Arhiva | 12:42 pm

PROFESORASUL DE FIZICA KLAUS WERNER JOHANNIS LA REUNIUNEA DE 20 DE ANI A FOSTILOR SAI ELEVI DE LA LICEUL „SAMUEL VON BRUKENTHAL!”

2 sept.

Președintele Klaus Iohannis a participat, vineri, la Sibiu, la reuniunea ocazionată de împlinirea a 20 de ani de la absolvirea liceului de către foștii săi elevi de la Colegiul Național „Samuel von Brukenthal”, cărora le-a fost și diriginte.

„O reuniune plină de emoție astăzi, la Sibiu, cu foștii mei elevi de la Colegiul Național ‘Samuel von Brukenthal’, la 20 de ani de la absolvire. I-am revăzut cu același entuziasm ca în perioada în care le eram diriginte și ne-am adus aminte de momentele deosebite petrecute împreună”, scris Iohannis pe Facebook.

https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fklausiohannis%2Fvideos%2F1460738397346740%2F&show_text=0&width=560

El a precizat că a avut ocazia să cunoască această școală în multiple ipostaze.

„Am fost și elev, am fost și dascăl, am fost și primar și din poziția mea de președinte consider că e un privilegiu să particip la astfel de întâlniri. Sunt foarte bucuros că școala a reușit să țină un nivel foarte bun”, a spus Iohannis în discursul susținut cu această ocazie.

AGERPRES

CUM NE VINDEM ISTORIA PE DOUA PARALE!

2 sept.

Casele vechi boierești, adevărate bijuterii de arhitectură și încărcate de istorie, dau un aer special Bucureștiului, care este tot mai „atacat“ de clădirile de beton și sticlă.

În aceste case s-ar putea amenaja muzee private, centre culturale, galerii de artă, hoteluri sau ar putea fi sedii de ambasade. Unele dintre clădirile reprezentative ale Capitalei au fost retrocedate după mulți ani foștilor proprietari, timp în care gradul de degradare a avansat.

Renovarea lor, reparațiile și întreținerea depășesc puterea financiară a proprietarilor, care preferă acum să le vândă. Prețurile sunt exorbitante. Statul pare nepăsător că le va pierde, iar străinii sunt tot mai interesați să le cumpere. Riscul cel mare este ca aceste frumuseți să fie demolate, locul lor fiind luat de blocuri moderne, care stau ca un cui în talpa orașului vechi. Aceste case sunt scoase la vânzare publică de case de licitație sau chiar de avocații care i-au ajutat pe moștenitori să le obțină. Ministerul Culturii și Primăria Capitalei par dezinteresate de subiect.

Casa Ecaterinei Procopie Dumitrescu este încărcată de istorie

Este o reședință de lux cu superbe elemente arhitecturale, situată în zona istorică Armenească, la intersecția străzilor Logofăt Luca Stroici și Speranței. Tot aici s-a aflat prima locuință a lui Mihai Eminescu după sosirea în București.

De fapt, toată zona reprezintă un strop de istorie, pentru că aici, în secolul al XVII-lea, se forma mahalaua Armenească, alcătuită din ateliere meșteșugărești, prăvălii și cârciumi, toate frumos clădite în jurul Bisericii Armenești. Aici se aduceau mărfurile, bucatele și cultura etniei ce a dat numele zonei. Casa are 21 de camere, terasă interioară de vară și dispune de curte liberă de aproximativ 500 mp. Pe lângă parfumul specific al zonei, aspectul exterior de conac boieresc se împletește cu rafinamentul elementelor arhitecturale de la interior.

Începând de la pereții placați cu lemn masiv sculptat și tapetați cu mătase, la ușile și ferestrele monumentale până la vitraliile decorate cu blazoane, totul ne poartă în vremurile strălucite ale Bucureștiului din perioada Belle Epoque. Grădina din jurul casei, inundată în verdeață, cu fântână arteziană și foișor, îmbie la relaxare, aproape, dar în același timp departe de agitația metropolei. Valoarea casei este estimată între 3 și 3,5 milioane euro. Casa Ecaterinei Procopie Dumitrescu are și o mare valoare istorică. Ea a fost fiică de doctor, apoi soția lui Procopie Ioan Dumitrescu, fost jurist, politician român liberal și primar al Bucureștiului în perioadele aprilie 1901 – noiembrie 1902 și februarie 1910 – ianuarie 1911.

El a administrat Bucureștiul și în perioada Războiului de Independență, 1877-1878, când orașul nu a avut primar, locul său fiind luat de un ajutor de primar. Acesta a fost chiar Procopie I. Dumitrescu. A urmat studii în drept la Paris, iar din 1870 a și intrat în magistratură; după doar șase ani, el s-a dedicat carierei politice. La începutul activităţii sale, între 1876 şi 1877, a fost prefect al Poliției Capitalei.

Casa lui Gheorghe Hotăranu este scoasă la mezat

„La intersecția străzilor Vasile Lascăr cu Maria Rosetti se află imobilul care a adăpostit reședința și Farmacia Gheorghe Hotăranu. Imobilul, cu subsol, parter și trei etaje, a fost proiectat de arhitectul Stație Ciortan și construit de antreprenorul italian Ernesto Mazzolini, în anul 1925, fiind astăzi unul dintre ultimele exemple de imobile de locuit cu farmacie la parter din București. Imobilul prezintă elemente decorative originale care pot fi puse în legătură cu cele folosite de un alt celebru arhitect al stilului neoromânesc, Cristofi Cerchez: stâlpii balconului și ghivecele din ceramică smălțuită“, spune istoricul de artă Oana Marinache, în lucrarea „Cristofi Cerchez, un vechiu Arhitect din București“.

La interior, aproape toate elementele de mobilier și dotările farmaceutice, comandate și executate la Viena în anul 1925, s-au conservat impecabil. Când pășești înăuntru, senzația întoarcerii în timp, în farmacia interbelică, este copleșitoare. În laboratorul de la subsol, încă mai există rafturile cu eprubete, recipiente ceramice pictate cu înscrisul substanțelor pe care le conțineau. Sunt artefacte care pot fi expuse astăzi într-un muzeu, cum ar fi distilatorul original. Medicamentele erau preparate manual. Acestea mergeau mai întâi în dulapurile de la mezanin, pentru ca mai apoi să fie aranjate frumos pe etajerele cu geamuri din cristal și în sertarele de la parter.

Renumitul farmacist domnul Hotăranu locuia la etajele superioare ale clădirii, de unde administra treburile zilnice ale farmaciei. El a fost membru în Comisia chimico-farmaceutică de pe lângă Ministerul Sănătății și Ocrotirilor Sociale, membru al Colegiului General al Farmaciștilor și societar al Oficiului de Aprovizionare Farmaceutic. Veteran în războaiele României din 1913 și 1916-1918, cu grad de locotenent-colonel în retragere din 1945, a fost decorat cu Ordinul Avântul Țării și Ordinul Coroana României din 1926.

Casa a fost naţionalizată în 1949 și redobândită astăzi. Pentru arhitectura interioară și dacă edilii ar fi avut cultul conservării patrimoniului, casa ar fi putut rivaliza cu Muzeul Farmaciei din Sibiu. Casa cu farmacie Hotăranu dispune de spații comerciale la subsol, parter, mezanin și etajul 1, în suprafață totală utilă de 247 mp și de încă 168 mp de spații cu potențială destinație de birouri sau locuință. Viitorul proprietar al celei mai vechi farmacii cu laborator din București nu va deține doar un „imobil“, ci va fi posesorul celui mai reprezentativ monument al istoriei farmaceuticii românești. Casa este licitată cu preț de pornire un milion de euro.

Casa de tip farmacie

Cu aproape două milioane de euro poate fi cumpărată casa generalului Constantin D. Nicolescu, din strada Știrbei Vodă, lângă Cișmigiu. Prețul de pornire este de 1.590.000 euro. Casa a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea și a aparținut generalului Nicolescu, fost comandant militar al Bucureștiului în vremea Regelui Mihai și un important luptător împotriva comunismului. El a fost și secretar general în Ministerul Apărării și fost disident în Mișcarea Națională de Rezistență împotriva comunismului. Casa a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea și este amplasată în zona istorică Cișmigiu, la aproximativ 300 m de parc. Camerele mari și luminoase, cu dispunere circulară, prevăzute cu arcade și coloane impozante, redau noblețea anilor sfârșitului de secol XIX și început de secol XX. Printr-un proces conștiincios de restaurare, poate redeveni o reședință nobilă, pentru oameni cu stil. Valoarea imobilului este estimată între 1,6 și 1,8 milioane euro.

Strada care și-a luat numele după frumusețea caselor

Strada Frumoasă și-a luat numele de la Palatul lui Grigore Cantacuzino (astăzi, Muzeul Național „George Enescu“), numit în acea perioadă Casa Frumoasă. Strada cu același nume și-a respectat blazonul, fiind ocupată de o serie de imobile impresionante. Astăzi, alături de cocheta casă se găsesc numeroase construcții monument istoric, reprezentative pentru patrimoniul cultural local. Imobilul a fost ridicat în 1910, iar acum este estimat între 1,2 și 1,5 milioane euro.

Singurul imobil reabilitat

Casa dr. Dobrovici din B-dul Lascăr Catargiu, nr. 40, a fost naţionalizată în anii comunismului şi compartimentată în mai multe apartamente. După 1990, casa a fost readusă la forma iniţială. În 2008 a fost transformată în Casa Frumoasă, un magazin multibrand, destinat în exclusivitate vestimentaţiei de lux.

În perioada 2008-2009, casa a fost complet renovată, toate elementele decorative, împreună cu suprafeţele din cărămidă aparentă, fiind minuţios curăţate şi tratate cu materiale de protecţie de înaltă calitate. Lucrările din interior au vizat doar partea de finisaje, păstrându-se astfel compartimentarea iniţială şi estetica generală a casei. Până şi introducerea liftului s-a făcut fără compromisuri, acesta amenajându-se, cu ajutorul unei noi structuri metalice, în locul vechilor băi, care erau dispuse pe aceeaşi direcţie la toate nivelurile.

Identitatea interiorului era dată în mare parte de elementele decorative din lemn. Balustrade frumos sculptate, tocuri masive de uşi, grinzi cu ornamente discrete, toate au fost păstrate şi recondiţionate din dorinţa de a păstra spiritul amenajării semnate în urmă cu aproape un veac. La fel s-a întâmplat şi cu elementele de feronerie sau cu detaliile sculptate în piatră.
Prețul de pornire este de 3,5 milioane euro.

Vila Vasile Grigorescu

Casa brâncovenească dr. Vasile Grigorescu se află pe strada Paris, în zona Piața Victoriei – Dorobanți, numită „capitale“, de la numele străzilor. Este un cartier select, cu multe case foarte bine conservate și restaurate, construite cu precădere în perioada interbelică.

Ridicată cu scopul de a găzdui mai ales ambasade și reședințe de ambasadori, zona „capitalelor“ are un aer elitist. Toți cei care doreau să-și înalțe o casă în această zonă au fost nevoiți să respecte niște reguli stricte, printre care aceea că înălțimea clădirii nu trebuia să depășească 13 m. Dr. Vasile Grigorescu a fost un erudit de o vastă cultură și un talentat scriitor, de sub condeiul său ieșind nuvele, versuri, memorii, comedii și un celebru eseu al epocii despre libertatea presei. El a cumpărat terenul pe care și-a clădit frumoasa vilă în 1926 și a obținut autorizația de construire în 1931. Un an mai târziu, în 1932, casa a fost terminată. Pentru a-i da o dublă utilitate, de reședință și de cabinet/farmacie, vila a fost proiectată cu două spații relativ independente, unul cu acces direct din stradă, pentru clienți, și altul cu acces separat din curte, pentru reședință, dar unite prin două scări interioare. Stilul arhitectural brâncovenesc al vilei este evidențiat de arcadele elegante ale ferestrelor și mai ales de balconul cu arcade, specific acestui stil.

Naționalizată de comuniști în anii ’50, vila a reintrat în posesia moștenitorilor în anii 2000, fiind ulterior consolidată, restaurată și pusă în adevărata ei valoare. Valoarea estimată a casei este între 1,7 și 2 milioane euro.

Palatul Chrissoveloni-Cantacuzino

Clădirea din strada G-ral Constantin Budişteanu, nr. 15, situată în apropierea Căii Victoriei. Catedrala „Sfântul Iosif“, Palatul Știrbei, Muzeul Colecțiilor, Ateneul Român și Muzeul Național de Artă al României sunt câteva dintre reperele cultural-turistice ale Bucureștiului aflate în proximitatea Palatului Chrissoveloni-Cantacuzino. Amplasat pe un teren generos, de peste 2.000 mp, și cu o deschidere la stradă de 41 metri liniari, având compartimentările interioare bine structurate, Palatul Chrissoveloni-Cantacuzino se pretează la multiple funcțiuni: hotel, birouri, centru de evenimente, clinică medicală, spital, școală sau muzeu. Palatul a fost construit la sfârșitul secolului al XIX-lea, la comanda marilor bancheri de origine greacă Chrissoveloni, în stil eclectic de influență franceză. La începutul secolului al XX-lea, acesta a fost vândut familiei Cantacuzino, cu adânci rădăcini bizantine și una dintre cele mai bogate familii din România la acea vreme. Imobilul este înscris pe Lista Monumentelor Istorice și are nevoie de reabilitare/restaurare, ceea ce poate face obiectul unui proiect în cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020, pe axa dedicată „Conservării, protejării, promovării și dezvoltării patrimoniului natural şi cultural“, în care cota de finanțare nerambursabilă din partea UE este de 80%. Valoarea estimată a clădirii este de 3,5 milioane euro.

Casa Istrate Micescu

Pe lângă palatul din Cişmigiu, Casa Istrate Micescu, au trecut de-a lungul timpului milioane de oameni. Pe strada Zalomit, nr. 12, de lângă Cișmigiu, a funcționat până anul trecut Biblioteca Pedagogică, deși exista o sentință definitivă de retrocedare dată cu 8 ani înainte. Casa Istrate Micescu a „scăpat“ de rigorile comuniste, dar nu şi de distrugerile lăsate de funcţionarii români, care au ştiut să devasteze totul în urma lor, să smulgă prizele din pereţi, precum şi becurile. Casa este de o frumuseţe rară, dar trebuie renovată, degradarea fiind estimată la 60%. Casa Istrate Micescu din strada Zalomit este scoasă la vânzare de cele patru moștenitoare. Nici avocaţii nu ştiu cum să o încadreze mai bine: casă boierească sau palat? Numai terenul de 1.800 mp valorează, la preţul pieţei, circa 3 milioane euro, iar dacă se pune la socoteală şi imobilul, potenţialii cumpărători ar trebui să deţină circa 5 milioane euro. Nimeni nu ştie cum de a scăpat casa să nu a fie inclusă în patrimoniul naţional, dar este monument istoric reprezentativ, categoria B. Adevărat conac boieresc, de dimensiuni rar întâlnite la o casă de oraş, edificiul a fost construit în 1907 de familia Arion, de la care avea să o cumpere, 20 de ani mai târziu, Istrate Micescu. Acesta a transformat-o radical în anii 1928-1929, când a fost prevăzută cu o poartă monumentală, iar în interior au fost amenajate saloane în stil Louis al XIV-lea şi Louis Philippe, casa fiind construită ca să adăpostească o vastă bibliotecă și o sală de lectură. În momentul arestării sale, casa a fost vandalizată, iar o parte a bibliotecii, arsă pe peluza Grădinii Cişmigiu. Casa are 60 de camere şi toate utilităţile necesare. Timp de jumătate de secol, aici a funcţionat Biblioteca Pedagogică. Istrate Micescu a fost considerat un maestru al baroului interbelic, era parlamentar liberal şi mare iubitor de carte! Familia sa este descendentă a unui căpitan al lui Mihai Viteazu şi a stăpânit moşiile Ciumeşti şi Miceşti. Studiile strălucite de litere şi de drept l-au făcut să câştige catedra de Drept Civil de la Facultatea din Iaşi, la un concurs în care l-a învins pe Nicolae Titulescu.

Obligațiile proprietarilor

În Capitală, au mai fost case de patrimoniu care au fost dărâmate de noii proprietari. Principalii vinovați sunt instituțiile statului, care sunt indiferente față de evoluția ulterioară vânzării acestor imobile. Orice proprietar al unei locuințe de patrimoniu are anumite obligații legale față de monumentul istoric, care țin de conservarea și consolidarea acestuia. Actul normativ care reglementează monumentele istorice este Legea 422 din 18 iunie 2001, modificată și republicată. Legea definește monumentele istorice ca bunuri imobile, construcții și terenuri situate pe teritoriul României, semnificative pentru istoria, cultura și civilizația națională și universală. Ministerul Culturii și Cultelor este principala autoritate implicată în protecția monumentelor, dar un coparticipant important este și administrația locală, care dezvoltă Planurile Urbanistice Zonale (PUZ-urile). Monumentele istorice se împart în doua categorii: în grupa A – monumentele istorice de valoare națională și universală, iar în grupa B – monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local. Clasarea monumentelor istorice în grupe se face prin ordin al Ministrului Culturii și Cultelor, la propunerea Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice.

Regulile pentru proprietarii posesori de monumente istorice sunt prevăzute la art. 38 al Legii 422. Ei au obligația să:

• obțină avizele legale pentru toate intervențiile;
• asigure efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, precum și a oricăror altor lucrări numai de către persoane fizice sau juridice atestate în acest sens și să prevadă în contracte condițiile și termenele de execuție;
• să permită montarea și să întrețină însemnul și sigla „Monument istoric“;
• sa asigure accesul specialiștilor ca să constate starea de conservare sau pentru efectuarea de cercetări, inclusiv arheologice, de expertizare a monumentelor istorice;
• să asigure paza monumentelor istorice și să ia măsuri pentru apărarea împotriva incendiilor;
• să întrețină, să folosească și să exploateze imobilul în condițiile legii.

Proprietarii care intenționează să vândă monumente istorice transmit serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Patrimoniului Național înștiințarea privind intenția de vânzare, însoțită de documentația stabilită prin ordin al Ministrului Culturii. Practica arată că tocmai instituțiile statului nu au respectat prevederile legale, lăsând casele să se degradeze constant.

Dreptul de preemțiune

La solicitarea Cotidianul, directorul Direcției pentru Cultură a Municipiului București, Dragoș Frăsineanu, nu a răspuns la întrebarea: Ce intenționează să facă Primăria Capitalei în cazul caselor de patrimoniu local, mai ales că are drept de preemțiune la vânzarea lor?

MARIA SARAPOVA MERGE CEAS LA MARELE SLAM U.S.OPEN!

2 sept.

Imagine similară

 

Maria Șarapova s-a calificat în optimile de finală de la US Open.

Șarapova a eliminat-o pe Sofia Kenin în două seturi, 7-5, 6-2, la capătul unui meci care a durat o oră și 44 de minute, potrivit gsp.ro

Rusoaica este la primul meci câștigat în minimum de seturi la această ediție de la US Open, după ce în primele două runde s-a impus cu 2-1 în meciurile cu Simona Halep și Timea Baboș

În meciul următor, Șarapova o va întâlni pe Anastasija Sevastova (17 WTA). Cele două nu s-au mai întâlnit până acum în circuitul WTA.

Maria Șarapova este la prima participare la un turneu de Mare Șlem după ce i s-a încheiat suspendarea de 15 pentru dopaj. Organizatorii turneului american i-au acordat Șarapovei un wild-card.

CAZUL BARBATULUI CARE NU VORBEA UNGURESTE.KAUFLAND ODERHEIU SECUIESC AMENDATA!

2 sept.

Comisariatul Regional Brașov al ANPC s-a autosesizat în cazul bărbatului care ar fi fost refuzat de o vânzătoare a hipermarketului Kaufland din Odorheiu Secuiesc, care nu ar fi vrut să-l servească pentru că nu vorbea limba maghiară.

Comisarul Sorin Susanu a declarat pentru România Liberă că nu a fost un accident, ci o practică, de aceea a luat această măsură.

Comisariatul s-a autosesizat după ce pe reţelele de socializare a apărut o postare cu un bărbat care susţine că a fost refuzat de o vânzătoare la Odorheiu Secuiesc, pentru că nu vorbea limba maghiară.

Bărbatul merge la respectivul hipermarket și cere o porție de mici, în limba română. Apoi, acesta susține că vânzătoarea îl injură în limba maghiară. În momentul în care îi cere socoteală, femeia îi dă banii înapoi și refuză să îl servească.

”De ce nu mă serviți, pentru că sunt român?”, a întrebat bărbatul, care, în pofida insistențelor, a trebuit să plece cu mâna goală.

”După apariţia în mediul online a respectivului filmuleţ, comisarii OPC au fost în control şi au avut parte de acelaşi tratament. Au cerut produse în limba română şi nu au fost serviţi. Pentru această abatere, agentul economic a fost sancţionat astăzi (vineri – n.r.) cu suma de 10.000 de lei. Din păcate, nu este un caz singular şi au fost constatate astfel de abateri la mai mulţi agenţi economici din această zonă”, a precizat comisarul-şef Sorin Susanu.

Comisarul a mai spus că, în 2015, hipermarket-ul a mai fost amendat cu 5.000 de lei pentru că reclamele și pliantele erau exclusiv în limba maghiară.

Într-un comunicat oficial, Kaufland România preciza că incidentul s-ar fi petrecut înaintea de începerea programului și că bărbatul ar fi venit de 3 ori la angajată până la inceperea programului.

Comunicatul integral

”Cu privire la cazul care a avut loc în Odorheiu Secuiesc, în data de 31 august 2017, compania Kaufland România transmite următoarele precizări:

Regretăm atitudinea angajatei din cadrul magazinului din Odorheiu Secuiesc. Este un comportament de care ne dezicem, Kaufland având o serie de principii care pun respectul față de clienți și amabilitatea pe primul loc.

Vă asigurăm că, potrivit procedurilor interne ale companiei, am demarat deja o investigație și vom lua toate măsurile pentru a evita pe viitor astfel de situații, inclusiv introducerea cursurilor de limba română. Subliniem că, potrivit legii, eventualele măsuri care vor fi decise vor fi confidențiale, deoarece țin de relația angajat-angajator, respectând astfel dreptul la viața privată.

În acest moment, ca urmare a primelor noastre investigații, venim cu o serie de precizări care să contureze contextul în care s-a realizat filmarea.

La ora la care a avut loc discuția filmată la punctul Grill (9:47), programul de lucru cu clienții nu începuse încă, angajata fiind implicată în sarcinile obișnuite de pregătire pentru deschiderea oficială de la ora 10.00. Din acest motiv, casa de marcat nu era încă operațională, iar aceasta nu a putut încheia procedura de încasare, neputând servi astfel clientul și restituindu-i suma.

De asemenea, din imaginile surprinse de camerele de supraveghere din parcare, reiese că autorului filmului i s-a comunicat orarul de funcționare în prealabil.

Acesta a venit la punctul Grill într-un interval de 16 minute de trei ori, înainte de începerea programului, în intervalul 9:31 – 9.47, purtând discuții cu angajata.

Încă de la prima vizită, care a durat aproximativ un minut (de la ora 9:31:25 până la ora 9:32:27), clientului i s-a comunicat că programul de lucru nu începuse încă la acea oră și din acest motiv nu putea fi servit. Cu toate acesta, el a revenit a doua oară la ora 9.37 și apoi a treia oară la ora 9.47, când a pornit camera de filmat, înregistrând o reacție ca urmare a unor interacțiuni anterioare.

Autorul filmului a omis să precizeze ca filmarea dată publicității este în fapt a treia discuție cu angajata noastră.

Cu toate acestea, nu tolerăm un astfel de comportament în relația cu un client în niciunul din magazinele noastre din țară, indiferent de regiune și vom lua măsuri conform regulamentului intern.”

USI DESCHISE PENTRU LIBERALII DIN VECHIUL PNL!

2 sept.

Chiar în ziua cînd Parlamentul şi-a reluat lucrările, ALDE anunţă într-un comunicat trimis redacţiei noastre că formaţiunea condusă Călin Popescu Tăriceanu este deschisă pentru a primi în rîndurile ei orice membru al PNL care este nemulţumit de „strategia actualei conduceri” a PNL.

Acest apel vine exact în momentul în care PNL anunţase că în această sesiune de toamnă Guvernul PSD-ALDE va fi supus unei campanii dure de moţiuni simple ce vor culmina cu o moţiune de cenzură prin care se urmăreşte căderea acestuia şi schimbarea majorităţii parlamentare.

ALDE consideră că în ultimii ani PNL a încurajat mai degrabă acţiunile instituţiilor de forţă decît drepturile românilor, cu trimitere directă la reacţia PNL faţă de proiectul ministrului Justiţiei Tudorel Toader de modificare a legilor penale.

Comunicatul ALDE este semnat de deputatul Ion Cupă, vicepreşedinte ALDE şi conţine invitaţia explicită către membrii PNL, atît cei din Parlament, cît şi cei din teritoriu de a se înscrie în partidul condus de Tăriceanu.

Iată textul integral al comunicatului ALDE:

Preocuparea unor parlamentari ai PNL dar și a altor reprezentanți naționali și locali ai săi față de degringolada din acest partid este legitimă. Înțelegem că sunt membri PNL care nu mai acceptă decuplarea partidului de la valori și practici liberale și care nu sunt de acord cu strategia actualei conduceri, de incendiere a tot ceea ce vine din partea guvernului.

PNL și-a pierdut caracteristicile liberale, iar în ultimii ani a fost partidul care a aplaudat și încurajat acțiunile instituțiilor de forță. Este limpede că acest partid devine tot mai mult o formațiune politică pusă în slujba unui grup de oameni, care apără mai degrabă instituțiile de forță decât drepturile românilor.

Avem semnale că sunt reprezentanți ai PNL, parlamentari și neparlamentari care doresc să facă o opțiune individuală de apropiere de ALDE. Vom vedea în perioada imediat următoare dacă aceste semnale se vor confirma în acțiuni concrete”.

Sesiunea palamentară începe astăzi şi se anunţă declanşarea unor serii de acţiuni atît din partea Puterii, cît şi din partea Opoziţiei care vor anima spectaculos această toamnă politică.

PLANUL MASONERIEI GERMANIEI A REUSIT:KLAUS WERNER JOHANNIS ESTE OMUL IMPUS DE ACEASTA OCULTA ORGANIZATIE PENTRU DESTABILIZAREA ROMANIEI!

2 sept.

Imagini pentru IOHANNIS,MASONERIA ,POZE

 

Aruncarea lui Werner Klaus Johannis catre Presedintia Romaniei reprezinta un plan bine stabilit, de sfartecare si ingenunchere a tarii noastre de catre masoneria germana.  Evolutia lui Werner Klaus Johannis a fost din plin monitorizata de serviciile de informatii, insa acestea nu au spus niciodata ca prin acest sas masoneria germana isi propune sa influenteze si sa controleze principalele institutii de decizie nationale si internationale de la noi.

Cele ce le veti citi in continuare au la baza un amplu documentar, efectuat pe baza tuturor investigatiilor efectuate pe tema de lagatura dintre Iohannis si masonerie, din mai multe surse, unele fiind investigatii proprii ale Ziuanews, in legatura cu Cancelaria Germaniei si cu legaturile dintre aceasta si PDL, publicate de ziarul nostru, ca si legaturile cu Forumul German, cu evanghelismul german, Fundatia Adenauer, Centrul Economic German. Alte texte apar pe Internet si sunt dezvaluiri ale Ziarului de Sibiu, altele apartin publicatiei Ziaristi Online, sau texte ale unor jurnalisti independenti ca Ovidiu Zara, sau Marius Sălăjean, dar si altii, lista investgatorilor acestui caz fiind destul de lunga.

Ei bine, una dintre activitatile secrete ale masoneriei germane este dezagregarea teritoriala si economica a Romaniei, lucru care s-a vazut in ultimii 25 de ani. Dar haideti sa vedem legatura lui Werner Klaus Johannis cu masoneria germana. Dupa instalarea primarului sas Werner Klaus Johannis la carmuirea orasului Sibiu, masoneria germana a devenit tot mai virulenta, gasind in persoana primarului o adevarata coloana a V-a pentru promovarea intereselor de dominare si control.

Johannis a fost sprijinit in activitatea sa de lideri si afaceristi de marca din Sibiu, care au capatat pozitii importante pe harta puterii fiind catalogati drept principalii „sateliti” ai Clubului Economic German. Printre acestia au aparut in centru atentiei masonilor si Steffan Mildner, coordonatorul biroului de consultanta romano-germana GTZ din Sibiu, al carui nume a fost conectat la ramificatiile afacerii retrocedarilor din centrul istoric al Sibiului catre Consistoriul Evanghelic German.

Motivatia masonica a acestui gest o reprezinta faptul ca de numele GTZ se afla legat importanti finantatori care isi desfasoara activitatea in cadrul Ministerului Federal de Interne German, in interiorul caruia activeaza importanti lideri masonici in frunte cu Otto Schilly. Alaturi de acesta pe harta puterii masonice sibiene si-a facut incet loc Steffan Johannes Max Braune, numarul doi in cadrul Aliantei PNL-PD Sibiu si aflat in structura de conducere a Clubului Economic German. A fost propulsat in prim plan ca urmare a finantarilor masive acordate actualei puteri sibiene, prin verigile afacerii Titan Trade, precum si prin influentarea unor centre locale de putere, precum Consiliul Local, in presoana Otiliei Man.

Cel mai recent membru al filierei germane il constituie Andreas Huber, care „pastoreste” afacerile reprezentantei germane Opel la Sibiu, si pe care Werner Klaus Johannis l-a cununat in cursul lunii august, creandu-i partie pentru a accede in cercul de elita al Clubului Economic German. Paradoxal este faptul ca cel care a netezit terenul pentru proliferarea masonilor germani mai sus mentionati in Sibiu nu este de origine germanica, ci este un roman: Crin Andanut, de profesie economist. Increngaturile propulsarii lui Crin Andanut ca si capat de pod al masoneriei de sorginte germanica se regaseste in anul 1993. Pe atunci cel in cauza era sef de cabinat la Fundatia Romano-Germana si avea in vizor ca in functia de director al institutiei mai sus mentionate sa fie promovat un om care sa faca jocurile masoneriei.

Speculand o presupusa relatie de concubinaj intre directorul fundatiei din acel moment si secretara acestuia, Crin Andanut s-a trezit peste noapte in functia suprema de decizia a fundatiei mai sus mentionate. Pe aceasta cale, si-a castigat increderea masonilor si a dat frau liber patrunderii in Sibiu a masoneriei germane, facand interventii ca, prin influenta sa, pionul german GTZ sa aiba sediul in buricul orasului, pe strada Avram Iancu. Intalnirile masonilor germani au ajuns astfel sa aiba loc la ceas de taina in crama Mildcosib, care apartine aceluiasi Steffan Mildner de la GTZ si in cadrul careia isi expun ideile de sorginte masonica persoane precum: Werner Klaus Johannis si arhitectul sef Szabolts Guttmann.

Susţinerea largă din partea partidelor politice pentru Klaus Iohannis se datorează faptului că este membru al Masoneriei. De fapt, asistăm la un război între Masonerie, ce suţine opoziţia şi pe primarul Sibiului pe de o parte, şi Traian Băsescu, omul fostei Securităţi, pe de altă parte. Klaus Iohannis nu este un sfânt paraşutat din Sibiu, ci un om implicat în afaceri locale şi transnaţionale sub oblăduirea unor personalităţi puternice ale masoneriei române.

Nicolae Nan, Ioan Berghezan, Ioan Tuşinean sunt nume intrate în rândul masoneriei sibiene. „Frăţie” despre care mai toată lumea vorbeşte cu, cel mult, „am auzit că…” a împânzit mai toate mediile de conducere ale judeţului. Mai nou, la Sibiu a pătruns puternic şi masoneria germană – Andreas Huber şi Steffan Mildner sunt două exemple de acest fel.

Primul nume apărut în urma investigaţiilor efectuate de Ziarul de Sibiu a fost cel al liderului politic, Nicolae Nan, care pe bună dreptate şi-a însuşit titulatura de „Naş” al lumii afacerilor sibiene şi care a intrat în vizorul masonilor în perioada 1990-1991, datorită potenţialului relaţional de care dispunea. Masoneria l-a luat în colimator nu pentru persoana sa, ci pentru lanţul de legături prin alianţă pe care le-a cultivat de-a lungul timpului. Filiera oamenilor pe care acesta i-a recomandat în masonerie este una vastă şi este fundamentată pe principiul puterii. Primul a fost Dan Nanu, consilier local, pe care „Naşul” Nicu Nan l-a cununat anterior, şi care a reprezentat un argument decisiv.

În această direcţie, sprijinul acordat lui Dan Nanu a venit datorită faptului că fratele său, Florin Nanu, este procuror, iar tentaculele acestuia se întind până la instituţiile centrale ale magistraturii din Bucureşti. De asemenea, o altă susţinere a fraţilor Nanu pentru masonerie a venit din partea procurorului Silaghi, care a întărit recomandarea făcută de Nan. A doua proptea recomandată de Naşul Nan pentru masonerie este Ioan Tuşineanu de la SC Construcţii SA. A intrat în vizorul masonilor datorită faptului că a pornit de jos, de la mătură, ca simpul funcţionar în primărie, atrăgând atenţia asupra influenţei masive pe care acesta o exercita la nivelul judeţului, în cadrul afacerilor cu licitaţii.

Senatorul Nicolae Neagu nu putea scăpa tentaculelor masonice, datorită faptului că, din 1990 încoace, el însuşi şi-a cultivat relaţia cu Naşul Nan prin afacerile derulate la nivelul judeţului, calul Troian fiind Metalcar SA, ale cărei afaceri au fost gestionate de acesta direct până în anul 2004 şi apoi din umbră, după ce acesta a devenit parlamentar de Sibiu. De menţionat faptul că senatorul Neagu a fost acceptat în ultimul val masonic de la Sibiu.

Conexiunile masoneriei sibiene cuprind însă şi membrii ai fostului partid de guvernământ – Ioan Cindrea, omnipotentul politician al PSD, a ajuns în vizorul masoneriei încă din vremea în care organizaţia judeţeană a acestui partid era condusă de controversatul Francisc Tobă, care a avut un rol aparte în timpul evenimentelor din decembrie 1989, de la Sibiu. După momentul postrevoluţionar, începătorul Ioan Cindrea în ale politicii nu s-a expus în primul plan al politicii sibiene, ci a ştiut să stea în umbra lui Tobă, dar având totuşi abilitatea de a-şi dezvolta relaţii la Bucureşti în cadrul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale.

Acesta a fost momentul culminant al carierei politice a lui Ioan Cindrea care a atras atanţia liderilor masonici actuali, fiind catalogat dreptul unul dintre cei care au ajuns să stăpânească şi să folosească arsenalul de semne şi ritualuri masonice în cadrul întâlnirilor. Constantin Morar, fost preşedinte al Consililui Judeţean Sibiu a ajuns ţinta masonilor datorită faptului că era caracterizat un fidel susţinător al principiilor masonice, printre care dirijarea intereselor judeţului către aceste cauze masonice – atragerea investitorilor din străinătate, investiţii în domenii preferenţiale care să aducă profit imediat – au constituit punctul major.

Un alt nume impus în galeria masonilor locali este Ioan Beghezan, procuror-inspector în cadrul Curţii de Apel Alba. În perioada în care acesta a ajuns în atenţia masonilor, Ioan Beghezan îşi căpătase deja reputaţia unui om care şi-a demonstrat capabilitatea de a-şi întinde tentaculele până la instituţiile decizionale de la Bucureşti, printre care cele cu puterea cea mai mare erau: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi chiar instituţia Procurorului General al României.

Aceleaşi relaţii de rudenie prin alianţă s-au făcut cunoscute şi în cazul procurorului Ioan Beghezan în cadrul masoneriei, acesta recomandându-l pe procurorul Mănicuţ, originar din Poiana Sibiului, datorită potenţialului financiar pe care îl avea acesta. La rândul lui, procurorul Mânicuţ se află în relaţii apropiate cu Ioan Ghişe, actualul proprietar al lanţului de afaceri Ana Oil, care şi-a întins plapuma afacerilor peste zone importante de afaceri din Sibiu şi Mureş. Element notabil, procurorul Berghezan este naşul procurorului Mănicuţ, ca şi în cazul lui Nan, relaţia de rudenie prin alianţă având o pondere importantă pentru segmentul masonic.

Întâlnirile masonilor germani au ajuns astfel să aibă loc la ceas de taină în crama Mildcosib, care aparţine aceluiaşi Steffan Mildner de la GTZ şi în cadrul căreia îşi expun ideile de sorginte masonică persoane precum: Klaus Johannis şi arhitectul şef Szabolts Guttmann. Acesta din urmă a ajuns să atragă atenţia masonilor ca urmare a faptului că soţia sa, având o funcţie ascunsă în cadrul firmei Arhigraf, care aparţine arhitectului Valeriu Grigorov, a ajuns să aibă în anul 2004, un profit de peste 1 miliard de lei.

Anterior, Mildner a ţinut să precizeze destinaţia clară a afacerii Mildcosib. „Societatea MILDCOSIB este afacerea mea personală care nu are nici o legătură cu proiectul GTZ. Este vorba de o societate cu profil vinicol, iar orice profit obţinut din aceasta este folosit pentru derularea unor proiecte sociale.Milcosib nu are nici un rol comercial în proiectul GTZ. Pentru o perioadă scurtă de timp de circa doi ani a existat o implicare a Mildcosib pentru proiectul privind contractatele manageriale cu experţi locali. Acesta a fost un sprijin total ne-economic astfel încât sumele plătite au fost una câte una rambursate către GTZ. Nu a existat nici un cent de profit. Cu alte cuvinte nu am un al doilea venit rezultat din derularea afacerilor MILDCOSIB”.

„Organigrama” de funcţionare a masoneriei reprezintă un aspect ascuns ochiului public, asupra căruia vom insista în cele ce urmează. Structura de putere a masonilor se bazează pe ranguri ierarhizate, în care membrul situat la un anumit nivel ierarhic nu-şi cunoaşte decât şeful de pe nivelul imediat superior, în genere acesta fiind cel care l-a recomandat şi susţinut pentru a accede în masonerie.

Înainte de a fi propulsat în structurile masonice, persoana respectivă se află în studiu pe o durată de cel puţin trei ani, timp în care sunt testate o serie de calităţi precum: potenţialul de putere al relaţiilor la vârf pe care le deţine, influenţarea deciziilor la nivel înalt prin funcţia pe care o are. Alături de acestea, sunt vizat şi anumite tare de personalitate, fiind luate în colimator persoanele avide de putere, dornice de funcţii şi poziţii sociale de conducere. După cei trei ani de supervizare a ucenicului,”protectorul” lansează verigii imediat superior propunerea de a accede în rândurile masoneriei, după care depune un jurământ de credinţă care să ateste în esenţă obedienţa faţă de principiile organizaţiei.

Activitatea masonică la nivel global a ajuns să fie monitorizată de capii serviciilor secrete. În perioada în care Radu Timofte, actualul director al SRI, deţinea funcţia de vicepreşedinte al comisiei de apărare al Senatului, acesta a supervizat activitatea grupărilor masonice. De pe aceste poziţii, a dezvăluit că „masoneria îşi propune să influenţeze şi să controleze principalele instituţii de decizie naţionale şi internaţionale. Se vorbeşte tot mai des şi se scrie tot mai mult de faptul că această organizaţie are ca scop şi adesea chiar reuşeşte să deţină controlul în domeniu economic, politic, cultural şi mai nou militar. Nu cred că se ştie prea mult despre masonerie, aceasta fiind o organizaţie destul de complexă despre care nici măcar membrii supuşi nu ştiu acest lucru. Dacă se ştie câte ceva, se ştie din ceea ce s-a deconspirat până acum prin publicarea unor documente secrete (protocoale, scrisori). Aceste documente au fost receptate negativ de liderii masonici, deoarece ar fi fost de preferat ca cei care au vorbit să nu încalce jurământul, iar activităţile secrete să nu fie cunoscute decât de un grup foarte restrâns. Celorlalţi mai mici nu le sunt prezentate adevăratele intenţii ale masoneriei, acestea fiind simple unelte care doar cred sau îşi imaginează că ştiu câte ceva”.

Scopul vizat de liderii masonici locali este unul singular şi poate fi sintetizat sub formula dominaţiei şi controlului „de cadavru” al centrelor decizionale, care s-au impus în domeniile menţionate. Arsenalul masonic utilizat este diversificat, de la relaţiile de rudenie prin alianţă şi până la încrengăturile conexiunilor de comandă şi control al instituţiilor care vizează subordonarea nucleelor de putere ale acestora. În colimator se află afacerişti notorii, politicieni de marcă şi justiţiabili care deţin pârghile deciziei.

Primarul Klaus Johannis face el insusi parte din clubul Lions Sibiu si a fost chiar presedintele acestuia, intre anii 2004-2005. Din cele doua cluburi sibiene mai fac parte omul de afaceri Ilie Vonica, directorul DSP Ioan Manitiu, deputatul Mircea Cazan si sotia sa, Adriana, fostul rector al ULBS, Dumitru Ciocoi Pop, medicul pediatru Mihai Neamtu, patronul societatii Geiger – care a castigat multe dintre contractele cu primaria Sibiu – Gheorghe Geiger, fostul prefect Ilie Mitea, dar si actualul prefect, Constantin Trihenea, presedintele Consiliului Judetean, Martin Bottesch si multi alti oameni cu influenta in Sibiu.

In continuare, prezentam, conform unei investigatii Ziuanews, legaturile PDL cu cancelaria lui Merkel, din care o sa rezulte foarte clar de ce a ajuns Klaus Iohannis varful de lance al aliantei PNL-PDL si de ce a fost propus la presedintia Romaniei. O sa regasiti nume foarte cunoscute, care au facut „suveica” pe la toate partidele.

Noul Reich, alimentat financiar prin două fundații germane, s-a extins de-a lungul Europei, înrobind instituțiile naționale intereselor de partid, manipulând opinia publică și transformând contribuțiile europene în daruri portocalii, cu destinatari înregimentați politic. Cu toate că reprezintă o infracțiune la Legea partidelor politice, organizațiile străine au stimulat financiar puternic partidul lui Băsescu și politica democrată în România, inițiind apoi scenarii pseudopolitice de luptă pentru apărarea democrației, în scopul anihilării socialiștilor aflați, în prezent, în aproape toată Europa, în opoziție.

ZIUAnews vă arată o schemă incredibilă, care demonstrează că cei mai mulți dintre membrii de bază ai PDL sunt conectaţi la banii şi relaţiile neoprotestanţilor. Sumele de bani şi puterea de a influenţa luarea unor decizii, atât în interiorul PDL-ului, cât mai ales în afara lui, le sunt date parlamentarilor penticostali sau celor care aspiră la statutul de parlamentar, de organizaţiile neoprotestante puternice din SUA. Întregul PDL este împânzit de neoprotestanţi care se folosesc de această confesiune pentru a accede la funcţii, la bani, la influenţă.

Deşi sunt extrem de puţini oamenii politici care recunosc deschis apartenenţa lor la neoprotestantism, temându-se că, într-o ţară majoritar ortodoxă, acest lucru i-ar prejudicia la vot, ZIUAnews vă arată legăturile mai marilor PDL cu diverse culte neoprotestante, dar şi beneficiile pe care oamenii politici le-au obţinut de pe urma acestei apartenenţe ţinute secretă.

În urma alegerilor din 2008, au fost votaţi doar şapte parlamentari evanghelici, baptişti şi penticostali, toţi făcând parte din Partidul Democrat Liberal: Lucian Riviş Tipei (Arad), Nicolae Jolţa (Bihor), Orest Onofrei (Suceava), Mircea Lubanovici (Diaspora), Gheorghe David (Timiş) Marius Dugulescu (Timiş) și Iosif Veniamin Blaga (Hunedoara). Realitatea însă a fost alta.

Nucleul neoprotestanţilor din PDL începe cu fostul premier Emil Boc, care este penticostal, la fel ca și fostul primar de Cluj-Napoca, Sorin Apostu, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, Alin Tișe, deputatul Daniel Buda, fostul președinte al Consiliului Județean Bihor, Radu Țîrle. Deputatul Lucian Tipei este chiar fiul pastorului Pavel Tipei, șeful Cultului Penticostal din România, prieten la cataramă cu primarul Aradului, Gheorghe Falcă, şi acesta, dar şi socrul său, Gheorghe Seculici, fiind apropiaţi de penticostali.

Emil Boc a negat că este penticostal, însă a omis un detaliu: cei 300.000 de dolari luaţi de la pocăiţi. Conform Primăriei Cluj-Napoca, „Emil Boc a salutat finalizarea, la 8 octombrie a.c., a demersurilor comunității române penticostale din zona Chicago, inclusiv a Bisericii Philadelphia, legate de colectarea unor importante fonduri (aproximativ 300.000 USD) destinate îndepărtării efectelor inundațiilor din România, urmând ca această sumă să fie direcţionată, prin intermediul Ministerului Administrației și Internelor, susținerii proiectelor de refacere a zonelor afectate de calamități”.

Anghel Florin Serghei, William Brânză, Daniel Buda, Marius Dugulescu, Alin Popoviciu, Lucian Riviş-Tipei, Badea Riceard, penticostali PDL-işti, au propus, în preajma alegerilor prezidenţiale din 2009, proiectul de lege pentru stabilirea parteneriatului dintre stat şi biserică în domeniul asistenţei sociale, adoptat în luna decembrie a acelui an, de Camera Deputaţilor. Concret, proiectul prevedea ca toate bisericile din România, inclusiv cea penticostală, să primească ajutor de la stat.

Vasile Blaga a făcut, la începutul lui 2010, o vizită în Atlanta, Georgia, fiind însoţit de pastorul Paul Negruţ, de la Biserica Baptistă „Emanuel” din Oradea. Nici Ambasada României din SUA, nici consulul onorific al României din Atlanta, nu au fost înștiinţaţi de această acţiune, afirmându-se că vizita lui Blaga, pe atunci ministru de Interne, a fost ferită de ochii curioşilor. Penticostalii români care frecventau Philadelphia Romanian Church au ştiut din timp de această vizită, fiind invitaţi să participe la întâlnirea cu liderul PDL. Ortodocşii români au fost deranjaţi de hotărârea fostului ministru de Interne. Părintele ieromonah DR. Chesarie Bertea a cerut explicaţii reprezentanţilor Ambasadei Române. Dacă prima reacţie a acestora a fost de a nega zvonurile, la câteva săptămâni un funcţionar al Ambasadei i-a confirmat preotului vizita lui Blaga în Atlanta.

Mircea Lubanovici, penticostal de seamă, a fost ales deputat în circumscripţia electorală nr. 43 Diaspora, colegiul uninominal nr. 3, fiind şi membru supleant al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a NATO. La 27 de ani, Mircea Lubanovici a emigrat, împreună cu soţia sa, în SUA, mai exact în Chicago, unde a absolvit „Harry Truman Community College”. În calitatea sa de deputat de Diaspora, Lubanovici a organizat conferinţe şi simpozioane în comunitatea română penticostală, inclusiv şi-a introdus electoratului colegii politicieni, cum ar fi penticostalul Radu Ţârle, senator de Bihor, deputatul de Caraş-Severin, tot penticostal, Valentin Boşneag şi Ioan Moldovean, neoprotestantul preşedinte al Alianţei Evanghelice Române. Toţi cei menţionaţi mai sus, inclusiv şeful Consulatului General al României din Los Angeles, Cătălin Ghenea, au participat, în Arizona, la o serie de conferinţe sponsorizate de Biserica Baptistă „Happy Valley”. Românii de alte confesiuni, care doreau să stea de vorbă cu consulul Cătălin Ghenea erau nevoiţi să plătească „o taxă de intrare”, de 20 de dolari, pe care nu se oferea nicio chitanţă sau alt act.

William Brânză, deputat PDL de Diaspora, a cărui apartenenţă la cultul penticostal nu mai este o necunoscută, se ocupă tot de problemele românilor din afară. În plină campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale, Brânză a mers în Franţa, unde a participat la o întrunire a comunităţii penticostale din Paris.

Dănuţ Liga, de confesiune adventistă, este un alt deputat democrat-liberal a cărui relaţie de prietenie cu pastorul adventist Viorel Patrană a fost demonstrată. Acesta din urmă a deţinut mai multe companii în SUA şi Marea Britanie, care au avut de câştigat din tombola „100% Adevărat”, desfăşurată la OTV.

Viorel-Riceard Badea, senator PDL, adept al cultului penticostal de peste Ocean, îşi desfăşoară activitatea în circumscripţia electorală pentru românii cu domiciliul în afara României, fiind şi secretar al Comisiei Românilor de Pretutindeni, precum şi membru al Comisiei pentru politică externă.

Marius Dugulescu, preot baptist, fiul pastorului Petru Dugulescu, fost deputat de PNŢCD, a ajuns, prin sprijinul dat de PDL, în funcţia de deputat de Timiş. Totuşi, Dugulescu, vicepreşedintele Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi naţionale, din Camera Deputaţilor, va participa la alegerile din 9 decembrie, în calitate de membru al PP-DD. Dugulescu este apropiat şi de democrat-liberalii Sever Voinescu şi Teodor Paleologu, aceştia participând la conferinţa „Valorile creştin-democrate, Valorile Europei Unite”, organizată de către deputatul PDL Marius Dugulescu.

Daniel Negrea, deputat PDL şi penticostal, ocupă şi funcţia de consilier judeţean în Arad, dar, în perioada 2005-2009, a fost membru în Consiliul Europei, prezidat de Jose Manuel Barroso.

Cuzman Cionca, pastor, membru PDL, nu se sfieşte să facă politică în biserica Penticostală în care predică. În preajma referendumului de demitere a preşedintelui, Cionca a pledat în favoarea lui Traian Băsescu, transmiţându-le enoriaşilor săi că „Tot ceea ce s-a întâmplat în România în ultima săptămână, noi, păstorii voştri, nu suntem de acord. Este uzurparea statului de drept (…) Nu suntem de acord nici cu atitudinea fraţilor noştri, care nu mai ştiu în ce partid sunt. Eu am fost pro şi încă sunt pro unei politici verticale, sănătoase. Noi suntem pro Constituţia. Sunt nişte gunoaie toţi, dar vrem ca legea să fie respectată”. Folosind un limbaj necreştin, Cionca îi motiva pe penticostalii săi să meargă la vot şi să pună ştampila „împotriva uzurpării statului de drept”.

Vasile Ţânţaş, şeful cultului penticostal din zona Oaşului, a beneficiat de finanţări consistente din Statele Unite ale Americii. Ţînţaş a făcut afaceri cu Ioan Oltean, Gheorghe Seculici şi Gheorghe Falcă, toţi trei făcând parte din culte neoprotestante. Oltean şi Falcă i-au convins pe liderii judeţeni PDL din Satu Mare să accepte candidatura unuia dintre fiii lui Ţânţaş, Samuel, fostul subprefect din Satu Mare, acest serviciu costându-l 1,5 milioane de euro.

Traian Igaş, fost ministru de Interne, membru PDL, este adventist de ziua a şaptea, fiind şi cel care a încântat electoratul prin cântări de pe scenele organizate cu ocazia mitingurilor democrat-liberale. Igaş este şi membru în Comisia Românilor de Pretutindeni, având ca scop atragerea voturilor de la cei din diaspora.

Mircea Man, democrat-liberalul care a câştigat preşedinţia Consiliului Judeţean Baia Mare ajutat de Episcopia Ortodoxă, s-a sucit. Pentru alegerile din această toamnă, Man este susţinut de penticostalii din Maramureş, în schimbul unui imobil în care neoprotestanţii să îşi desfăşoare întrunirile.

Nicolae Bud, parlamentar PDL, a fost împreună cu preşedintele Consiliului Judeţean Maramureș, Mircea Man, secretarul PDL Maramureş, Gheorghe Marian, fostul subprefect al Maramureşului, Constantin Boloş, Fănică Pop, fostul candidat la Primăria din Baia Mare, Ioan Indre, fost democrat-liberal, primarul din Ulmeni, Lucian Morar, edilul comunei Gârdani, Gheorghe Tătăran şi primarul comunei Fărcaşa, Ioan Stegran, membru înscris în comunitatea penticostală, în 2010, la inaugurarea Bisericii Penticostale Betel din comunca Fărcaşa.

Gheorghe Flutur, preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, are strânse legături cu adventiştii de ziua a şaptea. În luna mai a acestui an, democrat-liberalul a participat la simpozionul intitulat „Libertatea religioasă – factor de armonie socială”, organizat de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din Gura Humorului, în parteneriat cu Asociaţia Naţională „Conştiinţă şi Libertate”, de asemenea, de cult neoprotestant.

Ionică Pop, consilier PDL Cluj, este susţinător al cultului adventist. În 2011, el a afirmat public că face parte din consiliul de administraţie al Liceului Adventist „Maranatha”, pentru ca reprezentanţii CJ să dispună evacuarea elevilor ortodocşi dintr-o clădire dorită de conducerea liceului adventist.

Victor Fărăgău, Gheorghe Stănişte, David Ilie, Vasile Boari, Ioan Lupoian, Mircea Căpuşan, Gavril Moldovan şi Gabi Covală, toţi neoprotestanţi şi fideli PDL, au întemeiat o formaţiune-satelit a acestui partid, Uniunea Creştin Democrată din România (UCDR).

MODIFICAREA LEGILOR JUSTITIEI!,UNJR DE ACORD CU MINISTRUL JUSTITIEI TUDOREL TOADER!

2 sept.

O altă propunere de modificare a legilor justiţiei, făcută de ministrul justiţiei Tudorel Toader, a fost că „soluţiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate că fiind nelegale şi netemeinice”.

Unele voci din societate au afirmat că o asemenea prevedere ar afecta independenţa procurorului.

Actuală reglementare din Legea 304/2004 [1], la art. 64 alin. 3, prevede că „soluţiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate că fiind nelegale”.

Poziţia UNJR, transmisă ministrului justiţiei, a avut în vedere faptul că „necesitatea unui control şi pe temeinicie a fost subliniată de procurorul şef DNA în proiectul de management pe care l-a făcut în 2016”.

Astfel, la „alte măsuri (care) au vizat sporirea eficienţei” procurorilor DNA, a fost şi „_emiterea unui ordin prin care procurorii şefi adjuncţi ai Direcţiei Naţionale Anticorupţie examinează din oficiu legalitatea măsurilor procesuale şi ale soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procurorii şefi secţie şi de procurorii şefi ai serviciilor teritoriale_” .

De asemenea, la pagină 13 din acelaşi proiect/raport, unde se vorbeşte despre „creşterea rigorii în activitatea de urmărire penală şi îmbunătăţirea calităţii actelor întocmite în dosarele penale”, procurorul şef DNA afirmă:

” În interesul creşterii calităţii soluţiilor a fost adoptat şi un ordin (ordinul 78 din 23 iulie 2014) potrivit căruia procurorii şefi adjuncţi ai direcţiei examinează din oficiu temeinicia şi legalitatea măsurilor procesuale şi ale soluţiilor altele decât cele de trimitere în judecată dispuse de procurorii şefi secţie şi de procurorii şefi ai serviciilor teritorialile. ”

„Aşadar, dacă procurorii şefi din DNA pot examina «temeinicia şi legalitatea» netrimiterilor în judecată, nu vedem care ar fi problema să le examineze cu atât mai mult pe cele de trimitere”, susţine UNJR.

„Observăm că se pierde din vedere deseori de către procurorii şefi faptul că aceştia nu sunt acuzatori, cum erau reprezentanţii procuraturii din perioada sovietică, ci sunt reprezentanţi ai ministerului public care, conform constituţiei, «reprezintă interesele generale ale societăţii şi apară ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor». tocmai din acest motiv s-a şi optat că procurorii să fie magistraţi şi nu «agenţi ai statului»”, a arătat UNJR.

„Apărarea ordinii de drept nu înseamnă doar a reţine, propune pentru arestări şi trimite oameni în judecată, ci şi discernământ când acţionezi în numele legii şi îngrădeşti drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

Procurorii îşi desfasoarea activitatea sub control ierarhic. De partea cealaltă, independenţa procurorului se caracterizează prin imposibilitatea şefilor ierarhici de a le impune soluţii, dar în nici un caz la îngrădirea atribuţiilor acestora de a verifică temeinicia şi legalitatea lucrărilor procurorilor ierarhic inferior, atribuţii care sunt în concordanţă cu Constituţia”, a mai spus UNJR.

„Trimiterea înjudecată a unei persoane este măsură cu consecinţe negative deosebite asupravieţii unei persoane, motiv pentru care procurorul ierarhic superior are obligaţia de a fi primul caresă verifice dacămăsurile/soluţiilesunt legale şi temeinice”, a concluzionat unjr comentariile laacesta propunere.

Procurorii îşi desfasoarea activitatea sub control ierarhic. De parteacealaltă, independenţa procurorului secaracterizeazăprin imposibilitatea şefilor ierarhici de a le impune soluţii, dar în nici un caz laîngrădireaatribuţiilor acestora de a verifică temeinicia şi legalitatea lucrărilor procurorilor ierarhic inferior, atribuţiicaresuntînconcordanţă cu Constituţia”, a mai spus UNJR.

%d blogeri au apreciat asta: