Arhiva | 12:26 pm

DIN CICLUL CUM ARATA ASA GANDESC.VALER MARIAN ,FOSTUL SENATOR DESPRE BINOM(SRI+DNA) .TOATE-S VECHI SI NOUA TOATE:KLAUS WERNER JOHANNIS SI SRI NU AU VRUT SA SCAPE DE OAMENII GENERALULUI FLORINEL COLDEA!

9 aug.

Cum arată, aşa gândesc

Cum arată, aşa gândesc

O mare parte a presei s-a grăbit să titreze că ultimii oamenii ai generalului Florian Coldea au părăsit Serviciul Român de Informații, după ce, cu o săptămână în urmă, s-a anunțat că s-au pensionat și au trecut în rezervă nu mai puțin de 10 generali care au fost promovați în funcții de fostul șef operativ al SRI și au fost apropiați fideli ai acestuia. Unii jurnaliști mai apropiați de SRI au clamat chiar că actualul director, Eduard Hellvig, continuă reformarea principalului serviciu de informații din România.

Din păcate, niciuna din cele două alegații nu are acoperire în realitate. Pe de o parte, nu este vorba despre nicio continuare a reformării SRI, întrucât cei 10 generali crescuți în umbra lui Coldea au plecat dintr-un motiv pur materialist, mercantil, respectiv pentru a beneficia de o pensie mai substanțială sub imperiul legii în vigoare, în contextul în care se anunța modificarea acesteia printr-o ordonanță de urgență în cursul săptămânii trecute. Pe de altă parte, în SRI au mai rămas oameni fideli generalului Coldea și încă în funcții foarte importante. Și, ce este mai grav, nu au dispărut mentalitățile totalitare de tip Gestapo sau NKVD cultivate de generalul Coldea.

Spitalul SRI din Baloteşti, prilej de poliţie politică la Jurnalul Naţional

Amanții fideli ai generalului Coldea

O parte din generalii pensionați acum au fost trași pe linie moartă cu un an în urmă, respectiv în iulie 2016. Atunci au fost schimbați din funcție, printre alții, doi generali foarte apropiați lui Florian Coldea: Sorin Gabriel Cozma și Elena Istode, poreclită Anaconda. Generalul Cozma a fost șef al Direcției Securitate Economică (2006-2009) și șef al Direcției de Prevenire și Combatere a Terorismului (2009-2016), după care, în vara anului trecut, a fost retrogradat și marginalizat în fruntea unui oficiu legat de ORNISS. În calitate de șef al Direcției Securitate Economică din SRI, Cozma a fost protagonistul a cel puțin două mari scandaluri mediatice. În 2006 a condus o operațiune de poliție politică împotriva ziarului Jurnalul Național, după ce ziaristul Răzvan Belciuganu a publicat o anchetă despre construirea și dotarea Spitalului SRI de la Balotești, în care a fost implicată o firmă condusă de un văr primar al generalului Coldea. În 2008 a obstrucționat grav justiția în cunoscutul dosar ALRO, constituit în urma unei sesizări formulate de direcția pe care o conducea, refuzând să efectueze supravegherea și monitorizarea foștilor consilieri prezidențiali Elena Udrea și Theodor Stolojan, deși interceptarea acestora fusese autorizată de Înalta Curte de Casație și Justiție la cererea procurorului-șef adjunct al DIICOT Ciprian Nastasiu. Cozma l-a tratat cu impertinență pe Nastasiu, iar în urma demersurilor sale și ale șefului său Florian Coldea, acesta a fost demis de procurorul general al României din perioada respectivă, Laura Codruța Kovesi, care devenise de atunci un instrument al SRI.

Combinații

Generalul Cozma a fost schimbat din fruntea Direcției Securitate Economică, fiind numit șef al Direcției pentru Prevenirea și Combaterea Terorismului, după scandalul sexual în care a fost implicat cu subalterna sa Elena Istode, zisă Anaconda, pe atunci colonel, care devenise amanta sa. Cu toate acestea, generalul Coldea a numit-o în locul lui Cozma, în funcția de șef al Direcției Securitate Economică, pe amanta acestuia, Elena Istode. Generalii Cozma și Istode au fost printre cei mai de încredere oameni ai generalului Coldea, care a fost implicat cu aceștia în afaceri prin firme controlate, potrivit unor foști subalterni.

Coldea, cel necercetat de DNA şi de un Klaus Iohannis îndatorat

Afaceri cu statul

O firmă favorizată de aceștia a fost Medicare Tehnics, profilată pe livrarea de aparatură și echipamente medicale pentru spitalele din România, la care președinte-director general era un văr primar al fostului șef operativ al SRI George Tudor Coldea din Cluj Napoca. Tații lor sunt frați, fiind originari din Munții Apuseni, din zona Câmpeni. Tatăl lui George Tudor Coldea s-a stabilit în județul Cluj, în timp ce tatăl generalului Coldea s-a stabilit în județul Arad, în localitatea Târnova, unde s-a căsătorit cu o verișoară a fostului general de informații Dan Gheorghe (originar dintr-o localitate învecinată, Sinta), general care l-a ajutat substanțial pe Coldea la admiterea la Academia Națională de Informații și la începutul carierei în SRI. Firma Medicare Tehnics a fost favorizată începând cu achiziționarea echipamentului medical pentru Spitalul SRI de la Balotești, reușind să câștige în timpul directoratului operativ al lui Florian Coldea circa 5.000 de contracte cu statul (din care 4.000 prin încredințare directă), în valoare de aproximativ 85 milioane euro. Cu șapte ani în urmă am devoalat printr-o declarație politică modul în care generalul Coldea a folosit structurile SRI în favoarea firmei vărului său, arătând că acesta l-a vizitat pe președintele de atunci al Consiliului Județean Satu Mare împreună cu șeful Direcției Județene a SRI, care a făcut demersuri în vederea achiziționării de aparatură medicală pentru spitalele din județ de la Medicare Tehnics.

Afacere imobiliară Coldea – Anaconda

Conform acelorași surse, trioul Coldea – Cozma – Istode a fost implicat și în mari afaceri imobiliare, în acest sens fiind devoalată implicarea fostului șef operativ al SRI în achiziționarea unei suprafețe de teren de circa 20.000 de hectare de către un om de afaceri arab. Afaceristul musulman ar fi controlat îndeaproape prin fratele Anacondei, care este angajat șofer al acestuia, cu un salariu lunar de 3.000 euro, un salariu de înalt demnitar, care, cel mai probabil, reprezintă o mită mascată pentru Elena Istode. Aceasta și colega sa Emilia Cristina Posastiuc au fost primele femei care au ajuns la gradul de general în SRI, fiind avansate în acest grad în primăvara anului 2012 de fostul președinte Traian Băsescu, la propunerea generalului Coldea. Drept recunoștință, în vara anului 2012, după suspendarea și declanșarea referendumului de demitere a fostului președinte, aceste femei general au condus ca niște amazoane celula de criză constituită în vederea salvării acestuia, celulă care a coordonat campania de denigrare a adversarilor săi din USL și de intoxicare și manipulare a opiniei publice interne și internaționale.

Acoperiții din presă

Generalul Elena Istode, zisă și Anaconda, a fost schimbat din funcția de șef al Direcției Securitate Economică în iulie 2016 și a primit însărcinări legate de ofițerii acoperiți din presă, ANAF și Ministerul de Interne. În cursul acestui an, după retragerea și pensionarea generalului Coldea în urma dezvăluirilor compromițătoare ale fostului deputat PSD Sebastian Ghiță, au fost lansate în spațiul public acuzații și probe privind petrecerea mai multor vacanțe pe Coasta de Azur de către Elena Istode împreună cu un alt politician, fostul deputat PSD Cristian Rizea și soția acestuia. Generalul Emilia Cristina Posastiuc a deținut funcția de șef al Centrului de Surse Deschise, denumit și Centrul de Monitorizare Media, unitatea SRI care s-a ocupat de penetrarea, infiltrarea și manipularea presei din România. Se vehiculează că, după pensionare, în locul său va fi promovată doamna colonel Dogioiu, cumnata patroanei site-ului ­ziare.com, Ioana Ene Dogioiu, la adresa căreia au fost lansate acuzații că ar face jocurile SRI în presă. Doamna colonel Dogioiu a avut în ultimii ani însărcinări de serviciu în Bruxelles, pe linie de documente clasificate.

Cozile de topor

În acest context, este deosebit de important de semnalat că, după recenta trecere în rezervă și la pensie a celor zece „negri mititei“ ai generalului Coldea, în conducerea SRI au mai rămas doi discipoli de bază ai fostului șef operativ al serviciului. Este vorba despre doi generali care au contribuit substanțial, alături de mentorul lor Florian Coldea, la subjugarea statului de drept prin controlarea și îngenuncherea justiției, presei, administrației publice, partidelor politice, Guvernului și Parlamentului.

Adrian Ciocârlan, alta faţă a SRI-ului sau un alt mod de a fi?

Specializat în denunțători pentru DNA

Un discipol cunoscut al generalului Coldea este generalul Adrian Ciocârlan, numit adjunct al directorului de către președintele Klaus Iohannis în vara anului trecut, când funcția de prim adjunct era încă deținută de Coldea. Până la această promovare în fruntea SRI, Ciocârlan a ocupat funcțiile de șef al Direcției de Informații a Municipiului București (2010-2013) și de șef al Direcției Apărarea Constituției (2013-2016), în care a fost promovat de generalul Coldea. Ciocârlan s-a remarcat în aceste funcții ca un emul devotat al generalului Coldea. A fost atât de fidel lui Coldea, încât acesta l-a desemnat să fie o anumită perioadă omul de legătură al SRI cu DNA. Conform unor foști lucrători din structura contrainformativă a SRI, generalul Ciocârlan a dovedit un zel deosebit în racolarea și instruirea denunțătorilor pentru DNA. În ultimii ani ai directoratului operativ al lui Coldea, anterior devoalării protocoalelor încheiate de SRI cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și DNA, Ciorcârlan a transmis în mai multe videoconferințe cu șefii direcțiilor județene ale SRI următoarea solicitare sau directivă: „Racolați, racolați, racolați denunțători pentru DNA“. Denunțătorii racolați erau de regulă și instruiți de ofițeri SRI, inclusiv în sediile SRI, cu privire la ce să le spună procurorilor DNA și apoi judecătorilor care instrumentau cauzele respective. La fel de grav este și faptul că martori importanți din anumite cauze au fost instruiți de ofițeri SRI. După retragerea și pensionarea lui Coldea, generalul Ciocârlan a fost văzut de mulți drept posibilul succesor al acestuia în funcția de prim adjunct al directorului SRI.

Dumitru Dumbravă, înlocuit prin promovare la secretariatul general al SRI

Al șaselea om din SRI

Un discipol și mai cunoscut al generalului Coldea, care a rămas în sistem într-o funcție importantă, este controversatul general Dumitru Dumbravă, care a ocupat până în vara anului trecut funcția de director al Direcției Juridice din SRI, care s-a dovedit o continuatoare a practicilor Direcției VI-a a Securității. Procuror ratat cooptat de SRI, cu frustrări evidente la adresa magistraților, acest general cu nume forestier a devenit celebru după ce a devoalat că SRI a transformat justiția într-un „câmp tactic“ în ultimul deceniu. S-a ajuns până acolo ca ofițerii din cadrul Direcției Juridice a SRI să elaboreze cele mai importante acte de urmărire penală, care erau de competența exclusivă a procurorilor DNA, începând de la ordonanțe de începere a urmăririi penale sau de punere în mișcare a acțiunii penale până la rechizitorii. S-a revenit astfel la practicile bolșevice din anii ’50-’60, când Miliția și Securitatea întocmeau ordonanțele de urmărire penală și referatele de trimitere în judecată, iar procurorii doar le vizau. Generalul Dumbravă a susținut cu cerbicie și legile Big Brother promovate în Parlamentul României, care au fost denunțate de Parlamentul European și anulate de Curtea Constituțională a României prin declararea lor ca neconstituționale. Dumbravă a mers cu zelul său până acolo încât a cerut la un moment dat înmatricularea tuturor calculatoarelor din țara noastră, solicitare ironizată de marile agenții internaționale de presă, în contextul în care o parte a presei autohtone a susținut demersurile sale, iar altă parte a tăcut. După devoalarea protocoalelor dintre SRI și DNA, generalul Dumbravă a fost schimbat din fruntea Direcției Juridice și a fost numit secretar general al SRI, fapt ce constituie o promovare, în condițiile în care această funcție este a șasea ca importanță în nomenclatorul SRI, respectiv după funcția de director, funcția de prim adjunct și trei funcții de adjuncți. Această funcție este foarte importantă, este o funcție-cheie, prin prisma faptului că secretarul general asigură legătura dintre direcții și directorul SRI și adjuncții săi, toate documentele transmise acestora ori transmise de aceștia trecând prin Secretariatul General.

Omul de la care mai este aşteptată o schimbare de fond

Comisie de anchetă pentru abuzurile SRI

Pentru abuzuri și alte nelegalități crase comise în ultimul deceniu sub auspiciile SRI, generalul Florian Coldea și principalii săi ciraci (Dumitru Dumbravă, Adrian Ciocârlan, Sorin Gabriel Cozma, Elena Istode, Emilia Posastiuc) nu numai că nu merită niciun fel de mulțumiri, onoruri sau pensii substanțiale, ci trebuie trași cât mai urgent la răspundere penală, pentru ca astfel de excese să nu se mai repete. Reiterez ideea că ar trebui constituită o comisie parlamentară specială de anchetă a abuzurilor SRI din ultima perioadă, în genul celebrei comisii Church a Congresului Statelor Unite ale Americii, care a anchetat activitățile ilicite ale CIA în anii ’70, după implicarea cunoscutei agenții de informații în chestiuni politice interne (scandalul Watergate) sau externe (lovitura de stat din Chile). Precedentele torționarilor Vișinescu și Ficior, care au fost anchetați și condamnați după mai bine de o jumătate de secol de la comiterea crimelor, pot constitui un exemplu și un imbold.

În cursul lunii iunie a.c., un călugăr român de pe Muntele Athos, pe care-l cunosc din copilărie, mi-a transmis printr-o cunoștință comună că generalul Florian Coldea a fost într-o vizită de reculegere la schitul la care slujește.

Cu toată pocăința sa de ultima oră, nu cred că fostul șef operativ al SRI poate obține iertarea Celui de Sus pentru relele făcute multor români și României.

FLORIN SECUREANU ,FOSTUL DIRECTOR AL SPITALULUI „MALAXA”LA DNA!

9 aug.

Fostul director al Spitalului ”Malaxa” Florin Secureanu s-a prezentat, miercuri, la sediul Direcției Naționale Anticorupție, precizând că a venit pentru a ridica mai multe documente.

El declara săptămâna trecută că are de ridicat 150 de documente.

„Am venit să ridic documente. Am de ridicat 150 de documente. Nu am făcut niciun denunț. (…) Iubita este singura care are grijă de mine, pe banii ei, primește de la stat”, le spunea Secureanu jurnaliștilor, pe 31 iulie, la sediul DNA.

Secureanu, care se află în arest la domiciliu, a recunoscut în totalitate faptele de care este acuzat.

„Vă aduc la cunoștință că regret faptele care mi se impută și le recunosc. La ultima întrevedere cu procurorii, am recunoscut absolut toate acuzațiile care mi-au fost aduse. Mărturia mea oscilantă din timpul urmăririi penale s-a datorat faptului că doream să văd mai întâi finalizate expertizele efectuate în dosar. Am recunoscut toate faptele, pe care le regret”, le-a spus, în urmă cu o lună, Florin Secureanu magistraților de la Curtea de Apel București, când a solicitat să fie plasat din arest preventiv în arest la domiciliu, pe motiv că are probleme de sănătate.

Pe 15 mai, Florin Secureanu a fost trimis în judecată de DNA, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare — cinci fapte, dintre care una cu consecințe deosebit de grave — și luare de mită.

AFACERISTUL ANALIST POLITIC BOGDAN CHIRIEAC AMICUL CIUFUTEI DANA GRECU DE LA ANTENA 3 ISI DA ARAMA DE BASIST SI PROFITOR DE PE URMA AFACERILOR CU STS,MOTOROLA SI ALTE PRIVILEGII PEE CARE IN CALITATE DE FOST CHIMIST TURNATOR,DAR SI UASCERIST SI PECERIST DE FRUNTE ,FOST MEMBRU PDL IL APARA PE GINERELE LUI ION DINCA „ION TELEAGA”,PUIU POPOVICIU!ACEST INDIVID DE ORIGINE EVREU-KHAZAR ESTE SUSTINATOR PARSIV AL GLOBALISMULUI LUI SOROS DOCTRINA IMBRATISATA SI DE TRUSTUL AFACERISTULUI DAN VOICULESCU „MOCIRLA ANTENA 3″DEVENITA TOXICA PENTRU DEZINFORMARILE IN FAVOAREA JOHANNISTILOR SI SOROSISTILOR SI PENALII DIN DIVIZIA ANEXA A DNA -NOUL PDL!

9 aug.

 

chirieacImagine similară

Chirieac se bucura ca Popoviciu a reusit sa fuga din tara: „Milioane de romani au beneficiat de acea constructie. Acest dosar nu ar fi trebuit sa existe”

Imagini pentru BOGDAN CHIRIEAC ,PUIU POPOVICIU,SOKANT POZE

 

Analistul politic, Bogdan Chirieac, i-a luat apărarea într-o emisiune tv, celui care astăzi este dat în urmărire internaţională, Puiu Popoviciu. Argumentând că afacerile sale au adus bani la bugetul statului, a creat locuri de muncă, românii au beneficiat de pe urma investiţiilor sale, de asta nu vede ca pe ceva normal acest dosar şi această condamnare. Dă de înţeles că este vorba despre o distrugere şi că acest dosar ca multe altele n-ar trebui să existe.

Într-o perioadă în care toți arată cu degetul și fac dezvăluiri despre ”combinațiile” lui Puiu Popoviciu, analistul politic Bogdan Chirieac a uimit publicul susținând contrariul. Mai mult, el îi ia apararea considerând că nu ar avea de ce să facă pușcărie.

Analistul Bogdan Chirieac ii ia apararea milionarului Puiu Popoviciu, sustinand ca acest nu trebuia sa fie condamnat la inchisoare. El sustine ca milioane de romani au beneficiat de mall-ul pe care Popoviciu l-a construit prin incalcarea legilor.

„A fost o surpriza, categoric, dar in acelasi timp nu il pot condamna ca a preferat sa dispara. Sapte ani de inchisoare fiindca ai construit un mall de nu stiu cate miliarde de euro in care intra peste 20 milioane de romani anual… nu stiu de ce era vorba de inchisoare si in acest domeniu. Daca statul s-a simtit deposedat de ceva, putea sa le ia si sa le distruga el. Imaginati-va ca va pune un management de stat la ce s-a construit acolo, intr-un an, se face totul praf in zona respectiva”, a declarat Chirieac la Antena 3.

 

„Deocamdata, statul roman a incasat, timp de zece ani, sute de milioane de euro taxe si impozite acolo, nu? Si milioane de romani au beneficiat, intr-o forma sau alta, de acea constructie, macar de cinematografe”, a mai spus Bogdan Chirieac.

„La fel ca multe alte dosare din Romania, acest dosar nu ar fi trebuit sa existe. Ar fi trebuit, eventual, sa existe in civil. Cum spuneti dumneavoastra, Academia de Stiinte Agricole a dat foarte ieftin terenul acela, ma rog, l-a concesionat. Trebuiau rezolvate aceste lucruri, marita taxa si asa mai departe. Nu avea ce sa caute penalul, la fel ca in multe alte dosare”, a tinut sa sublinieze Chirieac.

Puiu Popoviciu este dat in urmarire nationala, el fiind de negasit pentru a fi pusa in aplicare sentinta de 7 ani de inchisoare.

 

PRESEDINTELE USA,DONALD TRUMP:COREEA DE NORD VA FI INTAMPINATA CU FOC SI FURIE!

9 aug.

„Coreea de Nord ar face bine să nu mai ameninţe Statele Unite, deoarece i se va răspunde cu foc şi furie cum nu a mai văzut nimeni”, a declarat marţi preşedintele Statelor Unite, Donald Trump, potrivit Reuters.

Declaraţia lui Trump, preluată de agenţiile internaţionale de presă, a fost făcută la Clubul Naţional de Golf Trump din Bedminster, în statul New Jersey, unde preşedintele îşi petrece concediul.

Consiliul de Securitate al ONU a adoptat sâmbătă noi sancţiuni împotriva regimului de la Phenian, după cele două teste cu rachete balistice intercontinentale efectuate de Coreea de Nord în luna iulie. Marţi, Phenianul a avertizat că este gata să răspundă „actului terorist” dirijat de Statele Unite.

Washingtonul a avertizat anterior că este gata să folosească forţa, dacă este necesar, pentru a opri rachetele balistice şi programul nuclear al Coreei de Nord, dar preferă o acţiune diplomatică globală, inclusiv sancţiuni împotriva Phenianului.

Consecinţele oricărui atac militar din partea Statelor Unite ar putea fi catastrofale nu numai pentru nord-coreeni, ci şi pentru Coreea de Sud, Japonia şi miile de militari americani aflaţi în raza de acţiune a unor posibile retalieri din partea Coreei de Nord.

SCANDAL LA ACADEMIA DE POLITIE!

9 aug.

Un mare scandal a apărut la Academia de Poliţie după examenul de admitere.

Unele dintre grilele de la examen au fost greşite. Academia recunoaște, prin intermediul unui comunicat, problemele apărute la examinare.

Polițistul Marian Godină, care a susţinut și el examenul, a sesizat greșelile din grile și a cerut ulterior demisia rectorului instituției de învățământ.

Dumitru Coarnă, liderul Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din România, spune, la rândul său, că examenul ar trebui anulat.

„Concursul trebuie anulat! Orice om limpede la cap trebuie să-l anuleze și să-l reia cu o procedură și texte corecte. Acest concurs trebuie anulat și trebuie să se facă o cercetare internă pentru a se vedea unde s-a greșit”, a declarat Coarnă la Antena 3.

„Dacă aș fi ministru de Interne aș dispune măsuri concrete, clare, precise unde lucrurile stau altfel. Aș verifica personal subiectele. Nu știu dacă aș da pe cineva afară. Înainte trebuie să vedem dacă a fost o greșeală din culpă sau cu intenție. Fiecare dintre noi putem greși, dar important este să nu fie cu intenție. După acest scandal, dacă aș fi ministru de Interne mi-aș da demisia”, a conchis liderul de Sindicat.

Academia de Poliţie modifică baremul

Academia de Poliţie a anunţat că a modificat baremul de corectare la întrebări de la proba de Istorie, în urma sesizărilor primite de la candidaţi care au reclamat că în barem era trecută ca fiind corectă o variantă greşită, însă poliţistul Marian Godină, care a susţinut şi el examenul şi a reclamat problemele de la această probă, spune că mai există şi alte grile de corectare cu răspunsuri eronate.

Academia de Poliţie a admis eroarea semnalată şi a anunţat că la corectarea lucrărilor la Istorie se va ţine cont de răspunsul corect, nu de barem, la Grilele A3 şi B3.

„Comisia Centrală de Admitere pe Academie, analizând unele aspecte sesizate de candidaţii care au susţinut proba scrisă de evaluare a cunoştinţelor în data de 08.08.2017 (seria a 3-a), referitoare la baremul stabilit pentru întrebările la disciplina Istorie, a hotărât următoarele: Se modifică baremul de corectare în sensul că la întrebarea 28 de la Grila A3 şi întrebarea 22 de la Grila B3 se acordă 1 (un) punct numai candidaţilor care au indicat ca variantă de răspuns litera a). În cazul candidaţilor care la întrebarea 28 de la Grila A3 şi întrebarea 22 de la Grila B3 au indicat ca variantă de răspuns litera b), punctajul obţinut la disciplina Istorie scade cu 1 (un) punct. În cazul candidaţilor care la întrebările sus-menţionate au indicat ca variantă corectă litera c) sau litera d) punctajul acordat iniţial nu se modifică”, a transmis Academia de Poliţie.

Dosar istoric: Triburile de khazari, stramosii evreilor de azi

9 aug.

CER SI PAMANT ROMANESC

Istoria Europei si a lumii nu poate fi înteleasa, în adevarata ei semnificatie, fara cunoasterea profunda a istoriei poporului evreu, istorie bazata pe o religie “nationala” exclusiva, care a servit si care constituie premisele religiei crestine si islamice.

Aceste doua religii au o oarecare coloratura politica, unificatoare, de apropiere, dar într-o masura incomparabil mai mica decât religia mozaica, coagulata pe plan mondial si caracterizata printr-o solidaritate exemplara. În general, religia nu schimba etnia.

Dominatia politica îndelungata poate sa duca la formarea unei noi etnii. O religie adoptata voluntar, deci nu impusa prin forta, nu poate sa duca la asemenea rezultate. Proba sunt natiunile europene si islamice care s-au razboit adesea între ele.

Religia mozaica înfatiseaza o permanenta comemorare si exaltare a unui popor alcatuit din 12 triburi (Simeon, Iuda, Beniamin, Ruben, Gad, Dan, Efraim, Manase, Isahab, Zebulon, Aser, Naftali) care au plecat din regiunea…

Vezi articolul original 3.979 de cuvinte mai mult

Românofobia – scurtă istorie. VIDEO

9 aug.

CER SI PAMANT ROMANESC

Imagine similară

Harta răspândirii populaţiilor române 

O scurtă istorie a Românofobiei 


Din punct de vedere sociologic românofobia este o manifestare xenofobă care se poate manifesta în ţările unde trăiesc populaţii româneşti, printr-o serie de discriminări şi sentimente ostile faţă de români – ca şi grup etnic-lingvistic – şi poate evolua de la hărţuiri la persecuţie instituţionalizată şi violentă. Discriminările şi sentimentele antiromâneşti au fost prezente, la diverse niveluri, printre persoanele şi guvernele ţărilor care au stăpânit sau care înconjoară România (si nu numai), şi privesc atât România însăşi, cât şi minorităţile româneşti care se află (sau s-au aflat) în acele ţări.

Imagine similară

Foto: Edouard Antoine Thouvenel 

Pe un substrat difuz mult mai vechi: dispreţul occidental faţă de Europa ortodoxă şi orientală, înrădăcinat în dispreţul catolic faţă de “shismatici” şi faţă de lumea bizantină (Voltaire scrisese că “urăşte Bizanţul“, iar Edouard Antoine Thouvenel, ambasador al Franţei la Constantinopol în 1855, a scris că “Europa…

Vezi articolul original 2.003 cuvinte mai mult

ROMANOFOBIA RUSEASCA – ISTORIE SI CONTEPORANEITATE!

9 aug.

ROMANOFOBIA RUSEASCĂ: MOTIVAŢII ŞI CONSECINŢE

 Imagini pentru HERMANN KEYSERLING,POZE

CE AVEM

Conform unei teorii al cărei autor este savantul german Hermann Keyserling există trei tipuri de imagini ale unui popor.

 

 Primul, este imaginea de sine, adică faptul cum se vede un popor pe el însuşi (de cele mai dese ori, această apreciere este pozitivă şi, prin urmare, departe de a fi obiectivă).

 

 Al doilea – hetero-imaginea (imaginea dintr-o parte): cum este privit de alte popoare (şi această imagine este cam departe de adevăr, deoarece, în cele mai dese cazuri, este negativă).

Al treilea – etern, adică cum este poporul în cauză apreciat de către Dumnezeu (unica imagine în întregime obiectivă).Primul şi al treilea tip ar putea fi obiectul unor studii aparte. În cazul nostru ne interesează al doilea şi în special imaginea românilor moldoveni în ochii ruşilor din Rusia (căci ruşii din fostele „republici unionale” se deosebesc radical după toţi parametrii etnoculturali, psihosociali de ruşii din Rusia, fiind doar rusofoni ca şi „ucrainenii”, „beloruşii”, „polonezii”, etc. din afara teritoriilor lor etnice), deoarece Rusia are încă o influenţă mare în această zonă.

 S-ar mai putea de adăugat aici şi afinităţile de ordin istoric, politic, confesional şi cultural.Timp de mai bine de o sută cincizeci de ani (cu o întrerupere de două decenii), românii moldoveni de la est de Prut s-au aflat în componenţa statului rusesc şi a variantei sale bolşevico-comuniste (Uniunea Sovietică). În toată această perioadă ei au fost obiectul unui dispreţ şi discriminări din partea ruşilor. Nici în prezent situaţia nu este mai bună. Este destul să asculţi bancurile despre moldoveni ori să priveşti reprizele umoristice ale unor clovni de genul lui Zadornov de pe canalele TV ruseşti ca să îţi dai seama de acest lucru.

De-ar fi vorba numai de anecdotele povestite de către plebea din stradă sau gagurile ieftine ale bufonilor de la TV, atunci mai treacă-meargă, însă, problema este cu mult mai gravă şi are rădăcini mai adînci decît ne-am putea imagina. „Luceafărul” poeziei ruse, A. S. Puşkin care s-a aflat în exil prin Basarabia noastră nu cu mult timp după anexarea ei la Rusia, nutrea şi el faţă de populaţia băştinaşă un dispreţ asemănător cu cel a unui plantator alb din Virginia faţă de robii săi negri (tot de la un negru, fie vorba între noi, a provenit şi aedul rus).În scrisorile sale din exil, acest „Ovidiu” ruso-african, care cu „lira sa nordică” a dat „glas pustietăţii” (unde a văzut el în Basarabia pustietate?), îi compara pe băştinaşi cu nişte boi cu priviri tîmpe.

Gurile rele susţineau că aceste epitete nu prea diplomatice la adresa românilor basarabeni nu sînt, de fapt, decît o răzbunare din partea lui Alexandr Sergheievici cauzată de un incident avut cu boierii locali. Motivul „vendetei” a fost legat de încercările prea insistente din partea lui Puşkin de a le face curte soţiilor şi fiicelor acestora.Basarabenii noştri, nu prea daţi cu moda duelurilor galante împrumutată de moşierii ruşi de la rafinaţii nobili francezi, pur şi simplu l-au luat la pumni pe fustangiul intrus venit de pe malurile Nevei. 

Puşkin, ca orice om cu deficienţe fizice şi origine dubioasă[i], era foarte orgolios şi s-a răzbunat printr-o acidă satiră în versurile şi proza sa. Trebuie să recunoaştem că această răzbunare a fost foarte eficace, deoarece ruşii şi pînă în acum ţin foarte mult la părerea lui Puşkin. Această atitudine faţă de români trece ca un fir roşu prin toată literatura rusă din secolul XIX cu rare excepţii.

Graţie aceluiaşi Puşkin, noi, românii basarabeni, sîntem confundaţi cu … ţiganii (poemul omonim). De acest fapt am avut ocazia să mă conving personal, fiind la Moscova şi în ţinutul Altai (în anii studenţiei). Cuvîntul „român” sună în gura unui rus ca o injurie. În ciuda propagandei „moldovenismului” românilor basarabeni, ruşii sînt conştienţi că noi sîntem români, deşi oficial îşi exprimă cu orice ocazie adeziunea faţă de această „teorie” perimată.În această ordine de idei, îmi aduc aminte de inscripţiile lăsate vara de către huliganii venetici pe pereţii şcolii-internat nr. 2 din Tiraspol (ultima şcoală moldovenească din acest oraş din timpurile sovietice care a fost închisă încă în anul 1976 în toiul „prieteniei dintre popoare” şi a „internaţionalismului proletar”). 

Dacă le-am traduce într-un limbaj mai decent (de le-aş reda în original, ar roşi pînă şi monitorul), ele ar suna aproximativ cam aşa: „Lichele româneşti, căraţi-vă acasă peste Nistru!”.

 Despre dispreţul cu care eram trataţi în public de către „ubermenschen”-ii lumpenizaţi veniţi de prin Vorkuta sau Uriupinsk să ne civilizeze pe noi, „basarabenii înapoiaţi”, nici nu mai face să mai vorbim, deoarece prea proaspete sînt amintirile şi obidele. Chiar şi în ziua de astăzi, cînd se pare că multe ar fi trebuit să se schimbe, această atitudine se dezvoltă. Doar atît că nu mai îndrăznesc să o facă deschis, însă ea iese la suprafaţă în orice gest sau privire ale foştilor „fraţi mai mari”.[i] Puşkin era foarte mic de statură şi avea un exterior respingător. Nici cu provenienţa sa nu era totul în regulă.

 Unul dintre strămoşii săi a fost un negru (arap) din Etiopia care i-a fost dăruit lui Petru I în calitate de bufon. A avea în suită grumi sau bufoni negri era pe atunci la modă printre nobilime şi monarhi. Urmaşii acestui arap au fost înnobilaţi, dar aşa şi au rămas desconsideraţi de către nobilii “pur-sînge”. Puşkin, care se deosebea printr-un amor propriu foarte sensibil, suferea foarte mult din aceste cauze. DAR, A FOST ODATĂ ŞI BINE…De unde s-au luat asemenea dispoziţii la poporul rus, căci izvoarele istorico-literare de pînă la secolul XIX atestă contrariul.

Nicolae Milescu-Spătaru a fost înalt apreciat la curtea ţarului Alexei Mihailovici. Ţarul Ivan al III-lea a socotit pentru sine o cinste să se încuscrească Ştefan cel Mare. Destul de relevantă este şi celebra frază a istoricului rus Karamzin despre acest domnitor al Moldovei şi oştenii săi[i].În vechile izvoare istorice nu observăm nici un fel de dispreţ sau alt gen de atitudine negativă faţă de români. Pînă în secolul XVIII ei erau un obiect de admiraţie pentru cronicarii şi istoricii ruşi, deoarece Ţările Româneşti erau unicele state ortodoxe creştine de pe peninsula Balcanică care au reuşit să-şi păstreze fiinţa statală.

 Lupta eroică a confraţilor de credinţă români („volohi”) împotriva litfelor păgîne se bucura de simpatiile poporului rus. Chiar şi atunci cînd statele acestor două popoare nu aveau graniţe comune (fiind despărţite de „Stepa Sălbatică” stăpînită de tătari şi turci), între ele existau strînse legături diplomatice, religioase şi culturale. Patriarhii ruşi îi sfătuiau pe boieri şi pe dinaştii ruşi să se conducă de cartea „Învăţăturile către fiul Teodosie” a lui Neagoe Basarab, carte devenită de căpătîi pentru mai multe generaţii ale elitei ortodoxe ruseşti. Prezintă interese argumentul la care apelau ierarhii ruşi care le recomandau boierilor această carte: „Această carte este (a fost) citită şi apreciată de domnitorul Petru (Rareş) al Moldovei!”

Această stare de spirit a continuat şi în secolul XVII cînd, spre sfîrşitul lui, Rusia se lansează într-o îndelungată luptă cu turcii. Ea a fost marcată iniţial de eşecurile Sofiei (regentă pe lîngă fraţii săi Petru I şi Ivan V) în cele două campanii consecutive împotriva Hanatului Crimeei. Petru I, învingătorul Suediei, a fost şi el nevoit să cedeze în faţa Porţii în anii 1693 (încercarea eşuată de cucerire a Azovului) şi 1711 (campania de la Prut).Petru I, după catastrofa de la Stănileşti, a refuzat să-i predea pe moldovenii lui Cantemir în mîinile turcilor, spunînd că mai degrabă le va ceda osmanlîilor ţara pînă la Kursk.

El a creat primele regimente ale renumiţilor husari (în care, ulterior, vor fi înscrişi numai nobilii) din moldoveni, căci le aprecia foarte înalt calităţile militare.Primele tratate semnate între Rusia şi Ţările Româneşti ne vorbesc despre relaţii bazate pe paritate şi respect reciproc în ciuda diferenţelor teritoriale şi de populaţie. Cele de la Luţk, de pildă, prevedeau pentru Moldova şi Muntenia condiţii nemaipomenit de avantajoase în schimbul acceptării unui protectorat formal din partea Rusiei. 

Ţările Româneşti urmau să aibă un statut quasindependent asemănător celui pe care îl au dominioanele (Canada, Auastralia) în componenţa Imperiului Britanic.Împărăteasa Ecaterina II avea şi ea de gînd să formeze pe teritoriile populate de români un „Regat al Daciei” independent (drept că urma să fie condus de către un dinast rus). Chiar şi ţarul Alexandru I, anexînd Basarabia, i-a dăruit regiunii un statut autonom foarte larg, asemănător cu cel pe care îl aveau Finlanda şi Polonia în componenţa Imperiului Rus.RĂTĂCIREA FILETISMULUIGermenii actualei situaţii însă au fost semănaţi pe timpurile aceluiaşi Petru I.

Acest ţar a fost (după părerea mea) o personalitate foarte malefică pentru soarta poporului şi statului rus. Aparent, Rusia a atins în această perioadă timpul său de glorie: este cucerită ieşirea la Marea Baltică; are loc dezvoltarea manufacturilor şi diversificarea economiei; armata rusă este modernizată şi înzestrată cu armament modern, ceea ce i-a permis să-i învingă pe suedezi; ţara căpătă pentru prima dată în istoria ei o flotă militară; Imperiul Rus se include activ în „concertul european” şi luptă pentru eliminarea definitivă a Turciei Otomane de pe peninsula Balcanică şi din Strîmtori ş. a. m. d.

Tot în această perioadă sînt însă puse începuturile acelui fenomen care a condus Rusia Ortodoxă la catastrofă. Încă din copilărie, fiind lipsit de control şi lăsat de capul său[ii], Petru I a căzut sub influenţa negustorilor străini din „settlement”-ul Kukuia (mahala izolată din Moscova în care trăiau străinii). După ce a ajuns la tron, el întreprinde „Marea Solie”, cînd împreună cu un grup de cîteva sute de fii de boieri pleacă pe cîteva luni în Europa pentru a prelua practica Apusului în diferite domenii.În timpul acestei „practici de producţie”, el şi o mare parte din însoţitorii săi a fost contaminat de ideologia şi modul de viaţă protestant. Posibil că tot în această perioadă tînărul ţar a devenit membru al lojelor masonice şi devine un adversar convins al tradiţiei bizantine, moştenitoare de drept a căreia a fost Rusia Moscovită.

În timpul Războiului Nordic bisericile şi mănăstirile au fost jefuite fără milă de către această slugă a Antihristului: clopotele de pe biserici şi mănăstiri au fost topite pentru a fi turnate tunuri, vistieria patriarhiei a fost confiscată, iar călugării din mănăstiri şi schituri au fost arcăniţi la armată. După modelul apusean este începută şi secularizarea pămînturilor mănăstireşti (isprăvită de către Ecaterina II).

 Nu este de mirare că personalitatea lui Petru I a fost idealizată în istoriografia sovietică comunistă.În această „operă” a sa, Petru I s-a „inspirat” din practica Occidentului, unde asemenea măsuri au fost întreprinse de către regele Angliei Henric al VIII-lea, principii germani şi suveranii scandinavi (reforma luterană). În timpul Războiului Nordic, baronii germani din Ţările Baltice (alipite la Rusia) l-a proclamat pe ţarul rus drept cap al bisericii luterane locale.

 Petru I a dorit să extindă această practică şi asupra Bisericii Ortodoxe din Rusia.În anul 1700, după moartea patriarhului Adrian, aşa şi nu s-a procedat la alegerea unui nou cap al Bisericii. În locul lui a fost temporar instituită o locotenenţă patriarhică în frunte cu o creatură de-a ţarului, un oarecare Stefan Iavorski (episcop de Reazan), care în tinereţe a fost uniat[iii] şi şi-a făcut studiile la colegiile iezuite din Lvov, Liublin, Vilnius şi Poznan[iv].

 În anul 1721 Petru I lichidează postul de patriarh care este înlocuit cu un cinovnic de stat, ober-procurorul Sinodului Patriarhiei. Biserica este transformată într-un instrument în mîinile statului. Petru I va proceda la represiuni crunte împotriva Ortodoxiei şi a clerului ortodox.Prin contradictoriu, în Ţările Româneşti tradiţia bizantină era încă păstrată cu sfinţenie, ceea ce nu putea să nu-i irite pe unii dintre „iluminaţii” dvoreni[v] ruşi. În timpul Campaniei de la Prut din anul 1711, dacă să vorbim la figurat, Rusia vine pentru prima dată în contact direct cu Românimea.

 Elita politică rusească încă nu era într-atît de „europenizată” ca repulsia faţă de lumea românească patriarhal-bizantină să devină o obsesie.Caracteristic este şi faptul că majoritatea boierilor moldoveni care au luat împreună cu Dimitrie Cantemir calea pribegiei nu au acceptat noile rînduieli instaurate de Petru I în Rusia şi s-au reîntors în Patrie (printre care şi cronicarul Ion Neculce).

 În Rusia au rămas numai moldovenii de rînd care s-au asimilat în masa ţărănimii ruseşti necontaminată de virusul „iluminismului” şi anturajul cel mai apropiat al lui Dimitrie Cantemir care, la fel ca şi ţarul rus, era deja „europenizat”.[i] Karamzin a spus despre Ştefan cel Mare că acest domnitor, cu mijloace mici făcea fapte mari, stîrnind admiraţia şi mirarea popoarelor şi suveranilori. Fraza cu pricina era înscrisă pe soclul monumentului domnitorullui Ştefan cel Mare din Chişinău în perioada ocupaţiei sovietice.[ii] Tatăl său, cucernicul Alexei Mihailovici, a murit cînd nici unul dintre fiii săi nu a atins vîrsta majoratului.

Tronul a rămas în mîinile fratelui său Fiodor Mihailovici care era slab dezvoltat mintal şi a decedat şi el în curînd.Educator al tînărului ţarevici a fost numit boierul Nikita Zotov care, fiind un beţivan notoriu, a scăpat de sub control procesul educativ al protejatullui său. În plus la toate, la această vîrstă fragedă, Petru a fost martor la rebeliunea streleţilor (unităţile de elită ale armatei ruseşti de atunci, soldaţii cărora erau înarmaţi cu arme de foc şi alebarde) care s-au răfuit crunt cu apropiaţii mamei sale.

Această răfuială sîngeroasă şi-a lăsat o amprentă de neşters asupra psihicului viitorului ţar (devenit după aceasta epileptic cu crize de furie necontrolată).Apartenenţa ofiţerilor armatei şi a cinovnicilor aparatului de stat la această castă era obligatorie.Situaţia s-a agravat în timpul războiului ruso-turc din anii 1791-1792 cînd armata rusă s-a aflat sub conducerea feld-mareşalului Minich. Acest neamţ aflat în slujba Rusiei aşa şi a rămas luteran şi mason. În această calitate el ura de moarte Ortodoxia. Prin aceasta se explică atitudinea sa faţă de populaţia locală pe care a impus-o la grele prestaţii şi corvezi.

El a ordonat deportarea a cîtorva zeci de mii de familii de moldoveni şi munteni spre a fi aşezaţi cu traiul sau îniobăgiţi la est de Nistru pînă la Nipru şi chiar dincolo. În timpul acestei deportări forţate au murit sau au fost ucişi bieţii români cu miile. Adevărat că împărăteasa, aflînd despre modul în care acest mason i-a tratat pe creştinii români, l-a pedepsit dur pe feld-mareşal.În anii domniei Ecaterinei a II-a nobilimea rusă era contaminată de ideile iluminismului francez de sorginte masonică. Împărăteasa îl numea pe Voltaire, care era vestit printr-o bizantinofobie rupestră, „învăţătorul său”.

 Devine clar atunci de unde se trag dispreţul şi desconsiderarea de care dădeau dovadă ofiţerii ruşi faţă de populaţia şi elita politică din Ţările Româneşti neafectate încă de molima iluminismului.Campania europeană a armatei ruse din timpul războaielor napoleoniene a finalizat masonizarea nobilimii şi intelectualităţii ruseşti. Concomitent cu această plagă (de parcă n-ar fi fost de ajuns şi de rămas) a luat amploare şi filetismul. În plan politic acest curent era reprezentat prin Arakceev (un fel de Richelieu pe lîngă ţarul Alexandru I), iar în plan intelectual – de către slavofilii lui Aksakov şi şcoala sa care îi considera pe ruşi drept singurul „popor purtător de Dumnezeu” („narod bogonoseţ”).

Pentru prima dată fenomenul filetismului a fost condamnat cazul elitei politice bulgare, cînd aceasta a cerut şi a obţinut în anul 1872 de la Poarta Otomană formarea unui exarhat bulgar care cuprindea, pe lîngă teritoriul populat de către bulgari, şi pe cel al Macedoniei şi Traciei. Clerul bulgar, influenţat masiv de către masoni, a cerut ca toţi bulgarii, oriunde s-ar fi aflat, să se supună nemijlocit numai autorităţilor eclesiastice bulgare. Acest fapt contravine învăţăturii ortodoxe care cere ca credincioşii, aflaţi într-o ţară străină, să se supună autorităţilor eclesiastice locale indiferent de limba vorbită şi apartenenţa naţional-statală.

Soborul de la Constantinopol a condamnat această tendinţă şi a calificat-o drept „filetism”.Din limba greacă, cuvîntul „file” ar însemna rasă, neam, trib. În contextul dat, noţiunea de filetism s-ar putea de tradus drept „tribalism”.

Marele gînditor rus Constantin Leontiev apreciază evenimentul cu pricina în modul următor: „Bulgarii, cerînd pentru sine un exarhat cu graniţe nestabilite, căutînd separarea nu atît topografică, cît tribală şi (ceea ce este şi mai important) creînd o nouă ierarhie fără binecuvîntarea celei anterioare, nu au dreptate nu numai din punct de vedere canonic, dar nici moral”[i].

El califică filetismul bulgar drept o adevărată schismă bisericească în sînul Ortodoxiei[ii].Leontiev vorbeşte cu o deosebită oroare despre servilismul dezgustător faţă de Occident al elitei politice ruseşti din acele timpuri. El susţinea că un adevărat patriot al Rusiei ar trebui să-i trateze pe apuseni cel puţin cu o indiferenţă rece care le-ar arăta acestora locul pe care îl merită.

Părerea Europei „iluminate” nu trebuie să atîrne asemeni unei săbii a lui Damokles asupra capacităţii de decizie a elitei politice ruse.Leontiev aşa şi se exprimă: „Ce ne pasă nouă de faptul ce va gîndi Europa despre noi?”[iii] (desigur dacă nu sînt încălcate normele moralei creştine).

 Printre altele, marele gînditor rus vedea viitorul Europei Răsăritene sub o formă de confederaţie liberă a ţărilor ortodoxe (din care ar face parte şi o Românie reîntregită!) în frunte cu ţarul Rusiei[iv].Faptul că filetismuldevenise politică de stat a fost recunoscut în mod direct chiar de către unul dintre împăraţii ruşi. Este vorba de Alexandru II care în istoria Rusiei a fost supranumit „Eliberatorul” (de către camarila de la curte, deoarece a semnat manifestul despre eliberarea ţăranilor iobăgi).

 Cancelarul Prusiei Otto von Bismarck în memoriile sale menţiona despre un schimb de păreri pe care l-a avut cu acest ţar rus în anul 1862. Prusia se pregătea pentru unificarea Germaniei „mici”[i] pe „calea de sus”[ii] şi avea nevoie de sprijinul Rusiei sau cel puţin de neutralitatea acesteia. La rîndul său şi Alexandru II era interesat în sprijinul din partea acestui stat german, deoarece avea de gînd să lichideze consecinţele înfrîngerii ţării sale în Războiul Crimeei.

Ţarul rus a venit cu iniţiativa  de a-i ceda Prusiei partea rusească a Poloniei. Excepţie, din considerente militar-strategice, făcea numai Varşovia şi localităţile adiacente. În schimb el solicita susţinerea sau, cel puţin, neutralitatea binevoitoare a Prusiei în revenirea Rusiei în bazinul Mării Negre şi pe peninsula Balcanică. Această „generozitate”[iii] ţarul o explica prin faptul că polonezii, fiind catolici de confesie, nu pot fi rusificaţi[iv]. 

Cu alte cuvinte, el lega direct rusificarea polonezilor de convertirea acestora la ortodoxie. Biserica însă a fost creată de Dumnezeu pentru Mîntuirea sufletelor şi nu pentru a fi un instrument docil în promovarea politicii statului, fie el şi de zece ori ortodox.Fenomenul filetismului s-a manifestat printr-o dură politică de rusificare forţată a popoarelor ortodoxe neruse şi s-a extins şi în sînul Bisericii. Politica de rusificare nu i-a afectat aproape de loc pe catolici, protestanţi, musulmani, iudei şi budişti (minorităţile confesionale din Imperiul Rus).

Filetismul şi şovinismul rus a lovit în primul rînd în confraţii de credinţă: românii basarabeni, ucraineni, gruzini şi beloruşi.Lecţiile amare ale istoriei nu i-au învăţat nimic pe reprezentanţii elitei politice ruseşti, căci ei continuă cu o încăpăţînare demnă de alte împrejurări aceeaşi politică care a distrus singura mare putere ortodoxă din lume. Renumitul gînditor rus C. Leontiev, acum o sută treizeci de ani, menţiona că filetismul autohton (sub forma sa slavofilă) şi liberalismul importat din Apus sînt un pericol de moarte pentru statul şi poporul rus[v].

Toţi succesorii lui Petru I au continuat politica lui faţă de Biserica Ortodoxă, chiar şi acei care făceau paradă de hiperpatriotism ieftin, îmbrăcînd curtea şi armata în costume de operetă pseudo-ruseşti (epoca lui Alexandru III). Perioada sovietică o vom omite, căci şi ea s-a caracterizat prin crunte represiuni împotriva Bisericii, deşi Patriarhia a fost restabilită.În planul politicii naţionale, după o scurtă perioadă de aşa zis „internaţionalism proletar”, s-a revenit la o politică de rusificare a minorităţilor naţionale cu mult mai iezuită şi, prin urmare, mai eficace decît cea practicată de împăraţii ruşi după Petru I.

Şi de această dată ea a fost îndreptată mai ales împotriva beloruşilor, ucrainenilor şi românilor moldoveni.După colapsul Uniunii Sovietice, liderii de la Kremlin, în loc să-şi revadă poziţiile imperial-şoviniste perimate, continuă cu încăpăţînare aceeaşi politică în numele unui populism ieftin, menit să aduleze dispoziţiile gloatei. În această ordine de idei este relevantă scena oribilă care a avut loc între preşedintele rus V. Putin şi cel al Belorusiei, V. Lukaşenko, cînd primul l-a înjosit în public pe seful de stat al poporului-frate mai dihai decît sultanul turc pe un paşă (episodul cu pîrjoalele şi muştele)[vi].

„QUOD LICET JOVIS NON LICET BOVIS”(„Ce îi este permis lui Jupiter, nu-i este permis boului!”)

Politica Moscovei faţă de Republica Moldova, Georgia şi Ucraina este şi ea plină de asemenea exemple.

O asemenea atitudine pur şi simplu împinge aceste ţări în braţele Apusului, deşi, Dumnezeu este martor, că cel puţin Moldova nu prea a ars de dorinţă să facă acest lucru. Mai rusofili decît moldovenii sînt poate numai beloruşii, însă cum au fost ei răsplătiţi pentru această adeziune ? – Cu „rmn”, UTAG, „judeţul autonom” Taraclia şi „image”-ul (umflat pînă la dimensiuni homerice de către mass-media ruseşti) de ciucci europeni proşti şi bădărani!Atitudinea imperial-şovină faţă de restul popoarelor ortodoxe din fosta URSS şi în special faţă de moldoveni se observă foarte clar în evoluţia ultimelor evenimente din jurul aşa zisei „republici moldoveneşti nistrene”.

 Eforturile concertate ale Ucrainei şi Republicii Moldova de a face în sfîrşit ordine pe segmentul transnistrean al graniţei de stat moldo-ucrainene s-au ciocnit de împotrivirea disperată a impostorilor tiraspoleni. Regimul separatist este susţinut întru totul nu numai de Cremlin, dar şi de organele de informare în masă din Federaţia Rusă.Din păcate, opinia publică din Rusia este şi ea de partea bandei smirnoviste. La mijloc este nu numai manipularea ei de către mass-media, ci de o atitudine negativă preconcepută faţă de românii moldoveni. Acest fenomen este rezultatul direct al politicii filetiste promovate de către ţarism timp de aproape trei secole. Interesant că această politică a continuat şi pe timpul puterii sovietice, doar că ea nu mai avea un caracter eclesiastic, ci laic.

Filetismul a luat forma şovinismului velikorus („Frate mai mare noi din suflet îţi spunem…).Ceea ce se întîmplă astăzi demonstrează că filetismul a rămas ideologia care domină stările de spirit printre patrioţii ruşi, numai că a îmbrăcat de această dată toga „democraţiei dirijate”. Făţărnicia promotorilor acestei politici întrece orice limite. Foarte relevantă în această ordine de idei este paralela dintre evenimentele din Cecenia şi regiunile răsăritene ale Moldovei.

Astfel, discutarea problemei cecene la forurile europene a trezit protestele vehemente ale oficialităţilor ruse care au calificat-o ca pe un amestec extern în treburile interne ale Rusiei.

Cum ar trebui atunci calificate dezbaterile din Duma de Stat vizavi de situaţia „rmn” şi adoptarea de către legislativul rusesc a unor rezoluţii jignitoare la adresa Republicii Moldova ?

Metodele utilizate de Kremlin în „pacificarea” Caucazului pot fi comparate doar cu ale americanilor în timpul Războiului din Indochina în zonele Vietnamului de Sud controlate de partizanii lui Ho Şi Min. Orice acţiune întreprinsă de Chişinău (prin mijoace absolut paşnice) de a restabili cît de cît ordinea de drept pe pămînturile sale răsăritene trezeşte însă o reacţie isterică din partea Moscovei („Naşih biut!!!” – „pe ai noştri îi bat!”), deşi pentru o atare reacţie nu există nici un motiv plauzibil.

 [iii] Uniaţi sau greco-catolici: foşti ortodocşi care au acceptat supremaţia Vaticanului (păstrînd o parte din vechile ritualuri ortodoxe) în numele “egalării” în drepturi cu catolicii.

[iv] Nikolski N. M. „Istoria Russkoi Ţerkvi”, Moscova, anul 1985, p. 190.

[v] Dvoreni: casta nobiliară din Rusia instituită de către ţarul Ivan IV cel Groaznic, echivalentă cu cea a curtenilor din Ţările Româneşti.

 Dvorenii erau obligaţi să presteze servicii statului în schimbul domeniilor funciare şi a privilegiilor de care dispuneau (spre deosebire de boierii de viţă veche care le aveau prin moştenire).

 [i] Revoluţionarii „paşoptişti” din Germania visau la o „Germanie Mare” care ar fi reunit toate statele germane, inclusiv multinaţionalul Imperiu Habsburgic. Bismarck se temea (pe bună dreptate) de „diluarea” elementului german cu elemente etnice alogene şi de aceea opta pentru o „Germanie Mică” (fără Imperiul Austriac).

[ii] Unificarea Germaniei putea să se facă pe „calea de jos” (revoluţionară) şi „de sus” („prin fier şi sînge””, adică pe calea războaielor cu ţările vecine (Danemarca, Austria şi Franţa).

[iii] Aceste regiuni ale Poloniei erau foarte dens populate şi bine dezvoltate din punct de vedere economic (aici era concentrată o mare parte din potenţialul industriei textile şi constructoare de maşini ale Imperiului Rus).

[iv] Primul lucru pe care l-au făcut polonezii cînd şi-au obţinut independenţa a fost distrugerea pînă în temelie a monumentalei catedrale ortodoxe din Varşovia.

[v] Leontiev C., „Hram i Ţerkovi”, Moskova anul 2003, p.464

[vi] La o întîlnire la nivel înalt, Putin şi-a permis în aşa mod să-l admonesteze pe preşedintele belorus pentru încetinirea procesului de integrare cu Rusia în cadrul statului unional Rusia-Belarusi şi ca măsură de represalii a procedat la mărirea preţurilor la gazele naturale livrate de către ţara sa Belorusiei.

Autori: A. Savin, B. Moldoveanu

Publicat in Revista Moldova Noastra,Chisinau.

Aici, ca şi într-un banal divorţ – sînt vinovate ambele părţi. Pe de o parte, propaganda dezmăţată anti-românească promovată de mass-media sovietică în anii existenţei URSS. Şabloanele propagandistice de genul: „jandarmi, boier, asuprire, bătaie, perceptor, şef de post, analfabetism etc.” sînt asociate (la majoritatea populaţiei basarabene) cu tot ceea ce ţine de România pînă la nivel de subconştient.

Pe de altă parte, însăşi atitudinea dispreţuitoare, colonialistă a funcţionarilor „regăţeni” faţă de sărmanii basarabeni rusificaţi şi semianalfabeţi în anii interbelici, cînd regiunea a făcut parte din componenţa României Mari, a jucat un rol nefast.

Funcţionarii în cauză priveau numirea lor în Basarabia ca pe o pedeapsă nemeritată şi se răzbunau prin desconsiderarea băştinaşilor.

Existenţa unei populaţii analfabete în masa sa, a trezit tentaţia irezistibilă de a se căpătui pe contul ei. Astfel, asuprirea străină se mai poate justifica prin dreptul cuceritorului puternic („Vae victis” – vai de cei învinşi) iar cea proprie – nu! Politica mioapă a autorităţilor centrale româneşti din acei ani faţă de Basarabia e folosită de către cercurile antiunioniste din Republica Moldova şi azi în calitate de „dernio ratio” (ultimul argument). Jandarmul oltean, slugarnic faţă de superiori, arogant, hapsîn şi dur faţă de localnici – iată arhetipul creat cîndva de „Moldova-film”, dar care este încă viabil.

În feudalism, aristocraţia de origine română practic a dispărut în urma represaliilor domneşti, a nenumăratelor războaie, răscoale, invazii străine şi răzmeriţe interne. Către secolele XVII-XVIII din ea n-a mai rămas nici urmă. În locul ei s-a format un simulacru de nobilime compus din venetici fanarioţi, albanezi, aventurieri de tot neamul şi parveniţi localnici. Ridicoli la culme, în „românismul” lor accentuat ei n-au făcut decît să se îndepărteze şi mai tare de poporul pe care îl dispreţuiau şi îl urau în taină.

Vorbind o română pocită şi făcînd paradă de „nobleţea” lor închipuită, ei n-au cîştigat decît ura generală. Personajele lui V Alecsandri, I. L. Caragiale ş. a. oglindesc foarte clar această stare de lucruri. Or, anume aristocraţia ar fi trebuit să fie acea, care să ilumineze poporul. Unde mai pui, că la noi, aceşti „bonjurişti” au mai prins a se juca de-a lojele masone, deşi li se potrivea ca talaghirul la o rachetă cosmică.

În Basarabia lucrurile s-au agravat şi mai mult prin îndelungata ocupaţie rusească, timp în care limba vorbită nu s-a dezvoltat şi evoluat o dată cu cea din „Regatul Vechi”, în plus fiind rusificată la culme. Atunci, cînd avu loc mult aşteptata unire, fiecare lumpen regăţean se simţea superior faţă de „mojicii” basarabeni şi căuta la tot pasul sa-şi etaleze această „superioritate”. Desigur, ideea românismului n-a avut decît de pierdut în urma acestui fapt. Amara lecţie interbelică aşa şi nu i-a învăţat minte pe mulţi români de peste Prut, care se comportă faţă de noi ca un „sahib” englez din India secolului al XIX-lea faţă de aborigeni.

Cît priveşte Chişinăul oficial, aici lucrurile sînt cu mult mai simple. La mijloc este eterna ispită a puterii. Momentul de la începutul anilor ’90, prielnic Unirii, s-a pierdut. Nimeni dintre potentaţii noştri de atunci n-au mers mai departe de lozinci.

La suprafaţă din nou a fost scoasă teoria celor două popoare existente la nord de Dunăre şi celor două limbi est-romanice, criticată mai bine de 50 de ani de toţi lingviştii romanişti din întreaga lume (inclusiv şi celor din Rusia).

Şi, fiindcă „aşă vre nărodul”, glotonimul „limba moldovenească” a fost legiferat în Constituţia Republicii Moldova în articolul cu semnificativul (sic!) număr treisprezece. Pentru a nu se complica, birocraţia noastră a inventat o formulă, aparent mai neutră, dar în realitate şi mai neavenită ca precedenta: -„limba de stat”, pentru a nu concretiza despre care limbă este vorba.

Din tot ce am cîştigat cu atîta greutate în anii ’90 n-a rămas decît grafia latină, ”Istoria Românilor”, „limba – şi literatura Română” şi culorile „drapelului de stat”. Împotriva acestor ultime bastioane ale românismului s-au unit într-o „sfîntă hăituială” atît separatiştii de peste Nistru, cît şi oficialii de la Chişinău.

Mărturie ne stau încercările repetate ale conducerii de a introduce în programul şcolar cursuri de „Limba Moldovenească”, „Istoria integrată”, editarea dicţionarului moldo-român sau recentele închideri ale şcolilor moldoveneşti din Transnistria etc.

Pentru a stăvili trezirea conştiinţei de neam, Chişinăul n-a găsit nimic mai bun, decît să limiteze numărul tinerilor care ar putea beneficia de burse în România („Ne puşciati!”). Fostul lider comunist chinez Mao se exprimase o dată, că pe o foaie de hîrtie albă, imaculată se pot scrie cele mai frumoase hieroglife. Mai marii noştri, pur şi simplu, n-au nevoie de cetăţeni bine informaţi, care şi-ar da seama de starea reală de lucruri, pentru a putea fi mai uşor manipulaţi.

DAR POPORUL?

Îndelungata „spălare a creierilor” de către propaganda sovietică şi-a făcut efectul scontat. În ciuda tuturor argumentelor posibile şi imposibile, majoritatea absolută a celor maturi se autodefinesc ca moldoveni, iar limba pe care o vorbesc este considerată cea moldovenească. Revoluţiile aduc după sine transformări adînci nu numai în economie, dar şi în mentalitate.

Cea comunistă nu face nici ea excepţie, ci dimpotrivă sînt formate unele stereotipuri, care nu pot fi şterse uşor. Cu atît mai mult, cu cît toate nenorocirile şi greutăţile care s-au produs în perioada de tranziţie sînt asociate în conştiinţa omului de rînd cu „limba latină” şi tot ce este legat de perioada trezirii conştiinţei naţionale.

SOLUŢII POSIBILE

În primul rînd, ar trebui o revigorare economică, o creştere a bunăstării materiale şi a stabilităţii sociale, care i-ar face pe oameni să nu mai caute duşmani acolo unde ei nu există.

În al doilea rînd, trebuie pus accentul mai întîi de toate pe dezvoltarea  învăţamîntului şi educaţiei tinerei generaţii în spiritul adevăratelor valori naţionale. Dacă pînă acum ne-a păscut pericolul rusificării, apoi acum ne ameninţă cel al cosmopolitismului implementat de către cultura occidentală aflată în plină ofensivă.

În al treilea rînd, românii de pe ambele maluri ale Prutului ar trebui să se debaraseze de două complexe: – cel al superiorităţii (malul drept) şi cel al inferiorităţii (malul stîng).

În al patrulea rînd, putem rămîne români numai atît timp, cît rămînem ortodocşi, de aceea, biserica ar trebui să se descotorosească de toate elementele întîmplătoare care o compromit şi fac eficientă propaganda catolică şi cea a sectanţilor protestanţi.

TRANSNISTRIA

Aici situaţia e şi mai complicată. Românii localnici au fost practic rupţi de restul românimii pe tot parcursul istoriei. Această ruptură s-a manifestat nu doar printr-o apartenenţă statală diferită. Nistrul a fost şi rămîne nu numai o barieră pur geografică, ci şi una psihologică.

Locuitorii de pe două maluri se văd diferiţi în ciuda unităţii lingvistico-confesionale. Episodica prezenţă în Transnistria a statalităţii feudale moldoveneşti n-a schimbat mare lucru în conştiinţa de neam a localnicilor. Moldovenii transnistreni întotdeauna s-au considerat adevăraţi moldoveni, iar cei din Basarabia, fiind în concepţia lor – „români”. De aceea, în timpul conflictului de pe Nistru, mulţi transnistreni au fost dominaţi de dispoziţii separatiste.

Propaganda sovietică şi-a făcut efectul nefast timp de 70 de ani, mai ales în perioada existenţei RASSM, cînd tăvălugul rusificării a avut un efect şi mai distructiv pentru malul stîng.

Foametea organizată, represaliile şi deportările din anii ’30 au afectat în primul rînd populaţia română autohtonă, înăbuşind din faşă orice eventuală tentativă de deşteptare a conştiinţei naţionale. Inventarea unei limbi artificiale („şantiste”) a venit şi ea să sublinieze caracterul aparte al „naţiunii moldoveneşti” faţă de cea română.

S-a mai adăugat şi „graţia” de elefant a Chişinăului în politica sa faţă de această regiune. Inflexibilitatea şi neînţelegerea specificului local n-au făcut decît să agraveze situaţia şi aşa complicată. Populaţia nistreană a fost adusă la o stare de isterie românofobă care este întreţinută cu grijă şi astăzi.

Autori: A. Savin, B. Moldoveanu

Publicat in Revista Moldova Noastra,Chisinau.

A.Savin

Revista Moldova Noastra,Chisinau

MADISON BEER ft. JACK & JACK – ALL FOR LOVE!

9 aug.

PIA MIA ft. JEREMIH – I’M A FAN!

9 aug.

AXWELL/ INGROSSO – MORE THAN YOU KNOW!

9 aug.

TURISAS – STAND UP AND FIGHT!

9 aug.

CRADLE OF FILTH – LILITH IMMACULATE!

9 aug.

WAYWARD SONS – CRUSH!

9 aug.

TEORIA CONSPIRATIEI.”PIETRELE INDRUMATOARE DIN GEORGIA” SI MESAJUL LOR OCULT PRIVIND INSTAURAREA NOVUS ORDO SECULORUM!

9 aug.

Imagini pentru NOVUS ORDUM SECULORUM ,POZE

O ANALIZA A MESAJELOR INSCRIPTIONATE PE PIETRELE INDRUMATOARE DIN GEORGIA (S.U.A.)

NOUA ORDINE MONDIALA SI DIRECTIVA PRIVIND LIMITAREA LA  500 DE MILIOANE A NUMARULUI  LOCUITORILOR  PLANETEI.

 

Iata ce spune articolul Sinister Sites: The Georgia Guidestones:

Ghidul de piatra din Georgia este un monument misterios, pe care sunt sculptate zece „porunci” pentru o „Noua Epoca a Ratiunii”.

 

Prima porunca? Mentinerea populatiei globale sub 500 de milioane de oameni.

Alt lucru sinistru: autorii a ceea ce noi numim astazi American Stonehedge, sunt inca un „mister” pentru majoritatea oamenilor… cu exceptia celor in cunostinta de cauza.

Ne vom uita la mai multe caracteristici ale acestui monument, la mesajul sau chemand la o Noua Ordine Mondiala si vom explica de ce  este acesta opera unei societati secrete oculte.

 

 

Ghidul de piatra din Georgia este un monument enigmatic din granit, situat in regiunea Elbert, din statul american Georgia.

Este  cunoscut si sub numele de American Stonehedge. Sculptura este de aproape 6 m inaltime si este alcatuita din 6 placi de granit, cantarind in total aprox. 109 tone (240 000 pounds).

Detaliul cel mai uimitor al monumentului insa nu are legatura cu dimensiunile sale, ci cu  mesajele gravate pe  el: Zece reguli pentru o „Epoca a Ratiunii”.

Aceste reguli ating subiecte care sunt in legatura cu  „Noua Ordine Mondiala”, inclusiv ideea unei  depopulari masive a planetei, un guvern mondial unic, introducerea unui nou tip de spiritualitate, etc.

Autorii acestor reguli raman anonimi in totalitate si, pana in prezent, anonimatul lor a fost pastrat cu sfintenie…

Cu toate acestea grupul misterios care a conceput acele „porunci”, a lasat un text care  explica motivele care au stat in spatele acestor reguli, un text care nu a mai fost discutat pana acum online.

 

Cu aceste noi informatii, scopurile oculte ale acestui ghid de piatra devin foarte clare, lasand putin loc pentru ipoteze.

Ghidul de piatra descrie o lume „ideala”,  asemanatoare cu cea imaginata si de societatile secrete oculte.

Monumentul este prin urmare o dovada a unei legaturi existente intre societatile secrete, elita mondiala si presiunea pentru o Noua Ordine Mondiala.

Monumentul

Ghidul  acesta de piatra va creste probabil in relevanta in urmatorii ani.

Facut din granit albastru , el este menit sa reziste testului timpului si sa comunice mesaje  pe mai multe nivele: filosofice, politice, astronomice, etc.

Este compus din patru blocuri de piatra mari, care contin zece reguli de viata in opt limbi: engleza, spaniola,swahili, hindusa, ebraica, araba, chineza si rusa.

Pe partea de sus a structurii este inscriptionat un mesaj mai scurt in patru limbi antice: babiloniana, greaca clasica, sanscrita, si in hieroglife egiptene.

Este important sa observam ca aceste patru limbi antice sunt de o mare importanta in invataturile scolilor si organizatiilor oculte precum este Francmasoneria si Rosacrucis, organizatii despre care vom vorbi mai tarziu.

Cele patru pietre mari sunt aranjate intr-o configuratie de „roata cu zbaturi” si  sunt orientate pentru a capta migratia soarelui pe tot parcursul anului si de asemenea, arata pozitiile extreme de rasarit si apus ale soarelui in ciclu sau de 18.6 ani.

 

Piatra din centru are doua caracteristici speciale:

 

Prima, Steaua Nordului, este intotdeauna vizibila printr-un orificiu special forat de la Sud spre partea de Nord a pietrei din centru;

A  doua, alta deschizatura se aliniaza cu pozitiile rasaritului  soarelui la momentul solstitiilor de vara si de iarna si la echinoctiu.

 

 

 

La baza Ghidului de piatra se afla o placa a explicativa pe care sunt listate unele detalii ale structurii si care mentioneaza de asemenea si o capsula a timpului ingropata sub ea.

Continutul acestei capsule a timpului (daca exista) este un total mister.

 

Tableta explica unele caracteristici ale monumentului si autorii acestuia (mai multe despre ei mai tarziu). Data de deschidere a capsulei timpului a fost lasat necompletata.

Caracteristicile astronomice sunt de o mare importanta in proiectarea Ghidului de piatra. Intr-o relativ „noua” natiune cum ar fi Statele Unite, monumentele care sunt aliniate cu corpuri ceresti sunt adeseori opere ale societatilor secrete, cum ar fi Francmasonii.

Luand din invataturile lor de la scolile de Mistere despre Egiptul Antic, Grecia sau Celtii Druizi, ei sunt cunoscuti pentru incorporarea in monumente a catorva din „cunostintele” lor „sacre”.

„Cele 10 Porunci”

 

 

Versiunea in limba engleza a ghidului de pe pietrele indrumatoare.

Cele zece „porunci” pentru o noua „Epoca a Ratiunii” sunt urmatoarele:

1.Mentine umanitatea sub 500 000 000 de persoane, intr-un echilibru perpetuu cu natura.

2.Ghidati reproductia oamenilor cu intelepciune – imbunatatind conformitatea si diversitatea.

3.Uniti umanitatea printr-o limba noua.

4.Conduceti pasiunea – credinta –traditia -si toate lucrurile cu judecata temperata.

5.Protejati oamenii si natiunile cu legi cinstite si tribunale corecte.

6.Lasati toate natiunile sa se guverneze si sa-si  rezolve disputele externe intr-un tribunal mondial.

7.Evitati legile marunte si oficialii nefolositori.

8.Echilibrati drepturile personale cu indatoririle sociale.

9.Pretuiti adevarul – frumusetea – dragostea – cautand armonia cu infinitul.

10.Nu fiti un cancer pe pamant – Lasati loc naturii – Lasati loc naturii.

Dupa cum puteti vedea, ghidurile fac apel la o reducere drastica a populatiei lumii, adoptarea unei noi limbi mondiale, crearea unui tribunal mondial si fac o  trimitere la eugenie.

Cu alte cuvinte, un model pentru o Noua Ordine Mondiala.

Depopularea, Maternitatea Planificata si Eugenia.

Prima „porunca” este de-a dreptul socanta, pentru ca in esenta stipuleaza ca 12 din 13 persoane de pe Pamant nu ar trebui sa existe; practic asta ar insemna ca toata lumea de pe pamant sa dispara .

Daca populatia lumii de astazi este de 6,7 miliarde, inseamna ca este un surplus de populatie pe Pamant  de 92.54 % !

A lua astfel de cifre in considerare este inspaimantator.

 

Daca vizionam filmul „2012”, cati oameni au supravietuit ? Nu multi. Cine au fost ei? Cei mai bogati oameni ai pamantului.

Este asta o programare predictiva?

Ultima regula din Ghidul de piatra, „Nu fi un cancer pe pamant – lasati loc naturii – lasati loc naturii” este deosebit de ingrijorator deoarece compara viata umana cu un cancer pe pamant.

In aceasta conditie a mintii este usor a rationaliza disparitia a aproape intregii populatii a lumii.

Depopularea masiva este un obiectiv recunoscut de elita mondiala si multi oameni importanti au declarat-o intr-un mod deschis.

In 1988, Printul Philip al Marii Britanii isi exprima dorinta ca, daca ar fi sa se reincarneze si-ar dori sa fie un „virus mortal” care sa reduce populatia lumii.

Mai recent, Bill Gates a declarat „Lumea de azi are 6.8 miliarde de oameni…cu tendinta de crestere la 9 miliarde.

Acum, daca facem o treaba buna cu vaccinurile noi de intretinere a sanatatii si a reproducerii, am putea reduce populatia lumii, probabil, cu 10 sau 15 la suta.”

Impreuna cu donatiile deductibile fiscal de sume enorme de bani pentru a ajuta la cauza depopularii, „intalniri secrete” ale elitei mondiale au avut pentru a se dicuta urmatoarele aspecte:

„Unii din cei mai mari miliardari ai Americii s-au intalnit in secret pentru a discuta modul in care averea lor ar putea fi folosita pentru a incetini cresterea populatiei lumii si a accelera imbunatatiri in sanatate si educatie.

Filantropii care au participat la un summit convocat la initiativa lui Bill Gates, co-fondatorul Microsoft, au discutat sa uneasca fortele pentru a depasi obstacolele politice si religioase la schimbare.

Descris ca Good Club (Clubul bun) de catre unul dintre membrii, a inclus David Rockefeller Jr, „patriarhul” celei mai bogate dinastii din America, Warren Buffett and George Soros, finantatorii, Michael Bloomberg, primarul New York-ului, si mogulii media Ted Turner si Oprah Winfrey”.

The Sunday Times, 24 May 2009

A doua regula “Ghidati reproductia cu intelepciune – imbunatatind diversitatea si conformitatea” practic solicita pentru inferenta celor ce fac legea in gestionarea unitatii familiale. Daca citim printre randuri, se solicita crearea de legi care sa structureze numarul de copii pe familie.

 

Mai mult, „imbunatatirea diversitatii si conformitatii” pot fi obtinute cu „reproducerea selectiva” sau sterilizarea membrilor nedoriti ai societatii. Aceasta obisnuia sa se numeasca „eugenie”, pana cand a devenit politic incorect din cauza nazistilor.

Un Guvern Mondial

“Unii chiar cred ca facem parte dintr-o conspiratie secreta care lucreaza impotriva intereselor Americii, caracterizandu-ma pe mine si familia mea ca fiind „internationalisti” care conspira cu altii din lume la crearea unei structuri politice si economice unice globale – o noua lume, daca vreti. Daca aceasta este acuzatia, pledez vinovat, si sunt mandru de asta”.

-David Rockefeller, „Memoirs of David Rockefeller” p.405

Majoritatea celorlalte reguli ale Ghidului de piatra practic fac apel la crearea unui guvern mondial, condus de „cativa luminati”, care sa reglementeze toate aspectele vietii umane, inclusiv credinta, indatoririle sociale, economie, etc.

 

Aceasta idee este departe de a fi noua, fiind intretinuta de secole, de catre Scolile Mister.  Manly P. Hall scria in 1917:

Cand multimea guverneaza, omul este condus de ignoranta; cand biserica guverneaza, e condus de superstitie; si cand statul guverneaza, el este condus de frica. Inainte ca oamenii sa traiasca in armonie si intelegere, ignoranta trebuie transformata in intelpciune, superstitia intr-o credinta iluminata, si frica in dragoste.

Cu toate afirmatiile contrare, Masoneria este o religie care cauta sa-l uneasca pe om cu Dumnezeu prin inaltarea initiatilor ei la acel nivel de constiinta la care ei pot privi cu o viziune clara lucrarile Marelui Arhitect al Universului. Din generatie in generatie viziunea unei perfecte civilizatii este conservata ca si ideal pentru omenire.

In mijlocul acelei civilizatii va sta o universitate mare unde ambele stiinte sacre si seculare privind misterele vietii vor fi predate in mod deschis tuturor celor care isi vor asuma viata filosofica. Aici Crezul si dogma nu-si vor avea locul; superficialitatea va fi inlaturata si numai esentialul va fi pastrat. Lumea va fi condusa de catre cele mai iluminate minti, si fiecare va ocupa pozitia pentru care va fi in cel mai admirabil mod, potrivit.”

– Manly P. Hall, The Secret Teachings of All Ages

In „Destinul Secret al Americii” (The Secret Destiny of America), Hall explica visul vechi pentru un guvern mondial, cum a fost prezentat si de Societatile Secrete.

Ascultaţi :

Dicţionar

Democratia lumii a fost visul secret al marilor filosofi clasici. Spre indeplinirea acestei mari realizari in istoria omenirii ei au subliniat programe de educatie, religie, si conduita sociala directionata spre finala realizare a unei fratii practice si universale. Si pentru a realiza obiectivele lor intr-un mod eficient, acesti eruditi antici s-au legat cu anumite legaturi mistice intr-o confrerie larga. In Egipt, Grecia, India si China, misterele de stat au venit in existenta.

Ordine ale preotilor-filosofi intitiati s-au format intr-un organism suveran pentru a instrui, consilia si a directiona conducatorii Statelor.”


-Manly P. Hall, The Secret Destiny of America

Explicatii direct de la Autorii Anonimi

De la ridicarea monumentului in 22 Martie 1980, numerosi autori si cercetatori au incercat sa interpreteze argumentele din spatele acestor zece ghiduri. Erau ele oare compuse dintr-un plan pentru o Noua Ordine Mondiala?

Ori sunt doar simple reguli de pus in aplicare in cazul unei catastrofe majore? Calea cea mai buna pentru a obtine un raspuns precis este sa-i intrebam pe insasi autorii regulilor.

Dar, de vreme ce acestia au ales sa ramana anonimi, este imposibil sa facem acest lucru. Insa ei au lasat totusi afirmatii cu totul importante, care au fost trecute cu vederea de aproape toti cercetatorii Ghidului de piatra.

Acest text uimitor, care descrie in detaliu motivele lor, poate fi gasit doar in ghidul-manual al Ghidului de piatra din Georgia, un pamflet produs de compania de granit, care a ridicat monumentul.

Chiar de la inceput, este evident ca autorii monumentului solicita crearea unei Noi Ordini Mondiale. Aceasta nu este o „teorie a conspiratiei” sau ipoteze. Este scris in termeni clari si fara echivoc.

Deci, iata explicatia celor 10 reguli ale Ghidului de piatra, direct din penita autorilor secreti (autorul blogului:” partile in bold au fost subliniate de mine pentru a contura partile demne de notat”).

Coperta ghidului-manual al Ghidului de piatra din Georgia

Este foarte probabil ca omenirea sa posede acum cunostintele necesare pentru a stabili un guvern mondial eficient. Intr-un fel, aceasta cunoastere trebuie insamantata pe scara larga in constiinta intregii omeniri.

Foarte curand inimile familiei noastre umane trebuie atinse si incalzite ca sa intampinam o regula globala a ratiunii.

Constiinta de grup a rasei noastre este oarba, perversa, si distrasa usor de fleacuri cand ar trebui sa se concentreze asupra fundamentelor. Intram intr-o era critica. Presiunile populatiei vor crea in curand crize politice si economice in intreaga lumea. Acestea vor face mai dificila si in acelasi timp mai necesara infiintarea unei societati rationale globale.

„Un prim pas ar fi de a convinge o lume care se indoieste ca o astfel de societate este acum posibila. Sa avem in vedere recursuri solide ratiunilor colective a umanitatii. Sa atragem atentia asupra problemele de baza.

Sa stabilim prioritati adecvate. Noi trebuie sa ne ordonam casa noastra aici pe pamant inainte de a ajunge la stele”.

„Ratiunea umana se trezeste acum la puterea sa. Este cel mai puternic mijloc declansat in desfasurarea vietii pe planeta noastra. Trebuie sa ne facem umanitatea constienta ca acceptarea compasiunii, judecata luminata, ne va lasa sa controlam destinul nostru in limitele inerente a naturii noastre”.

„Este dificil sa sadesti intelepciune in minti umane inchise. Inertiile culturale nu sunt usor de depasit. Derularea evenimentelor mondiale si tristul record al rasei noastre dramatizeaza deficientele mijloacelor traditionale in guvernarea afacerilor umane.  

  Crizele care se apropie pot determina omenirea sa fie dispusa sa accepte un nou sistem de legi mondiale care va solicita responsibilitatea natiunilor individuale in reglementarea afacerilor interne, si care le va ajuta in gestionarea pasnica a frictiunilor internationale”.

„Cu un astfel de sistem am putea elimina razboiul, am putea oferi fiecarei persoane o oportunitate de a-si gasi o viata cu rost si implinire”.

„Exista alternative la Armageddon. Ele sunt realizabile. Dar ele nu se vor intampla fara eforturi coordonate de milioane de oameni dedicati, din toate neamurile pamantului”.

„Noi, sponsorii Ghidului de piatra din Georgia, suntem un grup mic de americani care doresc sa centralizeze atentia asupra problemelor prezente ale umanitatii. Avem un mesaj simplu si pentru alte fiinte umane, acum si in viitor.

Noi credem ca acesta contine adevaruri evidente, si nu ne-am propus vreo prejudecata fata de un anumit crez sau filosofie.

 

Cu toate acestea mesajul nostru este in unele domenii controversat. Am ales sa ramanem anonimi pentru a evita dezbateri si dispute care ar putea arunca in confuzie sensul nostru si, care ar putea intarzia o revizuire considerabila a gandurilor noastre. Noi credem ca principiile noastre sunt solide. Ele trebuie sa ramana pe baza propriilor merite”.

„Stonehenge si alte vestigii antice de gandiri umane au starnit curiozitatea noastra insa nu transmit nici un mesaj pentru indrumarea noastra. Pentru a exprima ideile noastre de-a lungul timpului si altor fiinte umane, am ridicat un monument – un grup de pietre cioplite. Aceste pietre tacute vor afisa ideile noastre acum si atunci cand nu vom mai fi.

Speram ca acestea vor castiga o acceptare crescanda, si ca prin persistenta lor tacuta vor grabi intr-un grad mic sosirea epocii ratiunii.

(…)

„Credem ca fiecare fiinta umana are un scop. Fiecare dintre noi este un mic dar semnificativ pic din infinit. Alinierile ceresti a pietrelor simbolizeaza nevoia pentru umanitate de a fi drepti cu principiile Externe care se manifesta in natura noastra proprie, si in universul din jurul nostru. Trebuie sa traim in armonie cu infinitul.

„Cele patru pietre mari centrale din grup sunt inscriptionate cu zece principii, fiecare piatra afisand acelasi text in doua limbi.

Mesajul din versiunea in limba engleza are in total mai putin de o suta de cuvinte. Limbile au fost selectate pentru semnificatia lor istorica si pentru impactul lor asupra oamenilor care traiesc acum. Deoarece exista trei mii de limbi vorbite in lume, nu toate au putut fi alese.

„Noi prevedem o faza ulterioara in dezvoltarea Ghidului de piatra din Georgia. Se spera ca alte pietre vor fi ridicate in cercuri exterioare pentru a marca migratiile soarelui si, poate, alte anumite fenomene ceresti.

Aceste pietre vor purta cuvintele noastre in limbile altor persoane care impartasesc convingerile noastre si vor ridica pietre similare la granitele internationale, in limbile vecinilor prietenosi.

Ele ar servi ca memento-uri a greutatilor pe care omenirea trebuie sa le intampine impreuna, si ar incuraja eforturi reciproce in tratarea lor cu ratiune si dreptate”.

„Nu profesam vreo inspiratie divina dincolo de ceea ce poate fi gasit in toate mintile umane. Gandurile noastre reflecta analizele noastre asupra problemelor care confrunta omenirea in acesti zori ai erei atomice. Ele descriu in termeni generali unele masuri de baza care trebuie luate pentru a stabili pentru omenire un echilibru binevoitor si de durata cu universul”

„Fiintele umane sunt creaturi speciale. Suntem pastori a tuturor formelor de viata pamanteasca. In aceasta lume noi jucam un rol central intr-o eterna lupta dintre bine si rau – intre fortele care construiesc si cele care ar distruge. Infinitul invaluie tot ceea ce exista, inclusiv lupta, conflictul si schimbarea, care poate reflecta tulburare in sufletul lui Dumnezeu”.

„Noi, oamenii am fost daruiti cu o capacitate mica de a cunoaste si de a actiona – in bine sau in rau. Trebuie sa ne straduim in a face exsitenta noastra mai buna, nu numai pentru noi insine, ci si pentru cei care vin dupa noi. Si nu trebuie sa fim nepasatori la bunastarea celorlalte fiinte vii a caror destine au fost plasate in mainile noastre”.

„Noi suntem agentia majora prin care calitatile bune si rele ale spiritului devin actori in lumea noastra. Fara noi ar exista foarte putina dragoste, mila sau compasiune. Dar, putem fi si agenti ai urii, cruzimii si indiferentei reci. Numai noi putem lucra constient la imbunatirea acestei lumi imperfecte. Nu este de ajuns pentru noi sa ne lasam pur si simplu purtati de vant. Lumea rationala de maine se afla mereu contra curentului”.

„In 1980, cand aceste pietre au fost ridicate, cea mai presanta problema mondiala a fost necesitatea de a controla numarul populatiei. In secolele recente tehnologiile si combustibilii abundenti au facut posibil o multiplificare a umanitatii dincolo de ceea ce este prudent sau dezvoltare durabila.

Acum putem prevedea epuizarea iminenta a acestor surse de energie si epuizarea rezervelor mondiale de multe materii prime vitale.

„Controlul reproducerii noastre este necesar si urgent. Aceasta va necesita schimbari majore in atitudinile si obiceiurile noastre. Din pacate, inertia obiceiurilor umane poate fi extrema. Acest lucru este valabil mai ales atunci cand cei pentru care obiceiul/datina este o forta dominanta sunt neinformati de nevoia de schimbare.

„Aproape fiecare natiune este acum suprapopulata din punct de vedere al echilibrului perpetuu cu natura. Suntem ca o flota de barci de salvare supraaglomerate confruntata cu o furtuna ce se apropie. In Statele Unite ale Americii suprasolicitam serios resursele noastre pentru a mentine populatia noastra prezenta intr-o stare existenta de prosperitate.

Distrugem terenurile noastre agricole si ne-am marit periculos dependenta de resurse externe de petrol, metale si alte resurse non-regenerabile. Natiuni precum Japonia, Olanda si Haiti sunt chiar mai serios suprapopulate si, prin urmare, in pericol mai mare.

„In aceste circumstante, reproductia nu mai este o chestiune exclusiv personala. Societatea trebuie sa aiba o voce si o anume putere de directie in reglementarea acestei functii vitale. Dorintele cuplurilor umane sunt importante, dar nu supreme. Trebuie data o considerare crescanda intereselor actualei societati si bunastarii generatiilor viitoare pentru ca developam mecanisme care sa aduca control rational nasterilor de copii.

(…)

Nasterile de copii iresponsabile trebuie descurajate de presiuni juridice si sociale. Cuplurile care nu pot asigura un venit decent si sprijin pentru un copil nu ar trebui sa faca copii si sa fie o povara pentru vecinii lor.

Aducand copii nedoriti intr-o barca de salvare supraaglomerata este ticalosie. Este nedrept pentru acesti copii. Este daunator pentru ceilalti ocupanti si toate vietuitoarele. Societatea nu ar trebui sa incurajeze sau subventiona un astfel de comportament.

„Cunoasteri si tehnici pentru reglementarea reproducerii umane exista acum. Liderii morali si politici din intreaga lume au responsabilitatea grava de a face aceste cunoasteri si tehnici general disponibile. Acest lucru ar putea fi realizat cu o fractiune din fondurile pe care lumea le dedica acum in scopuri militare. Pe parcurs, deturnand fondurile in acest scop ar putea face mai mult decat orice altceva sa reduca tensiunile care duc la razboi.

„O populatie a lumii diversa si prospera si in echilibru perpetuu cu resursele la nivel global va fi piatra de temelie pentru o ordine mondiala rationala. Oameni de buna vointa din toate natiunile trebuie sa lucreze pentru a stabili acest echilibru.

(…)

„Odata cu finalizarea grupului central al Ghidului de piatra din Georgia, micul nostru grup de sponsori s-a desfiintat. Lasam monumentul in pastrarea in siguranta a oamenilor din regiunea Elbert, Georgia.

„Daca cuvintele noastre inscrise sunt estompate de uzura vantului si a soarelui, sau a timpului, va cerem sa le ciopliti mai adanc. Daca pietrele vor cadea, sau daca vor fi ravasite de oameni cu putina intelegere, va cerem sa le ridicati din nou.

„Invitam toate fiintele umane din toate natiunile sa reflecte la mesajul nostru simplu. Intr-o zi, cand aceste obiective vor fi cautate de majoritatea omenirii, atunci o ordine mondiala rationala va putea fi realizata pentru toti.

Cine sunt Autorii?

Deci cine a fost acest „grup mic de Americani care cauta o Epoca a Ratiunii”? Desi identitatea lor este secreta, le-au lasat initiatilor cateva indicii spuse, absolut orientate spre natura oculta a grupului lor.

Pentru inceput, textul de mai sus poarta inconfundabila marca a ocultismului occidental. (Alinierile ceresti a pietrelor simbolizeaza nevoia pentru umanitate de a fi dreapta cu principiile Externe care se manifesta in natura noastra proprie, si in universul din jurul nostru) si la dualitate („Noi suntem agentia majora prin care calitatile bune si rele ale spiritului devin actori in lumea noastra.

Fara noi ar exista foarte putina dragoste, mila sau compasiune. Dar, putem fi si agenti ai urii, cruzimii si indiferentei reci).

Cred ca numai acest text ofera suficiente dovezi pentru a concluziona ca autorii sunt fie Francmasoni, sau Rosacrucienii ori alta Societate Secreta ermetica.

 

Dar exista indicii chiar si mai evidente care arata inclinatiile ezoterice ale autorilor, incepand cu R.C Christian, omul misterios care a comandat monumentul.

R.C. Christian

 

Dezvaluirea Ghidului de piatra din Georgia. Ar putea una dintre aceste persoane sa fie misteriosul R.C. Christian?

Aceasta este povestea comandarii Ghidului de piatra spusa de ghidul manual oficial.

„Ceea ce a inceput ca o dupa-amiaza de vineri obisnuita in mijlocul verii s-a incheiat in productia si ridicarea celui mai neobisnuit monument din lume, proiectat in conditiile cele mai neobisnuite.

Joe Fendley, presedintele companiei Elbert Granite Finishing, Inc din Elberton, Georgia, isi petrecea acea dupa amiaza de vineri din Iunie 1979 asa cum isi petrecea el de obicei dupa amiezele de vineri…studiind rapoartele sale saptamanale si inchizand in general magazinul pentru weekend…si atunci a inceput totul.

Un barbat imbracat frumos a intrat in biroul lui Fendley de pe strada Tate spunand ca vrea sa cumpere un monument.

Pentru ca toti ceilalti din birou erau ocupati, Fendley a decis sa vorbeasca el insusi cu strainul explicand ca societatea sa nu vinde direct publicului, ci numai pe o baza en-gros.

Nedescurajat, omul de varsta mijlocie care s-a identificat doar ca dl. Robert C. Christian, a spus ca a vrut sa stie costul construirii unui monument pentru conservarea omenirii si a inceput sa-i povesteasca lui Fendley ce tip de monument isi dorea el.

Cu aceasta el a subliniat dimensiunea in masuratorile metrice.

Fendly a recunoscut ca prima lui reactie fata de dl. Christian nu a fost una foarte buna, dar dupa ce l-a ascultat timp de aproximativ 20 de minute si afland dimensiunea masiva a monumentului pe care el a dorit sa il cumpere si sa-l ridice, Fendley a decis ca acest om ar trebui luat in serios”.

-Ibid.

Numele R.C. Christian pe tableta explicativa cu o frumoasa greseala de tipar in „pseudonim”

Daca numele de R.C. Christian a fost pur si simplu un pseudonim fara sens, de ce ar fi gravat pe monument pentru posteritate? Ar putea avea numele vreo semnificatie? Ei bine, are. R.C. Christian este o clara referire la Christian Rosenkreuz al carui nume englez este Christian Rose Cross, legendarul fondator al Ordinului Rosicrucian.

 

Unii ar putea spune ca asemanarea dintre R.C. Christian and Christian Rose Cross este rezultatul unei coincidente bizare. Dupa cum vom vedea, aceasta este insa doar una din MULTELE referiri la Rosicrucianism asociate cu monumentul. Este doar o piesa din puzzle, dar o piesa importanta.

Rosacrucienii

Rosacrucienii sunt cunoscuti pentru publicarea a trei Manifeste, publicate la inceputul secolului al XVII-lea: Fama Fraternitatis Rosae Crucis, Confessio Fraternitatis si Chymical Wedding of Christian Rosenkreutz.

Aceste lucrari anonime, inconjurate de mister, au introdus criptic publicul larg filosofiilor Rosacruciene, in timp ce anunta o mare transformare a peisajului politic si intelectual al Europei. Epoca Iluminismului a urmat la scurt timp, insotita de caderea Monarhiilor feudale.

 

Ghidul de piatra din Georgia pare a indeplini aceleasi functii ca si manifestele Rosicruciene, prin chemarea la o transformare importanta a lumii si prin mentinerea unui climat de mister.

Epoca Ratiunii

Aceste ghiduri din  piatra sa fie indicii despre o „Epoca a Ratiunii „?

 

 

 

Se refera „Epoca Ratiunii” la Thomas Paine, un Rosacrucian proeminent?

Exista numeroase referinte la concepul de „Epoca a Ratiunii” in acest Ghid de piatra. Ar putea fi ele o referire  la lucrarea clasica al lui Thomas Paine intitulata…”Epoca Ratiunii „?

 

 

Epoca Ratiunii  fiind o Investigatie a Adevarului si Teologiei Fabuloase, este un volum deistic scris in secolul XVIII de britanicul radical si americanul revolutionar Thomas Paine.

Lucrarea critica religia institutionalizata si provoaca ineranta Bibliei ( rincipiu romano-catolic care susţine infailibilitatea textului biblic).

Doctrinele ei se sprijina pe ratiune in loc de revelatie, un punct de vedere care este, evident, impartasit de autorii Ghidului de piatra.

Este cunoscut faptul ca Thomas Paine a fost un lider de frunte al Fratenitatii Rosacruciene din America.

„Fraternitatea Rosicruciana a existat in America inainte de Prima Revolutie Americana. In 1774, marele Council of Three (ultima organizatie de conducere a Fraternitatii) a fost compusa din Benjamin Franklin, George Clymer and Thomas Paine.”

The Fraternitas Rosae Crucis, soul.org

In The Secret Destiny of America, Manly P. Hall il descrie pe Thomas Paine drept un important cruciat pentru marsul spre un guvern mondial ideal.

„Despre Thomas Paine s-a spus ca el a facut mai mult pentru a castiga independenta coloniilor cu stiloul lui, decat a realizat George Washington cu sabia.

Numai reorganizarea completa a guvernului, religiei si educatiei ne-ar aduce chiar azi la un stat perfectionist, prevedea Tom Paine”.

-Manly P. Hall, The Secret Destiny of America

Aceasta acoperire cu un  val subtire a lui Thomas Paine este o alta piesa din puzzle-ul Rosicrucian, ceea ce ma face sa cred ca autorii au fost fie Francmasoni (care au inclus invataturi Rosicruciene in gradele lor)fie  membrii ai fraternitatii Rosacruciene.

Mai mult, ca si cum ar face lucrurile si mai evidente, brosura Ghidului de piatra din Georgia mentioneaza ca Joe H. Fendley Senior, presedintele al Elberton Granite precum si multe alte persoane implicate in construirea monumentului, au fost Masoni. A fost acesta motivul pentru care acesti oameni au fost selectati de catre sponsorii anonimi a monumentelor?

„Fendley este de asemenea implicat in activitati fraterne. Ridicat in rangul de Maestru Mason in 1958, el este acum un membru al Lojei Masonice Philomathea #25 din Elberton, este mason de gradul 32 de Rit York si Rit Scotian, si a fost admis in Yaarab Shrine Temple din Atlanta in 1969.

A fost Presedinte al Clubului Altarul Vaii Savannah din 1972 pana in 1973. Potentatul din Yaarah Shrine Temple i-a acordat lui Fendley „gradul de consilier de onoare” in 1973, si numit Ambasador in 1975.

-The Georgia Guidestones Guidebook

In Concluzie

Ghidul de piatra din Georgia este un manifest modern Rosacrucian,care promoveaza    (sau anunta) o schimbare drastica a modului in care lumea este condusa.

 

Monumentul are o importanta mare in intelegerea fortelor care in ascuns modeleaza lumea de azi si de maine.

 

Acesta materializeaza in piatra legatura esentiala dintre societatile secrete, elita mondiala si agenda pentru o Noua Ordine Mondiala.

 

Impingerea spre un guvern mondial, controlul populatiei si ecologismul  sunt chestiuni care sunt astazi discutate zi de zi .

Aceste ghiduri de piatra au fost ridicate in 1981.

Putem spune ca au fost facute progrese importante?

Multe din regulile Ghidului de piatra  vorbesc despre  conservarea pe un termen lung a Pamantului, dar intre cuvintele idealiste ale autorilor ghidului de piatra si modul real in care aceste politici vor fi aplicate in randul maselor – de catre politicienii avizi de putere si lacomi – exista o mare diferenta.

 

Citind printre randuri Ghidul de piatra, vedem ca acesta  cere de la mase pierderea multor libertati personale si promoveaza  supunerea acestora la un a unui control guvernamental total la nivelul multor chestiuni sociale…nu mai vorbim de moartea a 92.5% din populatie…si probabil nu dintre cei care apartin „elitei”.

 

Este conceptul de democratie „cladita de oameni si pentru oameni”, asa cum a fost idealizat de catre Parintii fondatori ai Americii o simpla iluzie, o solutie temporara pana la introducerea guvernului mondial socialist?

 

De ce nu au fost si cetatenii lumii  consultati intr-o chestiune care tine de  democratie?

 

Banuiesc ca este mai usor pentru elite fabricarea consintamantului prin intermediul mass-mediei, dar aceasta poate ca nu va functiona pentru toata lumea…

 

 

Soursa : vigilantcitizen.com

Sursa :http://cersipamant.wordpress.com/

%d blogeri au apreciat: