DUMITRU COARNA SLUGA LUI OPREA IZMANARU!

15 Iun

Dumitru Coarnă, liderul poliţiştilor din cadrul SNPPC, a minţit în direct la „Sinteza zilei“, cînd, în dialog cu avocata Maria Vasii despre „Cazul Boureanu“, a afirmat că niciodată România nu a fost condamnată la CEDO din cauza unor poliţişti bătăuşi, ceea ce este uşor de dovedit ca fiind o minciună. În emisiunea „Sinteza zilei“ de marţi seară, Dumitru Coarnă nu numai că i-a luat apărarea poliţistului care l-a bătut pe fostul deputat Cristian Boureanu, dar a încercat într-un mod penibil să justifice agresiunea ca fiind una legală, în legitimă apărare!

Întrucît Dumitru Coarnă, încercînd să-l apere pe poliţistul bătăuş care l-a lovit în plină figură pe fostul deputat Cristian Boureanu, a cerut un singur caz care să-l contrazică, îi oferim şapte asemenea sentinţe, prin care CEDO a condamnat România. Exact pentru astfel de fapte săvîrşite abuziv de către poliţişti. Le preluăm din arhiva APADOR-CH şi de pe site-ul Lumea justiţiei.

1 „Cazul Cătălina Doiciu vs România“ (1454/09)

Sentinţa CEDO din 5 mai 2015 în dosarul 1454/09 a fost publicată de APADOR-CH: „La 3 ianuarie 2001, Cătălina Doiciu a ajuns la Poliția Predeal împreună cu logodnicul ei, care avusese o altercație cu un taximetrist. Pentru că polițiștii se manifestau violent față de logodnic, Cătălina Doiciu, de 19 ani la acea dată, i-a luat apărarea acestuia. Motiv pentru care a luat și ea bătaie de la polițistul L.I., sub privirile altor patru colegi de breaslă. Bătaia a fost suficient de serioasă încât să necesite 14 zile de îngrijiri medicale. Conform certificatului medico-legal, Cătălina Doiciu a suferit un traumatism cranian, multiple lovituri și contuzii ale feței și piramidei nazale. Cătălina Doiciu a făcut plângere penală împotriva polițistului care a bătut-o. Rezultatul cercetării Parchetului Militar a fost că tânăra de 19 ani ar fi sărit să-l bată pe polițist, motiv pentru care el i-ar fi dat o singură palmă. În luna aprilie 2002, după un an jumătate de cercetări, cauza s-a soluționat cu o amendă administrativă aplicată polițistului pentru «lipsa de gravitate a faptelor». Ulterior, amenda a fost anulată, iar în perioada 2003-2004 polițistul L.I. a fost avansat în funcția de agent-șef principal. Cătălina Doiciu a făcut numeroase alte demersuri legale naționale, până în 2008, fără succes“.
CEDO a constatat încălcarea articolului 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că Anca Doiciu a fost bătută de polițistul respectiv, faptă pentru care nu există nicio scuză. În consecinţă, a condamnat România la plata unor despăgubiri de 11.000 euro.

2 Cazul „Flămânzeanu vs România“ (12717/09)

Reclamantul Marian Flămânzeanu s-a plâns Curţii Europene de faptul că a fost supus la tratamente inumane şi degradante atunci când a fost bătut de poliţiştii din satul său Letca Nouă (jud. Giugiu), cu ocazia reţinerii şi cercetării. De asemenea, poliţiştii care l-au anchetat, din cadrul Inspectoratului de Poliţie Teleorman, l-au bătut pentru a recunoaşte faptele ce îi erau imputate. Curtea Europeană a constatat, atunci când reclamantul s-a plâns că a fost supus unui tratament degradant, că autorităţile statului nu au desfăşurat o anchetă efectivă pentru pedepsirea vinovaților și, prin sentinţa pronunţată în 5 noiembrie 2014, statul trebuie să-i plătească lui Flămânzeanu 7.500 euro pentru prejudiciul moral suferit.

3 Cazul „Nicu Olteanu vs România“

Reclamantul s-a plâns în faţa Curţii Europene că, în luna mai 1997, a fost agresat de către doi poliţişti şi că în urma agresiunii a suferit un traumatism cranian însoţit de numeroase echimoze. Mai grav, cei doi poliţişti au folosit împotriva sa armamentul din dotare, provocându-i o rană în talpa stângă, deşi incidentul în care a fost implicat reclamantul a fost unul minor (reclamantul era suspectat de furtul a şase sticle de apă minerală). Reclamantul s-a mai plâns Curţii Europene că plângerea sa penală împotriva agresorilor s-a finalizat cu o soluţie de neîncepere a urmăririi penale. Curtea a constatat încălcarea articolului 3 al Convenţiei Europene, atât sub aspect material, pentru că reclamantul a fost supus de agenţi ai statului român unor rele tratamente, cât şi sub aspect procedural, pentru că statul român nu a dispus o anchetă efectivă cu privire la aceste rele tratamente.

4 Cazul „Gabriel Carabulea vs România“ (25.03.2010)

La 13 aprilie 1996, Gabriel Carabulea, urmărit de poliţiştii de la Secţia 9, pentru tîlhărie, a ajuns la Secţia 14 în urma unei coliziuni minore a maşinii pe care o conducea cu un alt autoturism. A fost transferat în aceeași zi la Secţia 9 Poliţie. La data de 16 aprilie 1996 a fost dus, în stare foarte gravă, mai întîi la Spitalul Penitenciar Bucureşti, unde nu a fost primit, şi apoi la Spitalul Fundeni. A decedat pe data de 3 mai 1996. Soţia şi cîţiva prieteni care au reuşit să discute cu Gabriel Carabulea doar atunci cînd se deschidea uşa salonului în care era internat sub pază au afirmat că tînărul le-a spus că fost rulat într-un covor şi bătut sălbatic în Secţia 9 Poliţie. CEDO a constatat încălcarea Art. 2, 3 şi 13 din Convenţia Europeană. Curtea a considerat că moartea lui Gabriel Carabulea a survenit ca urmare a traumatismelor suferite de acesta în timp ce se afla în custodia poliţiei. Curtea a reţinut că autorităţile nu i-au acordat acestuia tratament medical corespunzător, nu au oferit „o explicaţie plauzibilă“ pentru moartea sa şi nu au realizat o anchetă eficientă care să stabilească circumstanţele morţii.

5 Cazul „Belmondo Cobzaru vs România“ (26.07.2007)

Reclamantul, Belmondo Cobzaru, a fost bătut de trei ofiţeri de poliţie în sediul Poliţiei Mangalia, pe data de 4 iulie 1997. În urma acestor tratamente, reclamantul a fost internat la spitalul din Mangalia, cu diagnosticul de traumatism cranio-cerebral, iar expertiza medico-legală efectuată a stabilit că rănile suferite de acesta au necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale. Belmondo Cobzaru a formulat o plîngere penală împotriva poliţiştilor, care a fost soluţionată de Parchetul Militar Constanţa printr-o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale, cu motivarea că fapta penală nu există! Curtea Europeană a stabilit că în acest caz agenţii statului s-au făcut vinovaţi de aplicarea de tratamente inumane reclamantului, iar autorităţile naţionale nu au efectuat o anchetă imparţială şi aprofundată cu privire la acestea: soluţia de neîncepere a urmării penale împotriva poliţiştilor s-a bazat exclusiv şi fără rezerve pe declaraţiile acestora, în vreme ce declaraţii relevante ale martorilor oculari care contraziceau varianta poliţiştilor au fost ignorate.

6 Cazul „Șerban Marinescu vs România“ (15.12.2015)

La 2 iunie 2007, Șerban Marinescu a avut o altercație cu un șofer de taxi care refuza să-i dea restul pentru o cursă. Ca să-l intimideze, taximetristul a condus pînă la Secţia 22 Poliţie din Bucureşti.
La secție, Marinescu a vrut să facă plângere împotriva taximetristului, dar s-a trezit că e bruscat de trei polițiști, lovit cu pumnii și picioarele și legat de o balustradă, pe un hol din secție. Certificatul medico-legal, emis de IML în dimineața imediat următoare, confirmă că Marinescu a fost victima unei agresiuni care necesita 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Timp de aproape opt ani dosarul Marinescu a fost plimbat între Parchet și Judecătorie, procurorii refuzînd să-i trimită în judecată pe acuzați pentru faptele lor. CEDO subliniază deficiențele anchetei interne și constată că perioada lungă scursă de la petrecerea faptelor până acum este incompatibilă cu cerința de promptitudine inclusă în obligațiile procedurale prevăzute la articolul 3 al Convenției Drepturilor Omului. Prin urmare, CEDO i-a acordat despăgubiri lui Marinescu, în valoare de 7.500 euro.

7 Cazul „Liviu Samachisa vs România“ (16 iulie 2015)

Lumea justiţiei a prezentat pe larg Decizia CEDO: reclamantul s-a adresat Curţii de la Strasbourg, pe 17 august 2010, acuzînd, printre altele, relele tratamente la care a fost supus de mai mulţi ofiţeri de poliţie în contextul unui incident consumat, la 31 iulie 2008, în timp ce se deplasa spre Galaţi, la volanul unui autoturism înmatriculat în SUA.

Poliţiştii, avînd informaţii că un autovehicul cu numere de SUA a fost implicat într-un accident soldat cu trei răniţi, l-au oprit în trafic şi i-au cerut să prezinte actele de identitate.
Liviu Samachisa a negat accidentul şi a contestat legalitatea solicitării de legitimare, context în care a fost bruscat de poliţişti, care l-au încătuşat şi l-au transportat la secţie.

Deşi CEDO a admis că reclamantul a manifestat opoziţie în faţa poliţiştilor, Curtea a apreciat că atitudinea necooperantă nu poate justifica forţa disproporţionată şi i-a acordat lui Liviu Samachisa despăgubiri de 12.000 euro.

Coarnă, sluga lui Oprea

Prezent foarte des pe ecranele televizoarelor în calitate de lider al sindicatului poliţiştilor, Dumitru Coarnă şi-a arătat „buna-credinţă“ atunci cînd colegul său Bogdan Gigină, poliţist la rutieră, a murit, fiind antemergător în „coloana oficială“ a lui Gabriel Oprea. În primele zile, cînd s-a încercat muşamalizarea cazului, Dumitru Coarnă a apărut la absolut toate televiziunile de ştiri, apărîndu-l pe Gabriel Oprea, pe atunci ministru de Interne şi vicepremier!

Anunțuri

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: