Arhiva | 5:45 pm

KLAUS WERNER JOHANNIS „DAS KIND” SI MESAJUL SAU DE 1 IUNIE: „LA MULTI ANI TUTUROR COPIILOR!”

1 iun.

Președintele Klaus Iohannis a postat, joi, pe pagina sa de socializare, un filmuleț cu evenimentul pe care l-a organizat pentru copii la Palatul Cotroceni, context în care le urează sărbătoriților „La mulți ani!”.

Sursa foto: Klaus Iohannis / Facebook

„Sărbătorind Ziua Copilului alături de micii sportivi de la Special Olympics România. La mulți ani tuturor copiilor!”, a scris joi șeful statului pe Facebook.

https://www.facebook.com/plugins/post.php?app_id=616383738571161&channel=https%3A%2F%2Fstaticxx.facebook.com%2Fconnect%2Fxd_arbiter%2Fr%2F0F7S7QWJ0Ac.js%3Fversion%3D42%23cb%3Df36b3353272b3%26domain%3Dwww.agerpres.ro%26origin%3Dhttps%253A%252F%252Fwww.agerpres.ro%252Ff163f29f73174ee%26relation%3Dparent.parent&container_width=518&href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fklausiohannis%2Fposts%2F1372289469524967&locale=en_US&sdk=joey&show_text=true&width=500

Președintele Klaus Iohannis a avut invitați miercuri la Cotroceni 75 de copii, majoritatea sportivi Special Olympics cu dizabilități intelectuale sau hipoacuzie.

Cu această ocazie, copiii au participat la câteva jocuri în curtea Palatului Cotroceni, iar șeful statului le-a înmânat medalii.

Administrația Prezidențială arăta că acest eveniment își propune să crească gradul de sensibilizare și conștientizare față de numărul mare de copii cu nevoi speciale, ale căror talente și abilități pot fi valorificate doar într-o societate incluzivă. Șeful statului dorește să atragă atenția asupra necesității schimbării atitudinilor existente față de persoanele cu dizabilități și a politicilor din domeniu.

Sursa foto: Klaus Iohannis / Facebook

„Fiecare copil poate fi un campion, prin efort și perseverență, iar sportul reprezintă un cadru ideal pentru dezvoltarea personală. Pentru a accentua această idee, evenimentul va include și activități sportive, desfășurate de copii cu și fără dizabilități”, preciza Administrația Prezidențială.

Evenimentul a fost organizat la Palatul Cotroceni cu sprijinul Fundației Special Olympics România și Consiliului Național al Dizabilității din România.

AGERPRES

MESAJUL MEMBRULUI DE VAZA AL CLUBULUI BIDERBERG,MILIARDARUL AMERICAN DE ORIGINE EVREIASCA -KHAZARA COLABORATOR CU NAZISTII PENTRU UNIUNEA EUROPEANA:”CONTINUATI GLOBALIZAREA SI DEZINTEGRAREA STATELOR NATIONALE IN NUMELE „GUVERNULUI MONDIAL!”

1 iun.

Imagine similară

Uniunea Europeană trece printr-o criză existenţială şi are nevoie să se reinventeze pentru că este guvernată de tratate depăşite, iar zona euro în particular a devenit exact opusul a ceea se preconiza iniţial, a declarat joi miliardarul american George Soros la Forumul Economic European. 

 „Uniunea Europeană trebuia să fie o asociaţie voluntară de state care gândesc la fel şi care sunt dispuse să renunţe la o parte din suveranitatea lor pentru binele comun. După criza fianciară din 2008, zona euro s-a transformat într-o relaţie de tip creditor-debitor în care ţările debitoare nu îşi pot îndeplini obligaţiile iar ţările creditoare dictează termenii care trebuie respectaţi”, a afirmat George Soros.

Din acest motiv, miliardarul apreciază că Uniunea Europeană are nevoie de o reinventare radicală iar Brexitul oferă UE şansa de a se transforma într-o organizaţie care ar fi diferită de actualul aranjament în două aspecte importante. „În primul rând ar crea o distincţie clară între Uniunea Europeană şi zona euro. În al doilea rând, ar recunoaşte că euro are multe probleme nerezolvate şi acestea nu trebuie lăsate să distrugă Uniunea Europeană”, a apreciat Soros.

Potrivit acestuia zona euro este guvernată de tratate depăşite care stipulează că toate ţările sunt aşteptate să adere la euro în momentul în care îndeplinesc condiţiile necesare. Aceste tratate au transformat UE într-o organizaţie în care zona euro este nucleul iar alte state sunt într-o poziţie inferioară, pe baza ipotezei că statele membre se îndreaptă în aceiaşi direcţie dar cu viteze diferite. „Această idee trebuie abandonată. În locul unei Europe cu „mai multe viteze” ar trebui să ţintim spre o Europă cu „mai multe direcţii” care ar permite statelor membre o varietate mai mare de alegeri. Aceasta ar avea un efect benefic mult mai amplu”, a spus George Soros.

În opinia acestuia sunt trei domenii în care UE are nevoie de progrese semnificative. Primul este criza refugiaţilor, al doilea este dezintegrarea teritorială, exemplificată de Brexit şi al treilea, lipsa unei politici de creştere economică. Problema este că Uniunea Europeană este un organism greoi care deseori are nevoie de unanimitate pentru a-şi impune regulile. De aceea, Soros crede că UE are nevoie de noi reguli pentru a-şi menţine valorile, relatează Agerpres.

FRANCEZUL HENRI DE CASTRIES,PRESEDINTELE DE ANUL ACESTA AL CLUBULUI BILDERBERG SI AGENDA CARE SE VA DISCUTA AZI 1 IUNIE 2017 LA CASTELUL CHANTILLY DIN STATUL VIRGINA ,USA,INCEPE REUNIUNEA ANUALA A GUVERNULUI MONDIAL „CLUBUL DE LA BILDERBERG”!

1 iun.

Începe reuniunea Clubului Bilderberg! Agenda secretă a promotorilor Noii Ordini Mondiale. Ce teme vizează România?

Astăzi începe, în Virginia, SUA, reuniunea anuală a Clubului Bilderberg, una dintre cele mai misterioase și influente organizații din lume.

Imagini pentru HENRI DES CASTRIES ,BILDERBERG ,POZE

În fiecare an, locul unde se ține consfătuirea este ținut secret până în ultimul moment, din cauza faptului că promotorii așa-numitei Noi Ordini Mondiale și ai înființării unui Guvern Mondial sunt permanent ținta atacurilor grupurilor de anarhiști. Și anul acesta a fost organizată o ”vânătoare” a locurilor care ar putea găzdui reuniunea. Un hacker anunțase acum o săptămână că reuniunea e așteptată la un castel din Chantilly, din statul Virginia, lucru confirmat oficial abia în noaptea de 31 mai spre 1 iunie. Întâlnirile sunt programate pentru perioada 1-4 iunie.

Înființat în 1954 de prințul Bernhard al Olandei, tatăl fostei regine Beatrix a Olandei, Clubul Bilderberg (numele a fost luat de la hotelul unde s-a ținut prima reuniune) are înscrise în statut eforturile de a implementa Noua Ordine Mondială și de a aduce Europa și America pe planuri comune de gândire și acțiune.

Iată comunicatul de astăzi, 1 iunie, al Clubului:

” De la întâlnirea inaugurală din 1954, Bilderberg a fost un forum anual de discuții informale, menit să promoveze dialogul între Europa și America de Nord. În fiecare an, între 120-150 de lideri politici și experți din industrie, finanțe, mediul academic și mass-media sunt invitați să ia parte la întâlnire. Aproximativ două treimi dintre participanți provin din Europa și restul din America de Nord; o treime provin din politică și administrații guvernamentale și restul din alte domenii. Întâlnirea este un forum pentru discuții informale despre megatrenduri și probleme majore cu care se confruntă lumea. Întâlnirile se desfășoară în baza Regulamentului Chatham House, care stipulează că participanții sunt liberi să folosească informațiile primite, dar nici identitatea, nici afilierea vorbitorului (vorbitorilor) și nici unui alt participant nu pot fi dezvăluite. Datorită caracterului privat al întâlnirii, participanții nu sunt obligați prin convențiile din biroul lor sau prin poziții precontractate. Ca atare, ei pot să asculte, să reflecteze și să adune cunoștințe. Nu există o agendă detaliată, nu sunt propuse rezoluții, nu sunt date voturi și nu sunt emise declarații de politică.”

O agendă este, totuși, anunțată de președintele de anul acesta al Clubului, francezul Henri de Castries:

-Administrația Trump: Un raport de progres

-Relațiile transatlantice: opțiuni și scenarii  -Alianța trans-atlantică de apărare: gloanțe, octeți și dolari  -Direcția UE

-Poate globalizarea să încetinească?

-Locuri de muncă, venituri și așteptări nerealizate

-Războiul împotriva informațiilor -De ce creste populismul? -Rusia în ordinea internațională -Orientul Apropiat -Proliferarea nucleară -China -Evenimentele curente

CIRCARII SI SOMNOROSII SOROSISTI IN DEGRINGOLADA.MUCUSOR DAN,SCUZE NICUSOR DAN SI DEMISIA SA DIN USR:”ADIO,DAR AS RAMANE CU TINE!”

1 iun.

Scandalul intern care a măcinat Uniunea Salvați România (USR) în ultimele luni a intrat într-o nouă etapă, cea a demisiilor. Nicuşor Dan și-a anunțat joi demisia din USR, partid pe care l-a întemeiat și pe care l-a condus, în urma unei dispute în interiorul formațiunii pe tema redefinirii familiei în Constituție.

Dan a susținut într-o conferință dedicată demisiei sale că USR nu este pe direcția bună, precizând însă că rămâne disponibil pentru partid dacă formațiunea își reconsideră „decizia” pe care a luat-o. Dan a enumerat trei motive care au stat la baza demisiei sale.

„Sunt trei motive importante pentru care o fac. Unul dintre ele — opinia mea fermă că lucrul cel mai rău care se poate întâmpla în România acum este ca dezbaterea principală să nu fie pe cine fură, cine nu fură, ci pe cine apără tradițiile și pe cine nu le apără. Și în felul ăsta o să ajungem că 20 de ani oamenii care fură o să fure în continuare, spunând că apără tradițiile și ăsta este un pericol uriaș pentru România. Al doilea motiv este că simt o datorie pentru oamenii care ne-au votat. Tema aceasta a familiei este o temă foarte importantă pentru fiecare dintre ei, este o temă intimă, care ține de identitate, de sentimentul religios. Chiar dacă ea este importantă pentru ei ca persoane, chiar dacă nu este importantă pentru societate acum și pentru că USR a fost votat și de oameni care sprijină acest referendum (…) și de oameni care nu-l sprijină, e, din nou, convingerea mea fermă că USR-ul trebuie să se adreseze și unora și altora”, a declarat Nicușor Dan, menționând că al treilea motiv al demisiei sale ține de „onoare”.

„În etapele de formare a acestui partid — fie că a fost USB, la început, fie că a fost USR—, mai apoi, în zecile în întâlniri pe care le-am avut cu oameni pe care încercam să-i conving să vină către această construcție le-am promis și a fost o promisiune a mea, personală, că în partidul ăsta este loc pentru toată lumea. Este loc și pentru progresiști, este loc și pentru conservatori și că n-o să existe o decizie a partidului care să fie în contradicție cu sentimentele lor intime, importante, identitare. (…) Această decizie vine să spună, în opinia mea, că unii dintre colegii noștri sunt colegi de mâna a doua, adică convingerile lor intime, într-o chestiune importantă pentru ei, intră în contradicție cu direcția în care partidul vrea să meargă. Și pentru asta eu îmi asum că am făcut o promisiune de care nu m-am putut ține, e o chestiune de onoare și asta antrenează demisia mea, astăzi, din USR. Nu e nimic dramatic, este o construcție cu mulți oameni. A apărut o majoritate care vrea să meargă într-o directie, eu nu cred că direcția asta e bună, dar este dreptul lor. Le urez succes și sper că se vor ține de cuvânt și tot ce am promis va fi realizat de USR. Răman disponibil pentru politica românească, rămân disponibil pentru USR dacă USR își reconsideră decizia pe care a luat-o”, a mai spus Nicușor Dan.

Acesta a explicat cum ar putea reveni asupra deciziei. ”Partidul a luat ieri o decizie printr-un organ de conducere. Mai există două organe superioare pe care poate să le convoace membrii. Dacă partidul îşi schimbă politica pe această chestiune care pentru mine este de principiu şi dacă mă primesc şi ei înapoi sunt gata să mă întorc”, a spus Dan.

Întrebat dacă Biroul Naţional (BN) era îndreptăţit să ia o decizie atât de importantă precum cea a poziţionării partidului pe tema revizuirii Constituţiei sau acest lucru trebuia hotărât de Consiliul Politic sau chiar de congres, Nicușor Dan a spus că statutul nu e foarte clar, că există două interpretări, dar că decizia luată de BN produce efecte.

Dan a precizat că există chiar posibilitatea convocării unui referendum intern în USR pe tema poziţionării partidului faţă de revizuirea Constituţiei, ”în cazul în care 200 de membri o cer”.

Chestionat ce va face în cazul în care decizia partidului va rămâne cea luată miercuri, şi anume poziţionarea împotriva revizuirii Constituţiei pe tema familiei, Nicuşor Dan a spus că o să aştepte să apară un partid în care să se regăsească, dar a precizat că nu va pune bazele unei noi formaţiuni politice.

Liderul USR și-a anunțat anterior demisia pe Facebook într-un scurt mesaj: ”Azi, de la ora 14,00, la sediul grupului parlamentar al USR din Camera Deputaților, voi susține o conferință de presă în care voi detalia și voi explica demisia mea din USR”.

Președintele USR și-a anunțat intenția de a demisiona din funcție, miercuri seară, după ce membrii Biroului Național s-au pronunțat împotriva redefinirii familiei în Constituție.

„S-a votat pentru poziţionarea USR împotriva revizuirii Constituţiei în privinţa familiei. În momentul acela, Nicuşor Dan s-a ridicat şi a spus că demisionează”, a declarat un membru al Biroului Naţional al USR.

Vicepreşedintele USR, Elek Levente, cel care ar trebui să preia funcţia de preşedinte interimar al partidului în urma demisiei lui Nicuşor Dan, a declarat că se mai gândeşte dacă să îşi asume funcţia, urmând să se consulte cu membrii din conducere şi cu familia.

UNITATEA 1 A CENTRALEI NUCLEARE DE LA CERNAVODA DECONECTATA!

1 iun.

Unitatea 1 a Centralei Nucleare de la Cernavodă s-a deconectat de la Sistemul Energetic Naţional, joi dimineaţa, la ora 03.38, a anunţat SN Nuclearelectrica SA, menționând că se efectuează lucrări pentru reconectarea acesteia.

„În prezent, se efectuează lucrări de reducere a gradului de sensibilitate a sistemului de excitaţie a turbogeneratorului Unităţii 1 la perturbaţii din sistemul energetic. După finalizarea lucrărilor, Unitatea 1 a CNE Cernavodă va fi reconectată la Sistemul Energetic Naţional în după-amiaza zilei de 1 iunie 2017”, se arăta într-un comunicat.

Reprezentanţii societăţii au menționat că sistemele centralei funcţionează conform proiectului şi realizarea acestor lucrări „nu implică niciun impact asupra securităţii nucleare a reactorului, personalului de exploatare, populaţiei şi mediului înconjurător”.

Centrala de la Cernavodă funcţionează cu două reactoare, care acoperă aproape 20% din consumul de energie la nivel naţional.

CIRCULA PE NET.ZIUA COPIILOR INTERBELICI!

1 iun.

La mulți ani tuturor copiilor de ziua lor, 1 Iunie! Astăzi, e momentul să ne aducem aminte și noi, cei adulți, de clipele frumoase ale copilăriei. Vi-l prezint pe Victoraș, un mic răsfățat interbelic, în camera lui plină de jucării

La mulți ani tuturor copiilor de ziua lor, 1 Iunie! Astăzi, e momentul să ne aducem aminte și noi, cei adulți, de clipele frumoase ale copilăriei. Vi-l prezint pe Victoraș, un mic răsfățat interbelic, în camera lui plină de jucării

Pentru că o fotografie veche este un fragment de eternitate, răscoliți de frumusețea acestor documente, continuăm să publicăm fotografii vechi, cu alți oameni importanți din istoria țării noastre, dar și cu părinți și bunici, mari anonimi ai istoriei române.

Tipărim în ziarul Cotidianul fotografii mai vechi expediate în aceste zile redacției noastre, la adresa de e-mail redactia@cotidianul.ro. Vă invităm să continuați să ne transmiteți fotografii vechi, scanate și expediate prin e-mail, care să conțină cîteva detalii sau o scurtă poveste despre viața subiectului din imagini. Este un omagiu și un minunat fragment de istorie românească.

Bunicul Cocoşilă supărat că duminica s-a terminat prea repede şi el încă mai are treabă…

Adelina, încercând să-și dreseze pisica după cum scrie la carte… fără succes se pare.

Clara, un copil frumos, talentat și educat, exersând o partitură în studioul foto Julietta, prin anul 1938.

Olimpia și păpușa ei preferată, acum 110 ani.

Rodica, pe prima ei bicicletă primită prin 1928, în dar de la tata mare, băcan în Calea Moșilor.

Familia domnului Dumitrescu, funcţionar la Primăria Sectorului 3 albastru, în 1924.

Fiule, azi e 1 Iunie și te scot în oraș!

Într-o zi însorită precum cea de astăzi, ochelarii de soare sunt necesari. Acest accesoriu însă a fost dintotdeauna la modă printre bucureșteni, de la mic la mare, mai ales la o plimbare la pas pe Calea Victoriei.

Fotografii și texte trimise de Sorin Mărgărit

IICCMER A SESIZAT PARCHETUL GENERAL IN CAZUL EXTERMINARII A PESTE 700 DE COPII SUB REGIMUL COMUNIST!

1 iun.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a anunțat joi, 1 iunie 2017, într-o conferință de presă, înaintarea unui denunț (nr. 281/P/2017) către Parchetul General cu privire la săvârșirea infracțiunii de tratamente neomenoase aplicate în timpul regimului comunist copiilor aflați în Căminele spital pentru minorii nerecuperabili din Cighid și Păstrăveni, respectiv în Căminul pentru minori deficienți nerecuperabili din Sighetu Marmației.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismlui (IICCMER) a anunţat, joi, că a depus o sesizare penală la Parchetul General pentru tratamente neomenoase aplicate în timpul regimului comunist copiilor aflați în Căminele spital pentru minorii nerecuperabili din Cighid şi Păstrăveni, respectiv în Căminul pentru minori deficienți nerecuperabili din Sighetu Marmației, care au avut drept consecinţă moartea a cel puţin 771 de copii.

„Regimul din instituţiile menţionate, aflate în timpul regimului comunist în administrarea Statului român, a dus nemijlocit la moartea a cel puțin 771 de minori (număr provizoriu). Astfel, la Căminul spital pentru minorii nerecuperabili Cighid s-au înregistrat 138 de decese în perioada 1 octombrie 1987 – 26 martie 1990, la Căminul spital Păstrăveni au fost 394 de decese confirmate între 1 octombrie 1966 – 30 aprilie 1990, în timp ce Căminul pentru minori deficienți nerecuperabili din Sighetu Marmației a înregistrat 239 de decese în perioada 20 ianuarie 1973 – 31 decembrie 1991”, precizează Institutul.

Totul a început în anul 1966, când regimul comunist din România a iniţiat una dintre cele mai restrictive politici demografice pronataliste, spune IICCMER. „Creşterea forţată a populaţiei, strict cantitativă, fără respectul față de om și fără asigurarea tuturor condițiilor decente de viață, a avut printre consecințe creșterea mortalității materne şi infantile, creşterea fără precedent a numărului de copii născuţi cu malformaţii congenitale grave, cu afecţiuni fizice şi psihice, cu diverse boli moştenite sau dobândite după naştere, mii de copii ajungând orfani şi un număr impresionant fiind abandonaţi. Minorii ce necesitau protecție din partea statului erau împărţiţi în trei categorii: „recuperabili”, „parțial-recuperabili” și „nerecuperabili”. Diferențierea era făcută între o categorie de minori pe care statul încerca să-i „recupereze”, total sau parţial, pentru integrarea ulterioară în producţie, şi o categorie de copii în care statul nu era dispus să investească şi pe care nici măcar nu dorea să-i recunoască. Reabilitarea, chiar şi parţială, a acestor copii, care ar fi putut fi ulterior integraţi în muncă, solicita cheltuieli importante, la care statul contribuia doar parţial. Părinţii erau nevoiţi să acopere o parte din costurile îngrijirii copiilor, indiferent de situaţia lor materială. Nu puţine sunt cazurile în care familii monoparentale, cu venituri minime, sunt nevoite să plătească până la jumătate din acestea pentru întreţinerea minorului în cămin. Mai dificilă era situaţia minorilor orfani de ambii părinţi, lipsiţi de bunuri materiale sau rude, pentru care bugetul asigurărilor sociale nu avea prevăzute sume şi nici baza legală prin care să poată acoperi aceste cheltuieli. Pentru ideologia comunistă, doar omul sănătos intra în discuție, „rebuturile” fiind ascunse și, la limită, evacuate”, arată Institutul.

Experții Institutului au constatat nenumărate cazuri în care încadrarea copiilor în unităţi pentru deficienţi se făcea în mod eronat, aceştia fiind perfect sănătoşi sau având deficienţe fizice sau psihice minore şi deplin recuperabile. „Astfel, relocarea minorilor din leagăne și case de copii spre căminele-spital poate fi privită atât din perspectiva izolării minorilor ce nu puteau fi recuperaţi, cât şi a acelora perfect sănătoşi, ale căror costuri nu puteau fi acoperite integral de către stat”, menționează sursa citată.

IICCMER a cercetat aproximativ 10 din cele 26 de cămine spital pentru minori nerecuperabili din ţară, din care se trimit spre organele de anchetă penală rezultatele în privința a trei dintre ele, având în vedere probele obținute până în prezent, iar investigațiile vor continua și după această sesizare.

Mărturiile adunate privind condiţiile de viaţă de la căminele spital Cighid, Păstrăveni şi Sighetu Marmaţiei arată că regimul de viaţă al minorilor se caracteriza prin alimentație necorespunzătoare, nerespectarea condițiilor minimale igienico-sanitare, lipsa hainelor, frig, igrasie, lipsa asistenței medicale, izolarea de lumea înconjurătoare.

În perioadele cercetate, principalele cauze de deces, consemnate în actele de moarte, au fost:

Cighid: bronhopneumonie – 61 cazuri, encefalopatie cronică infantilă – 52 cazuri, enterocolită acută – 4 cazuri, epilepsie și traumatisme cranio-cerebrale – câte 3 cazuri).

Păstrăveni: encefalopatie cronică infantilă – 163 cazuri, bronhopneumonie – 119 cazuri, epilepsie – 33 cazuri sau malnutriție proteo-calorică și oligofrenie – câte 11 cazuri.

Sighetu Marmaţiei: bronhopneumonie – 57 cazuri, epilepsie – 8 cazuri, malformaţie congenitală – 6 cazuri, enterocolită – 5 cazuri, toxicoză – 4 cazuri.

În urma analizei actelor de deces și a certificatelor constatatoare de moarte, efectuată de experții IICCMER și de o echipă de specialişti în medicină legală, s-a constatat că, pe de o parte, au existat rate crescute de mortalitate în cazul unor patologii ușor de prevenit sau de diagnosticat precoce şi de tratat corespunzător, iar, pe de altă parte, au existat cauze de moarte care susțin, prin specificul lor, concluziile cu privire la existența unui regim caracterizat prin tratamente neomenoase aplicate minorilor din cele trei centre.

Ca urmare a descoperirilor făcute, IICCMER a înaintat o sesizare penală către Parchetul General, prima dintr-o serie de sesizări care vizează crime sistemice și sistematice petrecute în perioada comunistă, având în vedere toate ramificaţiile administrative, profesionale şi politice.

TRUSTUL INTACT „MOCIRLA „ANTENA 3,O DEVENIT OBSEDATA DE ELIBERAREA FOSTULUI DEPUTAT SEBI GHITA CARE A FOST LA CIRCA DE POLITIE DIN BELGRAD!

1 iun.

 

Fostul deputat Sebastian Ghiță s-a prezentat joi la o secție de poliție din Belgrad, pentru a da cu subsemnatul în cadrul procedurii controlui judiciar după ce a fost eliberat pe cauțiune.

Ghiță a fost surprins în timp ce ieșea din secția de poliție.

Fostul deputat s-a afișat purtând o șapcă și ochelari de soare și fără barba pe care o avea când a fost capturat. Afaceristul nu a stat de vorbă cu jurnaliștii.

Imaginile au fost difuzate în exclusivitate de postul Antena 3.

Sebastian Ghiţă a fost eliberat din arest de sârbi vinerea trecută după ce avocaţii fostului deputat au plătit o cauţiune de 200.000 de euro.

Lui Ghiţă i-a fost reţinut paşaportul şi i s-a interzis să părăsească Belgradul, fiind nevoit să dea cu subsemnatul la Poliție. Afaceristul aşteaptă o decizie privind cererea de extrădare formulată de autorităţile române.

VICEPRESEDINTA ANAF,ANDREEA-MARIA-ARCAN APOSTOL (PSD),IN VRARSTA DE 27 DE ANI SE INCURCA IN DECLARATIILE DE AVERE!

1 iun.

Tânăra speranță PSD-istă, Andreea-Maria Arcan-Apostol, de 27 de ani, numită pe 25 mai 2017 vicepreşedinte ANFP (Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici), funcţie cu rang de secretar de stat, a pășit cu stângul în carieră. Andreea ascunde și alte secrete.

Vicepreședinta ANFP spune că este consilier juridic, deci ar trebui să știe legile care îi guvernează pe înalții funcționari publici. Mama ei, senatoarea Emilia Arcan, este vicepreşedinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii, deci ar fi putut avea expertiză în domeniu. În declarația de avere depusă pe data de 30 mai a.c., Andreea-Maria Arcan-Apostol scrie că nu deține terenuri sau clădiri, că are un autoturism Volkswagen din 2014, că nu deține plasamente, acțiuni sau părți sociale cu valoare de piață peste 5.000 de euro. Veniturile salariale obținute anterior numirii în funcție au fost de 18.000 de lei pe anul fiscal încheiat, în calitate de consilier juridic, iar soțul ei, Dumitru Apostol, a încasat ca administrator al aceleiași firme, SC Vandisse Oil SRL, suma de 30.000 de lei. În declarația de interese, depusă în aceeași zi, Andreea-Maria Arcan-Apostol spune, pe propria răspundere, că ea este administratorul firmei menționate, și nu soțul ei. Conform legii, în 15 zile de la numire, un funcționar public are timp să se decidă ce vrea să facă, să devină un bugetar bine plătit sau să renunțe la administrarea firmei private. Legea nu-i interzice însă să fie acționar, chiar și majoritar dacă vrea.

Firmă cu 14 angajaţi încă de la înfiinţare

Potrivit informațiilor supervizor.ro, firma SC Vandisse Oil SRL Piatra Neamţ a fost înmatriculată pe 14 octombrie 2015, unicul asociat şi administrator fiind Dumitru Apostol, care era deja căsătorit la acea dată cu Andreea Arcan (nunta a avut loc în mai 2015). Sediul social al firmei figurează, pe baza unui contract de comodat, într-un apartament de pe strada Orhei, care este şi domiciliul declarat al fiicei senatoarei, dar nu şi al partenerului. Capitalul social iniţial a fost de 200 lei, iar obiectul principal de activitate – „comerţ cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule în magazine specializate“. Pentru 2015, după doar două luni şi jumătate de activitate, firma deţinută şi administrată numai de Dumitru Apostol a raportat o cifră de afaceri de 239.708 lei şi 14 angajați. Datele obținute de supervizor.ro de la Registrul Comerțului mai arată că pe 13 ianuarie 2016, soția sa, Andreea-Maria, a intrat în firmă printr-o majorare de capital, cu un aport de 3.140 de lei. Așa se face că ea devine asociat majoritar cu 94,01% din capitalul social, iar soțul ei ajunge un acționar minoritar cu 5,99%. Mai mult, soțul este înlocuit în funcția de administrator de către soția sa. „Ca o paranteză, putem spune că afirmaţia din declaraţia de avere cu remunerarea ca administrator a masculului este eronată, să nu zic falsă. El a fost administrator 12 zile din anul 2016!“, scrie jurnalistul de la supervizor.ro, care estimează că afacerea este de cel puțin un milion de euro.

Conform documentelor de la Registrul Comerţului, SC Vandisse Oil SRL administrează benzinăria MOL din Şoseaua Olteniţei nr.83A, sector 4, aproape de Piaţa Berceni. Societatea are contract de agent MOL din 19 octombrie 2015, adică semnat la 5 zile după înfiinţare!

PROPAGANDA JOHANNISTA DEZINFORMEAZA IN CONTINUARE PRIN ADMINISTRATIA PREZIDENTIALA:KLAUS WERNER JOHANNIS ESTE „ONEST”SI REZERVAT IN INTALNIREA CU PRESEDINTELE USA DONALD TRUMP CARE L-O IGNORAT TOTAL LA SUMMITUL NATO:JOHANNIS ESTE INVITAT DE ONOARE AL FORUMULUI GLOBAL AL ORGANIZATIEI AMERICAN JEWISH COMMITEE*AJC),IN PERIOADA 5 IUNIE -9 IUNIE 2017,CARE II VA ACORDA DISTINCTIA”LIGHT UNTO THE NATIONS”,CONDUS DIN UMBRA DE GEORGE SOROS!,ASA CA GAULEITRUL NAZI,SLUGA OCULTEI GLOBALISTE FINANCIARE NU VA FI PRIMIT IN VIZITA DE LUCRU DE CATRE PRESEDINTELE USA ,ANTI-SOROSISTUL DONALD TRUMP!

1 iun.

 

Klaus Iohannis se întâlnește cu Donald Trump, la Casa Albă, pe data 9 iunie. A fost confirmată știrea potrivit căreia președintele Klaus Iohannis va face o vizită de lucru în Statele Unite în 9 iunie. Anunțul nu îi aparține purtătorului de cuvânt al Casei Albe, Sean Spicer ci AJC. Klaus Iohannis va fi primit la Casa Albă de Donald Trump, iar dialogul va dura 45 de minute.

Potrivit comunicatului Administrației Prezidențiale, Klaus Iohannis va efectua în perioada 4-9 iunie a.c. o vizită în Statele Unite ale Americii.

”Elementul central al acestei vizite este constituit de întrevederea oficială a Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, cu Președintele Statelor Unite ale Americii, domnul Donald J. Trump, în data de 9 iunie a.c.

Întrevederea celor doi înalți oficiali va fi un excelent prilej pentru a discuta perspectivele de aprofundare și extindere a Parteneriatului Strategic dintre România și Statele Unite, pe toate palierele relevante, inclusiv în contextul în care în acest an se împlinesc 20 de ani de la lansarea acestuia. Astfel, Președintele Klaus Iohannis va aborda prioritățile de acțiune în cadrul relației bilaterale și va reconfirma angajamentul ferm al țării noastre de a rămâne un aliat predictibil, stabil și de încredere al Statelor Unite.

Cu ocazia deplasării la Washington, Președintele României va participa în data de 5 iunie a.c., în calitate de invitat de onoare, la Forumul Global al prestigioasei organizații American Jewish Committee (AJC), care are peste 110 ani de existență. Cu acest prilej, AJC va acorda Preşedintelui Klaus Iohannis distincția „Light Unto the Nations”, cea mai înaltă distincție a organizației care se decernează unor șefi de stat sau de guvern în semn de recunoaștere pentru impactul internațional important în domeniul păcii, securității, democrației, promovării valorilor umane.

American Jewish Committee a evidențiat, în decizia de acordare a distincției, faptul că a hotărât onorarea Președintelui Klaus Iohannis pentru acțiunea sa de „lider dedicat întăririi democrației și a statului de drept în România, (…) pentru eforturile sale de a combate anti-semitismul și pentru a aprofunda legăturile dintre România și SUA, precum și între România și Israel”. Acordarea acestei distincții a mai avut în vedere rolul țării noastre în cadrul Uniunii Europene și al dialogului transatlantic, în menținerea securității regionale și globale, dar și realizările recent încheiatei președinții-în-exercițiu române a Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului (IHRA).

Distincția va fi prezentată, cu ocazia unui moment special, în cadrul Forumului Global, World Leaders Plenary. La Forumul Global, care se desfășoară în perioada 4-6 iunie a.c., vor lua parte peste 2.500 de participanți din 70 de țări.

„Light Unto the Nations” a mai fost acordată unor lideri marcanți, cum ar fi Cancelarul german Angela Merkel, Președintele Franței Nicolas Sarkozy, Președintele Statelor Unite ale Americii Bill Clinton, precum și altor șefi de stat din Europa și America Latină.

Vizita la Washington mai cuprinde și alte elemente de program, inclusiv o întâlnire cu reprezentanții comunității de români din SUA”, se precizează în comunicatul postat pe site-ul Administrației Prezidențiale.

Președintele Klaus Iohannis precizează într-o postare pe Facebook că va discuta cu omologul său american, Donald Trump, pe 9 iunie, despre aprofundarea Parteneriatului Strategic, relația bilaterală dintre cele două țări și reconfirmarea angajamentului ferm al României de a rămâne un aliat de încredere al Statelor Unite.

„Voi avea, pe 9 iunie, la Casa Albă, o întrevedere oficială cu președintele SUA, Donald J. Trump. Vom discuta despre aprofundarea Parteneriatului Strategic dintre statele noastre, despre relația bilaterală și reconfirmarea angajamentului ferm al României de a rămâne un aliat de încredere al Statelor Unite”, a scris Iohannis, joi, pe Facebook.

El precizează că programul vizitei sale la Washington include și o întâlnire cu românii stabiliți în SUA, afirmând că acesta va fi un „moment special, ca de fiecare dată”.

Președintele Klaus Iohannis va efectua în perioada 4 — 9 iunie o vizită în Statele Unite ale Americii, unde, în 9 iunie, va avea o întrevedere oficială cu președintele SUA, Donald Trump, a anunțat miercuri noaptea Administrația Prezidențială.

ROMANIA DUPA DIVORTUL DINTRE PRESEDINTELE USA ,DONALD TRUMP DE CANCELARUL GERMANIEI ANGELA MERKEL!

1 iun.

Imagini pentru TRUMP,MERKEL POZE

Fostul premier Victor Ponta scrie, într-o postare pe Facebook, ce aşteptări are de la preşedintele Klaus Iohannis în contextul vizitei acestuia în SUA.

Ponta este de părere că ţara noastră se află în situaţia de a alege între „Tata Trump” şi „Mama Merkel”, iar vizita la Washington a preşedintelui este decisivă în acest context.

„(…)Sper din tot sufletul pentru tara noastra să ia decizia corectă”, a scris fostul prim-ministrul.

”Acum divortul între „Tata Trump” (adică Statele Unite ale Americii) şi „Mama Merkel” (adică Germania şi Uniunea Europeană) a devenit oficial!

Cu cine rămâne „copilul România”? Vom afla în următoarele zile, foarte posibil după vizita la Washington a Dlui Iohannis. Sper din tot sufletul pentru tara noastra să ia decizia corectă”, a scris Victor Ponta.

Klaus Iohannis va efectua în perioada 4 — 9 iunie o vizită în Statele Unite ale Americii, unde, în 9 iunie, va avea o întrevedere oficială cu președintele SUA, Donald Trump, a anunțat miercuri noaptea Administrația Prezidențială.

Angela Merkel a declarat duminică, în capitala Bavariei, după summitul G7 (Germania, Franța, Italia, Japonia, Canada, Statele Unite ale Americii, Marea Britanie) de la Taormina, în Sicilia, că „vremea în care ne puteam baza pe deplin unii pe alții aproape s-a încheiat”.

La summitul G7, unitatea dintre cele șapte țări cele mai bogate din lume s-a destrămat în fața lui Donald Trump care a refuzat să sprijine Acordul de la Paris împotriva încălzirii globale.

CANCELARUL GERMANIEI „ACEA FATA DIN EST”,ANGELA MERKEL -STAZI SE ORIENTEAZA CATRE ASIA PRECUM HIMMLER IDEOLOGUL GERMANIEI NAZISTE!

1 iun.

După ce a declarat că perioada în care Europa putea conta pe SUA s-a încheiat, cancelarul Angela Merkel încearcă să-și îndulcească tonul față de Washington. Însă faptele arată altceva. Merkel s-a întâlnit marți, la Berlin, cu premierul indian Narendra Modi, iar miercuri a avut discuții cu premierul Chinei, Li Keqiang. Sunt întâlniri care pot semnala o reorientare către Asia a celei mai mari economii europene.

Merkel a subliniat importanța cooperării dintre Germania și India, arătând însă că „aceasta nu este orientată împotriva altor relații și cu siguranță nu împotriva legăturilor transatlantice, care au fost foarte importante pentru noi și vor rămâne și în viitor“. Marea miză a întâlnirii dintre Merkel și Modi este pregătirea unui acord de liber schimb între UE si India, motiv pentru care premierul indian va avea întâlniri în zilele următoare și cu liderii din Spania și Franța. Însuși faptul că s-a întâlnit cu premierul Indiei, o putere care se opune dominației chineze în Asia, poate indica că Merkel încearcă să dea o mână de ajutor strategiei lui Donald Trump de a limita ascensiunea chineză. Într-adevăr, Germania și alte mari forțe economice europene sunt parte a inițiativei chineze a Noului Drum al Mătăsii (un proiect boicotat de India), însă a refuzat să semneze acordul pregătit la summitul din urmă cu două săptămâni, sugerând că firmele chineze ar putea confisca întregul proiect și nu ar respecta principiul concurenței loiale cu Europa.
Declarația de duminică a Angelei Merkel a atras imediat reacția, ca întotdeauna, pe Twitter, a președintelui american. „Avem un deficit comercial uriaș cu Germania, plus că ei plătesc mult mai puțin decât ar trebui pentru NATO și armată. Este foarte rău pentru SUA. Asta se va schimba“.

Ideea îndepărtării Germaniei de SUA a fost lansată de Merkel și în scop electoral, în vederea alegerilor din luna septembrie. O dovedește faptul că, imediat după declarația șocantă a cancelarului, contracandidatul social-democrat Martin Schulz a întărit spusele lui Merkel. Nu contează că Germania se află în campanie electorală, pentru că „Merkel ne reprezintă la toate aceste summituri și resping modul în care acest om (Donald Trump) înțelege să o trateze pe șefa guvernului nostru. Este inacceptabil“, a spus Martin Schulz.
Presa germană pare să privească disputa. „Fraza lui Merkel sună ca un fel de declarație de independență după decenii de presupusă imaturitate și de viață tihnită, în calitate de client în materie de securitate al marelui patron. Dacă vrem să ne asigurăm singuri securitatea în fața Rusiei și a terorismului, atunci am fi norocoși să alocăm doar cele două procente din PIB cerute acum pentru NATO (…) Adevărul este că parteneriatul cu America este esențial, chiar și după alegeri, și că nu orice solicitare a lui Trump trebuie socotită din capul locului prostească sau iresponsabilă“, scrie Frankfurter Allgemeine Zeitung.

NU UITATI ROMANI. 1 IUNIE 1946 -1 IUNIE 2017: 71 DE ANI DE LA EXECUTIA MARESALULUI ION ANTONESCU URMATA DE VANZAREA ROMANIEI URSS!

1 iun.

La 1 iunie 1946, Mareșalul Ion Antonescu, fost conducător al statului român, a fost executat prin împușcare, în curtea închisorii Jilava.

Fost conducător al statului român, titulatură ce avea avea echivalent cu rangul de prim-ministru, Ion Antonescu a fost condamnat la moarte de către un Tribunal al Poporului, imputându-i-se că „a savarsit cea mai mare crimă petrecută în istoria poporului român, alăturându-se Germaniei hitleriste la agresiunea contra popoarelor din Rusia Sovietică, care doreau o colaborare pașnică cu poporul român”, dar și crime de război împotriva populației evreiești.

Trebuie menționat că Tribunalele Poporului fuseseră instituite prin lege de către Guvernul Petru Groza, prin legea nr. 312/1945.

Conform proiectului, locul procurorului era luat de „acuzatorii publici”, numiți direct de Ministrul justiției. Judecătorii Tribunalului erau numiți pe criterii politice câte cinci din partea fiecărei formațiuni reprezentate în „guvernul de largă concentrare democratică”.
Astfel, în completele de judecată au apărut oameni care n-aveau nicio legătură cu magistratura: Vasile Niță muncitor, reprezentant al PCR, Ion Păuna – muncitor, reprezentant al PSD, Jovita Dumbravă – plugar, membru al Frontului Plugarilor, Constantin Tiulescu – muncitor din partea Confederației Generale a Muncii.  În mai 1946, profesorul Constantin Lăpușneanu, din partea PNȚ, a fost înlocuit cu Teodora Iorgulescu, de profesie casnică.
Un alt acuzator șef, Dumitru Săracu, era de meserie chelner.
Legat de execuția în sine a Mareșalului, fiul preotului închisorii a mărturisit că Ion Antonescu a murit împărtășit, cel care a refuzat fiind Mihai Antonescu, colaboratorul său.
„In afara de aceasta inadvertenta legata de numele sau, o alta informatie eronata, inclusiv in filmul lui Nicolaescu, este aceea ca Maresalul Antonescu a respins impartasania. Da, este adevarat ca unul dintre Antonesti a facut acest lucru, dar nu Ion, ci Mihai, condamnat si el alaturi de Maresal. Mihai Antonescu, fiind cel mai tanar, nu a putut accepta ceea ce avea sa i se intample si poate de aceea a recurs la acel gest de fronda fata de reprezentantul bisericii. Asta e ce mi-a zis taica-meu”, spunea Mihail Totolici, fiul preotului Teodor Totolici.
Un alt detaliu interesant este acela că Mareșalul Antonescu a luat o panglică tricoloră dintr-o carte religioasă pe care o citea și a decupat mici benzi tricolore la pieptul fiecărui condamnat.
” Antonescu i-a spus: parinte pot sa iau o panglica de la carte, taica-meu avea panglici tricolore la toate cartile. Sa tai si sa pun in piept la toti. Da, domnule Maresal, i-a zis tatal meu. Atunci a trimis un soldat si a adus foarfeca si ace de gamalie si Maresalul a taiat din panglica si a pus si lui si la ceilalti trei care erau cu el. Sunt lucruri care nu se stiu”, povesteste Mihail Totolici.
Execuția lui Ion Antonescu
La orele 18.00, dupa ce comandantul grupei de executie a dat raportul procurorului Alfred V. Petrescu, acesta a cerut grefierului Gheorghe Colac sa citeasca continutul Hotararii nr. 17/1946 a Tribunalului Poporului si sa prezinte o scurta expunere a faptelor savarsite de condamnati.In momentul in care s-a incercat sa se procedeze la aplicarea art. 18 din Regulamentul nr. 12/1942 si sa se lege condamnatii la ochi si de stalpul de executie, toti au declarat ca „vor sa stea cu fata catre grupa de executie si nelegati, cu exceptia condamnatului Constantin Z. Vasiliu, care a cerut sa fie legat la ochi, cu propriul sau fular”.
„Dupa indeplinirea tuturor formalitatilor de mai sus – raporta ceva mai tarziu procurorul Petrescu – la orele 18.03, am ordonat comandantului grupei de executie executarea. Conformandu-se dispozitiunilor art. 19 din Regulamentul nr. 12/1942, comandantul grupei a comandat pregatirea armelor, ochirea si focul , care s-a executat cu arme de tip militar”. „In urma salvei – avea sa raporteze si inspectorul de politie Mihail Gavrilovici – au cazut toti la pamant. in clipa urmatoare, Ion Antonescu s-a ridicat, sprijinindu-se pe o mana si a strigat: „Domnule, nu m-ati omorat”, dupa care efort a cazut jos. Alexianu si Mihai Antonescu au ramas nemiscati, iar Constantin Vasiliu se zbatea gemand”. Dupa incetarea focului, continua procurorul Petrescu, medicul legist, Alexandru Gr. Ionescu, a constatat ca „cei executati dadeau inca semne de viata”. In acest context, comandantul grupei de executie „a executat loviturile de gratie, tragand cu revolverul in capul fiecarui condamnat”. Din raportul lui Mihail Gavrilovici mai rezulta ca „in Constantin Vasiliu s-a tras si cu arma fiindca tot se mai zbatea”. La ora 18.15, medicul legist a constatat moartea tuturor celor ce fusesera impuscati, cadavrele ramanand pe loc, sub paza unei garzi formate din gardieni publici.
Trupurile neînsuflețite au fost incinerate.

Pe data de 1 iunie 1946, Ion Antonescu cădea răpus de gloanţele plutonului de execuţie în curtea închisorii Militare Jilava. La ieşirea din celulă, fostul şef al statului a fost împărtăşit de confesorul puşcăriei, preotul Teodor Totolici. Am aflat de la fiul părintelui cum, înainte de a părăsi clădirea închisorii, mareşalul a decupat o bucată din Tricolorul de la o carte de religie, şi-a prins-o cu un ac de gămălie în piept, apoi s-a îndreptat însoţit de asistenţă în Valea Piersicilor din curtea unităţii de detenţie, acolo unde avea să aibă loc ducerea la bun sfârşit a executării sentinţei. Am stat de vorbă cu Mihail Totolici, un copil ce a intrat în anii ’40 în închisoarea Jilava. Fiul preotului Teodor Totolici avea pe atunci 16 ani. Faptul nu a constituit o pedeapsă pe care a trebuit să o suporte, acest lucru a fost posibil doar pentru că tatăl său era confesorul închisorii. Acesta era preotul ce se îngrijea de „sufletele” ajunse acolo. După cum se ştie, printre deţinuţi s-a aflat în 1946 şi Mareşalul Antonescu. Mihail Totolici (83 de ani), cel cu care am stat de vorbă, a primit informaţii importante de la tatăl său, care a trecut la cele veşnice în 1978. Sunt informaţii referitoare la atitudinea şi comportamentul Mareşalului în momentele dinainte de ieşirea din celulă în vederea execuţiei, acolo unde aparatul de filmat nu a mai ajuns. Sunt frânturi, momente pe care nicio cameră nu le-a surprins.

Nu Ion Antonescu, ci Mihai Antonescu a respins împărtăşania

Filmul execuţiei îl ştie toată lumea. Pe genericul său, ca şi pe cel al peliculei care circulă astăzi în mediul virtual, figurează ca participant la execuţie, şi numele Teodor Octavian Totolici, confesorul închisorii Jilava, pe atunci preot în comuna Jilava. Mihail spune că numele tatălui său este trecut greşit, chiar şi în actele oficiale de la acel moment, în special în procesul verbal al execuţiei. Pe părintele său nu-l chema şi Octavian. „În afară de această inadvertenţă legată de numele său, o altă informaţie eronată, inclusiv în filmul lui Nicolaescu, este aceea că Mareşalul Antonescu a respins împărtăşania. Da, este adevărat că unul dintre Antoneşti a făcut acest lucru, dar nu Ion, ci Mihai, condamnat şi el alături de Mareşal. Mihai Antonescu, fiind cel mai tânăr, nu a putut accepta ceea ce avea să i se întâmple şi poate de aceea a recurs la acel gest de frondă faţă de reprezentantul bisericii. Asta e ce mi-a zis taică-meu. Tata se aştepta ca Ion Antonescu să primească împărtăşania, poate nu se gândea că Mihai (Ică) Antonescu să refuze. Însă şi-a dat seama că afectat nu a fost numai el, erau afectaţi toţi cei condamnaţi alături de Antonescu, pentru că Regele Mihai nu a semnat graţierea”, povesteşte Mihail Totolici.

„Părinte, eu am fost trădat!”, a spus Mareşalul Antonescu la închisoarea militară Jilava

Tatăl meu, de câte ori mergea acolo, fie că era miercuri sau vineri, şi ajungea la el, îi vorbea. La un moment dat, cu o anumită ocazie, i-a dat nişte cărţi cu caracter religios. În ziua execuţiei, operatorul care filma, Gologan sau cine a fost, n-a intrat în celule în momentul în care preotul Totolici (tatăl său – n. red.) i-a împărtăşit pe cei patru condamnaţi din lotul Antonescu. Tata a povestit cum, cu o altă ocazie, când a ajuns la el, Antonescu i-a spus: părinte, eu am fost trădat!. Aceste cuvinte nu au fost menţionate nicăieri, nu le găsiţi niciunde. Iar atunci când a fost execuţia, avea şi cărţile religioase acolo. Antonescu i-a spus: părinte pot să iau o panglică de la carte, taică-meu avea panglici tricolore la toate cărţile. Să tai şi să pun în piept la toţi. Da, domnule Mareşal, i-a zis tatăl meu. Atunci a trimis un soldat şi a adus foarfecă şi ace de gămălie şi Mareşalul a tăiat din panglică şi a pus şi lui şi la ceilalţi trei care erau cu el. Sunt lucruri care nu se ştiu, poveşteşte Mihail Totolici. De altfel, dacă se urmăreşte cu atenţie filmul oficial al execuţiei, se poate observa, pe lângă batista de la butoniera fiecărui condamnat, câte o foarte mică bandă de tricolor. Este cea provenită de la cărţile religioase ale părintelui Teodor Totolici. Fiul celui care l-a împărtăşit pe Mareşal înainte de a fi executat spune că tatăl său i-a mărturisit că nu a participat la ucidere, ci doar la momentele dinaintea acesteia. L-am întrebat pe Mihail dacă tatăl său şi-a dat seama din întâlnirile pe care le-a avut cu Ion Antonescu dacă acesta era un om credincios, practicant. Faptul că a primit cărţile religioase de la tatăl meu preot, apoi acceptarea discuţiilor cu părintele în calitate de confesor al închisorii, iar înainte de execuţie acceptarea împărtăşaniei – toate acestea spun multe despre cât era sau nu Mareşalul de bisericos.

Cum a ajuns Totolici preot la Jilava

În 1930, când a ieşit el preot, dacă luai parohie în Bucureşti, nu-ţi dădea cinci ani leafă. Ulterior s-a mărit la zece ani această perioadă. Atunci a dat un concurs pentru un post în parohia Jilava. Acolo erau doi preoţi, şi când a murit unul dintre ei, a câştigat postul. Parohia Jilava fiind cea mai apropiată de închisoarea militară cu acelaşi nume, chiar dacă e puţin în afara satului, făcea şi servicii bisericeşti la închisoare, atât cât permiteau comuniştii. Teodor Totolici avea ştampila confesorului închisorii. Împărtăşea, ţinea slujbe, Sfânta Liturghie, avea toate atribuţiile unui confesor de puşcărie. Venea şi în timpul săptămânii, dar mai ales de Paşti şi de Crăciun. Uneori mergea pe jos, însă de cele mai multe ori, în special de marile sărbători, şeful închisorii îi trimitea sania, dacă era iarnă, sau trăsura comandatului pe vreme mai bună.

Ziua execuţiei

Mihail Totolici povesteşte că tatăl său ştia că Antonescu este condamnat la moarte de către ruşi. Nu se aflase însă cu exactitate ziua execuţiei. Cum era pe atunci obiceiul la ţară, se umbla cu botezul la fiecare început de lună. Apoi comuniştii au dat voie să se facă acest lucru doar trimestrial, apoi bianual, până ce, treptat, au făcut să dispară această legătură cu biserica. Întâmplarea a făcut ca tatăl meu, împreună cu dascălul, care era mai bătrân, să treacă pe la închisoare de 1 iunie. Când s-au apropiat de unitate au văzut maşini multe. Şi atunci tata i-a zis dascălului: să ştii că a venit completul de execuţie. Şi într-adevăr aşa a fost, îşi aminteşte Mihail Totolici. Poate că dacă n-ar fi ajuns atunci acolo nu i-ar mai fi împărtăşit pe cei condamnaţi şi n-ar mai fi fost înscris în cartea de istorie ca făcând parte din echipa care a participat la execuţie! Părintele Teodor şi-a amintit mai târziu că cei de la puşcărie ar fi trebuit să cheme un alt preot de la Bucureşti. S-au grăbit şi au uitat să-l aducă. Taică-meu le spuseseră celor de la închisoare să nu-l cheme la execuţii pentru că e o fire mai sensibilă, dar nu s-a putut sustrage. A fost o vreme când veneau nişte preoţi de la diverse parohii din Bucureşti, pe care tata îi cunoştea. Dar atunci s-a întâmplat să-i fie impus din grabă să rămână. Pedeapsa a fost grăbită şi pentru că se apropia ziua de naştere a lui Antonescu, care era pe 2 iunie.

La Jilava, comuniştii cântau Internaţionala în timpul slujbei

Se mai întâmpla o chestie, pe vremea când erau şi deţinuţi comunişti. Închisoarea nu avea biserică, aşa că ţineau slujba în curte. Însă la un moment dat comuniştii au început să cânte Internaţionala în timpul ceremonialului, nu neapărat de către cei prezenţi la Sfânta Liturghie. Şi atunci taică-meu i-a sugerat comandantului să-i oblige pe toţi să vină la slujbă. Aşa i-a determinat pe cei care intonau imnuri comuniste să tacă, de teama obligaţiei de a nu fi prezenţi cu toţii să asculte predica. Revenind la întâlnirile cu Mareşalul, Mihail Totolici confirmă că tatăl său a vorbit cu Ion Antonescu de mai multe ori. De câte ori se ducea la închisoare înainte de execuţie, taică-meu îi vorbea.

„Dacă ştiam că o să-l împărtăşesc înainte de execuţie nu mă mai făceam preot”

L-am întrebat pe Mihail dacă tatăl său a povestit despre ce l-a impresionat la Antonescu. „Mi-a spus că dacă ştia că o să trebuiască să-l împărtăşească pe Antonescu, nu se mai făcea preot”. El îşi aminteşte că a fost un moment când l-a însoţit chiar pe tatăl său atunci când acesta a transmis un mesaj către mama Mareşalului, neştiind şi nici măcar bănuind că ar putea fi urmăriţi. Odată nu ştiu ce i-a transmis Mareşalul, că apoi am fost chiar eu cu taică-meu pe Calea Călăraşi la doamna Maria, mama Mareşalului. Aceasta locuia împreună cu soţia lui Antonescu. Stătea în şezlong, iar taică-meu a vorbit ce a vorbit cu dna Mareşal, eu n-am asistat, am stat mai încolo. Tata i-a transmis ceva ce i-a spus probabil Mareşalul. Pe urmă am plecat, iar tata şi-a dat seama că acea casă este urmărită. Pe atunci, oamenii nu învăţaseră să se ferească. Nu trăiseră încă în comunism. Când am văzut că suntem urmăriţi, tata a zis: nu e nimic, că n-am făcut cine ştie ce. Era obişnuit ca de fiecare dată când se ducea la închisoare să vorbească cu Mareşalul.

Tristeţea preotului din seara execuţiei

Când a venit acasă, la şapte fără un sfert, că aproape de ora 18.00 s-a sfârşit cu execuţia, era cu lacrimi în ochi. Noi nu ştiam ce s-a întâmplat, dar parcă îl văd cum a intrat în bucătărie şi a spus: l-au executat pe Mareşal!”. Insist asupra comportamentului Mareşalului în închisoare atât timp cât acesta se afla în preajma confesorului bisericesc. „El nu vroia să pară umilit, era demn. Avea chiar şi moralul ridicat, nu chiar dărâmat. De altfel, în 1946 tata a văzut că Ion Antonescu încă era iubit. Circula legenda că au fost două echipe de execuţie. Şi iniţial au refuzat să tragă. Au chemat gardienii de la Poliţia capitalei şi ăia au refuzat să tragă”. Atrag atenţia asupra faptului că exista riscul ca sovieticii să-i pedepsească drastic pe cei care se abat. Însă era scuzabil gestul având în vedere că omul de rând încă nu-şi dădea seama cine a cucerit ţara şi cum se petrec lucrurile.

Soldaţi în curtea închisorii cu ochii în lacrimi

De altfel, comuniştii încă nu prinseseră pe deplin frâiele în mână. „Dacă erau tolerate astfel de acte de indisciplină? În orice caz, tata mi-a povestit că erau soldaţi în curtea închisorii care plângeau. Stau şi mă întreb cine au fost cei care au refuzat”. Nu riscau ei să fie pedepsiţi? Poate că au existat repercursiuni. Toată lumea vorbea că el a vrut să facă bine ţării. Pentru a-l împăca cu ideea execuţiei, tata i-a dat cărţi bisericeşti, să aibă ce să citească. În regimul de atunci, comuniştii care erau arestaţi aveau drepturi ca detinuţi politici, primeau pachet ca oricare puşcăriaş. La Antonescu erau patru în celulă. La Jilava erau închişi mai mult militari, de aia se şi chema închisoare militară. Militarii aveau dreptul să nu care hârdăul sau hârdăul lui Petrache, cum se zicea pe atunci. Acolo erau ştrânşi alături de Antonescu toţi cei care dezertau, ofiţeri cu fapte grave, dar şi deţinuţi de drept comun. Însă nu conta că erai inginer sau altceva, erai obligat să te duci cu hârdăul. Evident, Antonescu nu a fost obligat să-l care”. Îl întreb pe Mihail Totolici dacă ştia sau îşi imagina ce discuta Antonescu cu colegii de celulă. Cu ei discuta probabil lucruri legate de împăcarea cu situaţia dată. Tata mergea la ei, făcea slujba şi apoi se ducea prin închisoare. De la urmaşul preotului Totolici mai aflu că familia sa a avut un destin marcat de faptul că Teodor Totolici a fost cel care l-a împărtăşit înainte de moarte pe fostul şef al statului. O rudă de-a lui Totolici a scăpat de la pedeapsa capitală doar pentru că se înrudea cu Teodor, ultimul preot al lui Antonescu. Am avut un unchi care a fost arestat şi judecat de un complot mai mare şi în urma căruia urma să fie condamnat la moarte. Cei din completul de judecată, auzind că e rudă cu tata, i-au dat 25 de ani de închisoare, apoi i-au înjumătăţit pedeapsa, după care au redus-o la câţiva ani, ca în cele din urmă să fie eliberat. A fost anchetat de securişti, iar aceştia au aflat cu cine au de-a face. Ofiţerul chiar s-a interesat de amănunte, vroia să ştie cum a fost treaba. Apoi, comuniştii l-au chemat şi pe Teodor Totolici să povestească. L-a chemat şi pe tata pe strada Uranus, era închisoare mare acolo, era şi un fel de centru al cercetărilor, anchete dure făcute sub tortură de cei de la Securitate. I-au spus să povestească ce a fost. Însă tata nu era obligat să raporteze ce a spus şi ce a făcut Antonescu, cu toate că a vorbit cu el. Pe atunci, comuniştii încă nu se purtau cu duritate cu reprezentanţii bisericii. Lucrurile relativ bune au ţinut până prin ’48, pentru că după doi ani a fost scoasă biserica din armată şi din şcoli. A dispărut religia din manualele copiilor, mai spune Mihail Totolici.

Portret Teodor Totolici

Preot iconom stavrofor Teodor Totolici, cel care i-a împărtăşit pe cei patru condamnaţi la moarte în lotul Antonescu, s-a născut în 1907 şi a trecut la cele veşnice în 1978. A slujit mai bine de 47 de ani la parohia Jilava, judeţul Ilfov. Totolici a fost o figură distinsă, cu alese preocupări artistice. Pasionat şi un bun cuoscător al muzicii psaltice bisericeşti, părintele a iubit până la jertfă folclorul popular românesc şi muzica corală. Teodor Totolici a absolvit Conservatorul din Bucuresti şi a fost membru al Societăţii corale Carmen. De asemenea, a fost profesor de muzică la Liceul militar de la Mănăstirea Dealu şi membru al Coralei preoţilor din Capitală încă de Ia înfiinţarea acesteia. Născut în Bucureşti, a urmat cursurile şcolii primare şi ale liceului Sfântul losif, perioadă în care s-a simţit atras de religie. Adevărata chemare a bisericii a venit odată cu absolvirea cursurilor seminariale din Constanţa şi, ulterior, cu obţinerea licenţei în teologie. La vârsta de 23 de ani a fost hirotonit preot în parohia Jilava, pe care a păstorit-o până la moarte. Blajin şi înţelept, gata să ajute pe oricine şi oricând, bun şi milos, modest, cu nobleţe sufletească şi spirit de jertfă pentru biserică şi pentru familie, a fost iubit de lumea bisericii şi mai ales de sutele de enoriaşi. Preotul Totolici le-a acordat o părintească înţelegere tuturor celor care veneau să-i solicite ajutorul. Ca membru al coralei preoţilor din Bucureşti a fost prezent la lucrările de înregistrare şi filmare prin serviciul cinematografic al Centrului Eparhial Bucureşti la toate evenimentele irnportante ale bisericii, de culturalizare a tinerilor seminarişti şi studenţi. A fost înmormântat la Cimitirul Sf. Vineri. În 1955, prin grija sa, a fost restaurată biserica Jilava. A făcut parte din Corul Carmen dirijat de Gheorghe Chirescu şi iniţial de Dumitru Georgescu Kiriac. La 26 octombrie 1932 a participat la momentul dezvelirii bustului lui D.G. Kiriac, prilej cu care compozitorul George Enescu i-a oferit o semnătură specială pe cartea cu notele sale. Având o relaţie deosebită cu Enescu, apare alături de acesta şi de Mihail Jora într-o fotografie făcută la Ateneu.

Procesul lui Antonescu

Facem legătura cu cele descrise mai sus prezentându-vă şi informaţiile legate de evenimentul din 1946 descrise de colonel dr. Alexandru Duţu. „În vârstă de 64 de ani, mareşalul României fusese condamnat, la 17 mai 1946, de Tribunalul Poporului, de şase ori la pedeapsa cu moartea, de două ori la temniţă grea pe viaţă, de trei ori la detenţie grea timp de 20 de ani, o dată la detenţie riguroasă timp de 20 de ani şi de 14 ori la degradare civică pe timp de 10 ani. Completul 1 de judecată al Tribunalului Poporului considerase că Ion Antonescu a militat pentru „hitlerism şi fascism”, instaurând „cel mai crunt regim de dictatură cunoscut în istoria ţării noastre”, că „invitase armatele hitleriste să intre pe teritoriul ţării” şi a decis „aderarea la Pactul Tripartit”, pregătind apoi agresiunea „contra popoarelor din Balcani şi contra U.R.S.S.”, după care a săvârşit „cea mai mare crimă petrecută în istoria poporului român, alăturându-se Germaniei hitleriste la agresiunea contra popoarelor din Rusia Sovietică, care doreau o colaborare paşnică cu poporul român”, punând ţara şi în stare de război cu Marea Britanie şi cu Statele Unite ale Americii. În timpul războiului, au mai apreciat judecătorii mareşalului, acesta „nu a respectat regulile internaţionale, dând ordine de suprimare a populaţiei civile din spatele frontului pe motiv că cetăţenii au fost partizani”, „a favorizat pe acei însărcinaţi cu supravegherea lor (prizonierilor – n.n.) spre a fi supuşi la un tratament inuman”, „a ordonat acte de teroare”, „a luat măsuri ca toţi luptătorii antifascişti să fie internaţi în lagăre în scop de persecuţie politică şi din motive rasiale a ordonat deportarea populaţiei evreieşti din Bucovina şi Basarabia, cum şi parte din Vechiul Regat, în Transnistria, unde – în cea mai mare parte – a fost executată”… Foarte important însă pentru jusţiţie şi pentru istorie ar fi fost să se stabilească sigur, şi fără nici un dubiu, dacă mareşalul a fost sau nu vinovat de toate cele ce i s-au imputat. Neclarificarea acestor probleme face ca, la peste o jumătate de secol de la execuţia sa, Ion Antonescu să fie contestat, denigrat sau elogiat, aşa cum a fost, de altfel, şi în timpul vieţii.

La 17 mai 1946, cei care l-au judecat, l-au considerat criminal de război, responsabil de dezastrul ţării şi l-au condamnat la moarte. Aflând verdictul, mareşalul i-a împuternicit pe avocaţii săi (Constantin Paraschivescu-Bălăceanu şi Titus Stoika), în aceeaşi zi, printr-o procură autografă, „să redacteze şi să susţină motivele de recurs împotriva sentinţei de condamnare a subsemnatului dată de Tribunalul Poporului, precum şi a prezenta cerea de graţiere în numele meu”. în baza acestui document, avocaţii au întocmit cererea de graţiere (dactilografiată, dar fără semnătura autografă a mareşalului) către regele Mihai I. Cereri de graţiere au mai adresat, la 31 mai 1946, avocatul Constantin Paraschivescu-Bălăceanu şi mama Mareşalului, Liţa Baranga, în vârstă de 88 de ani, care implora cu lacrimi în ochi „mărinimia Majestăţii Voastre ca să binevoiţi a acorda înalta graţie de a comuta pedeapsa cu moartea dată de Tribunalul Poporului în ziua de 17 mai 1946 fiului meu unic, Ion Antonescu”. Autorităţile au avut o poziţie contradictorie faţă de condamnarea la moarte a Mareşalului Ion Antonescu, Lucreţiu Pătrăşcanu, ministru Justiţiei, supunând şi el „înaltei hotărâri ” a regelui, în conformitate cu prevederile art. 641 din Codul de Procedură Penală, cererile de graţiere pentru Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Constantin Z. Vasiliu, Gheorghe Alexianu, Radu D. Lecca, Eugen Cristescu şi Constantin Pantazi. Printr-un alt raport însă, „în numele şi din însărcinarea guvernului”, tot Lucreţiu Pătrăşcanu a propus regelui Mihai I „pentru înalte raţiuni de stat respingerea cererilor de graţiere făcute de Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Constantin Vasiliu şi Gheorghe Alexianu şi comutarea în muncă silnică pe viaţă a pedepsei cu moartea aplicată condamnaţilor Constantin Pantazi, Radu Lecca şi Eugen Cristescu”.

Execuţia

La 1 iunie 1946, după respingerea cererilor de graţiere, procurorii Alfred Petrescu şi G. Săndulescu au fost desemnaţi cu „aducerea la îndeplinire a sentinţei no. 17/1946 a Tribunalului Poporului”. La scurt timp, grupul de detaşamente de gardieni publici a constituit un pluton format din 30 de gardieni, comandat de Vasile Frugină, care, în după-amiaza zilei, s-a deplasat la închisoarea Jilava.
La orele 16.45, procurorii Alfred V. Petrescu şi Gheorghe Săndulescu, însoţiţi de Gheorghe Colac, grefier la Tribunalul Poporului, colonelul Dumitru Pristavu, comandantul închisorii militare Jilava, şi avocaţii Constantin Paraschivescu-Bălăceanu şi Constantin Stroe, au vizitat, în celulele lor, pe fiecare condamnat în parte. Întrebat care îi este ultima dorinţă, Ion Antonescu a declarat: „Cer să nu fiu legat la mâini şi nici la ochi când se va trage în mine”. Între timp, la închisoarea Jilava a sosit şi inspectorul de poliţie Mihail Gavrilovici de la Direcţia Generală a Poliţiei, delegat de Ministerul de Interne, care a asistat la „convorbirile ce trebuiau să aibă loc între marii criminali de război şi rudele lor”. Din raportul întocmit de acesta la 3 iunie, aflăm că discuţia dintre Ion Antonescu şi soţia sa, Maria, a durat 30 de minute şi s-a desfăşurat în limba franceză, fiind sintetizată astfel de Mihail Gavrilovici: „Ion Antonescu recomanda soţiei sale să fie tare şi să suporte cu seninătate vitregia soartei. Maria Antonescu s-a plâns că nu mai poate îndura torturele interogatoriului şi situaţia în care se găseşte… La despărţire au plâns amândoi”. În timpul întâlnirii cu mama sa, mareşalul i-a declarat: „Fiecare român trebuie să moară pentru patrie şi eu mă consider că mor pentru fericirea şi idealul Ţării Româneşti”. După orele 17.30, preotul Teodor Totolici, confesorul închisorii, a împărtăşit condamnaţii, însoţindu-i până la stâlpul de execuţie (informaţie infirmată de fiul părintelui, Mihail Totolici – n. red.).
La orele 17.45, condamnaţii la moarte au fost escortaţi de patru gardieni ai închisorii spre locul de execuţie. În primul rând au mers Ion Antonescu şi Constantin Vasiliu, în al doilea rând Gheorghe Alexianu şi Mihai Antonescu. La ieşirea pe poarta principală, văzând gardienii din plutonul de execuţie, Constantin Vasiliu a exclamat: „ăştia nu ştiu să tragă, o să ne ciuruiască”. În dreptul Pavilionului administrativ, convoiul a fost întâmpinat de reporteri de la ziare străine şi române, făcându-se mai multe fotografii. Conform dispoziţiilor Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, primul-procuror a primit ordin să ridice după execuţie aparatele de fotografiat şi filmat, să developeze clişeele şi filmele, să le trimită, sigilate, la Ministerul de Justiţie şi numai după aceea să restituie aparatele „celor în drept”. La scurt timp după execuţie, procurorul Gheorghe Săndulescu, în urma ordinului telefonic primit de la Lucreţiu Pătrăşcanu, a predat lui Avram Bunaciu, secretarul general al Ministerului de Interne, trei casete de film şi patru rolfilme.
La orele 18.00, după ce comandantul grupei de execuţie a dat raportul procurorului Alfred V. Petrescu, acesta a cerut grefierului Gheorghe Colac să citească conţinutul Hotărârii nr. 17/1946 a Tribunalului Poporului şi să prezinte o scurtă expunere a faptelor săvârşite de condamnaţi.În momentul în care s-a încercat să se procedeze la aplicarea art. 18 din Regulamentul nr. 12/1942 şi să se lege condamnaţii la ochi şi de stâlpul de execuţie, toţi au declarat că „vor să stea cu faţa către grupa de execuţie şi nelegaţi, cu excepţia condamnatului Constantin Z. Vasiliu, care a cerut să fie legat la ochi, cu propriul său fular”. „După îndeplinirea tuturor formalităţilor de mai sus – raporta ceva mai târziu procurorul Petrescu – la orele 18.03, am ordonat comandantului grupei de execuţie executarea. Conformându-se dispoziţiunilor art. 19 din Regulamentul nr. 12/1942, comandantul grupei a comandat pregătirea armelor, ochirea şi focul , care s-a executat cu arme de tip militar. În urma salvei – avea să raporteze şi inspectorul de poliţie Mihail Gavrilovici – au căzut toţi la pământ. în clipa următoare, Ion Antonescu s-a ridicat, sprijinindu-se pe o mână şi a strigat: « Domnule, nu m-aţi omorât », după care efort a căzut jos. Alexianu şi Mihai Antonescu au rămas nemişcaţi, iar Constantin Vasiliu se zbătea gemând”. După încetarea focului, continua procurorul Petrescu, medicul legist, Alexandru Gr. Ionescu, a constatat că „cei executaţi dădeau încă semne de viaţă. În acest context, comandantul grupei de execuţie a executat loviturile de graţie, trăgând cu revolverul în capul fiecărui condamnat”. Din raportul lui Mihail Gavrilovici mai rezultă că „în Constantin Vasiliu s-a tras şi cu armă fiindcă tot se mai zbătea”.
La ora 18.15, medicul legist a constatat moartea tuturor celor ce fuseseră împuşcaţi, cadavrele rămânând pe loc, sub paza unei gărzi formate din gardieni publici. După circa o oră, sub supravegherea procurorului Gheorghe Săndulescu, cadavrele au fost percheziţionate de un gardian public din grupa de execuţie şi de grefierul închisorii Jilava, Ştefan Craioveanu. Asupra lui Ion Antonescu s-au găsit două batiste, o icoană şi o pălărie de culoare maro. Încărcate în două ambulanţe ale Salvării, cadavrele au fost duse la crematoriul Cenuşa, însoţite de bricul Prefecturii. „Aici a fost totul pregătit, însă medicul legist a declarat că lipsesc certificatele de verificare a morţii”, relatează Mihail Gavrilovici. Prim-procuror Săndulescu s-a opus la incinerare şi a trebuit să se piardă timp până la ora 21.15 minute, când a început incinerarea. Incinerarea fiecărui cadavru a durat o oră şi jumătate. După fiecare incinerare, cenuşa a fost pusă într-o urnă introducându-se un bilet cu numele executatului; de asemenea, s-a scris şi pe capacul urnei numele fiecăruia. Incinerarea au luat sfârşit la ora 2.00, la ziua de 2 iunie 1946. Urnele au fost transportate de prim-procuror Săndulescu şi subsemnatul la Prefectură, luându-se semnătura comisarului Simion pentru primirea lor”. Cu puţin timp înainte de execuţie, mama Mareşalului solicitase primului-procuror să-i fie predat corpul fiului „spre a-l îngropa în cavoul familiei, la cimitirul Iancu Nou”. În caz de incinerare, rugase să i se predea cenuşa. Acelaşi lucru îl solicitase şi soţia generalului Constantin Vasiliu, dr. Gabriela Paraschivescu-Vasiliu. Ultima dorinţă a bătrânei doamne, Liţa Baranga, mama Mareşalului nu a fost însă îndeplinită. Şi nici cea a lui Ion Antonescu, care, la 17 mai 1946, în ultima scrisoare adresată soţiei, consemnase: „Am să mă rog să fiu îngropat lângă cei care mi-au fost străbuni şi călăuzitori, la «Iancu Nou». Acolo voi fi printre acei cu care în copilărie am cunoscut şi bucuriile şi lipsurile”.

Ucis cu o zi înainte de a împlini vârsta de 64 de ani, mareşalul Ion Antonescu a căzut sub gloanţele plutonului de execuţie, convins că îşi făcuse datoria faţă de ţară şi faţă de poporul român, aşa cum rezultă dintr-o scrisoare adresată soţiei la 17 mai 1946: „Nimeni din această ţară n-a servit poporul de jos cu atâta dragoste, pasiune şi dezinteresare cum am făcut eu. Am dat de la muncă până la banul nostru, de la suflet până la viaţa noastră, fără a-i cere nimic. Nu-i cerem nici azi. Judecata lor pătimaşe de azi nu ne înjoseşte şi nici nu ne atinge. Judecata lui de mâine va fi sigură şi dreaptă şi ne va înălţa; sunt pregătit să mor, după cum am fost pregătit să sufăr. Tu ştii că toată viaţa mea, mai ales în cei patru ani de guvernare, a fost un calvar, dar a fost înălţător şi va fi nepieritoare. Împrejurările şi oamenii nu au îngăduit să facem binele pe care l-am dorit cu atâta pasiune ţării noastre. Suprema voinţă a decis altfel, am fost un învins, au fost şi alţii …mulţi alţii! Numai dreapta judecată – Istoria – i-a pus la locul lor, ne va pune şi pe noi. Popoarele, în toate timpurile şi peste tot, au fost ingrate; nu regret nimic şi nu regreta nimic. Să răspundem la ură cu iubire, la lovituri, cu mângâiere, la nedreptate, cu iertare”.[1]

1 IUNIE :ZIUA INTERNATIONALA A COPILULUI!

1 iun.

Ziua internațională a ocrotirii copilului este sărbătorită în România și în alte aproximativ 50 de țări, la data de 1 iunie. De asemenea, o zi dedicată copilului este celebrată la date diferite în peste 100 de state.

Sărbătorirea unei zile dedicate copilului a fost propusă în 1925, la Conferința mondială pentru bunăstarea copiilor de la Geneva. Decizia instituirii unei zile pentru protecția copiilor a fost adoptată de către Federația Democratică Internațională a Femeilor, în cadrul unei sesiuni speciale din noiembrie 1949, desfășurată la Moscova.

La 14 decembrie 1954, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluția nr. 836 pentru a proclama o Zi mondială a copilului. Pornind de la convingerea că trebuie acordată o atenție deosebită copiilor, care reprezintă generația de mâine, Adunarea a recomandat, cu acest prilej, ca începând din 1956, în toate țările să fie instituită o Zi mondială a copilului, pentru ca ea să fie marcată „ca o zi a fraternității și înțelegerii între copiii de pretutindeni, a activităților dedicate promovării idealurilor și obiectivelor Cartei și bunăstării copiilor din toată lumea, pentru întărirea și lărgirea eforturilor pe care Națiunile Unite le fac în favoarea copiilor din întreaga lume”, potrivit www.un.org.

Rezoluția recomanda guvernelor statelor membre să instituie o astfel de zi, la data pe care o considerau de cuviință, deci nu neapărat 1 iunie, dată la care este sărbătorită în România. Organizația Națiunilor Unite marchează această zi la 20 noiembrie, data la care au fost adoptate Declarația Drepturilor Copilului în 1959 și Convenția asupra Drepturilor Copilului, în 1989.

La 16 noiembrie 2016, președintele Klaus Iohannis a semnat decretul privind promulgarea legii prin care este modificat Codul muncii prin declararea zilei de 1 Iunie — Ziua Copilului ca sărbătoare legală în care nu se lucrează. Astfel, în 2017, pentru prima dată ziua de 1 iunie este nelucrătoare. Camera Deputaților a adoptat, în luna octombrie, legea prin care Ziua Copilului devine zi liberă nelucrătoare pentru români.

Cu ocazia zilei de 1 iunie, vor avea loc numeroase manifestări și activități distractive pentru copii. În București, va fi organizată a XVI-a ediție „Cișmigiul Copiilor”, precum și spectacole în parcuri din toate cele șase sectoare ale Capitalei, fac parte din evenimentele pregătite de Primăria Municipiului București, prin ARCUB, pentru a celebra Ziua Internațională a Copilului.

În acest an, în premieră, evenimentului i se va alătura Caravana Gașca Zurli, a informat ARCUB. Caravana va porni din Piața Universității (din fața TNB) la ora 10.00, camionul multicolor urmând să oprească pentru reprezentații în toate sectoarele Capitalei: Parcul Floreasca, ora 10.30 (Bdul Mircea Eliade), Parcul Național, ora 11.40 (Strada Maior Ion Coravu), Parcul IOR, ora 12.50 (Strada Lotrioara), Parcul Carol, ora 14.00 (Piața Libertății), Parcul Sebastian, ora 15.10 (Strada Moțoc), Parcul Crângași, ora 16.20 (Calea Crângași).

„Cișmigiul Copiilor” se va desfășura între orele 11.00 și 21.00, spectacolul fiind prezentat de realizatorii TV Răzvan Simion și Dani Oțil. Pe scena din centrul Parcului Cișmigiu vor avea loc reprezentații de dans, recitaluri corale și concerte, printre artiști numărându-se: grupul DoReMi, corul de copii Allegretto, Corul de copii Radio, grupul vocal Melodia, dansatorii de la școala Show Dance Art și grupul vocal Sunetul Muzicii.

Ziua se va încheia cu trei dintre cele mai în vogă nume ale momentului în muzica românească: formația The Motans, precum și solistele Alina Eremia și Nicole Cherry.

Tot în Cișmigiu, La Cetate, marionetele și actorii independenți vor pregăti spectacole de teatru, reprize de dans și jocuri antrenante. Pe aleile parcului, copiii vor putea participa la ateliere de origami, arta actorului, pictură, fun science, reciclare creativă, păpuși de mână, percuție, tobe africane sau pantomimă.

Cei mai talentați dintre micuții melomani vor putea participa la sesiuni de karaoke, organizate la intrarea principală în parc.

AGERPRES

O INTREBARE PENTRU GAULEITERUL NAZI,KLAUS WERNER JOHANNIS SI PENTRU PETRO POROSENKO ,BASARABEANU’:ROMANII DIN TINUTUL HERTA „CARNE DE TUN”,SOLDATI SI EROI IN RAZBOIUL ALTORA PE FRONTUL DE EST AL UKRAINEI!

1 iun.

Reporterii de la Canal 2 din Chișinău au ajuns în ținutul Herța, unde s-au întălnit cu tineri români care au luptat alături de ucraineni pe câmpul de luptă din estul țării. La Donbas, unde în fiecare zi mor oameni. Unii dintre români s-au întors acasă nevătămați, alții, din păcate, schilodiți pe viață.
În acest război, alături de ucraineni, ruși, luptă și românii. Tineri care spun că patria lor e dincolo de Prut, dar, în același timp, au jurat credință Ucrainei, relatează bucpress.eu.
Satul Mare este o localitate de lângă Herța, un orășel din regiunea Cernăuți, de la hotar cu România. Aici s-a născut și Vasile Costache, tată a trei copii, schilodiți la Donbas.
9 martie 2015.  Este ziua care i-a schimbat viața lui Vasile – ziua marii mobilizări. După două săptămâni de instruire militară, a ajuns în prima linie, față în față cu o armată de profesioniști.
„Zi și noapte erau împușcături. Ei împușcau zi și noapte. Nouă ne-au spus să nu împușcăm ziua. Numai noaptea. Morți erau o grămadă”, a povestit Vasile Costache.
Așa au trecut patru luni de infern, până când, într-o zi, Vasile și camarazii săi au trebuit să descarce un camion cu obuze.
„Ne-au pus la descărcat snariadurile. Cinci țin minte că le-am descărcat, dar al șaselea l-am luat în mână și nu mai țin minte”, a continuat el. După incident nimeni nu mai credea că va supraviețui. Dar, Dumnezeu s-a îndurat de moș Gheorghe, care și acum plânge când își amintește de clipele de groază pe care le-a îndurat feciorul.
– M-au sunat dimineața la ora opt că el a căzut în comă. Nu se știe dacă va trăi.
– De ce plângeți acum?
– Mă gândesc ce durere a tras. Umblam pe la biserică, pe la Movila, pe la Herța, pe dincolo, pe dincolo, a povestit tatăl, Gheorghe Costache.
Acum, Vasile spune că nu regretă decât atitudinea autorităților față de militari. Pentru că, spune el, în 2015, în prima linie era multă carne de tun, băieți din familii sărace, fără pregătire militară, care își riscau viața pe câțiva bani.
„Eram 70 de băieți acolo în pădure, la 2 km de Donețk. Acolo e tare strașnic.  Doi români eram. Salariul la noi era 7.000 de hrivne, dar eu nu am primit 7.000, eu am primit 2.100”,  spune el.
Octavian Magnas, din Herța, a luptat în Donbas nouă luni. Doar că, spre deosebire de camaradul lui de armă din Satul Mare, a fost mai norocos – s-a întors acasă nevătămat. Fizic nu a avut de suferit, dar coșmarul  prin care a trecut îl urmărește și acum.
„Erau profesioniști ruși din sistemul grad și au împușcat și au nimerit și au distrus câteva unități de tehnică. Poziția trupelor separatiste și ruse era foarte bună, erau acoperiți, cu artilerie, puteau să împuște. Situația aceasta de stres a fost timp de nouă luni de zile”, a povestit Octavian Magas.
Deși, neoficial, în Donbas luptă Ucraina cu Rusia, românul din Herța spune că bărbații adevărați nu lasă țara la nevoie, indiferent de limba pe care o vorbesc.
„Etnic, sunt român, dar sunt cetățean al Ucrainei și repet că am dat jurământul Ucrainei în 93. E patria mea. Patria, ca și mama, nu se alege”, a spus Octavian Magas.
Mulți tineri, însă, au fugit din țară, își amintește primarul comunei Lunca. De frica războiului, femeile, plecate la muncă în țările Uniunii Europene își luau cu ele soții și feciorii.
„Oamenii au fost în panică, pentru că la noi, în 2014, în luna mai, când s-a dat în masă, chemări multe au venit. Peste 300. Lumea când a auzit s-au adunat toate satele și au făcut grevă. S-au strâns la Horbova, la pod aici la Lunca. În prezent se ia doar după contract, forțat nu se mai ia”.
Cel mai grav este că la trei ani de la primul val de mobilizare, conflictul armat se pare că nu are sfârșit. În estul Ucrainei mor în continuare oameni, care lasă în urma lor copii orfani, văduve și părinți cu inimă frântă.
„Cui îi trebuie dușmănia aceasta și toată urgia asta. Până acum am fost frați, iar acum ne ucidem frate pe frate. La ce am ajuns noi acum?”
%d blogeri au apreciat: