De 15 ani, Nicoleta Bubulinis este mamă singură. Are „o vârstă”. Și doi băieți. „Am acceptat orice fel de job, ca să-mi cresc copiii. Și menaj, lucruri dintr’astea. Și femeie de serviciu, cu toate că am la bază un liceu și… Dar nu a contat asta pentru mine. Au fost vremuri și grele, și mai ușoare…”
Pentru ea, „vremurile grele” pot fi definite așa doar „din punct de vedere financiar, că asta ar fi baza”. Altminteri, ea crede că românii o duc rău doar în funcție de cum „își vede fiecare normalitatea. Depinde de situație. De capacitatea, de talentul, de harul fiecăruia, ca să zic așa… Depinde mult și de oameni, ca ei s-o ducă mai rău sau mai bine, de cum își calculează și de propria lor gândire.”
Am cunoscut-o pe Nicoleta la MamaPan, o brutărie din București unde se face nu doar pâine cu maia, ci și mult bine, aici fiind angajate mame cu mulți copii sau care își cresc singure copiii.
„Meseria de bază am fost…, acum nu știu cum să mă exprim, la trecut sau la prezent, am fost și sunt totodată bucătăreasă. Sunt de meseria mea de bază”, spune femeia. „Și am făcut niște cursuri tot cu ajutorul lor, al acestei fabrici care m-a specializat și mi-a îmbogățit cunoștințele în brutărie”.
De doi ani, de când s-a deschis MamaPan, Nicoleta muncește aici, ca brutăreasă. Ȋnainte de asta era șomeră, așa că acum, deși trudește pentru fiecare bănuț pe care-l primește la salariu, consideră că serviciul e o bucurie, nu o corvoadă. „Lucrez aici cu drag și mă bucur că am găsit acest loc de muncă, că am fost acceptată, cu calități și defecte, bineînțeles”, mărturisește ea. „Aici, suntem ca într-o mică familie. Ne ajutăm reciproc. Ne ajutăm și din punct de vedere financiar, ne înțelegem necazurile.”
Nu e deloc simplu pentru o femeie să crească singură doi copii. Oricât de mult i-ar iubi, copiii nu se fac mari doar cu dragoste, au nevoie de un adăpost, de mâncare, de rechizite pentru școală și de haine, care prea repede rămân mici. Nicoleta a reușit acum să-și vadă unul dintre băieți la casa lui. „Și aștept și o bucurie, de-a fi bunică. Primul nepoțel. Cel de-al doilea copil este încă minor, este la liceu. Am avut examene (n.r. – de capacitate), le-a trecut cu bine și așteptăm rezultatul final”.
Ea nu se vaită că i-a fost greu să-și crească singură copiii, dar „nici ușor nu pot să spun c-ar fi. Am acceptat viața, situația, așa cum este și am avut noroc că am găsit oameni cu suflet, cu bunăvoință, și acest loc de muncă m-a bucurat foarte tare”.
Pe ea, ca mamă singură, ar deranja-o dacă în Constițuție s-ar modifica și ar scrie, nu „căsătoria este între soți”, ci „căsătoria este într-un bărbat și o femeie”? Ar afecta-o în vreun fel asta? „Nu. Nu știu dacă m-ar afecta pe mine, personal”, spune Nicoleta, adăugând și că fiecare are libertatea să-și exprime punctul de vedere. Ea crede că diferența dintre cele două definiții e doar „un mod de a te exprima. «Un bărbat și o femeie» este o expresie mai veche, bărbat – femeie, pe care o întâlnim și-n Biblie, și-n religie, iar o exprimare mai modernă, contemporană, ar fi «între soți»”. Ei ambele i se par corecte, „suntem deja obișnuiți cu acest fel de a se vorbi, de a se exprima”.
Ȋn ce-o privește, a avut „o căsătorie normală, normal – între un bărbat și o femeie, nu am fost căsătorită cu o femeie, nicidecum”, glumește ea. A ajuns la divorț pentru că „aveam idei total diferite și nu ne înțelegeam, nu exista comunicare între noi. Am decis că este mai bine pentru ambii să ne vedem de drumul nostru, fiecare. Și am căzut la înțelegere ca să divorțăm, copiii fiind la mijloc. Au fost momente grele… Greu, mai mult pentru copii, că noi, ca și adulți, ne-am înțeles că până aici a fost și nu se poate continua. Eu mi-aș fi dorit, pentru copii, să aibă tată, să-l vadă în casă…”
Deși căsnicia ei n-a mers, își dorește ca ambii băieți, atunci când vor fi mari, să-și întemeieze familii, la rândul lor. „E absolut normal și se înțelege automat asta, zic eu”, spune ea. „E normal. Să fie o familie unită, bună înțelegere, comunicare, încredere”. Asta înseamnă pentru ea familia? „Da. Asta e concepția mea. Să ai încredere, respect în primul rând, că totul pornește de la respect, încredere, și-atunci apare și buna înțelegere. Liniște și pace.”
Despre scandalurile din politică nu crede că s-ar pricepe să vorbească. „Există divergențe, ca peste tot în lumea aceasta, dar eu nu fac politică și nu mă amestec, deja mă depășește subiectul. Este problema lor, ca să zic așa, ei primesc un salariu și sunt pregătiți pentru acele funcții. Sunt alții în măsură care să…”
Așa cum ea este plătită să facă pâine, crede că și cei care primesc salarii pentru a conduce țara au o meserie pe care trebuie să și-o facă cu răspundere. Prin urmare, s-ar putea ca toate scandalurile politice să facă parte din fișa jobului. „Dacă ei consideră că este normal și aceasta este calea…”
Nu stă în casă atunci când sunt alegeri, „merg și votez, așa cum simt eu și cum cred eu de cuviință că ar fi bine, nu numai pentru mine, ci în general, pentru majoritatea”, spune Nicoleta.
Bine ar fi dacă cei pe care îi votează și-i trimite în fruntea țării și-ar face treaba cu la fel de multă onestitate precum face ea pâinea, pentru a-și crește copiii…
LIFEBOOK este o rubrică dedicată oamenilor care nu se mai văd. Nici la televizor sau pe rețelele de socializate, dar nici în preocupările politicienilor care au transformat România într-o arenă de circ. LIFEBOOK e o fereastră spre lumea reală.
VA URMA