Arhiva | 5:00 pm

DE CE IL VIZITEAZA EMMANUEL(E) MACRON -ROTHSCHILD PE GAULEITERUL NAZI KLAUS WERNER JOHANNIS ,AMBII SLUGILE CELOR 13 FAMILII CARE CONDUC LUMEA PRIN GEORGE SOROS!

11 aug.

Administrația prezidențială a anunțat zilele trecute că Emmanuel Macron, noul președinte al Franței, va vizita România pe 24 august. Vizita a fost convenită cu prilejul întrevederii avute cu președintele Klaus Iohannis cu prilejul reuniunii Consiliului European din 23 iunie, ocazie cu care Emmanuel Macron a acceptat propunerea președintelui român de a continua dialogul la București.

Sună minunat nu? Franța, una dintre marile puteri ale Uniunii Europene și ale lumii își trimite cel mai înalt reprezentatnt într-o vizită în România, doar pentru că Iohannis a făcut impresie bună la Consiliul European, iar Macron nu mai avea răbdare și trebuia să-l întâlnească din nou. Evident că lucrurile nu stau așa. Macron a venit în România pentru a afaceri, nu pentru plăcerea de a vedea Bucureștiul.

Interesele franceze în România

România și-a majorat substanțial bugetul pentru apărare. Astfel, statul român va aloca, începând cu acest an, 2% din PIB pentru apărare, adică aproximativ 4 miliarde de euro anual. Evident că toate statele puternice, cu industrie de armament performantă, au venit cu diferite oferte. Franța a început asediul încă de anul trecut.

În 2016, în plină guvernare Cioloș, compania franceză Airbus a deschis fabrica de elicoptere de la Ghimbav. Premierul filo-francez a promis că prima comandă a fabricii va fi din partea statului român, care oricum se angajase să mărească cheltuielile pentru armată și care are nevoie de elicoptere de atac.

S-a schimbat guvernul, s-au schimbat și prioritățile strategice. Guvernul Tudose preferă compania americană Bell Hellicopters, care se angajează să deschidă și ea o fabrică în România care să producă elicoptere.

Un alt element important al strategiei franceze în Balcani se referă la achiziționarea operatorului naţional al sistemului de transport al gazelor din Grecia. În acest proiect, compania franceză GrtGAS a făcut un parteneriat cu Transgaz pentru a obține controlul companiei grecești, dar și aici există mai multe companii înscrise, deci lupta va fi strânsă.

Al treilea punct al agendei lui Macron în România este legat de poziționarea României în interiorul UE, în legătură cu sancțiunile impuse de SUA împotriva Rusiei, care afectează mai multe state europene, inclusiv Franța și România.

Întâlnirea la Cotroceni, între interesele americane și cele franceze

Vizita lui Iohannis în SUA a fost un succes mediatic. Achiziția sistemelor Patriot ridică România la nivel mondial, o introduce într-un club select din punct de vedere militar, iar asta arată direcția pe care va merge Iohnnis. El pariază pe Statele Unite, în detrimentul Uniunii Europene, adică al Franței și Germaniei.

Macron vrea să aibă un aliat în Iohannis care, pe modelul Cioloș, să sprijine mai degrabă UE în detrimentul SUA, dar se pare că jocurile sunt deja făcute. În România, Statele Unite au câștigat războiul cu Uniunea Europeană. Acest verdict are părți pozitive, (armament de ultimă generație, scutul de la Deveselu, investiții americane) dar și părți negative (relații mai proaste cu Franța și Germania, mai puține fonduri UE, posibile sincope economice în industria gazelor naturale din cauza sancțiunilor SUA împotriva Rusiei).

În concluzie, vizita lui Macron nu este una curtoazie, este un lobby politic la cel mai înalt nivel pentru industria de apărare franceză. Vom citi presa în acele zile și vom vedea cum cei doi președinți își zâmbesc și își dau mâna, dar în spatele zâmbetelor trebuie să vedem elicoptere de asalt și rachete. Practic, vom recunoaște fața hâdă a companiilor de armament care fac trafic de influență, dar și trafic cu pacea din diferite colțuri ale lumii.

Autor: Alexandru David

ILIE LIVIU DRAGNE ADMINISTRATORUL FERMEI DE PORCI DE LA SALCIA ,UNDE A FOST VALENTIN STEFAN DRAGNEA,FIUL LUI LIVIU DRAGNEA ACTIONAR ELIBERAT DE LA BECIUL DOMNESC!

11 aug.

Sursa foto: Protv

Administratorul fermei de porci Salcia din județul Teleorman, la care a deținut 90% din acțiuni fiul președintelui PSD, Valentin Ștefan Dragnea, a fost eliberat din arest.

Dragne a fost eliberat după ce au expirat cele 24 de ore ale reținerii decise de procurori.

Acesta nu a făcut declarații presei.

Ilie Liviu Dragne a fost reținut, joi, alături de alte opt persoane, pentru 24 de ore. Acuzația formulată de anchetatori a fost de evaziune fiscală.

JOCUL MURDAR AL ACELEI „FETE DIN EST „,ANGELA MERKEL!

11 aug.

  ANGELA CEA CAPRICIOASĂ – O TUMOARE MALIGNĂ A CREŞTIN-DEMOCRAŢIEI Analizând ştirile difuzate de mass-media germană pe parcursul ultimelor săptămâni, […]

ANGELA CEA CAPRICIOASĂ – O TUMOARE MALIGNĂ A CREŞTIN-DEMOCRAŢIEI

Analizând ştirile difuzate de mass-media germană pe parcursul ultimelor săptămâni, s-ar putea ajunge la concluzia că cel mai important şi totodată cel mai controversat eveniment politic al verii în Germania ar fi fost manifestaţiile violente – mai mult sau mai puţin imprevizibile – ale demonstranţilor de extremă stângă desfăşurate în Hamburg pe parcursul summitului G20 (reuniunii internaționale la nivel înalt a grupului celor mai importante 20 de state industrializate şi în curs de dezvoltare desfăşurate în perioada 7-8 iulie).

Numeroşi politicieni şi analişti politici au purtat polemici aprinse în cadrul cărora s-a discutat dacă Hamburgul a fost locul potrivit pentru găzduirea summitului G 20 şi dacă forţele de ordine au avut un plan eficient de contracarare a posibilelor excese de violenţă ale manifestanţilor de extrema stângă. Întrucât se apropie alegerile pentru Bundestag şi politicieni ai celor două tabere ale coaliţiei de guvernământ au încercat să acumuleze capital electoral abordând manifestaţiile violente ale aşa-zişilor autonomi de stânga. Mai mulţi politicieni ai Uniunii Creştine au reproşat SPD-ului, Verzilor şi Stângii că au minimalizat consecvent pericolul reprezentat de extrema stângă si unii au cerut chiar demisia primarului social-democrat al Hamburgului, atribuindu-i responsabilitatea pentru reacţia reţinută a poliţiei faţă de excesele de violenţă ale manifestanţilor. Replica social-democraţilor a venit prompt şi însuşi ministrul de externe a afirmat că responsabilitatea pentru haosul creat o poartă în mare măsură Angela Merkel, cancelarul Germaiei şi cel mai important politician al Uniunii Creştine, întrucât a ignorat avertismentele faţă de posibilele manifestaţii violente de extrema stângă şi a insistat ca summitul să se desfăşoare în Hamburg. Gabriel i-a reproşat cancelarei că a urmărit „scopul secret“ al propriei ieşiri în lumina rampei cu puţin timp înaintea alegerilor pentru Bundestag.

Cancelara Angela Merkel a vrut să folosească în anul electoral 2017 summitul G 20 din Hamburg pentru a-şi face reclamă cu imagini frumoase din oraşul din care provine.”  https://www.welt.de/politik/deutschland/article166534934/Gabriel-macht-Merkel-nach-G-20-schwere-Vorwuerfe.html. Cancelara o reacţionat elegant, afirmând că este solidară cu primarul SPD al Hamburgului şi că poartă împreună cu acesta responsabilitatea pentru organizarea în oraşul hanseatic a summitului G 20.

                                                          *

După părerea mea mass-media a omis (intenţionat?!) să pună în discuţie posibila relaţie dintre protestele violente din Hamburg ale extremei stângi şi un alt eveniment important impus în mod bizar pe scena politică germană doar cu câteva zile mai devreme. În data de 25 iunie doamna Merkel a anulat de facto cu seninătate şi în mod arbitar o foarte importantă prevedere conţinută în programul politic al actualei coaliţii de guvernământ. Mesajul că a ajuns la concluzia că ar trebui să li se permită parlamentarilor coaliţiei să voteze după cum le dictează conştiinţa în chestiunea echivalării parteneriatelor homosexuale cu căsătoria, făcând abstracţie de obligativitatea de a respecta programul politic al coaliţiei, a făcut să îşi piardă valabilitatea prevederea care stipulează că în actuala legislatură nu va fi abordată în Bundestag această chestiune. Se impune a fi făcută precizarea că doamna Merkel şi-a motivat schimbarea de opinie prin faptul că a ajuns la concluzia că echivalarea deplină a parteneriatelor homosexuale cu căsătoria serveşte binelui copiilor adoptaţi de cuplurile homosexuale.

Brusca anunţare a schmbării radicale de opinie a cancelarei a echivalat cu o invitaţie adresată susţinătorilor echivalării depline a parteneriatelor homosexuale cu căsătoria, de a transpune în lege această echivare. Doar patru zile mai târziu, Bundestag-ul a votat cu majoritate covârşitoare legea echivalării depline, aceasta fiind susţinută şi de către o treime a parlamentarilor Uniunii Creştine. Aparent bizar: doamna Merkel a votat împotria legii.

Există o contradicţie profundă între afirmaţia că deplina echivalare a parteneriatelor homosexuale cu căsătoria serveşte binelui copiilor adoptaţi de cuplurile homosexuale, pe care cancelara a făcut-o în data de 25 iunie şi care a declanşat extrem de alertul proces de adoptare a legii echivalării şi afirmaţia pe care a făcut-o doar patru zile mai târziu pentru a-şi motiva decizia de a vota împotriva acestei legi, susţinând că în calitate de creştină este convinsă că doar între un bărbat şi o femeie e posibilă căsătoria.

Faptul că doamna Merkel a votat împotriva legii echivalării ar putea fi interpretat ca dovadă a gândirii schizofrene a domniei sale, dar eu sunt convins că nu ne confruntăm cu instabilitatea psihică ci cu un calcul politic murdar al cancelarei. După ce a jucat un rol decisiv în transpunerea în practică a dezideratului politic corect şi anticreştin al echivalării parteneriatelor homosexuale cu căsătoria, vrea acum să fie în continuare percepută ca autentică şi cea mai importantă apărătoare a valorilor moralei creştine în politica germană.

Sunt convins că nu a fost deloc o coincidenţă faptul că legea echivalării a fost adoptată cu ajutorul decisiv al cancelarei în regim fulger cu foarte puţin timp înaintea summitului G 20 din Hamburg. Îndrăznesc să afirm că protestele violente ale manifestanţilor fanatici de extrema stângă au fost luate în mod voluntar în calcul pentru a abate atenţia de la modul bizar şi inacceptabil în care a fost adoptată această lege.

Protestele violente ale autonomilor de stânga au compromis pentru viitorul previzibil spiritul protestului public împotriva politicii. De aceea este normal faptul că nimeni nu iese în stradă pentru a protesta împotriva legii echivalării şi a modului în care aceasta a fost adoptată.

În Germania deciziile politice importante sunt luate în culise, după aceea cancelara îşi face publice fără să clipească aşa-zisele revelaţii care implică schimbări radicale de orientare politică în diverse domenii iar poporul îndobidocit de mass-media trebuie să îşi însuşească aceste schimbări.

În septembrie 2015 cancelara a suspendat în mod arbitrar Convenţia de la Dublin şi promovează de atunci un curs de extrema stângă în domeniul politicii imigraţiei, refuzând consecvent să accepte vreo cotă care să limiteze migraţia în Germania; în iunie 2017 a jucat un rol decisiv în acţiunea de impunere abuzivă a echivalării parteneriatelor homosexuale cu căsătoria. Sunt curios ce ne mai aşteaptă în viitor, cât de departe spre stânga se va mai reaşeza Uniunea Creştină şi ce surprize mai pregăteşte doamna Merkel poporului german; îmi pot bine imagina că ar putea justifica cu o seninătate dezarmantă revelaţia imperativului de a acorda ajutor militar Ucrainei pentru ca aceasta să poată contracara aşa-zisa agresiune rusească.

În cadrul congresului Uniunii Creştine din anul 2013, care a marcat startul în campania electorală pentru alegerile anterioare pentru Bundestag, doamna Merkel a folosit renumitul laconic slogan electoral „Mă cunoşteţi!”, care analizat din perspectivă actuală pare deosebit de obraznic şi mincinos.

Prin cele două viraje radicale pe care doamna Merkel le-a trâmbiţat în ultimii doi ani în domeniul politicii imigraţiei şi în cel al politicii familiale, Uniunea Creştină a fost obligată să adopte o politică extrem de liberală în aceste domenii. Aceste două viraje importante impuse de către cancelară în politica Uniunii Creştine, care au un impact major şi asupra politicii Uniunii Europene, au demonstrat că doamna Merkel este extrem de imprevizibilă şi că merită cu prisosinţă să-i fie acordată titulatura de „Angela cea capricioasă”.

Unii cetăţeni, (foşti) alegători ai Uniunii Creştine, care în ciuda îndoctrinării postmoderniste promovate prin intermediul mass-media nu vor să renunţe la convingerile lor creştin- conservatoare, ar putea da astăzi următoarea replică la sloganul electoral la care apelase doamna Merkel în urmă cu patru ani: „Da, doamnă Merkel, vă (re)cunoaştem! Sunteţi o tumoare malignă a creştin-democraţiei!”.

Gheorghe Cionoiu – scriitor, adversar al fostului regim comunist din România

(traducere din limba germană a articolului „Angela die Willkürliche – ein bösartiges Krebsgeschwür der Christdemokratie“)

RUSINE INTREGII PRESE „LIBERE” CARE A PREZENTAT OUG nr.60/2017 CU PRIVIRE LA PERSOANELE CU DIZABILITATI CA PE O STIRE POZITIVA,CARE LASA PE DRUMURI DE LA 1 SEPTEMBRIE 2017 ,PESTE 2000 DE PERSOANE CU DIZABILITATI FARA LOCURI DE MUNCA!

11 aug.

Imagini pentru PERSOANE CU DIZABILITATI ,POZE
După încercarea de a redresa bugetul prin taxa de solidaritate și impozitul de cifra de afaceri, Guvernul pare să își fi găsit în sfârșit un adversar pe măsură, pe care îl poate învinge, pentru că acesta nu știe să riposteze. Persoana cu dizabilități.
OUG 60 publicată duminică în Monitorul Oficial, în ciuda avizului nefavorabil primit în Consiliul Economic Social, organ consultativ al guvernului, și trimisă comisiilor de lucru din parlament într-o controversată ședință extraordinară a camerelor parlamentului, lasă peste noapte fără loc de muncă peste 2000 de persoane cu handicap.
Mai grav e că aproape întreaga presă a prezentat știrea ca pe una pozitivă, păcăliți de comunicatul de presă emis de Guvern.
Aproape nimeni nu a sesizat că de fapt intenția guvernului e cu totul alta decât mărirea indemnizațiilor de handicap, anume suspendarea unei facilitați fiscale oferită angajatorilor care au peste 50 de angajați, pentru achiziționarea de produse și servicii de la unități protejate și prin aceasta, indirect, disponibilizarea celor 2000 de persoane cu dizabilități angajate in aceste unități protejate, ale căror salarii nu vor mai putea fi suportate fără o sursă de finanțare.
Unitățile Protejate sunt structuri de ocrotire și încadrare în muncă a persoanelor cu handicap, în care, în ultimii 10 ani, peste 2000 de persoane cu handicap și-au găsit un loc de muncă protejat, au reușit sa devină independenți.
E adevărat că, ajuns la mâna băieților deștepți, conceptul de unitate protejata a ajuns de multe ori un instrument de îmbogățire pentru oportuniști (e vorba cu precădere de persoane politice care au tras adevărate tunuri în acest sens, mai ales prin colaborarea cu instituții de stat în baza Legii 448/2006).
E la fel de adevărat ca personalități politice sau nepolitice au ajuns direct sau prin interpuși să facă afaceri de milioane de Euro pe an având ”unitate protejată” cu o singura persoană cu handicap angajată, și aia cu o fracțiune de normă.
Dar în același timp, au existat și oameni de bine, care au folosit această lege în interesul persoanelor cu handicap. E vorba de cei care au înființat Unități Protejate adevărate, au angajat 10, 20, 30 de persoane cu handicap și le-au găsit de lucru pe măsura abilitaților lor. Ei sunt cei care au creat locuri de muncă protejate pentru cea mai mare parte din totalul de 2000 de persoane cu handicap care lucrează în Unități Protejate.
In 2006, Legea 448, cerea companiilor, instituțiilor publice sau private cu peste 50 de angajați fie să angajeze persoane cu handicap în procent de minim 4% din totalul angajaților sau de sa plătească lunar către bugetul de stat o sumă egală cu jumătate din salariul minim aferent persoanelor cu dizabilități pe care nu le-au angajat, așa-numitul fond pentru persoane cu dizabilități. În același timp legea permitea o a treia opțiune, anume de a folosi sumele din fondul pentru persoane cu dizabilități pentru a face achiziții de la unități protejate. În acest fel, fără nici o implicare financiară de la buget, Unitățile Protejate obțineau finanțare prin comercializarea de produse si servicii. Observați vă rog că efortul de la bugetul de stat pentru înființarea sau finanțarea acestor structuri a fost de la început zero. Banii veneau de la angajatori publici sau privați cărora li s-a impus angajarea de persoane cu handicap, plata unei taxe sau colaborarea cu unitățile protejate.
In 2017 după o serie de alocări bugetare neinspirate, guvernul observă că fondul pentru persoane cu dizabilități colectat la bugetul de stat, a scăzut de la un an la altul, pentru că, firește, orice contribuabil (chiar și instituțiile publice) preferă să achiziționeze un produs sau un serviciu de care are nevoie, decât să plătească niște sume benevol la buget, atâta timp cât legea ii dă voie, bașca unii angajatori poate chiar au responsabilitate socială și văd în unitățile protejate o formă de integrare socială pentru cei cu dizabilități.
Si atunci guvernul face un calcul scurt. Din 700.000 de mii de persoane cu handicap sunt angajate in unități protejate doar 2000, adică sub 0.3%. E prea puțin….
Soluția cinică găsită de guvern este dublarea obligației către angajatorii cu peste 50 de angajați. Si scoaterea facilitații fiscale de achiziționare din acești bani de la unități protejate.
Transcris în cifre înseamnă peste 2 miliarde de lei la buget în loc de un sfert de miliard anul trecut. Genial nu?
Mai puțin genial este cinismul cu care guvernul aruncă în șomaj cei 2000 de angajați cu dizabilități ignorând cu desăvârșire soluțiile propuse de Unitățile Protejate care rămân astfel fără nici o sursă de finanțare.
Soluții pentru a împăca și bugetul și cele 2000 de persoane cu dizabilități există, desigur. Trebuie doar să le cauți, sau măcar să le asculți când îți sunt prezentate în ședință de guvern:
Din fondul pentru persoanele cu dizabilități dublat acum prin OUG 60, măcar 25% ar putea beneficia în continuare de facilitatea fiscală de achiziție de la unități protejate, pentru că e o sursa de finanțare a acestor ONG-uri fără de care nu vor rezista. Impactul bugetar ar rămâne de 1.65 miliarde de lei care merg direct la buget.
În plus, pentru a elimina băieții deștepți din ecuație, condițiile pentru a deveni sau a rămâne unitate protejată pot fi înăsprite, astfel încât numai cei care urmăresc interesul persoanelor cu handicap să beneficieze de această formă indirectă de finanțare. Unitățile Protejate au propus ca procentul să crească de la 30% la 50% persoane cu dizabilități din totalul personalului în unitatea protejată. De asemenea au propus un număr de minim 5 persoane cu handicap angajate în fiecare unitate protejată.
Toate aceste propuneri aduse în ședința Consiliului Economic Social, care de altfel au motivat avizul nefavorabil primit de proiectul de OUG in CES, au fost cu câteva ore mai târziu ignorate cu desăvârșire.
Iar guvernul e decis din pix destinul a 2000 de persoane cu dizabilități. Pierderea locurilor de muncă, trimiterea in șomaj, revenirea la statutul de asistați social din care abia ieșiseră.
Scriu cu lacrimi in ochi aceste rânduri, eu însumi fiind angajator pentru 16 persoane cu handicap lângă care trăiesc de 10 ani ca într-o a doua familie, și de care, dacă ordonanță rămâne așa, va trebui să mă despart. Atât de cei 16 cât si de alți 15 colegi care au fost personal de suport, asistenți sociali, traineri pentru persoanele cu handicap. De o săptămână umblăm ca fantomele prin sediu așteptând să ne deșteptăm dintr-un coșmar. Știți de ce? Pentru că noi nu am greșit cu nimic. Tot ce am făcut a fost pentru interesul persoanelor cu dizabilități. Si am ajuns sa ne fim indispensabili unii altora. Iar de o saptamană, acest vis frumos din care nu ne-am îmbogățit decât sufletește, s-a transformat într-un coșmar din care nu ne mai trezim.
Știți cine nu plânge? Politicianul care si-a făcut „unitate protejată” cu un sfert de angajat, a vândut de milioane de euro în baza acestei legi către instituții de stat. El nu plânge, pentru că el nu a visat…,a furat. Iar noi plătim la decizia altui politician cinic care pentru suma potrivită la buget vinde destinele pierdute ale unor OAMENI.
Întreb si eu…cine ar trebui sa protejeze „unitatea protejată”?

CINE TE POATE SALVA ROMANIE?!

11 aug.

Anul 2017. România a fost adusă acolo unde s-a dorit. La zero. Nu mai avem ce vinde, nu mai avem nimic de luat. Grașii pământului s-au săturat din plin de ogorul roditor și bun al României. Și-au rotunjit burțile și conturile, iar acum privesc cu dispreț spre ceea ce a mai rămas. Un schelet în agonie.
Sângele cald al României se prelinge peste rănile ei adânci, în timp ce ochii ei cu sclipiri de credință au început să se stingă. România este ca un muribund pe patul de moarte, cu mintea ușor rătăcită.
Țară dragă, cine te-a trădat? Românie naivă și frumoasă, cui i-ai cedat puterea și drepturile asupra Ta? N-ai bănuit, Românie dragă, că fiii tăi te vor vinde, că toți curtezanii tăi lacomi te vor deposeda de neprețuita ta avere? N-ai știut, Românie, să crezi în tine, în valoarea ta. Prea ieftin te-ai vândut, Românie, prea ușor! Ce vei face acum? Cine îți va acoperi rușinea? Cine îți va aduce alinare și îți va reda demnitatea? Cui îi pasă de Tine, Românie? Mai știu fiii Tăi să îți spună „mamă”?
Grașii pământului ți-au răpit tot ceea ce TU aveai curat și de valoare, pentru că nu ai știut să te aperi. Plângi, Românie, cu lacrimi de sânge.
Cine va ridica rugăciuni pentru Tine, țară dragă? Beția puterii îți conduce fiii peste tot, iar ei nu se mai pot ruga pentru tine. Ei sunt ai tăi, Românie, crescuți la pieptul tău și hrăniți din pământul tău, dar nu te iubesc. Cum să te iubească, dacă ei au acceptat compromisul? Dorința de putere a învins dorința de a face binele și, rând pe rând, toți au căzut în păcat. Dar toți am greșit față de tine, Românie. Toți ne-am pervertit mintea. Rugăciunile noastre nu mai au putere, pentru că am uitat să îngenunchem și să plângem pentru Tine. Am uitat să mai fim frați, să ne sprijinim unii pe alții, să te facem să fii mândră de noi.
Fiii Tăi, Românie, vor toți să fie stăpâni, să conducă, să fie mari, dar au ajuns slugi și iobagi. S-au grăbit să te vândă, bucată cu bucată. Cine te mai poate răscumpăra, Românie?
În adâncul Tău, mai crezi că există oameni cu viață sfântă care te vor salva, nu-i așa? Așa slăbită, plină de răni cum ești, mai speri asta. Unde sunt ei, Românie? De ce nu vin? De ce nu se ridică în picioare să dea piept cu dușmanul? De ce nu se scutură de tot ceea ce nu reprezintă Lumina?
Mulți au trecut pe lângă tine. Te-au văzut căzută, lovită, sângerând, dar au trecut mai departe. Unii s-au oprit doar ca să te lovească și ei. Ți-au smuls cerceii din urechi, ți-au scotocit prin buzunare și ți-au luat tot ceea ce se mai putea lua de la tine. Alții s-au temut să se oprească și să-ți cerceteze rana. Ah, cât de lași suntem! Puțini, foarte puțini au venit să te ridice, dar sunt lipsiți de putere. Copiii Tăi, Românie, slăbesc pe zi ce trece. Credința lor e pusă crunt la încercare. Românie ortodoxă spre ce te îndrepți? Spre ce drum tenebros și lipsit de Hristos ai pornit?
Românie dragă, gura flămândă a Europei te înghite cu nesaț. Te mai poți oare împotrivi? Prea ușor, prea ieftin, te-au vândut, Românie. Și-au înfipt colții în carnea ta și au tras fără milă, te-au jupuit până la oase. Ce hiene ai crescut, Românie, de nu te mai recunosc de ”mamă”? Ei, fiii tăi și frații noștri, ți-au făcut asta.

A cui ești tu, Românie, acum? Cine te va salva? Unde sunt fiii tăi curați și buni? De ce nu vin? Strigă-I, Românie, pe nume. Amintește-le că sunt români, trezește-i din somnul cel de moarte, scutură-i de praful lumii acesteia. Încă respiri, Românie, așa sugrumată de fel de fel de interese și de dorințe meschine. Încă trăiești… în noi.

Articol publicat inițial pe blogul autoarei.

                                                                                       SURSA :http://www.frumusete-fara-limite.ro/

HALT,HERR KLAUS WERNER JOHANNIS,AI TUPEUL SA IGNORI PRIN CINISMUL TAU DE NAZIST IMPLINIREA A 100 DE ANI DE LA BATALIA DE LA OITUZ SI SA NU FI PREZENT LA COMEMORARI DAR AI PRETENTIA CA ROMANIA CARE NU ESTE COLONIA NATO SAU LANDUL GERMANIEI CA SA FIM”O NATIUNE PROFUND ANGAJATA IN PROIECTUL EUROPEAN SI EURO-ATLANTIC”

11 aug.

Imagini pentru KLAUS WERNER IOHANNIS,OITUZ,POZE

HALT,HERR KLAUS WERNER JOHANNIS,AI TUPEUL SA IGNORI PRIN CINISMUL TAU DE NAZIST IMPLINIREA A 100 DE ANI DE LA BATALIA DE LA OITUZ SI SA NU FI PREZENT LA COMEMORARI DAR AI PRETENTIA CA ROMANIA CARE NU ESTE COLONIA NATO SAU LANDUL GERMANIEI CA SA FIM”O NATIUNE PROFUND ANGAJATA IN PROIECTUL EUROPEAN SI EURO-ATLANTIC”

Președintele României, Klaus Iohannis, a ținut să trimită un mesaj cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la Bătăliei de la Oituz, dar și a luptelor de la Coșna și Cireșoaia.

În mesajul său, președintele a subliniat eroismul luptătorilor români, care a făcut posibilă Marea Unire. Acesta i-a menționat și pe Regele Ferdinand și Regina Maria.

„La 100 de ani de la bătălia de la Oituz, în numele Statului Român, a cărei existență a fost salvată de Armată Română în luptele de la Coșna și Cireșoaia, dau cea mai înaltă cinstire eroilor ce-și dorm somnul de veci pe aceste meleaguri.
Manifestările organizate de dumneavoastră, autorități locale și cetățeni ai locurilor de bătălie de acum un secol, dovedesc că România nu a uitat sacrificiul ostașilor săi căzuți în Războiul de întregire. Adăugată celor de la Mărăști și Mărășești, comemorarea luptelor de la Coșna și Cireșoaia întregește cinstirea pe care o datorăm celor care, prin jertfa lor, au făcut posibilă Marea Unire.
Inspirată de chemările Regelui Ferdinand și dăruirea Reginei Maria, modernizată cu sprijinul Misiunii militare franceze și condusă de generali și ofițeri ale căror nume stau înscrise în Panteonul națiunii, Armata Română s-a împotrivit cu succes unor forțe copleșitoare, demonstrând forța idealului național. Din tranșeele de la Mărăști, Mărășești și Oituz s-a ridicat o țară probând prin glorioase fapte de arme capacitatea poporului român de a-și realiza marile sale aspirații”, a afirmat liderul de la Cotroceni.
În continuare, Klaus Iohannis a amintit că datoria românilor de azi este integrarea profundă în proiectul european și euro-atlantic, adică Uniunea Europeană și NATO.
„Pe frontispiciul Mausoleului de la Tîrgu Ocna stă scris: «Spuneți generațiilor viitoare că noi ne-am făcut datoria». Este o chemare la responsabilitatea fiecărei generații pentru continuarea operei înaintașilor. Eroii de la Oituz și Marea Unire nu pot fi onorați mai bine decât prin desăvârșirea proiectului ce a animat toate generațiile începând cu 1848: construirea unei Românii unite, o țară a instituțiilor moderne, a drepturilor și a legii egale pentru toți.
În aceste zile de pioasă aducere aminte, în locurile unde s-a scris istoria marilor opțiuni moderne ale României, vă chem, dragi concetățeni, să edificăm o patrie puternică prin educație și coeziune, o națiune angajată profund în proiectul european și euro-atlantic. Acestea sunt garanțiile noastre de prosperitate și securitate, acesta este monumentul viu prin care cei care ne vor urma vor vedea că și noi, la rândul nostru, ne-am făcut datoria”, a încheiat Klaus Iohannis.
Klaus Iohannis nu s-a deplasat personal la locul unde se aniversează bătălia, ci l-a însărcinat pe consilierul său, Constantin Ionescu, să transmită mesajul prezidențial.

Primul Război Mondial: 100 de ani de la Bătălia de la Oituz, a treia poartă de fier a Moldovei. Eroismul românesc a înfruntat orgoliul german.

E o incursiune în trecut, ceea ce aliații noștri americani numesc „lecție de învățat”, valabile ieri ca și azi. Atunci, în 1917, Armata a -2 – a română de sub comanda Generalului Alexandru Averescu, angajată în operația de la Mărărșești, după confruntrarea de la Mărăști, a avut parte de o confruntare care părea o simplă formalitate pentru germani și austro-ungari în fața trupelor române. Eroismul și încăpățânarea soldaților români au pus punct orgoliilor germane, contribuind la punctul de hotar al configurării României Mari.

După terminarea bătăliei de la Mărăști, Armata 2 ocupa următorul dispozitiv: Corpul 4 avea Divizia 7 Infanterie între râul Doftana și râul Oituz, Divizia 6 Infanterie între Oituz și Măgura Cașinului și Divizia 8 în continuare pâna la nord de Zboina Neagră. Corpul 2 avea între Zboina Neagră și Valea Sării Diviziile 12, 1 si 3 Infanterie. Rezerva era constituită din patru batalioane. Nu a existat timpul necesar pentru a dezvolta slabele fortificații existente.

De partea cealaltă, Armata 1 austro-ungară plănuia să atace cu Grupul Gerock, aripa sa stanga, de-a lungul Văii Oituzului. Efortul principal revenea Corpului 8 austro-ungar, care era dispus între Valea Doftanei și Măgura Cașinului, în fața Diviziilor 7 și 6 Infanterie române. Acesta era alcatuit din Divizia 70 Infanterie austro-ungară, Divizia 117 germană și Divizia 71 austro-ungară. În rezervă avea Diviziile 7 si 8 Cavalerie austro-ungare, care erau pregătite să exploateze un eventual succes al infanteriei.

Atacul a fost hotărât pentru data de 8 august 1917. Divizia 117 Infanterie germană trebuia să înainteze pe la nord de Valea Oituzului, spre varfurile Ungureanu și Coșna, iar Divizia 71 austro-ungară pe la sud de vale. Divizia 70 Infanterie austro-ungară trebuia să asigure stânga Corpului 8, atacând spre Targul Ocna peste înălțimile Cireșoaia și Pravila. Sectorul de atac era larg de 7 km, iar Puterile Centrale realizaseră o superioritate de forțe de 4 la 1.

Pregatirea de artilerie a durat patru ore și jumatate și a fost foarte violentă. În sectorul Diviziei 7, vârful Pravila a fost asaltat de patru ori de Divizia 70 austro-ungară fără nici un rezultat, Regimentul 27 Dorobanți Bacău, pe aripa dreaptă a diviziei romane, rezistând pe poziție. La aripa stângă, Regimentul 16 Dorobanți Baia, presat de Divizia 117 Infanterie germană a cedat 1-2 km in zona vârfului Ungureanu, suferind pierderi mari. Companiile 9 si 10 au fost încercuite, dar au reușit să iasă spre liniile amice. Vârful Bălcuța a fost atacat de Divizia 71 austro-ungară, care, cu mari eforturi, a împins înapoi Regimentele 11 Dorobanți și 7 Vânători aproximativ 1-2 km. La sud, Regimentul 10 Dorobanți Putna a reușit să-și păstreze poziția. Astfel, în timpul primei zile a bătăliei, Corpul 8 austro-ungar a realizat o pătrundere în zona centrală a frontului.

În timpul nopții, generalul Văleanu, comandantul Corpului 4 român, a ordonat un contraatac în zona centrală, trupele sale reușind să recâștige o parte din terenul pierdut în timpul zilei. Regimentul 27 a capturat 200 de prizonieri, 3 mitraliere și un tun. Dar pe 9 august, după-masă, Puterile Centrale au reluat ofensiva. Divizia 117 germana a forțat Regimentul 16 să se retragă pe Muntele Coșna, Diviziile 70 Infanterie și 7 Cavalerie austro-ungare au luat vârful Pravila. Divizia 7 Infanterie română s-a retras pe un nou aliniament de apărare.

Pe 10 august 1917, presiunea asupra Diviziei 7 s-a mărit, trupele române fiind nevoite să cedeze Slănicul, iar Muntele Coșna a fost asaltat puternic, dar a rezistat. Situația era critică, deoarece turpele din prima linie erau epuizate după trei zile de lupte extrem de violente, iar Corpul 4 nu mai dispunea de rezerve. De asemenea pozițiile pe care se aflau erau ultimile înălțimi înaintea văii Trotușului. Generarul de corp de armata Alexandru Averescu a ordonat Corpului 2 să trimită toate rezervele disponibile și a cerut întăriri Marelui Cartier General. Deoarece bătălia de la Mărășesti era în toi nu s-a putut trimite urgent decât Divizia 1 Cavalerie, care a ajuns la Onești în a doua zi dimineața. Mai erau în drum Batalionul de Vânători Munte și Brigada de Grăniceri.

Generalul Gerock a aruncat în luptă și el ultimele rezerve pe 11 august, în incercarea de a sparge frontul. Diviziile 70 Infanterie și 7 Cavalerie austro-ungare au atacat Cireșoiaia, care era aparată de Regimentul 15 Dorobanți Războieni. Toate asalturile au fost respinse, dar, în urma infiltrării unor unitați austriece pe la sud de vârf, fiind amenințat cu încercuirea, regimentul s-a retras în Valea Trotușului.

Târgu Ocna era acum direct amenințat. Mai la sud, Divizia 117 germană a asaltat din nou Muntele Coșna, dar nu a reușit să-l cucerească. A realizat însă pătrunderi pe la sud, în satul Oituz, unde înaintarea a fost oprită. Având spatele amenințat, trupele romane de pe Coșna s-au repliat. Grupul Gerock reușise să cucerească și ultimele două înălțimi care îl desparțeau de Valea Trotușului. În acest moment au sosit întăririle. Două batalioane contraatacau în zona Cireșoaia și reușesc să recâștige o parte din terenul pierdut și să refacă legatura cu stânga Armatei 9 ruse. La 19:00 Divizia 1 Cavalerie a fost și ea aruncată în luptă. A atacat cu o brigadă trupele germane de panta sudică a Muntelui Coșna, iar cu Brigada 2 Roșiori Dealul Stibor, cucerind ambele obiective. Regimentul 1 Vânători, trimis de la Corpul 2 român, a contratacat și el susținut de două autoblindate și a respins unitățile Diviziei 117 care intrasera în satul Oituz.

Pericolul fusese îndepartat, dar patrunderea realizată de Corpul 18 Rezervă german în zona Panciu la flancul stâng al Armatei 2 l-a silit pe generalul Averescu să mute iar o parte din rezerve în zona Corpului 2. Chiar daca forțele i se diminuaseră și Brigada de Grăniceri încă nu sosise, generalul Văleanu a hotărât să reia Vârful Cireșoaia pe 12 august. Atacul a fost dat de Regimentul 27, un batalion din Regimentul 15, două batalioane din Divizia 2 rusă (din Armata 9) și Batalionul de Vânători de Munte (care era de fapt un batalion întărit, având 5 companii de pușcași și 2 de mitraliere).

Acesta de abia sosise după un marș de 160 km și a pornit la asalt dupa o pauză de 20 de minute. Pentru a realiza surpriza, nu s-a realizat pregatirea de artilerie. Batalionul de Vânători de Munte, sub comanda maiorului Virgil Bădulescu, a rupt apărarea Diviziei 70 Infanterie austro-ungară și a pătruns în spatele pozițiilor inamice. A luat 417 de prizonieri și 4 mitraliere, pierderile suferite de batalion fiind infime: 2 morți și 19 răniți. În total divizia austro-ungara a pierdut 1.500 de oameni la Cireșoaia. Pentru aceasta actiune opt ofiteri ai batalionului, în frunte cu comandantul, au primit Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a, aproximativ un sfert din totalul de 25 acordate pentru toată batalia de la Oituz. Steagul batalionului a fost decorat de asemenea aceasta mare distinctie.

În timpul nopții a sosit și Brigada de Grăniceri. Ea a primit sarcina ca a doua zi să atace pe la sud de râul Oituz. Divizia 1 Cavalerie, întărită cu patru batalioane și două baterii trebuia să reia Muntele Coșna și înainteze spre Slanic, iar Divizia 7 Infanterie să continue înaintarea în zona Cireșoaia.

Pe 13 august, la ora 5:00, dupa o scurtă pregatire de artilerie, Divizia 7 a trecut la atac, împreuna cu Divizia 2 rusa de la dreapta sa, silind Divizia 70 austro-ungară sa se retragă. Au intervenit însă rezervele trimise de Grupul Gerock și au respins Regimentul 195 Infanterie rus, amenințând flancul trupelor române, care au trebuit să se replieze. În sectorul Coșna, Divizia 1 Cavalerie a reușit să cucerească vârful și apoi să-l mețtină în fața contraatacurilor Diviziei 117 germane. Brigada de Graniceri, comandata de colonelul Gheorghe Cantacuzino, decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a pentru luptele din 1916, era obosită în urma marșului forțat din zilele precedente. Colonelul a cerut o amânare. Atacul a început la ora 10:00, dar a eșuat în fața rezistenței organizate a Diviziei 71 austro-ungare. După-amiază, al doilea atac a avut aceeași soartă. Pierderile au fost însemnate, aproximativ 800 de oameni.

A urmat o pauza de 5 zile. Luptele au avut un caracter local, iar cele două tabere și-au reorganizat forțele și și-au întarit pozițiile ocupate. Pe 16 august, Regimentul 2 Graniceri a cucerit vârful Runcu, doi din ofițerii săi fiind decorați cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a pentru faptele lor din acea zi.

Pe 19 august Armata 1 austro-ungară a reluat atacul. Sectorul ales era cel al vârfului Coșna, apărat de Divizia 1 Cavalerie care fusese intercalată între Divziile 6 si 7 Infanterie. Dispunând de o superioritate însemnată de forțe, trupele germane au reușit să ocupe vârful, dar cavaleriștii români s-au repliat pe panta estică a muntelui, unde au rezistat pe poziții. În cursul nopții, Armata 2 a trimis întăriri în sector două batalioane de grănicieri și un regiment de infanterie. Pe 20 august, la ora 7:00, Divizia 1 Cavalerie astfel întărită și susținută de toată artileria română disponibilă a atacat și a reușit să reia o parte din terenul pierdut ziua precedenta.
Această acțiune a constituit ultimul episod major al celei de-a doua bătălii de la Oituz, purtată în vara anului 1917. Armata 1 austro-ungară reușise doar să înainteze între 2 și 6 km pe un front larg de 20 km și eșuase să pătrundă pe Valea Trotușului, de unde să amenințe spatele armatelor române și ruse din sudul Moldovei. În total 25 de Ordine Mihai Viteazul clasa a III-a au fost acordate ofițerilor români pentru faptele săvârșite în august 1917 în zona Oituz. Drapelele de luptă a trei unități (un regiment și două batalioane) au fost decorate cu aceeași prestigioasă decorație.

 

AFACEREA STUDIILOR DE FEZABILITATE SAU RETEAUA MILIONARILOR DE VORBE GOALE CARE AU RISIPIT BANII ROMANILOR!

11 aug.

Politicieni și oameni de afaceri caută împreună surse de finanțare. Din bani publici pentru buzunarele proprii. Studiile de fezabilitate se fac de mulți ani, constant, și pe sume mari. Rămân apoi uitate și pline de praf prin subsolurile ministerelor. Între timp, contractele au fost onorate, milioanele plătite, sertarele încuiate.

Zeci de milioane pentru spitale‑fantomă

În primul său mandat, ministrul Sănătății Eugen Nicolăescu își anunța intenția să construiască 32 de spitale în toată țara. Guvernul a aprobat atunci ridicarea a 28 de spitale de urgență: 20 județene și 8 regionale. Până la urmă, s-au întocmit studii de fezabilitate pentru 15 spitale din țară, a căror valoare totală s-a ridicat la circa 4,3 milioane euro, la cursul mediu de 3,6 lei/euro, în anul 2008.

„Ca urmare a derulării contractului, Ministerul Sănătăţii a intrat în posesia studiilor de fezabilitate necesare construirii şi dotării la cheie a unui număr de 19 spitale judeţene de urgenţă şi a unui număr de 6 spitale regionale de urgenţă, achitând pentru acestea suma de 15.653.700 lei, inclusiv TVA“, transmitea Ministerul Sănătăţii.

Pe lângă studiile de fezabilitate și costurile lor, Ministerul Sănătății a mai comandat ghiduri arhitecturale și inginerești, avize, planuri tehnice și studii de prefezabilitate.
Licitația a fost câștigată de companiile Health Care Company AG, în asociere cu Proiect București SA. Firma românească era fostul Institut de Proiectări București, privatizat după Revoluția din 1989 și deținut apoi de omul de afaceri Dan Cojocaru, prin intermediul societății sale Cannella Design SRL.

Conturile Ministerului Sănătății au fost blocate în 2013, printr-o hotărâre a Judecătoriei Sectorului 3. Valoarea totală a datoriilor s-a ridicat la 18,4 milioane lei. Din care 10 milioane lei reprezintă penalități pentru neplata banilor. „În urma procedurilor de achiziţii publice iniţiate în anul 2008, pentru încheierea contractelor de construire, proiectare şi dotare la cheie pentru spitale de urgenţă, regionale şi judeţene, la sfârşitul anului 2008 erau în curs de semnare 8 contracte pentru 7 spitale judeţene de urgenţă şi un spital regional de urgenţă. După schimbarea mandatului de guvernare, toate procedurile au fost anulate, în perioada 2009-2010, chiar şi cele în curs de semnare“, transmitea Ministerul Sănătăţii.

Ministrul Eugen Nicolăescu a intenționat și reabilitatea a 15 spitale județene de urgență pentru care au trebuit întocmite alte studii de fezabilitate. Costul lor s-a ridicat la 9,5 milioane lei, respectiv 2,7 milioane euro. Câștigătoarele licitației au fost două firme austriece: Vamed Standortent, wicklung und Engineering Viena și Convex ZT, asociate cu Institutul de Studii și Proiectări Energetice SA și Asix Design SRL.

9 din 15 spitale de urgență au fost reabilitate, iar pentru 6 din ele banii au fost cheltuiți degeaba la Slobozia, Buzău, Tulcea, Focșani, Târgu Jiu și Satu Mare.
Deși ministerul a comandat studiile, nu avea bani pentru reabilitarea spitalelor.

„Firma care a cerut în instanţă recuperarea unor datorii de la Ministerul Sănătăţii a avut contract cu ministerul pentru realizarea unor servicii de ghiduri arhitecturale şi inginereşti cu finalizare în anul 2009. În 2009 şi 2010, după ce au fost primite, conducerile Ministerului Sănătăţii din acei ani nu au plătit, iar firma a acţionat instituţia în instanţă, iar acum a cerut executarea silită“, explica Ministerul Sănătăţii în 2013, într-un comunicat.

Mâna lor sită s-a făcut

Ministrul Eugen Nicolăescu a dat vina pe Cseke Attila, înlocuitorul său la conducerea ministerului între cele două mandate ale sale. Studiile s-au efectuat, spitalele nu s-au construit. „În urma procedurilor de achiziţii publice iniţiate în anul 2008, pentru încheierea contractelor de construire, proiectare şi dotare la cheie pentru spitale de urgenţă, regionale şi judeţene, la sfârşitul anului 2008 erau în curs de semnare 8 contracte pentru 7 spitale judeţene de urgenţă şi un spital regional de urgenţă. După schimbarea mandatului de guvernare, toate procedurile au fost anulate“, susţinea Ministerul Sănătăţii, în timpul celui de-al doilea mandat al lui Eugen Nicolăescu.

Contracte inutile la Transporturi

SC CFR SA a contractat 5 studii pe care a plătit 1,73 milioane lei.
Cu firma CONSIS Proiect, CFR a semnat un studiu, de 558.000 lei, pentru redeschiderea circulației feroviare pe un pod nou de cale ferată peste râul Argeș, linia București – Giurgiu.

Un altul a fost proiectat pentru stațiile Vidra și Grădiștea, încheiat cu Institutul de Proiectări Căi Ferate, în valoare de 248.000 lei.

O altă firmă parteneră a fost SC Baicons Impex SRL, a omului de afaceri Marin Baicu, anchetat de DIICOT pentru fraudarea CFR și CNADNR cu 34 milioane lei. Dosarul a fost deschis în 2014.

Au mai fost anchetați pentru evaziune fiscală, spălare de bani și delapidare fostul jurnalist Dragoș Nedelcu, primarul Sectorului 6, Gabriel Mutu, și omul de afaceri Dan Besciu.

SC Baicons Impex SRL a primit de-a lungul timpului circa 30 de contracte publice în valoare de 5,7 milioane euro, după cum se arăta în raportul Corpului de Control al prim-ministrului din 2016.

Cum se leagă două drumuri care nu există

CNADNR a plătit de-a lungul timpului circa 60 milioane euro pentru studii de fezabilitate și prefezabilitate pentru construcția de drumuri și autostrăzi care s-au lăsat așteptate: Centura Capitalei, Comarnic – Braşov, Sibiu – Piteşti, Târgu Mureş – Iaşi – Ungheni, Autostrada urbană Cluj-Napoca, Craiova – Piteşti, drum expres Sebeş – Turda, drum expres Arad – Oradea, drum expres Sibiu – Făgăraş.
Mai mult, studiile de fezabilitate au un termen de valabilitate de doi ani. Multe au fost realizate în perioada 2003-2010, ceea ce înseamnă că atunci când se va pune problema construirii drumurilor, vor trebui contractate altele.

Banii pentru realizarea lor au ajuns în conturile mai multor firme care au câștigat licitațiile organizate de CNADNR: Search Corporation, condusă de omul de afaceri Michael Stanciu, Consitrans, Louis Berger, Iptana, Consilier Construct.
În timpul cât a fost ministru al Transporturilor, Radu Berceanu își exprima nemulțumirea față de banii plătiți pentru planuri care nu s-au transpus niciodată în practică.

„Sunt zeci de milioane de euro cheltuite pe studii de fezabilitate inutile. Campion a fost Ludovic Orban, care făcea studii de fezabilitate şi la preţuri de câteva ori mai mari. Erau studii de fezabilitate pentru drumuri care legau două drumuri care nu existau. Îmi aduc aminte că era un studiu de fezabilitate pentru un drum care unea Coridorul IV, care nu exista atunci, şi Autostrada Transilvania“, afirma Radu Berceanu, fost ministru PDL al Transporturilor.

La rândul său, Ludovic Orban, un alt ministru al Transporturilor, spunea și el că „sunt vreo 1.300 de km de autostrăzi şi vreo 500 de km de drumuri expres care au SF-uri (studii de fezabilitate – n.r.). E bine că sunt făcute, dacă se găseşte finanţare, se pot apuca de lucru.“

Topul ministerelor

Ministerul Transporturilor este în fruntea listei cu studii de fezabilitate plătite și neutilizate, după cum reiese dintr-un raport al Corpului de Control al prim-ministrului din 2016. Din cele 60 de planuri întocmite, 15 au fost inutile. Valoarea lor s-a ridicat la 7,2 milioane lei.

La Compania de Autostrăzi au fost 9 studii plătite și nefolosite. 5 milioane lei au fost achitate degeaba.

La CFR au existat 5 studii inutile, care au costat 1,7 milioane lei. La Ministerul Energiei erau 3 planuri întocmite și neutilizate. Ministerul Economiei a contractat 27 de studii, din care 7 au fost finalizate fără a fi folosite vreodată. Costul lor s-a ridicat la 562.600 lei. Ministerul Comunicațiilor a avut două studii realizate și nefolosite. Ministerul a plătit 80.600 lei pentru un plan care nu s-a mai folosit.

Politicienii care au risipit aiurea banii românilor

Planul a fost contractat în perioada când ministru era Dan Nica, PSD, și se referea la proiectarea și execuția unei soluții de cloud computing de către firma Capgemeni Services SRL.

Motivele pentru care studiile au fost comandate și neutilizate de către Ministerul Economiei, Transporturilor și Energiei sunt: lipsa finanțării pentru etapele următoare; neeligibilitatea beneficiarilor; absența documentației pentru avizarea investiției în Consiliul tehnoeconomic al Ministerului Transporturilor; completarea planurilor, potrivit „cererilor CE privind Studiul de Trafic, Analiză Cost-Beneficiu, Memoriu de Sinteză și Actualizarea Devizului General“.

CNU – 11 milioane lei pierduţi

Compania Națională a Uraniului, aflată în subordinea Ministerului Energiei, a plătit 11,38 milioane lei pentru 3 studii de fezabilitate care nu au mai fost folosite ulterior. Banii au provenit, în proporție de 90%, res­pectiv 10,24 milioane lei, de la bugetul de stat, prin Ministerul Economiei, condus în 2011 de Ion .

„Din data de 5 decembrie 2012 până în prezent nu au fost aprobaţi indicatorii tehnico-economici ai obiectivelor de investiţii“, a explicat Compania abandonarea proiectelor, motiv pentru care nu s-a mai putut ajunge și la fazele ulterioare.
Studiile au fost realizate de SC Green Hidrofor SRL din Baia Sprie, care avea în 2011 o cifră de afaceri de 15 milioane lei, de 4 ori mai mare față de anul precedent. În anii următori a înregistrat pierderi.

Sute de mii de lei cheltuiți degeaba la Ministerul Economiei

Un studiu neutilizat încheiat între Romarm, filiala Moreni, și firma UTI Defense&Security Engineering, a omului de afaceri Tiberiu Urdăreanu, pentru retehnologizarea unei linii de fabricație, a costat 53.320 lei.

Tot Romarm, filiala Tohan, a semnat un contract cu aceeași companie UTI Defense&Security Engineering pentru realizarea unui studiu în valoare de 37.200 lei pentru retehnologizarea unei linii de galvanizare. Planul nu a mai fost pus în practică.

O altă companie, Romaero, a încheiat un contract cu ACB Franța, în valoare de 356.265 lei, pentru un studiu de fezabilitate a unui atelier de prelucrat panouri și învelișuri pentru aeronave. Atelierul nu s-a mai construit, planurile rămânând abandonate.

Ce spune Curtea de Conturi

„Constatările noastre sunt că asistăm la un exces de studii de fezabilitate. Acest exces ar fi bun dacă s-ar concretiza în proiecte aprobate. Din păcate, multe dintre studiile de fezabilitate nu se transformă în proiecte“, spunea președintele Curții de Conturi, Nicolae Văcăroiu, la prezentarea proiectului de buget al instituției pe 2016.
Curtea a controlat, în 2015, 1.000 de unități administrativ-teritoriale, din totalul de 2.681, și a constatat că au fost cheltuite 30 milioane euro pentru studii de fezabilitate. „Studiile de fezabilitate se aprobă prin hotărârea Consiliilor Locale, deci practic sunt legale, dar nu se pun în practică și înseamnă numai din eșantionul nostru peste 30 milioane euro. Este o sumă mare. Își aleg trei-patru teme, se ia decizia prin hotărârea Consiliului Local să se elaboreze studii de fezabilitate, se ia contact direct, și ar trebui prin licitație, cu firmele care elaborează aceste studii de fezabilitate, se fac contracte, se plătesc, după care ele nu ajung să meargă mai departe. Deci este o pierdere netă pentru bugetul entității“, mai spunea Văcăroiu.

Mai mult, el a precizat că acestea „nu sunt de natura elementelor infracționale decât atunci când depistezi că studiile de fezabilitate se fac de copilul primarului și încasează câte 200 milioane lei la fiecare studiu“.

Studii ale CNADNR expirate

Studiul de fezabilitate pentru 76 de km ai drumului expres Sibiu – Făgăraș este expirat și a costat 13,8 milioane euro.

Studiul de fezabilitate pentru 134 de km ai drumului expres Arad – Oradea a fost realizat de Consitrans în asociere cu o companie spaniolă, INOCSA Ingenieria, pentru suma de 8,7 milioane euro în 2007. Contractul mai prevedea și servicii de consultanță pentru perioada de execuție a construcției, respectiv 24 de luni, și pentru 36 de luni, garanție a lucrărilor.

Firma Search Corporation a câștigat licitația în 2007 pentru studiul de fezabilitate al drumului expres Craiova – Pitești. Valoarea contractului era de aproape 16 milioane euro și a fost semnat de directorul de atunci al CNADNR, Mihai Grecu.

Aceeași companie, Search Corporation, a câștigat în 2010, prin licitație, un contract de 783.800 euro pentru studiul de fezabilitate al tronsonului de autostradă Târgu Mureș – Ditrău.

Segmentul face parte din autostrada Târgu Mureș – Iași – Ungheni, pentru care CNADNR a contractat un studiu de prefezabilitate în 2007, în valoare de 891.266 euro, cu firma Iptana.

Pentru cei 114 km de autostradă Sibiu – Pitești a fost realizat în 2010 un studiu de fezabilitate realizat de firma Iptana, asociată cu compania Scetauroute. Valoarea proiectului a fost de circa 2,5 milioane euro.

În 2012, CNADNR a organizat o licitație pentru un nou contract de revizuire a studiului de fezabilitate, a cărui valoare a fost de aproape 4 milioane euro, bani acordați de la bugetul de stat și din fonduri europene nerambursabile.
Un alt studiu de fezabilitate a fost realizat, în perioada 2007-2008, de aceeași firmă Iptana, pentru autostrada urbană Cluj-Napoca, pentru 41,9 km. Prețul a fost de 367.494 euro, fără TVA.

Valentin Stoica, directorul general al firmei de proiectare și consultanță Search Corporation, spunea că, în general, costul unui studiu de fezabilitate reprezintă 3-5% din valoarea unui proiect de infrastructură.

Un alt proiect câștigat de compania Search Corporation a fost autostrada Brașov – Târgu Mureș, de 170 km, în valoare de 850 milioane euro.

DE MINIVACANTA DE SFANTA MARIE,PESTE 4.800 DE POMPIERI 2.900 DE MIJLOACE TEHNICE PREGATITI SA INTERVINA IN CAZURI DE FORTA MAJORA!

11 aug.

Peste 4.800 de pompieri cu 2.900 de mijloace tehnice vor fi pregătiţi să intervină în minivacanţa de Sfânta Maria

Peste 4.800 de pompieri cu 2.900 de mijloace tehnice vor fi pregătiţi să intervină în minivacanţa de Sfânta Maria

Peste 4.800 de pompieri cu 2.900 de mijloace tehnice vor fi pregătiţi să intervină în minivacanţa de Sfânta Maria, iar 80 de salvatori cu autospeciale de stingere a incendiilor, de descarcerare şi acordare a primului ajutor vor fi prezenţi pe autostrăzile A2 şi A4, în acest sfârşit de săptămână, când numărul persoanelor care spre mare va creşte.
Potrivit Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, 247 de echipaje de pompieri SMURD vor asigura primul ajutor în minivacanţa de Sfânta Maria, alături de 41 de unităţi de terapie intensivă mobilă, şapte ambulanţe de terapie intensivă mobilă specializate în tratament neonatologic şi 43 de autospeciale pentru transport personal şi victime multiple.

De asemenea, reprezentanţii IGSU au verificat bisericile, unde sunt aşteptaţi numeroşi credincioşi, şi au instruit personalul lăcaşurilor de cult, în vederea prevenirii incendiilor.

”În această săptămână, inspectorii de prevenire au instruit personalul clerical şi au verificat modul de organizare a apărării împotriva incendiilor la lăcaşurile de cult unde este aşteptat un număr mare de pelerini, pentru identificarea şi remedierea potenţialelor nereguli privind securitatea la incendiu. Cu prilejul acestor acţiuni au fost verificate: asigurarea căilor de evacuare a persoanelor, a căilor de acces a autospecialelor de intervenţie şi exploatarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor electrice”, arată IGSU.

Totodată, pompierii au făcut verificări la unităţi de cazare de la munte şi de pe litoral pentru a stabili dacă sunt respectate măsurile privind protecţia la incendiu.

În zonele unde vor avea loc evenimente publice se vor afla echipaje de intervenţie pentru stingerea incendiilor şi acordarea primului ajutor.

Totodată, având în vedere că în acest sfârşit de săptămână este preconizată o creştere a numărului de persoane care merg la mare, peste 80 de salvatori cu autospeciale de stingere a incendiilor, de descarcerare şi acordare a primului ajutor se vor afla pe autostrăzile A2 şi A4.

Pompierii atrag atenţia persoanelor care aleg să-şi petreacă timpul liber la iarbă verde, pentru a face grătare, să aibă în vedere mai multe lucruri, respectiv să aprindă focul doar în locurile special amenajate, sub supraveghere permanentă, cât mai îndepărtate de vegetaţie şi în niciun caz pe timp de vânt; să stingă focul sau cărbunii încinşi cu apă sau pământ înainte de plecare şi să acopere cenuşa cu pământ;
să supravegheze copiii şi nu le lase la îndemână chibrituri sau brichete şi să nu arunce la întâmplare ţigări şi chibrituri aprinse.

AFACERISTUL MIRCEA BASESCU MAI ARE DE ASTEPTAT!

11 aug.

Magistrații Tribunalului Constanța au decis judecarea pe 4 septembrie a contestației procurorilor DNA împotriva deciziei de eliberare condiționată din penitenciar a lui Mircea Băsescu, acesta fiind condamnat la 4 ani de închisoare cu executare pentru trafic de influență.

Decizia instanței va fi definitivă.

Pe 19 iulie, Judecătoria Medgidia a admis cererea fratelui fostului președinte Traian Băsescu, Mircea Băsescu, de eliberare condiționată, sentință ce a fost contestată de procurorii anticorupție la Tribunalul Constanța.

Cererea judecată pe 19 iulie a fost a treia solicitare de eliberare condiționată depusă de Mircea Băsescu, în cazurile anterioare deciziile similare ale judecătorilor de la Medgidia fiind atacate de procurorii DNA, care au avut câștig de cauză în instanța superioară.

Mircea Băsescu a executat un an din cei patru ani de închisoare cu executare pentru trafic de influență în favoarea interlopului Sandu Anghel, zis Bercea Mondial.

În iunie 2016, judecătorii Curții de Apel Constanța l-au condamnat pe Mircea Băsescu la 4 ani de închisoare cu executare, într-o cauză în care sunt implicați membri ai familiei lui Bercea Mondial.

GENERALUL IULIAN N.VLAD DESPRE UN DECENIU DE DECLIN AL SECURITATII STATULUI SI AL ROMANIEI PRIN LIMITAREA ACCENTUATA A DREPTURILOR SI LIBERTATILOR PERSOANEI SI INSTAURAREA DICTATURII PRIN DELEGITIMIZAREA PUTERII!

11 aug.

Limitarea accentuată a drepturilor şi libertăţilor persoanei. Mai puțin suport popular și mai multă delegitimizare a puterii.

„În ultimii circa zece ani, pe măsură ce dictatura se accentua şi făcea să crească tot mai mult nemulţumirile populaţiei, unităţile de securitate cunoşteau din ce în ce mai slab situaţia operativă. Explicaţia de fond a acestui fapt constă în pierderea într-o tot mai mare măsură a sprijinului din partea cetăţenilor. Chiar reţeaua informativă, cu toate măsurile luate de primenire şi întinerire (sau poate tocmai din această cauză), furniza mai puţine informaţii, în timp ce problematica operativă devenea tot mai amplă şi complexă.

Oamenii îşi dăduseră seama că Securitatea Statului, împreună cu alte organisme pe care se baza ori prin care se exercita puterea, era o instituţie la dispoziţia familiei conducătoare (…).

Limitarea accentuată a drepturilor şi libertăţilor persoanei printr-o multitudine de legi, decrete şi alte acte cu caracter normativ, reprimarea într-o formă sau alta a oricărei critici la adresa puterii şi mai ales a dictatorului, îngrădirea sau chiar interzicerea contactelor cu străinii şi străinătatea etc au făcut ca pe fondul unor grave şi îndelungate lipsuri deordin material, ale alimentelor, ale căldurii, ale curentului electric, ale apărării sănătăţii şi altele, starea de nemulţumire a oamenilor la adresa regimului şi a lui Ceauşescu să se amplifice tot mai mult şi să se extindă vizibil şi asupra securităţii.

Decada „Postelnicu” – deturnarea misiunilor de apărare a securității statului
Toate acestea s-au accentuat în perioada când în funcţia de şef al Securităţiia fost Postelnicu Tudor. Pentru Securitatea Statului, numirea lui Postelnicu ca şef al acestei instituţii a fost de cea mai rea inspiraţie cu putinţă. Sau poate, în mod special a fost căutat cineva care să întruchipeze o multitudine de trăsături dintre cele mai rele şi care timp de zece ani să dea o orientare dură şi un curs negativ întregii munci.

Iulian Vlad

Dintru început, prin măsurile pe care le-a luat, Postelnicu a pus la dispoziţia familiei conducătoare întreaga Securitate (…).
De asemenea, s-a folosit şi el de această instituţie pentru a-şi asigura ascensiunea cât mai mult cu putinţă. Urmărind punerea în aplicare cu orice chip a indicaţiilor şi orientărilor pe care le primea a făcut ca Departamentul Securităţii Statului să fie tot mai aservit , iar munca de securitate să se îndepărteze de la unele din sarcinile ei esenţiale (contraspionajul, culegerea de informaţii pentru asigurarea securităţii externe a statului, antiterorismul etc.).
Aşa s-a ajuns ca într-o serie de documente cu caracter normativ, ca şi în analize şi bilanţuri să se statueze ca sarcină prioritară a Securităţii Statului asigurarea protecţiei de securitate a lui Ceauşescu şi a familiei sale, cerându-se ca întreaga activitate să se subordoneze acestui scop. De aici, tot ce era împotriva dictatorului devenea un fapt de pericol la adresa securităţii statului şi intra în preocupările unităţilor de securitate. Aşa se explică, de altfel, extinderea şi angajarea Securităţii într-o tot mai mare măsură pe linia aşa-zisă a comentariilor, a scrisorilor anonime şi, în general,a înscrisurilor de orice fel cu caracter numit ostil, a legăturilor cu posturile de radio şi cu alte mijloace de propagandă din străinătate, precum şi a contactelor cu străinii, culminând în această problemă cu atribuţiile ce i-au fost fixate prin Decretul nr. 408/1984, un act normativ absurd, jignitor şi ruşinos.

Multe prejudicii i s-au adus muncii de securitate, prestigiului instituţiei şi chiar bunului renume al ţării de către aşa-zisa activitate de aport valutar pe care o realizau cu prioritate unităţile externe U. M.0544 şi U. M.0195, precum şi U. M.0650 din Securitatea internă.
În afară de faptul că sumele respective de cele mai multe ori reprezentau o câtime din preţul de vânzare a mărfurilor şi pe care statul oricum le-ar fi încasat în condiţiile unor negocieri corecte, ofiţerii de securitate trebuiausă intre în tot felul de combinaţii cu străinii, nu de puţine ori compromiţătoare, iar controlul activităţii lor şi al valutei nu era sigur.
Tot atât de rău era şi faptul că unităţile respective fuseseră într-o bunămăsură deturnate de la misiunile pentru care au fost create şi care erau utile ţării. Cu toate încercările pe care le-am făcut de a scoate din preocupările Securităţii această sarcină sau măcar de a o reduce substanţial, nu am reuşit. Dimpotrivă, Postelnicu a ridicat-o la rangul de atribuţie prioritară pentruîndeplinirea căreia trebuia să-şi aducă contribuţia întregul aparat.

Unitatea de securitate I.C.E. „Dunărea” Erou al Muncii Socialiste

În aceste condiţii a luat fiinţă şi I. C. E. „Dunărea” considerată ca fiind una dintre cele mai importante „creaţii” ale fostului şef al Departamentului, ţinând-o în subordine şi ca ministru de Interne. În afară de faptul că toată lumea ştia căeste o unitate de securitate, ba încă a Centrului de Informaţii Externe, ceeace era inadmisibil îl constituia modul cum îşi selecta din economia naţională mărfurile pentru export, precum şi faptul că aparatul securităţii şi chiar al întregului Minister de Interne lucra într-un fel sau altul pentru „Dunărea”, inclusiv prin acţiuni de influenţă şi presiune care se făceau atât la întreprinderile producătoare cât şi la ministerele tutelare.

De menţionat că lucrătorii acestei aşa-zise întreprinderi de comerţ exterior, fiind ofiţeri de informaţii, erau remuneraţi ca atare şi nu ca salariaţiiîntreprinderilor similare după alt barem şi în funcţie de realizarea planului. Aşa a ajuns I. C. E. „Dunărea” erou al muncii socialiste, iar în jurul Securităţii aprecierile negative şi atmosfera proastă să se extindă.

Postelnicu a adoptat metodele de relaționare politică bazate pe șantaj și amenințare
Deservicii i-au adus Securităţii şi relaţiile incorecte, chiar rele pe care Postelnicu le-a avut cu majoritatea membrilor şi membrilor supleanţi ai C. P.Ex., cu mulţi dintre miniştri şi alţi conducători de instituţii centrale şi chiar cu o parte din foştii săi colegi, prim-secretari de judeţe.

Fiind sigur de protecţia ce o avea, dând frâu liber multiplelor sale trăsături negative de caracter şi urmărind, probabil, şi alte scopuri, multora din cei la care m-am referit, ca să-i facă să le fie teamă de el şi într-un fel chiar să-i subordoneze, le-a dat să înţeleagă în diverse moduri că are anumite „date”despre ei, că la „conducere” se cunosc unele „lucruri” etc., sfârşind „acolo unde insinuările nu aveau efect, cu ameninţarea directă”. Evident că a profitat din plin şi de lipsa de personalitate şi poziţie aacestora, determinată de teama oportunistă că îşi pierd privilegiile căpătate.Regretabil este că unii dintre cei de mai sus au văzut în PostelnicuSecuritatea în totalitatea ei şi au apreciat-o ca atare.

Mistificările de la Comisia de Cadre a Comitetului Central
Tot în perioada la care mă refer, Securitatea a fost angajată foarte mult în aşa-numitele avize pe linie de cadre ce se cereau pentru persoanele care urmau să încadreze funcţii din diverse nomenclaturi. Din superficialitate inadmisibilă, incompetenţă în aprecierea datelor şi faptelor, ori datorită unei interpretări rigide şi dogmatice a unor date etc, s-au făcut multe greşeli înlegătură cu aceste avize. Dar s-au săvârşit şi abuzuri. Aşa, de exemplu, în „celebra” Comisie de Cadre prezidată de Elena Ceaușescu, un rol foarte important l-a avut în toţi aceşti ani Postelnicu, care „adapta” avizele potrivit comenzilor primite sau în conformitate cu interesele ce le urmărea. Se înţelege că cei afectaţi de aceste avize, mai devreme sau mai târziu, aflând de unde li se trage, nu puteau săaibă decât resentimente faţă de Securitate şi în cele mai multe cazuri în modjustificat.

Aproape toţi şefii de unităţi centrale şi alţi ofiţeri ştiau ce metamorfoză cunoşteau diversele materiale care îi erau prezentate cu propunerea de a fi înaintate. Cele mai multe dintre acestea erau importante pentru cunoaştereasituaţiei reale din diverse domenii economice şi sociale. În funcţie de interesul anume ce-l urmărea, de gradul de apropiere, de simpatie ori de antipatie ce-l avea faţă de conducătorul ministerului, întreprinderii sau instituţiei respective etc., materialul devenea de nerecunoscut din cauza eliminărilor din text sau completărilor ce i se aduceau cu lucruri absolut imaginare ori mistificate.

Când, după ce am fost numit în funcţia de şef al Departamentului, s-au returnat la mine (probabil din greşală) mai multe asemenea materiale trimise anterior de Postelnicu, am rămas stupefiat văzând ce a putut să scrie şi cât de grav a deturnat sensul informaţiilor.

M-am referit în cele de mai sus doar la câtevadin sarcinile şi activităţile Securităţii care, atât prin conţinut cât şi prin modul cum a fost orientată şi ordonată aducerea lor la îndeplinire, au determinat nemulţumiri sau reacţii negative.

Mai mult chiar, Securitatea fiind prezentă peste tot unde era prezent şi Ceaușescu, nemulţumirea şi ura ce s-au acumulat la adresa lui, nu puteau să nu se răsfrângă şi asupra Securităţii.

Am acceptat funcția de șef al Securității cu crezul că nu mă voi împotrivi vreodată voinţei poporului

În aceste condiţii şi împrejurări, a trebuit să preiau funcţia de şef al Departamentului Securităţii Statului, pe care n-am dorit-o şi n-am urmărit s-o obţin.
Situaţia politică internă devenea tot mai încordată, iar relaţiile României cu străinătatea se deteriorau pe zi ce trecea. În acest context politic, dictatura se accentua şi, pe cale de consecință, situaţia operativă de securitate devenea totmai complexă şi mai critică. Era evident că în asemenea condiţii organele de securitate vor avea să se confrunte cu probleme deosebite, de natură să le opună aspiraţiilor şi acţiunilor ce ar fi vizat stabilitatea regimului.
Aceasta era de fapt problema problemelor care mă frământa şi mă preocupa pentru că niciodată n-am putut să concep că mă pot împotrivi voinţei poporului.

Pe de altă parte, Securitatea, ca instituţie, punea o serie de probleme dintre cele mai deosebite din cauza orientărilor de muncă ce le avusese timp deaproape zece ani şi care nu mai putea să fie aplicate datorită extremismului şi lipsei de discernământ ce le generau, a bazei operative extinse la absurd, a pierderii prin măsurile arbitrare luate a unui important fond de cadre capabile şi bine pregătite şi numirea în locul lor a altora slabe sau compromise, promovate pe baza relaţiilor personale sau a atitudinii servile.

Totodată, ştiam că nefiind agreată de Postelnicu numirea mea în această funcţie (ulterior am avut confirmarea, aflând că el susţinuse alte propuneri) era de prevăzut că se vor crea inevitabil mari probleme şi pentru muncă şi pentru mine.
Evident că eu sub nici o formă nu puteam să continui cu orientările obtuze,arbitrare şi abuzive date de el activităţii, cu stilul de muncă dur şi arogant ce l-a practicat, cu lipsa de conlucrare cu factorii de conducere din ministere şi unităţi economice şi social-culturale, cu prezentarea inexactă a realităţilor din diverse domenii şi, mai cu seamă, a stării de spirit negative şi tot mai accentuate a populaţiei, determinată de nemulţumirile cauzate deî ngrădirea sau chiar suprimarea de fapt a unor drepturi, de nenumărate lipsuride ordin material, de controlul tot mai strict politic şi poliţienesc ce se exercita asupra cetăţenilor ţării etc.

Din aceste motive şi altele de ordin personal nu doream să fiu numit în funcţia respectivă. De altfel, când am fost chemat şi mi s-a adus la cunoştinţă numirea, raportând că am probleme acute cu sănătatea mi s-a răspuns scurt şicategoric că „fiind militar trebuie să ştii că ordinele se execută”.

Pe parcursul activităţii, în câteva împrejurări când am fost sever atenţionat pentru neluarea unor măsuri „ferme”, mi s-a spus că: „după cum se vede nu ai degând să te pui serios pe treabă”. (…)

Aprecierile unor șefi de state străine au contat la promovarea mea în funcție

Am stat de multe ori şi m-am gândit de ce am fost preferat înaintea altora pentru această funcţie, mai cu seamă că s-au înşelat atât asupra unor aptitudini„specifice” cu care era necesar să fiu dotat (…) .

Cred că au influenţat aprecierile laudative ce mi-au fost aduse de unii şefi de state cu prilejul vizitelor ce le-am efectuat în străinătate şi de a căror pregătire m-am ocupat timp de peste 11 ani (după generalii Doicaru şi Pacepa).

În pregătirea acelor vizite – pe linie de securitate dar şi cu contribuţia pe linie politică, economică şi diplomatică – m-am străduit ca sarcinile şi misiunile ce le-am avut să fie cât mai bine duse la îndeplinire, gândind că fac un lucru bun şi util pentru ţară . În acest fel, am fost remarcat de unii şefi importanţi de state la care avusesem onoarea să mă prezint înainte de începerea vizitelor oficiale şi care, ulterior, au comunicat impresiile lor. În câteva împrejurări astfel de aprecieri s-au făcut fiind şi eu de faţă. Privind retrospectiv lucrurile, cred că aceasta ar putea fi explicaţia întrucât nimic din activitatea mea trecută n-ar fi fost de natură să mă recomande pentru această funcţie. Din cei 37 de ani cât am lucrat în Ministerul de Interne (1952-1989), timp de 25 de ani (1952-1977) am muncit exclusiv în domeniul învăţământului, de lasimplu ofiţer direcţional, urcând treaptă cu treaptă – şef de birou, şef desecţie, şef de serviciu, locţiitor şef de direcţie – până la funcţia de şef alDirecţiei învăţământ, ulterior cadre şi învăţământ. Timp de trei ani am îndeplinit şi funcţia de comandant al Şcolii militare deofiţeri activi a Ministerului de Interne. Ca urmare a formaţiei mele de bază (învăţător), a pregătirii de specialitate (jurist) şi a activităţii de peste douădecenii şi jumătate în munca de învăţământ, a firii mele, precum şi a lipsei (…) experienţei practice în munca operativă, activitatea la conducerea Departamentului nu a fost aşa cum o cereau atribuțiile funcţiile respective, adică a unui om de acţiune. M-am remarcat, aceasta este realitatea, mai mult în plan teoretic, al pregătirii şi realizării convocărilor de învăţământ şi instruire, al elaborării analizelor (…)

Pe de altă parte, datorită felului de a fi dar şi a experienţei de viaţă, a celor văzute, auzite, dar mai ales citite, am căutat să fiu cât mai atent în tot ceea ce fac, să manifest moderaţie şi prudenţă, dar mai cu seamă să nu-mi pierd calităţile şi sentimentele omeneşti.

Foarte important şi în acelaşi timp poate apărea de necrezut dar acesta este adevărul, că după ce am fost numit şefal Departamentului, cunoscând multe lucruri pe care anterior nu le ştiam sau nici nu le bănuiam, văzând cum se luau hotărârile şi cum se conducea ţara (…) mi-am spus că eu nu sunt făcut pentru (…) obligaţiile funcţiei.

România trebuia să iasă din situația grea în care se afla
Recunosc că o mare influenţă a avut asupra mea şi faptul că, aşa cum am spus, mergând în numeroase ţări am cunoscut lumea, putând face comparaţii şi desprinde multe concluzii. Fiind numit în funcţia de şef al Departamentului şi dându-mi seama pe fiecare zi ce trecea care este mersul evenimentelor, mi-am întărit convingerea că lucrurile nu mai pot continua mult timp astfel şi că ţara trebuie să iasă din situaţia grea în care se găsea.

Am început activitatea prin a înainta masiv informaţii şi date despre stări de fapt şi probleme pe care consideram că ( Președintele României ) nu le cunoaşte. Pe atunci mai aveam impresia că unele lucruri nu i se raportează şi, deci, nu le ştie pentru a lua măsuri. Parţial era adevărat dar şi, ulterior, când le-a cunoscut exact, rezultatul a fostacelaşi, adică nul. Până în octombrie – noiembrie 1987 în general, nu s-a raportat prin materiale scrise şi în mod documentat despre starea de spirit,pentru că fostul şef al Departamentului nu a voit să iasă cu asemenea materiale.

S-a încercat împiedicarea mea de a-l informa corect pe președinte

În analize ale Consiliului de Conducere sau ale Biroului Executiv ori chiar înconvocări cu şefii de unităţi am fost nu o dată criticat de Postelnicu referitor la modul cum pun problemele din acest punct de vedere, apreciindu-se simplist că „asta e poziţia de indelectual care nu are încredere în tăria partidului şi în capacitatea lui de a rezolva toate problemele”.

Chiar după ce am fost numit şef al Departamentului a încercat în mai multerânduri să mă împiedice să raportez asemenea informaţii. De altfel, în câteva împrejurări când ne găseam împreună la Ceauşescu şi prezentându-i astfel de probleme, Postelnicu, fără măcar să ştie despre ce este vorba m-a contrazis,spunând că lucrurile nu stau chiar aşa.
Probabil că din cauză că anterior nu li se dăduseră astfel de informaţii şi pentru că în general nu le plăcea şi nu acceptau să li se vorbească despre nemulţumiri sau stări de lucruri negative determinate de hotărâri politice oride dispoziţii personale a făcut ca în mai multe rânduri să înregistrez ecouri negative şi chiar să mi se spună că sunt alarmist şi nu analizez politic şi destul de profund lucrurile.

Cu toate acestea am continuat să prezint sistematic tot mai multe informaţii despre astfel de probleme. Stările proaste de lucruri din mai toate domeniile şi nemulţumirile poporului erau sesizate şi cunoscute la mai multe nivele ale ierarhiei de partid şi de stat, dar nimeni n-a întreprins niciodată nimic serios pentru schimbarea situaţiei.

Dacă n-au avut curajul pentru acţiuni mai hotărâte, majoritatea celor care seaflau în fruntea acestor eşaloane n-au dovedit nici corectitudinea necesară de a înfăţişa realitatea aşa cum era în domeniile de care răspundeau şi a susţine că adevărul era acela. Pentru că ştiau că place şi se practică minciuna, s-au bălăcit tot timpul în minciună, în oportunism şi în servilism. Ca să nu poată spune că n-au fost informaţi şi nu cunosc situaţia, s-au trimis concomitent şi celor din conducerea guvernului foarte multe rapoarte şi note cu informaţii şi date referioare la problemele cele mai deosebite din economie şi din alte sectoare de activitate.

Astfel, în ultimii doi ani s-au înaintat sute de informaţii despre situaţia deosebită din industria minieră, din sistemul energiei electrice, din industria petrochimică, din industria sidelurgică, din construcţiile de maşini şi din celelalte ramuri industriale şi domenii de activitate. S-a informat documentat despre lipsa unor materii prime, materiale şi componente indispensabile industriei şi care nu se puteau produce în ţară, despre stocurile imense de autocamioane, tractoare şi alte maşini care nu aveau desfacere la export şi erau expuse degradării, aşteptând de ani de zile sub cerul liber să fie vândute. S-au trimis mai multe rapoarte documentate cu situaţia falimentară aÎntreprinderii „Olcit” şi a altor întreprinderi sau societăţi mixte. S-a prezentat, de asemenea, bine argumentată şi documentată starea exactă de lucruri de la Centrala atomo-elecrică de la Cernavodă, informându-se despre greutăţile reale şi despre imposibilitatea inclusiv tehnică, de a fi pusă înfuncţiune la termenele arbitrar fixate.

Au fost furnizate aceste informaţii de către Securitate în timp ce cadre de cea mai mare răspundere din conducerea guvernului sau a ministerelor de resort dădeau (…) asigurări că totul se poate face şi că se pot devansa şi termenele, făcând chiar propuneri în acest sens.

În ciuda opoziţiei ministrului de Interne, Postelnicu, de a nu se raporta niciun fel de informaţii cu privire la realitatea producţiei agricole, spunând că „ştie conducerea mai bine care este situaţia” şi că „rolul organelor desecuritate şi de miliţie este acela de a asigura măsuri să nu se fure din produsele agricole” am trimis totuşi numeroase informări. La fel cu privire la stările grave de lucruri din zootehnie, unde în afara minciunilor sfruntate cu privire la efective, mureau pe capete animalele şi păsările pentru că nu aveau ce să mănânce.

De asemenea, am dat informări cu privire la situaţia deplorabilă din industria alimentară, inclusiv cu privire la folosirea unor procedee tehnologice, materii prime şi ingrediente cu consecinţe nocive, chiar grave pentru sănătatea populaţiei.

Am trimis numeroase informărişi rapoarte cu privire la lipsa cronică de pe piaţă a produselor alimentare şidespre situaţiile mincinoase ce erau prezentate de Ministerul Comerţului interior şi ministerele producătoare.
Prin mai multe rapoarte şi note s-au prezentat stările de lucruri deosebite ce existau în domeniul sănătăţii şi, mai cu seamă privind lipsa medicamentelor , precum şi a căldurii şi alimentelor în spitale.

Am dat, de asemenea, mai multe informări despre neprimirea drepturilor în natură sau în bani de către ţăranii cooperatori şi despre starea de nemulţumire creată în rândurile acestora şi a unei însemnate părţi a populaţiei, în general, în legătură cu aberantul plan de sistematizare a localităţilor rurale.

Numeroase informări am prezentat şi în legătură cu nemulţumirile foarte repetate ale muncitorilor privind neplata salariilor la sfârşit de lună sau a reţinerilor masive, fără vina acestora, fiind prevenite în acest fel situaţii grave.

Realitățile grave era raportate numai de Departamentul Securității Statului

Consider că nu greşesc dacă afirm că în ultimii ani despre multe din problemele cele mai grave care existau în economie şi în alte sectoare de cea mai mare importanţă, numai Securitatea a fost cea care a informat, prezentând lucrurile aşa cum erau în realitate pe baza datelor de care dispunea.

Mulţi, chiar foarte mulţi conducători de întreprinderi şi, ceea ce ar părea de necrezut, dar aceasta este realitatea, majoritatea miniştrilor mulţumeau, chipurile, Securităţii pentru că a informat despre una sau alta din stările de lucruri respective în loc ca ei să fi prezentat situaţia aşa cum era şi să ficerut rezolvarea problemelor ce le depăşeau competenţele. Dar era mai comod pentru ei să informeze Securitatea!

De ce membrii C. P. Ex., secretarii CC, conducerea guvernului, care cunoşteau situaţia din economie, starea de lucruri inadmisibilă în ce priveşte aprovizionarea populaţiei cu alimente şi alte mărfuri de larg consum de primă necesitate, problemele grave devenite cronice cu căldura şi energia electrică, precum şi stările de nemulţumire de masă din aceste cauze şi din numeroase altele, n-au manifestat nici cea mai mică împotrivire? Poate că unii dintre aceşti foşti demnitari de partid şi de stat nutreau şi ei speranţa că Ceauşescu va pleca de bună voie de la putere sau va fi răsturnat. Numai că lucrul acesta trebuia să-l determine sau să-l înfăptuiască alţii pentru că şi atunci când au avut o asemenea ocazie, aşa cum a fost cea din şedinţa C. P. Ex. din 17 decembrie 1989, n-au făcut-o, ci dimpotrivă. Acum unii dintre ei încearcă să motiveze că ar fi adoptat o atare poziţie de teama Securităţii, făcând prin aceasta încă o dată dovada laşităţii şi a incorectitudinii.

La şedinţa respectivă Securitatea era pusă în cauză pentru că nu trăsese în manifestanţii de la Timişoara, iar ei nu numai că n-au susţinut această poziţie justă, ci s-au raliat fără nici o rezervă lui Ceauşescu şi au aprobat hotărârea lui. Tot în numele adevărului declar cu întreaga responsabilitate că în cei doi ani cât am fost şeful Departamentului nici un membru sau membru supleant al C.P. Ex. ori al guvernului nu a fost urmărit în nici un fel şi prin nici un mijloc de către Securitate şi nu s-a dat despre niciunul dintre ei nici măcar o singură informaţie. Concomitent cu informările susţinute, care prezentau veridic situaţia din mai toate sectoarele importante şi văzând că în ciuda cunoaşterii realităţii nu se iau nici un fel de măsuri de natură să schimbe pefond starea lucrurilor, am hotărât să fac tot ce-mi va sta în putinţă ca activitatea Securităţii şi mai cu seamă măsurile luate de ea să nu agraveze mai mult viaţa oamenilor.

Despre o asemenea orientare, ce presupunea, de fapt, slăbirea muncii şi deviereade la ordinele şi dispoziţiile primite, care cereau constant creşterea combativităţii şi fermităţii, nu puteam să vorbesc deschis întregului aparat şi nici să rezulte explicit din documentele de organizare şi conducere curentă a muncii. Dar chiar programele anuale de măsuri erau mai mult formale, trebuind să fie elaborate pentru că aşa se stabilise regula de ani de zile şi se cereasă fie înaintate, o dată cu rapoartele pentru bilanţurile anuale, secretarului Comitetului Central care răspundea de Armată, Interne, Procuratură şi Justiţie. (…)

(…) Ca urmare, am extins cum n-a fost niciodată în trecut, gama măsurilor preventive (…) Am cerutsă se reducă drastic numărul persoanelor cercetate în stare de reţinere, iar arestările să se facă numai în cazurile grave de spionaj-trădare sau deflagrant, când nu mai era posibilă altă soluţie. Aceasta a fost de exemplu situaţia în cazul Mihai Petre Băcanu. Totuşi, pentru a nu fi condamnat la o pedeapsă foarte aspră, aşa cum prevedea legea pentru infracţiunea respectivă, a fost trimis în judecată pentru o faptă de drept comun pe care o săvârşise şi a primit o pedeapsă mică. În acest fel a fostposibil ca toate celelalte cinci persoane din grup să nu mai fie trimise înjustiţie, ci să fie puse în libertate, aplicându-li-se sancţiuni administrative de către forul tutelar(…). Menţionez că deşi nu aveam vreo obligaţie, am vorbit cu primii secretari ai judeţelor respective, rugându-i să li se facă încadrarea pe funcţii corespunzătoare pregătirii şi pentru a li se asigura locuinţe. Pe propria-mi răspundere am hotărât nearestarea şi netrimiterea în judecată într-o serie decazuri deosebite şi unde legea nu dădea posibilitatea alternativei, a alegerii unei alte soluţii.

De exemplu, în cazul lui Ion Puiu, deşi îi erau bine cunoscute activitatea ce o desfăşura şi legăturile ce le avea, inclusiv cu unii diplomaţi – cadre deinformaţii de la două ambasade din Bucureşti, precum şi cu o organizaţie din exterior de la care a primit suma de 1.200.000 lei, nu a fost trimis în judecată ci, după cercetări a fost pus în libertate.

Corneliu Coposu şi mulţi alţii, pentru activităţi asemănătoare, nici măcar nu au fost cercetaţi.

Mărturisesc că am avut oroare atunci când se punea problema trimiterii în judecată şi condamnării la închisoare a unui om. De aceea am făcut tot posibilul să nu se ajungă aici. În multe cazuri de fapte cu caracter penal sau susceptibile de răspundere penală s-au propus factorilor de răspundere în drept să aplice măsuri administrative ori politico-disciplinare , numai pentru a nu fi trimise în judecată persoanele respective. Aceasta în ciuda faptului că, în cei doi ani cât am fost şeful Departamentului, niciodată Ceauşescu nu a spus că din motive politice, inclusiv de ordin extern,să nu se trimită în judecată pentru fapte contra securității statului. Dimpotrivă, a cerut permanent aplicarea legii cu exigenţă şi fermitate.
Cu toate acestea, şi contrar ordinelor exprese ce le-am primit, nu am luat măsura trimiterii în judecată a Doinei Cornea, a lui Gabriel Andreescu (…) şi a altora.

Şi în ce-i priveşte pe cei şase semnatari ai scrisorii cunoscute, cu toate că acest caz după ce s-a declanşat era îndeaproape urmărit de cei doi dictatori, nu am executat mai multe dispoziţii primite şi mai ales aceea de a fi cercetaţi în stare de reţinere, dispoziție dată a doua zi după difuzarea scrisorii.

Iată pe scurt cum s-a derulat acest caz. Dându-mi tot mai mult seama de mersul ireversibil al lucrurilor, fiind în sinea mea convins că altă soluţie pentru salvarea ţării nu poate fi (…) şi în acest caz, ca şi în multe altele, am lăsat ca evenimentele să-şi urmeze cursul. Deşi existau cu mult înainte informaţii certe că se pregăteşte o asemenea acţiune, se cunoşteau chiar părţi sau variante ale textului, faptul că urmeazăsă fie trimisă în străinătate pentru a fi difuzată la poturile de radio etc.,n-a fost întreprinsă nici o măsură care să împiedice acţiunea. De asemenea, nici n-am informat că se pregăteşte o asemenea scrisoare şi este iminentă trimiterea ei.

Ştiind cam pe ce canale se putea scoate scrisoarea din ţară , n-au fost întreprinse toate măsurile posibile pentru a împiedica expedierea eiîn străinătate. Autorului de fapt al scrisorii şi iniţiator al acţiunii nu i-aumai fost blocate toate legăturile ce le avea cu unii diplomaţi străini, aşa cum era ordin să se facă. Chiar şi despre difuzarea la posturile străine de radio n-am raportat, ci am fost chemat şi întrebat ce ştim.

Faptul că s-a difuzat scrisoarea respectivă în străinătate a provocat la adresa Securităţii o reacţie violentă(…). Totodată, s-a ordonat să fie luate măsuri drastice, respectiv arestarea a cinci dintre semnatari ( exclusiv Constantin Pârvulescu) şi cercetarea lor în această stare.

Din considerentele pe care le-am arătat mai înainte, dar şi din motive sentimentale, omeneşti, ştiind că aproape în totalitatea lor aceste persoane au reprezentat ceva în această ţară şi păstrând pentru unii dintre ei consideraţia cuvenită, am tergiversat aplicarea ordinului de reţinere, invocând mai multe motive mai ales legate de starea de sănătate a persoanelor respective, spunând că suferă de afecţiuni care îi fac responsabili sau care pot avea urmări imprevizibile.
Ca urmare, cercetarea s-a făcut în stare de libertate, cu atenţie şi condescendenţă, fiind aduşi la anchetă şi transportaţi la domiciliu cu autoturismul.

În acest timp, Ceaușesccu a dat dispoziţie preşedintelui Colegiului Central de partid şi primarului Capitalei să se ia măsura mutării persoanelor respective în provincie (mai puţin a lui Constantin Pârvulescu şi GrigoreRăceanu). Ulterior, a revenit cerând ca mutarea s-o facă la periferia Bucureştiului, pe motiv că nu mai pot locui în cartierul prezidenţial sau în proximitatea lui. Fiind prezentate lui Ceauşescu scrisorile ce-i fuseseră adresate de Gh.Apostol, Al. Bârlădeanu, Corneliu Mănescu şi Grigore Răceanu, s-a spus că situaţia lor şi a celorlalţi va fi analizată la CC al PCR după Congres, însă nu s-a mai făcut.

La cele menţionate anterior, mai adaug că în perioada celor doi ani cât am fost în funcţia de şef al Departamentului (…), revăzând baza operativă şi dând o altă orientare unor probleme de muncă, am scos din preocupările Securităţii un număr foarte mare de persoane.

Am întărit considerabil măsurile pe linie de contraspionaj, fiind un domeniu decea mai mare importanţă pentru securitatea statului. Datele şi informaţiile obţinute au confirmat justeţea măsurii adoptate.

De asemenea, am mărit cerinţele, exigenţa şi controlul asupra activităţii specifice a Centrului de Informaţii Externe care, de mai mulţi ani, ca urmare, pe de o parte, a mai multor trădări ce au destabilizat munca pe zone întregi, iar pe de altă parte şi mai ales datorită orientării profund greşite date, anterior, activităţii, angrenând unităţile respective aproape exclusiv în acţiuni aşa-zis economice a fost grav afectată funcţia lor de bază, aceea de a culege informaţii pentru apărarea statului şi promovarea intereselor politice, economice şi de altă natură. (…)

(In luna decembrie 1989) … în legătură cu informaţiile care existau privind o serie de acţiuni ale studenţilor de la Institutul Politehnic, de la Academia de Studii Economice, de la Institutul Medico-Farmaceutic şi altele, din Bucureşti, nu s-a făcut nimic pe linie de securitate. A fost încunoştiinţat doar ministrul Învăţământului că un număr mare de studenţi de la cămine nu au plecat în vacanţă.

În trecut, în condiţii operative infinit mai simple, la căminele studenţeşti se luau, atât de Securitate cât şi de Miliţie, măsuri complexe, angrenându-se şi conducerile institutelor de învăţământ superior respective, cadrele didactice, organizaţiile politice etc.

În mod similar s-a procedat şi cu informaţiile care priveau plecarea spre Bucureşti a unor studenţi de la alte centre universitare sau situaţia de pe platformele industriale din marile întreprinderi şi dintr-o serie de instituţii din Capitală şi din provincie. (…) Prin aceasta s-au facilitat, în nod indirect, (..) acțiunile maselor populare (…)

În acelaşi timp, toate unităţile informativ-operative şi cele ale trupelor de securitate au executat întocmai ordinele ce le-am dat, atât înainte cât şi imediat după fuga lui Ceaușescu, de a nu se trage în manifestanţi şi de a se pune la dispoziţia lor. Ulterior, auzind apelul ce le-am adresat şi executând dispoziţiile ce le-am dat, unităţile de securitate s-au pus în serviciul ( poporului) şi au acţionat alături de armată.”

UNIONISTUL TRAIAN BASESCU SI DIPLOMATIA RUSA!

11 aug.

Imagini pentru BASESCU ,LAVROV,POZE

A devenit o obişnuinţă ca la jurnalele de ştiri din România să avem o ştire cu Rogozin sau Dodon, care se războiesc ba cu guvernul moldovean, ba cu Băsescu.

Întreg scandalul moldo-rus a debutat la începutul anului, când guvernul de la Chişinău a expulzat patru funcţionari de la ambasada Rusiei, iar reacţia Moscovei a fost una promptă, ameninţând Chişinăul cu măsuri simetrice. Termenul „măsuri simetrice“ folosit în diplomaţie presupune că la o acţiune a unui stat se răspunde cu acţiune de aceeaşi importanţă. Adică, dacă un stat expulzează un diplomat, statul vizat evacuează un lucrător diplomatic de acelaşi rang. Este foarte interesant că de la începutul acestui conflict diplomatic Moscova nu a expulzat niciun moldovean din misiunea diplomatică a Moldovei în Rusia.

Cine priveşte cu atenţie evoluţia relaţiilor diplomatice moldo-ruse descoperă că, şi la nivel de guvern, nu doar de preşedinte, ele devin din ce în ce mai bune. Povestea asta cu conflictul diplomatic ce a dus la declararea ca persona non grata a viceprim-ministrului rus, Dmitrii Rogozin, în Moldova nu are niciun conţinut în plan real. Şi ca circul să fie complet, în toată povestea asta apare Traian Băsescu, care aruncă cu săgeţi către Rogozin şi, în mod paradoxal, îl scoate în evidenţă pe Dodon.

Acest ping-pong în trei, în care cel care serveşte este când Plahotniuc, când Băsescu, iar de partea cealaltă stau, în mod separat, şi Rogozin, şi Dodon, nu face nimic altceva decât să creeze cetăţenilor moldoveni (şi-am observat că li se întâmplă şi celor de la noi din ţară) sentimentul unui conflict militar iminent cu Federaţia Rusă. Conştient sau nu, Traian Băsescu face jocul lui Dodon, pentru că îl aşază în poziţia de generator de echilibru şi de pace în ceea ce priveşte cetăţenii Republicii Moldova.

Încercând să stimuleze electoratul unionist, fostul preşedinte al României nu face nimic altceva decât să pornească o reacţie adversă din partea moldovenilor, pentru care Rusia nu are aceeaşi valoare simbolică la fel ca pentru români. În Republica Moldova, toţi bărbaţii peste patruzeci şi cinci de ani au slujit, cel puţin un an, în armata Uniunii Sovietice şi foarte mulţi dintre ei se identifică cu „soldatul rus“. De aici concluzia că Dmitrii Rogozin şi Igor Dodon fac o cacealma la care Plahotniuc participă de nevoie (pentru că trebuie să pozeze drept duşmanul Moscovei), iar Traian Băsescu e prins în această înşelătorie, din dorinţa de a recupera electoratul naţionalist pierdut.

Zilele trecute, Traian Băsescu anunța că urmează să candideze pentru un post de parlamentar în Republica Moldova la alegerile din 2018. În loc să se poziționeze de partea opoziției proeuropene – care prin Andrei Năstase și Maia Sandu solicită anularea votului uninominal mixt –, Băsescu, prin anunțul candidaturii sale prin noua lege, nu face nimic altceva decât să-i valideze demersul lui Plahotniuc.

„Suveran“, dar pe banii tăi

În conferinţa de presă de miercuri, Platforma Demnitate şi Adevăr a prezentat scrisorile prin care Plahotniuc şi guvernul de la Chişinău încearcă să convingă Europa că adoptarea uninominalului mixt s-a făcut cu respectarea principiilor democratice. Prin intermediul unor firme de lobby, Plahotniuc a expediat scrisori partenerilor europeni, prin care justifică schimbarea abuzivă a sistemului electoral. În aceste scrisori sunt prezentate nişte sondaje de opinie lipsite de credibilitate, deoarece sunt făcute de companii de cercetare de piaţă, partenere ale lui Plahotniuc; un alt argument ar fi 850 de mii de semnături (despre care democrații susțin că ar fi autentice) în favoarea schimbării sistemului electoral, precum și alte elemente legislative care nu au legătură cu uninominalul mixt. Scopul real al acestor demersuri disperate ale lui Plahotniuc este evitarea riscului stopării finanțării din partea UE. Toată campania de promovare a noului sistem electoral de dinaintea și de după votarea acestuia are ca element central paragraful formal de la începutul scrisorii primite de la Comisia de la Veneția: „Drepul de a schimba un sistem electoral cu un altul este dreptul suveran al oricărui popor“. Dar epistola expediată de experții constituționaliști europeni conține și alte recomandări, despre care democrații au ales să tacă.

La începutul săptămânii, Statele Unite au anunțat stoparea finanțării armatei Moldovei, finanțare care se ridica la 12,7 milioane dolari prin programul Foreign Military Financing, demers motivat public de oficialii americani prin refuzul lui Dodon de a permite soldaților moldoveni să participe la exerciții militare regionale. Dați-mi voie să cred că acest gest al americanilor este, mai degrabă, un răspuns al Casei Albe la mișcarea neașteptată a lui Plahotniuc, și anume adoptarea rapidă și pe șestache a legii votului uninominal mixt.

Capcana unionistă

Pentru cei din ţară, ştiu foarte bine că simpatizaţi cu acei moldoveni care se declară unionişti. Dar trebuie să ştiţi că a fi unionist în Republica Moldova poate fi echivalentul cu a nu fi om politic de anvergură niciodată. Pentru a înţelege, trebuie întâi să ştiţi cum arată compoziţia populaţiei Moldovei în raport cu acest deziderat. Între 15 şi 24 la sută din populaţia Republicii Moldova, în funcţie de cine a comandat sondajul, se declară a fi unionişti. Nu toţi unioniştii votează partide politice sau lideri politici unionişti. Niciodată, la nicio alegere din Moldova, unioniştii, însumat, nu au acumulat mai mult de 9 procente. Undeva la 30 la sută din populaţia Republicii Moldova se declară proruşi şi votează întotdeauna cu partidul sau partidele care au o bună relaţie
cu Vladimir Putin.

Cea mai mare parte din moldoveni sunt aşa-numiţii statalişti; undeva între 55-60 la sută din cetăţenii moldoveni nu vor nici cu Rusia, nici cu Europa, cu atât mai puţin cu România. Acest electorat este împărţit între principalele partide de pe eşichierul politic moldovenesc, de la stânga la dreapta. Ei sunt şi votanţii lui Voronin, mai nou – Dodon, dar şi ai lui Andrei Năstase şi ai Maiei Sandu, la alegerile din toamna anului trecut. Dacă ne uităm cu atenţie la componenţa electoratului moldovenesc, observăm că niciodată un om politic sau un partid politic care ţinteşte la o majoritate nu poate să se declare unionist, deoarece acest lucru ar duce la pierderea electoratului statalist, fără de care nu ar putea niciodată depăşi douăzeci de procente. În vinerea dinaintea turului întâi al alegerilor pentru preşedinţia Moldovei, Mihai Ghimpu, preşedintele liberalilor moldoveni, care candidase sub sloganul „Preşedintele pentru unire“, făcea o conferinţă de presă, transmisă de toate televiziunile lui Plahotniuc, în care îi cerea Maiei Sandu să îşi însuşească dezideratul unionist în schimbul retragerii sale din cursă şi-a susținerii liberalilor.

În realitate, „preşedintele pentru unire“ îi întindea, în acest fel, o cursă Maiei Sandu, făcându-i, astfel, un mare serviciu oligarhului Plahotniuc. Dacă preşedinta PAS accepta oferta lui Ghimpu, în mod automat ar fi căzut de la 33 de procente la sub 10 procente, deoarece moldovenii statalişti s-ar fi orientat către Dodon, iar acesta ar fi câştigat alegerile din primul tur.

„CORUPTUL CARE UCIDE” KLAUS WERNER JOHANNIS SI SOATA SA CARMEN JOHANNIS ,IMPLICATI IN TRAFIC INTERNATIONAL DE COPII.CUM VINDEA FAMIGLIA JOHANNIS FOST PRIMAR AL SIBIULUI SUFLETE NEVINOVATE!

11 aug.

Klaus Johannis si Carmen Johannis, implicati in trafic international de copii. Cum vindea famiglia Johannis fost primar al Sibiului suflete nevinovate.

 

Imagini pentru KLAUS IOHANNIS ,CARMEN IOHANNIS,WAS IST DAS CORRUPTION,POZE

 

Un caz fără precedent în istoria contemporană: un candidat la prezidențiale si soata sa, implicati în traficul de copii. Klaus Johannis, omul dreptei care a ajuns la Cotroceni în 2014, făcea parte, în anii 90, dintr-o rețea internațională de vănzare de minori în Canada. Pe vremea aceea, el era un simplu profesor de fizică, iar împreună cu soția sa, profesoară de engleză, intermedia adopțiile de copii pentru familii venite de peste Ocean.

Famiglia Johannis lucra extrem de eficient și profesionist: avea acces foarte rapid la informații, avea o mare putere de convingere și de persuasiune, inventa povești lacrimogene pentru a determina familiile să-și părăsească odraslele, deținea spații de locuință de tranzit pentru bebelușii care urmau să fie trimiși în Canada (unii erau ținuți în coșuri de nuiele).

Lăcomie și blestem

În timp ce Klaus Johannis se îmbogățea din trafic de copii (și acum deține în cont 9000 de dolari din 1990, potrivit declarației sale de avere), o familie din Rășinari, pe nume Iliuț trăiește și astăzi o mare dramă. Mioara Iliuț nu mai știe de 24 de ani de soarta celor 3 copilași, luați din sânul familiei, de Johannis. Bunica copiilor a murit acum doi ani, blestemându-i pe soții Johannis pentru că au mințit-o, înșelat-o și pentru ca au refuzat să-i dea vești din Canada despre nepoții săi.

Candidatul nostru la prezidențiale a refuzat toți acești ani să ofere date despre soarta copiilor. Nimeni nu știe unde sunt, dacă mai trăiesc, dacă familia adoptivă a avut grijă de ei in toți acești ani. Familia Iliuț a făcut nenumărate demersuri pentru a afla ce se întâmplă cu micuții, la toate niveluri, de la poliție la Parchetul General, de la comisia pentru drepturile omului din Parlamentul României la Președinție. Atât Ion Iliescu cât și Traian Băsescu au cunoștință de drama familiei Iliuț. Dar nimeni din țara asta, nici o autoritate a statului nu a făcut o anchetă pentru a putea înștiința acești oameni sărmani despre situația copiilor traficați de Klaus Johannis. Bunica micuților a murit neîmpăcată cu sine că nu a reușit să afle dacă sunt bine sau nu nepoții săi.

Povestea

Drama familiei Iliuț a început în noaptea de 11 iunie 1990. Întreaga tragedie ne este povestită de Mioara Iliuț, mătușa copiilor adoptați: “Cei doi soți, Vasile de 29 de ani și Elena de 27, au fost la o nuntă în acea seară, în sat, la Rășinari. Au dansat toată noaptea, s-au distrat, nimic nu putea să ne spună că se poate întâmpla așa ceva. Când s-au întors acasă, a început scandalul. Totul, se pare din cauza geloziei. Ea a dansat cu unul care nu i-a convenit soțului. Am înțeles că au băut ceva mai mult, au baut și multă cafea, erau aproape drogați. S-au certat rău acasă și s-au luat la bătaie. Se pare că ea a aruncat prima o sticlă de bere înspre el și l-a lovit în spate. El a răspuns și a aruncat cu altă sticlă înspre ea și a lovit-o direct în jugulară. A murit după 6 ore. Când a văzut asta, s-a sinucis prin spânzurare”, ne-a relatat, încă afectată Mioara Iliuț, sora criminalului.

Drama

Mioara Iliuț este cea care i-a descoperit morți în casă. “Erau geamuri, sticle aruncate pe jos, amestecate cu sânge puțin închegat. Nu am putut decât să deschid ușa puțin, a intrat și pisica, dar am ieșit imediat. Mica ( n.r.mama) mi-a zis să mă duc să văd ce se întâmplă, parcă anticipase că era ceva în neregulă. Ei se mai certau, se mai băteau. Erau permanent nervoși, poate și de la cafea, că beau pe zi o sticlă mare, de 2 litri “, continuă să ne povestească Mioara Iliuț.

Vasile era un om muncitor, lucra la fabrică la Dumbrava . Ea muncea de acasă, făcea hăinuțe pentru copii.
În noaptea fatidică, cei trei copii dormeau la mătușa Mioara, într-o locuință de pe strada Râul Caselor, numărul 1139, într-o cameră la etaj, în apropiere de casa unde trăiau cu părinții lor. “Erau la mine, deseori rămâneau la mine peste noapte. Aveau camera lor, unde nu le lipsea nimic. Ei creșteau alături de copilul meu”, mai ne spune mătușa copiilor, care la momentul dramei avea 18 ani.

Tragedia unora, îmbogățirea altora

La 3 zile după tragedie, când morții deabia fususeră puși în groapă, Carmen și Klaus Johannis, împreună cu o familie de canadieni, s-au prezentat la poarta Mioarei Iliuț. “Ne-au cerut să dăm spre adopție cei 3 copii rămași orfani, că o să le fie mult mai bine în Canada. Eu eram cu băiatul meu în brațe și mi-au cerut să- l dau și pe el, că noi suntem săraci, că nu avem ce să le dăm de mâncare. Dar noi aveam tot ce ne trebuia: 6 camere de locuit, 2 cai, 2 porci”, ne-a mai spus Mioara Iliuț.

Ea ne-a relatat că s-a speriat că-i ia copilul: “Carmen Johannis mi-a luat în brațe copilul în brațe și era foarte încântată pentru că era cu bucle blonde. Avea toate informațiile necesare. Știa că sunt în divorț și insista că nu am cu ce să-l cresc. Am scăpat de ei în ziua aceea. Dar apoi au venit la noi în fiecare zi și insistau să le dăm nepoții spre adopție, să le dăm certificatele de naștere ale copiilor. Pe Mica (nr.mama) au mințit-o că și ei a avut un copil și l-au dat spre adopție, că ii era mai bine în Canada. Am aflat târziu că soții Johannis nu au avut copii”, ne mai povestește doamna Iliuț.

Rețeaua

În scenă intră un alt personaj, care, după câte se pare, făcea parte din rețeaua lui Johannis de trafic de copii. Este vorba despre un vecin de bloc, unul Mitea Ioan, cel care l-a informat pe Klaus Johannis de moartea soților Iliuț. Mitea era rudă cu cuscra bătrânei Iliuț, adică cu mama femeii ucise. “Cuscra era o femeie rea. Nu –i dorea pe copii la ea acasă pentru că erau foarte gălăgioși, iar aia mică făcea pe ea. Cuscra i-a însoțit permanent pe soții Johannis, făcând scandal să le dăm copiii canadienilor. Cand s-a pus problema ca o verișoara a mea să-i adopte, au alungat-o cu pietre”, susține Mioara Iliuț.

Din păcate, după numeroase insistențe, după vizite făcute în fiecare zi de Klaus și Carmen Johannis acasă la copii, pe strada Râul Caselor, nr. 1139, bunica copiilor (Maria Iliuț) a cedat și și-a dat consimțământul pentru adopție. Inițial, canadienii nu au vrut decât doi dintre ei, pe cea mică nu o vroiau pentru că era puțin retardată, făcea pe ea în pat. “Mica (n.r. bunica) le-a spus că dacă vor, doar pe toți trei, că nu vrea să-i despartă”.

Două zile, atât a durat să fie întocmit dosarul de înfiere a celor 3 copii. Totul era pus la punct. La nici două luni, Tribunalul Județean Sibiu prin sentința civilă nr.13/1990, a eliberat certificatul de adopție pe numele cetățenilor canadieni, Lalande Alain Roger și Lalande Arlene Dianne. “Părinții minorilor înfiați declară că nu se opun la admiterea cererii. Sunt de acord cu înfierea, arătând că au certitudinea că înfietorii vor asigura toate condițiile sub aspectul bunei îngrijiri, creșterii și educației minorilor. Reprezentatul procuraturii solicită admiterea cererii astfel cum s-a solicitat, dat fiind împrejurarea că în cauză sunt întrunite prevederile Legii nr.11/1990. Constată că prin cererea înregistrată la nr.685 din 8 august 1990, înfietorii Lelande Alain Roger și Lelande Arlens Dianne, domiciliați în Tumbler Ridge 163 Kisketinew Cres-Canada, solicită ca prin hotărâre judecătorească să fie admisă cererea privind înfierea cu efecte depline a minorilor”, se arată în decizia instanței.

Din sentință aflăm că pe lângă cei trei copii ai familiei Iliuț (Vasile- 5 ani, Elena Maria- 7 ani și Anca -3 ani) canadienii, prin intermediul lui Carmen și Klaus Johannis, au mai adoptat un copil de 4 luni, pe nume Scultelnicu Anda Maria din Sibiu. Potrivit unor surse sibiene, Anda Maria, fiind prea mică pentru a fi scoasă din țară (trebuia să aibă cel puțin 1 an), ar fi rămas până la vârsta potrivită, acasă la Johannis, undeva la bloc. Mama bebelușului, stabilită la Tălmaciu, refuză să mai vorbească despre abandonarea copilului său, deoarece fiind recăsătorită nu dorește ca soțul său să afle de această dramă.

Complicitatea instanței

În sentița dată, Tribunalul Sibiu arată că “ în ce-i privește pe înfietori, în cauză sunt îndeplinite prevederile art.4 din legea nr.11/1990. S-au depus toate actele vizând starea lor materială, starea sănătății, fizică și psihică, condițiile de locuit, viața de familie, locul de muncă, motivația înfierii. Analizând toate aceste date, tribunalul conchide că înfietorii pot asigura minorilor înfiați condiții optime pentru întreținerea și creșterea copiilor”.
O decizie judecătorească cel puțin suspectă, chiar ținând cont de acele vremuri tulburi de imediat de după Revoluție. În primul rând putem ridica un semn de întrebare legat de perioada extrem de mică în care s-a întocmit dosarul de adopție (5nici măcar 2 luni de zile de la data în care copii au rămas orfani). Rudele nici nu au apucat să le facă soților Iliuț pomana de o jumătate de an (părinții micuților au murit pe 11 iunie), iar sentința definitivă pentru adopție s-a dat pe 14 august 1990.

Ciudat este cum au reușit autoritățile să întocmească dosarul social al părinților adoptivi, luându-se în considerarea doar actele depuse la dosar de soții canadieni (cine le-a verificat autenticitatea?) care au demonstrat că au o situație materială bună, că sunt sănătoși fizic și psihic, că există o motivație solidă pentru această adopție.
Cu atât mai dubioasă este decizia judecătorească, în privința așa zisei motivații serioase introduce la dosar de soții canadieni, cu cât cei doi aveau deja doi copii. Oare de ce mai vroiau să adopte încă patru? În general, cea mai bună motivație acceptată de legislația românească și internațională este dorința unor părinți de a adopta un copil în condițiile în care nu pot avea unul din cauze de sănătate (infertilitate, lipsă de virilitate). De aceea ne putem întreba, oare de ce nu au adoptat copiii familia Johannis, știut fiind faptul că domnul primar este steril?

Traficarea copiilor=20 000 de dolari

Singura explicație, susținută de sursele noastre, este motivația financiară, ei încasând 20 000 de dolari 8(vezi articolele publicate de Justițiarul). Klaus Johannnis, a recunoscut în anul 2000, când a candidat pentru primul mandat de primar al Sibiului, că a primit cadouri de la familia canadiană. Dar și așa, legea adopțiilor din 1990 interzicea primirea de foloase necuvenite din procese de adopții de copii. Interesant este faptul că și azi apare în declarația de avere a lui Johannnis suma de 9000 de dolari, depusă la bancă din 1990. De unde avea oare acești bani, el fiind la acea vreme un simplu profesor de fizică, iar soția lui,profesoară de engleză, iar părinții săi erau doar simpli muncitori? Mai mult, în 1992 , potrivit Justitiarul.ro, Klaus Johannis își cumpără prima casă (din cele 6 adeținute în prezent), cu 75 000 de mărci germane.

Căutările disperate ale familiei Iliuț

Dar să revenim la drama familiei Iliuț. După ce copii au fost dați în adopție și iau drumul Canadei, începe a două perioadă din tragedia acestor oameni. Mătușa copiilor ne-a declarat că Mica (n.r.bunica) a acceptat adopția cu condiția ca nepoții săi să vină în fiecare an, în vacanță, în țara, la casa lor părintească. Când a văzut că nu primește nicio veste din Canada, Maria Iliuț a început să trimită scrisori la adresa pe care le-au lăsat-o canadienii. Dar toate scrisorile trimise, timp ce mai mulți ani  (vreo 100 după cum ne-a declarat Mioara Iliuț) s-au întors, ceea ce denotă faptul că adresa era falsă. Pentru că nu știa nimic de copii, “Mica”, împreună cu fiica sa (mătușa copiilor) s-a dus acasă la familia Johannis.

“De fiecare dată când i-am căutat, au fugit de noi. La un moment dat, am găsit-o pe scările blocului pe Carmen, dar a luat-o la goană și l-a sunat pe Klaus. El a ieșit la noi și a început să ne injure. Mica l-a întrebat unde sunt copii, dați-ne un semn de viață de la ei. Paștele mamei voastre de sărăntoci!, acesta a fost răspunsul. Și i-a dat un șut în fund lui Mica. Așa de fiecare dată când îi căutam și le ceream socoteală , ne făceau în toate felurile, ne amenințau că vedem noi ce pățim”, s-a destăinuit Mioara Iliuț.

Văzând că nu obține nicio veste despre copii, “Mica” a trimis memorii la toate instituțiile statului: Poliție, Parchetul General, Parlament, Președinție. Au luat la cunoștință de acest caz Ion Iliescu și Traian Băsescu, dar nu s-a făcut nimic pentru a-i găsi pe copii.

Plângeri la organele abilitate

Într-o plângere depusă la Parchetul General, în 23 aprilie 2001, Maria Iliuț (Mica) cere procurorilor “să dea ordin pentru efectuarea unei anchete care să ducă la aflarea adevărului despre cele întâmplate cu nepoții mei(…)În 1990, imediat după înmormântarea fiului meu și a norei mele, în luna iunie, s-au prezentat la domiciliul meu soții Johannis Klaus și Carmen, împreună cu o familie de canadieni pentru a ne convinge pe mine și pe soțul meu să le încredințăm nepoții pentru înfiere, ei zicând că în Canada e bine și că și ei au o fetiță de 5 ani pe care o încredințează acestor canadieni. Lucru care s-a dovedit a fi minciună deoarece am aflat după aceia că ei nu au avut copii. La fel m-au mințit că îmi vor aduce nepoții anual sau măcar o dată la 2 ani”.
In continuarea plângerii, bunica povestește că “ în data de 14 august 1990 ne-am prezentat la Tribunalul Sibiu pentru legalizarea adopției. Aicea am cunoscut-o pe Scultelnicu Maria din Sibiu care a dat-o și ea pe fetița ei, în vârstă de 4 luni, tot la familia de canadieni. La tribunal s-au aflat și familia Johannis, el rămânând jos la mașină. Tot împreună cu Johannis Carmen se afla și o a doua familie de canadieni, care au înfiat și ei 5 copii”, se mai arată în plângerea penală.
Maria Iliuț mai afirmă că “după aproximativ 2 ani am căutat-o pe Johannis Carmen la liceul Gheorghe Lazăr unde era profesoară și am întrebat-o ce știe de nepoții mei. Dar am fost agresată și lovită cu piciorul de Johannis Klaus, care a fost chemat prin telefon de acasă de soția lui”.

În final “Mica”, solicită procurorilor să dispună “continuarea cercetărilor” pentru a afla ce s-a întâmplat cu nepoții săi, de care nu mai știe nimic de 11 ani.

“Vă rog, dacă adopția a fost ilegală să luați măsuri pentru ca vinovații să fie pedepsiți”, este rugămintea adresată procurorilor de Maria Iliuț.

Traian Băsescu știe

De asemenea, potrivit justitiarul.ro, bunica copiilor a trimis un memoriu și lui Traian Băsescu în 2007, “ca fiind unica soluție” pentru elucidarea situației celor 3 copii.

“Despre soarta nepoțiilor mei nu mai știu nimic din 1990. Domnul Johannis ne-a promis că-i duce la un trai mai bun, să învețe meserie și limbi străine. A zis că mă vor vizita, la domiciliul meu din Rășinari, de două ori pe an. Domnul Johannis nu și-a ținut promisiunea. Încercările de a-l găsi timp de doi ani au rămas fără rezultat. L-am întâlnit la cancelarie, la școala unde lucra. La întâlnire eu eram bucuroasă, dar dânsul era nervos și mi-a pus mâna în piept și m-a înjurat. A zis că dacă-l mai caut, o pățesc rău de tot. Eu nu doream decât să spună unde sunt copii și dacă mai trăiesc. Nu doresc la nimeni să treacă prin ce am trecut eu să-ți vezi morți doi copii și nepoții plecați prin străini. Nu am ştiut că voi fi înşelată, că mă aşteptau toată ziua şi era pe capul meu cu soţia lui, care m-a minţit că are şi ea o fetiţă şi pleacă odată cu ai mei. Eu fiind supărată după cele întâmplate cu părinţii lor, nu am realizat ce se întâmplă. Era de faţă şi mama fetei, nora mea, care zicea şi ea să-i dau pentru ajutor, că le vor da o meserie şi trai mai bun. Eu nu i-am dat nici pe bani sau pe alte obiecte. Există Dumnezeu pentru toţi, dar pentru ei nu! Atâta bucurie să aibă cei care ne-au luat copiii şi nu-mi dau nici un răspuns. Atât mai vreau înaintea morţii, să ştiu dacă nepoţii mai trăiesc pentru că sunt foarte bolnavă. Pentru înşelăciunea lui Klaus, care a dus sute de copii. Avea o cameră unde-i ţinea, la prietenul lui Mitrea Ioan, care a decedat în chinuri grele, că a ştiut şi nu a spus (…)Să nu mă lăsaţi fără răspuns, domnule președinte”, se mai spune în plângerea depusă de Maria Iliuț la Cotroceni.

Până la urmă polițiștii de la Serviciul de Combatere a Crimei Organizate Sibiu au întocmit o anchetă pe acest caz în 2000. Însă, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a dat NUP față de Carmen și Klaus Johannis în dosarul 423/P/2000, având ca obiect înfierile ilegale.

Tot în 2000 familia Iliuț a sesizat și comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții dij cadrul Camerei Deputaților. Nu s-a rezolvat nimic nici aici. Apoi, cazul a fost îngropat definitiv. Bătrăna Maria Iliuț (Mica) a murit acum doi ani cu o mare amărăciune în suflet, deși s-a zbătut în ultimii ani de viață să afle măcar dacă nepoții săi mai trăiesc. Acum, fiica sa, Mioara Iliuț a primit cu limbă de moarte de la mama sa să continue lupta cu sistemul ticăloșit pentru a afla adevărul.
“Măcar să știm că trăiesc, că sunt bine, nimic mai mult. Dar ne este teamă că sunt morți. de aia nu vor să ne spună nimic, de aia sunt nervoși cei din familia Johannis când le cerem socoteală”, ne-a mai spus, cu tristețe în glas, doamna Iliuț.
De urmarit:



 

S

preview2

Document 1

preview1

Document 2

SURSA : http://ancheteonline.ro/

 

FIUL SECURISTULUI ORBAN DIN ANII’50 DIN BRASOV PORECLIT DE DETINUTII POLITICI „MACELARU”,PENALUL LUDOVIC ORGAN,SCUZE ORBAN,DESPRE PONTA SI PLECAREA MEDICILOR .ATAC DUR DIN PARTEA LUI MIHAITA GADEA :”SUNTETI PENIBIL!”

11 aug.

Ludovic Orban, președintele PNLP, a spus că plecarea medicilor din România a fost cauzată, în mare parte, de Victor Ponta.

 „Cei 20.000 de medici care au plecat, nu au plecat doar în perioada 2009 – 2010, perioada crizei. Cei mai mulți au plecat în timpul Guvernării Ponta. Este adevărat că sunt mai mulți factori, unul dintre aceștia fiind proasta salarizare și tratarea medicilor ca angajați la stat. Nu înțeleg de ce medicii nu își exercită profesia ca pe una liberală, pe persoană fizică, să fie plătiți în alt sistem decât în sistem de salarizare ca un funcționar public”, a zis Ludovic Orban.

Apoi, Mihai Gâdea a vrut să adreseze o întrebare, iar liderul PNLP a spus: „M-ați întrerupt sistematic de când am început interviului”.

Jurnalistul a adăugat: „Îmi permiteți să continui? Sunteți penibil. Vorbiți dumneavoastră”.

UNIUNEA SOROSISTA DIN ROMANIA L-O PARAT PE MINISTRUL APARARII ADRIAN TUTUIANU LA ANI!

11 aug.

Partidul Uniunea Salvaţi România a depus, joi, o sesizare la Agenţia Naţională de Integritate cu privire la starea de incompatibilitate în care se află Adrian Ţuţuianu, ministru în Guvernul Tudose şi totodată secretar al Biroului permanent al Senatului.

Pentru a convoca sesiunea extraordinară, în data de 8 august, Adrian Ţuţuianu a luat parte şi a votat ca membru în Biroul permanent al Senatului, deşi Legea nr. 161/2003 prevede clar faptul că funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu orice altă funcţie publică de autoritate, cu excepţia celei de simplu deputat sau de senator. Această situaţie nu l-a împiedicat pe Călin Popescu Tăriceanu să declare regulamentară convocarea sesiunii extraordinare, se arată într-un comunicat USR.

”Pentru a-şi asigura cvorumul în Biroul permanent al Senatului, reprezentanţii PSD-ALDE au comis o ilegalitate. Aveau nevoie de prezenţa a 7 membri din 13, iar printre cei 7 a fost şi domnul Ţuţuianu, care după ce a devenit ministru nu mai poate vota în Biroul Permanent. În dispreţul legii, domnul Tăriceanu a convocat sesiunea extraordinară, după o şedinţă care s-a terminat în mai puţin de 10 minute, ca să aibă timp să trimită decizia la Monitorul Oficial”, a explicat senatoarea USR Florina Presadă, cea care a formulat sesizarea la ANI, conform sursei citate.

Fiind incompatibil, Adrian Ţuţuianu nu ar fi avut dreptul să participle la şedinţa Biroului permanent al Senatului, iar şedinţa nu ar fost regulamentară în lipsă de cvorum, aşa cum s-a întâmplat şi la Camera Deputaţilor. Prin urmare, USR semnalează că nici sesiunea extraordinară a Senatului convocată de Călin Popescu Tăriceanu nu este legală.

Partidul Uniunea Salvaţi România va depune, săptămâna aceasta, o plângere penală împotriva lui Liviu Dragnea pentru convocarea ilegală a sesiunii extraordinare a Camerei Deputaţilor. Plângerea va fi depusă la Direcţia Naţională Anticorupţie şi vizează săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual şi uz de fals. Liviu Dragnea a emis cu de la sine putere decizia de convocare a plenului fără să fi fost mandatat în acest sens de Biroul permanent, se mai arată în comunicat.

ANCHETE LA TELEFON DAT DE FLORINEL COLDEA SAU CUM ERAU ELIMINATE FIRMELE CONCURENTE „BAIETILOR DESTEPTI!”

11 aug.

Jurnalistul Dan Andronic face noi dezvăluiri, într-un articol publicat în EVZ, în care vorbește despre cum firmele concurente ale băieților deștepți erau eliminate prin intermediul unor anchete.

Este vorba despre anchete ale Consiliului Concurenței, dar și ANI, care s-ar fi făcut la ordinele lui Florian Coldea.

Andronic dă exemplul companiilor de publicitate, un caz mediatizat și care s-au dat mari amenzi.

Jurnalistul scrie că se află în posesia unor mărturii care atestă că ancheta respectivă ar fi plecat de la un telefon dat de generalul Coldea unui subordonat de la Consiliul Concurenței.

Totodată, Andronic dezvăluire că, pe modelul Parchetelor și DNA, ar fi existat un protocol și între SRI și ANI.

Astfel, scrie sursa citată, prim-ajunctul SRI trimitea sesizări cu nereguli în declarațiile de avere ale demnitarilor la ANI, sub forma unor note. Ulterior, dosarul pleca de la ANI fie prin sesizarea instanței, fie la Parchetul General dacă existau indicii de comitere de fapte penale.

De altfel, foarte multe dintre dosarele ANI, arată EVZ, au avut la bază sesizări făcute de Florian Coldea/George Maior și care nu puteau fi ignorate din punct de vedere instituțional.

Dan Andronic este cel care a făcut publică întâlnirea de taină din casa lui Gabriel Oprea, din noaptea alegerilor prezidențiale din 2009. O întrunire secretă la care ar fi participat şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi, şi șefii SRI de la acea vreme – George Maior, respectiv Florian Coldea.

Ca să scape de mâna lungă a DNA, mai mulți oameni de afaceri au dispărut peste granițe.

Sebastian Ghiță este la Belgrad, după ce a scăpat chiar de sub nasul polițiștilor. Fostul deputat a fost localizat şi reţinut la Belgrad, în noaptea de 13 spre 14 aprilie.

Dispărut în decembrie anul trecut de sub supravegherea SRI și Poliției, Ghiță avea în momentul în care a fost prins permis de conducere şi buletin de Slovenia şi era împreună cu fratele său.

Acesta a spus, de altfel, în cadrul audierilor de la Belgrad, în cazul cererii de extrădare formulată de autorităţile române, că se opune extrădării, invocând persecuţii politice.

Alexandru Adamescu nu vrea să vină nici el în țară pentru a nu fi arestat într-un dosar în care tatăl său a murit.

Din Anglia, fiul lui Dan Adamescu critică autoritățile de la București care cer extrădarea lui în România, unde este acuzat de mituirea unor judecători de la Tribunalul Bucuresti.

Autoritatile britanice l-au plasat sub control judiciar, astfel că fiul omului de afaceri susține că mandatul de arestare emis în lipsă pe numele său ar trebui anulat. De asemene, o instanță de arbitraj internațional de la Washington judecă, în paralel, un conflict comercial între companiile familiei și statul român.

Omul de afaceri Dan Adamescu a murit la vârsta de 68 de ani, după ce, în septembrie anul trecute, fusese internat la Terapie Intensivă, într-un spital privat din Capitală.

Dan Adamescu a susținut permanent că a ajuns după gratii din motive politice și că afacerile sale au fost sabotate.

Omul de afaceri fusese condamnat la patru ani și patru luni de închisoare, fiind acuzat că a mituit mai mulți judecători pentru a putea intra în insolvență cu scopul de a scăpa de datorii.

Popoviciu este cel mai recent personaj care a dispărut peste granițe pentru a scăpa de o pedeapsă cu închisoare de 7 ani. Se zvonește că ar fi la Londra sau în Statele Unite.

Condamnat de Înalta Curte de Casație și Justiție a României în dosarul Băneasa, omul de afaceri Gabriel Popoviciu și-a luat un avocat influent, pe Louis J. Freeh, un fost judecător și director al FBI. Freeh a sărit miercuri în apărarea lui Popoviciu spunând că acesta este nevinovat.

Condamnarea nu este susținută de fapte sau lege, a mai susținut Freeh.

Freeh a afirmat, potrivit digi24, că a fost desemnat să conducă o analiză independentă a condamnării lui Popoviciu în fața Curții de Apel, fără a menționa cine la desemnat pentru acest lucru, în ce calitate, dacă se află sau nu sub un contract semnat cu omul de afaceri.

Potrivit Jurnalului Naţional, încă din 2004, Puiu Popoviciu şi-ar fi trecut afacerile pe numele mamei sale.

%d blogeri au apreciat: