STATUL ISLAMIC SAU „AGONIA HIDREI” CU MAI MULTE CAPETE!

30 Iul

Marea Moschee din Mosul a fost distrusă de ISIS după 845 de ani de istorie

Marea Moschee din Mosul a fost distrusă de ISIS după 845 de ani de istorie

În ultima vreme, ştirile legate de Statul Islamic (ISIS, Daech sau Daesh) sau de liderul său, Abu Bakr al-Baghdadi, „califul invizibil“, au focalizat atenţia specialiştilor în jihadismul islamist, a analiştilor şi chiar a oamenilor simpli, date fiind implicaţiile lor deosebite pentru existenţa a ceea ce, la un moment dat, devenise spaima întregii lumi civilizate. Rememorându-le, începem cu telenovela privindu-l pe al-Baghdadi, mai exact, cu veştile contradictorii referitoare la faptul dacă mai este sau nu în viaţă. Dincolo de adevăr, incertitudinea are un impact vizibil printre combatanţii jihadişti, deruta lor fiind evidentă, iar pierderile suferite pe câmpul de luptă – din ce în ce mai mari.

Trebuie abordate apoi implicaţiile recuceririi de către trupele irakiene a oraşului Mosul, marea redută islamistă din nordul acestei ţări, eveniment ce reprezintă punctul final al ofensivei terestre declanşate toamna trecută de armata irakiană, finalul său punând în cumpănă însăşi existenţa ISIS. Cu alte cuvinte, marele teritoriu din Irak şi Siria, pe care gruparea reuşise să-l controleze în urma unei acţiuni ample şi pe care, la 29 iunie 2014, sangvinarul al-Baghdadi, pe atunci pe cât de puternic, pe atât de discret, îl proclamase „califat“, s-a restrâns cu 60%. În prezent, se duc lupte la fel de crâncene pentru oraşul sirian Raqa, desemnat „capitală“ a Statului Islamic. Dar şi acolo sunt semne clare despre o iminentă capotare a jihadişilor.
Ca urmare, multe analize vorbesc despre „sfârşitul Daesh“, evocând datele-cheie ale efemerei sale existenţe, fără a uita să sublinieze că există şi o mare posibilitate ca gruparea să renască precum pasărea Phoenix din propria-i cenuşă şi să-şi stabilească o altă zonă geografică ori alte metode de acţiune.

Abu Bakr al-Baghdadi, „mort” şi „înviat” fără confirmare

„Califul invizibil“ şi misterele sale

Este un personaj demn de 1000+1 de nopţi, dacă, desigur, avem în vedere informaţiile contradictorii despre el. Ultimul semn de viaţă l-a dat în luna noiembrie 2016, când a adresat un mesaj audio combatanţilor „califatului“ şi a ameninţat cu pedepse infidelii şi necredincioşii islamici, iar prima şi singura oară a fost văzut într-o casetă video postată la 5 iulie 2014 pe site-uri jihadiste. Din moscheea al-Nuri din Mosul, pe care, recent, ISIS a dinamitat-o, cerea tuturor musulmanilor să asculte doar de el.

E drept, din când în când, despre el au circulat ştiri cum că ar fi fost lichidat în timpul unor lupte. Astfel, după 2003, când s-a alăturat rebeliunii jihadiste din Irak, declanşată după ce această ţară a fost invadată de SUA, fusese dat mort de americani. Cinci ani nu s-a mai ştiut nimic despre el, pentru ca, în 2010, să fie anunţat în fruntea Statului Islamic din Irak, branşă locală a Al-Qaida, iar în 2013, să anunţe fuziunea ei cu Frontul al-Nosra ce lupta în Siria, creând Statul Islamic în Irak şi Levant (SIIL).

Mişcarea ce acţiona în Siria a refuzat comanda lui şi a declarat supunere faţă de şeful Al-Qaida, Ayman al-Zawahiri. A urmat dezavuarea SIIL de către Al-Qaida, consemnată la debutul anului 2014, ceea ce nu a împiedicat gruparea să cucerească rapid oraşul sirian Raqa, prima reşedinţă a unei provincii siriene care a scăpat de sub controlul autorităţilor centrale, devenind principalul fief al lui al-Baghdadi.

Pe 10 iunie 2014, în urma unei ofensive fulgurante declanşate în nordul Irakului, SIIL cucereşte Mosul, al doilea oraş al ţării, locuit de circa 2 milioane de persoane, şi vaste teritorii la graniţele Kurdistanului irakian autonom. La finele aceleiaşi luni, SIIL proclamă „califatul“, condus de el pe teritoriul cucerit în Irak şi Siria, şi-şi schimbă numele în Statul Islamic.

Încă din 2011, americanii puseseră 10 milioane dolari pe capul lui, suma ajungând azi la 25 milioane. Ulterior s-a mai anunţat decesul lui, dar niciodată confirmat oficial. Ultima oară, la 16 iunie 2017, când Moscova a vorbit despre faptul că, în luna mai, ar fi fost ucis la Raqa de o dronă rusească. Nici de data asta nu au existat probe, dar Observatorul sirian pentru drepturile omului (OSDH) a pretins că este în posesia unor „informaţii confirmate“, care demonstrează că ar fi murit. Directorul OSDH, Rami Abdel Rahman, cel care a făcut declaraţia, adăuga că, în ultimele luni, al-Baghdadi „se afla în estul provinciei siriene Deir Ezzor“, dar nu ştia dacă a fost ucis acolo sau în altă parte.

Reuters preciza că OSDH, care are „reputaţia de a fi credibil cel mai des în anunţurile sale privind evenimentele din timpul războiului civil din Siria“, îşi baza ştirea pe „informaţii confirmate, provenite de la şefii Daesh, dintre care unul din primul cerc, din zonele de la Dair-az-Zur“. Asemenea ştirii de la Moscova, şi cea a OSDH a fost pusă la îndoială de Casa Albă şi Pentagon, iar la 21 iulie, şeful Pentagonului, James Mattis, opina că el este în viaţă: „Mă voi gândi la altceva când voi şti că noi l-am ucis“.

Dezastrul lăsat în urmă de extremişti include şi închisori pline de suspecţi, a căror vinovăţie nu ştie nimeni să o dovedească. Foto Agerpres

Competiţia pentru uciderea lui Baghdadi

În fine, la jumătatea acestei luni, postul de televiziune Al Arabya English transmitea că ISIS ar putea anunţa în curând numele succesorului lui al-Baghdadi, decedat în cursul unei operaţiuni din care doar câţiva conducători ai grupării au supravieţuit, între care cel mai important este şeful organizaţiei din Libia, Jalaludin al-Tunisi sau Attunsi (al cărui nume adevărat este Mohamed Ben Salem al-Ayuni, tunisian care ar fi emigrat în Franţa în anii ’90, unde a căpătat şi naţionalitatea franceză, după care a plecat în Siria, alăturându-se ISIS).

Telenovela a continuat, dat fiind că, de la certitudine, Moscova a ajuns la îndoială. Luni, 17 iulie, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a spus că „ştirea care ne vine este contradictorie şi este pe cale de a fi verificată de agenţiile noastre de informaţii“. „Nu avem informaţii sigure“, a încheiat el.

În paralel au continuat ştirile despre posibilii lui succesori şi despre faptul că Africa de Nord ar putea deveni viitorul câmp de acţiune al Daesh, ce ar putea pleca din Libia, în care domneşte haosul în domeniul securităţii. „Libia, îndeosebi partea ei meridională, oferă un refugiu pentru insurgenţii şi teroriştii care pot acţiona în deplină libertate, se pot reorganiza, pot recruta şi forma jihadiştii grupării. Ea contribuie, totodată, la finanţarea organizaţiei prin contrabanda cu mărfuri“, arăta African Manager la 15 iulie a.c.
Despre al-Baghdadi, un expert francez în ISIS, Thomas Pierret, spunea că „nu ar fi imposibil ca chiar el să-şi fi planificat succesiunea“, iar eventuala sa moarte nu înseamnă în niciun fel sfârşitul Daesh. „Organizaţia este concepută astfel încât poate supravieţui liderilor săi, indiferent cât de mare este procentajul pierderilor la nivel ierarhic. Nu trebuie să ne aşteptăm ca Daesh să se prăbuşească precum un castel de cărţi, dacă i se ucide califul“, spunea un alt specialist parizian.

O opinie interesantă are şi Adam Baczko, cercetător la Şcoala de Înalte Studii în Ştiinţe Sociale din Paris, specialist în Siria: „Se asistă la o adevărată cursă pentru uciderea şefului Daesh între Siria şi aliatul ei rus, pe de o parte, şi americani şi coaliţia internaţională, de cealaltă parte. Toţi vor să-şi atribuie meritul de a fi decapitat organizaţia teroristă“. „Propaganda ISIS se bazează pe acest lider carismatic. Dacă al-Baghdadi este cu adevărat mort, ne putem aştepta să-l vedem transformat în martir. Dar, deocamdată, nu este cazul“, mai arăta el.

Eşecul califatului

„Califatul este un adevărat eşec“, opinează alţi experţi în jihadismul islamist. „Idealul califatului nu a funcţionat, iar organizaţia va trebui să se reformeze în jurul unui nou proiect“, spunea franţuzoiaca Agnes Levallois, specialistă în Orientul Mijlociu. Pentru ea, jihadiştii islamişti „nu sunt în poziţie de forţă în acest moment şi nu mai recrutează ca înainte. Dacă se adevereşte, moartea lui al-Baghdadi ar putea da o lovitură suplimentară moralului combatanţilor, de unde şi tăcerea lor“. Totodată, ea nu exclude „riscul unor conflicte interne între bătrâni, adepţi ai ideologiei Al-Qaida, şi fervenţii apărători ai ideologiei ISIS“. „Există riscul de a avea lupte fratricide, în urma cărora mişcarea s-ar putea diviza şi renaşte sub un nou nume şi o nouă formă.“ În fine, amintitul Thomas Pierret crede că „moartea lui al-Baghdadi nu înseamnă sub niciun fel sfârşitul Statului Islamic“.

Mosul, preţul usturător al recuceririi oraşului

Declinul Daesh

Revenind la luptele duse pe teren în Irak, cireaşa de pe tortul care celebra succesul forţelor guvernamentale a fost pusă la 7 iulie, odată cu eliberarea oraşului Mosul, după nouă luni de asediu dus de 30.000 de membri ai forţelor federale – armată, poliţie, unitatea antiteroristă de elită (CTS) –, susţinuţi de loviturile aeriene ale coaliţiei. Detaliile subliniază duritatea încleştării şi amploarea forţelor ce s-au confruntat.

Declinul ISIS în Irak a început pe 31 martie 2015, când a căzut Tikrit, oraş de la nord de Bagdad; după 11 luni, la fel s-a întâmplat cu Ramadi, capitala provinciei vestice Al-Anbar, pentru ca, la 26 iunie 2016, Fallluja, primul oraş irakian cucerit de Daesh, în ianuarie 2014, să fie recucerit de armată.

În Siria, pe 26 ianuarie 2015, ISIS a fost alungat din Kobane, după patru luni de lupte, urmat, la 6 august 2016, de Minbe, iar la 24 august, de Jarablos. Pe 24 februarie 2017 a căzut şi Al-Bab. Cele patru oraşe sunt în provincia septentrională Alep. Pe 2 martie, anticul Palmyra, care şi-a schimbat de mai multe ori stăpânul, a căzut şi el. În noiembrie anul trecut s-a lansat bătălia pentru Raqa, iar în iunie a.c., forţele care luptă împotriva ISIS au pătruns în oraş, luptele continuând şi azi.

La jumătatea lunii iulie, armata siriană a preluat controlul puţurilor de petrol din sud-vestul provinciei Raqa, moment foarte important, dat fiind că ele reprezentau o sursă excepţională de venituri pentru jihadişti. Este vorba despre uriaşele zăcăminte de la Waqhab, al Fahd, Dbaysan, al Kassir, Abu al Katat şi Abu Katach, dar şi despre mai multe sate din această zonă deşertică.

Reuters informa, la 16 iulie, că armata siriană şi forţele ce-o sprijină progresează la est de Alep, cucerind vaste părţi de pe malul vestic al fluviului Eufrat, pe care jihadiştii le-au abandonat, concentrându-se în apărarea „capitalei“ lor, Raqa. Armata siriană controlează azi un teritoriu ce se întinde din părţile orientale ale provinciilor Hama şi Homs la limitele provinciilor Raqa şi Dair az Zur.

Mosulul, cucerit în patru zile de Daesh şi eliberat după nouă luni

Evident, eliberarea oraşului Mosul de sub jugul ISIS este cea mai mare victorie în faţa mişcării jihadiste, dar ea nu este şi lovitura de graţie, întrucât ziariştii de front transmit de la faţa locului că ea încă deţine porţiuni din teritoriul irakian şi sectoarele cele mai importante din Siria, chiar dacă, aşa cum arătam, a pierdut teren şi în această ţară, în care fieful său din Raqa este asediat.

Nu trebuie neglijat şi un aspect important al acestor victorii împotriva Daesh. Este vorba despre preţul plătit: mii şi mii de victime civile şi militare, criza umanitară enormă declanşată şi distrugerile materiale uriaşe. Astfel, la 11 iulie, din Mosul, trimişii speciali ai Agenţiei France Presse relatau: „După ce au înfrânt jihadiştii, forţele irakiene se confruntă acum cu sarcina colosală de a securiza, reconstrui şi asigura revenirea locuitorilor în al doilea oraş al ţării, devastat de cele nouă luni de lupte. Partea vestică a oraşului şi centrul său istoric au suferit cele mai mari distrugeri cauzate de luptele dure, de raidurile aeriene şi de atacurile cu explozivi ale jihadiştilor (…). Vechiul Mosul este unul dintre cele şase sectoare din Mosulul de Vest care a fost «aproape total distrus», după cum arată ONU. Deşi alte regiuni au suferit pagube mai mici, ONU evaluează la peste 700 milioane dolari factura pentru eforturile iniţiale de reabilitare a serviciilor de bază, a sistemului educativ şi securităţii, precum şi reconstrucţia“.

Pe scurt, în Mosul imaginile sunt apocaliptice, oraşul este în ruine şi totul trebuie refăcut aproape de la zero. Când, în iunie 2014, a fost cucerit de Daesh, luptele au durat doar patru zile. Acum jihadiştii au fost anihilaţi după nouă luni de lupte crâncene, în care forţele irakiene au fost susţinute de coaliţia internaţională, de peshmergas (kurzi) şi de miliţiile şiite.

Ca urmare, nu este deloc surprinzător că, vorbind despre eliberarea Mosulului, ziarul libanez L’Orient le Jour scria că este o „victorie à la Pirus“. Trimiterea la succesul obţinut de regele Pirus al Epirului în războiul împotriva romanilor la Heraclea şi Asculum, în 279 î.Hr., şi, implicit, la preţul imens plătit pentru asta evidenţiază actualitatea celor spuse atunci de suveranul amintit: „Încă o victorie ca asta şi suntem terminaţi!“.

Anunțuri

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: