Arhiva | 12:37 pm

BOLNAVUL CU SINDROM ASPERGER,PENALUL KLAUS WERNER JOHANNIS O INEBUNIT ,INTRUCAT A FOST IGNORAT DE PRESEDINTELE USA DONALD TRUMP CARE A AVUT INTALNIRI OFICIALE CU POROSENKO,BIBI NETANYAHU,ERDOGAN PE CARE I-O NUMIT PRIETENII SAI!,DE NECAZ NAZISTUL JOHANNIS A „DECEPTIONAT UKRAINA LASAND COMUNITATEA ROMANEASCA DE IZBELISTE FARA SCOLI ROMANESTI SI CETATENIE ROMANA!,DAR CE II PASA CETATEANULUI GERMAN CARE ARE INTREAGA FAMILIE IN GERMANIA SI SORA CU NEPOATELE SALE PAZITE DE SERVICIILE SECRETE BND!

23 sept.

Ucraina s-a declarat vineri ”decepționată” de anularea vizitei președintelui Klaus Iohannis, prevăzută pentru luna octombrie, anulare decisă în semn de protest față de legea care limitează cursurile în limbile minorităților naționale în favoarea limbii ucrainene, relatează AFP, citat[ de Agerpres.

”Suntem decepționați de refuzul României de a purta un dialog între lideri și că sunt preferate declarațiile în scopuri de politică internă”, a declarat pentru AFP o purtătoare de cuvânt a Ministerului ucrainean de Externe.

Agenția de presă notează că președintele Klaus Iohannis a anunțat săptămâna aceasta amânarea a două întâlniri oficiale cu lideri ucraineni — vizita sa oficială în Ucraina și primirea la București a președintelui parlamentului ucrainean—, pentru a transmite astfel ”un semnal puternic” de protest față de noua lege ucraineană a educației.

Legea, adoptată la începutul lui septembrie de către parlamentul ucrainean, dar încă nepromulgată de către președintele Poroșenko, nemulțumește autoritățile române, bulgare și ungare, care au comunități puternice în Ucraina, legea fiind criticată de asemenea și de Rusia.

Guvernele de la Budapesta și Sofia i-au convocat pe ambasadorii ucraineni și au cerut Ucrainei ”să garanteze” drepturile minorităților.

Însă guvernul de la Kiev invocă o problemă la nivelul cunoașterii limbii ucrainene în rândul unei părți a populației, îndeosebi cea din regiunile rusofone din estul și sudul țării, în contextul insurecției separatiste proruse, izbucnită în aprilie 2014.

”Suntem împotriva formării de mici teritorii în care majoritatea copiilor nu vorbesc limba statului și nu pot prin urmare să-și continue studiile în universități ucrainene”, a susținut ministrul ucrainean al educației, Lilia Grinevici.

Săptămâna trecută, Bulgaria, Grecia, România și Ungaria au făcut apel la autoritățile ucrainene, într-o scrisoare comună, să retragă legea în cauză.

Președintele Klaus Iohannis a anunțat, joi, că și-a contramandat vizita pe care urma să o efectueze în luna octombrie în Ucraina, ca urmare a adoptării controversatei legi.

„O tematică neplăcută, această evoluție din Ucraina, cu legea educației. Am avut prevăzută o vizită în Ucraina pentru luna octombrie a acestui an, vizită pe care am pregătit-o în mai multe runde de discuții cu președintele Poroșenko, ultima discuție pe această temă am avut-o cu ocazia întâlnirii NATO de la Bruxelles. Am fost foarte, foarte neplăcut surprins de evoluția din Parlamentul Ucrainei care, fără să anunțe partenerii – și suntem partenerii Ucrainei – a promovat o lege care, după părerea noastră, contravine bunelor intenții reciproce și, practic, această lege dacă va intra în vigoare, va limita drastic accesul minorităților la educația în limba maternă. Pe noi ne doare acest lucru”, a declarat Iohannis.

JURNALISTUL GRIGORE CULIAN ,DESPRE INTALNIREA PENALULUI KLAUS WERNER JOHANNIS CU „ROMANII”DIN AMERICA:”GHINION „LA BUCURESTI,”PACAT” LA PHILADELPHIA….!

23 sept.

E ușor să fii Președintele României când nu ai nimic de spus. Mai niște avioane F16 la mâna a doua, mai ceva armament „Patriot(ic)“ în urma unor contracte de câteva milliarde de dolari semnate pe picior și fără nicio negociere cu „Marele Licurici“ (care ne va apăra țărișoara de ruși în eventualitatea unui război – evident, pe teritoriul României!), mai niște vizite pe la înaltele porți europene fără niciun rezultat (vezi eșecul Schengen), plus vacanțele, imunitatea etc., așa încât să ai asigurate două mandate încă dinainte să-l începi pe primul. Cu o singură condiție: să te asiguri că ai de partea ta instituțiile de forță, care să te protejeze, să apere „statul de drept“ (în care tu, ca președinte, ai deja o decizie judecătorească definitivă cu miros urât de fals și uz de fals!), securitatea națională și să aibă grijă să-i trimită la pușcărie pe toți „dușmanii poporului“. Schema a fost inventată de Traian Băsescu (în cele două mandate obținute prin fraudă și un referendum pentru suspendare la fel de găunos!), preluată de Klaus Iohannis și implementată „pas cu pas“ și cu aceeași oameni – cu mici schimbări, pe ici, pe colo, prin părțile neesențiale…

Mult mai greu e când trebuie să vii în America să te întâlnești cu comunitățile de români și să suporți supliciul unei ședințe foto, preț de o oră și jumătate, într-o căldură infernală, așa cum s-a întâmplat joi, 21 septembrie 2017, la Philadelphia, la întâlnirea președintelui Iohannis cu românii care trăiesc în această zonă. Organizată de Ambasada României la Washington după scenariul folosit în luna iunie, când șeful statului român a vizitat oficial Casa Albă și Biroul Oval, sus-numita întâlnire a avut loc la jumătatea drumului între New York și Washington (deși președintele a locuit la New York, unde a participat la cea de-a 72-a Sesiune a Adunării Generale ONU și unde trăiește cea mai numeroasă comunitate de români din Statele Unite!?), în saloanele Philadelphia Union League.

Circa 200 de români din Philadelphia, New York și Washington s-au încumetat să vină să-i salute pe președinte și pe Prima Doamnă, Carmen Iohannis. Alegerea locului mi s-a părut cel puțin ciudată și am scris despre asta atât în Cotidianul cât și în New York Magazin, cu mențiunea că am reușit să obțin o invitație în ultimul moment, deși o solicitasem cu o săptămână înainte. Mai mult decât atât, staff-ul ambasadorului George Maior mi-a făcut favoarea (și onoarea!) de a-l trece pe lista de invitați și pe bunul meu prieten prof. dr. Răzvan Constantinescu, aflat în America pentru un eveniment în familie.

Președintele și Prima Doamnă au fost punctuali, au salutat asistența, apoi șeful statului român a ținut un scurt discurs, urmat de aplauze furtunoase, strângeri de mână și o ședință foto, de o oră și jumătate, în fața camerelor de luat vederi și a românilor „lac de apă“ (selectul club aflat în inima orașului Philadelphia nu are aer condiționat sau face economie de curent!). În aceste condiții, cu spatele cămășii și al hainei lipite de piele, am renunțat la întrebările pe care le pregătisem și la fotografia cu Prima Familie a Țării, preferând să mă retrag discret într-un colț și să observ ce se întâmplă. Mai curajos și răbdător a fost prietenul meu, doctorul, care s-a așezat cuminte la coadă, reușind să schimbe câteva cuvinte cu președintele, ba chiar să facă o fotografie. „Conversația“ a pus cireașa pe tort și o redau mai jos, eminentul medic și profesor universitar din Iași având un dezvoltat simț al umorului. Citez: „Azi am aflat cum e să stai de vorbă cu recamierul GHINION – episodul II («Păcat!». Încă mai credeam că e, totuşi, ființă umană… Dacă nu ar fi rânjit întruna, scoțând un fel de vuiet stins printre dinți («zâmbet de şenilă»). Dialogul este, însă, memorabil – din ciclul «Ghinion»: Eu: Sunt Răzvan Constantinescu, de la IGH Iaşi, instituție medicală de elită, care a avut un destin paralel cu Institutul Inimii din Târgu Mureş, fiind desființate prin comasări, în 2011, de Guvernul Boc. Totuşi, cel din Mureş a fost reînființat în 2014, dar cel de la Iaşi – nu! El: PĂCAT !…“
M-am despărțit de prietenul meu după încheierea „băii de aburi“. El a plecat spre Washington, la nuntă, eu acasă, la New York, pentru a scrie, totuși, ceva despre s-a întâmplat joi, 21 septembrie 2017, la Philadelphia. „Distracția“ m-a costat 100 de dolari și 10 ore de timp pierdut. Nu am reușit nici măcar să fac o fotografie cu președintele. Felicitările, masa și dansul au fost oferite de Ambasada României la Washington…

Grigore Culian
Corespondență de la New York

PRESEDINTELE USA DONALD TRUMP I-A URAT AGELEI MERKEL,CANCELARUL GERMANIEI”SUCCESURI „GERMANIEI LA ALEGERILE PARLAMENTARE DE DUMINICA!

23 sept.

Președintele american Donald Trump a sunat-o vineri pe Angela Merkel, cancelarul Germaniei, pentru a transmite ‘succes’ Germaniei la alegerile parlamentare de duminică, relatează DPA.

Trump a sunat-o pe Merkel „pentru a ura țării sale alegeri încununate de succes”, se arată într-un comunicat al Casei Albe.

El a subliniat de asemenea „legătura fermă între Statele Unite și Germania”.

Trump și Merkel au avut dispute în legătură cu mai multe teme, iar relația lor personală a părut uneori tensionată, în special din cauza postărilor pe Twitter prin care liderul de la Casa Albă a criticat politica Germaniei și — uneori direct — pe cancelarul german, care nu folosește această rețea de socializare.

Retorica ‘America în primul rând’ a lui Trump și decizia sa de a scoate SUA din Acordul privind clima de la Paris a deranjat clasa politică din Germania. Trump a criticat de asemenea dezechilibrul comercial dintre SUA și Germania și a spus despre politica lui Merkel de a primi refugiați că a fost o ‘greșeală catastrofală’.

Totuși, în iulie, Trump a salutat modul în care Merkel a condus summitul G20 de la Hamburg, în contextul diviziunilor din cadrul întâlnirii și al protestelor de stradă.

„Ați fost extraordinară și v-ați făcut treaba incredibil”, i-a spus Trump lui Merkel la un forum pentru drepturile femeilor. „Felul dvs. de a conduce este incredibil și inspirator”, a adăugat el.

AGERPRES

IN DOSARUL DANIEL DRAGOMIR,AVOCATA LAURA VICOL REPLICA TRANSANTA PENTRU PENALUL JOHANNIS!

23 sept.

Avocata Laura Vicol îl acuză pe președintele Klaus Iohannis că minte în cazul Daniel Dragomir. Avocata susține că Dragomir nu a plecat din SRI din cauza „unor probleme/dosare penale”.

”Stimate domnule preşedinte Iohannis. Am pretenţia ca măcar un singur om (în speţă domnia voastră) din conducerea acestei amărâte de ţări în gâtul căreia v-aţi înfipt colţii, să NU MAI MINTĂ! Refuz să cred ca sunteţi dezinformat în calitatea pe care o aveţi şi datorita mie, doar v-am votat (regretul e tardiv). NU, domnule presedinte, Daniel Dragomir NU a plecat din SRI din cauza unor probleme/dosare penale ci pentru că, spre deosebire de alţii, nu a acceptat să fie sluga manipulată în detrimentul acestei ţări pe care se presupune ca o conduceţi dumneavoastră. Aş fi vrut să vă văd în geaca dumneavoastră roşie şi la mine la proces, unde m-au descătuşat adevărul şi vreo 50 de colegi avocaţi..nu că mă vait, dar nu pot să tac. Am o rugăminte, credeţi că mă puteţi face mândră de preşedintele tării mele? Până acum nu v-a iesit.. O româncă”, a scris Vicol, pe Facebook.

Președintele Klaus Iohannis a declarat joi, răspunzând unei întrebări legate de afirmațiile făcute în presă de Daniel Dragomir, că i se pare ”o campanie ciudată” și că nu urmărește astfel de ”cancanuri”.

”Mie mi se pare o campanie ciudată, nu am urmărit în detaliu fiindcă nu urmăresc astfel de cancanuri, dar nu cred că afectează credibilitatea vreunei instituții. Ba chiar, când am rugat pe cineva să se informeze cine este acest fost angajat al SRI, mi s-a spus că omul a plecat din SRI din cauza unor probleme penale, dosare penale, și așa mai departe. Deci, nivelul de credibilitate, după părerea mea, este foarte mic”, a spus Iohannis.

Avocata Laura Vicol este fina fostul ofițer SRI, Daniel Dragomir.

Presa a relatat în luna aprilie că Laura Vicol, avocata Alinei Bica, dar si a Camatarilor, s-a căsătorit cu omul de afaceri Vladimir Ciorbă, iar nași de cununie le-a fost fostul ofițer SRI, Daniel Dragomir și soția acestuia, Marinela Dragomir.

SCANDAL INTRE JURNALISTI.SCHIZOIDUL CTP:”GANDIRE SLUTA ,DEMNA DE MILA!”

23 sept.

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu este criticat în termeni duri de către vedeta Antenei Stars Mihai Morar, după o declarație a sa despre natalitate.

CTP a afirmat la Digi 24, referindu-se la natalitate, că oamenii fac copii când au un grad ridicat de insatisfacție față de existența lor. În opinia acestuia, cu cât oamenii sunt mai mulțumiți de viața lor, cu atât sunt mai puțin dispuși să aibă copii.

„Copiii se fac pentru părinți. Dacă îmi spuneți mie că cei care fac copii au în cap perpetuarea speciei sau demografia României… O să vă spun ceva greu de înghițit. Oamenii fac copii când au un grad ridicat de insatisfacție în legătură cu propria lor existență în această viață”, a spus Cristian Tudor Popescu.

„Când oamenii au o viaţă foarte încărcată, foarte completă profesional, sentimental, personal, nu mai simt nevoia să facă copii. Cei care fac copii mulţi sunt săraci, nemulțumiți în raport cu societatea, care nu au reuşit să realizeze lucrurile pe care le-au dorit şi încearcă să trasfere ratarea lor copiilor: să facă el/ea ce nu am făcut eu, să aibă el/ ea ce nu am avut eu şi mai ales să am un sprijin la bătrâneţe”, a adăugat jurnalistul.

„Într-o ţară că Finlanda, bătrânii nu au nevoie de copii, n-au nevoie de toiagul bătrâneților lor. Au bani din pensie. Să vedem spre ce duce această grijă excesivă a statului faţă de anumite categorii de cetăţeni”, a mai spus CTP.

Declarațiile au dezlănțuit furtuna pe Facebook. Mihai Morar, vedeta Antena Stars, îl desființează pe CTP, vedeta Digi 24.

„Ce personaj urât, ofilit, odios! Nu mă preocupă deloc gândirea lui slută. Consider că e, mai degrabă, demn de milă. Mă îngrijorează zâmbetul nătâng al moderatorului, care nu numai că nu are o reacție, dar nici măcar nu îi cere bătrânului demn de milă o explicație. Cu tristețe, Un tată mai sărac, care a făcut copii ca să nu ajungă să îmbătrânească în gândire atât de hâd”, a scris Mihai Morar pe pagina sa de Facebook.

JUDECATOAREA GABRIELA BALTAG DESPRE MAIDANUL NUMIT CSM:”A DOUA ZI E MAI CUMPLIT!”

23 sept.

Foto antena3.ro

Judecătoarea Gabriela Baltag, membru al CSM, a vorbit vineri seară la Antena 3 despre situaţia explozivă din Consiliul Superior al Magistraturii.

„Amenințările și jignirile curg de la începutul anului”, a spus Gabriela Baltag, precizând că unele persoane din CSM jignesc în mod constant alte persoane din cadrul Consiliului.

„Am ales să vin în această funcție pentru că am simțit că pot să fac ceva. În fiecare zi, mă gândesc că nu poate fi mai rău decât în ziua respectivă și a doua zi e mai cumplit”, a mai afirmat judecătoarea.

Gabriela Baltag susţine că ameninţările la care sunt supuşi membrii CSM sunt variate.

„De la cuvinte aruncate, de la mail-uri pe care le poţi primi pe grupul membrilor CSM… Eu le păstrez, pentru că dacă într-o zi o să mi se întâmple ceva… (…). Când am plecat de acasă i-am lăsat soţului câteva date ca în cazul în care mi se întâmplă ceva să poată contacta un coleg, un apărător”, a afirmat magistrata.

Despre Inspecția Judiciară

La aceeași televiziune, judecătoarea Gabriela Baltag a susținut, referitor la înregistrarea în care apare inspectoarea Mihaela Focică, că aceasta este parte dintr-o „poveste”, iar Inspecția Judiciară este o „miză mare”.

„Am ascultat-o (înregistrarea – n.red.) în același moment în care a apărut și în presă. A doua zi dimineață am primit o altă sesizare de la inspectorul judiciar. Chestiunea aceasta urmează să fie analizată, potrivit votului de ieri (joi – n.red.). Eu pot să vă spun că Inspecția Judiciară în această poveste, în acest plan, a reprezentat o miză. O miză mare, începută din primăvară, cu propuneri ciudate, venite din partea unor membri ai CSM. Ei voiau să se modifice fie modalitatea de selectare a inspectorilor, fie chiar o procedură de schimbare din funcție a conducerii Inspecției. Prima dată am crezut că e un mesaj sau e dorința unor membri din Consiliu de a împlini așteptările colegilor noștri pentru că, într-adevăr, IJ poate trebuie reformată. Eu, personal, am simțit acest lucru. Dar nu vorbesc despre mine aici, vorbesc despre colegii mei, despre ce așteaptă sistemul. Nimic din ce așteaptă sistemul nu este în acele propuneri. Nicio revizuire a mandatelor ca durată, ca modalitate de ocupare, ca număr, ca procedură de selecție”, a explicat Gabriela Baltag.

REACTIE DURA SI PERTINENTA A PRESEDINTELUI LIBERAL CALIN POPESCU TARICEANU IN CAZURILE SHHAIDEH SI PLUMB:”POATE SA VINA SI MAMA DNA-ULUI!”!

23 sept.

Președintele ALDE, Călin Popescu-Tăriceanu, consideră că dosarele instrumentate unor miniștri din cabinetul Tudose precum Sevil Shhaideh și Rovana Plumb reprezintă o tentativă de abatere a atenției de la problemele din DNA și de decredibilizare a coaliției, însă, spune el, nu se va reuși acest lucru întrucât majoritatea este solidă.

Tăriceanu a precizat că începerea urmării penale împotriva vicepremierului Sevil Shhaideh survine în plin scandal legat de activitatea procurorului Negulescu și de controlul Inspecție Judiciare la CSM.
”Aceste lucruri au dus la o strategie de contraatac din partea DNA după tiparul pe care îl știm și pe care doamna Kovesi, în celebra înregistrare de la ședința DNA, a dezvăluit-o mai demult: «găsim câțiva miniștri, facem cereri de urmărire penală împotriva lor și distragem atenția, facem o frumoasă diversiune în așa fel încât lumea să nu se mai preocupe de problemele din DNA». N-am nicio îndoială că asta este strategie pentru că este a nu știu câta oară când se întâmplă ca miniștri să fie anchetați pentru fapte petrecute cu ani de zile în urmă”, a declarat Tăriceanu, vineri, la România TV.

Potrivit acestuia, DNA este deranjată de eventualitatea modificării legilor justiției și încheierea a ceea ce el a numit ”republica procurorilor”. ”Îmi pare foarte rău că ceea ce se întâmplă este o nouă reflectare a unui fenomen de care am mai vorbit, o luptă disperată pentru păstrarea influenței și puterii pe care unele instituții de forță ale statului din România le-au acaparat în decursul timpului, iar acum când se încearcă revenirea la normalitate (…) nu face decât să deranjeze acest mușuroi creat în România ultimilor ani”, a comentat președintele Senatului.

Tăriceanu a susținut că principala țintă este Guvernul, care este mai vulnerabil decât Parlamentul la aceste gen de atacuri. ”Parlamentul este foarte greu să fie slăbit numeric. E mult mai ușor de slăbit un guvern. Vă garantez că majoritatea actuală este conștientă de aceste amenințări – sunt toți colegii noștri extrem de solidari și orice încercare de răsturnare a rezultatului alegerilor din 2016, indiferent de unde vine, poate să vină și din partea mamei DNA-ului, – nu vor reuși să schimbe majoritatea și actualul guvern”, a spus Călin Popescu-Tăriceanu.

Liderul ALDE a mai spus că subiectul dosarului lui Sevil Shhaideh și Rovanei Plumb va fi discutat luni, în cadrul coaliției, printre alte subiecte. ”Nu ne considerăm într-un război în care să luăm acum o bazooka și să tragem în ceilalți care ne atacă. Avem cu totul altă agendă și alte preocupări: eficiența actului de guvernare și activitatea Parlamentului. Ne vedem de treabă”, a conchis Tăriceanu.

„MARELE AMBASADOR”,GEORGE MAIOR MAI BINE PLATIT CA PROFESOR DECAT CA SF AL SRI!

23 sept.

Marele ambasador al României în Statele Unite ale Americii, fostul șef al SRI George Cristian Maior, proaspăt premiat de CIA pentru bună colaborare, a reușit să câștige mai mult prin cumul de funcții universitare decât din cea de șef al Serviciului Român de Informații.

Proptit în funcția de șef al Serviciului Român de Informații, George Cristian Maior a profitat din plin de faptul că România nu prezintă foarte mare interes pentru celulele islamiste. „Teroriști“ gen grenadierul Ciupercescu sau omul cu butelia de la Vaslui, ori reprezentanții de extremă dreapta din Transilvania puteau fi soluționați de eșalonul 3 și 4 al SRI. Dar atunci, cu ce se ocupa eșalonul unu și doi? Păi s-a văzut foarte clar. Coordonau acțiunile binomului. Documentele parafate consfințesc această înțelegere. Mandatele de siguranță națională, prelungite câteodată și ani de zile, aveau să se transforme ulterior în dosare la DNA. Sprijinul nemijlocit a venit din partea lui Traian Băsescu, cel care a introdus în strategia de apărare a țării corupția ca punct nevralgic și trebuia tratat ca atare de instituțiile statului.

Formarea viitorilor ofițeri în cadrul Academiei Naționale de Informații trebuia făcută în litera și în spiritul legii, și nu în litera și în spiritul cooperării politice și a înțelegerilor dintre Parchet și SRI. Așa se face că ofițerii de informații erau calați pe dosare de siguranță națională ale unor politicieni.

Zeci de dosare au fost întocmite de DNA cu suport logistic al SRI. Mărturie stau comunicatele de presă în care se spune că pentru documentarea activității infracționale s-a colaborat cu SRI. O întrebare vine de la sine. Păi, atunci, polițiștii judiciari detașați la SRI aveau rol decorativ? Se pare că da, din moment ce principala atribuție a șefului SRI de atunci, George Maior, era formarea studenților Academiei Naționale de Informații Mihai Viteazul, cât și pe cei ai Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative.

Conform declarației de avere pe anul 2015, conferențiarul universitar doctor George Maior (n.red. – doctorat obținut la vârsta de 31 de ani) a câștigat din procesul de învățământ suma de 69.531 lei, iar din funcția de șef al SRI 64.323 lei. Asta însemnă aproximativ 3.000 de euro pe lună. Pentru George Maior nu reprezintă un impediment că nu a câștigat mai mulți, din moment ce cheltuielile de deplasare erau acoperite de instituție. Împreună cu familia a obținut din închirierea unor imobile sumele de 16.594 lei și 17.082 lei. Soția sa, acționară, conform unor jurnaliști, la o societate de asigurări de viață a obținut din dividende suma de 40.746 de lei. La toate acestea se adaugă 13.301 lei obținuți în baza legii 143/1994, adică norma de hrană.

Conform Wikipedia, la alegerile din noiembrie 2004, George Maior a fost ales senator de Alba pe listele PSD. În această calitate, a fost succesiv președinte al Comisiei de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională al Senatului României și membru al Comisiei comune pentru exercitarea controlului parlamentar asupra SIE, membru al Comisiei pentru drepturile omului, culte și minorități (iunie 2005 – 5 octombrie 2006). George Maior a fost, de asemenea, vicepreședinte al Comisiei de anchetă pentru investigarea afirmațiilor cu privire la existența unor centre de detenție ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor închiriate de CIA pe teritoriul României.

În perioada 2000-2004 a îndeplinit funcția de secretar de stat și șef al Departamentului pentru Integrare Euroatlantică și Politica de Apărare în cadrul Ministerului Apărării Naționale. A coordonat, din punct de vedere strategic și militar, aderarea României la NATO.

În luna iulie a acestui an, ambasadorul României la Washington, George Maior, a fost decorat cu Ordinul Earl Warren de către directorul CIA, Michael Pompeo. Distincţia i-a fost oferită pentru „parteneriatul deosebit cu Statele Unite şi excepţionala viziune de conducere de care a dat dovadă cât a fost director al Serviciului Român de Informaţii“. Maior s-a aflat la șefia SRI în perioada 2006-2015.

De menționat ar fi faptul că în perioada cât George Maior s-a aflat la conducerea SRI, un scandal politic a bulversat opinia publică. Este vorba despre contractul privind construcția autostrăzii Transilvania Brașov-Borș, care fusese atribuit în anul 2003 de premierul Adrian Năstase companiei americane Bechtel. În anul 2013, când s-a declanșant scandalul privind costurile exorbitante care ajungeau la 2,2 miliarde euro pentru 415 kilometri de autostradă, contractul nu a mai fost găsit în forma originală. La sfârșitul anului 2015, dosarul privind dispariția contractului de la Ministerul Transporturilor a fost clasat.

LUNGUL DRUM SPRE STATUL DE DREPT!

23 sept.

Consens formal

A aborda subiectul statului de drept este în acelaşi timp o sarcină uşoară dar şi dificilă. Uşoară, deoarece principiile însumate în conceptul de respect al legii sunt nu doar acceptate, ba chiar venerate într-o bună parte a lumii contemporane. Toţi liderii lumii democratice proclamă constant libertatea sub emblema respectării legii ca fiind definiţia ce a stat şi stă la baza democraţiilor occidentale.

Nu am auzit ca vreun filosof, sociolog sau şef de stat să se opună deschis imperativului de respectare a legii. Nu am auzit pe nimeni lăudând fărădelegea sau arbitrariul ca principiu. Lideri aparţinând variatelor sisteme politice, dintre care unii au respins democraţia şi drepturile omului, iar mulţi alţii se opun liberalismului şi au o atitudine explicit anti-occidentală, sprijină respectul legii şi chiar îl consideră un element esenţial. Mulţi lideri uită însă ce a afirmat Hobbes – şi anume că « acela care este legat numai lui însuşi, acela nu este legat.» Aşa se explică multele abuzuri împotriva legii din partea unor conducători de stat sau de guvern care se pretindeau a fi fideli respectului legii. Ipocrizia este, după cum ştim cu toţii prea bine, cel mai mare omagiu adus viciului ca virtute.

Unanimitatea exprimată în favoarea statului de drept este un fapt fără precedent în istorie. Nu va fi greu să arătăm că această sintagmă poate fi golită de conţinut din cauza abuzurilor ideologice sau a utilizării mult prea frecvente.

Controverse academice

Considerat un principiu universal de legitimare a puterii, acest concept poate reprezenta o recunoaştere meritată a esenţei morale a statului sau o acoperire confortabilă pentru lideri politici cinici ce fac promisiuni deşarte în numele respectului legii, pe care, în fapt, o violează. Pe de altă parte, invocarea repetată a acestui principiu ilustrează evidenţa aderării la noţiunea de respect al legii ca măsură de legitimare a guvernării, la nivel mondial. Nici un alt ideal politic nu a căpătat vreodată un asemenea gir.

Pentru a complica şi mai mult lucrurile, dezbaterile academice în jurul acestui principiu, despre trecutul şi prezentul său, dar mai ales despre viitorul său, angajează analişti politici, jurişti, filosofi, istorici în încercarea de a înţelege mai bine atât definiţia cât şi limitele unui concept care poate părea în ochii profanilor universal şi cert, dar care se dovedeşte problematic în accepţiunea teoreticienilor. Unii consideră că respectul legii include protecţia drepturilor individuale, pe când alţii – nu. Unii consideră că democraţia este inclusă în conceptul de respect al legii, alţii – dimpotrivă. Se poate considera că respectul legii este de natură strict formală sau că, din contra, are un înţeles complex, incluzând aspecte sociale, economice, educaţionale şi culturale, care stau la baza îndeplinirii aspiraţiilor legitime şi a câştigării demnităţii oamenilor. Nu mai puţin, există o disjuncţie frapantă între discursul teoretic în privinţa respectului legii şi discursul politic în jurul acestui subiect.

Absenţa respectului legii

Ca profesionist, care a avut de-a face cu aplicarea legii dar şi cu guvernarea, şi mai ales în calitate de cetăţean, încerc să contribui la definirea respectului legii pornind de la un punct de vedere opus: de la absenţa acestuia. La fel ca în cazul absenţei apei sau a aerului, este mai uşor să înţelegi ce înseamnă respectul legii atunci când acesta lipseşte. Cred cu tărie că multe dintre contradicţiile asupra acestui concept vor dispărea dacă vom reflecta asupra modului în care ar putea dispare respectul legii dintr-o anume societate şi care ar fi consecinţele absenţei sale.

Mimarea statului de drept

Chestiunea legalităţii în statele comuniste, dacă era privită din afară, putea fi (şi chiar a fost) înşelătoare, deoarece acestea aveau constituţii, legi şi chiar un Parlament ales care, oficial, garantau separaţia puterilor în stat. Teoretic, în timpul Războiului Rece şi chiar şi după aceea, orice occidental ştia că ţările comuniste se aflau sub regimuri totalitare şi că ideea supremaţiei legii le lipsea cu desăvârşire celor ce le conduceau. Mecanismele concrete, modalităţile şi mijloacele prin care sistemul politic şi constituţional din aceste ţări era deformat pentru a mima existenţa unui stat condus după lege nu era un subiect de interes pentru Occident. Nimeni nu prevedea un viitor în care Europa de Est ar putea deveni din nou parte a lumii civilizate şi democrate. Restaurarea respectului legii în spatele Cortinei de Fier nu a fost un scop, nici măcar o speranţă, ceea ce înseamnă că, pentru Occident, până în 1989, modalităţile concrete de a înlătura ceea ce a făcut comunismul nu au fost niciodată un obiectiv nici în teorie, nici în practică. Iată de ce cred că reconstrucţia statului de drept de către fostele ţări comuniste din Europa Centrală şi de Est, realizată în deceniul 9, a fost un proiect politic major. El poate reprezenta astăzi un model teoretic şi practic pentru naţiunile încă oprimate de regimuri autoritare, cu condiţia să fie bine înţeles în datele sale esenţiale.

Răni adânci

Examinând acum ce s-a întâmplat în timpul regimurilor comuniste din Europa de Est, am ajuns la concluzia că au fost trei niveluri de distorsiune şi distrugere a legalităţii. În primul rând, politizarea radicală a sistemului juridiciar, atât a tribunalelor ca instituţii, cât şi a magistraţilor ca persoane. Reamintesc că magistraţii trebuiau să jure credinţă partidului, să intre în rândurile sale iar mulţi dintre ei erau recrutaţi şi de poliţia politică. În al doilea rând, subordonarea zgomotoasă în slujba puterii politice a legislativului ca instituţie s-a petrecut laolaltă cu subordonarea celor ce făceau legile, ca indivizi. În al treilea rând, formularea şi folosirea pervertită a legilor au condus la distrugerea raţiunii legii. Căci ce este abolirea dreptului legitim la proprietate şi a oricărei forme de habeas corpus dacă nu o demontare – nu numai a legii, ci şi a esenţei oricărui sistem legal?

Dacă am omite să luăm în considerare această realitate profund distructivă, nu am putea înţelege nici ce s-a întâmplat în timpul unei jumătăţi de secol de dictatură comunistă, nici procesul lung şi dureros de vindecare care este încă în curs în unele state foste comuniste. Deşi s-au adoptat constituţii noi, democratice, care consfinţesc drepturile şi libertăţile cetăţenilor, adeseori nu numai cetăţenii, dar şi cei care guvernează nu sunt dornici să se supună legilor şi să respecte principiile pe care ele le proclamă.

Pervertirea Justiţiei

Politizarea atotpătrunzătoare a sistemului legislativ în regimul comunist trebuie înţeleasă în toată complexitatea sa. Timp de 50 de ani, o parte dintre cetăţenii fostelor ţări comuniste, a fost deasupra legii iar majoritatea, sub lege. Mulţi nu au fost consideraţi cetăţeni, ci supuşi de rangul doi, discriminaţi din motive politice sau sociale. După genocid, acest classicid, cum am putea să-i spunem, a distorsionat însuşi fundamentul legii. Răufăcătorii au fost protejaţi, prin funcţiile deţinute în Partidul Comunist, de răspunderea pentru infracţiuni violente – arestări ilegale, tortură şi exterminare. Comportamentele ilegale erau aspru condamnate atunci când convenea puterii politice, dar erau tolerate şi chiar încurajate atunci când jocul pentru putere al elitelor comuniste avea nevoie de ele. Această faţă ascunsă a societăţilor comuniste îşi aşteaptă încă cercetătorii.

În România, începând cu constituţia din 1948, partidul comunist unic era în mod explicit proclamat drept forţa conducătoare a statului, ceea ce implica subordonarea obligatorie atât a membrilor corpului legislativ care adoptau legile, cât şi a magistraţilor care le aplicau, faţă de regulile de partid şi reprezentanţii acestuia. În fapt, orice lege, chiar dacă nu era în esenţa sa o emanaţie a regimului comunist – cum ar fi, de exemplu, vechiul Cod civil – era implementată după voinţa regimului comunist şi interesele membrilor săi privilegiaţi. Atât în procesele civile cât şi în cele penale, interesul statului era automat superior interesului individului, nimeni neavând nici o şansă în Justiţie dacă oponentul său era o instituţie publică. Pe de altă parte, orice acuzare era dependentă de statutul politic şi social al părţilor aflate în conflict. O dizidenţă politică putea fi sancţionată prin înscenarea unui delict penal, acuzând de exemplu un protestatar că deţine valută, că se droghează sau că ar fi homosexual, chiar dacă era evident că probele erau contrafăcute şi plantate la momentul şi în locul potrivit de către poliţia politică.

Întregul sistem judiciar era pervertit de reţeaua complicităţii dintre oamenii Securităţii, procurori, judecători şi experţi legali. Refuzul tacit de a judeca astăzi abuzurile unor reprezentanţi ai regimului comunist perpetuează aceste complicităţi ale trecutului. Este cazul dosarelor privind asasinatele politice din anii dictaturii, blocate de instanţele judecătoreşti de 20 de ani.

Este adevărat că inamovibilitatea judecătorilor este o precondiţie a unei Justiţii independente. Dar, combinată cu absenţa oricărei lustraţii în sistemul judiciar, a creat o vulnerabilitate izbitoare a magistraţilor faţă de şantajul politic. Se adaugă corupţia prin mită sau trafic de influenţă la care recurg cei acuzaţi şi influenţa, directă ori sugerată, a politicienilor.

Efortul legislativ

Principala mea misiune ca preşedinte democratic a fost de a restabili sensul Justiţiei. Nu pretind că am reuşit sub toate aspectele, dar am putut să demonstrez prin propriile mele acţiuni că puterea poate fi obţinută şi exercitată în mod cinstit şi legal, supunându-te şi respectând principiile statului de drept.

O supremaţie a legii şi nu a unor interese de grup are nevoie de un sistem în care legile sunt clare, bineînţeles aplicate cu fermitate, inclusiv în materia dreptului de proprietate şi a executării contractelor. Unul dintre elementele cel mai puţin luate în considerare de către opinia publică în timpul mandatului meu a fost efortul legislativ. Nerăbdător să vadă rezultate palpabile şi neavând mare grijă faţă de legalitatea formală, publicul îşi pierdea de tot răbdarea când i se explica că este necesară mai întâi o dezbatere în Parlament iar după votarea unor legi, înfiinţarea instituţiilor însărcinate cu aplicarea lor, ceea ce lua timp.

În primii şapte ani de la căderea comunismului până la începutul mandatului meu, sistemul legislativ nu sancţiona nici spălarea banilor, nici traficul intern al produselor de contrabandă, nici conflictele de interese, nici acordarea de credite neperformante. Legea cu privire la responsabilitatea ministerială prevăzută în Constituţia din 1991 nu fusese votată. Numărul insuficient de magistraţi specializaţi, cu expertiză în cazuri de corupţie, spălare de bani sau fraude bancare, precum şi o infrastructură precară au făcut ca domeniul Justiţiei să rămână ani după ani în aşteptarea unei reforme profunde.

Explozia corupţiei

În unele ţări foste comuniste din Estul Europei s-au dezvoltat regimuri oligarhice care au transformat rapid o ilegalitate endemică într-un capitalism de prădare. Puţine dintre averile făcute în primii ani nu aveau diverse conexiuni cu fostele reţele ale poliţiei politice sau cu ierarhia comunistă de nivel înalt. Primele privatizări s-au făcut în beneficiul membrilor elitelor comuniste, rapid convertiţi la economia de piaţă.

Tema corupţiei a invadat conştiinţa publică cuprinzând într-un simplu cuvânt acest nod al complicităţilor care ieşeau la iveală peste tot în lumea postcomunistă. Noul stil de corupţie a explodat pe primele pagini ale ziarelor libere şi critice sau doar în căutarea senzaţionalului. Toate frustrările oamenilor care rămăseseră pe dinafară în acest proces dureros de privatizare a economiei s-au strâns pentru a face din lupta împotriva corupţiei o prioritate. Ea a devenit una dintre cele mai populare teme, dar şi cea mai populistă — nu numai pentru masele sărăcite ale societăţilor din Est, ci şi pentru elitele înstărite din Occident. Fără a lua în considerare faptul evident că, pentru a avea corupţi, trebuie să existe şi corupători, Occidentul şi-a multiplicat discursul despre corupţia din ţările sud-est-europene şi a solicitat soluţii imediate şi radicale ignorând, de regulă, propria participare la corupţie prin marile companii transnaţionale şi contribuţia la crearea noii oligarhii prin cooperarea cu membri ai fostei nomenclaturi comuniste şi ai fostei poliţii politice.

Sprijinită cu pasiune de instituţii liberale, de Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, ca şi de organizaţii neguvernamentale precum Transparency International, retorica luptei împotriva corupţiei a complicat însăşi lupta pe care o promovează, în cel puţin două moduri. În primul rând, nu există doar corupţi, există şi un număr egal de corupători. Este imoral să aplicăm unilateral regulile statului de drept. Atât timp cât corupătorii sunt toleraţi şi protejaţi chiar în ţări cu democraţii consolidate, cei din democraţiile tinere vor continua să fie supuşi tentaţiei. Pe de altă parte, anticorupţia a devenit şi o poveste populară. În perioada post-comunistă mulţi cetăţeni au cunoscut o scădere a statutului lor social şi au înţeles să aducă acuze corupţiei ca singurul mod în care îşi puteau exprima dezamăgirea faţă de elitele politice şi a-şi declina orice responsabilitate faţă de propriile lor posibile eşecuri.

Retorica anticorupţie

Există multe motive, bune sau rele, ca politicienii să aleagă retorica luptei anticorupţie ca principal instrument şi cale regală pentru câştigarea alegerilor. În acest fel câştigă voturi populiştii erijaţi în promotori ai mişcării anticorupţie iar populismul pare să devină o tendinţă internaţională care separă societatea în două grupuri antagonice, „oamenii puri” şi „elita coruptă”. Libertarienii văd în discursul anticorupţie un mod de a justifica privatizările cu orice preţ. Susţinătorii teoriei conspiraţiei mondiale îl consideră o bună ocazie pentru a delegitimiza competiţia în societate şi a promova ideile egalitariste fără riscul de a fi acuzaţi de procomunism sau alte ideologii bolnave. Guvernările care vorbesc despre transparenţă creează o suspiciune încă şi mai mare în rândul opiniei publice care alege să ignore ideea de „instituţii transparente” şi să voteze pentru politicienii pe care îi cunoaşte ca fiind corupţi, dar îi apreciază pentru că fură în proporţii rezonabile.

Politicienii democraţi văd corupţia ca o problemă instituţională care are nevoie de reforme instituţionale. Ei se confruntă cu rezistenţa unor funcţionari din interiorul instituţiilor, dar şi cu o altă parte a opiniei publice în ochii căreia lupta împotriva corupţiei înseamnă doar promovarea la putere a unor politicieni oneşti, chiar dacă ineficienţi. Corupţia este percepută în acest caz mai mult ca o problemă morală (onestitatea) sau chiar o chestiune de credinţă (Dumnezeu nu ia mită).

Sloganuri politice utilizate frecvent, ca eradicarea corupţiei, sunt utopice. Ele pleacă de la ideea că toţi oamenii se nasc buni. O lungă experienţă istorică, literatura şi arta ne previn că lucrurile nu stau aşa pentru că majoritatea oamenilor vrea să-şi folosească rangul şi puterea pentru a se îmbogăţi pe seama altora. De aceea este mai potrivit să vorbim despre combaterea corupţiei şi reducerea ei la cel mai scăzut nivel posibil.

Alegerea corectă

Legile şi instituţiile joacă un rol important dar ele nu pot fi eficiente fără o conştiinţă socială, construită printr-un îndelungat proces de educaţie civică şi religioasă bazat pe respectul de sine.

În ultima vreme, în atitudinea societăţii, anticorupţia ia forma unei furii crescânde. Oamenii încep să creadă că orice fac cei de la putere este în mod cert afectat de corupţie, că toţi cei aflaţi la putere sunt deja corupţi iar cei ce îi vor urma la putere vor fi la fel de corupţi. Acest gen de furie este periculos pentru un stat democratic, încurajează procese judiciare pripite şi caricaturale şi alimentează neîncrederea populară în instituţiile statului. Politica este redusă la o alegere între guvernarea coruptă şi opoziţia încă necoruptă, în timp ce strigătul de luptă popular şi populist al cruciadei anticorupţie devine „Să scăpăm de toţi!” În măsura în care se înlocuieşte Statul de Drept cu o justiţie neoficială, aşa-zis „populară”, acest strigăt deschide drumul spre domnia personală, opusă domniei legii, în care guvernarea şi regulile de conduită sunt stabilite şi alterate la discreţie de o singură persoană sau de un grup anume de persoane.

Corupţia este un fapt de necontestat în majoritatea societăţilor post-dictatoriale în perioadele de tranziţie spre democraţiile consolidate, unde corupţia este diminuată dar niciodată până acum eradicată. Corupţia este un fenomen general, iar corupţia politică este numai o parte a problemei, care nu epuizează subiectul. Este obligatoriu să avem imaginea ei de ansamblu pentru a o putea controla în diferitele ei aspecte. Asta nu înseamnă că trebuie să renunţăm la democraţie de dragul luptei împotriva corupţiei şi să considerăm că un regim autoritar ar fi unica soluţie.

Statul de drept ca reper fundamental al societăţii democratice înseamnă că orice cetăţean se supune legii. Şi guvernanţii, nu în mai mică măsură decât cetăţenii pe care îi guvernează, trebuie la rândul lor să se supună legii. Statul de drept trebuie să fie un gardian al democraţiei atât împotriva tiraniei unei persoane cât şi a tiraniei mai multora. Acest adevăr este valabil pentru orice tip de societate umană.

Orice societate care aspiră să instituie domnia legii trebuie să ştie că aceasta este departe de a fi un proces automat, o revelaţie rapidă şi fără dureri asupra importanţei legilor. Este o luptă lungă şi grea atât cu trecutul cât şi cu prezentul. Este o luptă grea pentru a crea instituţii, dar una şi mai grea pentru a le face să funcţioneze corect. Înseamnă o luptă continuă, nu numai pentru politicieni sau jurişti, ci pentru întreaga societate. Este o luptă care nu durează o zi sau un an, ci întreaga viaţă. O luptă care cere viziune şi curaj.

Vă amintiţi cu siguranţă, dialogul Platon–Crito în care apare un Socrate pe nedrept condamnat la moarte, dar care refuză să se salveze prin exil. Chiar dacă puţini dintre noi, filosofi sau nu, s-ar confrunta în viaţa lor cu o situaţie atât de dramatică, merită să ne gândim la o astfel de alegere fundamentală: să ne salvăm propria viaţă încălcând legea sau să ne salvăm conştiinţa (chiar dacă nu viaţa) respectând legea. Depinde de fiecare dintre noi să facă alegerea corectă.

(Discursul de închidere al presedintelui Emil Constantinescu la conferința organizată cu ocazia aniversării a 20 de ani de la înfiinţarea Instituţiei Avocatului Poporului, Palatul Parlamentului, 22 septembrie 2017)

NICK JONAS – FIND YOU!

23 sept.

VANOTEK ft. MINELLI – NO SLEEP!

23 sept.

AVICII ft. RITA ORA – LONELY TOGETHER!

23 sept.

OVERKILL – GODDAMN TROUBLE!

23 sept.

SONS OF APOLLO – COMING HOME!

23 sept.

H.E.A.T. – EYE OF THE STORM!

23 sept.

%d blogeri au apreciat: