Arhiva | 5:54 pm

SOCANT!,RETEAUA JOHANNIS- ADRIAN CIOCARLAN-OTILIA CIOCARLAN-,AFACEREA NATO-TRAFIC DE DROGURI DIN COLUMBIA .OTILIA CIOCARLAN ,MISTERIOASA FEMEIE DI AFACEREA EXPLOZIVA SI NASII PEDOFILULUI AMERICAN,WILLIAM TREPTOW DIN IASI!

3 iun.

Imagini pentru IOHANNIS,HELLVIG,COLDEA ,POZE

 

 

Gauleiterul nazi, Klaus Iohannis l-a numit vineri în funcția de adjunct al directorului SRI pe Adrian Ciocirlan, singurul ofiţer din SRI înaintat la gradul de general după ce fostul primar de Sibiu a câștigat Președinția României. Acesta apare într-o afacere legată de mafia columbiană a drogurilor în România şi NATO în anii 2000, conform flux24.ro

 

Adrian Ciocirlan, sef la Apararea Constitutiei. Seful de cabinet al lui Hellvig a ajuns adjunctul SRI

Serviciul Roman de Informatii a publicat CV-urile noilor adjuncti ai SRI. Potrivit acestora, generalul Adrian Ciocirlan (foto 2) a condus, in perioada 2013 – 2016, Directia Generala Apararea Constitutiei, iar colonelul Romeo-Cristian Bizadea (foto 3) a fost seful de cabinet al directorului SRI Eduard Hellvig.

Iata CV-ul generalului Adrian Ciocirlan:

Domnul general de brigada Adrian Ciocirlan, anterior numirii, pana in anul 2010, a ocupat diverse functii de conducere in cadrul Directiei Generale Contraspionaj. In perioada 2010-2013, a fost seful Directiei de Informatii a Municipiului Bucuresti. Intre 2013-2016, a condus Directia Generala Apararea Constitutiei.

In anul 2015 i-a fost acordat gradul de general de brigada.

A participat la misiuni, actiuni si operatiuni complexe derulate in special pe profil contraspionaj, in cooperare cu parteneri externi ai SRI.

Adrian Ciocirlan a absolvit cursuri de pregatire in domeniul intelligence si studii de securitate desfasurate in tara si strainatate.

A urmat cursurile Facultaţii de Psihosociologie din cadrul Academiei Nationale de Informatii ‘Mihai Viteazul’, pe care le-a absolvit in anul 1996.

Vorbeste fluent limba engleza si limba franceza.

S-a nascut la 25 mai 1974, in Bucuresti. Este casatorit si are doi copii”.

Iata CV-ul colonelului Cristian Bizadea:

Domnul colonel Cristian Bizadea, anterior numirii, a ocupat pozitia de sef al Cabinetului Directorului SRI.

De la angajarea in Serviciu, in anul 2001, a detinut diferite functii in Directia Generala Contraspionaj: loctiitor al sefului Directiei, sef de departamente de analiza, operatiuni si planificare. In aceasta calitate, a participat la operatiuni derulate in cooperare cu parteneri interni si externi ai SRI.

A coordonat si contribuit la o buna parte din procesele de transformare institutionala a SRI.

In anul 2013 a obtinut titlul de doctor in sociologie la Universitatea Bucuresti, cu teza intitulata ‘Orientul Mijlociu Extins; o perspectiva demopolitica’.

Este lector universitar si a predat cursuri de analiza a informatiilor si analiza de risc la Universitatea Bucuresti si la Academia Nationala de Informatii ‘Mihai Viteazul’.

Este licentiat in drept al Universitatii ‘Lucian Blaga’ Sibiu si are un master in comunicare si relatii publice, obtinut la scoala Nationala de Studii Politice si Administrative din Bucuresti.

Vorbeste fluent limba engleza.

S-a nascut in anul 1976, in Bucuresti. Este casatorit si are un copil”.

Anterior numirii în funcţia de adjunct al directorului SRI, colonelul Adrian Ciocirlan a fost sef al Directiei Generale Apararea Constitutiei, divizie cheie din cadrul SRI.

Soţia acestuia a fost implicată în calitate de angajat al SRI în celebra afacere Matser-NATO-mafia columbiană-Talpeş-Watts-pedofilul Treptow, acum 15 ani.

 Imagine similară

Adrian Ciocirlan este al doilea adjunct al directorului SRI numit vineri. Şi celălalt are probleme.

Firele afacerii Matser îngropate de statul român duc la fostul şef al SIE, Ioan Talpeş şi la Ovidiu Tender, un personaj legat prin multe fire de SRI.

Adrian Ciocirlan apare potrivit surselor FLUX 24 implicat în multe afaceri controversate. De altfel acesta este unul din generalii SRI care a fost plecat în deplasări în Australia în ultimii ani, unde a participat la celebrele partide de vânătoare despre care presa a scris pe surse. Potrivit surselor FLUX 24, Ciocirlan a fost însoțit și de un cunoscut jurnalist, care are prestații la Realitatea Tv, dar și la un site de știri.

Adrian Ciocirlan a fost implicat în celebra afacere Matser prin soţia sa, Otilia Ciocârlan.

Imagini pentru WILLEM MATSER ,POZE

 

Jan Willem Matser, fosta oficialitate NATO, a fost condamnat de tribunalul din Haarlem (Olanda) la 14 luni inchisoare pentru fals si frauda intr-o operatiune de spalare de bani. Este vorba de 200 de milioane de dolari, suma provenita, se pare, din trafic cu droguri din Columbia.

Matser, fost consilier pe probleme est-europene al fostului Secretar General NATO George Robertson, intentiona sa investeasca in Romania – avand legaturi de afaceri cu Oliviu Tender (patronul consortiului cu acelasi nume). Se pare ca fostul oficial NATO era interesat si de proiectul Rosia Montana.

„Prin aprilie 2002, Matser fiind in Romania in calitate de oficial NATO, am fost contactat de seful Administratiei Prezidentiale, domnul Ioan Talpes, care este si consilier pe probleme de securitate si siguranta nationala al Presedintelui Romaniei si care mi-a spus ca este in tara un inalt oficial NATO si care doreste sa cunoasca oameni de afaceri din Romania”, spunea controversatul om de afaceri Ovidiu Tender despre afacere într-o mărturie în faţa anchetatorilor olandezi în 2004.

Dupa ce Tender si-a dat acordul de a-l cunoaste pe Matser, a fost stabilita o intalnire de seara la restaurantul hotelului Hilton. Intalnirea nu a fost insa in doi, ci in patru. Potrivit depozitiei lui Tender, au participat la acea cina si doi generali, unul de la SIE si unul de la SRI, pe care omul de afaceri nu i-a nominalizat.Urmatoarea intalnire dintre Tender si Matser a avut loc la sfarsitul lui mai. „Am fost contactat de o persoana care mi-a spus ca Matser este in Romania si ca vrea sa vorbeasca cu mine. Nu-mi amintesc numele persoanei care m-a contactat, dar sigur era cetatean roman” – se mai arata in marturie. De asemenea, Tender nu-si mai amintea nici locul unde a avut loc aceasta a doua intrevedere: la biroul sau sau la restaurantul Floreasca. Tine minte insa ca Matser era insotit de o femeie care asigura traducerea si al carei prenume era Otilia. De altminteri, aceasta misterioasa femeie a fost audiata si ea, la Bucuresti, de catre procurorii olandezi, dar atat acestia, cat si omologii lor romani i-au trecut numele sub tacere.

Potrivit informatiilor FLUX 24, „misterioasa” femeie se numeste Otilia Ciocarlan si lucra la vremea respectiva ca translator la Serviciul Roman de Informatii. Ea a fost prezenta la toate celelalte intalniri dintre Matser si Tender, petrecute pana in decembrie 2002, momentul ultimei intrevederi dintre cei doi. Ulterior, Otilia Ciocarlan a demisionat din SRI si a inceput sa faca afaceri chiar cu Willem Matser: la inceputul anului 2003, a fost infiintata in Olanda firma Delta Holding, in care Otilia Ciocarlan detinea 5 procente, 80 la suta apartinea firmei Tranwood Europe, cu unic asociatWillem Matser, iar restul de 15 procente au fost incredintate unui anume Larry Watts.

Larry Watts este un istoric american, rezident de 12 ani in Romania, cununat de Ioan Talpes si care, la randul sau, l-a cununat pe William Treptow, istoricul american condamnat la Iasi pentru pedofilie în urmă cu mai mulţi ani.

DIN CICLUL, DIHORII DIN PRESA ROMANEASCA.MERCENARII ANTI-ROMANI A AFACERISTULUI CRESCENT ,DAN VOICULESCU ,TRUSTUL ANTENA 3= SOLUTIA IMORALA =DISTRUGEREA ECONOMICA A ROMANIEI.POLITRUCUL BASISTO-JOHANNIST,RADU TUDOR CU SOTIA IRINA ZIDARU DECORATA DE MAFIOTUL TRAIAN BASESCU,PRO-RUS DE FELUL SAU,LA ORDINUL BINOMULUI ,ATAC IMPOTRIVA PSD,IMPOTRIVA ROMANIEI SI RUSIEI!..RUSINEEE JAVRA ORDINARA DE AFACEREA RAFO ONESTI DE CE NU SPUI NIMIC?!!!

3 iun.

Imagini pentru TUDOR,GRECU,BASESCU,POZE

„Un gest absolut irational si respingator a fost facut de conducerea Consiliului Judetean Dambovita, sub patronajul PSD. Dupa ce rusii de la Mechel au distrus o unitate de elita a judetului – Combinatul de Oteluri Speciale – seful CJ Dambovita, pesedistul Alexandru Oprea l-a primit cu bratele deschise pe ambasadorul Rusiei la Bucuresti Valery Kuzmin, cu dorinta publica de a continua “colaborarea economica.Acest gest revoltator al celor din PSD Dambovita este cu atat mai greu de suportat cu cat zeci de articole de presa, zeci de emisiuni ale tuturor televiziunilor, zeci de proteste ale angajatilor damboviteni au aratat drama uriasa generata de distrugerea intentionata de catre rusi a COS Targoviste”, scrie Radu Tudor pe blog.

Articolul său vine în contextul în care ambasadorul Rusiei la Bucureşti, Valery Kuzmin, a mers într-o vizită de lucru în județul Dâmbovița. Președintele CJ Dâmbovița, Alexandru Oprea, a mulțumit ambasadorului Rusiei pentru interesul acordat județului Dâmbovița, precizând că deși întâlnirea a fost una de prezentare, discuțiile purtate reprezintă pași importanți pentru fundamentarea relațiilor bilaterale, scrie stireazilei.com.

Vezi și Acuzații grave la adresa celui care va prelua șefia USR: riscă 5 ani de închisoare

Și totuși Alexandru Oprea a procedat corect. În mod normal, autoritățile din România trebuie să aibă o abordare diplomată și constructivă cu toate marile puteri ale lumii, tocmai pentru a atrage investiții și sprijin financiar, ținând cont că multe din fabricile noastre sunt la pâmânt.

 Jurnalistul notează şi că Alexandru Oprea, preşedintele CJ Dâmboviţa, „cel care l-a primit cu bratele deschise pe anti-romanul Kuzmin (remarcat prin actiuni violent anti-romanesti cat a fost ambasadorul Rusiei la Chisinau)”, nu este nimeni altul decat fostul sef al SRI-ului local. „Culmea, SRI care pe vremea cand Oprea era sef trimitea rapoarte potrivit carora rusii distrug intentionat combinatele de oteluri speciale romanesti pentru a elimina concurenta si a transfera totul in Rusia”, mai scrie Radu Tudor.

REPRESALIILE REGIMULUI OTOMAN ERDOGAN:POLITIA TURCA L-O RETINUT PE BIROL ERDEM ,CONSILIERUL-SEF AL PREMIERULUI TURCIEI BINALI YILDIRIM!

3 iun.

Poliția turcă l-a reținut sâmbătă pe Birol Erdem, consilier șef al prim-ministrului turc Binali Yildirim (foto) și fost ministru adjunct al justiției, pentru presupuse legături cu rețeaua predicatorului Fethullah Gülen, exilat în SUA, și pe care Ankara îl consideră vinovat de tentativa de lovitură de stat de anul trecut, informează EFE, citată de Agerpres.

Erdem a fost reținut sâmbătă dimineață în locuința sa din Ankara de către o echipă a poliției antiteroriste, iar soția lui a fost arestată în casa surorii ei din același oraș, potrivit agenției Anadolu.

Procuratura din Ankara a decis reținerea lui Erdem pe motiv că acesta este membru al rețelei lui Gülen, organizație semisecretă care până în 2013 a colaborat strâns cu guvernul islamist al Turciei și își implanta oamenii în posturi importante în administrație, sistemul judiciar și poliție, comentează EFE.

În 2001, Erdem a făcut parte din Înaltul Consiliu al Puterii Judiciare, a fost ministru adjunct al justiției până în 2014 și de atunci deținea postul de consilier șef al prim-ministrului.

Potrivit ziarului Sabah, după puciul eșuat de anul trecut, Erdem a fost interogat în calitate de martor, însă acum va fi prezentat în fața judecătorilor în calitate de acuzat. În timpul anchetei asupra rețelei Gülen, numeroși martori l-au desemnat pe Erdem ca având legături cu această organizație, a mai scris ziarul citat.

NU UITATI ROMANI: COPIII DETINUTELOR POLITICE NASCUTI IN INCHISORILE GULAGULUI DE EXTERMINARE AL REGIMULUI STALINISTO-COMUNIST DIN ROMANIA!

3 iun.

În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie. (…) Luând fiecare caz în parte, te cutremuri mai mult decât în faţa statisticii efectuate pe mii sau milioane de cazuri. Fixând un singur chip, înţelegi mai mult decât dintr-un convoi de sclavi. Istoricul care a murit la Sighet pentru că a refuzat să-şi abjure scrierile; bătrânul colonel care a străbătut toate fronturile şi a murit de septicemie după ce lipitorile i-au supt venele în orezăria unde fusese dus la muncă forţată; cei trei copii bănăţeni – gemeni de un an şi fratele lor mai mare – morţi de frig în decurs de o săptămână în bordeiul deportării lor în Bărăgan; studentul care s-a sinucis la Piteşti, ca să scape de torturile „reeducării“; ţăranul cu un iugăr de pământ, mort în închisoarea unde a ajuns pentru că pusese la poştă o scrisoare „cu conţinut denigrator“; fiii şi fiicele respinşi de la şcoală ca „duşmani ai poporului“; mamele obligate să divorţeze de taţii închişi pentru a salva „dosarul de cadre al copiilor“; savantul care şi-a sacrificat viaţa pentru a salva de pneumonie un tânăr; marii ctitori ai României coborâţi de pe culmile Unirii din 1918 în temniţele mucegăite de la Galaţi, Sighet, Aiud şi Râmnicu Sărat…

Toate aceste frânturi de imagini sunt acuzaţii la adresa regimului criminal care ne-a scos pentru o jumătate de veac din Europa şi a încercat să ne facă să uităm cine am fost.

Nu toate victimele au fost martiri, dar toate ne roagă, din cerul lor, să nu le uităm. (Romulus Rusan – 2006)

Libertatea Preduţ

S-a născut pe 18 septembrie 1958 în închisoarea Văcăreşti. După trei luni petrecute într-o celulă de închisoare, alături de mama sa, Iuliana, a fost luată şi dusă la un orfelinat, unde, din fericire, a fost găsită de tatăl său. Libertatea şi-a cunoscut mama abia când avea 6 ani.

Iuliana Preduț

Născută pe 16 iunie 1929, în comuna Corbi, judeţul Argeş, profesoară, fiica preotului Ion Constantinescu din Nucşoara – Argeş.

A fost arestată pe 21 iunie 1958 şi torturată în ancheta Securităţii din Piteşti, cu toate că era însărcinată în luna a şaptea, fiind acuzată că, pe când era elevă, îi aprovizionase şi nu îi denunţase pe partizanii din Muscel.

A fost condamnată, prin sentinţa 174/12.09.1959, la 12 ani de muncă silnică pentru „omisiune de denunţ“.

Pe 18 septembrie 1958, la Văcăreşti a născut o fetiţă pe care a botezat-o Libertatea. După trei luni, fetiţa este dusă la orfelinat. Iuliana Preduţ a fost eliberată în 1964. În momentul eliberării, fiica sa avea 6 ani.

Iuliana Preduţ a murit pe 1 octombrie 2002.

Părinţii Iulianei

Tatăl, preotul Ioan Constantinescu (1906-1959), a fost arestat pe 22 iunie 1958 şi condamnat la moarte pentru „acte de teroare“. Alături de alţi 15 membri ai grupului Arnăuţoiu, a fost executat la închisoarea Jilava, pe 18 iulie 1959.

Mama sa, Justina Constantinescu, a fost arestată în iunie 1959, fiind condamnată la 15 ani de închisoare pentru „favorizarea infracţiunii“. Va fi eliberată în 1964.

Roxana Ciortea

Născută în închisoarea Văcăreşti, în ianuarie 1954. Elisabeta Ciortea (n. 3 octombrie 1926) și soțul său, Gregoriu Ciortea (n. 28 iulie 1921), au fost arestați în 1953 pentru că ar fi răspândit manifeste anticomuniste în timpul Festivalului Mondial al Tineretului. Au fost condamnați de Tribunalul Militar București la câte un an de închisoare pentru „omisiune de denunț“. Elisabeta Ciortea a născut în timpul detenției, pe 24 ianuarie 1954, la închisoarea-spital Văcărești, o fată, Roxana Diana.

Elisabeta Ciortea: „Fiind în spital la Văcărești, mai era o doamnă care năștea acolo… Era arestată pentru că găzduise pe unul din cei parașutați. Și ea a născut tot în închisoare. Foarte multe femei au născut în închisoare. Astea care-am născut la Văcărești am fost câteva. Doamna asta, care vă spun că găzduise, era tot ardeleancă. A fost o doamnă, o doctoriță care fusese șefa Tineretului Liberal. Și ea a născut în închisoare. Așa am fost.

La Spitalul Văcărești am dat peste alte nenorociri. Acolo, în timp ce eram, a murit o fată tânără de vreo 20 de ani, arestată pentru că trimisese o scrisoare la Europa Liberă. Și făcuse o tuberculoză acolo, în spital, și a murit acolo. O chema Amalfi.

Și dup-aia m-au dus pe mine cu copilul la ăștia de drept comun, dar copilul mi-a făcut un colaps cardiac și pulmonar… Avea sub 30 de grade temperatură… Vă dați seama… Și atunci când au văzut doctorii chestia asta, au luat copilul și l-au trimis în familie“. (Fragment din interviul nr. 2367 din AIOCIMS cu Elisabeta și Gregoriu Ciortea, realizat de Gabriel Catalan, București, 19 octombrie 2006)

Ioana alături de mama sa, Maria. Fotografie făcută de Securitate în arestul din Pitești, după arestarea Mariei Plop

Ioana Raluca Voicu Arnăuțoiu

Ioana, fiica Mariei Plop şi a căpitanului Toma Arnăuţoiu, născută în munţi, în 1956. La scurt timp după condamnarea mamei sale, a fost luată şi dusă într-un orfelinat din Câmpulung Muscel. A fost înfiată, purtând apoi numele de Raluca Voicu.

După 1990, după un îndelungat demers judiciar, a reuşit să obţină dreptul de a purta numele tatălui, devenind una dintre cercetătoarele asidue ale arhivei partizanilor din Muscel.

Mama sa, Maria Plop (1927-1962), s-a născut pe 14 septembrie 1927, în comuna Prisecani, judeţul Iaşi. Refugiată în Nucşoara la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Primăvara/vara 1949 – membră a organizaţiei „Haiducii Muscelului”. Vara/toamna 1949 – mai 1958 – membră a grupului Arnăuţoiu; capturată pe 20 mai 1958, împreună cu fetiţa ei, Ioana, în vârstă de 2 ani.

Prin sentinţa nr. 107/19 mai 1959, dată de Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare Bucureşti, a fost condamnată la muncă silnică pe viaţă, în baza articolului 327 C.p., pentru „acte de teroare“. După condamnare, fetiţa i-a fost luată şi dusă la orfelinatul din Câmpulung Muscel.

A murit pe 31 ianuarie 1962, la penitenciarul din Miercurea Ciuc, cauza decesului fiind insuficienţă circulatorie şi TBC pulmonar.

Tatăl, Toma Arnăuţoiu, s-a născut pe 14 februarie 1921, în comuna Nucşoara, judeţul Muscel, în familia unui învăţător. Locotenent în Armata Română, deblocat în 1946. Membru al Partidului Naţional Ţărănesc (1946-1947). În primăvara/vara 1949 – adjunct al lui Gheorghe Arsenescu, liderul organizaţiei „Haiducii Muscelului“; vara/toamna 1949 – mai 1958 – lider al grupului Arnăuţoiu; capturat în noaptea de 19/20 mai 1958.

Prin sentinţa nr. 107/19 mai 1959 a Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare Bucureşti, a fost condamnat la moarte. Executat pe 18 iulie 1959 în penitenciarul Jilava.

Grupul condus de Toma Arnăuţoiu (în care au intrat Petre Arnăuţoiu, Maria Plop, Titu Jubleanu, Maria Jubleanu, Constantin Jubleanu, ulterior şi Ion Marinescu) a rezistat mai mulţi ani, ducând lupte cu Securitatea, înregistrând pierderi proprii, dar provocând mult mai multe în rândurile forţelor represive. În cele din urmă, partizanii au intrat într-o totală şi cvasiperfectă clandestinitate, fapt datorat în bună măsură unei destul de largi şi loiale reţele de susţinători (un rol aparte l-au avut Marinica Chircă şi Elisabeta Rizea). Însă în luna mai 1958 ultimii membri ai grupului au fost capturaţi prin trădare (unul s-a sinucis la capătul unei lupte), la fel ca mulţi dintre susţinătorii lor.

Represiunea a fost cumplită şi extinsă, mai multe loturi au fost judecate de Tribunalul Militar Bucureşti în 1959, acordându-se 16 condamnări la moarte, inclusiv Toma Arnăuţoiu, dar şi numeroşi ani de temniţă.
Grupul de rezistenţă Toma Arnăuţoiu a fost considerat printre cele mai importante din România, lungi perioade fiind pus de Securitate chiar în capul listelor privind „bandele din munţi“.

Ruxandra Berindei alături de fratelei ei Mihnea

Ruxandra Berindei

Ruxandra Berindei s-a născut pe 12 aprilie 1951 în închisoarea-spital Văcărești și este fiica Ioanei Berindei, n. Hudiță, și a lui Dan Berindei. Mai are un frate, Mihnea. A stat în închisoare alături de mama sa până la împlinirea vârstei de 7 luni.

Mama sa, Ioana Hudiță Berindei (1922-2008), este fiica istoricului și omului politic Ioan Hudiță. Licențiată „magna cum laude“ în istorie, în 1946, a fost căsătorită cu istoricul Dan Berindei.

A fost arestată în august 1950, împreună cu Coslovschi, un fost coleg din PNŢ al tatălui său, Ioan Hudiţă, care se afla în închisoare din 1947, după ce fusese dat afară de la Universitate, cu prietena sa Gili Popescu, fiica profesorului Ștefan Berechet, cu mama, Emilia Hudiţă, cu fratele mamei sale, Costache, căsătorit cu Profira, fiica lui Mihail Sadoveanu. Întemnițată la Ministerul de Interne, Jilava, Văcărești și Mislea, Ioana Berindei avea acasă un fiu, Mihnea, de 2 ani, iar în închisoarea Văcărești a născut-o pe Ruxandra.

Iată ce povestea despre nașterea Ruxandrei: „În ajun a venit un milițian care se chema Glonț și zice: «Dacă îți vine să naști, eu sunt de gardă și să strigi: «Domnu’ milițian!» și ți-aduc un doctor repede». Culmea, asta se petrecea pe 12 aprilie seara. Și, într-adevăr, pe la două noaptea am sărit din pat pentru că am simțit că s-a rupt apa și am spus: «Fetelor, nasc!» și atunci Iuliska, unguroaica, a sărit și a început: «Domnu’ milițian, naște gravida!». Trebuie să vă spun că ne separa de bărbați o ușă de fier cu zăvoare, bine închisă, dar când se făcea liniște, noi ciocăneam. Și bărbații ciocăneau la noi și eu tot întrebam când vedeam că vine un camion cu deținuți, voiam să știu dacă nu-i tata printre ei. Am născut, și spun cu glas tare, ca o regină, cu suită în jur. Ofițerul politic stătea pe marginea patului și, la un moment dat, cum eu aveam patul cum ar fi aici, la zid, milițianul a întins mâna aşa, ca eu să pun piciorul pe mâna lui. Deci el vedea exact ce fac eu acolo, nașterea. Iar celălalt, mai îngrozit, săracul, mai rușinos, care o păzea pe moașă, să nu vorbesc eu cu ea, să îi transmit scrisori în timpul ăla. Eu pe Mihnea l-am născut cu forța, greu, vai de lume, cu doctorul Sârbu, și mi-era frică. Ei bine, pe fetiţă am născut-o ușor. Pe Mihnea, mâncând mere, ciocolată, fripturi, l-am născut de două kilograme opt sute, pe Ruxandra am făcut-o de trei două sute cincizeci, aşa, în nenorocire.

Am stat la Văcărești până a făcut Ruxandra șapte luni. Și când Ruxandra avea șapte luni m-au dus la Mislea. Pe 18 februarie, în ’53, când se împlineau opt ani de căsnicie, am fost eliberată de la Mislea. Am sosit acasă noaptea. Știu că am sunat și Dan a ieșit și zice: «Cine-i?», zic: «Eu sunt, Dane». Ei, mă rog, vă dați seama… Nu îmi recunoșteam copiii. M-am dus să mă uit la ei. Mihnea, dimineață, auzind vorbind, a venit și m-a pupat, a sărit în pat… Ei, pe Ruxandra nu o mai recunoșteam, se schimbase… Mă lua de mână și mă plimba prin casă și spunea: «Doamna, doamna, doamna, ata-i mama» și mă arăta pe mine în poză. Și a durat cât a durat, până când eu îi spun: «Ruxandra, asta e mama și eu sunt mama. Uite, nu seamănă asta cu mine?» și ea făcea: «Da, mama, mama». Aşa a fost întâlnirea cu familia mea mică“. (Fragmente dintr-un interviu realizat de Ioana Boca cu Ioana Hudiță Berindei, în vara anului 1996, pentru Arhiva de Istorie Orală de la Memorialul Sighet)

Ileana, în vârstă de 3 ani și 2 luni, alături de mama sa, Elena Opriș, la puţin timp după eliberarea din închisoare

Ileana Doina Opriş

Născută pe 10 februarie 1954 în închisoarea-spital Văcăreşti.

Mama sa, Ileana Opriş (n. Samoilă, 16.07.1926), a fost arestată împreună cu soţul său, Traian Opriş, în septembrie 1953, sub acuzaţia de „omisiune de denunţ“. În fişa de încarcerare, la motivaţia arestării scrie: „A avut cunoştinţă de fratele ei care a venit din Franţa şi nu l-a denunţat, el făcând parte din serviciul de spionaj american“. Elena Opriş a fost eliberată pe 25 mai 1957.

Ileana Doina Opriş a petrecut 16 luni în închisorile comuniste, alături de mama sa.

Ileana Budimir, n. Opriş: „Eu m-am născut în 1954, iarna, în acel februarie cumplit, de care îşi amintesc foarte mulţi până în ziua de astăzi, în închisoarea Văcăreşti. Am stat acolo un an şi patru luni, timp în care mama nu a avut voie, până la şase luni, să mă vadă desfăşată; era un mod de a o chinui. Nu ştia dacă nu-mi lipsesc degete, dacă sunt sănătoasă. M-au ţinut în puşcăria Văcăreşti un an şi patru luni, după care au încercat să o convingă să mă trimită la un orfelinat. Mama nu a acceptat, fiind o persoană foarte ambiţioasă, şi a insistat să fiu luată de fratele tatei, care era la Oradea şi care mai avea doi copii. Cu greu a acceptat conducerea penitenciarului varianta aceasta, dar, până la urmă, a venit unchiul meu de la Oradea şi m-a dus la ei, unde am fost iubită şi îngrijită, în ciuda faptului că aveau o situaţie materială destul de grea. În 1957, când aveam trei ani şi jumătate, a venit mama, din puşcărie. Bineînţeles că nu am recunoscut-o. Nici ea n-a ştiut, în timpul ăsta, nimic despre mine; nu ştia dacă mai trăiesc. (…)

Iar în 1962 a venit tata. Din păcate, din cauza necazurilor, a sărăciei, au divorţat. A trebuit să ne mutăm cu mama şi bunica pe linie maternă, care făcuse şi ea cinci ani de puşcărie, la Galaţi, unde am locuit în condiţii foarte grele, fără încălzire în camere. Eram primită de oameni cu mult suflet, toţi săraci, dar care înţelegeau ce înseamnă să ieşi din închisoare, să ai un copil şi o mamă. Bunica nu avea pensie. Mama mergea zilnic la forţele de muncă, unde ori nu i se găsea nimic de lucru, ori era trimisă să muncească în câte un loc unde se găsea o şefă de cadre sau un director care să o ia de mânecă la propriu şi să-i spună: «Nu avem nevoie de oameni ca dumneata printre noi» sau chiar: „Ia uite ce ne-au trimis! Marş afară!». Aşa că am ştiut ani de zile ce înseamnă şi foamea, şi frigul. Am ştiut de ce pătimim şi nu sufeream atunci când vedeam casele în care locuiau alţi copii, jucăriile sau hainele acestora“. (Mărturie din Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet)

Voica Potârcă împreună cu fratele ei

Voica și Tudor Potârcă

„Când aveam 9 ani, au arestat-o pe mama. Eram în clasa a III-a, deja rămasă fără mamă și fără tată. În clasa a IV-a nu m-au mai primit la Liceul «Lazăr», unde făcusem școala primară. Ne-a dus bunica, cu chiu, cu vai, la o altă școală, «Mihai Vodă». Din clasa a V-a nu m-au mai primit nicăieri; deci am stat acasă un an întreg. Fiind copii mici (în vârstă de 9 și 13 ani), eram o greutate pentru bunica noastră, punându-se și problema întreținerii noastre. Mergeam la talcioc și vindeam ce se mai găsea prin casă. Îmi aduc aminte de talcioc. Era o suprafață mare, în care rudele celor arestați, cei alungați din case, cei dați afară din slujbe etalau pe jos, pe pământ, pe ziare sau pe cârpe, ceea ce mai aveau în casă: argintărie, cristaluri, tablouri, haine, blănuri, obiecte de artă. Vânzătorii – vechea burghezie prigonită – arătau jalnic și am fost profund impresionată, îmi venea să las acolo totul aruncat pe pământ și să fug. În acea perioadă, aflând despre situația mea, familia unei colege de clasă m-a invitat de mai multe ori acasă la ei pentru o masă mai bună. Le-am rămas recunoscătoare toată viața.

Mama s-a reîntors; între timp am fost s-o văd la pușcărie, la vorbitor, la Popești-Leordeni. Îmi aduc aminte momentul în care fratele meu și cu mine ne uitam la ea printre zăbrele, iar ea ne privea pierită. Înainte de asta, când eram în clasa a III-a și au arestat-o pe mama, știu cum a fost, pentru că dormeam toți trei în aceeași cameră; eu, de fapt, n-aveam pat. Puneam seara două fotolii cap la cap și dormeam acolo. Au venit și au arestat-o. După aceea m-am îmbolnăvit grav. Fratele meu a condus-o până la poartă și i-a urat să fie tare.“ (Din „Copilăria ca luptă de clasă“, editori Traian Călin Uba și Ilie Rad, prefață de Ana Blandiana, Fundația Academia Civică, 2013)

Explicație foto: Greta Donţu, pe scaun, alături de mătuşa şi fratele ei

Greta Donțu

Greta Donțu, născută pe 16 iunie 1951, deportată cu întreaga familie pe 18 iunie 1951, pe când avea doar două zile. Vladimir Donțu (n. 20.09.1920, în Basarabia) a fost deportat împreună cu soția, Ecaterina, și cu cei doi copii, Greta și Gelu, din satul Jamu Mare, jud. Timiș, la Perieții Noi – Fundata.

Material realizat cu sprijinul Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenţei

PRESEDINTELE UNGARIEI,ADER JANOS SI SOTIA SA PARTICIPA SAMBATA LA SUMULEU CIUC – HARGHITA,LA PROCESIUNEA DE RUSALIILE CATOLICE!

3 iun.

Preşedintele Ungariei, Ader Janos, şi soţia sa participă, sâmbătă, la Şumuleu Ciuc, din judeţul Harghita, la procesiunea de Rusaliile Catolice. Familia prezidenţială este însoţită de către vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt, şi de alţi oficiali de la Budapesta.

Oficialii ungari s-au alăturat pelerinilor și nu au doritsă facă declaraţii, fiind o vizită privată în România.

Ader Janos şi soţia sa s-au oprit, sâmbătă mai întâi la Biserica Franciscană din Şumuleu Ciuc, unde, potrivit tradiţiei, credincioşii se roagă la statuia Făcătoare de Minuni a Fecioarei Maria.

ROLLAND GARROS:SIMONA S-A CALIFICAT IN OPTIMI!

3 iun.

Simona Halep s-a calificat sâmbătă în optimile turneului de la Roland Garros după ce a învins-o în două seturi pe rusoaica Daria Kasatkina (28 WTA).

Românca a dominat de la un cap la altul primul set, reușind să câștige partida cu scorul 6-0, 7-5, într-o oră și 18 minute.

Este pentru a treia oară când sportiva româncă se califică în optimile de finală ale acestui turneu.

În optimi, Halep o va întâlni pe jucătoarea spaniolă Carla Suarez Navarro (23 WTA) care a învins-o pe rusoaica Elena Vesnina, scor 6-4, 6-4.

Halep şi Navarro s-au mai întâlnit de 11 ori de-a lungul timpului, Simona conducând cu 6-5 la meciurile câștigate.

Calificarea în optimi este recompensată cu 200.000 de euro şi cu 240 de puncte WTA.

Simona Halep a fost finalistă în 2014 la Roland Garros, iar a ediţia trecută a ajuns tot în faza optimilor.

Tot sâmbătă, perechea Irina-Camelia Begu/Saisai Zheng (România/China) s-a calificat în optimile de finală ale probei de dublu de la Roland Garros după ce a învins perechea Abigail Spears (SUA)/ Katarina Srebotnik (Slovacia), cu 1-6, 6-4, 6-3 după o oră și 39 minute de joc.

În optimi, Begu și Zheng vor înfrunta perechea chineză Ying-Ying Duan/Shuai Peng, care au învins cuplul rus Daria Kasatkina/Irina Hromaceva cu 6-1, 6-3.

Pentru calificarea în optimi, românca și chinezoaica și-au asigurat un cec de 39.000 euro și 240 puncte WTA.

IN CAZUL COPIILOR SMICALA INTERNATI IN GULAGUL HITLERLANDA.MUKLES DIN PARTEA GAULEITERUL NAZI,KLAUS WENER JOHANNIS,TRAFICANTUL DE COPII ,MUKLES DIN PARTEA LUI SORIN GRINDEANU,EXPERIMENTUL „LEBENSBORN”FINLANDEZ ASUPRA COPIILOR FAMILIEI SMICALA!

3 iun.

Imagini pentru IOHANNIS,GRINDEANU ,POZE

 

În ciuda unei delegații parlamentare românești care s-a deplasat zilele acestea la Helsinki și Tampere pentru a negocia cu autoritățile finlandeze respectarea drepturilor copilului, ale omului, în Cazul Smicală, ieri, de 1 Iunie, Ziua lor, doctoriței Camelia Smicală, mama celor doi micuți răpiți în urmă cu un an, Mihai și Maria, nu i s-a permis nici măcar să le transmită telefonic `La Mulți Ani!” propriilor săi copii. Așa a fost și de ziua lor de naștere, și de cea de nume, și de ziua mamei, și de Sfintele Paști, și de Crăciun… Dacă cineva credea că Moș Crăciun e stabilit de bună voie în Finlanda, acum e clar că se află acolo prizonier, încarcerat în lagărele finlandeze din Hitlerlanda.
Primul ministru al României, Sorin Grindeanu, a dat ieri, pe Facebook, o Hotărâre de Guvern istorică: „HOTĂRÂRE DE GUVERN: AZI TOȚI COPIII SĂ FIE FERICIȚI!”. Ce ne facem însă, domnule prim ministru, că doi „nereeducați” nu v-au putut asculta? Maria și Mihai Smicală, deținuți în Gulagul Copiilor din Finlanda, nu pot fi fericiți. Poate că un telefon din partea Dvs – așa cum v-a solicitat Coaliția Pentru Familie – le-ar fi schimbat starea profundă de nefericire. Le-ar fi demonstrat că vă pasă de copiii României și le-ar fi dat speranță că vor putea fi liberi, într-o bună zi. Cât mai curând, după cum ne dorim!
O simplă cerere de a vorbi la telefon cu cei doi copilași români – ținuți separat, în două instituții distincte ale lagărului – ar fi obligat autoritățile obtuze finlandeze să trateze cazul cu mai mare atenție, poate chiar și cu deferență, iar copiilor le-ar fi adus o întârire sufletească atât de necesară pentru starea în care se află. Pentru că da, e suficient să asculți înregistrările copiilor de la cea mai recentă vizită a mamei, permisă după două luni (!), ca să înțelegi că acești doi copii se află într-o stare disperată. Nu trebuie să fii psiholog, finlandez sau nu, ca să realizezi asta. Cele câteva minute de conversație ar fi suficiente să spargă și o inimă de piatră, să caute și ultima rămășiță sufletească din cotloanele interioare ale vreunui demnitar, și să-l determine să acționeze.
Dar finlandezii se pare că mișună pe suprafață pământului ca produse ale unei experiment social și biologic gigant, de care noi nu am avut habar: trăiesc fără inimă. Le-a fost extirpată. În ei nu mai ciocăne undeva ascuns nici măcar ultima rămășiță de umbră a Mareșalului Mannerheim, de care România a fost legată prin lupta similară dusă împotriva celor două oribile dictaturi ale secolului trecut: cea bolșevică și cea nazistă. Noblețea și demnitatea Mareșalului Mannerheim s-a stins în Finlanda. Omenia a apus. Altfel nu se poate explica cum, deși prin conducătorul lor suprem au respins ocupațiile naziste și bolșevice, astăzi se fac demni urmași ai programelor antiumane ale celor două aparate diabolice: internarea copiilor în sisteme concentraționare de modificare a sufletelor, asemănătoarea Lebensborn-ului și „Experimentului” Gulag.
Există ciudățenii mai puțin cunoscute public despre încântătoarea Finlandă. Una dintre acestea: Finlanda s-a aflat adeseori în topul european al infanticidului –  mame care își ucid copiii. În epopeea națională finlandeză, Kalevala, despre care se afirmă că a jucat și joacă un rol important în dezvoltarea identității lor naționale, personajul principal, eroul zeificat Väinämöinen, face apologia infanticidului, ordonând ca Marjatan poika, fiul lui Marjatta, să fie înecat în mlaștină. Ceva, acolo, a provocat niște modificări macabre în mentalitatea finlandeză, care nu răzbat în prezentările PR-istice fabuloase despre frumusețile și perfecțiunea Finlandei. Fostul soț al Cameliei Smicală, Petri Jalaskoski, tatăl degenerat al celor doi copii frumoși, Mihai și Maria, era un adept al unei „metode” autohtone de a câștiga supunerea lor: introducerea copiilor cu capul sub apă în cadă, până la limită, „până imploră mila” – pentru a-l cita pe torționar -, pentru a ști cine este „stăpânul” de care trebuie să asculte.
„Metoda” de „waterboarding”, practicată și asupra deținuților de la Guantanamo, este considerată și condamnată pe plan internațional – de lumea civilizată, desigur – drept o tortură odioasă. Este doar unul dintre motivele pentru care Camelia Smicală – unul dintre cei mai apreciați medici români din Finlanda, conform rapoartelor instituțiilor medicale unde profesează – a solicitat divorțul de acest personaj. Ciudățenia mentalității bolnave finlandeze merge mai departe: Jalaskoski însuși a recunoscut în față unor autorități ale „protecției copilului” că este adeptul acestei practici. Cu toate acestea, tot mama româncă a fost condamnată și copiii separati de ea și între ei, sub acuzația oficială că ar avea „o relație prea afectivă cu copiii” și, respectiv, că Mihai, de 11 ani, ar influența-o pe sora lui mai mică, Maria, de 10 ani, împotriva tatălui. „Cu alte cuvinte, o mamă este acuzată că își iubește copiii!”, după cum observă Coaliția Pentru Familie în Apelul către Președintele și Premierul României. Are dreptate doamna ambasador a Finlandei în România, Paivi Pohjanheimo, care argumentează superior de ce sunt copiii luați de la mamă pentru reeducare prin afirmația că „avem culturi diferite”… Da, avem culturi diferite: una a urii, alta a dragostei…
Pentru că bieții copii chinuiți, după divorțul părinților, nu mai voiau efectiv să meargă la tatăl lor în perioada alocată legal – și nu e de mirare de ce – mama a primit amenzi din partea unui singur judecător de… 40.000 de euro. O fi torționarul Jalaskoski, exponentul „culturii diferite” a doamnei ambasador, un tip care se declară fără venit deși derulează afaceri în România, vreun securist finlandez protejat de sistem? Este o pistă de investigat…
Un adversar care se simte inferior va pierde mai repede bătălia indiferent de resursele sale militare, dădea de înțeles Mannerheim. Se simt autoritățile române inferioare celor finlandeze? Care ar fi motivul? Nu știu, dar unul cu siguranță există dacă nimeni din Guvernul României nu l-a pus la punct pe ministrul de Externe finlandez când acesta s-a apucat să dea lecții de democrație românilor prin intermediul unui babuin. Sunt curios cum o va întoarce acum Timo Soini când va ajunge la București pentru a-l însoți pe primul ministru finlandez, Juha Sipilä, interesat în câteva contracte de mare interes (sute de milioane de euro, poate chiar mai mult) atât pentru Finlanda cât și pentru România. Pentru că tot vorbim de resurse, este cazul să semnalăm că aceste contracte țin de plasarea unor transportoare blindate „Patria” și a unor elicoptere „Puma”, României, acestea din urmă pentru reparații. Dar ce-ar fi să nu mai vină? Sau ce-ar fi ca, în semn de apreciere a statutului României de membră cu drepturi depline a Uniunii Europene, să-i elibereze doi cetățeni?
Timo Soini, un tip de dreapta, adversar declarat al avorturilor și homosexualității, este co-fondatorul și șeful Partidului Finlandezilor. Vă imaginați înscrierea la tribunal în România al unui „Partid al Românilor”? Oooo, cred că ar fi scandal internațional, dacă nu chiar intergalactic! Toată gașcă cea vestită a întreg Ghedeseului și Soroșelului ar sări în aer. Și totuși, babuinul nostru ghedesist, Cătălin Avramescu, fostul ambasador al României în Finlanda – unul dintre principalii vinovați de suferințele de azi ale copiilor răpiți și de întreaga soartă a Familiei Smicală – nu s-a sfiit să devină vasul comunicant, respectiv uretra, sau mai curând nefridiul, intolerantului politician finlandez. Când este vorba de a infesta România, gândacii ei de bucătărie, păduchii, nevertebratele ei nu se mai uită în blana cui se cocoață. În completare trebuie subliniat că da, există rasism împortiva românilor în Finlanda. De ce? Pentru că finlandezii educați doar prin „cultura” tv și a propagandei media dezvoltate de valeții lor unguri consideră că românii sunt romi – țigani! – după cum o demonstrează și un clip promovat pe pagina oficială de Facebook a Ambasadei Finlandei în România. Și-atunci, vezi Doamne, cultura lor este „superioară” aceleia țigănești, respectiv românești, nu-i așa? (Apropo și în paranteză: când o să admită Ministerul Sănătății că majoritatea victimelor epidemiei de rujeolă provind din mediile comunității rome?)
I-a castrat cineva pe funcționarii români? De ce nu se bat pentru doi cetățeni ai lor, minori, aflați într-o situație disperată? Dar pentru copiii familiilor Racolța/Barbu, Brădeanu, Hermina Gheorghe, Dina Stelica, și alții, și alții? Se invocă faptul că țara de reședință a minorilor are întâietate. Dar când această țară de reședință calcă în picioare, cu nerușinare, în cazul nostru, dreptul inalienabil la exercitarea religiei, când încalcă timp de doi ani Convenția de la Viena și – așa cum expune revista Societății de Științe Juridice din România într-o analiză detaliată -, Convenția ONU privind Drepturile Copilului și Declarația Universală a Drepturilor Omului, baze ale coexistenței planetare, ce este de făcut?
Oare autoritățile României nu știu că umilirea unui singur membru al nației umilește întreaga națiune? Cum ar fi ca unul dintre copiii domnului Grindeanu să fie maltratat la școală? Bănuim că ar sări să-și apere un prunc al familiei. Maria și Mihai – copii maltratați fizic și psihic – nu sunt numai copiii doamnei Camelia Smicală. Ei sunt copiii României. Conduse azi, cel puțin în acte, de dl. Grindeanu și de dl. Iohannis.
Nu este târziu nici acum ca primul ministru să asculte vocea reprezentanților a peste 3.000.000 de români.
Facem apel în primul rând la oficialii finlandezi responsabili, și poate chiar și cu suflet, care realizează unde poate această criză. Nu vrem să credem că toți finlandezii și-au pierdut inima. Eliberați copiii Smicală!
Pe lângă idealurile și lupta comună cu același inamic, un alt motiv de coeziune româno-finlandeză (sau invers) ar fi că Finlanda sărbătorește anul acesta centenarul de când s-a despărțit de imperiul rus, la fel ca și România, în parte, la anul, ca să nu mai vorbim de faptul că avem răni sângerânde similare în coaste, care sunt Karelia și respectiv Basarabia.
Dacă este vorba că România trebuie să conlucreze cu Finlanda pentru a-i preda ștefeta la președinția Consiliului Uniunii Europene în 2019 și Finlanda să facă bine și să conlucreze cu autoritățile României asigurând unor cetățeni europeni dreptul la viață, la liberă circulație și la libertate. Dacă nu, vai și amar va fi de „buna cooperare”…

STRIGATUL DE DISPERARE A COPIILOR SMICALA:”VREM ACASA!”. FLORIN CHILIAN PROPUNE ROMANILOR SA LE SPUNA COPIILOR „LA MULTI ANI PE FACEBOOK!”

3 iun.

Doctorița româncă din Finlanda Camelia Smicală a avut voie, ieri, să-și vadă copiii, Maria și Mihai, de 10 și 11 ani, ținuți separat în două „centre de plasament”, pentru prima oară în două luni de zile. Discuțiile cu cei doi copii sunt de un impact emoțional extraordinar și relevă dorința lor fierbinte de întoarcere acasă, la mama lor, după cum puteți asculta în înregistrarea pe care o publicăm în exclusivitate.
În Finlanda, minorii pot decide pentru soarta lor în diferite cazuri începând cu 10 ani. Atunci de ce sunt încă ținuti închiși, este o întrebare la care va încerca să afle răspunsul mâine, delegația de parlamentari români de Diaspora care se deplasează la Helsinki și Tampere, unde au loc încălcările grave ale drepturilor celor doi copii și ale mamei lor.
Autoritățile finlandeze invocă noțiunea de „confidențialitate” pentru a nu răspunde la această întrebare de când au fost răpiți copiii.
Avocata Maria Bornea, care a formulat o opinie pertinentă privind acest caz, publicată de Juridice.Ro, afirmă că „se invocă confidentialitatea ca să se ascundă, să nu răspundă concret la toate problemele. Poate exista confidențialitate doar referitor la unele aspecte din intimitatea familiei, dar nu și la măsurile luate de autorități referitor la astfel de situații, deoarece autoritățile trebuie să acționeze doar legal, iar legile nu sunt confidențiale. Ele trebuiesc făcute publice la fel ca și absolut toate măsurile luate în baza legilor aplicate. Modul de creștere, îngrijire, educare a unor copii institutionalizați, precum și motivele concrete în baza cărora au fost luați de acasă, ei fiind și cetățeni romani, nu pot fi secrete. Trebuie să se poată verifica modul cum sunt aplicate conventiile internationale, legile finlandeze, dar și cele romanești.”
Privind aceste probleme, ActiveNews a realizat un interviu exclusiv cu unul dintre membrii delegației, deputatul Doru Coliu, pe care îl vom prezenta în ediția noastră de mâine.
Totodată, pentru că ne apropiem de 1 iunie, pe pagina de Facebook Solidaritate pentru Dr. Camelia Smicală si copiii ei a apărut o propunere venită de la artistul Florin Chilian, pe care o redăm și noi:
„O idee excelentă indusă de mesajul de solidaritate al artistului Florin Chilian cu Familia dnei dr. Camelia Smicală: De 1 iunie să le spunem „La Mulți Ani!” puilor de români răpiți și închiși de Finlanda! Ziua copilului e și ziua lor, a fraților Maria și Mihai Smicală, de 10 si 11 ani, acum separați și ținuți după gratii în „centre de plasament” distincte. Un mic video de la fiecare, cu un „La Mulți Ani, Maria și Mihai!” și orice gând al nostru pentru micuți. Apoi le adunăm de pe FB și le punem într-un filmuleț pentru ei dar și pentru inimile de piatră ale autorităților finlandeze. Poate le spargem! Propunem ca taguri #1iunie , #Finlanda, #Smicala,#FreeMariaAndMihai. Ce ziceti? Daca va place ideea, dati mai departe. Si nu uitati de tag-urile propuse pe #1iunie!”

PATRIARHIA ROMANA SI SOLIDARITATEA INTERNATIONALA ALATURI DE MULT INCERCATA FAMILIE SMICALA A CAREI COPII SUNT INCHISI IN GULAGUL DE EXTERMINARE DIN FINLANDA!

3 iun.

Deputații de Diaspora Doru Coliu și Matei Dobrovie, însoțiți de președintele Comisiei pentru Românii de Pretutindeni din Parlamentul României, Constantin Codreanu, au efectuat o vizită de trei zile în Finlanda, încercând să înduplece autoritățile finlandeze să respecte legea și să redea mamei lor, doctorița Camelia Smicală, copiii ei minori, Maria si Mihai, acum separați și internați în centre de plasament din orașul Tampere. Din păcate, finlandezii s-au dovedit la fel opaci ca și până acum, după cum puteți afla din sinteza deputatului Constantin Codreanu, mai jos.
Camelia Smicală: „Aveți grijă de copiii dvs, luați-i in brate, iubiți-i!”
Și europarlamentarul român Maria Grapini și-a transmis mesajul de solidaritate cu cei doi copii: „Aș vrea ca toti copiii să fie, de 1 Iunie, lângă părinții lor. Gândul îmi zboară către Finlanda, la Camelia și copiii ei, Mihail și Maria, care nu pot sa-si strângă în brațe mama și nici ei, copiii, nu se pot juca și nu pot să se îmbrățișeze”, a scris eurodeputată. „Dragii mei, Mihail și Maria, aș vrea ca ziua reunirii să fie aproape, mă lupt pentru asta și o fac neîntrerupt! Pe lângă demersurile oficiale, mă rog să fiți sănătoși, să aveți parte de ani buni și frumoși alături de mama voastră și să ștergeți din memorie urâtul acestei experiențe nefericite! La mulți ani, copii, aveti încredere în Dumnezeu și în oamenii care doresc să vă ajute, că se va rezolva și veți fi alături de mama voastră!”, le-a urat Maria Grapini.
Camelia Smicală, mama celor doi copii prigoniți, a transmis la rândul său un mesaj emoționant românilor, filmat la Ambasada României din Helsinki. „Aveți grijă de copiii dvs, luați-i in brate, iubiți-i!”, și-a încheiat mama vitregită mesajul, pe care îl redăm mai jos.
Constantin Codreanu: Luptăm împreună în continuare!
„În a treia zi a delegației în Finlanda, ne-am întâlnit la Parlamentul finlandez (sediul temporar, sediul permanent se află în proces de reabilitare) cu președintele, vicepreședintele și membrii Comisiei Afaceri Sociale. Ulterior, ne-am reîntâlnit cu doamna Camelia Smicala și cu avocatul acesteia la sediul Ambasadei noastre din Helsinki.
Ne întoarcem acasă. Plecăm cu satisfacția unui progres mic, dar important – acceptul autorităților finlandeze de a organiza o întâlnire între copiii Cameliei Smicală și E.S., Ambasadorul României în Finlanda, domnul Razvan Rotundu, după doi ani de încercări.
Regretăm profund faptul că nu ni s-a permis și nouă să îi vedem pe Maria și Mihai. Ar fi fost un gest util de bunăvoință din partea finlandezilor.
Evident, nu ne oprim aici. Demersurile noastre legate de acest caz dramatic vor continua.
Le mulțumesc reprezentanților României la Helsinki pentru ajutor în organizarea acestei vizite! Le mulțumesc colegilor mei de delegație pentru implicarea activă și întrebări care au pus, de multe ori, în dificultate autoritățile finlandeze! Le mulțumesc tuturor care ne-au trimis mesaje de sprijin în toată această perioadă! (…) Luptăm împreună în continuare!”

 

https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Ftrinitastv%2Fvideos%2F675246075993392%2F&show_text=1&width=560

 

 

https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Finconstantin%2Fvideos%2F10155268001152226%2F&show_text=1&width=560 https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fiuliana.rozalia%2Fvideos%2F1679872345370393%2F&show_text=0&width=560

PRESEDINTELE ASOCIATIEI PRO-VITA BUCURESTI, BOGDAN STANCIU LA SUMMIT-UL FAMIILOR DE LA BUDAPESTA:”O MARE PARTE DIN”ELITELE INTELECTUALE ALE BURGHEZIEI SOCIALISTE”ROMANESTI SI-AU PIERDUT DEMNITATEA CRESTINA SI EUROPEANA SI TRAIESC INTR-O ADMIRATIE MIMETICA FATA DE „CULTURA MORTII” SI DICTATURA RELATIVISMULUI!””

3 iun.

Așa cum ActiveNews anunța la vremea respectivă, în perioada 25 – 28 mai a avut loc la Budapesta Summit-ul Familiei, eveniment internațional cu privire la politicile și activismul pro-familie, de la lideri internaționali în domeniu.
România a fost reprezentată de domnul Bogdan Stanciu, președintele Asociației Pro-Vita București, care a vorbit auditoriului pe 27 mai.
Iată cele mai importante extrase din discursul său, intitulat: „România la răscruce: bătălia pentru familie și pentru modelul civilizațional European”
„Astăzi, România este în fruntea bătăliei pentru familie și pentru păstrarea modelului civilizațional european, fondat pe uniunea maritală și pe familii independente și puternice. Ne pregătim pentru un referendum care să înscrie în Constituție definiția corectă a căsătoriei și a familiei. Dacă vom reuși, ne vom alătura unei tendințe, care de-acum a devenit certitudine, a statelor din Estul Europei care caută să protejeze instituțiile sociale fundamentale – așa cum a făcut și Ungaria acum câțiva ani. Între timp, Curtea Europeană de Justiției judecă un caz în care un bărbat român, căsătorit cu alt bărbat, a cerut instanței să definească exact ce înseamnă termenul de „soți”. Decizia va afectat toate țările din bloc.
[…] România este o țară europeană. Și nu este o țară europeană pentru că a intrat în Uniunea Europeană, ci pentru că aparține din punct de vedere cultural, uman și geografic marii familii a popoarelor europene, familie care nu poate fi restrânsă la grupul de țări care au încheiat o alianță politică și economică denumită Uniunea Europeană.
Cu toate acestea, România este membră a Uniunii Europene și a responsabilitatea ca stat și ca națiune, să împiedice transformarea acestei alianțe într-un proiect ideologic anti-creștin și implicit, anti-European.
Cu toate acestea, o parte din poporul român și din nefericire, o mare parte din elitele intelectuale, umilite și sărăcite în timpul experimentului comunist, și-au pierdut demnitatea creștină și europeană și trăiesc într-o admirație mimetică față de ceea ce ei consideră a fi „adevărata Europă”, de fapt „cultura morții” denunțată de Papa Ioan Paul al II-lea, dictatura relativismului  de care avertiza Papa Benedict al XVI-lea, care include din păcate, și Occidentul.
Asta s-a întâmplat pentru că Vestul care ni s-a prezentat după căderea comunismului a fost de fapt un Mc-meniu ideologic oferit de ONG-uri finanțate de milionarul american George Soroș sau grupuri de interese asemănătoare.
Primele ONG-uri românești, prima generație de cărturari școliți în străinătate, primele proiecte civice au fost realizate sub tutelajul ideologic al stângii progresiste din Occident. Societatea noastră civilă care fugea de comunism a fost patentată ideologică de către oamenii lui Soroș, cu consecințe greu de șters după 27 de ani.
Prin urmare, efortul de a salva instituțiile fundamentale ale societății, în special familia, sunt considerate, încă, de o parte a intelighenției românești ca fiind …anti-europene, anti-occidentale și chiar comuniste.
Faptul că regimul comunism, după ce a abolit avortul, a decis – conștient fiind de consecințele sociale ale actului, să-l limiteze strict, a creat o iluzie: aceea că avortul ar fi un „drept al omului”, pe care doar niște comuniști ar fi capabili să-l interzică.
Această iluzie a fost menținută de către noii comisari ideologici care au preluat controlul societății civile românești, profitând de susținerea financiară a fundațiilor domnului Soroș și de ce să n-o admitem, din partea unor ambasade occidentale care au părut mai interesate în distrugerea morală a României decât de reprezentarea diplomatică a țărilor lor. De aceea am avut și încă avem o luptă dificilă în a explica lucrurile evidente: prima, că nu putem reduce Europa la o modă ideologică trecătoare. Nu trebuie să confundăm Europa, cu istoria ei de milenii, dintre care 2.000 în credința creștină, cu fantezii ideologice și cu „religia sexualității” care a făcut ravagii pe continent în ultimii 50 ani.
Apoi, să pricepem că noi românii, noi est-europenii, cu bunele și relele noastre, suntem la fel de europeni ca și francezii, britanicii și spaniolii. A fi european e un dat istoric și cultural și nu are nevoie de validarea Bruxelles-ului, a Strasbourg-ului sau chiar mai puțin a ONG-urilor care au ieșit din pălăria domnului Soroș și a prietenilor săi ideologici.
Asta este de fapt, toiul muncii pe care am dus-o în acești ani. Și lupta pe care o ducem și de-acum înainte: să eliberăm societatea civilă din captivitatea ideologică, să convingem România că muzica de sirenă a ideologiilor nu este o alternativă și că viitorul Europei depinde doar de viitorul națiunilor europene și de identitatea culturală și religioasă a acestora.
Dacă aceste națiuni își pierd identitatea, atunci își vor pierde valorile pe care s-a construit istoria Europei: Europa însăși va înceta să existe.[…]
Referendumul va fi un test important și sunt convins că trecându-l cu bine, România va face un pas important, ca societate și ca stat, înspre devenirea vocii de care Europa și civilizația occidentală are nevoie”

Romania at the crossroads: the battle for family and the European civilization model.

Speech delivered by Mr Bogdan Stanciu, President of PRO VITA Bucharest, at the 11th edition of the World Congress of Families, Budapest, May 27th, 2017.PRO VITA Bucharest is a non-governmental and non-profit organization, with a Christian and social profile, which aims at promoting the values of human life since conception, of family and parental vocation, by means of efficient education, civic involvement and legal issues. PRO VITA also is a member of Sallux – formerly European Christian Political Foundation

 

Ladies and Gentlemen,

Today, Romania is at the forefront of the battle for family and for preservation of the European civilization model, grounded on the marital union and on strong and independent families. We prepare ourselves for a referendum to inscribe in the Constitution the correct definition of marriage and family. If we succeed, we will join a trend, which has now become certain, of States in Eastern Europe to protect the fundamental social institutions – as Hungary did a few years ago as well. In the meantime, the European Court of Justice considers a case in which a Romanian man, married to another man, asks the Court to exactly define what the term ‘spouses’means. The decision will affect all countries in the bloc.

Therefore, I am sure you want to know something about us.

Romania is a country where most people express, both at the census and when asked in sociological surveys, faith in God and belonging to a Christian denomination, mostly to the Orthodox Church.

Also, Romania is a European country. And it is not a European country because it joined the European Union, but is an European country that belongs to the cultural, human and geographical great family of the European peoples, family that cannot be restricted to the group of countries that have concluded a political and economic alliance which is called the European Union.

Nevertheless, Romania is also a member of the European Union, and has the responsibility as a State, as a nation, to prevent the transformation of this alliance in a non-Christian ideological project and implicitly anti-European.

However, part of the Romanian people, and unfortunately much of its intellectual elites, humiliated and impoverished during the communist experiment, lost Christian and European dignity, living in mimetic admiration to what they consider to be „the true Europe”, actually the „culture of death” denounced by Pope John Paul II (the second), the „dictatorship of relativism” which Pope Benedict XVI (the sixteenth) warned about, which included, unfortunately, the West.

This happened also because the West that we were shown after the fall of communism was actually an ideological Mc-menu offered by NGOs funded directly by the American billionaire George Soros or interest groups similar to it.

The first NGOs in Romania, the first generation of Romanian scholars abroad, the first civic projects were made under the ideological tutelage of the Western progressive left political wing. Our civil society fledgling communism was ideologically “parented” by Soros people, with consequences difficult to erase even 27 years after the Revolution.

Therefore, the effort to save the fundamental institutions of society, especially the family, have been still considered by a part of the Romanian intelligentsia as… anti-European and anti-Western, even communist.

The fact that communism, after legalizing abortion, decided, being aware of the social consequences, to strictly limit it, has created an illusion: that abortion was a „human right” that only some Communists would be able to prohibit.

This illusion was maintained by the new ideological commissioners undertaking control over the Romanian civil society, taking advantage of the financial support of Mr. Soros foundations and, why not admit it, by some Western embassies who seem more interested in the moral destruction of Romanian society than in the good diplomatic representation of their countries. That is why we had and still have to lead a constant and very difficult struggle to explain things that are commonplace and obvious fact:

First, that we cannot reduce Europe to a momentary ideological fashion. We must not confuse Europe, having its history of millennia, of which 2000 years into the Christian faith with ideological fantasies and with a „religion of sexuality” that ravaged the continent in the last 50 years.

Then, to understand that we, the Romanians, we, the Eastern Europeans, with all our good and bad, are as European as the French, British or Spanish.

Being European is a given historical and cultural fact and does not need Brussels, Strasbourg and even less NGOs validation, come out of Mr. Soros hat and his ideological friends.

This is actually the brunt of the work done by us in these years. And the brunt that we carry onward as well: to liberate civil society from the ideological captivity, to convince Romania that the siren song of ideologies is no alternative and that Europe’s future depends only on the future of European nations and on the cultural and religious identity of these nations.

If these nations will lose their identity, they will lose the values ​​that built Europe’s history; Europe itself will cease to exist.

26 years after the communist fall, despite some unhidden efforts of „drawing up” the souls and minds of Romanians, I gladly noticed that the Romanians are a people hard to mellow.

I have seen first as 93% percent of the Romanian students (and their parents) willingly chose to attend confessional religious education courses in public schools in Romania during the first year which called for an express, distinct entry to this class (which called for an optional entry to this class).

Then we had, despite restrictive legislation and an aggressive overt campaign against us, the Coalition for Family first great victory and a first great victory of the Romanian civil society: we gathered over three million signatures to clarify the constitutional text on family and marriage.

A civic initiative that gathered 3 million of signatures collected throughout Romania, under restrictive law on citizens’ initiatives, in a population of about 18 million people, means not only a great civic victory but also sends a strong political message.

After 27 years, the Romanian Orthodox Church, together with almost all Christian denominations in Romania have committed to support a civic approach and implicitly assumed an important role not only for the present but also for the future of Romanian society: that of active actors in the civil society.

Similarly, non-governmental organizations born in Mr. Soros hat and in the shade of some embassies, but who, years in a row, have assumed the role of legitimate civil society in Romania, were put off-side, demonstrating the visible huge rift between their strongly ideological agendas and the Romanian society real agenda.

Political parties in Romania, used to a relatively apathetic society, insensitive to large matters of well-advised doctrine, faced with a situation new to them: Romania troubled by a problem that is not related to material wealth, but to the need of normality. This problem, the family and its protection, by asserting in the Constitution the normal definition of marriage: as between a man and a woman, was the first major doctrinal test for Romanian parties.

Surprises did not fail to appear: The Social Democratic Party, political family member of the European Socialists, has supported this initiative, although the European socialists, as we know, are far from being committed to the cause of defending the family from ideological innovations.

The National Liberal Party, the right-wing Romanian party, member of the EPP (the European Popular Party), has also supported, from the beginning, the civic initiative, although several voices invoking liberalism had explicit position against the Coalition for Family initiative.

ALDE, (The Liberal and Democrat Coalition Party) a relatively recent political group, was also in favor of our initiative, despite the fact that its European political family (the European liberals) is among the most progressive parties in the European Union.

The first unpleasant surprise came from the President of Romania (especially elected byThe National Liberal Party and, hence, an EPP member) who, in a misinformed statement, accused the Romanians, signatories of the civic initiative, of lack of tolerance. In another statement, he said that the civic initiative that gathered the signatures of nearly 20 percent of the voting population in Romania would not have… actually, „penetrated” the Romanian society!

The party that has made the most consistent opposition to the Coalition for the Family initiative was, and here there is no surprise, the „Save Romania” Union, a new political entity, evidently representing the world of NGOs and Romanian public intelligentsia I was talking about during the first part of my speech.

Summarizing, it may be noted that in Romania, our initiative has also helped to an ideological clarification, to a ‘water split’ that will have consequences at European level as well.

Our battle is far from over.

The citizens’ initiative to protect the family and marriage in the Constitution has been validated by the vote of the Chamber of Deputies. There is another political battle in the Senate yet to follow and then the referendum itself.

The referendum will be an important test and I am convinced that, by passing it, Romania will make an important step, as a society and as a State, towards becoming a voice that Europe and the Western civilization needs.

Thank You.

LOUISA JOHNSON – FOREVER YOUNG!

3 iun.

DUA LIPA – LAST DANCE!

3 iun.

JONAS BLUE ft. WILLIAM SINGE – MAMA!

3 iun.

KROKUS – ROCK CITY!

3 iun.

KROKUS – EASY ROCKER!

3 iun.

%d blogeri au apreciat: