Arhiva | 4:51 pm

NAZISTUL PENAL KLAUS WERNER JOHANNIS A EXPLODAT DE FURIE IMPOTRIVA PSD:”VOI ATACA LA CCR ,CUM SA-MI FIE LUATA DE PARLAMENT NUMIREA SEFULUI DGIPI,SERVICUIL SECRET AL MINISTERULUI DE INTERNE?!”

18 mai

Imagini pentru IOHANNIS POZE

Președintele Klaus Iohannis a avut o ieșire extrem de dură, după decizia Parlamentului care elimină avizul CSAT pe numirea șefului DGIPI, serviciul secret al Ministerului de Interne. Iohannis a amenințat că va ataca legea la Curtea Constituțională și acuză PSD de un joc prin care încearcă limitarea atribuțiilor președintelui.

”Asta este o eroare, o greșeală sau cum vreți să o numiți. Este o instituție militarizată și nu poate funcționa fără avizul CSAT și punct!

În ultimă instanță o voi ataca eu la CCR, dar deocamdată aștept să-și revină Senatul și Camera Deputaților. Așa ceva nu se poate.

Eu văd aici o rațiune politică din partea PSD. Este destul de evident după speța cu ANCOM, acum cu serviciul secret al MAI, se încearcă eliminarea președintelui și reducerea rolului președintelui, ceea ce este o eroare.”, a declarat Klaus Iohannis.

https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fstiripesurse.ro%2Fvideos%2F1467883643234295%2F&show_text=0&width=560

KLAUS WERNER JOHANNIS DIXIT:”VACCINAREA TREBUIE SA FIE OBLIGATORIE!”

18 mai

Klaus Iohannis Parlament

Klaus Iohannis a spus că vaccinarea trebuie să fie obligatorie.

„Avem în jur de 5.000 de cazuri de rujeolă. Este o catrastrofă. Avem de-a face cu greșeli sistemice și este cazul să vedem cum putem să facem lucrurile mai bine. Cred că, între timp, toată lumea s-a lămurit că fără vaccinare nu se poate. Este nevoie de prevenire a unor astfel de epidemii printr-o vaccinare sistematică, obligatorie și bine eficientă din partea Ministerului Sănătății. De mulți ani, așa ceva nu am avut și iată că apar situații catastrofale. Cred că vaccinarea trebuie să fie obligatorie”, a zis președintele.

DE CE II ESTE FRICA MALAKULUI PENAL,KLAUS WERNER JOHANNIS DE „DOI SI-UN SFERT”SI SIPA CARE SUNT DOI „CARTOFI FIERBINTI”IN MAINELE LUI KLAUS:”ASA CEVA NU SE POATE!”

18 mai

Președintele Klaus Iohannis a anunțat joi că intenționează să atace la Curtea Constituțională decizia Senatului care a eliminat avizul CSAT din procedura de numire a șefului „Doi și-un sfert”, aruncând săgeți în direcția PSD.

„Așa ceva nu se poate, este o eroare, o greșeală cum doriți. Atâta vreme cât instituția este una militarizată nu poate să funcționeze fără aviz CSAT. Punct. Iar, indiferent ce dorește Senatul sau Camera Deputaților, așa funcționează instituțiile în România, conform Constituției și dacă se menține această soluție, care este una neconstituțională, după părerea mea, evident că speța va merge la Curtea Constituțională. (…) În ultimă instanță, voi ataca eu la Curtea Constituțională, dar deocamdată așteptăm să-și revină Parlamentul și să intre în normalitate”, a spus Iohannis, la Palatul Cotroceni.

Președintele a susținut, răspunzând unei întrebări, că acest act normativ a fost adoptat în această formă din rațiuni politice. „Eu văd aici o rațiune politică din partea PSD. Este destul de evident după speța cu ANCOM acum speța cu acest serviciu al Ministerului de Interne, se încearcă din partea PSD să se elimine instituția președintelui, respectiv CSAT din anumite proceduri. Este o eroare”, a spus șeful statului.

În același timp, Klaus Iohannis a declarat, joi, referindu-se la arhiva SIPA, că este interesant cum „astfel de ciorbe reîncălzite” apar în spațiul public „la anumite momente politice”, apreciind că Ministerul Justiţiei este cel care trebuie să vină cu clarificări în acest caz.

”Este interesant de urmărit cum apar astfel de ciorbe reîncălzite în spaţiul public la anumite momente politice şi cum dintr-odată unii devin amnezici, alţii devin tăcuţi, alţii devin vorbăreţi. Nu cred că aceasta este o temă care trebuie să rămână mult în spaţiul public şi aştept de la domnul ministru al Justiţiei transparent şi tranşant să clarifice această chestiune”, a spus președintele.

Întrebat dacă este de acord cu desecretizarea rapidă a arhivei SIPA, Iohannis a răspuns: ”Aştept concluziile de la minister (Ministerul Justiției – nr.), aşa cum au fost promise şi atunci vom vedea ce trebuie făcut. Am solicitat şi colegilor tehnicieni din CSAT un punct de vedere să vedem dacă CSAT are ce discuta în această chestiune sau nu”.

Klaus Iohannis a mai precizat că nu ştie dacă a fost trimis vreun raport la CSAT în vremea în care era ministru al Justiţiei Cătălin Predoiu.

”CSAT la noi în ţară e folosit aşa pe post de panaceu universal, ceea ce nu este. CSAT are domeniul de care se ocupă, care este securitatea naţională. Nu pot să vă spun aşa, pe nepusă masă, dacă s-a trimis sau nu un raport, dar se poate verifica această chestiune. Oricum, a fost şi este în continuare un serviciu cu aceste atribuţii la Ministerul Justiţiei şi de aceea am spus că de acolo trebuie să vină clarificările. Să nu se aştepte cineva că în CSAT ne adunăm cu toţii şi dezbatem filă cu filă. Ministerul Justiţiei trebuie să vină cu o clarificare, iar dacă ministrul Justiţiei consideră că trebuie să primească un aviz sau o opinie CSAT, se va adresa CSAT. Nu are rost să discutăm ce a fost acum 7 ani sau acum 10 ani sau când s-a desfiinţat SIPA şi vara s-a reînfiinţat sub altă denumire”, a afirmat şeful statului.

Preşedintele a precizat că nu a avut nicio discuţie pe această temă cu ministrul Justiţiei, ci aşteaptă ca acesta să se ţină de ceea ce a promis în spaţiul public.

Întrebat ce părere are despre propunerea ca arhiva SIPA să fie distrusă, Iohannis a replicat: ”Şi asta trebuie să ne propună ministrul Justiţiei. Nu ştiu ce e în această arhivă, dar aştept să aflu. Dacă sunt date care nu mai au nicio valoare, atunci, pentru a termina discuţia în spaţiul public, da, este şi aceasta o variantă, să fie arhiva topită”.

Citește și Șeful „Doi și-un sfert”, fără botezul CSAT

Scandal Iohannis – Parlament pe „Doi și-un sfert”

Cotroceniul se spală pe mâini în cazul SIPA

Scandal între Cotroceni și Guvern

CUM S-O PLOCONIT FOSTUL SEF AL DGA,JENICA ARION LA RCS-RDS!

18 mai

Foto: captura Antena 3

Foto: captura Antena 3

Antena 3 a prezentat o înregistrare în care susține că fostul șef al Direcţiei Generale Anticorupţie, Jenică Arion, i-a cerut bani administratorul RCS-RDS Ioan Bendei pentru a organiza ziua instituției.

(…)

JENICĂ ARION: Uitaţi, am în faţă contractul de prestări servicii între unitatea noastră, Direcţia Generală Anticorupţie şi RDS RCS. RCS RDS.

IOAN BENDEI: Da!

JENICĂ ARION: Şi. îl semnez! L-a semnat de la dumneavoastră. doamna Mihaela Neacşu.

IOAN BENDEI: Da, da, da, cum să nu.

JENICĂ ARION: E de la dumneavoastră, nu?

IOAN BENDEI: De la mine, de la mine este Mihaela Neacşu, cum să nu.

JENICĂ ARION: Da! Voiam să pun şi eu o întrebare

IOAN BENDEI: Da

JENICĂ ARION: Ştiţi că anul trecut, la ziua DGA-ului.

IOAN BENDEI: Daaaa.

JENICĂ ARION: cu ocazia zilei DGA-ului, pe 30 mai.

IOAN BENDEI: Daaaa.

JENICĂ ARION: Ne-aţi sprijinit, aşaaa.

IOAN BENDEI: Încercăm şi anul ăsta! Da, încercăm şi anul ăsta, să vedem.

JENICĂ ARION: Da? Facem o scrisoare, ceva?

IOAN BENDEI: Da, da, da

JENICĂ ARION: Către dumneavoastră, da?

IOAN BENDEI: Da, da, da

JENICĂ ARION: Noi vă mulţumim! Vă mulţumim!

IOAN BENDEI: N-aveţi pentru ce!

JENICĂ ARION: În rest, sunteţi sănătos, voinic?

IOAN BENDEI: Toate. toate bune, toate bune!

JENICĂ ARION: Mă bucur pentru dumneavoastră! Mă bucur!

IOAN BENDEI: Să ne trăiţi!

JENICĂ ARION: Să trăiţi! Să trăiţi! Cu respect!

IOAN BENDEI: Să trăiţi!

ULTIMA VERSIUNE A PROIECTULUI LEGII PREVENTIEI PENTRU AGENTII ECONOMICI!

18 mai

Cabinetul Grindeanu aprobă după mai multe luni de discuții proiectul de lege a prevenției, act normativ care prevede faptul că inspectorii Fiscului ori cei ai Inspecției Muncii nu vor mai aplica amenzi la prima constatare a unei fapte care constituie contravenție, astfel încât o firmă găsită cu nereguli în timpul unui control va avea la dispoziţie 90 de zile pentru a-şi remedia problemele.

”Actul normativ constituie principiile de bază ale codului economic al României, este structurat pe doi piloni esenţiali şi anume crearea cadrului optim de educare şi informare a operatorilor economici şi identificarea zonei de rezonabilitate în actul de control”, a declarat ministrul pentru IMM-uri, Alexandru Petrescu. Acesta a adăugat că actul normativ va fi o primă măsură ”de emancipare” a actului de control şi un prim pas de restabilire a unui cadru de încredere, element esenţial pentru ”un mediu de business stabil şi sănătos”.

Conform textului legii, scopul prezentei legi este de a reglementa o serie de instrumente care să asigure prevenirea săvârșirii de contravenții. Toate autorităţile/instituțiile publice cu atribuții de control, constatare și sancționare a contravențiilor au obligația, corespunzător domeniilor aflate în responsabilitatea acestora, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, să elaboreze şi să difuzeze materiale documentare și ghiduri și/sau să aloce pe pagina de internet secțiuni special dedicate informării
publice privind:
a) drepturile și obligațiile acestor autorități/instituții publice în desfășurarea activităților de constatare a contravențiilor și aplicare a sancțiunilor contravenționale, precum și privind drepturile și obligațiile persoanelor care sunt supuse acestor activități;
b) legislația în vigoare referitoare la constatarea și sancționarea contravențiilor;
c) legislația în vigoare care reglementează faptele contravenționale pentru care autoritatea/instituția publică are competențe de constatare și aplicare a sancțiunilor contravenționale, cu indicarea, distinct, a faptelor contravenționale, a sancțiunilor și/sau a altor
măsuri aplicabile.

Autorităţile/instituțiile publice cu atribuții de control, potrivit domeniilor de competență, au obligația să îndrume persoanele interesate în vederea unei aplicări corecte și unitare a prevederilor legale. În realizarea activității de îndrumare, autorităţile/instituțiile publice cu atribuții de control au obligația:
a) să elaboreze proceduri de îndrumare și control care să fie utilizate de către toate persoanele competente să efectueze activitatea de control;
b) să afișeze pe site-urile proprii spețele cu frecvență ridicată și soluțiile de îndrumare emise în aceste cazuri;
c) ca în fiecare activitate de control să exercite activ rolul de îndrumare pentru evitarea pe viitor a încălcării prevederilor legale.

Autoritatea administrației publice centrale cu atribuții de coordonare la nivel național a domeniului mediul de afaceri are obligația, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, de a dezvolta și opera un portal dedicat oferirii în mod centralizat de servicii online și resurse în vederea informării în ceea ce privește reglementarea instrumentelor care să asigure prevenirea săvârșirii de contravenții. Prin derogare de la prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările și completările ulterioare, în cazul constatării săvârșirii uneia dintre contravențiile prevăzute în dispozițiile legale, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin care se aplică sancțiunea avertismentului și la care anexează un plan de remediere, cu respectarea prevederilor prezentei legi. În această situație, nu se aplică sancțiuni complementare. Agentul constatator nu întocmește un plan de remediere, în următoarele situații:
a) în cazul în care, în cursul derulării controlului, contravenientul își îndeplinește obligația legală;
b) în cazul în care contravenția săvârșită nu este continuă;
c) în cazul în care, la reluarea controlului, agentul constatator s-ar afla în situația de a constata și sancționa aceeași faptă.

Responsabilitatea îndeplinirii măsurilor de remediere revine persoanei care, potrivit legii, poartă răspunderea contravențională pentru faptele constatate. Dacă o persoană săvârşeşte mai multe contravenţii, constatate în acelaşi timp de acelaşi agent constatator, se încheie un singur proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției la care se anexează, după caz, un plan de remediere.
Agentul constatator are obligaţia să verifice în registrul unic de control și în evidențele autorității/instituției publice din care face parte. Agentul constatator are obligaţia să facă mențiuni în registrul unic de control cu privire la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției încheiat, precum și, după caz, cu privire la planul de remediere anexat. În termen de maxim zece zile lucrătoare de la data expirării termenului de remediere, autoritatea/instituția publică cu atribuții de control are obligația să reia controlul, și să completeze partea a II-a a planului de remediere anexat la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției și, dacă este cazul, registrul unic de control, cu mențiuni privind modalitatea de respectare a măsurilor de remediere dispuse. În situaţia în care, cu ocazia reluării controlului, se constată neîndeplinirea de către contravenient a obligațiilor legale conform măsurilor de remediere stabilite, în termenul acordat, agentul constatator încheie un alt proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prin care agentul constatator/organul sau persoana competentă aplică sancțiunea/sancțiunile contravenționale, altele decât cea cu avertisment, cu respectarea legislației în vigoare. În cazul în care, în termen de 3 ani de la data încheierii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, contravenientul săvârşeşte din nou aceeași contravenție, sunt direct aplicabile prevederile
legale în vigoare privind constatarea și sancționarea contravențiilor.

NOUL PNLP-PPE SI USR ,ANEXELE REPUBLICII PROCURORILOR MUTA RAZBOIUL ALEGERILOR PREZIDENTIALE LA CCR!

18 mai

PNL și USR au sesizat Curtea Constituțională cu privire la modificarea regulamentului Camerei Deputaților, care face posibilă desfășurarea, în același timp, a unei anchete a procurorilor și a unei anchete parlamentare. Sesizarea a fost făcută în contextul înființării Comisiei parlamentare de anchetă privind prezidențialele din 2009 și al anunțului Parchetului cu privire la deschiderea unui dosar în acest caz.

„Prin Hotărârea nr. 37 din 9 mai 2017 privind modificarea și completarea Regulamentului Camerei Deputaților, (…) Camera Deputaților a procedat la abrogarea art. 74. Prin abrogare devine posibilă desfășurarea, în același timp, a unei anchete judiciare și a unei anchete parlamentare. Suntem în situația în care, prin ancheta parlamentară, care reprezintă o activitate cu profund caracter politic, poate fi influențată administrarea probelor în cadrul unei anchete judiciare. Rezultă, din această modificare a Regulamentului Camerei Deputaților, că activitatea puterii legislative poate influența, în orice moment, activitatea puterii judecătorești”, se arată în sesizare.

PNL și USR invocă o decizie a CCR din 2012, potrivit căreia Ministerul Public este parte a autorității judecătorești, iar faptul că procurorii își desfășoară activitatea sub autoritatea ministrului Justiției nu califică Ministerul Public ca fiind o instituție a cărei activitate s-ar afla sub control parlamentar.

Celor două partide susțin că textul abrogat constituia o garanție a respectării principiului separației puterilor în stat.

„Se legiferează instrumente cu caracter jurisdicțional la îndemâna unei comisii parlamentare de anchetă, încălcându-se astfel dispozițiile art.1 alin.(4) din Constituția României, care consacră principiul separației puterilor în stat”, susțin deputații PNL și USR în sesizare.

PNL și USR solicită CCR să constate că hotărârea privind modificarea și completarea Regulamentului Camerei Deputaților este neconstituțională.

DONALD TRUMP jr. ,FIUL CEL MARE A PRESEDINTELUI USA ,DONALD TRUMP IN VIZITA NEOFICIALA IN ROMANIA!

18 mai

Donald Trump Jr., fiul cel mare al președintelui Statelor Unite ale Americii, a fost joi în județul Alba, unde ar fi participat, potrivit unor surse, la o partidă de vânătoare pe un fond privat de pe Valea Târnavei Mici.

Donald Trump Jr. s-ar fi aflat la vânătoare în zona Jidvei-Cetatea de Baltă. Acesta ar fi vizitat și castelul Bethlen-Haller, construit în secolul al XVI-lea, în prezent proprietate privată.

Fiul președintelui american se aflî în România de marți. Miercuri, primarul municipiului Giurgiu, Nicolae Barbu, a declarat că a auzit că fiul cel mare al liderului american, aflat în vizită în țara noastră, vânează pe un fond privat din zona localității Singureni din acest județ.

TUDORICA DE LA JUSTITIE A PRIMIT AVIZUL CSM IN CAZUL MODIFICARILOR CODURILOR PENALE!

18 mai

Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a avizat favorabil, joi, proiectul de lege privind modificarea Codurilor penale și de procedură penală.

Ministrul Justiției Tudorel Toader declara joi dimineaţă, la Parlament, că ministerul şi-a făcut datoria şi a trimis CSM proiectul de lege privind modificarea codurilor penale, dar dacă CSM nu va da astăzi avizul, este exclus să prezinte proiectul în şedinţei de Guvern de după-amiază. „Noi ne-am făcut datoria, le-am trimis proiectul şi aşteptăm avizul. Acum merg la minister, iar în funcţie de ceea ce voi constata, voi proceda”, a spus Toader joi dimineaţă.

Întrebat dacă va prezenta în şedinţa de guvern de joi proiectul de lege privind modificarea codurilor penale şi dacă nu primeşte avizul CSM, Tudorel Toader a spus: ”Categoric nu”.

Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Codului penal și Codului de procedură penală, pus în dezbatere publică de Ministerul Justiției, nu prevede o limită minimă a prejudiciului pentru infracțiunea de abuz în serviciu.

INS:DIRECTORUL ILIE DUMITRESCU ,PRESEDINTELE INSTITUTULUI NATIONAL DE STATISTICA,PREZENT LA CONFERINTA „ROMANIA AND OECD,PRESENT AND FUTURE PROJECTIONS” A ESTIMAT SCADEREA POPULATIEI ROMANIEI IN ULTIMII 10 ANI LA PESTE 2 MILIOANE DE ROMANI!

18 mai

Imagini pentru ILIE DUMITRESCU,PRESEDINTELE INSTITUTULUI NATIONAL DE STATISTICA ,POZE

Institutul Naţional de Statistică estimează că populaţia României a scăzut cu două milioane în ultimii zece ani ca urmare a emigraţiei, susține Ilie Dumitrescu, director cabinet preşedinte, Institutul Naţional de Statistică, prezent la conferinţa „Romania and OECD, present and future projections”.

„În domeniul populaţie fiecare are cifra lui. Se vorbeşte în momentul de faţă că România are o emigraţie şi prin urmare o reducere a populaţiei de 3 – 3,5 – 4 – 5 milioane, pe când Institutul Naţional de Statistică pe baza recensământului şi a calculelor pe care le face are doar două milioane. Populaţia României o măsurăm prin doi indicatori şi anume: populaţia rezidentă pentru comparaţiile internaţionale şi populaţia după domiciliu sau după domiciliu permanent, ceea ce înseamnă populaţia in extenso. Noi credem că este un ecart de circa două milioane în prezent. Prin urmare 22 de milioane după dimicilul permanent, faţă de 20 de milioane populaţia rezidentă”, a spus Dumitescu în cadrul conferinței „Romania and OECD, present and future projections”. Potrivit acestuia, emigraţia românească este una pentru muncă şi a precizat că INS nu are date cu privire la statutul celor plecaţi, dar are în vedere soluţii pentru a putea cunoaşte statutul acestora.

Declinul demografic înregistrat în România a fost de 66.718 locuitori pe întreg anul 2016 şi deja peste 30.800 de persoane în primele trei luni ale acestui an.

România este una din țările cu cea mai înaltă rată a declinului demografic, conform unui raport al Organizației Națiunilor Unite. Un raport lansat recent arată că țara noastră ocupă locul al 18-lea într-un top unde află alături de state precum Siria, Moldova, Puerto Rico, Micronesia, Samoa Americană, Saint Pierre and Miquelon, Insulele Cook dar și Bulgaria, Estonia, Ucraina, Letonia, Muntenegru, Africa de Sud, Serbia, Lituania, Slovenia sau Ungaria. Aceste țări se confruntă și se vor confrunta cu scăderea natalității, cu exodul de populație către alte orizonturi. Astfel se face că anumite state din lume vor fi martorele unor explozii demografice, fapt ce declanșează îngrijorări legate de asimilarea treptată a resurselor naturale (hrană, locuințe, locuri de muncă, spațiul fizic etc). De altfel, raportul ONU arată că populația lumii va ajunge la 9,7 miliarde de oameni înainte de 20150 și la 11,5 milarde până în 2100. Scăderea bruscă a populației ridică probleme în ceea ce privește stabilitatea economică, armonia comună, identitatea global. La noi, cele mai grave probleme se vor ivi în educație, piața muncii și în sistemul de pensii. Ritmul scăderii demografice va duce în câțiva ani la desfiinţarea mai multor posturi de profesori/învăţători, iar populaţia în vârstă de muncă se va diminua şi ea. Asta înseamnă că va pune o mare presiune asupra fiscalității, contribuțiile vor fi mai puține și statul va trebui să acopere tot mai multe pensii.

FALIMENTUL REGIMULUI DEMOCRATIC EURO-ATLANTIC IN ROMANIA (IV)!

18 mai

  Falimentul regimului democratic euro-atlantic în România (IV)                         […]

Falimentul regimului democratic euro-atlantic în România (IV)

                                 –   interviu cu profesorul Corvin Lupu –

 

 

Marius Albin Marinescu: Domnule profesor, din articolele dumneavoastră și discuțiile purtate de noi, care au fost citite cu interes de zeci de mii de cititori, s-au desprins, pe lângă soluții la unele probleme și numeroase atitudini critice la adresa regimului politic aflat la putere. De aceea, unii cititori v-au perceput ca emanând idei antisistem. Aș dori să clarificați poziția dumneavoastră, din acest punct de vedere.

Corvin Lupu: Din multe puncte de vedere, se poate spune că am ajuns la concluzii care pun regimul politic din România instituțiile sale de forță „la colț”. Ca urmare, mă recunosc a atitudini cu nuanțe „antisistem”. Prin ceea ce scriu și prin discuțiile noastre am dorit și să-i ajut pe cititori să privească problematica din cât mai multe unghiuri de vedere. Pe de altă parte, este evident că regimul politic din România este într-o situație care, imaginat pe o axă, glisează între limitele de „suferință”, de „mare suferință”, până la „faliment”, acesta din urmă, cel puțin din punct de vedere moral și al spiritului național românesc. Toți factorii responsabili din politică și din instituțiile statului recunosc lipsurile majore din societatea românească. Cu toate acestea, unii dintre cei care critică sistemul continuă să fie introduși în platformele serviciilor secrete și sunt monitorizați, periferizați și încercuiți cu un cerc „de foc” care poate oricând deveni nimicitor.

Situația bună a companiilor producătoare străine de România, situația bună a marilor complexe comerciale străine, situația bună a companiilor străine care exploatează și vând resursele naturale ale României (apă minerală, potabilă și pentru consum casnic, petrol, gaze, curent electric, aur, metale rare, lemn, materiile prime pentru industria materialelor de construcții, pământul agricol etc.), situația bună a companiilor străine de transport, situația bună a societăților străine de asigurări, situația bună a băncilor străine etc., nu este echivalentă cu o situație bună a României. Multă lume face confuzie între binele străinilor și binele românilor. Economia străină din România nu este a noastră, chiar dacă sunt mulți români care muncesc și-și câștigă o pâine mai albă, sau mai neagră, de la acești străini. Ni se vorbește despre creșterea PIB-ului și se fac comparații cu PIB-ul de pe timpul comuniștilor. Nu se poate compara. Acel PIB era integral al României și al românilor. Actualul PIB provine din afaceri ale străinilor, al căror profit este în cea mai mare parte nefiscalizat și exportat ilegal, o mare parte în paradisuri fiscale.

M.A.M.: Sunt mulți analiști și jurnaliști care sunt de părere că o cauză a nerealizărilor din România o constituie politica fiscală. Ce credeți că trebuie făcut pe această linie?

C.L.: Eu exprim o părere mai mult politică, de om care am cercetat și aspecte de istorie economică și prin activitatea mea am ajuns să fiu și membru al Comisiei de Istorie Economică a Academiei Române. M-au interesat problemele economice și am simțit nevoia să studiez și pe această linie, dar trebuie să amintim că eu nu sunt specialist în finanțe, ca să pot să emit o judecată infailibilă în acest domeniu.

Eu cred că ANAF-ul are nevoie de o reformare, în principal, pe cinci linii de acțiune.

I. Actualmente agențiile fiscale de la județe și de la sectoarele municipiului București fiscalizează întreprinderile mici, care sunt în majoritate zdrobitoare ale românilor. Presiunea de la vârful sistemului (guvern și Ministerul Finanțelor) pusă pe agențiile fiscale este foarte mare, iar inspectorii fiscali exercită o mare presiune asupra întreprinderilor mici, pentru a colecta la buget sume mereu mai mari, cum li se cere. La acest nivel, abuzurile sunt mult întâlnite, în sensul cel mai rău al cuvântului, mergând adeseori până la distrugerea și falimentarea afacerilor și a firmelor românilor, de dragul recuperării unor prejudicii, existente adeseori doar pe hârtie, în baza cărora inspectorii încasează prime consistente, încurajând activitatea distructivă a ANAF-ului.

Direcțiile Fiscale Regionale fiscalizează întreprinderile mijlocii, românești și străine. În acest caz, fiscalizarea se face la sânge pentru români și cu menajamente pentru străini.

Marile companii străine și românești sunt fiscalizate de la nivelul Ministerului de Finanțe. În acest caz imixtiunile sunt extreme. Pe de o parte, toate ambasadele statelor străine își protejează firmele și fac presiuni pentru a nu se lua măsuri legale împotriva situațiilor de fraudă fiscală și împotriva unor eventuale măsuri de intrare în legalitate fiscală a acelor societăți. De asemenea, prin politica de facilități fiscale acordate de statul român companiilor străine, s-au diminuat mult veniturile la buget. Concomitent, un mare număr de oameni de afaceri români, cu deosebire de etnie română, proprietari de companii mari și mijlocii, sunt loviți de autoritățile statului român, abuzați, slăbiți sau cu afacerile lichidate de ANAF, de procurori și de unele instanțe de judecată incorecte și controlate politic, situații întâlnite cu deosebire de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Zeci și zeci de asemenea patroni români zac în pușcării, în arest la domiciliu sau sub control judiciar, amenințați cu executări silite și preocupați de lichidarea și înstrăinarea cât mai urgentă a firmelor. În locul lor se înmulțesc precum ciupercile otrăvite oameni de afaceri străini, mulți dintre ei solicitanți de cetățenie română, care dezvoltă noi afaceri, pe spațiul eliberat prin distrugerea oamenilor de afaceri români. Străinii sunt încurajați în fel și chip de autoritățile române puse în slujba lor. Pe această linie, situația este gravă.

Viitorul apropiat al luptei pentru putere din România are și ANAF inclus „în ecuație”. Cei care doresc restabilirea cadrului constituțional prin înlăturarea legislației secretă paralelă, emisă de sistemul de forță ascuns în spatele ultimilor doi președinți, acționează pentru curățirea uriașei mizerii din ANAF. Va trebui să vedem cum va reacționa trinomul SRI+DNA+președinte pentru a influența deciziile guvernului în privința viitorului ANAF.

Economistul Constantin Cojocaru, cunoscut militant pentru reformarea sistemului politic și economic din România, autorul Legii Cojocaru și inițiator al Constituției Cetățenilor, formulează temeri sumbre. Într-un text intitulat Asasinii României, datat 15 mai 2017, domnia sa scrie: „Programul de guvernare cu care PSD-ul a înșelat, din nou, poporul român în alegerile parlamentare din decembrie 2016, este o încercare diabolică a transnaționalilor de mituire a electoratului român prin promisiuni de creștere a salariilor, care vor fi spulberate de inflație, pentru a obține, în schimb, crearea unei ramuri fiscale a SRI, o armată de peste 35.000 de agenți acoperiți ai serviciilor secrete, unică în lume, care să le asigure controlul total asupra resurselor financiare ale cetățenilor țării.”

Este un semnal de alarmă asupra căruia mă opresc să fac comentarii mai largi în acest moment.

M.A.M.: Ați realizat o imagine coerentă a unei situații deosebit de grave din România zilelor noastre. V-aș ruga să ne spuneți și cum vedeți dumneavoastră reorganizarea sistemului fiscal din România.

C.L.: Eu cred că toate societățile trebuie fiscalizate apolitic, fără menajamente, începând cu cele mari și până la cele mai mici. „Toată lumea să plătească” ar trebui să fie un slogan pus corect în aplicare. Legiuitorul, respectiv Parlamentul și Guvernul României trebuie să adopte acte normative prin care să stopeze implicarea factorilor politici și a serviciilor de informații în influențarea politicii fiscale a țării și în influențarea punctuală a multor controale ale societăților, fie ele ale unor persoane neagreate de sistem, care sunt călcați în picioare de aceste controale, fie ele controale ale firmelor reprezentanților sistemului sau ale familiilor lor, ca și ale serviciilor de informații, care sunt protejate la controale, sau pur și simplu ocolite. Apoi, cred că ar trebui revenit la sistemul prin care la nivelul fiecărui județ și sector al municipiului București să se fiscalizeze toate societățile mici, mijlocii și mari, străine și românești.

II. În al doilea rând, reformarea ANAF ar trebui să cuprindă o reală eliminare a corupției din sistem. Dacă se realizează eliminarea imixtiunilor politice și ale serviciilor de informații, se creează condiții pentru reducerea la limite nesemnificative a corupției din sistem, a colectărilor funcționarilor de la baza sistemului dirijate înspre șefii de la vârful sistemului etc. Pentru această stopare a corupției trebuie să existe voință politică reală, nu doar declarată și guvernul trebuie să se implice pentru a elimina corupția prin măsuri adecvate. Până în prezent, prin sistemul de supraveghere al serviciilor de informații s-a realizat prea puțin și nu s-a adus corupția la nivelul foarte scăzut la care aspiră societatea.

III. În al treilea rând, trebuie luate măsuri care să stopeze abuzurile foarte multe și mari din sistem, fără ca acest lucru să diminueze colectările. Codul fiscal ar trebui completat cu un titlu privitor la răspunderea funcționarilor fiscali. În prezent, pentru a încuraja colectările, s-a emis un act normativ intern care îi pune la adăpost de răspundere pe funcționarii fiscali, încurajând-u-i să facă abuzuri pentru a obține prime pentru prejudiciile estimate, obținute prin abuz asupra unor contribuabili. Acest act normativ este neconstituțional. Orice fac, inspectorii fiscali nu răspund! Ca în cazul magistraților. În acest fel, sistemul ticăloșit nu se poate reforma.

IV. În al patrulea rând, trebuie eliminate toate protocoalele secrete dintre SRI și ANAF. SRI trebuie să aibă doar obligația să ofere Ministerului de Finanțe informațiile pe care le adună pe această linie de muncă și atât. Nimic mai mult! Nu SRI trebuie să stabilească cine să fie nimicit și cine să fie protejat prin controalele ANAF. Această stare de lucruri trebuie să înceteze. Directorul Eduard Hellvig a promis la bilanțul din martie 2017 că s-a încheiat o etapă, începe o altă etapă și SRI va intra în slujba cetățenilor și a democrației. Menționez eu că etapa trecută a fost una a abuzurilor făcute de echipa Coldea, sub oblăduirea foștilor șefi de stații ai serviciilor secrete din SUA, ale fostului regim iudeo-liberalo-globalist al echipei Barack Obama-John Kerry-Hillary Clinton. Sperăm că nu au fost doar vorbe în vânt ale directorului politic, ci voință decizională a consilierilor americani, a directorului politic și a directorului militar al S.R.I., cât și voință politică a altor servicii de informații care au putere mare de influențare a cursului societății românești actuale.

V. În al cincilea rând, trebuie găsite soluțiile ca inspectorii ANAF să fie plătiți foarte bine prin salarii care să aibă acoperire în performanță de colectare fără abuzuri și în condițiile legii prevenției pe care PSD-ul lui Dragnea o are în vedere și care este de mare utilitate funcționării societății românești. Este mare nevoie de un sistem de plată foarte bună a inspectorilor fiscali dacă vor colecta fără să facă abuzuri și, concomitent, de diminuare a salarizării celor care fac abuzuri. Actualmente, cum am mai arătat, inspectorii fiscali sunt premiați pe seama controalelor prin care au colectat abuziv, cu japca, prin interpretări forțate ale legislației, uneori ambiguă și favorizatoare de abuzuri. Adeseori, inspectorii fiscali primesc prime grase, care s-au argumentat cu măsurile de executare a unor contribuabili și de recuperare prin lichidarea societăților și vinderea patrimoniului acestora, situație în urma căreia bugetul este afectat, locurile de muncă dispar, numeroase familii ajung să aibă grave probleme existențiale etc. Inspectorilor fiscali nu li s-a cerut nici măcar să restituie primele încasate în baza unor abuzuri săvârșite, după ce măsurile luate de ei au fost anulate în instanță. În aceste condiții, acești inspectori fiscali distrug firmele românilor fără apărare, încasează primele și nu-i deranjează nimeni nici dacă abuzul este ulterior dovedit. Este strict necesar ca șefii colectivelor de inspectori să nu aibă voie să se amestece în influențarea concluziilor din actul de control. Astăzi, inspectorii fiscali așteaptă ordinul superiorilor pentru a redacta procesul verbal de control. Orice control poate să fie finalizat cu concluzii favorabile sau defavorabile contribuabilului. Mi se pare de mare urgență ca acest sistem ticălos din ANAF să fie lichidat și să se promoveze cu totul alte mijloace de performanță în colectare, prin accent pe prevenție și prin controale prin care agențiile fiscale să cunoască societățile și capacitatea lor fiscală reală.

M.A.M.: V-ați referit la aspecte economice ale regimului politic actual din România, dar sistemul trebuie privit și din alte puncte de vedere.

C.L.: În articolele trecute și în cel prezent m-am referit la câteva tare adânci și vizibile de către opinia publică ale regimului euro-atlantic actual din România. Sunt și alte multe aspecte negative care afectează România profundă. Democrația, în înțelesul general dat termenului, respectiv de referire la un regim politic bazat pe existența mai multor partide care își dispută conducerea societății prin alegeri, nu este un model de regim politic care să fi avut performanțe în istoria României. Această afirmație este, probabil, de-a dreptul șocantă pentru o parte a opiniei publice, dar este reală.

M.A.M.: Afirmația și comentariile privitoare la ideea că regimul multipartid de astăzi, îndeobște numit „democratic”, nu mai asigură necesitățile social-politice ale României reprezintă o discuție de mare însemnătate politică, teoretică și practică și vă rog să vă spuneți punctul de vedere despre această afirmație a dumneavoastră.

C.L.: Aș începe cu experiența istorică. Nu mă voi referi la lunga experiență a statelor medievale românești, ci voi începe referirile cu perioada de după formarea statului național român, la 24 ianuarie 1859. Marii noștri patrioți pașoptiști au dorit să introducă un regim politic cât mai democratic, având în vedere înțelegerea din acele timpuri a noțiunii, regim bazat pe o putere legislativă (Adunarea Legiuitoare), o putere executivă (domnitor și guvern) și o putere judecătorească. Adunarea Legiuitoare era aleasă prin vot. Dar, de la început, regimul a cunoscut eșecuri, datorate pozițiilor ireconciliabile ale diverselor forțe din societate, care se luptau între ele până se sfâșiau și această situație s-a perpetuat și s-a agravat mereu, periodic fiind ameliorată de lideri autoritari care diminuau temporar puterea partidelor și astfel luptele interne erau întrerupte. Carol al II-lea și Ion Antonescu sunt exemplele cele mai sugestive.

În luna mai 1864, pentru a-și putea pune programul de reforme în aplicare, domnitorul Cuza a fost nevoit să dea o lovitură de stat și să dizolve Adunarea Legiuitoare care se împotrivea legii agrare și altor reforme de modernizare a țării. Grupările politice românești nu au putut renunța la interese mărunte personale și de grup, în favoarea intereselor naționale pe termen lung și l-au blocat pe domnitor, obligându-l să introducă un regim personal. În continuare, Cuza a condus țara autoritar, ajutat de câțiva înțelepți, în frunte cu istoricul și omul politic Mihail Kogălniceanu și a promovat reformele în care a crezut elita generației pașoptiste, demarând proiecte majore care vor fi continuate după înlăturarea lui.

Ca urmare a multor nemulțumiri ale diverselor forțe care se opunea reformării societății românești, s-a acreditat ideea necesității aducerii unui „prinț străin”, idee la care a achiesat însuși Cuza, cu mențiunea ca acest lucru să se întâmple după moartea lui. Cuza nu avea urmași cu soția lui Elena Doamna. El a avut doi fii cu metresa sa, Maria Obrenovici, sârboaică, spioană a țarului Rusiei. Clasa politică a timpului nu accepta succesiunea la tron a acestor bastarzi, chiar dacă Elena Doamna a acceptat să facă uriașul gest de a-i înfia pe cei doi fii nelegitimi ai soțului ei.

În 1866, după lovitura de stat prin care Cuza a fost alungat de pe tron, a fost adus domnitorul Carol de Hohenzollern Sigmaringen, devenit rege în 1881, care a adus la guvernare principalele forțe politice de atunci, respectiv pe liberali și pe conservatori, dar aceștia nu s-au putut înțelege între ei pentru a asigura dezvoltarea României. Atunci, domnitorul Carol I a introdus sistemul alternanței la putere a partidelor. Acest regim politic al lui Carol I nu a fost unul democratic, ci unul autoritar, derulat în vechea tradiție a domnitorilor români. În cei 48 de ani cât a condus România cu autoritate deplină, țara a făcut progrese importante, chiar dacă nu a lichidat decât o mică parte din decalajele care o despărțeau de Lumea Occidentală, cea care își baza prosperitatea pe uriașul transfer de resurse jefuite din colonii.

M.A.M.: Cu toate acestea, sunt păreri care elogiază acest regim politic din România și, în acest sens, se raportează mai ales la perioada interbelică.

C.L.: Perioada interbelică nu a fost o perioadă de regim democratic în România! În zadar încearcă unii să o idealizeze și cu sau fără voie manipulează. În acel timp, o situație bună o avea doar populația bogată de la orașe, din care mai mult de jumătate erau minorități naționale. Majoritatea dintre cei 80% din populație care trăia la sate, viețuia în condiții foarte grele, fără nici un fel de infrastructură, îngropați în noroaie, fără să vadă toată viața un medic la față, în case cu pământ pe jos, fără electricitate, lipsiți de bunuri de larg consum, tot ce aveau fiind confecționat în propriile gospodării sau de către meșteșugari locali, mulți dintre ei „amatori”. Pe munca și pe sărăcia acestei populații se baza prosperitatea celor de la oraș și a câtorva familii din fiecare sat.

Puține categorii sociale aveau drept de vot, iar alegerile au fost aproape permanent falsificate. Începând din anul 1924, a intrat în vigoare Legea Mârzescu, care interzicea demonstrațiile, grevele, manifestațiile publice neautorizate. Comuniștilor și legionarilor li s-a interzis participarea la viața politică. Partidul Comunist a fost scos în afara legii în anul 1924. Activitatea politică legionară, cea mai patriotică mișcare națională românească, a fost scoasă în afara legii, în 1933. Interzicerea participării legionarilor la viața politică, fără temei juridic sau politic, de către prim-ministrul I.G. Duca, cu știrea regelui, la solicitarea evreimii internaționale și a unor forțe politice din Franța, a dus la asasinarea sa de către legionari, crimă care a avut ca urmare escaladarea măsurilor antilegionare, până la practicarea terorismului de stat ca mijloc de păstrare a puterii politice de către rege și oligarhi. Repet, regimul interbelic nu a fost unul democratic și nu a fost nici un regim autoritar bazat pe echilibru și înțelepciune. Carol al II-lea și Ion Antonescu, au practicat terorismul de stat împotriva Mișcării Legionare, care reprezenta o mare parte a poporului român și acea parte era partea patriotă, dispusă la muncă, sacrificii pentru țară și popor și care acționa în baza preceptelor credinței ortodoxe.

Lupta românilor între ei a dat țara înapoi în multe momente istorice și a fost speculată de străini și de minoritățile naționale din spațiul românesc.

Nepermițându-li-se abuziv să activeze politic, legionarii și comuniștii s-au radicalizat, iar măsurile represive violente luate împotriva lor, au condus la replici foarte dure ale acestora, care au afectat întreaga epocă istorică și au creat o și mai mare ruptură în societatea românească. E suficient să amintim de modul în care i-au pedepsit legionarii pe cei care au luat măsuri nedrepte și ilegale împotriva lor și, mai ales, cum s-au răzbunat comuniștii după ce au ajuns la putere. Vântul semănat prin persecutarea lor, a dus la furtuna de după 1945.

În februarie 1938, regele Carol al II-lea a trecut toate partidele în afara legii. Ce democrație este asta? Acesta este „modelul absolut” care a fost propus românilor după 1990 de către reînființatele partide istorice. Acestea nu au găsit soluții de reformare a fostului sistem, ci doar soluția primitivă de „dare a ceasului istoriei înapoi”. O asemenea situație nu poate fi una care să ne fie nouă prezentată astăzi drept model care să asigure progres. Nu poți să mergi înainte întorcându-te înapoi. Desigur, pentru timpurile perioadei interbelice, a fost un pas înainte față de etapa istorică anterioară, când situația a fost mai rea, dar acel model nu a mai putut performa după 1990, cu atât mai puțin corespunde etapei istorice de astăzi.

M.A.M.: Care au fost perioadele cele mai funcționale din istoria contemporană?

C.L.: Răspunzând la această întrebare doresc să mă raportez la indicatorii economico-sociali, la stabilitatea internă și la securitatea internă și externă a țării. Nu mă raportez la elemente subiective de atașament față de unul sau de altul din regimurile politice care s-au perindat în istoria României, cum obișnuiesc mulți să facă. În perioada conducerii majoritar liberale, din 1918 până în 1928, s-au înregistrat mari progrese, dar să nu uităm că Ionel Brătianu a condus țara cu mână de fier. Carol al II-lea a fost și el un rege autoritar, cu deosebire în ultimii ani ai domniei sale. Anul 1938 și următorii doi au fost anii maximei dezvoltări capitaliste a României. Ulterior, sub conducerea lui Ion Antonescu, în ciuda războiului mondial, economia și societatea românească au funcționat foarte bine. Nu mai este cazul să amintim succesele economico-sociale remarcabile din perioada regimului socialist de stat, cu deosebire din cea a dictaturii ceaușiste de dezvoltare, când s-au făcut mari progrese, în toate domeniile de activitate.  Afirmăm acest lucru chiar dacă succesele din perioadele ultimelor regimuri autoritare, Carol al II-lea Antonescu, Dej și Ceaușescu, sunt astăzi murdărite de o propagandă agresivă, lipsită de obiectivitate, menită să acopere succese trecute și să valideze perioada post-decembristă, cea care a distrus cea mai mare parte a realizările economico-sociale și culturale ale românilor din perioadele regimurilor autoritare, mai ales din timpul lui Dej și Ceaușescu.

M.A.M.: Oare am putea identifica cerințele omului politic de succes al regimului politic actual din România? Cum îl vedeți pe omul regimului politic din România de după decembrie 1989?

C.L.: Regimul democratic/„democratic” de după 1989, a evoluat doar în parametrii stabiliți de puterile externe diriguitoare, a căror portavoce au fost conducătorii agreați de aceste puteri să ne conducă. Sistemul democratic/„democratic” alege „bob cu bob” politicienii cărora le sunt deschise căile ascensiunii. La conducerea partidelor politice și implicit a societății românești au fost aduși doar oameni care se încadrau cu certitudine în formatul omului politic al regimului politic actual.

Haideți să încercăm să facem o evaluare a acestor „calități” pe care trebuie să le aibă oamenii politici susținători ai regimului globalist euro-atlantic, hommo europaeus și hommo mondialus, cu speranța că nu se va supăra nimeni. Am înțeles că unele din articolele mele din arhiva „Justițiarul” au fost citite scrâșnind din dinți.

În 22 decembrie 1989 au fost aduși la putere minoritari etnici vânduți și supuși puterilor străine. „Elitele” politice care s-au perpetuat la conducerea României au fost oameni dispuși să accepte ruperea repetată de bucăți din avuția țării, să promoveze cu prioritate absolută interesele străinilor și ale minorităților naționale din România, să „reformeze” până la degradare sistemele de educație și de sănătate ale țării, în scopul de a vulnerabiliza poporul român și a-l stăpâni și conduce mai ușor, să accepte distrugerea armatei române și să o transforme într-un grup de detașamente militare care să lupte pentru interesele fostului regim globalist din SUA și a Israelului, împotriva unor popoare din Orientul Mijlociu, foste partenere de afaceri ale României etc.

Astăzi, când la Washington politica se vede și se face în mod diferit, când se instituie un regim politic național-protecționist, președintele Donald Trump a declarat că războaiele purtate de fostul regim globalist în Orientul Mijlociu au fost „mari greșeli”, iar astăzi lumea de astăzi, dacă i-ar fi avut pe Saddam Hussein și pe colonelul Gaddafi ar fi fost „o lume mai bună”. Istoria evoluează mereu neașteptat și nimic nu este bătut în cuie! Eu am mai sfătuit cititorii noștri să constate că cei care vorbesc despre fenomene politice „ireversibile” sunt cei care manipulează. Ani de zile ni s-a spus de către conducătorii noștri, de către presa aservită regimului globalist, că globalizarea și integrarea euro-atlantică sunt fenomene ireversibile. Totul în istorie este reversibil. Nu este așa. Atât globalizarea cât și Uniunea Europeană au un caracter istoric, limitat în timp, fiind dependente de interese aflate în continuă reformulare. „Roata istoriei se învârte” și „veșnica reîntoarcere” sunt două butade născute din realitatea istorică.

Omul politic din România, al regimului globalist euro-atlantic a fost construit să emită, să voteze și să accepte cu seninătate măsuri antiromânești, fie ele de natură economică, fie de natură național-culturală. Acești oameni politici au acceptat cu o seninătate aparent inconștientă să taie tot mai adânc craca de sub picioarele României. În schimbul acestei atitudini, pentru o vreme, au fost lăsați să se îmbogățească, până când s-a decis slăbirea accentuată a clasei politice și preluarea unei părți cât mai mari din puterea acesteia de către serviciile secrete și de către partenerii la vedere ai acestora, respectiv a  magistraților, mai ales a procurorilor. În acest fel, astăzi avem niște partide care se sfâșie între ele pentru a prelua conducerea Parlamentului și Guvernului, dar puterea reală în țară o deține președintele, ales de regulă prin alegeri trucate sau prin manipulări grosolane, alături, desigur, de serviciile secrete și de magistrați.

Sistemul ticăloșit (cum l-a numit unul dintre susținătorii săi, Traian Băsescu), cu pârghiile sale ascunse, a monitorizat toată societatea și și-a asigurat atât listele cu pepiniera necesară menținerii sistemului, cât și listele negre, cu cei care nu se supun orbește regimului și care nu trebuie avizați pentru a deține demnități.

M.A.M.: În ultima vreme se constată o reacție tot mai fermă a populației și a unei părți a clasei politice împotriva sistemului globalist. Acest lucru vedem că produce efecte legislative și sistemul ticăloșit, la care v-ați referit, dă impresia că ar dori să facă pași înapoi și pare că face unii pași înapoi. Cum vedeți această situație?

C.L.:  Privitor la aceste aspecte, trebuie să facem niște precizări. Lumea este în schimbare. Schimbarea începută prin opoziția unor puteri ale lumii, în frunte cu Rusia, față de regimul globalist americano-european, căruia i-a stopat ascensiunea, a continuat cu fulminanta preluare a puterii la Casa Albă și Pentagon a unor susținători ai regimului politic național-protecționist, regim advers celui globalist. Cele două regimuri se exclud unul pe celălalt, sunt incompatibile, astfel că, lucrurile evoluează în alte direcții decât până acuma și, după unele păreri, pe care le susțin și eu, ca simplu observator, cu toată presa și puterea financiară mare și susținerea multor state/puteri, regimul globalist pierde teren pe zi ce trece, fiind compromis și chiar dezavuat de multe popoare, care adoptă linii politice naționaliste, în sensul bun al termenului, sens care nu are legătură cu valențele peiorative pe care i le-au dat globaliștii de pretutindeni. Regimul național-protecționist din S.U.A. are în spate Pentagonul și serviciile sale secrete, iar cea mai mare putere din Lume este armata americană. Este de văzut dacă ziarele și banii pot dărâma noul regim politic de la Casa Albă.

România, o țară pe care se fac mereu experimente, a rămas deocamdată aliniată politicii globaliste, susținând necondiționat Uniunea Europeană și pe liderul acesteia, Germania. După alegerile din S.U.A., președintele României nu a mai vorbit despre parteneriatul strategic cu S.U.A., ceea ce mi se pare grav. Declarația recentă a președintelui Iohannis, care, a spus că România respinge proiectul unei Uniuni Europene cu două sau mai multe viteze, nu schimbă datele problemei. El se opune doar aparent, închide gura opiniei publice, îi spune ce îi place să audă, dar va trece la implementarea oricărui proiect impus și refuză să se alăture țărilor Grupului de la Vișegrad, ca și Bulgariei și Greciei, care au viziuni suverane, altele decât cele emanate de la Bruxelles. Ceea ce v-am spus acuma nu este o simplă prezumție, ci este o informație. Cu toate acestea, eu cred că este posibil ca hommo europaeus configurat forțat în ultimele decenii, inclusiv în România, ar putea deveni în curând un model de domeniul trecutului. Lupta este în toi și nu se va termina foarte repede.

Cât despre pașii înapoi ai sistemului/binomului/trinomului sau cum vrem să numim instituțiile de forță care susțin sistemul „ticăloșit”, dacă ele fac pași înapoi, țara va face pași înainte! În acest caz, regimul politic s-ar putea revigora, iar statul ar fi mai puternic și ar putea să susțină mai ușor numeroasele reforme de care are România nevoie.

M.A.M.: Vă mulțumesc.

                                                                                            A consemnat Marius Albin MARINESCU

Articolele anterioare:

Falimentul regimului euro-atlantic în România (III)

Falimentul regimului euro-atlantic în România (II)

Falimentul regimului euro-atlantic în România

U.E. ESTE LA FEL DE NEMURITOARE CA SI …URSS!

18 mai

Imagini pentru UE,URSS ,POZEImagini pentru UE,URSS ,POZE

Comunicat de presă: Independența României și Uniunea Europeană

Zilele trecute, România a sărbătorit 140 de ani de la Proclamarea Independenței și zece ani de la intrarea la Uniunea Europeană. Festivități, discursuri, dineuri și tot felul de alte politețuri.

Nu vreau să stric solemnitățile, așa că am așteptat câteva zile pentru a face o serie de observații.

Prima se referă la aniversarea Independenței și la discursul ținut în fața Camerelor reunite ale Parlamentului de către președintele Klaus Iohannis. În cuvântul său, președintele a ținut să răspundă unor critici la adresa poziției României în Uniunea Europeană. Trebuie să subliniem că aceste critici nu au apărut nicăieri în spațiul politic românesc, în afara luărilor de poziție pe care le-am avut eu, Partidul Forța Națională și alte câteva mici partide de orientare naționalistă. Dar, dacă noi, criticii Uniunii Europene, suntem atât de insignifianți în România și toată „lumea bună” a politicii aduce Uniunii laude nemăsurate, de ce simte nevoia președintele să „combată declarațiile populiste prin recurgerea la evidența cifrelor”? De ce pro-europenilor și președintelui Iohannis le este frică de ceva care, după spusele lor, este neadevărat și nu poate fi luat în discuție?

„Nu există altă opțiune pentru România decât dezvoltatea unei Uniuni solidare și puternice”, spune președintele. În urmă cu mai puțin de 30 de ani, un alt președinte spunea cam același lucru, referindu-se, însă, la comunism.

https://i0.wp.com/www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2017/05/ue.jpg

Nu vreau să spun că Uniunea Europeană este totuna cu comunismul! Problema este impunerea unei pre-judecăți! Atât timp cât clasa politică din România va crede că există un adevăr absolut și va face sluj în fața acestuia, nu vom fi niciodată, dar niciodată!, independenți! Dimpotrivă, trebuie spus cu toată tăria că alte opțiuni există și vor exista întotdeauna. Problema reală este de a dezbate public, de a le judeca obiectiv și de a alege în cunoștință de cauză.

Președintele Iohannis ne spune că: „Trebuie să depășim percepția că suntem un stat de rangul al doilea în Uninea Europeană”. Oare asta este o percepție sau o realitate?

Luat la bani mărunți, discursul prezidențial a fost de o demagogie cutremurătoare. Domnul Iohannis nu a reușit, până acum, să ne convingă că este un președinte al României și nu un executant al unor ordine venite de aiurea. Mai ales, președintele nu reușește să se raporteze echidistant față de marile clivaje și tensiuni din societatea românească.

Prin comparație, discursul rostit de președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, câteva zile mai târziu, în fața aceluiași Parlament, a fost mult mai diplomatic și mai subtil. Președintele Comisiei s-a îmbrațișat cu toți liderii români, și-a exprimat afecțiunea pentru România și poporul român, a lăudat-o pe Corina Crețu și a încercat să alunge temerile românilor printr-o abordare proactivă și chiar autocritică. Mai mult, el a afirmat că: „Nu este vorba de a institui Statele Unite ale Europei” pe continentul nostru. Cu alte cuvinte, în viziunea lui Juncker, integrarea europeană are o limită. În acest context, poziția exprimată în unanimitate de vorbitorii români, aceea de respingere a „Europei cu două viteze”, a părut a fi ca năpustirea taurului către pânza roșie fluturată cu grație de un toreador experimentat.

Dincolo de momentele festive, este clar că politicienii români se raportează la problemele legate de integrarea europeană, cel puțin în discursul public, cu naivitate, demagogie și superficialitate.

 

                                                                              Europarlamentar Laurențiu Rebega

                                                                     Vicepreședinte al Grupului Europa Națiunilor și Libertății

DOLIU IN LUMEA MUZICALA.CELEBRUL MUZICIAN ROCK CHRIS CORNELL,LIDER AL TRUPELOR DE ROCK SOUNDGARDEN SI AUDIOSLAVE A DECEDAT JOI,18 MAI ,LA DOAR 52 DE ANI !

18 mai

Este din nou doliu în lumea muzicală. Celebrul muzician rock Chris Cornell, lider al trupelor Soundgarden şi Audioslave, a murit joi, 18 mai, la doar 52 de ani.Imagini pentru CHRIS CORNELL ,POZE

Printre altele, rockerul era cunoscut pentru interpretarea cântecului You Know My Name de pe coloana sonoră a filmului Casino Royale, din seria James Bond.

Moartea vedetei rock a fost confirmată de reprezentanţii săi, potrivit The Sun. Potrivit lui Brian Bumbery, cântăreţul a murit în noaptea de miercuri spre joi, în Detroit. Acesta a adăugat că decesul a fost „subit şi neaşteptat”, iar familia lui Cornell este în stare de şoc.

Deocamdată nu se cunoaşte cauza morţii. Cornell ar fi trebuit să cântă la festivalul Rock the Rage în Columbus în această seară.

<iframe width=”560″ height=”315″ src=”https://www.youtube.com/embed/-OgwDVaCiSw&#8221; frameborder=”0″ allowfullscreen><!–iframe>

<iframe width=”560″ height=”315″ src=”https://www.youtube.com/embed/KhJ9IwYc5NU&#8221; frameborder=”0″ allowfullscreen><!–iframe>

 

 

 

FISA DE NAZIST A LUI INGVAR KAMPRAD,FONDATORUL IKEA ,UNUL DIN BENEFICIARII RAPIRILOR DE COPII DIN FINLANDA

18 mai

Cititorii ActiveNews au putut afla, în premieră, zilele trecute, în articolele despre Cazul Cameliei Smicală, ai cărei copii minori sunt răpiți de Finlanda, că multimiliardarul suedez Ingvar Feodor Kamprad, patronul IKEA, este totodată acționar la o companie de servicii medicale care deține supremația asupra rețelei de centre de plasament din Finlanda și alte țări nordice.
Afacerea așa numitului Arhipelag Gulag al lagărelor de copii din Finlanda produce anual circa 1 miliard de euro, după cum estimează organizația finlandeză de apărarea a drepturilor omului October Movement (Lokakuun Liike). Un copil intrat pe mâinile armatei de lucrători sociali și psihologi finlandezi aduce un profit anual situat între 100.000 și 200.000 de euro, conform aceleiași organizații. Oare implicarea miliardarului IKEA în Afacerea „Gulagul copiilor”, personaj cunoscut pentru relațiile sale strânse cu lumea comunistă și post-comunistă, să fie motivul pentru care MAE român și ministrul Teodor Meleșcanu nu se implică cum ar trebui pentru salvarea celor doi copii, Maria și Mihai Smicală, cetățeni români?
Pentru a trezi autoritățile române și finlandeze, români din Timișoara, Cluj-Napoca, Brașov, București, Iași și Constanța, ies în stradă duminică, 21 mai, începând cu orele 13.00, înclusiv la Ambasada Finlandei din București, din str. Atena nr. 2, pentru a solicita eliberarea copiilor din centrele de plasament în care au fost încarcerați abuziv.
Practicile acestei rețele de instituții ale groazei din țările nordice aduce aminte de programul nazist Lebensborn, prin care copii înfiați sau răpiți din țările ocupate de Germania nazistă erau „arianizați” în case de copii, după cum a acuzat chiar și președintele ceh Miloš Zeman, într-un caz similar cu cel al româncei Camelia Smicală.
Ingvar Feodor Kamprad a fost membru al partidului Unității Socialiste Suedeze (SSS), succesorul Partidului Național Socialist Muncitoresc Suedez, și chiar și recrutor al naziștilor suedezi, fapt tăinuit mulți ani, până când o jurnalistă l-a forțat să recunoască public aceste fapte.
Cartea de dezvăluiri a ziaristei Elisabeth Asbrink demonstrează că Kamprad și-a păstrat prieteniile naziste și după război, fondatorul unei formațiuni de inspirație nazistă, Per Engdahl, fiind unul dintre puținii invitați la nunta patronului IKEA, în 1950.
Tot în premieră în presă română și chiar și în cea internațională, grație cercetărilor dnei Elisabeth Asbrink, căreia îi mulțumim, putem publica azi o pagină din fișa întocmită de serviciile secrete suedeze nazistului Ingvar Feodor Kamprad. Implicarea lui financiară în sistemul brutal de recluziune și reeducare a copiilor smulși din sânul familiilor lor, în special al celor mixte sau de est-europeni, cum este Cazul Smicală, ne face să ne întrebăm dacă mentalitatea nazistă a lui Kamprad, altfel un bun afacerist cu lumea comunistă, l-a părăsit vreodată. (V.R.)
Reproducem alături de documentul obținut de Elisabeth Asbrink și un articol de specialitate în acest sens, din Historia:
Fondatorul IKEA, nazist notoriu care a folosit prizonieri STASI pentru munca forțatã?
de Irina Manea
Trecutul fondatorului IKEA, Ingvar Kamprad, se pare cã este mult mai întunecat decât se credea pânã acum. Magnatul nu numai cã a avut o colaborare cu nazismul mult mai bogatã decât declarase acum ceva vreme, ci a și folosit prizonieri din fosta RDG pentru a produce mobila companiei sale.
Citat într-un document STASI, Kamprad spune cã deși oficial nu ar avea cunoștințã de aceastã formã de sclavaj, munca aceasta, dacã într-adevãr ar exista, nu ar fi fost decât în folosul societãții. IKEA a dezvoltat legãturi foarte strânse cu statul comunist în anii ’70, deschizând un numãr important de manufacturi, dintre care una sigur ar fi întrebuințat munca forțatã a prizonierilor politici pentru a fabrica mobilã, conform unor documente STASI dezvãluite de televiziunea germanã WDR.
Fabrica din Waldheim s-ar fi aflat în apropierea unei închisori, ai cãrei prizonieri munceau la IKEA fãrã a fi plãtiți. Lagãrele din fosta RDG gãzduiau un numãr semnificativ de prizonieri politici, dupã unele estimãri ar fi fost vorba de mai bine de 20% din populația din toate închisorile comuniste. Kamprad afirmã cã munca acestora în fabricile sale, în cazul în care chiar ar fi fost vorba de așa ceva, a avut o însemnãtate mare pentru comunitate. Hans Otto Klare, trimis în Waldheim pentru cã a încercat sã scape în Germania de Vest, descrie condițiile de muncã deosebit de grele. „Echipa noastrã se afla la etajul superior al fabricii, cu geamurile acoperite”, povestește el reporterilor WDR, precum și despre cum fabrica balamale și alte componente. „Mașinãriile erau la etajul inferior, aveai puțin timp de odihnã.
Nu aveai unde sã te așezi, nu aveai echipament de protecție pentru urechi sau mãnuși. Condițiile acolo erau chiar mai primitive decât în restul RDG. Era sclavie.” Un alt fost prizonier spune cã ar fi recunoscut chiar componente produse de el dupã ce s-a dus la cumpãrãturi în IKEA dupã cãderea comunismului. Sabine Nold, o purtãtoare de cuvânt a companiei, nu a fãcut niciun comentariu în afara faptului cã aceste condiții s-ar fi schimbat radical în ultimii 25 de ani…
Un trecut intunecat
Kamprad a fost și mult mai implicat în activitațile național-socialiștilor decât se credea pânã acum, conform cãrții unei autoare suedeze. Jurnalista și scriitoarea Elisabeth Asbrink susține în noua sa publicație, „Och i Wienerwald star träden kvar” (Mai existã copaci în pãdurea vienezã) cã serviciile secrete suedeze ar fi descoperit documente și scrisori ale poliției naziste suedeze Säpo din care ar reieși clar legãturile omului de afaceri cu nazismul.
Pãrintele IKEA ar fi ocupat un post de funcționar în cadrul unei organizații de tineret național-socialiste SSS („Schwedische sozialistiche Sammlung”/Adunarea socialistã suedezã), ocupându-se cu recrutarea de noi membri, și ar fi rãmas în contact cu cercurile ‘brune’ cel puțin pânã în 1950. Kamprad susținea însã cã ar fi fost activ în aceastã organizație doar pânã în 1948. purtãtorul sãu de cuvânt, Per Heggenes, declarã agențiilor de știri cã omul de afaceri nu avea cunoștințã de aceste documente și considerã în continuare orice tatonãri ale terenului ideologic nazist drept „cea mai mare greșealã” a vieții sale.
Conform unor rapoarte recente, în 1950 Kamprad încã îi mai scria liderului nazist de origine suedezã Per Engdahl, asigurându-l de loialitatea sa. Asbrink susține cã de curând Kamprad s-ar fi exprimat pe un ton foarte elogios cu privire la Engdahl:”Cât voi trãi nu voi spune nimic altceva despre el decât cã a fost un om mare”.
Contactul sãu cu gruparea „Nysvenska Rörelsen” (Noua mișcare suedezã) se pare cã a fost mult mai serios decât se credea pânã acum. Deși a fãcut mãrturisiri despre trecutul sãu nazist încã din 1994, se pare cã adevãrurile recunoscute au avut un caracter fragmentat, pentru cã în 1950 Kamprad îi declara lui Engdahl cã este mândru de apartența sa la cercul naționalist neo-suedez. Liderul nazist a cãutat sã menținã tendințele ideologice de extremã dreapta și dupã finele celui de-al doilea rãzboi modial, dorind sã punã pe picioare o mișcare neo-nazistã care sã cuprindã întreaga Europã. Ba mai mult, a contribuit la refugierea mai multor personalitãți ale regimului național-socialist în America de Sud. Și totuși, stima lui Kamprad fațã de Engdahl nu și-a pierdut deloc din amploare.
Oricum, explicațiile magnatului par sã aibã o dozã destul de mare de flexibilitate, întrucât, dacã acum 15 ani încerca sã se distanțeze de trecut condamnându-l drept o greșealã a tinereții, ulterior și-a relativizat perspectiva, spunând cã a fost mai degrabã fascinat de Mussolini decât de „celãlalt tip”. Iar o datã cu descoperirea noilor documente Säpo doar se confirmã colaborarea și simpatia politicã pentru care și-ar fi cerut mereu scuze. „IKEA este o companie multinaționalã cu o strategie multinaționalã, prin urmare aceste dezvãluri nu pot avea o influențã foarte mare asupra afacerii lui Kamprad”, motiveazã purtãtorul de cuvânt al magnatului.
Pe de altã parte, redactorul-șef al revistei anti-rasiste „Expo”, Daniel Poohl, este de pãrere cã noile reproșuri la adresa lui Kamprad cântãresc greu. Toatã lumea are dreptul la o a doua șansã, dar „o personalitate de talia lui, care se recunoaște drept un adept al fascismului suedez, este o problemã”.
Historia / Ilustratii: Criti Carlos

VASILICA DANILET,SLUGA PREA-PLECATA A GORGONEI TURBATE MONICA GHERGHESCU-FOSTA MACOVEI SI IMPOTRIVIREA SA DE A FI DESECRETIZATE ARHIVELE SIPA!

18 mai

Imagini pentru DANILET,MACOVEI,POZE

 

Cristi Danileţ se opune desecretizării în totalitate a arhivei SIPA.

Într-o postare pe pagina sa de Facebook, judecătorul i-a transmis ministrului justiţiei, Tudorel Toader, un mesaj în care afirmă că desecretizarea nu trebuie să devină instrument de ameninţare sau batjocorire a judecătorilor şi procurorilor.

Poziţia judecătorului vine după ce Ministrul Justiției, Tudorel Toader, a anunțat miercuri că a luat decizia ca, în cel mai scurt timp, să desecretizeze arhiva SIPA.

(…)Informaţiile care se află acum în arhiva SIPA depusă în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi sigilată de o comisie din care am făcut parte şi eu, privesc aspecte profesionale şi de viaţa privată a angajaţilor din sistemul de justiţie, inclusiv a magistraţilor (…)”, precizează Danileţ.

”Vă rog să reflectați în mod temeinic”

„Referitor la declaraţia dvs de desecretizare a arhivei SIPA pe care presa a preluat-o în cursul zilei de azi, vă rog să reflectaţi în mod temeinic cu privire la această decizie. SIPA este o pată urâtă în istoria justiţiei româneşti. Ani de-a rândul magistraţii au fost spionaţi, probabil şi controlaţi ori şantajaţi, prin intermediul acestui serviciu secret militarizat aflat în perioada 1991-2005 în subordinea ministrului justiţiei. Informaţiile care se află acum în arhiva SIPA depusă în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi sigilată de o comisie din care am făcut parte şi eu, privest aspecte profesionale şi de viaţa privată a angajaţilor din sistemul de justiţie, inclusiv a magistraţilor. Faţă de conţinutul documentelor respective (note informative realizate în urma discuţiilor cu diverse persoane, consultării de dosare judiciare ori filaje realizate de agenţii SIPA) consider că acestea nu trebuie să devină accesibile publicului!”, se arată în scrisoarea deschisă transmisă de judecătorul Cristi Danileţ ministrului Justiţiei.

„Elementele adunate de acest serviciu secret în mod nelegal nu trebuie să devină instrumente de ameninţare sau batjocorire a judecătorilor şi procurorilor, indiferent că sunt în funcţie sau care şi-au încetat deja activitatea. După mine, acele documente nu prezintă niciun fel de credibilitate, iar după inventarierea lor şi separarea de celelalte documente interesând chestiuni administrative legate de activitatea SIPA (inclusiv numele angajaţilor SIPA şi informatorilor acestora), ele trebuie imediat topite. Numai în acest fel se poate pune capăt activităţii de control a carierei magistraţilor de către factori politici şi servicii secrete din perioada 1997-2004”, conchide judecătorul.

Dan Andronic susţine, într-un articol evz.ro, că arhiva SIPA ar fi fost copiată în timp ce era inventariată de comisia desemnată de Monica Macovei, comisie formată din judecătorul Cristi Danileţ şi procurorul DNA Paul Dumitriu.

Judecătorul Danileţ susţine că nu a sustras, copiat, stocat sau dezvăluit informaţii cuprinse în notele consultate din arhiva SIPA şi a cerut Parchetului General să facă cercetări. El a făcut o sesizare în acest caz.

O notificare Wikileaks ignorată de toată lumea

În 2011 a apărut o notificare Wikileaks privind o telegramă a Ambasadei SUA de la București trimisă către Departamentul de Stat al SUA. Magistratul Cristi Danileţ le-ar fi spus consilierilor politici ai Ambasadei că SIPA era în esenţă serviciul de informaţii al Ministerului Justiţiei şi că a văzut dosare cu detalii despre relaţiile sexuale ilicite ale magistraţilor şi avorturi făcute de judecătoare. În telegramă se arată că Danileţ (care a făcut parte din echipa Monicăi Macovei) le-ar fi spus consilierilor politici că SIPA era în esenţă serviciul propriu de informaţii al Ministerului Justiţiei, pentru a spiona vieţile private ale magistraţilor şi chiar ale cetăţenilor de rând.

Telegrama este următoarea: „Fondatorul SoJust Danileţ (care a făcut parte din echipa lui Macovei) a spus consilierilor politici că SIPA era în esenţă serviciul propriu de informaţii al Ministerului de Justiţie, care avea scopul de a spiona vieţile private ale judecătorilor, procurorilor, oficialilor din instanţe şi chiar ale cetăţenilor de rând. El le-a văzut dosarele care conţineau detalii despre relaţii sexuale ilicite ale unor judecători şi procurori, chiar dosare medicale potrivit cărora unele judecătoare au făcut avorturi. (…) Danileţ a divulgat că deşi dosarele de dinainte de 2001 au fost distruse, Ministerul de Justiţie a păstrat dosarele din 2001-2005, în două încăperi mici accesibile Ministrului de Justiție“, se arată în telegrama cu subiectul „O furtună perfectă: corupţia, statul de drept şi reforma justiţiei se află în prim-plan în România“, care ar fi fost trimisă în 2009 la Washington de Ambasada SUA din România.

Telegrama conţine şi un fragment în care se face referire la atenţia presei privind propunerea ministrului Justiţiei Cătălin Predoiu de a reînvia Serviciul Intern de Protecţie şi Anticorupţie (SIPA), desfiinţat de fostul ministru Monica Macovei în 2005. „Similar, vicepreşedintele CSM Licu a spus consilierilor politici că CSM i-a spus categoric ministrului de Justiţie Predoiu că reactivarea SIPA era o idee proastă. Predoiu ceruse ulterior o întrevedere cu liderii CSM pentru mai multe discuţii suplimentare, dar CSM refuzase să participe. Şeful ANI Macovei a spus că problema SIPA a apărut pentru un moment şi în timpul Summitului Justiţiei convocat de Băsescu: Geoană ceruse ca Predoiu să explice logica de a reînvia serviciul; Băsescu a intervenit şi a spus că «acest lucru nu este pe agenda noastră de azi» şi Geoană s-a retras“, potrivit telegramei atribuite Wikileaks. (Eduard Pascu)

De ce sunt arhivele secrete

Ordinul de înființare a SIPA a fost încă de la început secretizat. Și așa a rămas până în ziua de azi. Același caracter secret îl au și arhivele sale, sigilate și supravegheate strict și aflate la sediul Administrației Naționale a Penitenciarelor. Înainte de sigilare, arhiva SIPA a fost inventariată de o comisie din care au făcut parte, printre alții, Claudiu Secașiu, președintele CNSAS, și Marius Oprea, pe atunci consilier al prim-ministrului pentru probleme de siguranță națională. Ulterior, Marius Oprea a oferit o serie de explicații privitoare la arhiva SIPA. Atunci Oprea a afirmat că, în conformitate cu ierarhizarea făcută de comisia de inventariere, aceasta conține trei tipuri de documente.
În prima categorie sunt incluse notele informative ale rețelei de informatori din penitenciare, care „se păstrează fiindcă rețeaua este încă funcțională și este necesară, fiind preluată și de noua structură din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor“.
A doua categorie se referă la documentele privitoare la cei care au avut acces la informații clasificate, documente care, conform legii, au fost predate Serviciului Român de Informații.
Al treilea fond privește corespondența SIPA cu alte instituții, iar acesta a fost predat, integral, Arhivelor Naționale.
Dar Marius Oprea a mai relatat că acolo mai exista și o categorie aparte de documente: notele întocmite sub conducerea foștilor șefi SIPA proveniți din fosta Securitate, așadar, a lui Marian Ureche și Dan Gheorghe, care dovedesc că acest serviciu și-a depășit atribuțiile. „Este vorba despre informații compromițătoare la adresa magistraților și alte lucruri asemănătoare care erau arhivate electronic, dar care au fost distruse.“ El și-a bazat această afirmație pe faptul că s-au găsit urme privind ștergerea acestora din computere. Totuși, anumite surse din zona serviciilor secrete au afirmat că există duplicate în format electronic, pe care foștii angajați ai SIPA le pot folosi în continuare pentru a șantaja ori a intimida persoane onorabile din mediul magistraților. Și nu numai dintre aceștia. Oprea a mai susținut că activitatea informativă a SIPA de înainte de anul 2005 s-a extins și asupra unor ziariști sau persoane cu funcții de conducere în cadrul unor ONG-uri. Iar în urma acestei supravegheri s-au întocmit note utile „fiindcă ele conțineau inclusiv detalii despre viața privată, care puteau fi folosite la nevoie pentru a-i influența ori șantaja“. Dar este posibil ca SIPA să fi urmărit chiar și oameni politici. La un moment dat, chiar și Valeriu Stoica, ministrul Justiției care a transformat Serviciul de Informații și Protecție Anticorupție din direcție penitenciară în departament ministerial, a afirmat că după anul 2000 a aflat că ofițerii SIPA îl supravegheau chiar și pe el. (Vasile Surcel)

MINISTERUL JUSTITIEI:CU SAU FARA PRAG PENTRU ABUZUL IN SERVICIU AL BOMBONICAI PRODANA,FOSTA SOTIE A LUI LIVIU DRAGNEA?!

18 mai

Tudorel Toader a afirmat joi că o direcție din cadrul ministerului pe care îl conduce a întocmit punctul de vedere al Guvernului în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate referitoare la pragul pentru abuzul în serviciu, invocată de Bombonica Prodana, fosta soție a președintelui PSD, Liviu Dragnea, în dosarul angajărilor la DGASPC Teleorman.

Întrebat dacă punctul de vedere al Guvernului privind excepția de neconstituționalitate invocată de Bombonica Prodana a fost întocmit de Ministerul Justiției, Tudorel Toader a răspuns: „Da. (…) De către colegii noștri, nu le fac eu punctele de vedere. Avem o direcție care se ocupă cu așa ceva”.

Ministrul Justiției a explicat ipotezele privind admisibilitatea excepțiilor de neconstituționalitate referitoare la abuzul în serviciu.

„O ipoteză care a fost rezolvată de CCR prin Decizia 405. Există o jurisprudență și, după lege, după articolul 29 din Legea 47, că, atunci când o problemă de drept e rezolvată de Curtea Constituțională a României (CCR) prin admiterea excepției, ori de câte ori vine altcineva și critică același text de lege din aceeași perspectivă, excepția devine inadmisibilă. Prin urmare, prin Decizia 405, CCR a admis excepția de neconstituționalitate cu privire la sintagma ‘îndeplinește în mod defectuos’. Ori de câte ori cineva se raportează la 405, critica este inadmisibilă. Dacă, un autor de excepție critică aceeași lege, același articol din altă perspectivă, cum este de exemplu în cazul la care faceți referire, atunci nu mai este competența nici a Ministerul Justiției, nici a Guvernului, este competența exclusivă a CCR. Prin urmare, dacă ne raportăm la 405, este inadmisibilă, dacă ne raportăm la lipsa pragului, nu este problema Guvernului, a ministerului, e problema exclusivă a CCR care va stabili că trebuie sau că nu trebuie”, a spus Tudorel Toader, la Palatul Parlamentului.

Bombonica Prodana, fosta soție a lui Liviu Dragnea, este urmărită penal de procurorii DNA pentru abuz în serviciu.

Fapta ar fi fost comisă de fosta soție a lui Dragnea în calitate de coordonator al Complexului de servicii destinate copilului și familiei și șef serviciu Secretariat din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Teleorman, potrivit unui comunicat al DNA. Alături de aceasta sunt urmărite penal și alte persoane.

La sfârșitul lunii martie, judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție au admis cererea invocată de Bombonica Prodana privind sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate a unui articol din Codul penal care reglementează infracțiunea de abuz în serviciu.

%d blogeri au apreciat: