Arhiva |

GAULEITERUL NAZI ,PENALUL KLAUS WERNER JOHANNIS,EMISARUL GERMANIEI SI A GLOBALISTULUI MILIARDAR AMERICAN ,EVREUL KHAZAR GEORGE SOROS ESTE VIITORUL ASASIN ECONOMIC AL ROMANIEI CARE A FOST CUMPARATA DE ISRAEL!

15 iun.

ISRAEL  SAU MICA ROMANIE!

Imagini pentru IOHANNIS,ASASIN ECONOMIC,POZE

Am citit, cu mare dificutate, cele 58 de pagini ale “raportului prezidenţial” al lui Klaus Iohannis, intitulat „România lucrului bine făcut” (Doc-Pdf si prezentare dezbatere aici) scrise într-un veritabil limbaj de lemn, luat, direct, din textele rapoartelor prezentate la plenarele şi congresele partidelor comuniste. „România lucrului bine făcut” este o înşiruire de fraze sforăitoare, care nu ne spune nimic despre starea reală actuală a economiei şi societăţii româneşti şi nimic concret despre cum se va schimba această stare în cei 10 ani cât vrea să stea la Cotroceni autorul acestei mostre de demagogie electorală.

Nu aflăm nimic despre sărăcirea şi umilirea la care a fost supus poporul român în ultimii 25 de ani, nimic despre marea hoţie numită “privatizare”, despre modul în care poporul român a fost deposedat de avuţia productivă, de capitalul acumulat din munca lui de-a-lungul istoriei, nimic despre faptul că acest capital, în valoare de peste 500 miliarde de euro actuali, a fost trecut, pe nimic, în proprietatea guvernanţilor, uzurpatori şi trădători, şi a corporaţiilor transnaţionale, nimic despre cele peste 2.000 de miliarde de euro profituri realizate de acest capital şi însuşite de noii lui proprietari, nimic despre distrugerea a mai mult de o treime din acest capital, nimic despre distrugerea a peste 4 milioane de locuri de muncă, despre milioanele de români care au fost, astfel, obligaţi să-şi părăsească ţara şi familile, să lase milioane de copii în situaţia de a trăi fără mamă, sau fără tată, sau fără amândoi părinţii.

 

Nimic despre fatul că datoria externă a României a ajuns la peste 100 miliarde de euro, ceea ce face ca serviciul acestei datorii să se ridice la peste 40 miliarde de euro, ÎN FIECARE AN, adică la aproape o treime din PIB-ul ţării, din toată avuţia creată de români în ţara lor, ÎN FIECARE AN. Nimic despre faptul că un pumn de oligarhi, reprezentând mai puţin de 5% din familiile româneşti, împreună cu câteva corporaţii transnaţionale, au ajuns să deţină în proprietate privată peste 90% din avuţia ţării, în timp ce 90% din familiile românilor trăiesc în sărăcie şi umilinţă, sunt lipsite de capital şi sunt obligate să trăiască din salarii şi pensii de mizerie.

Nu aflăm nimic despre faptul că românii au fost deposedaţi nu numai de fabrici, de uzine şi de bănci, dar şi de suveranitatea lor naţională, de statul lor naţional. Nimic despre faptul că, în România, democraţia este o farsă, că suveranitatea naţională, puterea poltică, nu este exercitată de popor, ci de oligarhi, care controlează şi capitalul naţional şi statul, că statul este instrumentul prin care oligarhii jefuiesc poporul şi îşi apără privilegiile, averile dobândite prin furt şi înşelăciune.

„România lucrului bine făcut” nu ne spune nimic despre modul în care poporului român i se va face dreptate, despre modul în care el, poporul român, va fi despăgubit pentru capitalul de care a fost deposedat prin aşa-zisa privatizare, ca şi de profiturile create de acest capital în ultimii 25 de ani.

Nimic despre cum, cu ce bani, vor fi create cele 4 milioane de locuri de muncă, pentru a-i aduce acasă pe românii plecaţi în băjenie. Nimic despre cum, cu ce bani, va fi reindustrializată ţara şi va fi creată o agricultură care să asigure bunăstarea tuturor românilor. Nimic despre cum va fi oprită scurgerea de avuţie în afara tării, despre cum vom scăpa de datoria externă, despre cum vor deveni românii stăpâni în ţara lor, proprietari ai capitalului creat prin munca lor şi ai profiturilor realizate cu acest capital.

„România lucrului bine făcut” nu ne spune nimic despre cum vor ajunge românii să aibă un stat al lor, cu adevărat DEMOCRATIC, NAŢIONAL, un stat pe care să-l controleze ei, nu oligarhii şi corporaţiile transnaţionale, un stat care să apere drepturile şi interesele celor mulţi, nu ale oligarhilor şi corporaţiilor transnaţionale, un stat DE DREPT al poporului, nu un stat DE DREPT al oligarhilor.
„România lucrului bine făcut” a lui Klaus Iohannis nu va face niciun lucru bun, pentru România şi pentru poporul ei. Dimpotrivă.

La pagina 22 a vorbăriei prezentate drept program prezidenţial, Klaus Iohanis se dă de gol şi ne spune adevăratul său scop, ne spune ce va face el pentru România dacă va ajunge să-i decidă viitorul.
Iată ce scrie Klaus Iohannis, cu mânuţa lui:

“Cred că este necesar să implicăm mai mult comunităţile locale în acest proces de creştere a independenţei energetice a ţării noastre. Din acest motiv, cred că este necesară modificarea legislaţiei, pentru ca o parte din redevenţele către bugetul central să fie reorientate către comunităţile locale şi chiar către proprietarii terenurilor, aşa cum se întâmplă în SUA.”

Sub masca grijii pentru independenţa energetică a ţării şi pentru comunităţile locale, Klaus Iohannis ne spune că, în timpul preşedinţiei sale, nu numai că va continua jefuirea resurselor naturale ale ţării de către corporaţiile private, autohtone şi străine, dar se va trece la o fază nouă, aceea în care poporul român va fi deposedat şi de dreptul de proprietate publică asupra bogăţiilor subsolului.

Am fost deposedaţi de fabrici, uzine, bănci, am început să fim deposedaţi de terenurile agricole şi de păduri şi urmează, sub domnia lui Klaus Iohannis, să fim deposedaţi şi de bogăţiile subsolului.

 

Conform alineatului (3) al articolului 136 din Constituţia României, “Bunurile de interes public ale subsolului……fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice”, iar conform alineatului (4) al aceluiaşi articol, “bunurile proprietate publică sunt inalienabile”, adică nu pot fi vândute, nu pot fi înstrăinate.

Klaus Iohannis, candidat la funcţia de Preşedinte al României, ştie, cu siguranţă, aceste prevederi ale Constituţiei României. Ştie, de asemenea, tot cu siguranţă, că, în SUA, proprietarul unui terten este şi proprietarul bogăţiilor de sub ale teren. De aceea, în SUA, cei care exploatează bogăţiile subsolului plătesc redevenţă proprietarului terenului, nu statului, adică poporului. În România, conform actualei Constituţii, singurul proprietar al bogăţiilor subsolului este poporul român, prin statul său naţional.

Pentru a ajunge la situaţia de a plătii redevenţe proprietarilor terenurilor, “aşa cum se întâmplă în SUA”, va trebui modificată legislaţia, astfel încât proprietarii terenurilor să devină şi proprietarii bogăţiilor subsolului, aşa cum se întâmplă în SUA.

Aceasta este adevărata “viziune” a lui Klaus Iohannis asupra viitorului României. Vor continua vânzările şi retrocedările de terenuri şi păduri, o parte din ce în ce mai mare din teritoriul naţional al românilor va intra în proprietatea străinilor, bogăţiile subsolului vor fi declarate de interes PRIVAT, printr-o lege, sau printr-o ordonanţă de urgenţă, astfel încât vor trece şi aceste bogăţii în propeietatea străinilor. Să nu ne mai încurcăm cu contracte de concesiune, cu redevenţe şi tot felul de piedici în calea liberei dominaţii străine asupra coloniei numită România.

Iată ce ne pregăteşte Klaus Iohannis!

Klaus Iohannis încurcă rău de tot borcanele. România nu este SUA. Poporul român nu este popor american. Poporul român nu s+a format acum 200 de ani, din oameni veniţi de aiurea, care s+au autoîmproprietărit cu pământul luat de la indieni exterminaţi, cu ajutorul forţei. Poporul român este stăpân pe teritoriul lui naţional de la începutul lumii. Bogăţiile subsolului teritoriului naţional sunt ale întregului popor român. Ele au fost apărate cu sângele TUTUROR românilor. Ele nu pot face obiectul proprietăţii PRIVATE, “aşa cum se întâmplă în SUA”. Ele aparţin TUTUROR romanilor şi trebuie exploatate în beneficiul TUTUROR românilor. În vecii vecilor. Aşa cum scrie în CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR.

 

Constantin COJOCARU
30.09.2014

„Mişcarea RADICALĂ-REBELIUNEA CIVICĂ” : https://www.facebook.com/groups/miscarea.radicala.rebeliunea.civica/permalink/591597544300643/

BREAKING NEWS CU CEAUSESCU SI JOHANNIS:”VIZITA ISTORICA „A LUI KLAUS WERNER JOHANNIS ARANJATA DE SERVICIILE SECRETE SI AJC,IN USA O GOGOASA UMFLATA DE PROPAGANDA MEDIA A NOII SECURITATI A PUPENKLAUSILOR JOHANNISTI!

15 iun.

    Salt de 48 de ani, contexte diferite               Breaking news cu Ceaușescu […]

 

Salt de 48 de ani, contexte diferite

              Breaking news cu Ceaușescu și Iohannis

Image may contain: 3 people, people smiling, people on stage and text

La 2 august 1969 preşedintele Richard Nixon, republican, a venit în România, fiind invitat de şeful statului român la acea vreme, Nicolae Ceauşescu.

A fost prima vizită oficială a unui preşedinte american în Europa de Est, din toate timpurile, peste un milion de oameni, întinşi pe DN 1 de la Aeroportul Otopeni, până în centrul oraşului, i-au aclamat exuberanţi pe cei doi preşedinţi (Ceauşescu, preşedinte al Consiliului de Stat al României), evenimentul a avut un ecou internaţional extraordinar, toate televiziunile din lume l-au transmis în direct, sau în ediţii imediate de ştiri şi n-a rămas deloc în umbra altui breaking news extraordinar din urmă cu 12 zile – primul om pe Lună, astronautul american Neil Armstrong. În acele zile astrale, fiecare dintre cei doi şefi de stat au chibzuit ce au vrut. Preşedintele de la Casa Albă a crezut că, folosindu-l pe Ceauşescu, un lider aparent curajos de dincolo de Cortina de Fier, America va reuşi să zdruncine unitatea monolitică a blocului comunist din Est, ceea ce nu s-a întâmplat aproape două decenii.

În ce-l priveşte, Ceauşescu a fost, în realitate, beneficiarul imediat şi pe termen lung al venirii preşedintelui american în România. Girul primit de la Nixon la Bucureşti şi condamnarea, cu doi ani în urmă, a invaziei sovieticilor şi a partenerilor din Pactul de la Varşovia, i-au asigurat liderului român ascendenţa asupra României şi a românilor vreme de două decenii pline, o ascendenţă ieşită din toate proporţiile.

Ieri, 9 iunie 2017, la sfârşitul unei vizite de lucru de 6 zile în SUA, ca invitat al lui American Jewish Committee, preşedintele României, Klaus Iohannis, a fost primit oficial de către preşedintele SUA, Donald Trump, la sfârşitul convorbirii cei doi şefi de stat au susţinut o conferinţă de presă la Casa Albă. Fiind vorba de o vizită de lucru, preşedintele român nu a fost întâmpinat la sosirea în SUA, la aeroport, de vreun reprezentant al Administraţiei, populaţia Capitalei americane nu a stat pe borduri să salute maşini cu alte steaguri naţionale pe aripile din faţă (o face cu rarisime excepţii), preşedintele român, un pasager anonim într-o limuzină de lux a fost primit direct de către preşedintele Trump la peronul din incinta Case Albe. Prezenţa presei s-a limitat la cei cu acreditări la conferinţa de presă, nicio televiziune americană sau străină, cu excepţia CNN-ului şi a televiziunilor româneşti, nu au transmis live evenimentul.

Marile cotidiene New York Times, Washington Post, Los Angeles Time etc. nu au publicat nimic, televiziunile MSNBC şi CBSN, în video-ştiri de câteva zeci sau 120 de secunde s-au referit exclusiv la comentariile lui Trump despre audierea fostului director FBI, James Comey (prima întrebare de la conferinţa de presă), pe scurt la NATO şi la terorismul sponsorizat de Qatar – absolut nimic despre întâlnirea celor doi preşedinţi, nimic din răspunsurile şi cuvântul preşedintelui României, nimic despre vizele românilor în SUA – chestiune ridicată timid de partea română şi expediată rapid, fără răspuns, de cea americană. În ce priveşte absenteismul cvasitotal al mediei americane faţă de periplul transoceanic al preşedintelui Iohannis, şi mai bizar a apărut faptul, că reputatul cotidian politic de la Washington, The HILL, ziar tipărit şi online, a lui New Communications, Inc., strict specializat în ştiri şi comentarii despre Congresul SUA, Casa Albă şi alegerile prezidenţiale, a publicat o fotografie a celor doi preşedinţi la conferinţa de presă, fără explicaţie, şi doar câteva pasaje din scurtul speech şi răspunsurile lui Trump, numai cele referitoare la Qatar şi Orientul Mijlociu, fără să menţioneze undeva, că este vorba de o conferinţă de presă comună româno-americană. Fără să spună cum îl chemă şi cine este personajul din fotografie, din stânga preşedintelui american (?!), sau că şi acesta a vorbit etc. – o ignorare cel puţin ciudată a părţii române.

Iohannis, ca Neica Nimeni… (a se vedea textul şi fotografia din The HILL, din 9 iunie 2017, ataşate acestui comentariu).

Ce se constată după întâlnirea Trump – Iohannis şi conferinţa de presă comună de la Casa Albă?

Că istoria s-a repetat la Washington, ieri, după cum a decurs în 1969, la Bucureşti. Ieri, preşedintele (şi omul de afaceri de succes) Trump a fost prietenos şi plin de complimente, pentru că a văzut în Iohannis un personaj bun de adus de partea lui în conflictul privind NATO, cu Berlinul, Parisul şi Bruxellesul. A văzut în el un alt potenţial „spărgător” din Est, alături de Polonia, Ungaria, Cehia, cumva Slovacia şi chiar Bulgaria, al blocului celor mari ai Uniunii Europene. Aşa cum Nixon a văzut în Ceauşescu, în 1969, înfăptuitorul unei schisme majore în blocul sovietic.

Totuşi, lucrurile au stat atunci altfel decât acum. Cum spuneam, atunci Nixon nu a câştigat mai nimic, nici n-a slăbit fosta URSS, şi nici n-a ajuns „mai aproape” de China, via Bucureşti. În schimb, tot cum ziceam, Ceauşescu şi-a consolidat enorm propria-i poziţie, dar a făcut şi multe lucruri bune pentru România – preţ de vreo 10 ani, toţi anii ’70, industria a crescut, hrana produsă acasă a fost din belşug, ţara s-a modernizat, politica şi comerţul exterior au funcţionat, milioane de români s-au mutat în case noi, iar viaţa urbană modernă s-a înfiripat, sănătatea, şcoala publică şi educaţia, în general, au fost foarte bune. A fost încheiată edificarea României sociale. Acum, Trump s-ar putea să aibă succes în disputa cu mai marii UE şi, dacă va ţine aproape de el, fără fund în două luntri, şi Iohannis va avea succes – opoziţia va fi ca şi inexistentă şi, poate, va obţine şi un al doilea mandat, în 2019.

Dar, ne îndoim serios că, alături de succesul personal al Iohannis, vom trăi şi o poveste de succes a României.

                       Trump blasts Qatar hours after Tillerson urges end to blockade

hill

President Trump on Friday chided Qatar for funding terrorism, remarks that could complicate U.S. efforts to ease the diplomatic crisis in the Persian Gulf.

“The nation of Qatar has unfortunately been a funder of terrorism, and at a very high level,” Trump said during a press conference at the White House.

Trump’s comments came just hours after Secretary of State Rex Tillerson called for all sides to de-escalate the conflict, and for other Arab nations to end a blockade against Qatar. Tillerson was in the White House rose garden during the remarks.

A senior administration official told reporters later Friday that Trump and Tillerson are „on the same page” when it comes to Qatar. Regarding the blockade, the official said Trump relayed his position privately to Gulf state leaders this week.

„What he said was consistent with what the secretary of State said,” the official told reporters aboard Air Force One.

„He mentioned that he was concerned with the food issue, the family separation issue. But he’s also very concerned about Qatar support for terrorist finance and for supporting extremist ideology and other things, and he wants to see that addressed, too.”

On Monday Saudi Arabia, the United Arab Emirates, Egypt and Bahrain severed diplomatic relations with Qatar and closed all land, sea and air borders. The countries accused its government of supporting extremist groups such as Hamas, al-Qaeda and the Muslim Brotherhood, and for its relations with Iran.

Qatar has so far denied the allegations.

“I’ve decided, along with Secretary of State Rex Tillerson, our great generals, and military people, the time has come to call on Qatar to end its funding,” Trump said Friday.

“They have to end that funding and its extremist ideology in terms of funding. I want all of the nations to stop immediately supporting terrorism. Stop teaching people to kill other people and filling their minds with hate and intolerance.”

Trump — who traveled to Saudi Arabia last month and met with numerous Gulf leaders at a summit of Gulf Cooperation Council nations — said several nations “came together and spoke to me about confronting Qatar over its behavior,” following the conference.

Tillerson took a more diplomatic approach with the regional dispute earlier on Friday. In a four-minute speech at the State Department, he said Qatar needed to address its neighbors’ concerns about terrorist financing, but asked Saudi Arabia, the United Arab Emirates, Bahrain and Egypt to ease the blockade.

The United States relies closely on nearly all Gulf countries involved in the dispute for military operations in the region.

Saudi Arabia and Qatar both have funded rebels fighting in the Syrian civil war, and about 8,000 to 10,000 U.S. troops are at Udeid Air Base in Doha, Qatar’s capital. Udeid Air Base is the largest U.S. base in the Middle East, the forward headquarters of Central Command and the staging area for much of the war against the Islamic State in Iraq and Syria (ISIS).

Bahrain, meanwhile, hosts the U.S. Navy.

U.S. officials have sought to avoid taking sides in the dispute, but Trump earlier this week muddled the administration’s message when he took credit for the decision to cut ties with Qatar, saying his speech in Saudi Arabia calling on Muslim countries to unite against terrorism and Iran was the reason.

“During my recent trip to the Middle East, I stated that there can no longer be funding of Radical Ideology. Leaders pointed to Qatar – look!” Trump tweeted Tuesday.

“So good to see the Saudi Arabia visit with the King and 50 countries already paying off. They said they would take a hard line on funding …. extremism, and all reference was pointing to Qatar. Perhaps this will be the beginning of the end to the horror of terrorism!” he continued later.

The tweets blindsided top U.S. officials who had tried to downplay the issue.

Defense Secretary James Mattis and Tillerson on Monday told reporters it was up to the countries involved to work it out among themselves.

A Pentagon spokesman also on Monday said the United States was “grateful to the Qataris for their longstanding support of our presence and their enduring commitment to regional security.”

                                                                                                                                   Radu TOMA

Sursa: „Cotidianul”

TRATATUL RATIFICAT INTRE ROMANIA SI UKRAINA ,IN 1997 DE EMIL CONSTANTINESCU,PETRE ROMAN,ADRIAN SEVERIN,VICTOR CIORBEA:UN ACT DE INALTA TRADARE DE TARA!

15 iun.

Imagini pentru EMIL CONSTANTINESCU,PETRE ROMAN,ADRIAN SEVERIN,POZE

 

Apariţia, în anul 2015, a volumului „Istoria unei trădări naţionale: Tratatul cu Ucraina”, autor profesorul univ. dr. Tiberiu Tudor, fizician, membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România a încercat să trezească la realitate sentimentul de demnitate națională. Reacția oficială românească (dacă mai poate fi vorba de așa ceva – n.n.) nu s-a ridicat atunci la gravitatea deciziei, dimpotrivă, „operațiile” EuroMaidanului au „anesteziat” total orice urmă de trezire la realitate și orice reacție firească a demnității naționale. Asăzi, în scandalul perpetuu dintre președintele de țară, președinții „partidelor”, alianțelor politice și ale cele două camere ale Parlamentului României, un astfel de subiect este mult prea departe de abordare.

Pentru a înțelege mai bine împrejurările în care România a pierdut teritoriile din componența României Mari, subliniem:
– 23 august 1939 – a fost semnat așa-numitul Pact Molotov-Ribbentrop și anexele sale secrete;
– 26-28 iunie 1940 – U.R.S.S. a înaintat României ultimatumuri în urma cărora românia a abandonat fără luptă: Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța;
– 23 august 1944 – Regele Mihai și camarila complotiștilor a trădat Țara, oferind-o gratuit inamicului în plin conflict militar;
– 10 februarie 1947 – Tratatul de pace de la Paris, unde România nu a fost admisă ca parte cobeligerantă. În plus, „cu o economie distrusă de pe urma războiului, în condițiile unei secete severe, România a fost nevoită să facă față unor obligații economice împovărătoare”[1];
– 20 mai 1997 a fost ratificat tratatul dintre România și Ucraina, prin care erau stabilite granițele dintre cele două state. Fără putință de tăgadă, actul poate fi numit Act de Înaltă Trădare Națională de care se fac vinovate cele mai înalte oficialități ale României acelor ani:
– Președintele României – Emil Constantinescu;
– Președintele Senatului României – Petre Roman;
– Ministrul Afacerilor Externe – Adrian Severin ;
– Prim ministrul României (concomitant și Primar al Capitalei) – Victor Ciorbea
Prin semnarea și ratificarea Tratatului România-Ucraina, România a renunțat la teritoriile sale, depășind chiar prevederile Tratatului impus cu forța de către Aliați.

Ne aflăm în Anno Domini 2017, în ajunul Centenarului Marii Uniri din 1918 și o privire înapoi ne poate aduce aminte că la 77 de ani după abandonarea fără luptă a teritoriilor românești, consecință a ultimatumurilor sovietice din 26-28 iunie 1940 – și la 70 de ani după discreționarele impuneri ale injustului Tratat de Pace de la Paris, România sângerează neîntregită, iar Trădarea de Țară se află ridicată la rang de Politică de Stat. Cineva trebuie să fie tras la răspundere pentru faptele comise, dar cine s-o facă ? Într-o dezbatere publică am amintit auditoriului că România nu a denunțat niciodată prevederile lovite de nulitate ab inițio ale criminalului Pact Ribbentrop-Molotov și anexele sale. Țările Baltice, Polonia, au făcut-o. Chiar dacă frontierele statelor participante la cel de-Al Doilea Război Mondial au fost „țintuite” cu piroanele anului 1947, asta nu înseamnă că nu pot fi revizuite sub un „arbitraj” juridic internațional. Motivația a oferit-o însuși unul dintre protagoniștii învingătorilor, participant la lucrările Tratatului de Pace de la Paris: „Istoria nu cunoaşte până în prezent vreun caz în care, în urmă unui război purtat « pe viaţă şi pe moarte », încheiat cu victoria clară a unei tabere şi capitularea necondiţionată a celeilalte, a învinşilor, primii – învingătorii – să critice rezultatele păcii pe care ei au dictat-o. Şi totuşi, la puţin timp după ce, la 10 februarie 1947, la Paris fuseseră semnate tratatele de pace cu Italia, România, Ungaria, Bulgaria şi Finlanda, unul dintre învingători critică climatul şi modalităţile în care fuseseră luate multe dintre hotărârile înscrise în tratate. Nu era un învingător oarecare, ci chiar un participant important la luarea şi impunerea deciziilor: James Byrnes, secretarul de stat în administraţia americană din anii 1945-1947, care participase personal la luarea deciziilor înscrise în tratatele de pace. Acesta a declarat ulterior: « Ziua de 10 februarie a fost rezultatul unei lungi şi plictisitoare serii de conferinţe, reuniuni, discuţii contradictorii, care s-au derulat într-un climat cu totul altul decât cel cordial, întrerupt de continue suspiciuni nejustificate care au făcut o atmosfera apăsătoare şi au împiedicat că bunele intenţii iniţiale să prevaleze ». în continuare, James Byrnes avertiza că «evenimentul care s-a realizat la 10 februarie ar putea avea o influenţă tragică asupra viitorului lumii », atrăgând atenţia că « tratatele de la Paris nu sunt altceva decât preludiul unor alte catastrofe ». Şi, pentru a îndrepta lucrurile-opina secretarul de stat american-, « nu trebuie să se întârzie [cu revizuirea tratatelor n.n.]; dacă ocazia se prezintă, trebuie profitat – dacă ea nu apare, atunci trebuie provocată»[2]. Dacă tot suntem colonie americană, U.E.-istă, a Noii Ordini Mondiale sau Dumnezeu mai știe a cui, de ce mai marii Țării nu folosesc aces „avantaj”. Răspunsul e simplu și crud: nu se vrea ! (Ion Măldărescu).

Poporul Român cere denunţarea Tratatului cu Ucraina !

La „indicațiile prețioase” ale lui Silviu Brucan, teritoriile patriei-mamă au fost cedate pentru ca România să fie primită în N.A.T.O. România a fost acceptată abia după șapte ani de la comiterea crimei de Înaltă Trădare Națională (ratificarea tratatului) ; etapele principale s-au derulat astfel:
– la 3 mai 1997, avut loc la Kiev semnarea tratatului cu privire la „Relațiile de bună vecinatate și cooperare dintre România și Ucraina”, de către miniștrii de externe ai celor două țări;
– la 2 iunie 1997 președinții celor două țări au semnat tratatul la Neptun;
– la 14 iulie 1997 a apărut Legea 129, de ratificare a acestui tratat.
Prin acest tratat, România recunoștea dreptul de succesiune al Republicii Ucraina asupra unor teritorii românești integrate anterior, prin forță, în fosta Uniune Sovietică. Semnarea tratatului a fost „motivată” ca fiind una dintre condițiile puse României pentru a fi acceptată în N.A.T.O. Practic, Ratificarea Tratatului cu Ucraina s-a produs într-un fel de „discreție” politică, pe care acum, actorii scenei politice de atunci nu o mai recunosc. Moti

În Ucraina sunt înregistrați oficial peste 400.000 de cetățeni de etnie română. Aproape 128.000 locuiesc în regiunea Odessa, în Basarabia de Sud. Când își poate înceta valabilitatea acest tratat Conform Articolului 27 ? „Prezentul Tratat se încheie pe termen de 10 ani. Valabilitatea lui se prelungește automat pe perioade de câte cinci ani, dacă nici una din părțile contractante nu va încunoștiința în scris cealaltă parte despre intenția de a-l denunța, cu cel puțin un an înaintea expirări perioadei de valabilitate respective”. Deși criticat vehement Tratatul nu a fost denunțat până astăzi de partea Română. Poporul Român cere denunţarea Tratatului cu Ucraina, ca fiind un tratat de înaltă trădare!

Comentariile domnului prof. univ. dr. Tiberiu Tudor

1. Politica de stat capitulardă a guvernului Ciorbea

„În anul 1997, imediat după preluarea puterii de către Convenţia Democrată, am fost luaţi prin surprindere de câteva declaraţii contrare interesului naţional pe termen lung ale rectorului Universităţii noastre, profesorul Emil Constantinescu, devenit Preşedinte al României. Printre altele, la conferinţa de la Davos, în ianuarie 1997, şi-a declarat disponibilitatea pentru ceea ce a numit « sacrificiul istoric » – recunoaşterea dreptului de succesiune a Republicii Ucraina asupra teritoriilor româneşti ocupate prin forţă de către defuncta Uniune Sovietică. Trebuie subliniat că aceste declaraţii ale preşedintelui Constantinescu au fost făcute fără un minim mandat, cel din partea Parlamentului României. În discuţiile pe care le-am avut cu profesorul Constantinescu am realizat că este insensibil la ceea ce eu şi mulţi colegi consideram interese naţionale strategice ale României, la est şi la vest. În disperare de cauză şi în regim de urgenţă am constituit şi am înregistrat o formaţiune civică – „Forumul Civic Naţional Român” – menită să stopeze sau cel puţin să dea replica disponibilităţilor de acest fel ale Preşedinţiei şi ale Guvernului Ciorbea care, cu mare repeziune şi eficienţă, s-au constituit în politici de stat capitularde: la est Tratatul cu Ucraina, la vest Ordonanţa Guvernamentală de Urgenţă 36/1997 pentru modificarea şi completarea Legii Învăţământului, printre altele în sensul fundamentării legislative a segregării etnice până la nivel universitar a învăţământului de stat din România.

În Senatul Forumului Civic Naţional Român, în 1997 erau personalităţi importante ale ştiinţei şi culturii române, printre care academicienii: Ion Irimescu, marele nostru sculptor, Leon Dănăilă, şeful şcolii româneşti de neurochirurgie modernă, Sergiu Chiriacescu, preşedintele Consiliului Rectorilor la acea dată, Florin Constantiniu, marele nostru istoric, Vasile Gionea, unul dintre părinţii Constituţiei din 1991, Horia Mazilu, decanul Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti, etc. Din păcate, mişcarea noastră, constituită ad-hoc începând cu martie 1997, nu a putut ţine pasul cu avalanşa acţiunilor Puterii – pe care am descris-o detaliat în carte – şi în iulie 1997, preşedintele Constantinescu a promulgat tratatul. În schimb, în toamna lui 1997 această mişcare civică, predominant universitară, a avut suficientă forţă pentru a bloca articolele antinaţionale ale Ordonanţei 36: spargerea Universităţii « Babeş-Bolyai » nu a mai avut loc, procesul de segregare a învăţământului de stat din România pe criterii etnice nu a putut fi extins şi la nivelul învăţământului universitar, aşa cum o cerea imperativ U.D.M.R.-ul (aflat la guvernare, în cadrul Convenţiei Democrate). Cartea „Istoria unei trădări naţionale – Tratatul cu Ucraina” am scris-o şi pentru a pune la dispoziţia unei viitoare diplomaţii româneşti responsabile argumentele că validarea Tratatului cu Ucraina a fost obţinută de către Putere printr-o amplă manipulare a societăţii româneşti, exprimând voinţa de cabinet a unei camarile şi nu voinţa poporului român, care ar fi trebuit să fie larg consultat, eventual prin referendum, într-o problemă de o asemenea anvergură. Prin delimitarea de o minoritate responsabilă de validarea acestui tratat, diplomaţia noastră va avea legitimitatea denunţării lui, la momentul istoric potrivit”.

2. Pierderea Basarabiei, a ţinutului Herţa şi a Bucovinei de nord la 28 iunie 1940, o rană deschisă a sufletului românesc

„Herţa a fost o culme a abuzului ocupaţiei sovietice din 1940 a teritoriilor româneşti. Dar problema noastră, a contenciosului nostru cu Ucraina, nu este a Herţei, nici a Insulei Şerpilor sau a Platoului Continental al Mării Negre. Problema este cea scandată de Marea Adunare Naţională de la Chişinău – cum a numit Mircea Druc uriaşa demonstraţie naţională anticomunistă din 27 august 1989: « Muntele şi Marea »! Bucureştiul va trebui să înţeleagă ceea ce pentru Chişinău a fost clar de la început. Kievul va trebui să accepte ceea ce înţelege foarte bine: nordul Bucovinei, Herţa, Insula Şerpilor, nordul şi sudul Basarabiei sunt pământuri româneşti, pe care va trebui să le restituie în întregime.
Ucraina este un stat artificial, extins peste orice măsură prin anexiunile sovietice din anii ʼ40 şi includerea în graniţele unionale ale R.S.S. Ucrainene a unor teritorii care au aparţinut tuturor statelor învecinate: Polonia, România, Cehoslovacia şi actuala Federaţie Rusă. Anul 2014 a arătat că Ucraina – indiferent de susţinerea şi interesul geopolitic în această zonă al unor mari puteri – este la limita imploziei, implozie care, mai devreme sau mai târziu, se va produce. Ucraina va avea stabilitate statală numai când se va retrage în graniţele sale etnice istoric justificate. Aşa cum au făcut foste mari puteri ale căror ambiţii fuseseră susţinute de posibilităţile lor într-o mult mai mare măsură decât in cazul Ucrainei: Austria şi Turcia, actualmente state stabile şi surse autentice de stabilitate.

3. Ofensivă, defensivă, capitulare !

În 1989-1990, românii au dus o politică ofensivă. Ei au contribuit din plin la forţarea cursului istoriei, prin voinţa unită a poporului şi a oamenilor de stat care se ridicau dincolo de Prut. Românii au fost, alături de gruzini şi de baltici, în linia întâi a ofensivei pentru demolarea imperiului sovietic. Chişinăul a depăşit prin amploarea manifestaţiilor toate celelalte capitale răzvrătite ale imperiului. Revoluţia naţională anticomunistă a românilor de dincolo de Prut a adus o contribuţie importantă la una dintre marile răsturnări istorice ale acestui secol: prăbuşirea comunismului şi destrămarea imperiului sovietic.
In anii 1988-1989 începuse procesul de destrămare a Uniunii Sovietice. Republicile Baltice, Moldova, Republicile Transcaucaziene şi cele din Asia Centrală îşi revendică independenţa. La 27 august 1989 o jumătate de milion de oameni inundă Chişinăul. Sub flamurile tricolorului mulţimea intonează cu hotărâre Deşteaptă-te Române! Printre pancartele şi pânzele albe ale lozincilor: « Muntele şi Marea » ! După 40 de ani de rezistenţă anticomunistă şi după aproape două secole de rezistenţă îndârjită împotriva deznaţionalizării, românii de dincolo de Prut au conştiinţa naţională intactă. Ei revendică, o dată cu independenţa Republicii Moldova, şi realipirea teritoriilor româneşti ocupate de R.S.S. Ucraina: Muntele (nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, nordul Basarabiei) şi Marea (sudul Basarabiei).

După dezmembrarea Uniunii Sovietice, în decembrie 1991, şi apariţia noilor state independente desprinse din Uniune, problema Teritoriilor Româneşti Ocupate revine stringent în actualitate. Uniunea Sovietică, deţinătoarea titlurilor de suveranitate – contestabile şi ele – asupra acestor teritorii, dispare ca subiect de drept internaţional; apar ca subiect de drept internaţional noi state; printre ele Republica Ucraina şi Republica Moldova. Imediat după eşuarea puciului de la Moscova, când destrămarea Uniunii Sovietice devenise iminentă, sau cel puţin a doua zi după dispariţia Uniunii Sovietice ca subiect de drept internaţional, în decembrie 1991, politica externă a României ar fi trebuit să se orienteze spre aducerea fermă la cunoştinţa comunităţii internaţionale şi menţinerea permanentă în conştiinţa acesteia a faptului că estul şi nordul Moldovei – teritoriu românesc înainte de semnarea Protocolului Secret al Pactului Molotov – Ribbentrop şi de invazia sovietică – se află într-o situaţie identică, din toate punctele de vedere, cu cea a Ţărilor Baltice şi că România cere, la dezmembrarea Imperiului, restitutio in integrum.

4 . În anii ʼ90, românii au reuşit să piardă înfăptuirea Unirii între cele două state româneşti

Roadele formidabilei mişcări naţionale de la Chişinău nu au putut fi culese datorită lipsei de anvergură, clarviziune şi coerenţă a clasei politice de la Bucureşti precum şi datorită apatiei civice a ţării în problemele de interes naţional major. În perioada marilor reaşezări statale din Europa de Est, când porţile istoriei ne-au fost deschise pentru realizarea cu riscuri minime a Unirii şi a recuperării Teritoriilor Româneşti Ocupate, orizontul politic al Bucureştiului nu depăşea, de o parte şi de alta, perimetrul Pieţii Universităţii. Ţara era în război civil rece; antrenaţi într-o luptă fratricidă, românii au pierdut momentul Unirii.
Momentul istoric fiind pierdut, a trebuit să ne repliem: a doua etapă, defensivă, a început în 1991 şi a durat până în 1997. În 1991, Republica Ucraina, principala beneficiară a rapturilor teritoriale ale Uniunii Sovietice după cel de-Al Doilea Război Mondial, este în plină criză de legitimitate: ea deţine de facto teritorii care au aparţinut tuturor statelor învecinate: Polonia, Cehoslovacia, România şi, foarte important, Rusia. Rada Supremă proclamase independenţa Republicii Ucraina la 24 august 1991. Conştienţi, de la bun început, de dificultăţile Ucrainei „de a supravieţui, de a se legitima şi defini ca identitate”, ucrainenii revin, peste o jumătate de an, plusând cu referendumul pentru legitimarea pe plan intern a independenţei. Ucraina este singura fostă republică unională care organizează referendum în problema independenţei.

În 1991, Parlamentul României reacţionează prompt, barând calea ofensivei pentru legitimitate a ucrainenilor care, în ceea ce ne priveşte, însemna o ofensivă pentru uzurparea drepturilor noastre asupra Teritoriilor Româneşti Ocupate. În Declaraţia, Parlamentul României din 28 noiembrie 1991, adoptată cu unanimitate de voturi în şedinţa Camerelor reunite, se spune: „Parlamentul României, luând cunoştinţă de hotărârea autorităţilor de la Kiev de a organiza la 1 decembrie 1991 un referendum asupra independenţei Republicii Ucraina, declară solemn că referendumul organizat de autorităţile de la Kiev în teritoriile româneşti încorporate cu forţa în cadrul fostei U.R.S.S. – respectiv Bucovina de Nord, ţinutul Herţa, ţinutul Hotin precum şi în judeţele din sudul Basarabiei – este nul şi neavenit, precum şi consecinţele acestuia, cere parlamentarilor şi guvernelor tuturor statelor care vor recunoaşte independenţa Ucrainei să declare expres că această recunoaştere nu se extinde şi asupra teritoriilor româneşti menţionate.
solicită Guvernului ţării să înceapă de urgenţă negocieri cu autorităţile de la Kiev în problema teritoriilor româneşti anexate cu forţa de U.R.S.S.”.

5. Spiritul Actului Final de la Helsinki

Tot în acest sens, în aprilie 1993, Guvernul Român notifică Guvernului Ucrainean faptul că, urmare a dispariţiei Uniunii Sovietice şi a apariţiei la frontiera de est a României a două noi state independente – Ucraina şi Republica Moldova – Tratatul privind regimul frontierei de stat româno-sovietice, colaborarea şi asistenţa mutuală în problemele de frontieră, încheiat în 1961, a devenit caduc. Se afirmă, de asemenea, disponibilitatea Părţii române de a începe negocierea cu Partea ucraineană a unui acord în acest domeniu. Tratatul din 1961 confirma frontiera sovieto-română impusă prin Tratatul de Pace de la Paris din 1947 şi Protocolul Groza-Molotov din 1948, în condiţiile ocupaţiei sovietice, sfera sa de reglementare limitându-se, desigur, la problemele regimului de frontieră şi ale colaborării şi asistenţei mutuale. Notificarea caducităţii Tratatului din 1961 cu Uniunea Sovietică, ca urmare a dispariţiei acesteia ca subiect de drept internaţional, şi exprimarea disponibilităţii de negociere cu noul stat apărut la frontiera de est a României – Republica Ucraina – era un act menit să deschidă câmpul discuţiei problemei frontierei dintre România şi Ucraina, în spiritul Actului Final de la Helsinki. Până în 1997, negocierile privitoare la încheierea Tratatului de bază cu Republica Ucraina au avut un caracter echilibrat.

6. Preşedintele Emil Constantinescu nu a consultat nici poporul român, prin referendum, nici Parlamentul României

După câştigarea alegerilor de către Convenţia Democrată, politica externă a României în privinţa contenciosului teritorial cu Ucraina devine capitulardă. Imediat după investitură, la reuniunea de la Davos din ianuarie 1997, preşedintele Constantinescu lansează ideea „sacrificiului istoric”. Intr-un interviu acordat postului privat de radio ucrainean Nova Mova, în februarie 1997, preşedintele Constantinescu declară: „Suntem dispuşi să recunoaştem graniţele actuale. Această recunoaştere a realităţii va forma, într-adevăr, baza tratatului”, menţionând de asemenea că „Insula Şerpilor este teritoriu ucrainean”. In februarie 1997 preşedintele Constantinescu nu avea mandat pentru avansarea ideii „sacrificiului istoric”. Nu consultase poporul român, prin referendum, nu consultase nici măcar Parlamentul ţării. În continuare întreaga diplomaţie românească este pusă să lucreze în favoarea consolidării statalităţii „tânărului stat ucrainean”.

7. Principalii artizani ai tratatului au fost : preşedintele Emil Constantinescu, preşedintele Senatului Petre Roman şi Ministrul de Externe, Adrian Severin

Primul implicat a fost Ministerul Afacerilor Externe. La 7 martie apare stupefiantul comunicat al M.A.E.: „Ministerul Afacerilor Externe nu va ceda în privinţa intereselor legitime ale României. In acest context, subliniem încă o dată că securitatea României e legată de independenţa, stabilitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei, pe care nu e suficient doar să le recunoaştem, ci chiar să le susţinem prin toate mijloacele politice şi juridice care ne stau la îndemână”.

Semnarea Tratatului cu Ucraina din 1997 e fost rezultatul unei extraordinare campanii de manipulare a opiniei publice şi a parlamentarilor. Principalii artizani ai acestei acţiuni sunt preşedintele Emil Constantinescu, preşedintele Senatului Petre Roman şi ministrul de externe din acea perioadă, Adrian Severin. Dincolo de perdeaua de fum a explicaţiilor celor care au participat la redactarea şi validarea tratatului, dincolo de toate precauţiile şi de reuşita redactării tratatului în termenii Actului Final de la Helsinki, esenţa tratatului este achiesarea, acceptul liber consimţit al României, la actuala frontieră cu Ucraina. Ucraina a apărut ca subiect de drept internaţional în 1991. Tratatul întrerupe linia contestării drepturilor Ucrainei asupra Teritoriilor Ocupate, începută prin Declaraţia din noiembrie 1991 a Parlamentului României, şi, în 1997, România face cadou Ucrainei recunoaşterea actualei ei frontiere de sud-vest. Recunoaşterea actualei frontiere de stat între România şi Ucraina este explicită în Schimbul de Scrisori între cei doi miniştri ai Afacerilor Externe (aşa-numitul „Acord Conex”) prevăzut la art.2.2 al Tratatului. Iată care este conţinutul acestui Schimb de Scrisori:

„1. Guvernul României şi Guvernul Ucrainei vor încheia, în cel mult doi ani, un Tratat privind regimul frontierei dintre cele două state, pe baza principiului succesiunii
statelor în privinţa frontierelor, potrivit căruia proclamarea independenţei Ucrainei nu afectează frontiera de stat existentă între România şi Ucraina, aşa cum a fost definită şi descrisă în Tratatul din 1961 privitor la regimul frontierei de stat româno-sovietice şi în documentele de demarcare corespunzătoare valabile la 16 iulie 1990, data adoptării Declaraţiei privind suveranitatea statală a Ucrainei.
3. Ucraina se va angaja să nu amplaseze mijloace militare ofensive pe Insula Şerpilor, care aparţine Ucrainei, potrivit punctului 1 de mai sus.
Astfel, esenţa „principiilor şi procedurilor convenite prin Schimbul de Scrisori”
este:
– renunţarea la efectele notificării din 1993 a caducităţii Tratatului din 1961 privind regimul frontierei de stat româno-sovietice;
– anularea efectelor Declaraţiei din 28 noiembrie 1991 a Parlamentului României cu privire la referendumul asupra independenţei Ucrainei;
– recunoaşterea dreptului de succesiune al Ucrainei asupra Teritoriilor Româneşti Ocupate de fosta Uniune Sovietică şi deţinute acum de Republica Ucraina.
Schimbul de Scrisori nu a fost prezentat plenului Parlamentului în cursul şedinţelor de ratificare, motivându-se că „el nu este parte a Tratatului” (cu toate că prevederile lui
– art.2.2 din Tratat – „vor intra în vigoare simultan cu intrarea în vigoare a prezentului tratat”). Puţini parlamentari cunosc conţinutul Schimbului de Scrisori implicat în tratatul pe care l-au votat.
Semnarea Tratatului a însemnat anularea tuturor eforturilor de prudenţă diplomatică din perioada ’91 -’96. Ea a însemnat sfârşitul defensivei. A însemnat capitularea totală a României în faţa Ucrainei. Până la ratificarea şi promulgarea acestui tratat, „tânărul stat ucrainean” nu avea nici un act prin care România să-i fi recunoscut frontiera. Acum îl are.

„Pentru prima dată de la constituirea României Mari, în 1918, un guvern român a cedat părţi ale teritoriului naţional, fără a fi ameninţat cu agresiunea (ca în 1940) sau fără a se găsi sub presiunea ocupantului străin (ca în 1944 şi 1947). Opinia publică românească nu a perceput dimensiunile dramatice ale evenimentului. Românii trebuie să cunoască adevărul într-o problemă capitală, în care cenzura, manipulările, propaganda şi presiunile exercitate de Putere au ocultat sensul real al tratativelor şi al tratatului” – va spune marele istoric şi patriot, academicianul Florin Constantiniu. Am prezentat pe larg, toate procedeele acestei ocultări, care au dus la validarea, ratificarea şi promulgarea acestei forme capitularde a Tratatului cu Ucraina.

„Pentru toate acestea, judecata istoriei va veni oricum, dar până atunci trebuie să-i judece justiţia!” (Prof. dr. Vasile Gionea – membru de onoare al Academiei Române)

8. Răni nevindecate în sufletul românilor

Moldova glorioşilor Alexandru Cel Bun şi Ştefan Cel Mare, cu teritoriile vechiului voievodat medieval Moldova se află în acest moment în trei state: România, Moldova şi Ucraina. Am o neabătută încredere în luminozitatea destinului nostru ca popor şi ca naţiune. El este asemenea unui pârâu subteran care iese din timp în timp în lumină, uimind cu strălucirea şi prospeţimea lui: Unirea Principatelor, Independenţa, Marea Unire. Cursul lui este deja jalonat de oameni de stat de anvergură europeană care ne-au ridicat Ţara în Istorie. Nu trebuie decât să urmăm aceste jaloane pentru a ne reîntâlni cu el atunci când va străluci din nou în lumina evenimentelor istorice favorabile. Întâlnirea cu destinul nostru istoric a fost ratată la un moment extrem de fast: 1990-91. Dar acest destin există şi îşi continuă, cu răbdare şi tenacitate, cursul. Să ne pregătim pentru viitoarea noastră întâlnire cu el. Cum? Aducând la conducerea ţării, oameni competenţi, cu o vastă cultură istorică şi politică, dornici să-şi slujească Ţara şi având curajul, înţelepciunea şi abilitatea în a o face. Reînfiinţând, pe toate planurile, marea Şcoală a Educaţiei Naţionale – aceea la care au crescut elitele care au realizat ridicarea naţiunii pe treptele împlinirii ei, din generaţie în generaţie. Adaptându-ne cu supleţe tacticile politice de moment obiectivului naţional strategic major – în momentul de faţă refacerea unităţii statale a României – cu flexibilitatea, abilitatea şi înţelepciunea de a fructifica în direcţia acestui obiectiv strategic oportunităţile care se ivesc mereu în cadrul echilibrului de forţe, mereu schimbător, realizat între marile puteri. Şi de aici începe discuţia asupra a ceea ce este şi a ce ar trebui să fie, politica externă a României în momentul de faţă.

Notă: O parte a textului este adaptat după dialogul profesorului univ. dr. Tiberiu Tudor, cu publicista Emilia Ţuţuianu (2015)[3].
––––––––––-
[1] https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/spolierea-romaniei-la-tratatul-de-pace-de-la-paris
[2] ibidem.
[3] http://melidonium.ro/2015/02/17/istoria-unei-tradari-nationale-tratatul-cu-ucraina/

Willi Filderman, colegul de liceu al Mareşalului

15 iun.

E BINE SA STIM! – Lista cu personalitati de origine evreiasca / jidaneasca ale vietii publice din Romania

15 iun.

DE CE POARTA”KIPA” FOSTII PRESEDINTI SI ACTUALUL GAULEITER NAZI JOHANNIS SI POLITICIENII ROMANI :SUNT EVREI RELIGIOSI?!”

15 iun.

    Evreii nu impun celor de alte religii să poarte kipa la evenimentele lor, indiferent dacă acestea au loc […]

Imagini pentru EMIL CONSTANTINESCU,KIPA ,POZE

Evreii nu impun celor de alte religii să poarte kipa la evenimentele lor, indiferent dacă acestea au loc  în sinagogă, muzee sau spații deschise. Cu toate acestea, unii politicieni români din vârful ierarhiei poartă kipa la ceremoniile evreiești. Oare de ce? Revenim la întrebarea din titlu: „De ce poartă politicienii români kipa, sunt evrei religioși ?” Iată ce spune despre purtatul kipei site-ul „Fundaţia pentru cultivarea şi promovarea iudaismului din România – Pinhas Eliahu Wasserman” (http://www.wassermanrabbi.co.il/ro/show_page.asp?page_id=1):

 

                                         „KIPA”: origine

 

Vreau să dedic aceste rânduri originii tradiţiei acoperirii capului, respectiv de a purta o „Kipa” (tichiuţă sau scufie) pe cap.

În cartea sa „Şulhan aruh” (codul de legi al iudaismului), Rabi Iosef Karo (1488-1575) a fixat o normă halahică după care „nu se poate merge pe o distanţă de 4 amot (2,50 metri) cu capul descoperit”. De atunci, obiceiul acoperirii capului a fost transformat în obligaţie pentru fiecare evreu religios. El a devenit unul dintre semnele acceptării obligaţiilor religioase. În ultimele generaţii acoperirea capului cu o „Kipa” a devenit atât o obligaţie, cât şi o formă de recunoaştere reciprocă în public pentru cei care o poartă.

https://i2.wp.com/www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2017/06/iliescu-sinagoga.jpg

Diferitelor feluri de „Kipe” le-au fost date tot felul de explicaţii. Astfel, evreii naţionalişti-religioşi sionşti poartă o „Kipa” croşetată. Evreii ultraortodocşi, fanatici religioşi, poartă o „Kipa” neagră.

Obligaţia purtării de „Kipei” se bazează pe o lege din Tora care ne interzice să ne comportăm după obiceiurile celorlalte popoare. Deoarece participarea la rugăciune cu capul descoperit era lege pentru creştinii catolici, s-a hotărât ca evreii să-şi acopere capul. În acest fel, s-a decis că acoperirea capului este un semn de recunoaştere a evreului în general.

Acoperirea capului este obligatorie în timpul rugăciunilor, lecturii Cărţilor Sfinte, în sinagogă, atunci când se fac binecuvântări, când se mănâncă sau se bea ceva.

https://i1.wp.com/www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2017/06/Basescu-Israel-Zidul-Plangerii.jpeg.jpg

„Kipa” simbolizează un fel de limită a omului menită să-i amintească faptul că există cineva deasupra lui. Chiar dacă purtarea „Kipei” a început ca un obicei hasidic menit să trezească respectul omului în faţa lui Dumnezeu, ea s-a transformat cu timpul în obligaţie prin interdicţia de a parcurge 4 amot cu capul descoperit.

– Din punct de vedere halahic, are voie un evreu să nu poarte „Kipa” dacă la locul de muncă nu-i este permis acest lucru?

O dată am auzit de la tatăl meu, de binecuvântată amintire, că în România un evreu care a găsit de lucru a întrebat dacă – din punct de vedere halahic – poate să stea la locul său de muncă fără „Kipa”, deoarece directorul i-a spus că dacă va veni la serviciu cu Kipa, nu-l va primi la lucru şi îşi va pierde postul.

https://i2.wp.com/www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2017/06/iohannis-cu-kippa-neagra-1.jpg

Tatăl meu i-a răspuns că deşi purtatul „Kipei”, obicei hasidic a devenit o obligaţie a tuturor evreilor, totuşi poate lucra fără „Kipa” pentru a nu-şi pierde locul de muncă. Este vorba însă de o întrebare pusă în România, unde ocuparea unui serviciu depindea de neevrei, care nu înţelegeau rostul purtării „Kipei”. Aici în Israel, problema nu se mai pune în aceeaşi formă: dimpotrivă, există respect pentru cei care poartă „Kipa”.

– Care este mărimea „Kipei”? Oare este o mărime obligatorie pentru „Kipa”?

Din punct de vedere al Halahei (dreptul tradiţional iudaic), nu este obligatoriu a se purta o Kipa care să acopere tot capul, însă cel puţin ea trebuie să fie văzută din toate părţile, atât din faţă cât şi din spate.

https://i2.wp.com/www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2017/06/dragnea-kipa.jpg

– Oare este logic, că evreii care nu poartă Kipa în mod permanent, să-şi acopere capul în sinagogă?

Este foarte adevărat – şi vedem de foarte multe ori – că evrei care nu poartă Kipa îşi acoperă capul atunci când intră în sinagogă, la cimitir, sau când mănâncă. Răspunsul este că din punct de vedere halahic există două grade în obligaţia de a purta „Kipa”:

1) Purtatul Kipei în mod permanent, sau mersul cu „Kipa” în cursul zilei – este un obicei hasidic, transformat în obicei general, devenit obicei permanent pentru toţi evreii.

2) Interdicţia pronunţării Numelui lui Dumnezeu cu capul descoperit, deci obligaţia de a purta „Kipa” atunci când se spune Numele lui Dumnezeu, precum şi în sinagogă. În „Şulhan Aruh” (codul de legi iudaic) e permis a se răspunde „amen” la rugăciune cu capul descoperit. Nu este permis a se lua dreptul de a răspunde „amen” unui evreu pentru că nu are capul acoperit. Acest fapt este menţionat în Talmud, specificându-se clar: „Este mai important a răspunde „amen” la o binecuvântare decît a spune binecuvântarea însăşi, deoarece oricui care răspunde „amen” din tot sufletul, cu intenţia curată şi cu glas tare, i se deschid porţile raiului”.

– Bărbatul care poartă perucă are obligaţia de a-şi pune Kipa pe perucă?

În conformitate cu unele surse, peruca răspunde obligaţiei de a acoperi capul. Acest lucru nu este suficient pentru a desconsidera ca omul să respecte prescripţia divină. Nu este suficientă respectarea ei; este important ca şi alţi oameni să vadă acest lucru. De aceea, folosirea unei peruci este insuficientă. În afară de perucă, fiecare evreu trebuie să poarte şi „Kipa”.

https://i1.wp.com/www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2017/06/klaus-in-sinagoga.jpg

În concluzie, cauzele sau motivele de a purta „Kipa” sunt:

  1. Respectul şi frica de Dumnezeu. Acoperindu-şi capul, evreul se educă pe sine însuşi cu frică de Dumnezeu. El ştie că există că există Dumnezeu în cer, care îl vede şi este cu el pretutindeni. Astfel evreul nu ajunge să devină mândru, aducându-şi aminte totdeauna că o putere supranaturală îi conduce viaţa.
  2. Al doilea motiv este că evreul care se deosebeşte de neevrei prin credinţa lui, trebuie să se deosebească de ei și prin aparenţa lui exterioară. Creştinii obişnuiesc să-şi descopere capul la intrarea în biserică. Evreii s-au detaşat de acest obicei, decizându-se asupra obiceiului de a purta „Kipa”. „După obiceiurile lor să nu mergeţi”.
  3. Ar fi fost bine ca toţi evreii să se comporte după obiceiul hasidic şi să poate Kipa toată ziua. Cu toate acestea, dacă cineva nu poate face acest lucru, cel puţin să aibă o Kipa în buzunar totdeauna şi să şi-o pună pe cap la intrarea în sinagogă sau în cimitir, când mănâncă sau bea, sau când face o rugăciune şi aminteşte Numele lui Dumnezeu.

Sursa: http://www.wassermanrabbi.co.il/ro/show_news.asp?table=rav&news_id=27 (Fundaţia pentru cultivarea şi promovarea iudaismului din România)

Notă: Sublinierile și ilustrația aparțin redacției „Justițiarul”

PENALUL KLAUS WERNER JOHANNIS SE FACE CA „LUCREAZA” SI TRIMITE PARLAMENTULUI O LEGE PENTRU A FI REEXAMINATA!

15 iun.

Joi, 15 iunie, preşedintele Klaus Iohannis a solicitat Parlamentului reexaminarea legii pentru aprobarea Programului carne de porc din fermele româneşti, care are ca scop instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru implementarea acestui program, deoarece actul normativ a fost adoptat cu ignorarea normelor europene în materie, anunţă Administraţia Prezidenţială.

 În cererea de reexaminare transmisă preşedintelui Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, se arată că prin această lege sunt reglementate criteriile de eligibilitate şi modalitatea de accesare a Programului, cuantumul şi modalitatea de acordare a ajutorului de stat, precum şi durata de aplicare şi bugetul schemei de ajutor de stat.

Astfel, se precizează că art. 17 din lege prevede că Programul se va desfăşura pe perioada 2017-2020. De asemenea, se arată că în contextul în care legea transmisă la promulgare nu prevede un termen pentru intrarea sa în vigoare, conform art. 78 din Constituţie aceasta va intra în vigoare la trei zile de la publicare.

Totodată, art. 19 din legea transmisă la promulgare prevede că, în situaţia în care decizia Comisiei Europene de acordare a ajutorului de stat conţine prevederi noi sau diferite faţă de schema notificată, prevederile schemei de ajutor de stat se completează şi/sau se modifică în mod corespunzător. ‘Aceste ultime dispoziţii ale legii transmise la promulgare, ce pun în evidenţă faptul că la data adoptării acesteia nu fuseseră epuizate procedurile legale obligatorii de acordare a ajutorului de stat, impun reanalizarea de către Parlament a actului normativ, în scopul evitării consecinţelor negative – atât pentru statul român, cât şi pentru beneficiari – ce ar putea fi generate de neîndeplinirea acestor obligaţii procedurale’, se precizează în cererea de reexaminare.

Şeful statului subliniază în document că în domeniul ajutorului de stat şi al concurenţei, Comisia Europeană este singura instituţie care decide asupra compatibilităţii măsurii cu normele UE incidente. Astfel, cadrul normativ privind acordarea ajutoarelor de stat este stabilit în Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE). Potrivit art. 107 alin. (1) din TFUE, cu excepţia derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile cu piaţa internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

Conform prevederilor TFUE, Comisia este informată în timp util pentru a-şi prezenta observaţiile cu privire la proiectele care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoarele. Înainte de pronunţarea unei decizii finale, statul membru în cauză nu poate pune în aplicare măsurile preconizate. Astfel, orice măsuri de ajutor de stat sunt supuse obligaţiei de notificare şi de obţinere a autorizării din partea Comisiei Europene, iar aceste măsuri nu pot fi puse în aplicare de către statele membre înainte de pronunţarea de către Comisie a unei decizii definitive. Preşedintele Iohannis menţionează că în dreptul intern, ajutorul de stat este reglementat prin OUG nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, aprobată prin Legea nr. 20/2015 care, în art. 3 prevede că, în acord cu prevederile Tratatului privind Funcţionarea Uniunii Europene, ajutorul de stat nou, supus obligaţiei de notificare, poate fi adoptat şi acordat numai după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat.

‘În consecinţă, din ansamblul normelor europene şi interne rezultă că măsurile ce constituie ajutor de stat pot fi adoptate şi acordate numai sub condiţia autorizării de către Comisia Europeană. Or, din analiza parcursului legislativ al Legii pentru aprobarea Programului carne de porc din fermele româneşti rezultă că ajutorul de stat, deşi notificat, nu a fost autorizat de către Comisia Europeană şi nici nu poate fi considerat a fi fost autorizat’, arată şeful statului, potrivit Agerpres. Se semnalează că prevederile art. 19 au şi semnificaţia adoptării unui act normativ sub condiţie, ceea ce afectează principiul legalităţii şi principiul securităţii raporturilor juridice prevăzute de Constituţie.

EUROPARLAMENTARUL CATALIN IVAN ATAC DEVASTATOR IMPOTRIVA FOSTULUI PEDIST LIVIU DRAGNEA:SCANDALUL DIN PSD PRIVIND GUVERNUL „A LASAT FARA CUVINTE O EUROPA INTREAGA!”

15 iun.

Europarlamentarul Cătălin Ivan afirmă, referindu-se la scandalul din PSD privind Guvernul, că Liviu Dragnea „a lăsat fără cuvinte o Europă întreagă”.

 

Imagini pentru CATALIN IVAN ,LIVIU DRAGNEA ,POZE

„Domnule Liviu Dragnea, ați reușit să lăsați fără cuvinte o Europă întreagă. Toți colegii din Parlamentul European cu care am vorbit sunt siderați. De prisos să spun că nu s-a întâmplat niciodată nimic asemănător în istoria Uniunii Europene, în primul rând pentru că această construcție se bazează pe democrații funcționale, dar mai ales pentru că toate aceste state sunt conduse de oameni responsabili, care înțeleg consecințele acțiunilor lor. Nu știu dacă ați mai fost prezent la evenimentul organizat în cinstea dumneavoastră în Parlamentul European, de promovare a Iei românești. Apăreați pe lista de vorbitori, de acolo știu. Un evenimnet de toata laudă, de altfel. Vă garantez însă că prin momentul Ordonanței 13 și prin această nefericită decizie de a crea o criză politică și guvernamentală majoră în România, ați promovat imaginea țării în Europa. În sens negativ. Evident. Pentru cei care mai umblă cu programul de guvernare după ei, până și Vâlcov le poate spune că a fost compromis la momentul Ordonanței 13, iar acum este istorie. Toate „meritele” îi revin unui singur om. Liviu Dragnea. Singurul care l-a știut, de altfel, din scoarță în scoarță”, a scris Ivan pe Facebook.

„MACHIAVELLI”,TRAIAN BASESCU DESPRE SCANDALUL DINTRE PSD SI SORIN GRINDEANUII DA IDEI DISCIPOLULUI SAU PENALUL KLAUS WERNER JOHANNIS: PREMIERUL SORIN GRINDEANU TREBUIE SA-SI FACA GUVERN ,DACA DEMISIONEAZA,TOATA PUTEREA VA FI LA JOHANNIS CARE „AR TREBUI SA TRIMITA PSD „IN OPOZITIE!

15 iun.

Traian Băsescu, susține joi că premierul Sorin Grindeanu este „obligat” de Constituție să își facă Guvern.

Imagini pentru BASESCU,IOHANNIS,POZE

 

„Dragnea a confundat Guvernul României cu un Guvern al PSD. N-a priceput nici acum că un Guvern trecut prin Parlament este un Guvern care slujește țara și nu PSD-ul. Ce are de făcut Grindeanu, plecând de la premisa că nu s-a speriat de Vâlcov și Dragnea ca să își prezinte demisia? 1. Inventariază lista miniștrilor PSD și ALDE care au demisionat. 2. Caută și nominalizează miniștri cu carnet de membru în PSD și ALDE (pentru a respecta structura politică a Guvernului votat în Parlament). 3. Înaintează lista miniștrilor demisionari și lista miniștrilor propuși în cabinet către președintele Iohannis”, a scris Băsescu pe Facebook.

În opinia lui Traian Băsescu, aceste lucruri „ar trebui făcute până mâine dimineață, pentru că președintele pleacă în zilele următoare, pentru circa o săptămână”.

„Dacă nu, mai bine demisionează, pentru că ar transforma criza de interese din PSD într-o criză politică a României. Dacă Dragnea își face iluzii că o moțiune împotriva Guvernului Grindeanu va trece prin Parlament, se înșală amarnic. Dacă Grindeanu nu își face Guvern și demisionează, joacă Iohannis. În locul lui, aș trimite PSD-ul în opoziție fără să clipesc”, a susținut liderul PMP.

IL PADRINO TRAIAN BASESCU:”DRAMOLETA DIN PSD” PUSA LA CALE DE DOI FOSTI PEDELISTI”CARE STIU CUM SE DISTRUGE UN PARTID DIN INTERIOR”,(VEZI CAZUL NOULUI PNLP) – LIVIU DRAGNEA SI DARIUS VALCOV!

15 iun.

Președintele PMP Traian Băsescu susține că „dramoleta politică a PSD” a fost montată de doi foști membri PDL, oameni „care știu cum se distruge un partid din interior”.

„Dramoleta politică de la PSD are doi autori. Primul, inculpatul Darius Vâlcov (fost PDL), care a analizat activitatea miniștrilor și a prezentat în CEX raportul de ineficiență al Guvernului. Al doilea, condamnatul Liviu Dragnea (fost PDL), care a executat Guvernul, în frunte cu Premierul Grindeanu. Fostul PDL poate fi mândru, a furnizat PSD-ului doi oameni care știu cum se distruge un partid din interior”, a scris Băsescu pe pagina de Facebook.

Sorin Grindeanu a anunțat miercuri seara că nu demisionează din funcția de prim-ministru. El a precizat că va face acest lucru după ce președintele Iohannis va numi un premier de la PSD.

Anterior, liderul PSD, Liviu Dragnea, a anunțat că toți miniștrii social-democrați și-au prezentat demisiile înainte de reuniunea Comitetului Executiv Național al partidului.

SALUTUL NAZIST DECIMEAZA GUVERNUL BULGAR A PREMIERULUI BOJKO BORISOV!

15 iun.

Abia ce a fost învestit, că noul Guvern bulgar condus de Boiko Borisov a fost lovit de un scandal uriaș, pornit de la o serie de oficiali numiți din rândul noilor aliați politici ai premierului – Patrioții Uniți – formațiune care adună sub umbrela sa mai multe partide naționaliste, unele de orientare prorusă, altele decshise către Europa.

Cea mai scurtă prezență în cel de-al treilea Guvern Borisov a avut-o viceministrul pentru Dezvoltare Regională Pavel Tenev. Acesta a demisionat la două zile după numire, în urma publicării unei fotografii dintr-un muzeu parizian, unde prezenta salutul nazist unui manechin îmbrăcat în uniformă de ofițer Gestapo. Ministrul a încercat să se apere, spunând că este o fotografie din 2008, când a fost la Paris ca turist, și că „nu îmbrățișează filozofia nazistă“.

Trec doar câteva zile și presa bulgară publică o altă fotografie, în care noul șef al direcției pentru politică socială din Ministerul Apărării, Ivo Antonov, și el membru al Patrioților Uniți, apare executând salutul nazist în fața unui tanc german din Al Doilea Război Mondial. Aceeași strategie de apărare – o fotografie nevinovată făcută undeva în 2003. Antonov a fost spitalizat la scurt timp după scandal, acuzând afecțiuni cardiace. În încercarea de a-l apăra pe Antonov, șeful său pe linie de partid și vicepremier, Valeri Simeonov, și-a complicat și mai mult situația, sugerând ca și el ar putea fi șantajat cu fotografii făcute în studenție, în timp ce vizita fostul lagăr nazist de la Buchenwald.

Socialiștii bulgari, care s-au folosit de aceste scandaluri pentru a lovi în guvernul Borisov, au primit și ei lovitura. Pe Facebook au fost găsite fotografii în care Plamen Uzunov, consilier al președintelui socialist Rumen Radev, apare purtând o mustață a la Hitler și făcând același salut nazist. Explicația sa – o nevinovată petrecere de revelion din 2003, care acum este folosită de Guvern pentru a discredita instituția prezidențială.

A INTRAT IN BATALIE TABARA DURA DIN PSD: ZILELE FOSTULUI PEDIST,LIVIU DRAGNEA SUNT NUMARATE!,PREMIERUL SORIN GRINDEANU L-A NUMIT PE VICTOR PONTA SECRETAR AL GUVERNULUI!

15 iun.

Fostul premier Victor Ponta ar urma să fie desemnat secretar general al Guvernului de către premierul Sorin Grindeanu, potrivit unor surse politice. Ponta ar urma să îl înlocuiască în această funcție pe Mihai Busuioc în Cabinetul lui Grindeanu rămas fără miniștri.

Victor Ponta este un susținător declarat al premierului Sorin Grindeanu.

Miercuri, înainte de Comitetul Executiv al PSD, fostul premier le-a cerut membrilor acestui for, într-o scrisoare, să-l convingă pe Liviu Dragnea „să pună pe primul loc interesele PSD și ale României” și să nu accepte înlăturarea propriului Guvern. Ponta anunța totodată că, dacă se va ajunge la o moțiune de cenzură, va iniția un grup de parlamentari PSD care să se opună unei asemenea „greșeli”.

NEBUNIA DIN PSD-UL CONDUS DE FOSTUL PEDIST LIVIU DRAGNEA CU PROPAGANDA MEDIA A NOII SECURITATI PRO-JOHANNISTO-SOROSISTE IL SUSTIN MILIARDARUL AMERICAN,EVREUL KHAZAR GEORGE SOROS,PE SLUGA SA GAULEITERUL NAZI,EMISARUL GERMANIEI,KLAUS WERNER JOHANNIS,MULTINATIONALELE,GLOBALISTII CARE AU REUSIT PRIN LIVIU DRAGNEA+JOHANNIS,SA RASTOARNE GUVERNUL PENTRU A IMPIEDICA DEZVOLTAREA ECONOMICA A ROMANIEI!

15 iun.

NEBUNIA DIN PSD-UL CONDUS DE FOSTUL PEDIST LIVIU DRAGNEA  CU PROPAGANDA MEDIA A NOII SECURITATI PRO-JOHANNISTO-SOROSISTE IL SUSTIN MILIARDARUL AMERICAN,EVREUL KHAZAR GEORGE SOROS,PE SLUGA SA GAULEITERUL NAZI,EMISARUL GERMANIEI,KLAUS WERNER JOHANNIS,MULTINATIONALELE,GLOBALISTII CARE AU REUSIT PRIN LIVIU DRAGNEA+JOHANNIS,SA RASTOARNE GUVERNUL PENTRU A IMPIEDICA DEZVOLTAREA ECONOMICA A ROMANIEI!

Imagine similară

 

Image may contain: 1 person, meme and text

In realitate, acesta este motivul principal pentru care George Soros, Klaus Iohannis, Multinaționalele, Globaliștii și Noua Securitate din România vor să răstoarne Guvernul pentru a împiedica dezvoltarea economică a României. Cele doua Ordonante de Urgenta privind “gratierea” si “modificarile codului penal” sunt doar niste pretexte. Atat.

George Soros, Klaus Iohannis, Multinaționalele, Globaliștii și Noua Securitate din România vor să răstoarne Guvernul pentru a împiedica dezvoltarea economică a României

In realitate, acesta este motivul principal pentru care George Soros, Klaus Iohannis, Multinaționalele, Globaliștii și Noua Securitate din România vor să răstoarne Guvernul pentru a împiedica dezvoltarea economică a României. Cele doua Ordonante de Urgenta privind “gratierea” si “modificarile codului penal” sunt doar niste pretexte. Atat.
Agitatorii/instigatorii, care au citit cele doua Ordonante de Urgenta, lanseaza minciuni, dezinformari si diversiuni pe Internet, acestia stiind ca multi oameni, de buna credinta, vor fi manipulati si vor crede ca “penalii au dat o lovitura luptei anticoruptie”.
In Romania nu exista nici o “lupta anticoruptie”, este doar un pretext pentru crearea unui stat de tip totalitar. Incepand cu anul 2005, globalistii SUA-UE-Soros au creat, sustinut si instaurat Noua Securitate in Romania. Aceasta Noua Securitate este mult mai puternica decat cea din perioada comunista.
Este o forma de experiment a globalistilor pe care au ales s-o implementeze in Romania, dupa ce acestia au desfasurat o serie de astfel de experimente in Orientul Mijlociu, in America de Sud, in Vietnam, in fosta Iugoslavie si in alte zone.
Multi dintre cei care protesteaza impotriva Guvernului Romaniei nu au citit acea Ordonanta de Urgenta privind modificarea codului penal, asa cum a cerut Curtea Constitutionala a Romaniei si gratierea (care nu se aplica coruptilor, criminalilor, ci doar persoanelor cu pedepse mici).
Propaganda Noii Securitati stie ca majoritatea oamenilor care protesteaza nu au citit si doar s-au informat de pe Facebook. Asadar, Propaganda Noii Securitati poate inventa orice stire falsa (n.tr. Fake News).

https://www.dzr.org.ro/george-soros-klaus-iohannis-multina…/

In articolul „10 ani în UE a Romaniei: rușinea bilanțurilor false!“, se consemna revoltătoarea „goliciune“, în asemenea bilanțuri, a talgerului de pasiv. Iată, într-un bilanț real, ce apasă greu pe acest talger:
1) Dispariția economiei naționale și înlocuirea ei cu o combinație bizară între o economie străină, ce deține controlul, și o economie subalternă derulată de capitalul românesc, care dă de la an la an înapoi;
2) Pierderea proprietății românești asupra țării, românii devenind chiriași pe pământurile strămoșești;
3) Transformarea României într-o colonie în sistemul centru-periferie pe care îl constituie UE;
4) Lichidarea deciziei naționale în plan politic;
5) Efect maxim al alinierii prețurilor și disjuncției salariilor din UE, cel mai important mecanism de extracție de sevă economică din țările periferice de către țările din centru;
6) De la rezonabil la odios în împărțirea PIB-ului între muncă și capital; salariile cele mai mici din UE;
7) Deposedarea „administrativă“ mai împovărătoare decât cea economică (răpirea dreptului de a beneficia de resursele proprii, falsele liberalizări fără temei economic și fără condiții concurențiale, impuneri de creșteri de tarife în utilitățile publice);
8) Punct final impus agriculturii și șanselor oferite de aceasta României;
9) Marea expropriere istorică a românilor de pământurile lor;
10) Îndatorare externă pentru nimic; amanetarea statului pentru finanțarea băncilor străine;
11) Depopularea țării, tragedia bejeniei naționale;
12) Sărăcirea țării, declasarea socială și tratamentul dezonorant al românilor în UE;
13) Minciuna în staniol a fondurilor europene;
14) Anularea perspectivelor de ieșire din subdezvoltare și consolidarea poziției codașe în Europa;
15) Agresiunea asupra identității naționale.

https://www.dzr.org.ro/george-soros-klaus-iohannis-multina…/

Agitatorii/instigatorii, care au citit cele doua Ordonante de Urgenta, lanseaza minciuni, dezinformari si diversiuni pe Internet, acestia stiind ca multi oameni, de buna credinta, vor fi manipulati si vor crede ca “penalii au dat o lovitura luptei anticoruptie”.

In Romania nu exista nici o “lupta anticoruptie”, este doar un pretext pentru crearea unui stat de tip totalitar. Incepand cu anul 2005, globalistii SUA-UE-Soros au creat, sustinut si instaurat Noua Securitate in Romania. Aceasta Noua Securitate este mult mai puternica decat cea din perioada comunista.

Este o forma de experiment a globalistilor pe care au ales s-o implementeze in Romania, dupa ce acestia au desfasurat o serie de astfel de experimente in Orientul Mijlociu, in America de Sud, in Vietnam, in fosta Iugoslavie si in alte zone.

Multi dintre cei care protesteaza impotriva Guvernului Romaniei nu au citit acea Ordonanta de Urgenta privind modificarea codului penal, asa cum a cerut Curtea Constitutionala a Romaniei si gratierea (care nu se aplica coruptilor, criminalilor, ci doar persoanelor cu pedepse mici).

Propaganda Noii Securitati stie ca majoritatea oamenilor care protesteaza nu au citit si doar s-au informat de pe Facebook. Asadar, Propaganda Noii Securitati poate inventa orice stire falsa (n.tr. Fake News).

Un studiu, publicat pe pagina Mediafax, arata ca sase din zece oameni publica stiri pe Facebook fara sa le citeasca, iar majoritatea comenteaza dupa ce le citesc doar titlul[1]. Este de ajuns ca un blog, publicatie sau ONG sa publice o informatie falsa, alegand un titlu mincinos, iar oamenii imediat se vor revolta.

Iata cateva dintre aceste titluri: “Penalii PSD dau lovitura luptei anticoruptiei”, “Hotii au dezincriminat abuzul in serviciu”, “PSD, PSD, ciuma rosie”. In ceea ce priveste “dezincriminarea abuzului in serviciu sub 200.000 lei”, aceasta este o minciuna.

Sub 200.000 lei prejudiciu nu se mai incepe urmarirea penala, ci sanctiunea este doar contraventionala. Exact ca la evaziunea fiscala, daca evaziunea este mica si se plateste prejudiciul, nu este nevoie de urmarirea penala, scopul urmarit fiind acela de recuperare a prejudiciului.

In ceea ce priveste Ordonanta de Urgenta  privind gratierea, aceasta este o Ordonanta destul de restrictiva. O alta minciuna propagata de presa Noii Securitati este aceea cu privire la “amnistie”. O alta minciuna care a enervat lumea, dar nu s-a discutat nimic despre amnistie. Vedeti ce tactici securiste utilizeaza propaganda pentru a enerva oamenii?

George Soros, Klaus Iohannis, Multinaționalele, Globaliștii și Noua Securitate din România sunt deranjati ca PSD-ALDE au castigat alegerile din 11 decembrie 2016, oamenii avand incredere in programul de guvernare al acestora privind cresterea economica.

Iata masurile luate de Guvern:

 

Stiripesurse.ro[2] vă pune la dispoziție infograficele:

content-image

content-image

content-image

content-image

content-image

content-image

content-image

“Premierul Sorin Grindeanu a declarat, joi, că Guvernul mai are de îndeplinit, pentru primul trimestru, 12 măsuri din totalul celor promise în campanie.

“Noi avem în programul de guvernare o etapizare, avem 41 de măsuri pe care trebuie să le adoptăm în primul trimestru. În acest moment mai avem 12 măsuri pe care trebuie să le luăm, astfel încât acest program de guvernare și etapa primului trimestru să fie îndeplinită, adică tot ceea ce am promis oamenilor. Era extrem de important astăzi ca în fața Comitetului Executiv Național să fac un raport față de ceea ce a făcut Guvernul în ultima lună. Este forul care a susținut Guvernul, m-a susținut pe mine ca și prim-ministru și pe ceilalți membri ai Cabinetului, așa că e un lucru absolut normal”, a spus Grindeanu după ședința CEx al PSD.

Printre măsurile realizate deja, premierul a amintit creșterea salariului minim la 1.450 de lei, creșterea cu 20% a salariilor din administrația locală, creșterea cu 50% a salariului pentru actori, eliminarea plafonului pentru baza de calcul privind CASS și CAS la maximum cinci salarii medii, aplicarea legilor privind creșterea cu 15% a salariilor din Educație și din Sănătate, programul “Prima chirie”, creșterea punctului de pensie, creșterea pensiei minime, transport gratuit pe CFR pentru studenții din România, eliminarea formularului 088, eliminarea a 102 taxe nefiscale.

“Mai aveam lucruri de făcut, cum spuneam, încă 12 măsuri pe care trebuie să le luăm, astfel încât ceea ce ne-am propus pe primul trimestru să ducem la bun sfârșit. Vă amintesc câteva: TVA zero pentru publicitate, legea prevenției, legea redevențelor, creșterea plafonului de la care se plătește TVA, de la 220.000 de lei la 300.000 de lei, plata subvențiilor în agricultură va începe în martie, TVA zero pentru materiile prime din agricultură (…), adoptarea HG privind ieftinirea cu 35% a medicamentelor inovative care și-au pierdut patentul, actualizarea listei de medicamente compensate, adoptarea în Parlament a Master Planului pentru Transporturi. Am mai spus, pentru că am înțeles că săptămâna viitoare va fi moțiune de cenzură, am venit împreună cu colegii mei în fața Comitetului Executiv Național și am primit susținerea pentru a ne continua activitatea la Guvern”, a arătat Grindeanu.”[3]

“Angajatii unei fabrici straine in Romania obligati sa iasa in strada sa protesteze impotriva GUVERNULUI

Mai multi angajati care lucreaza in compania Yazaki din Ploiesti ne-au semnalat faptul ca sunt obligati de sefi sa iasa in strada sa protesteze, in caz contrar vor fi penalizati la salarii. Cei care stau in spatele acestui plan diabolic sunt chiar directorii si managerii fabricii, deranjati de masurile propuse de guvernul Grindeanu.

Mai exact, din cauza noilor modificari fiscale, patronii sunt obligati sa achite mai multi bani la bugetul statului, motiv pentru care si-au trimis angajatii sa protesteze pentru daramarea Guvernului. Chiar daca miza manifestatiilor din aceste zile este Ordonanta de Urgenta, asta nu i-a impiedicat pe sefii multinationalelor si ai fabricilor cu multi angajati sa profite de conjunctura creata si sa-si trimita “sclavii” in strada.

In mesajul trimis la redactie, muncitorii de la Yazaki povestesc prin ce trec zilele acestea si care sunt riscurile la care se expun daca nu se conformeaza ordinelor:

“Dupa cum stiti, suntem tratati ca sclavii si muncim ore suplimentare fara sa avem liberele legale, fara sa primim bonificatiile care ni se cuvin, pe motive inventate. Ba ca am intarziat la munca, ba ca nu ne-am atins norma… Ganditi-va ca acum e mult mai rau. Suntem amenintati ca daca nu iesim sa strigam impotriva lui Dragnea si impotriva guvernului vom fi penalizati si mai rau si unii dintre noi vor fi dati afara. Sefii sunt nemultumiti ca trebuie sa plateasca taxe mai mari la stat si se gandesc sa reduca din personal ca sa isi protejeze ei profiturile. Va spun ca nu numai la noi se intampla asta. Am prieteni care lucreaza in firme mari care mi-au spus ca si la ei se fac presiuni. Chiar asa am ajuns bataia de joc a unora care si-au umplut buzunarele de bani si acum nu vor sa contribuie la buget? Noi la Yazaki ne pregatim de greva si conducerea a aflat acest lucru si probabil incearca sa ne potoleasca prin amenintari de genul acesta. Va iesi urat, vom iesi in strada si vom spune tot ce stim. Va rugam sa ne ajutati sa ne facem auziti”, este mesajul semnat de un grup de angajati ai fabricii din Ploiesti.”[4]

“Romanii trebuie sa stie adevarul! Iata de ce au scos multinationalele oamenii in strada! Acest secret arunca totul in aer

• La Iasi, Cluj, Timisoara sau Bucuresti, cea mai mare parte dintre protestatari provin de la firmele multinationale care au sediile in aceste orase
• In realitate, de fapt, acesti oameni au fost obligati sa iasa la proteste de patronii lor, care sunt disperati de faptul ca actualul guvern al Romaniei schimba din temelii Codul Fiscal

Sute de mii de romani au iesit in strada in ultimele doua zile, protestand fata de Ordonanta de Urgenta privind gratierea si fata de modificarile propuse de Guvern la Codul de Procedura Penala. Multi dintre cei prezenti in strada sunt tineri, angajati ai multinationalelor din Romania. La Iasi, Cluj, Timisoara sau Bucuresti, cea mai mare parte dintre protestatari provin de la firmele multinationale care au sediile in aceste orase. Totusi, de ce acesti oameni au iesit in strada in numar atat de mare, spre deosebire de alte momente delicate din istoria recenta a Romaniei?

Dupa discutii cu mai multi oameni de afaceri din marile orase ale tarii, a iesit la suprafata si motivul pentru care angajatii din multinationale au iesit la protestele impotriva Guvernului Sorin Grindeanu. In realitate, de fapt, acesti oameni au fost obligati sa iasa la proteste de patronii lor, care sunt disperati de faptul ca actualul guvern al Romaniei schima din temelii Codul Fiscal. Conform noilor prevederi ale Codului Fiscal impuse de Guvernul PSD-ALDE, multinationalele din Romania vor fi impozitate fie la cifra de afaceri, fie actionarii lor vor trebui sa plateasca impozit pe dividende de 16 la suta.

Pana acum, impozitul pe dividende era de 5 la suta, in timp ce cel pe profit a fost de 16 la suta. Era evident pentru toata lumea ca proprietarii multinationalelor preferau sa scoata banii din tara ca si dividende si sa plateasca impozit doar 5 la suta. Acum, cand impozitul pe dividende va ajunge 16 la suta, este clar ca multinationalele vor pierde sume uriase de bani, de ordinul miliardelor de euro. Acesti bani vor ramane in Romania si pot fi investiti in spitale, scoli, autostrazi.

Mai este o metoda prin care multinationalele scot profitul din Romania. De exemplu, in loc sa declare profit, prefera sa plateasca servicii de consultanta de ordinul miliardelor de euro, catre firme din tarile mama, multe dintre ele cu acelasi actionar. Practic este o caracatita prin care banii sunt scosi din Romania, profitul este diminuat, iar bugetul statului este pagubit cu miliarde de euro.

Toate aceste artificii din care Romania a pierdut miliarde de euro in ultimii ani nu mai pot fi posibile datorita noilor prevederi ale Codului Fiscal pregatit de Executivul PSD-ALDE, iar patronii multinationalelor si-au scos oamenii in strada, pentru a da jos Guvernul Grindeanu. Romanii trebuie sa stie adevarul si trebuie sa inteleaga de ce sunt disperate multinationalele sa-si scoata oamenii in strada.

Pana acum, aceste companii multinationale care au acaparat economia Romaniei, cu largul concurs al autoritatilor, plateau doar contributiile pentru salariati la bugetul statului, in timp ce profitul declarat era aproape 0. Pe lânga profiturile pe care firmele straine le obtin cu ajutorul filialelor din România, multinationalele scot bani de la aceste subsidiare practicând transfer care de cele mai multe ori sunt extrem de mari.

Multinationalele mascheaza profitul în tara de origine, sau în paradisuri fiscale, iar în România nu platesc impozit pe profit, caci raporteaza ca nu scot profit, nu sunt în faliment si nici macar în insolventa. Pierderile suferite de economia româneasca pe seama acestor companii în ultimii ani se ridica la mii de miliarde de euro.

Multinationalele si bancile care opereaza în România scot anual din tara zeci de miliarde de euro si la stat contribuie cu mai nimic. Acolo se duc banii. De altfel, România s-a transformat într-un paradis al multinationalelor care controleaza industria, agricultura, transporturile, constructiile, comertul, sectorul financiar-bancar etc. si care îsi promoveaza reglementari legale în interes propriu. Economia României s-a privatizat în beneficiul strainilor si nu intereselor nationale.

Ceea ce este revoltator este ca nimeni nu a iesit in strada atunci cand au fost incalcate flagrant drepturile oamenilor, atunci cand au fost atinse libertatile cetatenesti. De ce nu a iesit nimeni sa protesteze atunci cand au arestat-o si au tinut-o degeaba in puscarie pe Mariana Rarinca? Pana la urma, s-a dovedit ca totul a fost un mare abuz din partea Liviei Stanciu, fosta sefa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in prezent judecator la Curtea Constitutionala.

Nu este ceva dubios ca toata lumea a tacut atunci? Ca toata lumea a tacut cand au fost calcate in picioare toate drepturile si libertatile cetatenesti? Probabil ca raspunsul este unul singur: atunci nu erau lezate interesele financiare ale companiilor multinationale.”[5]

“Nu Dragnea este ținta, ci programul de guvernare al PSD !

Nu știu dacă minciuna este incriminată de codul penal, dar când Iohannis a declarat în fața presei, a întregii țări, că și-a cumpărat casele din banii de pe meditații, a mințit, ba chiar ne-a și prostit în față. Adică și-a imaginat că suntem atât de proști și o să-l credem! Nu l-a crezut nimeni, dar asta nu a contat prea mult când a ajuns să candideze pentru fotoliul de la Cotroceni! De ce n-a contat? Printre altele și pentru că avea ca adversar un mincinos și mai mare, numitul Ponta Victor!

Dacă nu de la meditații de fizică(!!!), cu ce bani s-a descurcat atât de bine Iohannis după 1990? La început cu banii luați de pe urma intermedierii înfierilor ilegale. Repet: înfieri ilegale! Desigur, penalii propriu ziși erau judecătorii și procurorii mituiți, care au încălcat legea la fiecare înfiere intermediată de Iohannis. Reclamat pentru aceste înfieri atunci când a ajuns primar, Iohannis a stat liniștit: judecătorii și procurorii cu care fusese în cârdășie la procesele de înfiere au avut grijă de pielea lor ca să îngroape anchetele ce s-ar fi cuvenit să fie demarate în urma nenumăratelor sesizări și reclamații.

Participarea lui Iohannis la acele circa 20 de înfieri ilegale are însă un aspect moral imposibil de trecut cu vederea: ca dascăl, ca profesor, ca primar, ca lider al comunității germane, Iohannis se dovedea a fi nedemn de acest statut public! Dincolo de aspectele penale, juridice, aspectul moral, dimensiunea imorală a prestației sale devenea copleșitoare. Neamțul se dovedea un găinar! Un om fără rușine, fără Dumnezeu!

Să fim bine înțeleși: eu, subsemnatul, condamn nu atât participarea la aceste înfieri făcute prin încălcarea legii, cât „detaliul” că Iohannis nu a fost în stare să se intereseze de soarta copiilor ajunși în Occident pe mâna lui, pe garanția lui. Luat la rost de câțiva ziariști, n-a fost în stare să dea nicio relație cu privire la noii părinți, nici măcar adresa acestora!… Asta după ce la preluarea copiilor i-a amețit pe părinții naturali că vor fi mereu în legătură cu familia cea nouă, că în fiecare an copiii vor reveni în țară etc., etc! Adică Iohannis i-a mințit cu sânge rece, total insensibil la dramele sufletești pe care le provoca!

Așadar, îi reproșez lui Iohannis NEPĂSAREA. Și-a luat bănuțul și altceva nu l-a mai interesat pe domnul director de liceu! Nu s-a îngrijit în niciun fel ca bieții copilași să nu ajungă pe mâna criminală a unor traficanți de organe! Nu poate oferi nicio garanție în acest sens.

Marile tunuri le-a dat Iohannis ca primar! Capitolul „retrocedări ilegale” oferă o listă lungă de abuzuri, de furturi propriu zise, fie în favoarea Iohannului, fie în favoarea unor cunoscuți. Presa a mai scris câte ceva pe acest subiect, dar nici pe departe câte ar fi de spus!

Mă întreb de ce presa, mass media din România l-a menajat pe Iohannis, i-a ascuns matrapazlâcurile, vecine cu crima câteva. La această întrebare nu am toate răspunsurile necesare. În legătură cu înfierile ilegale știu că în justiție a funcționat o adevărată mafie a înfierilor ilegale. În fruntea nemernicilor s-a aflat, prin soția sa, un însuși ministrul justiției din acei ani, cu peste 200 de înfieri. Așa se face că sute de dosare de înfieri au dispărut din arhiva tribunalelor, ca să li se piardă urma Iohannilor din România.

Nota bene: acea mafie nu a avut culoare politică, ca și ministrul amintit, trecut prin mai multe partide, implicat în mai multe „mafii”!

Eu unul am încercat pe la diverse posturi TV să intervin. Am cumpărat cu 2500 de euro spațiul a 8 emisiuni la Nașu TV și două le-am consacrat golăniilor lui Iohannis, la data aceea era numai primar, nimeni nu-i prevedea ascensiunea politică maximă. La alt post, România TV, invitat să vorbesc despre înfierile făcute de Iohannis, abia câteva minute m-au lăsat să vorbesc. La aceeași televiziune, un senator din Sibiu, vorbind despre abuzurile și hoțiile primarului sas, a fost oprit de moderatoare taman când începuse să dezvăluie furturile lui Iohannis de la aeroport: milioane de euro dispărute pe semnătura lui WKI!

Culmea a fost că Iohannis a candidat în 2014 având un dosar pe rol, la tribunal. Toată jurisprudența în speța respectivă îl dădea perdant pe Iohannis! Așa cum perdanți fuseseră în aceeași speță zeci de primari și alți funcționari publici!…
Iohannis însă a fost găsit și declarat nevinovat, curat ca lacrima, iar președinta completului de judecată, vinovată de acest abuz, a fost răsplătită de noul președinte cu un rang juridic și mai înalt: judecător la Curtea Constituțională.

În materie penală, situația lui Iohannis este șubredă rău. La cele expuse mai sus se adaugă situația doamnei Iohannis, dovedită că a falsificat acte de proprietate pentru a-și însuși un imobil! S-au dat deja câteva sentințe, iar ce urmează să se întâmple este condamnarea primei doamne pentru o infracțiune rușinoasă, jenantă! ordinară! Penibilă!…

Și cu toate acestea Iohannis nu acționează ca o persoană care se știe cu musca pe căciulă! Nu ia în calcul ce i se poate întâmpla soției sale, cu mare probabilitate, prin simpla aplicare a legii!

Te-ai fi așteptat ca Iohannis să se comporte în consecință: să caute o soluție de împăcare, de mușamalizare a problemelor pe care le are în justiție familia sa. Probleme în justiție au și adversarii săi, Dragnea și Tăriceanu. Cei doi adversari ai Neamțului trăiesc și ei sub amenințarea unei sentințe „fără suspendare”. Normal, ca între mafioți, era să se ajungă la o soluție, la un troc, și să scape toți trei de pușcărie! Eventual să rămână și prieteni după o așa de frumoasă cârdășie!

Iohannis pare însă că nu se gândește / nu s-a gândit la o împăcare cu cei doi! Oare nu-și dă seama că riscă să-și piardă prima doamnă pentru câțiva ani buni?! Mai că-mi vine să mă mir: Oare vrea Iohannis să scape de consoartă cu orice preț?!

Situația în care se află primii trei oameni din stat ne obligă să comparăm între ele faptele celor trei, faptele pentru care sunt pasibili de o sentință penală.

Mi se pare deasupra oricărei discuții faptul că dl Liviu Dragnea este cel mai puțin vinovat dintre cei trei! Iar Dl Tăriceanu, dacă este vinovat, vina sa este cu consecințe sociale incomparabil mai mici prin raportare la păcatele marelui blond!

Și atunci de unde aplombul lui Iohannis? De unde „curajul” de a acuza de corupție pe alții, când, împotriva sa, dovezile de corupție și ilegalitate sunt nenumărate și clare, indiscutabile?! Mult mai clare decât în dosarele celorlalți doi.

Considerăm însă că este o mare greșeală să-l judecăm pe Iohannis în persoană pentru mișcările sale ca președinte. El nu-și decide pașii, ci cei care l-au propulsat la Cotroceni îl dirijează. Și care este interesul acestora? Ce urmăresc? De ce îi vor capul lui Dragnea? De ce scot lumea în stradă să scandeze Jos PSD și Jos Guvernul? Cu ce i-a supărat Dragnea pe susținătorii din umbră ai lui Iohannis?

Răspunsul este simplu și toată lumea îl ocolește: NU DRAGNEA ESTE ȚINTA, CI PROGRAMUL DE GUVERNARE AL PSD, PROGRAM GÂNDIT ȘI ASUMAT DE DRAGNEA!

Pică Dragnea, se alege praful de program! Dragnea înseamnă voința de a impune și realiza programul de guvernare! Cu Dragnea după gratii, colaboratorii săi se vor lepăda de programul de guvernare mai ceva decât apostolul Petru, după ce Iisus a fost arestat!… Cu Dragnea după gratii, PSD iese de la guvernare în câteva săptămîni! Adică ne luăm adio de la programul de guvenare al PSD!…

Repet: PROGRAMUL DE GUVERNARE CONCEPUT / ASUMAT DE DRAGNEA ESTE ADEVĂRATA ȚINTĂ PENTRU CARE JOHANNIS FACE CE FACE! Și nu face de capul său!

De ce și pe cine deranjează acest program de guvernare al PSD? Simplu:

(1) este primul program de guvernare de după 1990. Celelalte guverne, începând cu guvernul Petre Roman și terminând cu guvernul tehnocrat, nu au avut program, nu le-a trebuit așa ceva, deoarece au guvernat după cum li s-a dictat de afară!
(2) acest program de guvernare, pentru prima oară după 1990, încearcă să oprească declinul generalizat al statului român, încearcă să apere și să impună interesul național ca pilon central al guvernării.

Pe cine deranjează o politică a interesului național în România?… Dar pe cine nu deranjează dintre prietenii noștri, dintre partenerii noștri?!…

În concluzie: oameni buni, treziți-vă! Luați și citiți programul de guvernare al PSD! Nu conține tot ce așteptăm noi de la un guvern al nostru, un guvern al românilor și pentru români!

PSD este departe de a fi acel partid! Dar prin programul de guvernare asumat se înscrie pe traiectoria corectă, la al cărei capăt s-ar putea să ne aștepte politica interesului național ajunsă la guvernarea României. Vrem, nu vrem, în actualul Parlament coaliția PSD – ALDE este totuși singura forță în care se regăsesc cât de cât voitorii de bine pentru România.”[6]

INSTIGATORUL CARE A COBORAT IN STRADA IN IANUARIE 2017,KLAUS WERNER JOHANNIS SI CARE CU JAVRELE PEDELISTO-SOROSISTE AU VRUT SA DEA O LOVITURA DE STAT TREBUIE SA FIE SUSPENDAT!PRIMA REACTIE A PENALULUI IN CRIZA POLITICA DE LA COTROCENI”CORUPTUL CARE UCIDE”SI VREA „GUVERNUL SAU”,GAULEITERUL NAZI KLAUS WERNER JOHANNIS!

15 iun.

INSTIGATORUL CARE A COBORAT IN STRADA IN IANUARIE 2017,KLAUS WERNER JOHANNIS SI CARE CU JAVRELE PEDELISTO-SOROSISTE AU VRUT SA DEA O LOVITURA DE STAT TREBUIE SA FIE SUSPENDAT!PRIMA REACTIE A PENALULUI IN CRIZA POLITICA DE LA COTROCENI”CORUPTUL CARE UCIDE”SI VREA „GUVERNUL SAU”,GAULEITERUL NAZI KLAUS WERNER JOHANNIS!

Klaus Iohannis a transmis un prim mesaj după retragerea sprijinului politic pentru premierul Sorin Grindeanu, prin intermediul purtătorului de cuvânt al Administrației Prezidențiale.

Imagini pentru IOHANNIS,POZE

Declarațiile Mădălinei Dobrovolschi, purtătoarea de cuvânt a președintelui Klaus Iohannis:

– Președintele Klaus Iohannis a luat act de scrisoarea trimisă de coaliția PSD-ALDE de retragere a sprijinului politic pentru Guvern.

-Potrivit art 106, funcția de membru al Guvernului încetează în urma demisiei, a revocării sau în alte cazuri. Conform art 107, dacă primul ministru se află într-una din situațiile de la art. 106  sau este în imposibilitate de a-și exercita atribuțiile, Președintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuțiile primului ministru, până la formarea noului Guvern. Deocamdată nu ne aflăm în niciuna din situațiile menționate în Constituție.

-Când funcția de prim-ministru va deveni vacantă, fie ca urmare a demisiei primului-ministru sau prin adoptarea în Parlament a unei moțiuni de cenzură, Președintele României va declanșa procedurile constituționale în vederea desemnării unui candidat pentru funcția de prim-ministru.

-Rezolvarea crizei este strict responsabilitatea partidelor care au generat-o, iar președintele cere rezolvarea de URGENȚĂ a situației.

FOSTUL PREMIER AL ROMANIEI,ADRIAN NASTASE ATAC DEVASTATOR IMPOTRIVA FOSTULUI PEDIST „MANA DREAPTA”A LUI BASESCU TRAIAN ,LIVIU DRAGNEA ,LIDERUL PSD!

15 iun.

Nici Biblia n-a rămas un text fix.

Adrian Năstase a vorbit despre situația din PSD și spune că o departajare între Guvern și partid ar fi falimentară pentru că ar fi foarte greu ca Executivul să funcționeze fără sprijin politic.

Totodată, Năstase și-a exprimat speranța că se va găsi o soluție inteligentă pentru a se depăși acest moment.

„Ar fi foarte greu și eu consider în continuare că soluția aceasta de departajare între partid și guvern – care a fost sugerată de unii lideri politici din România, dar în care eu n-am crezut niciodată – iată, se dovedește încă o dată falimentară. Pentru diverse rațiuni. Obiective și subiective”, a declarat Adrian Năstase.

De asemenea, Năstase a precizat că el nu s-a confruntat cu astfel de probleme în timpul mandatului pentru că a fost în același timp și premier și președinte de partid.

„Și în multe țări din lume aceasta este formula folosită. Din anumite motive, Liviu Dragnea n-a putut să fie prim-ministru și poate că soluția cea mai simplă ar fi fost abordarea cu un anumit curaj a soluției pe care, într-un anumit fel, a sugerat-o Curtea Constituțională, chestiunea aceea din lege care interzicea primului-ministru să aibă o condamnare penală și care nu există pentru candidații la Președinție sau candidații la Parlament, așa cum a spus Curtea Constituțională, este o chestiune care nu ține de constituționalitate, ci de legalitate. Sau, cu alte cuvinte, Parlamentul poate oricând să modifice acest text. În aceste condiții, Liviu Dragnea ar fi putut să fie prim-ministru și dispărea această dihotomie, această despărțire, această divizare, acest clivaj între partid și guvern”, a spus Năstase.

Întrebat dacă nu este prematură o evaluare a actualului Cabinet după doar șase luni de mandat, Năstase a răspuns că nu poate judeca aceste lucruri, dar că trebuie acceptat că „lucrurile se schimbă”.

„Eu nu pot să judec lucrurile acestea, dar mi s-a părut că această considerare a Programului de guvernare ca având forță absolută, aproape mitologică și formulă sacrosanctă… (…) Nici Biblia n-a rămas un text fix, Vechiul Testament a fost completat cu Noul Testament. Deci, lucrurile se schimbă și în țară și în exterior. Dacă e nevoie, Parlamentul poate să accepte, dând un vot de încredere, o modificare a Programului de guvernare, cum s-a mai întâmplat. Deci, eu cred că oricine ar înțelege anumite modificări, dacă este cazul, la Programul de guvernare. Așa încât a rămâne fixat în acest program mi se pare contraproductiv. În ceea ce privește activitatea miniștrilor, n-am urmărit-o cu foarte mare atenție, așa că nu pot să comentez lucrurile astea”, a mai spus Năstase.

%d blogeri au apreciat: