SECRETELE DESFIINTARII SIPA (II)!

25 Mai

Generalul Marian Ureche, acuzat după ureche de istoricul Marius Oprea

Generalul Marian Ureche, acuzat după ureche de istoricul Marius Oprea

Campania de presă amorsată în legătură cu serviciul de informații al Ministerului Justiției și arhiva acestuia indică dimensiunile intereselor, inclusiv, și mai cu seamă politice!, aflate în joc. Și anterior, și în prezent, demonizarea generalului Marian Ureche a fost indusă pentru crearea și amplificarea reacțiilor de condamnare și blamare a unei instituții, doar pentru simplul motiv că persoana aflată la conducere ar fi, chipurile, responsabilă de cele mai abominabile fapte săvârșite în exercițiul funcțiunii, punându-i-se în cârcă până și acuzații de crimă.

Același Marius Oprea, care în anul 2002 a fost folosit pentru a-l acuza public pe generalul Marian Ureche de asasinarea în SUA, la Universitatea din Chicago, a profesorului Ioan Petru Culianu, este folosit acum pentru a arunca în spațiul comunicării publice noi acuze false, ambalate într-o cascadă de minciuni sfruntate, între care și atribuirea în fals a responsabilității condamnării, după anul 1981, a 28 de persoane pentru legături cu „Europa liberă“ (Antena 3, Sinteza zilei, 23 mai 2017). Cel care se revendică a fi istoric și doctor în istorie pe seama unei teze în care a compilat documente ale fostei Securități nu cunoaște sau premeditat omite faptul că în toată perioada 1964-1989 nu a existat nici măcar un singur caz de trimitere în judecată și condamnare pentru legături cu posturi de radio străine, iar arhivele pe care le-a cercetat și din care a sustras documente ce nu se mai regăsesc demonstrează cu prisosință acest lucru. Marius Oprea, precum și alți operatori folosiți în media ca agenți de influență provocatori și diversioniști sunt dirijați în „aria calomniei“ pentru a manipula opiniile prin generarea unui cât mai puternic impact emoțional și, implicit, pentru a pune presiune pe decidenții care trebuie să gestioneze criza arhivei SIPA.

În acest context inflamant, se impune a fi subliniat faptul că, în pofida tuturor acuzelor de depășire a competențelor – mai rămâne să se adauge eventuale crime –, personalul SIPA a respectat cu strictețe legile și regulamentele care guvernau activitatea Serviciului. Cei care proferează acuze trebuie obligați să vină cu documente și probe concrete, nu cu alegații iresponsabile.

Precizări importante

Susținem și întărim, sub sancțiunea legii și a oprobriului public, dacă se va dovedi contrariul, că:

  • Niciodată nu s-au folosit ori traficat informații în scop de compromitere, șantaj, pentru blocarea carierei profesionale, sau pentru promovarea în funcții a magistraților. În acest sens, ar trebui observat, între altele, având în vedere culoarea politică a miniștrilor Valeriu Stoica și Rodica Stănoiu, câți dintre cei circa 200 de magistrați din județe, promovați în funcții de primul, au fost schimbați de către cel din urmă.
  • SIPA nu dispunea, precum celelalte servicii departamentale, așa cum se insinuează nedocumentat și cu rea-credință, de structuri proprii de filaj, investigații și nici pentru interceptări tehnice, exceptând unele spații din penitenciare.
  • SIPA nu a utilizat și nici nu are agenți acoperiți sau surse de informare din rândul magistraților.
  • Nu există niciun fel de dosare informative ale magistraților. Potrivit competențelor înscrise în Programul Național Anticorupție (adoptat prin hotărâre de guvern), s-au colectat din mediul penitenciar informațiile de primă sesizare care s-au referit la fapte de corupție, indiferent de calitatea persoanelor, inclusiv magistrați, persoane din administrația de stat, politicieni etc. Aceste informații erau trimise beneficiarilor competenți legal: procurorului general, ministrului Justiției, prim-ministrului, președintelui României, după caz. De asemenea, erau informate celelalte servicii (SRI, DGIPI), potrivit competențelor acestora. Structurii departamentale de informații a Ministerului de Interne i-au fost trimise circa 1.000 de note de informare. Ceea ce se cunoaște mai puțin este că, în unele cazuri, ofițeri din conducerea inspectoratelor județene de poliție au contactat cadre ale SIPA pentru a le reproșa că au promovat informații prin care li s-au devoalat legăturile neavenite cu lumea interlopă, care în penitenciar își descoperea vocația de a sprijini demascarea corupției.
  • Nu sunt adevărate, ci, dimpotrivă, rău-intenționate și interesate acuzațiile unor avocați care apar la anumite posturi de televiziune, susținând că funcționarea SIPA este lipsită de temei legal. Unui asemenea acuzator, care făcea mare caz de faptul că avertizorii publici ar putea substitui funcțiile SIPA, îi învederăm că tocmai funcția de avertizor public a exercitat-o deținutul care a informat că i-a dat 40.000 de euro pentru mituirea unui judecător, dar în realitate l-a escrocat.
  • În cazul doamnei Norica Nicolai, SIPA nu a dispus de nici un material informativ. Potrivit normelor interne aprobate de ministrul Justiției, documentele de arhivă anterioare anului 2000 au fost topite. Cine și de ce a dispus astfel de norme excede cunoștințelor noastre.
  • Referitor la cazul „Cristian Panait“, după știința noastră, conducerea serviciului a prezentat o evaluare destul de consistentă ministrului Justiției, procurorului general, precum și prim-ministrului. Sperăm ca exemplarul-martor al documentului original să fie în arhivă. Evaluarea cazului procurorului Cristian Panait, pusă la dispoziția unei comisii în drept a-l accesa, se va dovedi un exemplu relevant al profesionalismului, echidistanței politice și respectului legii din partea SIPA.
  • Referitor la reproșul, respectiv acuzația că SIPA, timp de 14 ani, s-ar fi sustras controlului parlamentar, iterăm că nicio comisie parlamentară de apărare, ordine publică și siguranță, nici a Senatului și nici a Camerei Deputaților, nu a dorit să-și exercite atribuțiile de supraveghere a activității SIPA. Nu ne-au cerut niciun raport, nu ne-au convocat la vreo audiere, nu am avut parte de vreo interpelare. Or, dacă în legătură cu activitatea noastră ar fi existat motive de sesizare a comisiilor, firesc era ca acestea să nu fi stat pasive 14 ani. Brusc, prin lunile iulie-august 2003, ambele comisii (Senat și Camera Deputaților) au primit un impuls politic exterior, ca să-și exercite atribuțiile de control parlamentar. Președinții celor două comisii au cerut, nici mai mult, nici mai puțin, ca a doua zi să se prezinte raportul activității SIPA pe ultimii 14 ani. Ceea ce era evident că este o somație. Era imposibil ca în mai puțin de 24 de ore să se elaboreze o dare de seamă pe întinderea a 14 ani. Șeful Serviciului, domnul general Marian Ureche, s-a prezentat la unul dintre șefii celor două comisii pentru a solicita un termen rezonabil. Din ce am aflat, domnului general i s-a spus că nu mai este nevoie de raport, nu se va efectua o analiză, ci doar va avea loc o discuție. Au trecut de atunci alți 14 ani… Ce mai reținem, demn de luat în seamă, despre acea discuție? Șeful serviciului ne-a relatat că șeful Comisiei de apărare, ordine publică și securitate națională de la Camera Deputaților (Răzvan Ionescu) i-a făcut precizarea, foarte semnificativă, că inițiativa intempestivă a controlului i-a fost sugerată de „un important profesor universitar“ și celebru avocat, printre cei mai buni și cel mai scump în cauzele penale. Domnul general nu ne-a spus cine este „importantul profesor“, dar am înțeles că era prieten cu unul dintre liderii politici de vârf, aflat la guvernare, chiar prim-ministru, Adrian Năstase, care-l contactase anterior pentru a-l întreba dacă este de acord să preia portofoliul Ministerului Justiției. Opinia aproximativ exprimată a directorului nostru, domnul general Ureche, a fost că, personal, nu consideră justificată și nici fericită, deci nu ar fi oportună materializarea intenției respective a premierului, punct de vedere exprimat, din câte am înțeles, destul de transparent și președintelui Comisiei de Apărare. Aspectul mai sus menționat este foarte important și ne confirmă faptul că această instituție a Justiției se dorea a fi preluată, ceva mai demult, sub control politic. Nu excludem ca profesorul în cauză să aibă o coloratură politică, în mod logic PSD. Cert este că profesorul era bun prieten cu prim-ministrul Adrian Năstase și l-a contactat, probabil, și pe directorul SIPA, având în acest sens mandat, fiindcă transmitea și un mesaj…

Documentele generalului Ureche

Înțelegând că va urma să fie demis, domnul general Marian Ureche a făcut dânsul primul pas, iar la plecare ne-a lăsat în seif:

  • un exemplar din cererea de demisie prezentată ministrului Justiției la data de 4.XI.2003;
  • un drept la replică adresat redactorului-șef de la România liberă, Bogdan Ficeac, ca urmare a unui articol ce aducea grave acuzații serviciului și generalului Marian Ureche;
  • un răspuns al Clubului Român de Presă, ca urmare a refuzului publicării de către România liberă a dreptului la replică;
  • un răspuns ca urmare a unei solicitări a ziarului Cotidianul. Toate acestea pentru a ne ajuta să realizăm ce se întâmplă și a trage concluziile necesare.

Solicitarea de drept la replică refuzată, adresată de generalul Marian Ureche redactorului-şef al ziarului România Liberă, în urma calomniilor proferate de Marius Oprea

(Va urma )

Citiţi şi

Secretele desființării SIPA (I)

Anunțuri

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: