dan, un „macron” autohton creat și el în laboratorul ocultei, susținut financiar prin aceleași fonduri soroșiste. Nebărbieritul umflat dintre Macron și maică-sa, pardon, nevastă-sa!, parcă ar fi unsurosul și puturosul senator userist Mihai Goțiu!

 

Macron o ține de mână pe soție, ca doi adolescenți care tocmai au descoperit dragostea platonică, la fel ca și șturlubatica perchea prezidențială românească, atunci când se arată muritorilor de rând. Gestul cu mâna dreaptă plasată pe locul unde cred acești politruci internaționaliști că ar fi inima a devenit viral. Pentru acești indivizi fără urmași, robotizați și dezumanizați, mâna la piept este simbolul masonic al obedienței, iar pentru prostime e doar o imagine cu efect propagandistic, care vrea să semnifice „patriotism”, taman la aceste clone globaliste create fără identitate națională în laboratoarele iudeo-masoneriei. Acest gest îl vedeți permanent și la Klaus Iohannis, o altă creație a finanței mondiale, atunci când se intonează imnul național.

                                                                                                                  Marius Albin MARINESCU

%d blogeri au apreciat: