Arhiva | 12:19 pm

PRODESORUL ION COJA DESPRE NEMERNICIILE LUIKLAUS WERNER JOHANNIS SI OSANALELE LUI CARTARESCU!

13 aug.

                                    Coliva lui Cărtărescu […] 

                                  Coliva lui Cărtărescu

1. Domnule profesor ION COJA, înțeleg că ați văzut pe DIGI TV interviul lui Mircea Cărtărescu și puteți comenta liniștit ideile colegului dumneavoastră, în cunoștință de cauză.

Am văzut interviul și, mai înainte de a zice o vorbă despre Cărtărescu ca avocat al LGBT-iștilor, fac constatarea, pentru mine neplăcută, că toți cei care au comentat deja, critic și ironic, spusele lui Cărtărescu la Digi TV, au trecut cu vederea prima parte a interviului, pentru mine mult mai importantă, șocantă chiar, când i s-a cerut marelui scriitor părerea despre cum fuse prezentată la TV festivitatea de comemorare a luptelor de la Mărășești și Oituz! Am văzut și auzit interviul care ne-a dezvăluit un Mircea Cărtărescu mercenar, al scrisului, al vorbitului în public! L-am văzut pe Cărtărescu mirându-se și criticându-l, chipurile, pe Johannis, că rabdă să fie văzut și filmat în compania unui Dragnea sau Tăriceanu!… Reproș retoric și slugarnic, sau prostănac: Johannis nu putea evita soțietatea celor doi! Nu avea de ales!

Desigur, Dragnea și Tăriceanu sunt politicieni suspectați de toate fărădelegile curente la aleșii noștri, toate din speța corupției, a furtului din avutul public!… Cel puțin așa sună acuzațiile din presă, chiar dacă până acum în instanță cei doi și mai ales Liviu Dragnea au ajuns pentru niște fleacuri, abuzul magistraților fiind evident, rușinos de evident! Dar cum e posibil să zici că Johannis se compromite în tovărășia celor doi, cum să te scandalizezi că „îi tolerează în preajma sa” pe Tăriceanu și Dragnea, când lucrurile stau exact invers: Johannis, pentru fărădelegile sale, nu e de admis și de tolerat nici măcar să-ți dea Bună ziua!

Partea aceasta a interviului mi s-a părut cea mai interesantă, mai jalnică pentru un individ atât de „special” ca Cărtărescu, de la care pretențiile publicului pot fi maxime! Desigur, fiecare cetățean este liber să aibă despre oricine o părere, bună sau rea! După cum vrea „mușchii săi”! Dar pentru un scriitor, mare sau mic, este obligatoriu să-și întemeieze opiniile și simpatiile politice pe anumite principii morale, a căror prețuire publică este definitorie pentru condiția sa de scriitor, de intelectual cu pretenții de lider și formator de opinii, de caractere!

2. Mă puneți pe gânduri!… Vă referiți la cele șase case șmecherite de domnul primar din Sibiu?!

Am uitat de casele alea!… Mai pune-te o dată pe gânduri și vezi ce…

3. Vă referiți atunci la înfierile de copii pe care Johannis le-a intermediat?

Puțini dintre răufăcătorii de după 1990 se fac vinovați de o crimă mai dezgustătoare: trafic cu ființe umane, trafic cu copii! Unde, domnule Cărtărescu, în lumea civilizată pe care o invoci în interviu, s-a mai pomenit să ajungă președinte un ins care s-a îmbogățit din traficul de copii?! Este lucru cert, de nimeni negat, nici măcar de inculpatul Johannis, că s-a ocupat de mai multe înfieri ilegale, și nu pe gratis! Iar în fața acuzației / suspiciunii că unii dintre acești copii au fost sacrificați pentru a li se preleva organele, numitul Johannis nu a putut prezenta nicio dovadă că aceste orori nu s-au produs!

4. Ce dovezi ar fi putut aduce?

Ar fi putut aduce lista cu adresele din străinătate unde pot fi căutați și găsiți acei copii înfiați la începutul anilor 1990. Simplu! Și ar fi dovedit astfel că s-a interesat de soarta acelor copilași să nu ajungă piese de schimb! …Eu am ajutat un fost coleg de liceu stabilit în Germania să înfieze o fetiță. Vă pot da adresa sau numărul de telefon la care puteți lua legătura cu familia sau chiar cu fata, bună vorbitoare a limbii române, ba chiar și a dialectului aromân!… Mi-e greu să-i înțeleg pe ziariștii și comentatorii politici care i-au trecut cu vederea lui Johannis aceste păcate – crime în viziunea mea! Dar mi se pare degradant și înjositor ca un scriitor, un om sensibil, părinte de copii, ca Mircea al vostru, să nu aibă nimic de zis împotriva unui monstru ca acest Johannis!

Da! Știu că alți politicieni au fost și „mai” monștri! Johannis a scos ilegal din Țară vreo 20 de copii, familia Valeriu Stoica a făcut pierduți în Europa vreo 200 de copilași, zic unii și îi cred! Nu știu dacă familiei lui Valeriu Stoica i s-au cerut public detalii despre aceste înfieri, câte vor fi fost ele în realitate! Dar despre Johannis știm că a fost acuzat public pentru felul cum s-au făcut aceste înfieri, i s-a cerut adresa unde pot fi găsiți copiii înstrăinați, iar el nu a putut da nicio relație despre acei copii, unde se află acum și în ce stare! Iar autoritățile nu s-au deranjat să declanșeze vreo anchetă…

Nu s-au implicat nici ziariștii. Și nici scriitorii care ies în public să comenteze acțiunile clasei politice!… Nu credeam că Mircea Cărtărescu îmi va oferi motive de dispreț și dezgust! Căci despre dispreț și dezgust este vorba! Auzi la el!… Pe cine s-a găsit colegul nostru să ni-l ofere ca model!… Nu numai Dragnea și Tăriceanu se pot uita de sus la infractorul Johannis, dar chiar și Băsescu, celălalt președinte pe care îl slugărește Cărtărescu! Mă, băiete, mă, scriitorule sensibil la dramele omenirii ce ești, cum grijania mă-sii reușești să uiți de copiii aceia?! Imaginația ta creatoare n-a intrat în funcțiune?! Nu te-ai gândit la fiecare copilaș în parte ce s-o fi întâmplat cu ei?…

Literar vorbind, este un subiect de roman întins pe mii de pagini! Ai scris măcar una despre acest negoț criminal?! Iar dacă n-ai scris nicio pagină, niciun rând, niciun cuvînt, acum, când îl faci pe criminal model național, nu ai vrea să ne explici cum reușești să treci peste acuzațiile dovedite că găinăriile cu infierile ilegale ar putea fi în realitate niște crime cumplite?!

5. A avut domnul Cărtărescu cuvinte de laudă și pentru discursul rostit de Johannis la Mărășești!

Adică Cărtărescu nu știe că discursul lui Johannis a fost scris de altcineva, nu de neamț?!

6. Nu cumva i l-a scris Mircea Cărtărescu?!

Te pomenești!… De azi înainte îl cred în stare de orice ticăloșie! S-o facă sau s-o tolereze!

7. După câte știu și dumneavostră ați scris texte pentru un președinte al României, să fim cinstiți!

N-am ascuns asta, ba chiar m-am lăudat pe Internet. Diferența față de cei care îi scriu textele lui Johannis sau Băsescu ori altui fost președinte constă în faptul că eu am refuzat să fiu plătit pentru acele texte, m-am considerat onorat și mulțumit că pot să lansez cuvintele și considerațiile mele pe câteva subiecte pe care le am la inimă, punându-le sub autoritatea instituției supreme: românii din diasporă, Grigore Vieru, Învierea Domnului… Astea au fost subiectele abordate. Am scris numai ce am vrut eu! Am fost mulțumit că acele texte scrise „din mine” au avut o bună difuzare! Îți dai seama!… Presa a comentat întrebându-se cine a scris acele texte!… Erau prea bune, probabil, ca să le fi scris Ion Iliescu… Așa că nu s-ar putea spune că am înșelat publicul! Așa cum face Cărtărescu lăudând nu știu ce reușite ale Neamțului, prin străinătățuri! Nimeni, domnule coleg, nu-l invită pe Johannis decât ca reprezentant al funcției! Și-l invită bine informați asupra inteligenței și altor capacități profesionale ale neamțului. Și nu-l invită ca să-i ceară părerea, ca unui partener egal!…

Mă întorc și zic: într-o lume normală, vînzarea de copii prin care s-a îmbogățit Johannis îl ducea întins la Jilava, nu la Cotroceni! Ai altă părere, domnule Cărtărescu?

8. Cum apreciați comentariile marelui scriitor privind „scena din jurul colivei”, afirmația sa că asemenea scenă „dizgrațioasă” e de neimaginat la o comemorare ținută într-o țară civilizată?

Mai înainte de orice, este o prostie mare pe care a rostit-o individul! Ce să caute coliva în alt spațiu cultural, în Occident?! Nici eu nu-mi pot imagina coliva la o comemorare organizată de guvernul suedez sau american! Dar zic și că pentru mine e de neimaginat o comemorare românească fără tămâie și colivă! Iar pentru morții nenumărați de la Mărășești să-i comemorezi fără colivă și tămâie ar fi fost o fărădelege! O blasfemie!… De o sută de ani acelor morți li se cântă „veșnica Pomenire”, după rânduială, cu coliva și tămâia aferente! Ce l-o fi deranjat pe caraghios?! Ce, mă?!…

…Auzi la el, cică Dragnea și Tăriceanu „nu-s nici pe departe la înălțimea și la puterea de discernămînt etic a lui Johannis”! „Discernămînt etic” la Johannis?! Cum a putut să spună o asemenea enormitate?! Cum a putut slugărnicia să-l ducă așa de departe?! Și cum de nu l-au taxat pentru asemenea vorbe nerușinate partenerii de pe platoul DIGI?!

Domnule, Dragnea o fi furat din averea publică, ceea ce după mentalul românesc este mai tolerabil decât să furi de la persoane fizice, oameni pe care să-i scoți din casa lor, iar casa s-o închiriezi pe bani mulți la o bancă, cum a făcut președintele infractor! În povestea cu casele lui Johannis găsim un amestec de găinărie, golănie, cinism, nesimțire și aroganță, dar și prostie, cum nu mai întâlnești la nimeni dintre penalii clasei politice!

9. Pot să mă întreb cum de a ajuns președinte de Țară un asemenea specimen?

Întreab-o pe Merkelița, pe alți lideri europeni, serviciile speciale și mai ales întreabă-i pe ziariștii și politicienii care au tăcut, în frunte cu Ponta, chipurile adversarul lui Johannis! Întreabă-i pe ceilalți candidați la președinția României din 2014, care și ei au tăcut pe acest subiect, în loc să facă din el calul de bătaie al campaniei lor electorale! Ce înțelegere a funcționat între ei? Și mai întreabă-i chiar și pe Dragnea și Tăriceanu, de ce nu pornesc procedura de demitere a monstrului?! A prostănacului!

10. Pe Mircea Cărtărescu ce l-ați întreba?

Nimic! Curtea s-a edificat!… N-am ce să-l mai întreb! Domnule, eu sunt naționalist, înainte de a fi scriitor! Când am citit că Mircea Cărtărescu visează și vizează premiul Nobel, în sinea mea eram pregătit să mă bucur sincer pentru asemenea reușită. Probabil pentru că nu citisem mai nimic din opera neisprăvitului, dar mergeam pe mâna nevestei mele care, cu ani în urmă, îl citea cu plăcere. I-a mai trecut, de când au apărut pe piață Șeitanii

Oricum, prin comparație cu zeci de premianți Nobel, printre scriitorii români număr ușor de tot câteva zeci de scriitori care meritau mult mai mult onoarea acestui premiu. De la mine în sus suntem vreo treizeci de autori, cel puțin, nobeleabili! Mai exact, treizeci și șapte, dacă îl scădem pe omul nostru! Nu mai merită niciun premiu! Nici măcar premiile deja primite! A făcut de rîs lista noastră!

11. Dacă lucrurile stau așa, nu mai are rost să vă întreb ce părere aveți despre discuția de la DIGI referitoare la referendumul pentru familie, în partea a doua a interviului!

Am aceeași părere: o înseilare de prostioare. Nu-i de vină cine le spune, de vină sunt cei ce le fac propagandă și difuzare în public, fără să-l tragă de urechi sau de mânecă pe bietul rătăcit!

12. A făcut-o chiar cel în cauză, revenind pe Facebook cu o postare mai cuminte. Să-i mai dăm o șansă! E vorba totuși de Mircea Cărtărescu!

Este părerea și decizia dumitale! Să fii sănătos! Eu nu pot să-l iert!

…Îl voi ierta, creștinește, pe Mircea Cărtărescu numai dacă reușește prin asemenea ticăloșii și pișicherlâcuri să primească premiul Nobel!… Să țină la preț! Să nu se vîndă pe „iaurt și gogoșele”! Să trădeze cât o vrea, să se vândă lui Soroș sau multinaționalelor, să scrie despre Holocaustul din Transnistria o epopee tragi-comică, să-și vîndă nevasta la pachet cu amantele, să ia ori să dea șpagă câtă i se va cere, dar numai să fie sigur că va primi pentru asta un Nobel, două! Stăm prost la acest capitol! Ne-au luat-o și bozgorii înainte!… Eu, ca naționalist… Mă înțelegi mata!

                                                                                                                                A consemnat Nikita Vancea

Buriaș, 11 august 2017

FOSTUL CANCELAR AL GERMANIEI,GERHARD SCHOEDER PRIN DECRET PREZIDENTIAL RACOLAT DE RUSIA!

13 aug.

Rusia l-a nominalizat pe fostul cancelar german Gerhard Schroeder să facă parte din consiliul de administrație al celei mai mari companii petroliere ruse, Rosneft, în calitate de director independent, potrivit unui decret guvernamental publicat vineri seară, transmite Reuters.

Schroeder, cancelar între anii 1998 și 2005, este în prezent președintele comitetului de acționari al Nord Stream AG, un consorțiu condus de Gazprom pentru construirea unei conducte pentru transportul de gaz natural rusesc prin Marea Baltică.

Rosneft, companie la care statul rus deține pachetul majoritar de acțiuni, se află sub incidența sancțiunilor occidentale impuse ca urmare a rolului Rusiei în criza din Ucraina.

Schroeder, care spune despre președintele rus Vladimir Putin că-i este prieten, a criticat încercările de a impune sancțiuni Rusiei, precizează Reuters.

Guvernul rus intenționează să crească de la 9 la 11 numărul directorilor din consiliul de administrație al Rosneft.

IRANUL MESAJ DE FORTA PENTRU AMERICANI!

13 aug.

Parlamentul iranian a votat duminică alocarea a 520 de milioane de dolari (440 de milioane de euro) pentru dezvoltarea programului balistic al Iranului și pentru consolidarea activităților regionale ale Gardienilor Revoluției, armata de elită a regimului de la Teheran, transmite France Presse, citată de Agerpres.

”Americanii ar trebui să știe că aceasta nu este decât prima noastră acțiune”, a avertizat președintele parlamentului iranian, Ali Larijani, după anunțarea votului cu o majoritate covârșitoare în favoarea unui set de măsuri destinate ”să facă față acțiunilor teroriștilor Statelor Unite în regiune”.

În luna iulie, Washingtonul a adoptat noi sancțiuni cu privire la programul de rachete balistice al Iranului.

RASPUNSUL MAI LA COSMARUL ROMANILOR DIN STRAINATATE!

13 aug.

Ministerul Afacerilor Interne (MAI) dă vina pe lipsa de personal pentru situația de la pașapoarte, după reclamația FADERE, anunțând totodată că unele serviciile de pașapoarte vor lucra și luni și marți, când sunt zile libere.

„Referitor la poziția FADERE de astăzi – #MAI îi asigură pe toți cei care își preschimbă pașapoartele în această perioadă că facem toate eforturile pentru ca acest proces de eliberare a documentelor să se facă într-un mod cât mai operativ.
Este adevarat că în lunile de vară numărul de cereri depășește cu 80-90% valorile din restul anului, iar în unele județe numărul cererilor se dublează în această perioadă. Din păcate, această creștere semnificativă nu poate fi însoțită și de dublarea numărului de ghișee sau de dublarea personalului care lucrează la serviciile de pașapoarte.
Lipsa de personal se resimte și în aceste servicii, iar pe acest fond, am fost nevoiți să prelungim programele de lucru, să amânăm concendiile din această vară pentru mulți dintre angajați sau să găsim alternative de spații destinate eliberării de pașapoarte.
Inclusiv în aceste zile libere pentru majoritatea românilor, în 12 județe și în Municipiul București serviciile de pașapoarte lucrează în ziua de luni 14 august, iar în alte 4 se va lucra marți 15 august a.c”, informează ministerul într-un comunicat pe pagina sa de Facebook.

Reacția MAI a venit după ce Federația asociațiilor de români din Europa (FADERE ) i-a cerut ministrului de interne Carmen Dan să rezolve de urgență situația creată la ghișeele de eliberare a pașapoartelor, avertizând că, în caz contrar, va depune plângere penală pe numele acesteia.

STRATEGIA MEDIATICA A BUDAPESTEI ATINGE INAINTEA CENTENARULUI UNIRII SI ROMANIA!

13 aug.

Criticii consideră că Orabn a fost susţinut de triumviratul Mezarsos - Pecina - Vajna pentru a aduce sub ascultare presa din Ungaria

Criticii consideră că Orabn a fost susţinut de triumviratul Mezarsos – Pecina – Vajna pentru a aduce sub ascultare presa din Ungaria

Nu a trecut un an de la închiderea celui mai important cotidian de opoziţie din Ungaria şi doi apropiaţi ai premierului ungar Viktor Orban au pus mâna pe ultimele şase ziare locale independente din ţară. Este o mişcare ce se înscrie în logica celor aproape opt ani de guvernare Orban şi care are cu siguranţă o ţintă electorală, în perspectiva alegerilor din 2008, însă poate avea repercusiuni şi în România, mai cu seamă având în vedere că urmează Anul Centenarului.

La începutul anului 2017, marele câştigător al ultimelor tranzacţii din presa ungară era Lorinc Meszaros, fost coleg de clasă al premierului Vik­tor Orban, care a ajuns să fie acum proprietarul a 12 din cele 18 ziare regionale din Ungaria, pe lângă canalul de ştiri Echo TV şi ziarele centrale Magyar Idok şi Nemzeti Sport. Meszaros nu s-a oprit aici şi, anul acesta, a recurs la acapararea publicaţiilor generale rămase independente. Nu le-a cumpărat el, ci a facilitat achiziţia acestora de către două personaje tot mai interesante în peisajul mediatic central şi est-european.

Afaceri pe filiera austriacă

Primul este Heinrich Pecina, care, invocând lipsa banilor, a îngropat, în octombrie 2016, cel mai mare jurnal de opoziţie, Nepszabadsag. Tot atunci, el i-a vândut amicului lui Viktor Orban portofoliul publicaţiilor regionale pe care le deţinea compania sa înregistrată în Austria, Mediaworks. Acum, Pecina pare să aibă din nou poftă de investiţii şi a reapărut pe piaţa ungară, iar afacerile se desfăşoară tot pe filieră austriacă: compania deţinută indirect de Pecina (Media Development Management Kft) a achiziţionat trei cotidiene regionale, împreună cu portalurile lor online, deţinute de austriecii de la Russ Media. Potrivit presei maghiare, în tranzacţia încheiată la finele lunii iulie, au intrat în portofoliul lui Pecina, „groparul presei de opoziţie din Ungaria“, şi doua ziare româneşti deţinute de Russ Media: Jurnal Arădean şi Jurnal Bihorean. „În Budapesta deja se vorbeşte: această preluare înseamnă că ziarele vor fi vândute imediat vreunui oligarh proguvernamental? Va avea Viktor Orban parte de o presă mai ascultătoare în România vecină?“, scrie Die Presse într-un articol dedicat situaţiei din presa ungară.

Conexiunea de la Hollywood

Al doilea personaj interesant care este în graţiile premierului Orban şi a achiziţionat alte două ziare locale din Ungaria este producătorul de la Hollywood Andy Vajna (Andrew G. Vajna), cel care a produs filme precum Rambo, Evita sau Total Recall şi care s-a reîntors în Ungaria natală pentru a se implica în presă şi cinematografie. Agenţia austriacă APA scrie că Vajna „a lucrat mulţi ani drept comisar guvernamental pentru industria filmului“. Vajna este şi proprietarul canalului de televiziune ungar TV2, cumpărat de la stat, după ce a fost cedat de germanii de la ProsiebenSat1, atunci când au renunţat şi la canalul românesc Prima. Presa ungară critică la adresa lui Orban consideră că o dovadă a apropierii dintre Vajna şi guvern este împrumutul de la Eximbank în baza căruia a achiziţionat TV2. Ministrul ungar de Externe, Peter Szijjiato, neagă însă că producătorul de la Hollywood a primit cu împrumut bani publici – ar fi vorba despre un credit Eximbank oferit în condiţiile pieţei, fără dobânzi preferenţiale.

Oligarhii regimului Orban

Unul dintre puţinele ziare de orientare social-democrată rămase în Ungaria, Nepszava, critică acest val de achiziţii. „În timp ce Viktor Orban şi partidul său, Fidesz, au anunţat lansarea iminentă a unei campanii vizându-i pe jurnaliştii critici, cotidienele regionale au căzut toate în mâna sistemului. Oligarhii pro-Fidesz, Vajna, Meszaros şi Hein­rich Pecina, groparul Nepszabadsag, au aplicat planul executivului.“ Revista HVG, tot de stânga, arată că „Pecina a obţinut bani de la banca MKB, care aparţine în proporţie de 50% lui Mezsaros, căruia i-a vândut în urmă cu un an 12 publicaţii“.

Avantaj electoral în 2018

Publicaţiile proguvernamentale apără noile mişcări de pe piaţa media. „Pecina a compensat vreme de un deceniu deficitul abisal al Nepszabadsag şi apoi a încercat să-l vândă Partidului Socialist. Iar acum stânga îl acuză că este în slujba Fidesz pentru că a cumpărat trei ziare regionale. Gândiţi-vă unde e greşeala“, scrie site-ul PestiSracok. Cât despre austriecii de la Russ Media, agenţia ungară MTI arată că aceştia i-au cedat ziarele lui Pecina pentru că vor să-și dezvolte în special afacerile online, inclusiv site-urile CVOnline.hu şi Publi24.ro.

Una peste alta, după aceste achiziţii, ziare cu un tiraj total de 196.000 de exemplare pe zi (de cinci ori mai mult decât defunctul Nepszabadsag) au ajuns în mâna triumviratului pro-Orban format de Mezarsos, Pecina şi Vajna, iar alături de ele, şi ziarele amintite din România. În Ungaria, cele cinci ziare regionale se adresau unui public de 4,5 milioane de alegători, ceea ce poate însemna un avantaj considerabil pentru campania electorală din 2018.

DAGNY – BACKBEAT!

13 aug.

HEY VIOLET – HOODIE!

13 aug.

ANNE MARIE – CIAO ADIOS!

13 aug.

DUST IN MIND – NEVER LOOK BACK!

13 aug.

ANKOR – LAST SOUL!

13 aug.

DEVILSKIN – BELIEVE IN ME!

13 aug.

13 AUGUST 1595:BATALIA DE LA CALUGARENI!,VICTORIE SAU INFRANGERE?

13 aug.

Lupta de la Călugăreni a ridicat, în rândul istoricilor și nu numai, multe controverse. Există voci care susțin că istoricii au exagerat când au numit-o victorie și există altele care concluzionează că este, deasemenea, o exagerare să o numim înfrângere.

De obicei, adevărul e undeva la mijloc, unde granița e incertă, în contextul în care cronicarii români au stabilit o victorie la Călugăreni, în timp ce turcii vorbesc de victoria proprie. Există însă și români care au încercat o demitizare a bătăliei de la Călugăreni, dar și a Unirii lui Mihai Viteazul, precum Lucian Boia, care susține că există o aură mitică, legendară, însă nejustificată în jurul lui Mihai Viteazul. Din păcate, Boia este acuzat de „politică de demitizare a istoriei naționale” .

Bătălia de la Călugăreni (13/23 august 1595) a fost parte a conflictului otomano-muntean și parte a campaniei otomane din august – octombrie 1595, ce avea ca scop înlocuirea lui Mihai Viteazul (1593 – 1601) și transformarea Țării Românești și Moldovei în provincii otomane (Enciclopedia României). Așadar, cei care susțin că la Călugăreni nu a avut loc o victorie, și-au pus întrebarea: „a fost înlocuit Mihai Viteazul? A devenit Țara Românească provincie otomană?” Răspunsul, din fericire pentru români, este NU.

Mihai Viteazul atacă în zorii zilei de 13 august 1595 cu grosul oștirii sale (circa 10.000 de oameni), în timp ce Albert Király cu oamenii săi alcătuiau rezerva. (…) În jurul orei 11 dimineața a pornit un atac puternic al ienicerilor, care i-au respins pe oștenii lui Mihai. Ienicerii trec Neajlovul și capturează unsprezece tunuri creștine.

Hasan pașa, cu aproximativ 10.000 de oșteni, încearcă o învăluire largă prin partea de vest, iar Mehmet pașa face același lucru prin est.
Trupele lui Mihai se retrag puțin, în ordine. Armata creștină e dispusă în formă de triunghi, cu vârful spre inamic. După ce reușesc să se regrupeze, aproape de locul unde se afla rezerva lui Király, oștenii lui Mihai resping efectivele lui Mehmed pașa și ale lui Hassan pașa, provocându-le pierderi considerabile și datorită celor două tunuri păstrate cu trupele de rezervă. Otomanii se retrag în dezordine, mulți cad în mlaștină și mor înecați, situație care dă posibilitatea lui Mihai să contraatace. Sunt recuperate tunurile și este creată o stare de degringoladă pe malul sudic al Neajlovului. Au fost ucise patru pașale, șapte sangeaci și 3.000 combatanți turci. S-au recuperat cele unsprezece tunuri pierdute și s-a capturat un steag turcesc verde, al profetului Mahomed, și cinci tunuri.

Episodul este sugestiv prezentat de cronicarul Baltazar Walter:
„Era nevoie neapărat în clipa aceea de o acțiune eroică de ispravă măreață care să cutremure inimile păgânilor și să le înalțe pe ale creștinilor. Atunci mărinimosul Ion Mihai, invocând ocrotirea salvatoare a Mântuitorului, a smuls o secure sau suliță ostășească și pătrunzând el însuși în șirurile sălbatice ale dușmanilor străpunge pe un stegar al armatei, taie în bucăți cu sabia o altă căpetenie și luptând bărbătește se întoarce nevătămat. În acest timp, comandantul de oaste Király Albert, adunând pe rând pe ai săi, slobozește două tunuri în mijlocul celei mai dese grupări a dușmanului, deschizând o mare spărtură pe care ienicerii se străduiesc în zadar să o împlinească cu focurile lor de pușcă, pentru că de îndată două sute de unguri și tot atâția pedestrași cazaci, cu comandantul lor Cocea, năvălind cu furie, strică rândurile, aștern la pământ și taie oștile turcilor, pe când din spate și din coastă îi lovește cu bărbăție domnul cu ai săi, făcându-se așa mare învălmășeală, încât până în seară au fost redobândite cele 11 tunuri și, în fugă, erau mânați spre tabără ca vitele. În această învălmășeală ce seamănă a fugă, Sinan-Pașa în partea din față a taberei cade de pe podul râului Neajlov, pierde doi dinți și se rostogolește fericit scăpând cu viață”(Enciclopedia României)

Un contrast puternic îl face, în paralel, un cronicar turc citat pe blogul george-damian.ro: „După sfatul tuturor au mers trei zile și la 18 ale lunii mai sus arătate, într-o miercuri, au ajuns în apropiere de podul Călugăreni, care era un loc păduros și mlăștinos.
În clipa când unii dintre ostași se așezau acolo, iar alții se pregăteau să se așeze, a apărut o ceată de ghiauri, semănând cu niște animale și au început lupta în apropierea acelei mlaștini. Ei așezaseră la intrarea în pădure tunuri și pușcași, care au stânjenit mult oastea islamică. De la amiază și până la chindie s-a dat o mare luptă. Mulți dintre ei au trecut în rândurile gaziilor și martirilor. De asemenea și de la ghiauri au murit mulți și s-au dus în iad. Și luându-se de la ghiauri 12 tunuri, s-a obținut victoria și dușmanul a fost respins.”

Există deci, nuanțe ale acestei bătălii care tind să influențeze părerile chiar obiective ale istoricilor. Una dintre acestea este retragerea lui Mihai la Târgoviște:
Inferioritatea numerică și apariția trupelor lui Hasan pașa, l-au obligat pe domn, în cele din urmă, să se retragă la lăsarea întunericului. În raportul către marele duce al Florenței, Ferdinando de Medici, Mihai Viteazul prezenta faptele astfel: „mă încăierai cu ei într-o bătălie în așa fel că ținu toată ziua, unde făcui mare pagubă turcilor, spre rușinea lui Sinan pașa, căci în lupta aceea însuși Sinan pașa se prăvăli de pe cal într-o mlaștină foarte întinsă, de unde cu mare greutate fu scos … Și după ce Sinan a îndurat o așa batjocură de la noi, se mânie foarte, și așa se hotărî să pornească cu toți ai săi asupra noastră. Deci eu văzând că nu voi putea ține piept, venii la Târgoviște” (Enciclopedia României)

Pierderile otomane au fost mari, trei conducători și-au pierdut viața pe câmpul de luptă: Haydar pașa, Mustafa pașa și Hüseyn bey, iar Satırcı Mehmed pașa, grav rănit, abia a reușit să scape cu fuga. Domnul muntean se retrage spre Valea Prahovei pentru că Bucureștiul și Târgoviște au fost ocupate imediat de către otomani. În tabăra de la Stoenești se așteaptă ajutoarele de la aliați. În tot acest timp, Sinan pașa începe procesul de transformare a țării în vilâyet: „Bătălia de la Călugăreni rămâne un episod semnificativ, dar nu decisiv, din marea confruntare dintre creștini și otomani, înscrisă sub semnul Ligii Sfinte și trecută în cadrul Războiului de 15 ani. Ea nu a fost o victorie hotărâtoare a lui Mihai Viteazul și a glorioșilor români – cum se mai spune uneori – ci o victorie de moment a creștinilor, care se aliaseră tocmai ca să dea o replică turcilor. Dacă termenul de victorie pare prea puternic, se poate vorbi de o replică creștină demnă și fermă, cu mari pierderi pentru otomani, rămași dezorientați la finele bătăliei” (Ion Aurel Pop)

În concluzie, putem vorbi de o victorie a domnului Mihai Viteazul la Călugăreni, ținând cont de diferența uriașă dintre numărul creștinilor (10.000-16.000 oșteni munteni, steaguri boierești, unități de țărani, 4.000 oșteni unguri și secui, mercenari cazaci, 12 tunuri) și cel al otomanilor (50.000-60.0000). Chiar dacă aparent, turcii au învins, dacă privim în profunzimea intențiilor ambelor tabere, vom vedea că turcii nu și-au atins scopurile (am explicat mai sus de ce), pe când Mihai Viteazul și-a atins scopul de a-i opri sau cel puțin încetini în orice chip pe turci, pe care nu se aștepta să îi învingă, având în vedere numărul lor imens. Domnul Mihai a obținut, la Călugăreni, o victorie morală, cum spun criticii, care a dus la o victorie totală, mai târziu, la Târgoviște (6-8 octombrie), București (12 octombrie), și în Bătălia de la Giurgiu(15-20 octombrie).

[highlight]Victoria răsunătoare a voievodului valah stârnește admirația întregii lumi creștine și dă speranță de eliberare locuitorilor din Albania, Bulgaria, Serbia, Bosnia, Grecia, țări chinuite de turci, care-și puneau speranța în Mihai Viteazu ca într-un înger de mântuire, numindu-l, cum menționează N. Bălcescu „Steaua lor de la răsărit”. Inclusiv papa Clement al VIII-lea l-a numit „Cavaler al lui Hristos și Apărător al creștinătății”. Aderând la alianța antiotomană „Liga creștină”, datorită vitejiei domnitorului în lupta de apărare a creștinătății, primește în dar de la Cardinalul de Bari mâna dreaptă a Sf. Nicolae îmbrăcată în mănușa de mărgean pe care avea să o poarte cu credință în toate bătăliile. Astăzi mâna Sf. Nicolae se află la Biserica Sf. Gheorghe Nou din București.[/highlight]

Este cunoscut faptul că Mihai Viteazul avea o relație specială cu Sfântul Nicolae, căruia i-a închinat mănăstirea Mihai Vodă din București, cum domnitorul i-a promis sfântului său prieten că va face, dacă îi va salva viața13 august: Bătălia de la Călugăreni. A fost victorie sau înfrângere pentru Mihai Viteazul?

SPITALUL NASCUT DIN LACRIMI!

13 aug.

Sute de copii şi tineri bolnavi de leucemie şi hemofilie beneficiază de tratament şi recuperare în centrul de la Buziaş

Sute de copii şi tineri bolnavi de leucemie şi hemofilie beneficiază de tratament şi recuperare în centrul de la Buziaş

Într-un sistem medical bolnav, secat de nevoi și de neputință, doi medici din Buziaș salvează vieți și alină durere acolo unde alții au dat greș. Plecând de la o tragedie prin care niciun părinte nu ar trebui să treacă într-o viață, soții Margit și Viorel Șerban au construit ceva de la zero. Un ceva pentru care mii de oameni le sunt recunoscători pe viață.

Dar așa se întâmplă de multe ori în viață: dintr-o tragedie se nasc cele mai importante realizări. „Acest lucru nu s-ar fi întâmplat, soția mea și cu mine am fi rămas niște oameni obișnuiți, niște medici care nu ne-am fi angajat la așa ceva, dar am crezut că avem o datorie“, povestește Viorel Șerban, profesor doctor diabetolog.

Centrul de recuperare şi evaluare „Cristian Şerban” din Buziaş

Drama fiecărei mame le amintește de drama lor

15 ani s-au chinuit soții Șerban să aibă un copil. Iar când toate speranțele dispăruseră, a apărut Cristian. Nu avea decât șase luni și jumătate când a văzut lumina zilei. Cântărea puțin peste un kilogram și era puțin mai mare decât o palmă. A urmat o lungă luptă pentru viață, dar a crescut și s-a dezvoltat într-un băiețel sănătos. A urmat tragedia care i-a făcut pe cei doi părinți să se întrebe de multe ori dacă mai merită să mai facă ceva, dacă merită să mai trăiască. Pe când avea doar 11 ani, copilul s-a înecat în râul Timiș. De atunci, drama fiecărei mame le amintește de drama lor. Despre povara lor știe puțină lume, o povară care le-a spart sufletul în mii de bucăți, părinți care duc cu ei cea mai mare durere a unui om, aceea de a supraviețui copilului lor. Vorbesc puțin și rar despre această tragedie, pentru că orice cuvânt îi întoarce în timp în urmă cu 26 de ani, când s-a întâmplat nenorocirea. „După aproape două luni de jale de nedescris a trebuit să mă întorc la serviciu și credeam că nu o să mă mai pot întoarce și să văd copii și să văd suferință. Din prima mea zi mi-am dat însă seama că locul meu este acolo și că trebuie să mă străduiesc și să feresc alte mame să ajungă în situația mea“, povestește medicul Margit Șerban.

„Cu toate relele imaginabile omul se poate obișnui. Chiar și cu gândul propriei morți. Însă cu pierderea copilului, niciodată. Căci, odată cu asta, își poate pierde speranța, iar viitorul rămâne fără rost.“
„Loc de trăit, loc de murit“ – Viorel Șerban

Spital construit de la zero

1991. Anul tragediei. Anul în care medicul Viorel Șerban a scris prima carte: „Dincolo de lacrimi“. Anul în care soții Șerban se hotărăsc să facă ceva, să răsplătească într-un fel fericirea pe care fiul lor le-a dat-o în scurta sa viață, pierdută atât de repede. Și așa, din tragedia lor s-a născut la Buziaș Centrul de recuperare și evaluare „Cristian Șerban“, unde mii de copii și tineri bolnavi de diabet și hemofilie își găsesc tratament și alinare. Centrul a fost construit între anii 1992 şi 1997. Este unic în România și în Europa de Est și a fost construit cu 80% din capital venit din străinătate.

„Am hotărât să facem o clinică, să facem ceva pentru copii. Modest, pentru că nu aveam bani. Ceva de genul 10 locuri într-o vilă la Buziaș, pe care să o reamenajăm și să aducem acolo copii cu boli la care noi ne pricepem. Eu la diabet, soția mea la hemofilie. Ne-a ieșit până la urmă, cu ajutorul străinilor, un spital foarte mare. Știam ce defavorizate sunt aceste categorii de copii și tineri cu diabet zaharat și cu hemofilie abia ieșiți din comunism. Aveam un prieten foarte bun la Buziaș, un arhitect, un prieten mai în vârstă decât mine, care m-a ajutat foarte mult la alegerea locului. Am mers să închiriem o vilă, dar toate vilele aveau igrasie. Și nu se putea face nimic. Dar mi-a sugerat un loc bun în Buziaș unde puteam să construim. Dar cu ce, că aveam doar 1.000 de mărci? Am văzut locul, am fost la primărie să-l obținem cu chirie. După niște discuții prelungite, ni l-au dat. Am pornit de la 7.000 de metri pătrați și apoi ne-am extins. Am reușit să-l cumpărăm. Am umblat zilnic la zeci de fabrici, la directori după ceva bani. Am strâns puțin. Până la urmă am reușit cu donații din străinătate încet-încet, pentru că în primul rând motivația trebuie să fie de neoprit. Și ne-am zis atunci: vom face acest spital. N-am cedat nici măcar o clipă. Începutul este întotdeauna greu, dar dacă nu cedezi în prima parte, când greutățile sunt cele mai mari, ai șanse să reușești“, povestește medicul Șerban.

În anul 2006 spitalul a fost introdus în circuitul public, pentru ca toți tinerii și copiii care suferă de diabet și hemofilie și au nevoie de tratament să-l primească gratuit. Un lucru foarte important, pentru că majoritatea nu-și permit să plătească tratamentul. „Avem foarte mulți pacienți pentru că ideea s-a dovedit a fi foarte bună“, spune Viorel Șerban. Fiecare copil salvat de la moarte le-a dat puterea să meargă mai departe. Astfel, au trăit drama fiecărui părinte și au trăit bucuria prin fiecare suflet de copil salvat.

„Omul are nevoie de un vis, ca să suporte realitatea.“ – Freud

Renăscut din propria cenușă

Luna mai 2012. Un nou hop de trecut pentru soții Șerban. Un incendiu puternic distruge o parte din clădire și din aparatură, iar copiii și tinerii care se tratau în centru se trezesc într-o situație dramatică. Au fost mistuite de flăcări, printre altele, mai multe saloane, bucătăria și sala de mese. Din cauza incendiului, numărul pacienților care mai puteau fi tratați s-a înjumătățit, astfel că zeci de pacienți nu și-au mai putut primi îngrijirile de care aveau nevoie. A fost nevoie de 350.000 euro și de ajutorul a numeroși oameni pentru a repune în funcțiune, în numai câteva luni, întreg centrul, funcțional 100%.

Pe 19 octombrie același an, zâmbetul a revenit pe chipul pacienților care au primit vestea cea bună: centrul se redeschide și va funcționa în întregime. Foști pacienți, dar și oameni care au aflat ce s-a întâmplat, au donat bani pentru reparații. S-au strâns 450.000 euro care au fost toți investiți în refacerea centrului și din care s-a plătit o datorie de 100.000 de lei care trebuia restituită.

Cine este Margit Șerban

Profesorul doctor Margit Șerban este șeful Centrului de Transplant Medular din Timișoara și medicul care a făcut primul transplant de măduvă osoasă la copil în România, în anul 2001. Acel copil trăiește și astăzi. Au urmat apoi sute de astfel de operații. Cu fonduri primite din străinătate, a pus bazele unei clinici de oncopediatrie, unde a făcut performanță și nici nu i-a trecut vreodată prin minte să accepte ofertele generoase de a munci în străinătate. „A reuși înseamnă întotdeauna să încerci, să începi și să lupți“, își spune de cele mai multe ori. Mărturiseşte că are reţineri să rostească în faţa pacienţilor săi cuvinte precum cancer, leucemie sau moarte. Şi-a pus însă viaţa întreagă în slujba luptei pentru a-i ajuta pe cât mai mulţi copii bolnavi de cancer să învingă boala. Profesorul universitar Margit Şerban crede că viaţa însăşi este o luptă, până la sfârşit.

Cine este Viorel Șerban

Prof. dr Viorel Șerban este un renumit diabetolog, cu specializare în diabet pediatric. A tămăduit mii de oameni, ca medic primar diabetolog și șef al Clinicii de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice din Timișoara, și a instruit mii de studenți, ca dascăl de medicină internă și diabet, nutriție și boli metabolice la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș“ din Timișoara. A lăsat peste 20 de volume despre științele medicale și sute de articole și studii. A scris și trei cărți de beletristică inspirate din realitate.

SUTE DE COPII CU MALFORMATII MOR IN SPITALE DIN LIPSA DE CADRE MEDICALE!

13 aug.

Peste 600 de copii cu malformații se sting anual în spitalele din România, așteptând în zadar o șansă la viață. Alte sute de copii mor anual, din aceleași motive, de leucemie sau alte maladii grave.

De vină este statul, care nu asigură locuri suficiente în spitale și nici nu reușește să-și păstreze specialiștii în țară. Un memorandum care ar fi permis extinderea Spitalului „Marie Curie“ din Capitală a fost dat uitării. În timpul acesta, copiii mor în spitale.

Secția de Terapie Intensivă a Spitalului „Marie Curie“ din București este cea mai modernă din țară. Dar nu reușește întotdeauna să facă față numărului mare de bebeluși care se nasc cu inima bolnavă. În curtea spitalului ar fi trebuit să înceapă în luna iunie ridicarea unei noi secții în care să fie tratați copii cu probleme grave de sănătate. Reprezentanții guvernului Cioloș au semnat anul trecut cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru ridicarea a două noi unități în parteneriat public-privat.

Lucrări amânate din motive necunoscute

E luna august și nici pe departe să fi început lucrările de construcție. Noile unități ar fi trebuit să aibă un centru de traumă, neurochirurgie pediatrică, linie de gardă, precum și un centru acreditat de transplant.

Spitalul „Marie Curie“ ar deveni astfel un centru regional de urgență, prin extinderea spitalului și construcția unui nou corp de clădire. Banii pentru modernizarea celor două spitale ar urma să vină de la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, iar lucrările vor fi făcute în parteneriat public-privat. Ministrul Sănătăţii Vlad Voiculescu a precizat la vremea respectivă că „pacienţii nu vor plăti niciun cent în plus“, iar cele două unităţi vor rămâne spitale de stat.

Al doilea spital de pe listă, cu peste 320 de paturi și aparatură performantă, urma să fie ridicat în curtea Institutului de Boli Cardiovasculare „C.C. Iliescu“, construit în 1965. Acesta ar urma să fie modernizat prin respectivul proiect-pilot, întrucât actuala construcţie este încadrată la gradul 2 de risc seismic. În mai puţin de 3 ani, pacienţii de aici ar fi putut beneficia de condiţii de tratament la fel ca în spitalele private. Guvernul a oprit proiectele, deşi memorandumul cu Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare era semnat. Străinii s-au angajat anul trecut să plătească toate studiile de fezabilitate, astfel încât la începutul verii să poată demara lucrările cu bani de la companii private.

Autoritățile pasează responsabilitatea de la una la alta

„Este nevoie de spitale. Este nevoie de medici, pentru că o mie de copii sunt trimiși în afară anual. La noi în țară sunt tratați doar 60% din copiii cu probleme grave. Restul nu au nicio șansă și mor“, explică medicul Cătălin Cîrstoveanu, șeful secției de terapie intensivă de la Spitalul „Marie Curie“.

Statul urma să investească abia când spitalele erau funcţionale şi doar dacă partenerii privaţi respectau toate criteriile de performanţă impuse. Și reprezentanții Ministerului Sănătății și cei ai Finanțelor își pasează responsabilitatea de la unii la alții. Însă, în acest timp, copiii bolnavi mor cu zile. Pentru că ei nu au timp.

REACTIA RAPIDA A SIMONEI HALEP DUPA INFRANGERE!

13 aug.

Simona Halep a declarat, sâmbătă, după înfrângerea suferită în meciul cu Elina Svitolina la Toronto, că fost una dintre zilele ei proaste, dar a jucat foarte bine în sferturi.

„Am jucat în semifinale, nu este atât de rău. Este un turneu mare. Am jucat foarte bine în această dimineaţă, în sferturi. Acest meci din semifinale îl voi uita foarte repede, cu siguranţă. Trebuie să merg înainte. Am multe turnee de jucat. Uneori se mai întâmplă şi asta, a fost una din zilele mele proaste”, a spus românca.

Simona Halep a ratat calificarea în finala Rogers Cup, fiind învinsă de jucătoarea ucraineană Elina Svitolina, locul 5 WTA, cu scorul categoric de 6-1, 6-1, în semifinale. (detalii aici)

%d blogeri au apreciat: