Arhiva | 5:00 pm

DE CE IL VIZITEAZA EMMANUEL(E) MACRON -ROTHSCHILD PE GAULEITERUL NAZI KLAUS WERNER JOHANNIS ,AMBII SLUGILE CELOR 13 FAMILII CARE CONDUC LUMEA PRIN GEORGE SOROS!

11 aug.

Administrația prezidențială a anunțat zilele trecute că Emmanuel Macron, noul președinte al Franței, va vizita România pe 24 august. Vizita a fost convenită cu prilejul întrevederii avute cu președintele Klaus Iohannis cu prilejul reuniunii Consiliului European din 23 iunie, ocazie cu care Emmanuel Macron a acceptat propunerea președintelui român de a continua dialogul la București.

Sună minunat nu? Franța, una dintre marile puteri ale Uniunii Europene și ale lumii își trimite cel mai înalt reprezentatnt într-o vizită în România, doar pentru că Iohannis a făcut impresie bună la Consiliul European, iar Macron nu mai avea răbdare și trebuia să-l întâlnească din nou. Evident că lucrurile nu stau așa. Macron a venit în România pentru a afaceri, nu pentru plăcerea de a vedea Bucureștiul.

Interesele franceze în România

România și-a majorat substanțial bugetul pentru apărare. Astfel, statul român va aloca, începând cu acest an, 2% din PIB pentru apărare, adică aproximativ 4 miliarde de euro anual. Evident că toate statele puternice, cu industrie de armament performantă, au venit cu diferite oferte. Franța a început asediul încă de anul trecut.

În 2016, în plină guvernare Cioloș, compania franceză Airbus a deschis fabrica de elicoptere de la Ghimbav. Premierul filo-francez a promis că prima comandă a fabricii va fi din partea statului român, care oricum se angajase să mărească cheltuielile pentru armată și care are nevoie de elicoptere de atac.

S-a schimbat guvernul, s-au schimbat și prioritățile strategice. Guvernul Tudose preferă compania americană Bell Hellicopters, care se angajează să deschidă și ea o fabrică în România care să producă elicoptere.

Un alt element important al strategiei franceze în Balcani se referă la achiziționarea operatorului naţional al sistemului de transport al gazelor din Grecia. În acest proiect, compania franceză GrtGAS a făcut un parteneriat cu Transgaz pentru a obține controlul companiei grecești, dar și aici există mai multe companii înscrise, deci lupta va fi strânsă.

Al treilea punct al agendei lui Macron în România este legat de poziționarea României în interiorul UE, în legătură cu sancțiunile impuse de SUA împotriva Rusiei, care afectează mai multe state europene, inclusiv Franța și România.

Întâlnirea la Cotroceni, între interesele americane și cele franceze

Vizita lui Iohannis în SUA a fost un succes mediatic. Achiziția sistemelor Patriot ridică România la nivel mondial, o introduce într-un club select din punct de vedere militar, iar asta arată direcția pe care va merge Iohnnis. El pariază pe Statele Unite, în detrimentul Uniunii Europene, adică al Franței și Germaniei.

Macron vrea să aibă un aliat în Iohannis care, pe modelul Cioloș, să sprijine mai degrabă UE în detrimentul SUA, dar se pare că jocurile sunt deja făcute. În România, Statele Unite au câștigat războiul cu Uniunea Europeană. Acest verdict are părți pozitive, (armament de ultimă generație, scutul de la Deveselu, investiții americane) dar și părți negative (relații mai proaste cu Franța și Germania, mai puține fonduri UE, posibile sincope economice în industria gazelor naturale din cauza sancțiunilor SUA împotriva Rusiei).

În concluzie, vizita lui Macron nu este una curtoazie, este un lobby politic la cel mai înalt nivel pentru industria de apărare franceză. Vom citi presa în acele zile și vom vedea cum cei doi președinți își zâmbesc și își dau mâna, dar în spatele zâmbetelor trebuie să vedem elicoptere de asalt și rachete. Practic, vom recunoaște fața hâdă a companiilor de armament care fac trafic de influență, dar și trafic cu pacea din diferite colțuri ale lumii.

Autor: Alexandru David

Reclame

ILIE LIVIU DRAGNE ADMINISTRATORUL FERMEI DE PORCI DE LA SALCIA ,UNDE A FOST VALENTIN STEFAN DRAGNEA,FIUL LUI LIVIU DRAGNEA ACTIONAR ELIBERAT DE LA BECIUL DOMNESC!

11 aug.

Sursa foto: Protv

Administratorul fermei de porci Salcia din județul Teleorman, la care a deținut 90% din acțiuni fiul președintelui PSD, Valentin Ștefan Dragnea, a fost eliberat din arest.

Dragne a fost eliberat după ce au expirat cele 24 de ore ale reținerii decise de procurori.

Acesta nu a făcut declarații presei.

Ilie Liviu Dragne a fost reținut, joi, alături de alte opt persoane, pentru 24 de ore. Acuzația formulată de anchetatori a fost de evaziune fiscală.

JOCUL MURDAR AL ACELEI „FETE DIN EST „,ANGELA MERKEL!

11 aug.

  ANGELA CEA CAPRICIOASĂ – O TUMOARE MALIGNĂ A CREŞTIN-DEMOCRAŢIEI Analizând ştirile difuzate de mass-media germană pe parcursul ultimelor săptămâni, […]

ANGELA CEA CAPRICIOASĂ – O TUMOARE MALIGNĂ A CREŞTIN-DEMOCRAŢIEI

Analizând ştirile difuzate de mass-media germană pe parcursul ultimelor săptămâni, s-ar putea ajunge la concluzia că cel mai important şi totodată cel mai controversat eveniment politic al verii în Germania ar fi fost manifestaţiile violente – mai mult sau mai puţin imprevizibile – ale demonstranţilor de extremă stângă desfăşurate în Hamburg pe parcursul summitului G20 (reuniunii internaționale la nivel înalt a grupului celor mai importante 20 de state industrializate şi în curs de dezvoltare desfăşurate în perioada 7-8 iulie).

Numeroşi politicieni şi analişti politici au purtat polemici aprinse în cadrul cărora s-a discutat dacă Hamburgul a fost locul potrivit pentru găzduirea summitului G 20 şi dacă forţele de ordine au avut un plan eficient de contracarare a posibilelor excese de violenţă ale manifestanţilor de extrema stângă. Întrucât se apropie alegerile pentru Bundestag şi politicieni ai celor două tabere ale coaliţiei de guvernământ au încercat să acumuleze capital electoral abordând manifestaţiile violente ale aşa-zişilor autonomi de stânga. Mai mulţi politicieni ai Uniunii Creştine au reproşat SPD-ului, Verzilor şi Stângii că au minimalizat consecvent pericolul reprezentat de extrema stângă si unii au cerut chiar demisia primarului social-democrat al Hamburgului, atribuindu-i responsabilitatea pentru reacţia reţinută a poliţiei faţă de excesele de violenţă ale manifestanţilor. Replica social-democraţilor a venit prompt şi însuşi ministrul de externe a afirmat că responsabilitatea pentru haosul creat o poartă în mare măsură Angela Merkel, cancelarul Germaiei şi cel mai important politician al Uniunii Creştine, întrucât a ignorat avertismentele faţă de posibilele manifestaţii violente de extrema stângă şi a insistat ca summitul să se desfăşoare în Hamburg. Gabriel i-a reproşat cancelarei că a urmărit „scopul secret“ al propriei ieşiri în lumina rampei cu puţin timp înaintea alegerilor pentru Bundestag.

Cancelara Angela Merkel a vrut să folosească în anul electoral 2017 summitul G 20 din Hamburg pentru a-şi face reclamă cu imagini frumoase din oraşul din care provine.”  https://www.welt.de/politik/deutschland/article166534934/Gabriel-macht-Merkel-nach-G-20-schwere-Vorwuerfe.html. Cancelara o reacţionat elegant, afirmând că este solidară cu primarul SPD al Hamburgului şi că poartă împreună cu acesta responsabilitatea pentru organizarea în oraşul hanseatic a summitului G 20.

                                                          *

După părerea mea mass-media a omis (intenţionat?!) să pună în discuţie posibila relaţie dintre protestele violente din Hamburg ale extremei stângi şi un alt eveniment important impus în mod bizar pe scena politică germană doar cu câteva zile mai devreme. În data de 25 iunie doamna Merkel a anulat de facto cu seninătate şi în mod arbitar o foarte importantă prevedere conţinută în programul politic al actualei coaliţii de guvernământ. Mesajul că a ajuns la concluzia că ar trebui să li se permită parlamentarilor coaliţiei să voteze după cum le dictează conştiinţa în chestiunea echivalării parteneriatelor homosexuale cu căsătoria, făcând abstracţie de obligativitatea de a respecta programul politic al coaliţiei, a făcut să îşi piardă valabilitatea prevederea care stipulează că în actuala legislatură nu va fi abordată în Bundestag această chestiune. Se impune a fi făcută precizarea că doamna Merkel şi-a motivat schimbarea de opinie prin faptul că a ajuns la concluzia că echivalarea deplină a parteneriatelor homosexuale cu căsătoria serveşte binelui copiilor adoptaţi de cuplurile homosexuale.

Brusca anunţare a schmbării radicale de opinie a cancelarei a echivalat cu o invitaţie adresată susţinătorilor echivalării depline a parteneriatelor homosexuale cu căsătoria, de a transpune în lege această echivare. Doar patru zile mai târziu, Bundestag-ul a votat cu majoritate covârşitoare legea echivalării depline, aceasta fiind susţinută şi de către o treime a parlamentarilor Uniunii Creştine. Aparent bizar: doamna Merkel a votat împotria legii.

Există o contradicţie profundă între afirmaţia că deplina echivalare a parteneriatelor homosexuale cu căsătoria serveşte binelui copiilor adoptaţi de cuplurile homosexuale, pe care cancelara a făcut-o în data de 25 iunie şi care a declanşat extrem de alertul proces de adoptare a legii echivalării şi afirmaţia pe care a făcut-o doar patru zile mai târziu pentru a-şi motiva decizia de a vota împotriva acestei legi, susţinând că în calitate de creştină este convinsă că doar între un bărbat şi o femeie e posibilă căsătoria.

Faptul că doamna Merkel a votat împotriva legii echivalării ar putea fi interpretat ca dovadă a gândirii schizofrene a domniei sale, dar eu sunt convins că nu ne confruntăm cu instabilitatea psihică ci cu un calcul politic murdar al cancelarei. După ce a jucat un rol decisiv în transpunerea în practică a dezideratului politic corect şi anticreştin al echivalării parteneriatelor homosexuale cu căsătoria, vrea acum să fie în continuare percepută ca autentică şi cea mai importantă apărătoare a valorilor moralei creştine în politica germană.

Sunt convins că nu a fost deloc o coincidenţă faptul că legea echivalării a fost adoptată cu ajutorul decisiv al cancelarei în regim fulger cu foarte puţin timp înaintea summitului G 20 din Hamburg. Îndrăznesc să afirm că protestele violente ale manifestanţilor fanatici de extrema stângă au fost luate în mod voluntar în calcul pentru a abate atenţia de la modul bizar şi inacceptabil în care a fost adoptată această lege.

Protestele violente ale autonomilor de stânga au compromis pentru viitorul previzibil spiritul protestului public împotriva politicii. De aceea este normal faptul că nimeni nu iese în stradă pentru a protesta împotriva legii echivalării şi a modului în care aceasta a fost adoptată.

În Germania deciziile politice importante sunt luate în culise, după aceea cancelara îşi face publice fără să clipească aşa-zisele revelaţii care implică schimbări radicale de orientare politică în diverse domenii iar poporul îndobidocit de mass-media trebuie să îşi însuşească aceste schimbări.

În septembrie 2015 cancelara a suspendat în mod arbitrar Convenţia de la Dublin şi promovează de atunci un curs de extrema stângă în domeniul politicii imigraţiei, refuzând consecvent să accepte vreo cotă care să limiteze migraţia în Germania; în iunie 2017 a jucat un rol decisiv în acţiunea de impunere abuzivă a echivalării parteneriatelor homosexuale cu căsătoria. Sunt curios ce ne mai aşteaptă în viitor, cât de departe spre stânga se va mai reaşeza Uniunea Creştină şi ce surprize mai pregăteşte doamna Merkel poporului german; îmi pot bine imagina că ar putea justifica cu o seninătate dezarmantă revelaţia imperativului de a acorda ajutor militar Ucrainei pentru ca aceasta să poată contracara aşa-zisa agresiune rusească.

În cadrul congresului Uniunii Creştine din anul 2013, care a marcat startul în campania electorală pentru alegerile anterioare pentru Bundestag, doamna Merkel a folosit renumitul laconic slogan electoral „Mă cunoşteţi!”, care analizat din perspectivă actuală pare deosebit de obraznic şi mincinos.

Prin cele două viraje radicale pe care doamna Merkel le-a trâmbiţat în ultimii doi ani în domeniul politicii imigraţiei şi în cel al politicii familiale, Uniunea Creştină a fost obligată să adopte o politică extrem de liberală în aceste domenii. Aceste două viraje importante impuse de către cancelară în politica Uniunii Creştine, care au un impact major şi asupra politicii Uniunii Europene, au demonstrat că doamna Merkel este extrem de imprevizibilă şi că merită cu prisosinţă să-i fie acordată titulatura de „Angela cea capricioasă”.

Unii cetăţeni, (foşti) alegători ai Uniunii Creştine, care în ciuda îndoctrinării postmoderniste promovate prin intermediul mass-media nu vor să renunţe la convingerile lor creştin- conservatoare, ar putea da astăzi următoarea replică la sloganul electoral la care apelase doamna Merkel în urmă cu patru ani: „Da, doamnă Merkel, vă (re)cunoaştem! Sunteţi o tumoare malignă a creştin-democraţiei!”.

Gheorghe Cionoiu – scriitor, adversar al fostului regim comunist din România

(traducere din limba germană a articolului „Angela die Willkürliche – ein bösartiges Krebsgeschwür der Christdemokratie“)

RUSINE INTREGII PRESE „LIBERE” CARE A PREZENTAT OUG nr.60/2017 CU PRIVIRE LA PERSOANELE CU DIZABILITATI CA PE O STIRE POZITIVA,CARE LASA PE DRUMURI DE LA 1 SEPTEMBRIE 2017 ,PESTE 2000 DE PERSOANE CU DIZABILITATI FARA LOCURI DE MUNCA!

11 aug.

Imagini pentru PERSOANE CU DIZABILITATI ,POZE
După încercarea de a redresa bugetul prin taxa de solidaritate și impozitul de cifra de afaceri, Guvernul pare să își fi găsit în sfârșit un adversar pe măsură, pe care îl poate învinge, pentru că acesta nu știe să riposteze. Persoana cu dizabilități.
OUG 60 publicată duminică în Monitorul Oficial, în ciuda avizului nefavorabil primit în Consiliul Economic Social, organ consultativ al guvernului, și trimisă comisiilor de lucru din parlament într-o controversată ședință extraordinară a camerelor parlamentului, lasă peste noapte fără loc de muncă peste 2000 de persoane cu handicap.
Mai grav e că aproape întreaga presă a prezentat știrea ca pe una pozitivă, păcăliți de comunicatul de presă emis de Guvern.
Aproape nimeni nu a sesizat că de fapt intenția guvernului e cu totul alta decât mărirea indemnizațiilor de handicap, anume suspendarea unei facilitați fiscale oferită angajatorilor care au peste 50 de angajați, pentru achiziționarea de produse și servicii de la unități protejate și prin aceasta, indirect, disponibilizarea celor 2000 de persoane cu dizabilități angajate in aceste unități protejate, ale căror salarii nu vor mai putea fi suportate fără o sursă de finanțare.
Unitățile Protejate sunt structuri de ocrotire și încadrare în muncă a persoanelor cu handicap, în care, în ultimii 10 ani, peste 2000 de persoane cu handicap și-au găsit un loc de muncă protejat, au reușit sa devină independenți.
E adevărat că, ajuns la mâna băieților deștepți, conceptul de unitate protejata a ajuns de multe ori un instrument de îmbogățire pentru oportuniști (e vorba cu precădere de persoane politice care au tras adevărate tunuri în acest sens, mai ales prin colaborarea cu instituții de stat în baza Legii 448/2006).
E la fel de adevărat ca personalități politice sau nepolitice au ajuns direct sau prin interpuși să facă afaceri de milioane de Euro pe an având ”unitate protejată” cu o singura persoană cu handicap angajată, și aia cu o fracțiune de normă.
Dar în același timp, au existat și oameni de bine, care au folosit această lege în interesul persoanelor cu handicap. E vorba de cei care au înființat Unități Protejate adevărate, au angajat 10, 20, 30 de persoane cu handicap și le-au găsit de lucru pe măsura abilitaților lor. Ei sunt cei care au creat locuri de muncă protejate pentru cea mai mare parte din totalul de 2000 de persoane cu handicap care lucrează în Unități Protejate.
In 2006, Legea 448, cerea companiilor, instituțiilor publice sau private cu peste 50 de angajați fie să angajeze persoane cu handicap în procent de minim 4% din totalul angajaților sau de sa plătească lunar către bugetul de stat o sumă egală cu jumătate din salariul minim aferent persoanelor cu dizabilități pe care nu le-au angajat, așa-numitul fond pentru persoane cu dizabilități. În același timp legea permitea o a treia opțiune, anume de a folosi sumele din fondul pentru persoane cu dizabilități pentru a face achiziții de la unități protejate. În acest fel, fără nici o implicare financiară de la buget, Unitățile Protejate obțineau finanțare prin comercializarea de produse si servicii. Observați vă rog că efortul de la bugetul de stat pentru înființarea sau finanțarea acestor structuri a fost de la început zero. Banii veneau de la angajatori publici sau privați cărora li s-a impus angajarea de persoane cu handicap, plata unei taxe sau colaborarea cu unitățile protejate.
In 2017 după o serie de alocări bugetare neinspirate, guvernul observă că fondul pentru persoane cu dizabilități colectat la bugetul de stat, a scăzut de la un an la altul, pentru că, firește, orice contribuabil (chiar și instituțiile publice) preferă să achiziționeze un produs sau un serviciu de care are nevoie, decât să plătească niște sume benevol la buget, atâta timp cât legea ii dă voie, bașca unii angajatori poate chiar au responsabilitate socială și văd în unitățile protejate o formă de integrare socială pentru cei cu dizabilități.
Si atunci guvernul face un calcul scurt. Din 700.000 de mii de persoane cu handicap sunt angajate in unități protejate doar 2000, adică sub 0.3%. E prea puțin….
Soluția cinică găsită de guvern este dublarea obligației către angajatorii cu peste 50 de angajați. Si scoaterea facilitații fiscale de achiziționare din acești bani de la unități protejate.
Transcris în cifre înseamnă peste 2 miliarde de lei la buget în loc de un sfert de miliard anul trecut. Genial nu?
Mai puțin genial este cinismul cu care guvernul aruncă în șomaj cei 2000 de angajați cu dizabilități ignorând cu desăvârșire soluțiile propuse de Unitățile Protejate care rămân astfel fără nici o sursă de finanțare.
Soluții pentru a împăca și bugetul și cele 2000 de persoane cu dizabilități există, desigur. Trebuie doar să le cauți, sau măcar să le asculți când îți sunt prezentate în ședință de guvern:
Din fondul pentru persoanele cu dizabilități dublat acum prin OUG 60, măcar 25% ar putea beneficia în continuare de facilitatea fiscală de achiziție de la unități protejate, pentru că e o sursa de finanțare a acestor ONG-uri fără de care nu vor rezista. Impactul bugetar ar rămâne de 1.65 miliarde de lei care merg direct la buget.
În plus, pentru a elimina băieții deștepți din ecuație, condițiile pentru a deveni sau a rămâne unitate protejată pot fi înăsprite, astfel încât numai cei care urmăresc interesul persoanelor cu handicap să beneficieze de această formă indirectă de finanțare. Unitățile Protejate au propus ca procentul să crească de la 30% la 50% persoane cu dizabilități din totalul personalului în unitatea protejată. De asemenea au propus un număr de minim 5 persoane cu handicap angajate în fiecare unitate protejată.
Toate aceste propuneri aduse în ședința Consiliului Economic Social, care de altfel au motivat avizul nefavorabil primit de proiectul de OUG in CES, au fost cu câteva ore mai târziu ignorate cu desăvârșire.
Iar guvernul e decis din pix destinul a 2000 de persoane cu dizabilități. Pierderea locurilor de muncă, trimiterea in șomaj, revenirea la statutul de asistați social din care abia ieșiseră.
Scriu cu lacrimi in ochi aceste rânduri, eu însumi fiind angajator pentru 16 persoane cu handicap lângă care trăiesc de 10 ani ca într-o a doua familie, și de care, dacă ordonanță rămâne așa, va trebui să mă despart. Atât de cei 16 cât si de alți 15 colegi care au fost personal de suport, asistenți sociali, traineri pentru persoanele cu handicap. De o săptămână umblăm ca fantomele prin sediu așteptând să ne deșteptăm dintr-un coșmar. Știți de ce? Pentru că noi nu am greșit cu nimic. Tot ce am făcut a fost pentru interesul persoanelor cu dizabilități. Si am ajuns sa ne fim indispensabili unii altora. Iar de o saptamană, acest vis frumos din care nu ne-am îmbogățit decât sufletește, s-a transformat într-un coșmar din care nu ne mai trezim.
Știți cine nu plânge? Politicianul care si-a făcut „unitate protejată” cu un sfert de angajat, a vândut de milioane de euro în baza acestei legi către instituții de stat. El nu plânge, pentru că el nu a visat…,a furat. Iar noi plătim la decizia altui politician cinic care pentru suma potrivită la buget vinde destinele pierdute ale unor OAMENI.
Întreb si eu…cine ar trebui sa protejeze „unitatea protejată”?

CINE TE POATE SALVA ROMANIE?!

11 aug.

Anul 2017. România a fost adusă acolo unde s-a dorit. La zero. Nu mai avem ce vinde, nu mai avem nimic de luat. Grașii pământului s-au săturat din plin de ogorul roditor și bun al României. Și-au rotunjit burțile și conturile, iar acum privesc cu dispreț spre ceea ce a mai rămas. Un schelet în agonie.
Sângele cald al României se prelinge peste rănile ei adânci, în timp ce ochii ei cu sclipiri de credință au început să se stingă. România este ca un muribund pe patul de moarte, cu mintea ușor rătăcită.
Țară dragă, cine te-a trădat? Românie naivă și frumoasă, cui i-ai cedat puterea și drepturile asupra Ta? N-ai bănuit, Românie dragă, că fiii tăi te vor vinde, că toți curtezanii tăi lacomi te vor deposeda de neprețuita ta avere? N-ai știut, Românie, să crezi în tine, în valoarea ta. Prea ieftin te-ai vândut, Românie, prea ușor! Ce vei face acum? Cine îți va acoperi rușinea? Cine îți va aduce alinare și îți va reda demnitatea? Cui îi pasă de Tine, Românie? Mai știu fiii Tăi să îți spună „mamă”?
Grașii pământului ți-au răpit tot ceea ce TU aveai curat și de valoare, pentru că nu ai știut să te aperi. Plângi, Românie, cu lacrimi de sânge.
Cine va ridica rugăciuni pentru Tine, țară dragă? Beția puterii îți conduce fiii peste tot, iar ei nu se mai pot ruga pentru tine. Ei sunt ai tăi, Românie, crescuți la pieptul tău și hrăniți din pământul tău, dar nu te iubesc. Cum să te iubească, dacă ei au acceptat compromisul? Dorința de putere a învins dorința de a face binele și, rând pe rând, toți au căzut în păcat. Dar toți am greșit față de tine, Românie. Toți ne-am pervertit mintea. Rugăciunile noastre nu mai au putere, pentru că am uitat să îngenunchem și să plângem pentru Tine. Am uitat să mai fim frați, să ne sprijinim unii pe alții, să te facem să fii mândră de noi.
Fiii Tăi, Românie, vor toți să fie stăpâni, să conducă, să fie mari, dar au ajuns slugi și iobagi. S-au grăbit să te vândă, bucată cu bucată. Cine te mai poate răscumpăra, Românie?
În adâncul Tău, mai crezi că există oameni cu viață sfântă care te vor salva, nu-i așa? Așa slăbită, plină de răni cum ești, mai speri asta. Unde sunt ei, Românie? De ce nu vin? De ce nu se ridică în picioare să dea piept cu dușmanul? De ce nu se scutură de tot ceea ce nu reprezintă Lumina?
Mulți au trecut pe lângă tine. Te-au văzut căzută, lovită, sângerând, dar au trecut mai departe. Unii s-au oprit doar ca să te lovească și ei. Ți-au smuls cerceii din urechi, ți-au scotocit prin buzunare și ți-au luat tot ceea ce se mai putea lua de la tine. Alții s-au temut să se oprească și să-ți cerceteze rana. Ah, cât de lași suntem! Puțini, foarte puțini au venit să te ridice, dar sunt lipsiți de putere. Copiii Tăi, Românie, slăbesc pe zi ce trece. Credința lor e pusă crunt la încercare. Românie ortodoxă spre ce te îndrepți? Spre ce drum tenebros și lipsit de Hristos ai pornit?
Românie dragă, gura flămândă a Europei te înghite cu nesaț. Te mai poți oare împotrivi? Prea ușor, prea ieftin, te-au vândut, Românie. Și-au înfipt colții în carnea ta și au tras fără milă, te-au jupuit până la oase. Ce hiene ai crescut, Românie, de nu te mai recunosc de ”mamă”? Ei, fiii tăi și frații noștri, ți-au făcut asta.

A cui ești tu, Românie, acum? Cine te va salva? Unde sunt fiii tăi curați și buni? De ce nu vin? Strigă-I, Românie, pe nume. Amintește-le că sunt români, trezește-i din somnul cel de moarte, scutură-i de praful lumii acesteia. Încă respiri, Românie, așa sugrumată de fel de fel de interese și de dorințe meschine. Încă trăiești… în noi.

Articol publicat inițial pe blogul autoarei.

                                                                                       SURSA :http://www.frumusete-fara-limite.ro/

HALT,HERR KLAUS WERNER JOHANNIS,AI TUPEUL SA IGNORI PRIN CINISMUL TAU DE NAZIST IMPLINIREA A 100 DE ANI DE LA BATALIA DE LA OITUZ SI SA NU FI PREZENT LA COMEMORARI DAR AI PRETENTIA CA ROMANIA CARE NU ESTE COLONIA NATO SAU LANDUL GERMANIEI CA SA FIM”O NATIUNE PROFUND ANGAJATA IN PROIECTUL EUROPEAN SI EURO-ATLANTIC”

11 aug.

Imagini pentru KLAUS WERNER IOHANNIS,OITUZ,POZE

HALT,HERR KLAUS WERNER JOHANNIS,AI TUPEUL SA IGNORI PRIN CINISMUL TAU DE NAZIST IMPLINIREA A 100 DE ANI DE LA BATALIA DE LA OITUZ SI SA NU FI PREZENT LA COMEMORARI DAR AI PRETENTIA CA ROMANIA CARE NU ESTE COLONIA NATO SAU LANDUL GERMANIEI CA SA FIM”O NATIUNE PROFUND ANGAJATA IN PROIECTUL EUROPEAN SI EURO-ATLANTIC”

Președintele României, Klaus Iohannis, a ținut să trimită un mesaj cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la Bătăliei de la Oituz, dar și a luptelor de la Coșna și Cireșoaia.

În mesajul său, președintele a subliniat eroismul luptătorilor români, care a făcut posibilă Marea Unire. Acesta i-a menționat și pe Regele Ferdinand și Regina Maria.

„La 100 de ani de la bătălia de la Oituz, în numele Statului Român, a cărei existență a fost salvată de Armată Română în luptele de la Coșna și Cireșoaia, dau cea mai înaltă cinstire eroilor ce-și dorm somnul de veci pe aceste meleaguri.
Manifestările organizate de dumneavoastră, autorități locale și cetățeni ai locurilor de bătălie de acum un secol, dovedesc că România nu a uitat sacrificiul ostașilor săi căzuți în Războiul de întregire. Adăugată celor de la Mărăști și Mărășești, comemorarea luptelor de la Coșna și Cireșoaia întregește cinstirea pe care o datorăm celor care, prin jertfa lor, au făcut posibilă Marea Unire.
Inspirată de chemările Regelui Ferdinand și dăruirea Reginei Maria, modernizată cu sprijinul Misiunii militare franceze și condusă de generali și ofițeri ale căror nume stau înscrise în Panteonul națiunii, Armata Română s-a împotrivit cu succes unor forțe copleșitoare, demonstrând forța idealului național. Din tranșeele de la Mărăști, Mărășești și Oituz s-a ridicat o țară probând prin glorioase fapte de arme capacitatea poporului român de a-și realiza marile sale aspirații”, a afirmat liderul de la Cotroceni.
În continuare, Klaus Iohannis a amintit că datoria românilor de azi este integrarea profundă în proiectul european și euro-atlantic, adică Uniunea Europeană și NATO.
„Pe frontispiciul Mausoleului de la Tîrgu Ocna stă scris: «Spuneți generațiilor viitoare că noi ne-am făcut datoria». Este o chemare la responsabilitatea fiecărei generații pentru continuarea operei înaintașilor. Eroii de la Oituz și Marea Unire nu pot fi onorați mai bine decât prin desăvârșirea proiectului ce a animat toate generațiile începând cu 1848: construirea unei Românii unite, o țară a instituțiilor moderne, a drepturilor și a legii egale pentru toți.
În aceste zile de pioasă aducere aminte, în locurile unde s-a scris istoria marilor opțiuni moderne ale României, vă chem, dragi concetățeni, să edificăm o patrie puternică prin educație și coeziune, o națiune angajată profund în proiectul european și euro-atlantic. Acestea sunt garanțiile noastre de prosperitate și securitate, acesta este monumentul viu prin care cei care ne vor urma vor vedea că și noi, la rândul nostru, ne-am făcut datoria”, a încheiat Klaus Iohannis.
Klaus Iohannis nu s-a deplasat personal la locul unde se aniversează bătălia, ci l-a însărcinat pe consilierul său, Constantin Ionescu, să transmită mesajul prezidențial.

Primul Război Mondial: 100 de ani de la Bătălia de la Oituz, a treia poartă de fier a Moldovei. Eroismul românesc a înfruntat orgoliul german.

E o incursiune în trecut, ceea ce aliații noștri americani numesc „lecție de învățat”, valabile ieri ca și azi. Atunci, în 1917, Armata a -2 – a română de sub comanda Generalului Alexandru Averescu, angajată în operația de la Mărărșești, după confruntrarea de la Mărăști, a avut parte de o confruntare care părea o simplă formalitate pentru germani și austro-ungari în fața trupelor române. Eroismul și încăpățânarea soldaților români au pus punct orgoliilor germane, contribuind la punctul de hotar al configurării României Mari.

După terminarea bătăliei de la Mărăști, Armata 2 ocupa următorul dispozitiv: Corpul 4 avea Divizia 7 Infanterie între râul Doftana și râul Oituz, Divizia 6 Infanterie între Oituz și Măgura Cașinului și Divizia 8 în continuare pâna la nord de Zboina Neagră. Corpul 2 avea între Zboina Neagră și Valea Sării Diviziile 12, 1 si 3 Infanterie. Rezerva era constituită din patru batalioane. Nu a existat timpul necesar pentru a dezvolta slabele fortificații existente.

De partea cealaltă, Armata 1 austro-ungară plănuia să atace cu Grupul Gerock, aripa sa stanga, de-a lungul Văii Oituzului. Efortul principal revenea Corpului 8 austro-ungar, care era dispus între Valea Doftanei și Măgura Cașinului, în fața Diviziilor 7 și 6 Infanterie române. Acesta era alcatuit din Divizia 70 Infanterie austro-ungară, Divizia 117 germană și Divizia 71 austro-ungară. În rezervă avea Diviziile 7 si 8 Cavalerie austro-ungare, care erau pregătite să exploateze un eventual succes al infanteriei.

Atacul a fost hotărât pentru data de 8 august 1917. Divizia 117 Infanterie germană trebuia să înainteze pe la nord de Valea Oituzului, spre varfurile Ungureanu și Coșna, iar Divizia 71 austro-ungară pe la sud de vale. Divizia 70 Infanterie austro-ungară trebuia să asigure stânga Corpului 8, atacând spre Targul Ocna peste înălțimile Cireșoaia și Pravila. Sectorul de atac era larg de 7 km, iar Puterile Centrale realizaseră o superioritate de forțe de 4 la 1.

Pregatirea de artilerie a durat patru ore și jumatate și a fost foarte violentă. În sectorul Diviziei 7, vârful Pravila a fost asaltat de patru ori de Divizia 70 austro-ungară fără nici un rezultat, Regimentul 27 Dorobanți Bacău, pe aripa dreaptă a diviziei romane, rezistând pe poziție. La aripa stângă, Regimentul 16 Dorobanți Baia, presat de Divizia 117 Infanterie germană a cedat 1-2 km in zona vârfului Ungureanu, suferind pierderi mari. Companiile 9 si 10 au fost încercuite, dar au reușit să iasă spre liniile amice. Vârful Bălcuța a fost atacat de Divizia 71 austro-ungară, care, cu mari eforturi, a împins înapoi Regimentele 11 Dorobanți și 7 Vânători aproximativ 1-2 km. La sud, Regimentul 10 Dorobanți Putna a reușit să-și păstreze poziția. Astfel, în timpul primei zile a bătăliei, Corpul 8 austro-ungar a realizat o pătrundere în zona centrală a frontului.

În timpul nopții, generalul Văleanu, comandantul Corpului 4 român, a ordonat un contraatac în zona centrală, trupele sale reușind să recâștige o parte din terenul pierdut în timpul zilei. Regimentul 27 a capturat 200 de prizonieri, 3 mitraliere și un tun. Dar pe 9 august, după-masă, Puterile Centrale au reluat ofensiva. Divizia 117 germana a forțat Regimentul 16 să se retragă pe Muntele Coșna, Diviziile 70 Infanterie și 7 Cavalerie austro-ungare au luat vârful Pravila. Divizia 7 Infanterie română s-a retras pe un nou aliniament de apărare.

Pe 10 august 1917, presiunea asupra Diviziei 7 s-a mărit, trupele române fiind nevoite să cedeze Slănicul, iar Muntele Coșna a fost asaltat puternic, dar a rezistat. Situația era critică, deoarece turpele din prima linie erau epuizate după trei zile de lupte extrem de violente, iar Corpul 4 nu mai dispunea de rezerve. De asemenea pozițiile pe care se aflau erau ultimile înălțimi înaintea văii Trotușului. Generarul de corp de armata Alexandru Averescu a ordonat Corpului 2 să trimită toate rezervele disponibile și a cerut întăriri Marelui Cartier General. Deoarece bătălia de la Mărășesti era în toi nu s-a putut trimite urgent decât Divizia 1 Cavalerie, care a ajuns la Onești în a doua zi dimineața. Mai erau în drum Batalionul de Vânători Munte și Brigada de Grăniceri.

Generalul Gerock a aruncat în luptă și el ultimele rezerve pe 11 august, în incercarea de a sparge frontul. Diviziile 70 Infanterie și 7 Cavalerie austro-ungare au atacat Cireșoiaia, care era aparată de Regimentul 15 Dorobanți Războieni. Toate asalturile au fost respinse, dar, în urma infiltrării unor unitați austriece pe la sud de vârf, fiind amenințat cu încercuirea, regimentul s-a retras în Valea Trotușului.

Târgu Ocna era acum direct amenințat. Mai la sud, Divizia 117 germană a asaltat din nou Muntele Coșna, dar nu a reușit să-l cucerească. A realizat însă pătrunderi pe la sud, în satul Oituz, unde înaintarea a fost oprită. Având spatele amenințat, trupele romane de pe Coșna s-au repliat. Grupul Gerock reușise să cucerească și ultimele două înălțimi care îl desparțeau de Valea Trotușului. În acest moment au sosit întăririle. Două batalioane contraatacau în zona Cireșoaia și reușesc să recâștige o parte din terenul pierdut și să refacă legatura cu stânga Armatei 9 ruse. La 19:00 Divizia 1 Cavalerie a fost și ea aruncată în luptă. A atacat cu o brigadă trupele germane de panta sudică a Muntelui Coșna, iar cu Brigada 2 Roșiori Dealul Stibor, cucerind ambele obiective. Regimentul 1 Vânători, trimis de la Corpul 2 român, a contratacat și el susținut de două autoblindate și a respins unitățile Diviziei 117 care intrasera în satul Oituz.

Pericolul fusese îndepartat, dar patrunderea realizată de Corpul 18 Rezervă german în zona Panciu la flancul stâng al Armatei 2 l-a silit pe generalul Averescu să mute iar o parte din rezerve în zona Corpului 2. Chiar daca forțele i se diminuaseră și Brigada de Grăniceri încă nu sosise, generalul Văleanu a hotărât să reia Vârful Cireșoaia pe 12 august. Atacul a fost dat de Regimentul 27, un batalion din Regimentul 15, două batalioane din Divizia 2 rusă (din Armata 9) și Batalionul de Vânători de Munte (care era de fapt un batalion întărit, având 5 companii de pușcași și 2 de mitraliere).

Acesta de abia sosise după un marș de 160 km și a pornit la asalt dupa o pauză de 20 de minute. Pentru a realiza surpriza, nu s-a realizat pregatirea de artilerie. Batalionul de Vânători de Munte, sub comanda maiorului Virgil Bădulescu, a rupt apărarea Diviziei 70 Infanterie austro-ungară și a pătruns în spatele pozițiilor inamice. A luat 417 de prizonieri și 4 mitraliere, pierderile suferite de batalion fiind infime: 2 morți și 19 răniți. În total divizia austro-ungara a pierdut 1.500 de oameni la Cireșoaia. Pentru aceasta actiune opt ofiteri ai batalionului, în frunte cu comandantul, au primit Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a, aproximativ un sfert din totalul de 25 acordate pentru toată batalia de la Oituz. Steagul batalionului a fost decorat de asemenea aceasta mare distinctie.

În timpul nopții a sosit și Brigada de Grăniceri. Ea a primit sarcina ca a doua zi să atace pe la sud de râul Oituz. Divizia 1 Cavalerie, întărită cu patru batalioane și două baterii trebuia să reia Muntele Coșna și înainteze spre Slanic, iar Divizia 7 Infanterie să continue înaintarea în zona Cireșoaia.

Pe 13 august, la ora 5:00, dupa o scurtă pregatire de artilerie, Divizia 7 a trecut la atac, împreuna cu Divizia 2 rusa de la dreapta sa, silind Divizia 70 austro-ungară sa se retragă. Au intervenit însă rezervele trimise de Grupul Gerock și au respins Regimentul 195 Infanterie rus, amenințând flancul trupelor române, care au trebuit să se replieze. În sectorul Coșna, Divizia 1 Cavalerie a reușit să cucerească vârful și apoi să-l mețtină în fața contraatacurilor Diviziei 117 germane. Brigada de Graniceri, comandata de colonelul Gheorghe Cantacuzino, decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a pentru luptele din 1916, era obosită în urma marșului forțat din zilele precedente. Colonelul a cerut o amânare. Atacul a început la ora 10:00, dar a eșuat în fața rezistenței organizate a Diviziei 71 austro-ungare. După-amiază, al doilea atac a avut aceeași soartă. Pierderile au fost însemnate, aproximativ 800 de oameni.

A urmat o pauza de 5 zile. Luptele au avut un caracter local, iar cele două tabere și-au reorganizat forțele și și-au întarit pozițiile ocupate. Pe 16 august, Regimentul 2 Graniceri a cucerit vârful Runcu, doi din ofițerii săi fiind decorați cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a pentru faptele lor din acea zi.

Pe 19 august Armata 1 austro-ungară a reluat atacul. Sectorul ales era cel al vârfului Coșna, apărat de Divizia 1 Cavalerie care fusese intercalată între Divziile 6 si 7 Infanterie. Dispunând de o superioritate însemnată de forțe, trupele germane au reușit să ocupe vârful, dar cavaleriștii români s-au repliat pe panta estică a muntelui, unde au rezistat pe poziții. În cursul nopții, Armata 2 a trimis întăriri în sector două batalioane de grănicieri și un regiment de infanterie. Pe 20 august, la ora 7:00, Divizia 1 Cavalerie astfel întărită și susținută de toată artileria română disponibilă a atacat și a reușit să reia o parte din terenul pierdut ziua precedenta.
Această acțiune a constituit ultimul episod major al celei de-a doua bătălii de la Oituz, purtată în vara anului 1917. Armata 1 austro-ungară reușise doar să înainteze între 2 și 6 km pe un front larg de 20 km și eșuase să pătrundă pe Valea Trotușului, de unde să amenințe spatele armatelor române și ruse din sudul Moldovei. În total 25 de Ordine Mihai Viteazul clasa a III-a au fost acordate ofițerilor români pentru faptele săvârșite în august 1917 în zona Oituz. Drapelele de luptă a trei unități (un regiment și două batalioane) au fost decorate cu aceeași prestigioasă decorație.

 

AFACEREA STUDIILOR DE FEZABILITATE SAU RETEAUA MILIONARILOR DE VORBE GOALE CARE AU RISIPIT BANII ROMANILOR!

11 aug.

Politicieni și oameni de afaceri caută împreună surse de finanțare. Din bani publici pentru buzunarele proprii. Studiile de fezabilitate se fac de mulți ani, constant, și pe sume mari. Rămân apoi uitate și pline de praf prin subsolurile ministerelor. Între timp, contractele au fost onorate, milioanele plătite, sertarele încuiate.

Zeci de milioane pentru spitale‑fantomă

În primul său mandat, ministrul Sănătății Eugen Nicolăescu își anunța intenția să construiască 32 de spitale în toată țara. Guvernul a aprobat atunci ridicarea a 28 de spitale de urgență: 20 județene și 8 regionale. Până la urmă, s-au întocmit studii de fezabilitate pentru 15 spitale din țară, a căror valoare totală s-a ridicat la circa 4,3 milioane euro, la cursul mediu de 3,6 lei/euro, în anul 2008.

„Ca urmare a derulării contractului, Ministerul Sănătăţii a intrat în posesia studiilor de fezabilitate necesare construirii şi dotării la cheie a unui număr de 19 spitale judeţene de urgenţă şi a unui număr de 6 spitale regionale de urgenţă, achitând pentru acestea suma de 15.653.700 lei, inclusiv TVA“, transmitea Ministerul Sănătăţii.

Pe lângă studiile de fezabilitate și costurile lor, Ministerul Sănătății a mai comandat ghiduri arhitecturale și inginerești, avize, planuri tehnice și studii de prefezabilitate.
Licitația a fost câștigată de companiile Health Care Company AG, în asociere cu Proiect București SA. Firma românească era fostul Institut de Proiectări București, privatizat după Revoluția din 1989 și deținut apoi de omul de afaceri Dan Cojocaru, prin intermediul societății sale Cannella Design SRL.

Conturile Ministerului Sănătății au fost blocate în 2013, printr-o hotărâre a Judecătoriei Sectorului 3. Valoarea totală a datoriilor s-a ridicat la 18,4 milioane lei. Din care 10 milioane lei reprezintă penalități pentru neplata banilor. „În urma procedurilor de achiziţii publice iniţiate în anul 2008, pentru încheierea contractelor de construire, proiectare şi dotare la cheie pentru spitale de urgenţă, regionale şi judeţene, la sfârşitul anului 2008 erau în curs de semnare 8 contracte pentru 7 spitale judeţene de urgenţă şi un spital regional de urgenţă. După schimbarea mandatului de guvernare, toate procedurile au fost anulate, în perioada 2009-2010, chiar şi cele în curs de semnare“, transmitea Ministerul Sănătăţii.

Ministrul Eugen Nicolăescu a intenționat și reabilitatea a 15 spitale județene de urgență pentru care au trebuit întocmite alte studii de fezabilitate. Costul lor s-a ridicat la 9,5 milioane lei, respectiv 2,7 milioane euro. Câștigătoarele licitației au fost două firme austriece: Vamed Standortent, wicklung und Engineering Viena și Convex ZT, asociate cu Institutul de Studii și Proiectări Energetice SA și Asix Design SRL.

9 din 15 spitale de urgență au fost reabilitate, iar pentru 6 din ele banii au fost cheltuiți degeaba la Slobozia, Buzău, Tulcea, Focșani, Târgu Jiu și Satu Mare.
Deși ministerul a comandat studiile, nu avea bani pentru reabilitarea spitalelor.

„Firma care a cerut în instanţă recuperarea unor datorii de la Ministerul Sănătăţii a avut contract cu ministerul pentru realizarea unor servicii de ghiduri arhitecturale şi inginereşti cu finalizare în anul 2009. În 2009 şi 2010, după ce au fost primite, conducerile Ministerului Sănătăţii din acei ani nu au plătit, iar firma a acţionat instituţia în instanţă, iar acum a cerut executarea silită“, explica Ministerul Sănătăţii în 2013, într-un comunicat.

Mâna lor sită s-a făcut

Ministrul Eugen Nicolăescu a dat vina pe Cseke Attila, înlocuitorul său la conducerea ministerului între cele două mandate ale sale. Studiile s-au efectuat, spitalele nu s-au construit. „În urma procedurilor de achiziţii publice iniţiate în anul 2008, pentru încheierea contractelor de construire, proiectare şi dotare la cheie pentru spitale de urgenţă, regionale şi judeţene, la sfârşitul anului 2008 erau în curs de semnare 8 contracte pentru 7 spitale judeţene de urgenţă şi un spital regional de urgenţă. După schimbarea mandatului de guvernare, toate procedurile au fost anulate“, susţinea Ministerul Sănătăţii, în timpul celui de-al doilea mandat al lui Eugen Nicolăescu.

Contracte inutile la Transporturi

SC CFR SA a contractat 5 studii pe care a plătit 1,73 milioane lei.
Cu firma CONSIS Proiect, CFR a semnat un studiu, de 558.000 lei, pentru redeschiderea circulației feroviare pe un pod nou de cale ferată peste râul Argeș, linia București – Giurgiu.

Un altul a fost proiectat pentru stațiile Vidra și Grădiștea, încheiat cu Institutul de Proiectări Căi Ferate, în valoare de 248.000 lei.

O altă firmă parteneră a fost SC Baicons Impex SRL, a omului de afaceri Marin Baicu, anchetat de DIICOT pentru fraudarea CFR și CNADNR cu 34 milioane lei. Dosarul a fost deschis în 2014.

Au mai fost anchetați pentru evaziune fiscală, spălare de bani și delapidare fostul jurnalist Dragoș Nedelcu, primarul Sectorului 6, Gabriel Mutu, și omul de afaceri Dan Besciu.

SC Baicons Impex SRL a primit de-a lungul timpului circa 30 de contracte publice în valoare de 5,7 milioane euro, după cum se arăta în raportul Corpului de Control al prim-ministrului din 2016.

Cum se leagă două drumuri care nu există

CNADNR a plătit de-a lungul timpului circa 60 milioane euro pentru studii de fezabilitate și prefezabilitate pentru construcția de drumuri și autostrăzi care s-au lăsat așteptate: Centura Capitalei, Comarnic – Braşov, Sibiu – Piteşti, Târgu Mureş – Iaşi – Ungheni, Autostrada urbană Cluj-Napoca, Craiova – Piteşti, drum expres Sebeş – Turda, drum expres Arad – Oradea, drum expres Sibiu – Făgăraş.
Mai mult, studiile de fezabilitate au un termen de valabilitate de doi ani. Multe au fost realizate în perioada 2003-2010, ceea ce înseamnă că atunci când se va pune problema construirii drumurilor, vor trebui contractate altele.

Banii pentru realizarea lor au ajuns în conturile mai multor firme care au câștigat licitațiile organizate de CNADNR: Search Corporation, condusă de omul de afaceri Michael Stanciu, Consitrans, Louis Berger, Iptana, Consilier Construct.
În timpul cât a fost ministru al Transporturilor, Radu Berceanu își exprima nemulțumirea față de banii plătiți pentru planuri care nu s-au transpus niciodată în practică.

„Sunt zeci de milioane de euro cheltuite pe studii de fezabilitate inutile. Campion a fost Ludovic Orban, care făcea studii de fezabilitate şi la preţuri de câteva ori mai mari. Erau studii de fezabilitate pentru drumuri care legau două drumuri care nu existau. Îmi aduc aminte că era un studiu de fezabilitate pentru un drum care unea Coridorul IV, care nu exista atunci, şi Autostrada Transilvania“, afirma Radu Berceanu, fost ministru PDL al Transporturilor.

La rândul său, Ludovic Orban, un alt ministru al Transporturilor, spunea și el că „sunt vreo 1.300 de km de autostrăzi şi vreo 500 de km de drumuri expres care au SF-uri (studii de fezabilitate – n.r.). E bine că sunt făcute, dacă se găseşte finanţare, se pot apuca de lucru.“

Topul ministerelor

Ministerul Transporturilor este în fruntea listei cu studii de fezabilitate plătite și neutilizate, după cum reiese dintr-un raport al Corpului de Control al prim-ministrului din 2016. Din cele 60 de planuri întocmite, 15 au fost inutile. Valoarea lor s-a ridicat la 7,2 milioane lei.

La Compania de Autostrăzi au fost 9 studii plătite și nefolosite. 5 milioane lei au fost achitate degeaba.

La CFR au existat 5 studii inutile, care au costat 1,7 milioane lei. La Ministerul Energiei erau 3 planuri întocmite și neutilizate. Ministerul Economiei a contractat 27 de studii, din care 7 au fost finalizate fără a fi folosite vreodată. Costul lor s-a ridicat la 562.600 lei. Ministerul Comunicațiilor a avut două studii realizate și nefolosite. Ministerul a plătit 80.600 lei pentru un plan care nu s-a mai folosit.

Politicienii care au risipit aiurea banii românilor

Planul a fost contractat în perioada când ministru era Dan Nica, PSD, și se referea la proiectarea și execuția unei soluții de cloud computing de către firma Capgemeni Services SRL.

Motivele pentru care studiile au fost comandate și neutilizate de către Ministerul Economiei, Transporturilor și Energiei sunt: lipsa finanțării pentru etapele următoare; neeligibilitatea beneficiarilor; absența documentației pentru avizarea investiției în Consiliul tehnoeconomic al Ministerului Transporturilor; completarea planurilor, potrivit „cererilor CE privind Studiul de Trafic, Analiză Cost-Beneficiu, Memoriu de Sinteză și Actualizarea Devizului General“.

CNU – 11 milioane lei pierduţi

Compania Națională a Uraniului, aflată în subordinea Ministerului Energiei, a plătit 11,38 milioane lei pentru 3 studii de fezabilitate care nu au mai fost folosite ulterior. Banii au provenit, în proporție de 90%, res­pectiv 10,24 milioane lei, de la bugetul de stat, prin Ministerul Economiei, condus în 2011 de Ion .

„Din data de 5 decembrie 2012 până în prezent nu au fost aprobaţi indicatorii tehnico-economici ai obiectivelor de investiţii“, a explicat Compania abandonarea proiectelor, motiv pentru care nu s-a mai putut ajunge și la fazele ulterioare.
Studiile au fost realizate de SC Green Hidrofor SRL din Baia Sprie, care avea în 2011 o cifră de afaceri de 15 milioane lei, de 4 ori mai mare față de anul precedent. În anii următori a înregistrat pierderi.

Sute de mii de lei cheltuiți degeaba la Ministerul Economiei

Un studiu neutilizat încheiat între Romarm, filiala Moreni, și firma UTI Defense&Security Engineering, a omului de afaceri Tiberiu Urdăreanu, pentru retehnologizarea unei linii de fabricație, a costat 53.320 lei.

Tot Romarm, filiala Tohan, a semnat un contract cu aceeași companie UTI Defense&Security Engineering pentru realizarea unui studiu în valoare de 37.200 lei pentru retehnologizarea unei linii de galvanizare. Planul nu a mai fost pus în practică.

O altă companie, Romaero, a încheiat un contract cu ACB Franța, în valoare de 356.265 lei, pentru un studiu de fezabilitate a unui atelier de prelucrat panouri și învelișuri pentru aeronave. Atelierul nu s-a mai construit, planurile rămânând abandonate.

Ce spune Curtea de Conturi

„Constatările noastre sunt că asistăm la un exces de studii de fezabilitate. Acest exces ar fi bun dacă s-ar concretiza în proiecte aprobate. Din păcate, multe dintre studiile de fezabilitate nu se transformă în proiecte“, spunea președintele Curții de Conturi, Nicolae Văcăroiu, la prezentarea proiectului de buget al instituției pe 2016.
Curtea a controlat, în 2015, 1.000 de unități administrativ-teritoriale, din totalul de 2.681, și a constatat că au fost cheltuite 30 milioane euro pentru studii de fezabilitate. „Studiile de fezabilitate se aprobă prin hotărârea Consiliilor Locale, deci practic sunt legale, dar nu se pun în practică și înseamnă numai din eșantionul nostru peste 30 milioane euro. Este o sumă mare. Își aleg trei-patru teme, se ia decizia prin hotărârea Consiliului Local să se elaboreze studii de fezabilitate, se ia contact direct, și ar trebui prin licitație, cu firmele care elaborează aceste studii de fezabilitate, se fac contracte, se plătesc, după care ele nu ajung să meargă mai departe. Deci este o pierdere netă pentru bugetul entității“, mai spunea Văcăroiu.

Mai mult, el a precizat că acestea „nu sunt de natura elementelor infracționale decât atunci când depistezi că studiile de fezabilitate se fac de copilul primarului și încasează câte 200 milioane lei la fiecare studiu“.

Studii ale CNADNR expirate

Studiul de fezabilitate pentru 76 de km ai drumului expres Sibiu – Făgăraș este expirat și a costat 13,8 milioane euro.

Studiul de fezabilitate pentru 134 de km ai drumului expres Arad – Oradea a fost realizat de Consitrans în asociere cu o companie spaniolă, INOCSA Ingenieria, pentru suma de 8,7 milioane euro în 2007. Contractul mai prevedea și servicii de consultanță pentru perioada de execuție a construcției, respectiv 24 de luni, și pentru 36 de luni, garanție a lucrărilor.

Firma Search Corporation a câștigat licitația în 2007 pentru studiul de fezabilitate al drumului expres Craiova – Pitești. Valoarea contractului era de aproape 16 milioane euro și a fost semnat de directorul de atunci al CNADNR, Mihai Grecu.

Aceeași companie, Search Corporation, a câștigat în 2010, prin licitație, un contract de 783.800 euro pentru studiul de fezabilitate al tronsonului de autostradă Târgu Mureș – Ditrău.

Segmentul face parte din autostrada Târgu Mureș – Iași – Ungheni, pentru care CNADNR a contractat un studiu de prefezabilitate în 2007, în valoare de 891.266 euro, cu firma Iptana.

Pentru cei 114 km de autostradă Sibiu – Pitești a fost realizat în 2010 un studiu de fezabilitate realizat de firma Iptana, asociată cu compania Scetauroute. Valoarea proiectului a fost de circa 2,5 milioane euro.

În 2012, CNADNR a organizat o licitație pentru un nou contract de revizuire a studiului de fezabilitate, a cărui valoare a fost de aproape 4 milioane euro, bani acordați de la bugetul de stat și din fonduri europene nerambursabile.
Un alt studiu de fezabilitate a fost realizat, în perioada 2007-2008, de aceeași firmă Iptana, pentru autostrada urbană Cluj-Napoca, pentru 41,9 km. Prețul a fost de 367.494 euro, fără TVA.

Valentin Stoica, directorul general al firmei de proiectare și consultanță Search Corporation, spunea că, în general, costul unui studiu de fezabilitate reprezintă 3-5% din valoarea unui proiect de infrastructură.

Un alt proiect câștigat de compania Search Corporation a fost autostrada Brașov – Târgu Mureș, de 170 km, în valoare de 850 milioane euro.

%d blogeri au apreciat asta: