Arhiva | 11:19 am

SA VA FEREASCA DUMNEZEU PE TOTI PUPINCURISTII DIN MEDIA ROMANEASCA JOHANNISTA DE FURIA POPORULUI ROMAN SUNTETI COMPLICI LA AL DOILLEA TRATAT CEDARE „RIBBENTROP-MOLOTOV „DAR CU ALTE MARIONETE ALE EUROMAIDANULUI NAZIST DE LA BRUXELLES:PAKTUL TRADARII ROMANIEI DINTRE CORUPTUL CARE UCIDE ,CETATEANUL GERMAN ,PENALULKLAUS WERNER JOHANNIS SI PETRO POROSENKO:PRESEDINTELE UKRAINEAN A PROMULGAT LEGEA EDUCATIEI CARE LASA ROMANII FARA INVATAMANT IN LIMBA MATERNA!

26 sept.

Tardivă și INUTILĂ: Reacția președintelui Iohannis nu a ajutat la nimic. Petro Poroșenko a promulgat legea educației care lasă românii fără învățământ în limba maternă  

Petro Poroșenko a promulgat legea educației care lasă românii fără învățământ în limba maternă.

Președintele Ucrainei Petro Poroșenko a promulgat controversata Lege a Educației, care a fost adoptată de Rada Supremă de la Kiev în data de 5 septembrie 2017, anunță Agenția BucPress.
Potrivit serviciului de presă al șefului statului ucrainean, Petro Poroșenko a comunicat că reforma învățământului „este una dintre cele mai importante reforme, care va îmbunătăți calitatea educației”, asigurând pașii necesari pentru includerea Ucrainei în spațiul educațional european.
Președintele ucrainean, cunoscut ca un vorbitor de limba română, susține că noua lege sporește rolul utilizării limbii ucrainene în procesul de învățământ. În același timp, Președintele Ucrainei a subliniat importanța respectării în timpul procesului de învățământ a drepturilor minorităților naționale din țară.
„Ucraina a demonstrat și va demonstra în continuare o atitudine față de minoritățile naționale care corespunde cu obligațiile noastre internaționale, care este în concordanță cu standardele europene, fiind un model pentru țările vecine”, a subliniat Petro Poroșenko. El s-a adresat Ministerului ucrainean de Externe și Ministerului Educației să desfășoare consultațiile necesare cu partenerii europeni, inclusiv cu Consiliul Europei.
La finele săptămânii trecute, după mai multe zile de tăcere, președintele Iohannis  a anunțat că  a contramandat vizita pe care urma să o facă în Ucraina, după adoptarea legii educației în această țară. De asemenea, Iohannis a decis să contramandeze și primirea șefului parlamentului de la Kiev la Palatul Cotroceni.
Comunitatea românească din Ucraina a încercat, în ultimele zile, printr-un apel adresat președintelui Poroșenko, să blocheze prin veto această lege, considerând-o una care determină asimilarea lingvistică a minorităților naționale. O scrisoare-apel similară a fost trimisă de românii din Ucraina și președintelui Iohannis, cerându-i să intervină de urgență în situația creată în jurul școlilor cu predare in limba română, care riscă acum să fie lichidate.
De menționat că Parlamentul Ucrainei a adoptat controversata Lege a Educației la 5 septembrie, iar apelurile disperate ale românilor din țara vecină către autoritățile de la București au început să curgă în zilele de după, președintele României a ieșit cu anunțul contramandării vizitei la Kiev și cu primele declarații pe acest subiect abia în data de 21 septembrie.
Reclame

GAULEITERUL NAZIST KLAUS WERNER JOHANNIS SI DOSARUL TRADARII COMUNITATII ROMANILOR DIN UKRAINA!

26 sept.

Dosarul trădării românilor din Ucraina. Două organizatii românești au cerut denunțarea Tratatului cu Ucraina dar MAE a respins solicitarea susținând că relațiile bilaterale înregistrează „o dinamică pozitivă" (partea I)  

Două organizatii românești au cerut denunțarea Tratatului cu Ucraina dar MAE a respins solicitarea susținând că relațiile bilaterale înregistrează „o dinamică pozitivă” (partea I).

În primavara anului 2016, în termenul legal prevăzut de legislația internațională, două organizații românești, una din București, alta din nordul Bucovinei aflat sub ocupația abuzivă a regimului de la Kiev, solicitau autorităților statului român, respectiv președintelui României și primului ministru de la acea data, denunțarea Tratatului cu Ucraina. Cele două asociații, Civic Media din România și cea din actuala Ucraină, căreia, din motive ce țin de persecuțiile la care poate fi supusă, nu îi vom da numele, arătau că Tratatul „este în mare parte depășit – deoarece între timp am intrat în NATO și UE – și inaplicabil, pentru că nu oferă niciun fel de garanții sau sancțiuni pentru situațiile de încălcare a acestuia, dând posibilitate părții ucrainiene să amplifice acțiunile de ucrainizare a etnicilor români, inclusiv a cetățenilor români din Ucraina”.
Cele două organisme ale societății civile românești avertizau asupra riscurilor intensificării operațiunilor de epurare etnică la care sunt supuși românii din Ucraina, inclusiv prin închiderea școlilor cu predare în limba română, atrăgând atenția că, în ciuda sprijinului constant acordat Ucrainei de statului UE și NATO România, aceasta nu respectă Tratatul și singura soluție de demnitate națională este denunțarea lui și, eventual, negocierea unui alt Tratat, care să nu mai consfințească rapturi teritoriale și să oblige Kievul prin prevederile sale să respecte uriașa minoritate românească, apreciată la circa 500.000 de persoane.
Memoriul transmis președintelui Iohannis și premierului Cioloș a fost, evident, trimis la plimbare, la Ministerul de Externe, care a evitat un răspuns exact până la data când denunțarea nu mai era posibilă. Ulterior cele două asociații au revenit cu o solicitare de renegociere a Tratatului, în vedere apărării și salvării românilor din Ucraina. Corespondența dintre cele trei instituții și reprezentanții societății civilie românești s-a prelungit până luna trecută, când, pe 23 august, chiar de ziua semnării Tratatului Ribbentrop – Molotov, reconfirmat de Tratatul Constantinescu – Kucima, MAE de la București a transmis oficial de ce nu este „oportună” denunțarea Tratatului cu Ucraina. Argumenul din final, ras cu șenilele prin recenta promulgare a „legii educației din Ucraina” de către omologul lui Klaus Iohannis, președintele Petro Poroșenko, ar trebui să ducă la demisia în bloc cu ștergerea dreptului la pensie a tuturor responsabililor de politica României față de Ucraina și comunitățile românești din jurul României.
„În cursul ultimilor ani se înregistrează o dinamică pozitivă în relația bilaterală, ceea ce permite abordarea, în mod deschis și cu prioritate, a aspectelor privind asigurarea drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale”, afirma MAE de la București pe 23 august 2017. Peste mai puțin de două săptămâni, Rada Supremă a Ucrainei lichida prin lege școlile românești, cu un „stat român” lasat să privească ca vițelul la poarta nouă, asistând cu „o dinamică pozitivă” cum Kievul încalcă fără nici o jenă caducul Tratat cu Bucureștiul.
„Dacă Ucraina nu poate asigura aceste condiții minime de subzistență și de păstrare a identității etno-culturale a românilor din Ucraina (așa cum s-a angajat s-o facă), atunci România este îndreptățită să ceară, la negocieri (în prezența marilor puteri), teritoriile locuite în majoritate de români (raioanele Storojineț, Hliboca, Herța și Noua Sulița, precum și sudul Basarabiei cât și Insula Șerpilor, atribuită din pix de Adrian Severin Ucrainei), teritorii care i-au fost răpite abuziv și ilegal, de agresorul sovietic, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov – pact declarat nul, inclusiv de Duma de stat de la Moscova și de parlamentele de la București și Chișinău, imediat după 1990.
Dacă nu vom face acest gest de curaj și sacrificiu (pe care ungurii, un popor mult mai mic îl fac deja) nu vom obține de la ucrainieni decât mici concesii, fără efect, și îi vom condamna pe cei circa 500.000 de români din Ucraina LA DISPARIȚIE. Dacă Guvernul nu va avea curajul și demnitatea să aplice acest articol 27 din TRATAT, începând cu 2016 (un moment de bilanț la 20 de ani de la semnarea acelui TRATAT rușinos) atunci românii din Ucraina vor fi condamnați la moarte spirituală, chiar dacă vor mai exista un timp”, se arăta în documentul transmis reprezentanților statului român de către cele două asociații românești.
Redăm mai jos – pentru istorie – cele două memorii către Președintele și Premierul României cât și răspunsul jenant oferit de Ministerul de Externe, însoțite de un istoric relevant al trădării României și românilor din Basarabia și Bucovina prin Tratatul cu Ucraina.
De ce trebuie denunțat Tratatul cu Ucraina
Memoriu în legătură cu NECESITATEA IMPERIOASĂ  A  DENUNȚĂRII (renegocierii) în anul 2017, la inițiativa statului român, a Tratatului de bună vecinătate româno-ucrainian semnat în toamna anului 1997, prin NOTIFICAREA prealabilă a Ucrainei în anul 2016.
CĂTRE
PREȘEDINTELE ROMÂNIEI
Domnul Klaus Iohannis
În atenția domnului Prim Ministru Dacian Cioloș
Având în vedere faptul că Tratatul de bună vecinătate româno-ucrainian semnat în toamna anului 1997 (numit în continuare TRATAT) este în mare parte învechit și depășit de evenimentele internaționale din ultimii 20 de ani (intrarea României în NATO și UE, revoluțiile portocalie și de pe Maidanul de la Kiev, cedarea Crimeii de către Ucraina și războiul separatist din Dombas), multe din prevederile acestuia neputând  fi aplicate (schimbările politico-juridice și economico-sociale sunt mult mai rapide astăzi decât acum 50-100 de ani), așa cum rezultă, de exemplu, din Articolul 8 din TRATAT, pur formal în text (fără garanții, fără norme clare și viabile de aplicare), cu privire l-a înființarea celor 2 euroregiuni, „Prutul de sus” și „Dunărea de jos”, care a fost, în cele din urmă, deturnat de la scopul principal (protejarea drepturilor minorității românești autohtone din cele 2 euroregiuni) de partea ucrainiană,  prin forțarea includerii abuzive a unor regiuni (de 2-3 ori mai mari decât județele noastre, locuite în majoritate de ucrainieni), ca Ivano-Frankovsk și respectiv Odessa, în cele 2 euroregiuni, fapt ce încalcă și prev. art. 13(8) prin care se interzice modificarea proporțiilor populației din zone locuite de..(români n.n.), pentru a restrânge, astfel,  drepturile și libertățile minorității românești.(1) și adoptarea unui Regulament de funcționare care a blocat orice proiect finanțat din fonduri locale (ex. Se prevede alegerea unui președinte, prin rotație, numai pentru un an de zile).
Astfel, colaborarea dintre administrațiile locale (regionale, județene și raionale) în cadrul euroregiunilor este BLOCATĂ de câțiva ani buni, chiar dacă a fost cooptată și R. Moldova, prin Protocolul de cooperare trilaterală între guvernele Ucrainei, Republicii Moldova și României, semnat la Ismail în 34 iulie 1997 și respectiv Convenția semnată la 14 august 1998, între România, prin județele Tulcea, Brăila și Galați, Republica Moldova, prin raioanele Cahul și Cantemir și Ucraina, prin Consiliul Regional Odessa (care a făcut tot ce a putut ca să divizeze populația românofonă în „moldoveni” și „români” prin menținerea falsei noțiuni de „limbă moldovenească”, mai ales după semnarea TRATATULUI din 1997);
Cunoscând  refuzul părții ucrainiene de a mai respecta prev. art. 13 (13), începând cu anul 2006 (2), respectiv de „crearea Comisiei mixte interguvernamentale, care se va ține cel puțin într-O SESIUNE ANUALĂ…în scopul de a coopera în urmărirea îndeplinirii angajamentelor prevăzute la art.13″, refuz care reprezintă, el însuși, o gravă încălcare a TRATATULUI – fapt ce a determinat ca, timp de 10 ani, așa cum declara recent președintele Iohannis, experții guvernamentali români și ucrainieni să nu se mai poată întâlni să verifice modul de respectare a prevederilor celui mai important articol din TRATAT (art.13) prin care părțile contractante „…stabilesc obiectivele și modalitățile de aplicare a normelor internaționale și constituționale privind drepturile minorităților… În scopul protecției identității etnice, culturale, lingvistice și religioase…”;
Ținând cont de faptul că în Ucraina trăiesc zeci de mii de conaționali de ai noștri care sunt (și) cetățeni români, cetățeni față de care statul român are obligația  de a le proteja drepturile prevăzute în tratatele și convențiile internaționale, dar și în Constituția României. (În acest sens Ucraina fiind obligată să recunoască dubla cetățenie, așa cum i s-a cerut de către organismele internaționale, inclusiv de către UE, oficial, printr-o Rezoluție din ianuarie 2015);
Având în vedere că nici statul ucrainian nu mai e același ca în 1997, când s-a semnat TRATATUL, cel puțin din punct de vedere teritorial (pierderea Crimeii fără luptă reprezintă un precedent periculos, o cedare de teritorii către Rusia – un agresor activ în regiune care poate oricând să repete astfel de agresiuni profitând de slăbiciunea adversarului), cu consecințe imprevizibile și pentru România ca stat riveran la Marea Neagră;
Ținând seama de faptul că autoritățile ucrainiene se fac vinovate de încălcarea (în cei aproape 20 de ani, 1997-2016, scurși de la semnarea Tratatului de bună vecinătate româno-ucrainean din toamna anului 1997)  unor prevederi esențiale, prevăzute în TRATAT, determinând deznaționalizarea continuă și accelerată a comunităților românești, conform datelor statistice (cunoscute foarte bine de DRRP-MAE și Guvern, acestea fiind prezentate și în presă, inclusiv de jurnalistul Marian Voicu în mai multe emisiuni recente pe TVR) fără a putea fi sancționate (TRATATUL nu prevede sancțiuni), prevederi din care exemplificăm mai jos:
Din preambulul TRATATULUI :
„…Părțile… consideră că evaluarea obiectivă a trecutului va contribui la întărirea înțelegerii și încrederii reciproce dintre cele două state” ; se știe, din toate lucrările de istorie și ghidurile turistice colorate răspândite de autoritățile sau societatea civilă ucrainiene inclusiv în manuale (lucrări care falsifică grosolan istoria Bucovinei, Basarabiei și Ținutului Herța) și în bibliotecile și școlile românești din Ucraina, că „evaluarea trecutului” româno-ucrainian, în cei 20 de ani (1997-2016), a fost pur subiectivă, servind exclusiv intereselor statului ucrainian, cu slabă reacție din partea română; Acest TRATAT s-a bazat și trebuie să se bazeze în viitor pe o „..politică activă, orientată spre viitor cu bună înțelegere și încredere…” ; Nu putem vorbi de încredere și bună înțelegere atâta timp când, de la cel mai înalt nivel, de la Kiev, se afirmă, acum în 2015/2016 (când Ucraina se bucură de sprijinul României pentru intrarea în UE), că programele școlare în limba română diferă de cele în  „limba moldovenească” (deși „limba moldovenească” nu există);
Din art.13 din TRATAT, citez:
„ …persoanele la care se referă acest articol (minoritatea română din Ucraina n.n.) au îndeosebi dreptul …la…menținerea și dezvoltarea (în fapt, în cei 20 de ani, a avut loc slăbirea și chiar dispariția, în multe comunități, a identității cultural a românilor) identității lor etnice, culturale și religioase…dreptul de a-și dezvolta… propria-i cultură la adăpost de orice încercare de asimilare…”. Încălcarea prevederilor acestui articol, evident premeditată,  a determinat subminarea identității etno-culturale a românilor prin menținerea în majoritatea cazurilor (prin numeroase diversiuni și presiuni) a numelor și prenumelor UCRAINIZATE  ale etnicilor români (Nicolae=Mikola, Elena=Olena, Alexandru=Olexandr…etc.) și a denumirilor localităților românești falsificate (Mihoreni=Pietrașivka, Probotești= Diakivțî, Mogoșești=Bairaki, Mamornița=Radgospivka, etc..)  de bolșevicii comuniști agresori după 1945, în Dispreț total față de taina sfântă  a botezului (după botezarea copilului cu numele său românesc Ion, Gheorghe, Maria, Elena, etc., acesta trebuia  să fie transcris cu litere chirilice în actele de naștere și de identitate și nu modificat, lucru care nu se întâmplă nici până azi în Ucraina creștină și democratică) și față de voința liber exprimată, a autohtonilor români, în cadrul referendumului organizat în anii 1993/1994, pentru revenirea  la vechile denumiri istorice românești (În Ținutul Herța – locuit de români în proporție de 98% –  marea majoritate a românilor au cerut acest lucru, dar rezultatele votului au dispărut și n-au mai apărut nici după 1997, până în ziua de azi);
Dreptul la instruire în limba maternă (română), prevăzut la art.13 (5) din TRATAT a fost încălcat de partea ucrainiană prin:
– trecerea treptată la obligativitatea (în școlile românești) studiului unor materii de bază (istoria, matematica, fizica ș.a.) în limba ucrainiană.Astfel, Ministerul Invatamantului de la Kiev prin  recomandarea cu numarul 1/9 – 389/2012, impunea predarea în limba ucrainiană a obiectelor de studiu „Istoria Ucrainei”, „Geografia Ucrainei” si „Instruire premilitara” și Includerea „Literaturii române” în cadrul disciplinei de „Literatură universală” pentru a reduce orele de limbă maternă ;
– obstrucționarea dotării bibliotecilor școlare și sătești cu carte românească, concomitent cu obligația achiziționării de carte ucrainiană a dus la o situație de neacceptat în prezent ( cartea românească, în bibliotecile românești, reprezintă doar 2 – 3% din totalul fondului de carte!!);
– faptul că mult clamata Universitate multiculturală n-a fost înființată nici până acum, iar în schimb, secția de Filologie Română de la Universitatea din Cernăuți e pe cale de dispariție, de când, în urmă cu 3 ani, admiterea la limba română se dă în limba ucrainiană (!!), ca urmare fiind primiți primii studenți ucrainieni la alfabetizare în limba română – adică învață Abecedarul la facultate !!! ( ocupând, evident, locul unor absolvenți de liceu români);
– faptul că politica de UCRAINIZARE a românilor, privind utilizarea limbii materne, a continuat nestingherit, indiferent de partidele care s-au succedat la putere, este demonstrat de cazul „legii limbilor regionale” (care prevedea în esență: utilizarea oficială a limbilor regionale (dintre limbile minoritare n.n.) în instituțiile publice locale, în cazul în care 10% din totalul populației dintr-un teritoriu vorbește o limbă minoritară….)  votate în vremea lui Yanukovici. Conf. site-ului  „Este remarcabil faptul că în ultimul timp, mai ales după desfășurarea alegerilor legislative din 2012, limbii române din Ucraina i-a fost acordată statutul de limbă regională în mai multe localități din regiunea Cernăuți: Pătrăuții de Jos și Igești (r-ul. Storojineț,), Voloca pe Derelui (r-ul Adâncata), Ostrița și Buda Mare (r-ul. Herța), Mahala, Prut și Tărăsăuți (r-ul. Noua Suliță); și din regiunea Transcarpatia: Biserica Albă (r-ul. Rahău) și Apșa de Jos, Slatina și Strâmtura (r-ul. Teceu)” – text care n-a fost șters nici până acum, deși după nici 2 ani, noua echipă „democratică” de la Kiev (Poroșenko-Yațeniuk) abrogă rapid în Rada supremă legea – operă a „criminalului” Yanukovici (cf. adresa site):
Din prevederile art. 19 „Partile contractante vor dezvolta cooperarea…si vor sprijini schimburile reciproce de elevi, studenti, profesori si cercetatori stiintifici…….. vor incheia acorduri corespunzatoare privind recunoasterea reciproca a actelor de studii si a diplomelor de absolvire a invatamantului liceal si universitar,… au fost încălcate sistematic, prin refuzul părții ucrainiene de a încheia astfel de acorduri și programe comune, pe termen mediu sau lung, încălcând grav, astfel, libertatea absolvenților români de a-și alege profesia dorită sau de a ocupa un loc de muncă corespunzător studiilor, liberul acces la învățătură, libertatea de șanse și dreptul la muncă al acestora;
Prevederile  art. 20 prin faptul că, nu numai că n-a existat nicio colaborare între Părțile semnatare în scopul „…conservării și restaurării monumentelor istorice, culturale și a locurilor memoriale românești în Ucraina”, dar asemenea monumente și locuri (care sunt de ordinul sutelor), au rămas nemarcate cu identitatea lor istorică românească (ștearsă din vremea comunismului sovietic), multe din ele având (și mai grav) identitatea falsificată de către autoritățile fostei RSS Ucrainiene (care le-au marcat ca fiind monumente de arhitectură ucrainiene, conținând date istorice false!!). Un alt caz tipic este și Cimitirul eroilor români, cu monument, înființat pe un teren cedat de comunitatea evreiască din Cernăuți, rămas neterminat (fără înscrisuri) pentrucă administrația centrală (care și-a dat acordul inițial) n-a mai permis  (cu o zi înainte !) inaugurarea acestuia în 2008 – fapt ce a creat dificultăți mari diplomatice (ministrul apărării naționale al României fiind nevoit să-și anuleze vizita la Cernăuți, anunțată cu acest prilej!!);
Prevederile art. 24
„Partile contractante,…. vor colabora pentru perfectionarea procedurilor de trecere a frontierei si de control vamal si vor intreprinde masuri in vederea deschiderii de noi puncte de trecere a frontierei si pentru dezvoltarea celor existente. In acest scop, ele vor incheia acorduri corespunzatoare. ” Aceste prevederi au fost încălcate sistematic de partea ucrainiană prin tergiversarea lucrărilor de modernizare a punctelor de trecere simplificată a frontierei, cazul vămii de la Racovăț/Herța fiind emblematic.
La care se adaugă și alte încălcări ale drepturilor românilor (românofonilor) din Ucraina, prevăzute în Carta ONU sau în Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale din Europa care continuă și azi, cum ar fi:
Reducerea numărului de școli și clase românești , inclusiv în rn.Herța și Noua Sulița, locuite de români (cf. articolului lui Vitalie Zâgrea apărut la adresa  și cazul școlilor din com. Mămăliga, mediatizat recent în toată presa din Cernăuți); presiunile asupra presei independente de limbă română din Ucraina,prin limitarea libertății de expresie, așa cum s-a întâmplat în anii 2013/2014 cu RUI în limba română  sau cu ziarul „Zorile Bucovinei” – ziarul românilor din Ucraina – care nu mai primește finanțare de la statul ucrainian încă de acum 7-8 ani.
Cunoscând faptul că orice cheltuială de fonduri de la Buget trebuie să fie justificată prin eficiență, în timp ce cheltuielile făcute pentru frații noștri români din Ucraina, aflați, de facto, încă sub ocupație, au fost total ineficiente ( atât cele făcute prin DPRRP, cât și prin proiecte transfrontaliere) și n-au dus la creșterea conștiinței de neam și la coagularea forțelor societății civile românești pentru a-și apăra drepturile.
Rezultă, în concluzie că:
Singura modalitate de a îndrepta lucrurile este aceea a aplicării, începând cu 2016, a prev. art. 27 din TRATAT cităm:
„….valabilitatea tratatului se prelungește automat pe noi perioade de câte 5 ani, dacă nici una dintre părți…nu va încunoștința în scris cealaltă parte contractantă despre intenția sa de a-l denunța, cu cel puțin un an înaintea expirării perioadei de valabilitate respective.”
Întrucât, în 2017 vom număra 20 de ani (multiplu de 5 ani), de deznaționalizare continuă și rapidă, de la semnarea TRATATULUI,
Se impune, cu necesitate (vedem cu toții viteza cu care sunt ucrainizați și condamnați la înapoiere intelectuală românii, mai ales copiii români) notificarea în scris a părții ucrainiene, în anul 2016, pentru a determina renegocierea și actualizarea TRATATULUI, dacă nu va fi chiar denunțat, în 2017, în așa fel ca un eventual nou tratat să ofere toate garanțiile necesare respectării de către Ucraina a drepturilor românilor din regiunile unde aceștia mai trăiesc încă compact.
Dacă se va ajunge la negocieri, noi facem și următoarele PROPUNERI, în spirit constructiv, pentru o necesară actualizare  a TRATATULUI:
1. Acum, când Ucraina dorește sincer intrarea în Uniunea Europeană și se bucură de sprijinul României pentru aceasta, s-ar putea crea, prin renegocierea TRATATULUI, cu participarea experților UE, DOUĂ EUROREGIUNI  FUNCȚIONALE  (cu componența Consiliilor de conducere, proporțională cu ponderea fiecărei etnii în cadrul euroregiunii), numai din unități administrative, din România și Ucraina, limitrofe frontierii de stat româno-ucrainiane, unde trăiesc compact comunități cu cel puțin 20%  români (românofoni) care să garanteze protecția identității românilor autohtoni și dezvoltarea durabilă a acestor euroregiuni, cu autonomie sporită și trecerea liberă a frontierii în ambele sensuri, în cadrul fiecărei euroregiuni, ca replică pozitivă și constructivă la regiunile euroasiatice din Estul Ucrainei.
2. reprezentare obligatorie (după modelul românesc) a etnicilor români din Ucraina în Rada supremă;
3. universitate și institut pedagogic românești cu susținerea financiară și logistică a României (dacă Ucraina își declară impotența financiară);
4. dotarea grădinițelor românești cu material didactic în limba română, din România; pregătirea tinerilor absolvenți de scoli medii în România, ca studenți, dacă nu mai sunt locuri în univesitățile românești din Ucraina, nelimitat;
5. recunoașterea reciprocă a actelor de studii, fără restricții;
6. transcrierea, nu modificarea, cu caractere chirilice a prenumelor românești obținute după botez și a numelui românesc în actele de identitate (astfel nu va mai  fi nevoie de „traducerea” ridicolă, din ucrainiană în engleză, a numelor pe pașaportul internațional, la bunul plac al unui funcționar semidoct sau de hotărâri judecătorești care să constate că identitatea unui român din Ucraina e aceiași cu cea de pe pașaport);
7. plăcuțe bilingve și ștampile bilingve (cu nume transcrise, nu traduse) în toate comunitățile românești ( cu cel puțin 20% români ) cu denumirile istorice românești;
8. recunoașterea dublei cetățenii cerută și de UE și a statului de AUTOHTONI al românilor din Ucraina;
9. asigurarea de manuale românești, la nevoie, cu sprijinul statului român;
10. interzicerea noțiunii de „limbă moldovenească”;
11. acceptarea de către autoritățile ucrainiene a oricăror donații de carte și publicații în limba română, fără cenzură;
12. controlul anual al respectării prevederilor TRATATULUI (de către comisia de experți prevăzută în TRATAT), fără restricții, și de câte ori e nevoie, la cererea societății civile din Ucraina sau din România și includerea de sancțiuni în TRATAT împotriva părții semnatare care încalcă TRATATUL repetat și cu rea credință;
13. Predarea unei istorii a ținutului natal, comune, care să prezinte copiilor români și ucrainieni adevărul istoric, conform datelor de arhivă descoperite până acum (în Ucraina și România și nu numai), în urma întâlnirii istoricilor români și ucrainieni (astfel și la Hotin se va evita situația ridicolă în care  ghizii prezintă 3 variante ale istoriei cetății lui Ștefan cel Mare, pentru turiștii de etnie diferită: în limbile poloneză, ucrainiană-rusă și română!!);
14. Pregătire și implementarea proiectelor transfrontaliere și alocări de fonduri de la buget numai conform principiului proporționalității (românii din Ucraina sunt de 10 ori mai numeroși decât ucrainienii din România) și cu respect pentru limba maternă, tradiții și adevărul istoric;
15. TRATATUL să prevadă garanții și sancțiuni severe împotriva celor care încalcă aceste prevederi și pentru nerespectarea de către părțile semnatare a normelor democratice europene, a principiului transparenței decizionale și pentru amestecul serviciilor secrete (fără explicații) în luarea deciziilor politice, în relațiile bilaterale, față de persoanele fizice și juridice, etc…
Dacă Ucraina nu poate asigura aceste condiții minime de subzistență și de păstrare a identității etno-culturale a românilor din Ucraina (așa cum s-a angajat s-o facă), atunci România este îndreptățită să ceară, la negocieri (în prezența marilor puteri), teritoriile locuite în majoritate de români (raioanele Storojineț, Hliboca, Herța și Noua Sulița, precum și sudul Basarabiei cât și Insula Șerpilor, atribuită din pix de Adrian Severin Ucrainei), teritorii care i-au fost răpite abuziv și ilegal, de agresorul sovietic, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov – pact declarat nul, inclusiv de Duma de stat de la Moscova și de parlamentele de la București și Chișinău, imediat după 1990.
Dacă nu vom face acest gest de curaj și sacrificiu (pe care ungurii, un popor mult mai mic îl fac deja) nu vom obține de la ucrainieni decât mici concesii, fără efect, și îi vom condamna pe cei circa 500.000 de români din Ucraina LA DISPARIȚIE. Dacă Guvernul nu va avea curajul și demnitatea să aplice acest articol 27 din TRATAT, începând cu 2016 (oricum este un moment de bilanț la 20 de ani de la semnarea acelui TRATAT rușinos) atunci românii din Ucraina vor fi condamnați la moarte spirituală, chiar dacă vor mai exista un timp. Președinția, Parlamentul și Guvernul de azi ale României pot rămâne în istorie prin acest exemplu de demnitate națională și grijă față de toți românii, ori unde s-ar afla și mai ales față de cei aflați în suferință (mulți dintre ei fiind și cetățeni români) sau vor  intra în rândul personajelor istorice negative, lăsând milioane de români, frați de-ai noștri, înstrăinați și condamnându-i, cu rea credință, la dispariția treptată ca neam (cum s-a mai întâmplat în 1940, 1944/45, 1990/1991 și 1997, 2003), creind, la frontiera de est și nord a României,  condițiile apariției instabilității politice și economice și a unui dezechilibru cultural-spiritual și social major (în urma sărăciei, corupției, migrației și rebuturilor în instrucție și educație, ajunse déjà în conducerea raioanelor românești) generatoare de conflicte.
CA URMARE
Solicităm Guvernului României să NOTIFICE guvernul Ucrainei în legătură cu denunțarea unilateral, de către România, A TRATATULUI de bună vecinătate semnat în anul 1997  și/sau renegocierea în vederea semnării unui nou TRATAT viabil și în concordanță cu normele Dreptului Internațional, Tratatelor și Convențiilor internaționale, la zi, și ținând seamă de EVENIMENTELE internaționale care au influiențat semnificativ relațiile bilaterale între statele din Estul Europei și regiunea Mării Negre.
NOTE
…………………………
(1)   Includerea, la cererea Ucrainei, în componența euroregiunii „Prutul de Sus” a regiunii ucraineane Ivano-Frankovsk (o încălcare a TRATATULUI), care n-are nicio legătură cu Valea Prutului, în care trăiește o majoritate ucraineană, a ridicat participarea teritorială ucraineană la mai mult de 50% din suprafața totală a noii euroregiuni înființate, micșorând totodată ponderea românilor în euroregiune și întărind capacitatea decizională a Ucrainei (vezi la adresa), FAPT ce a produs un dezechilibru major în cadrul euroregiunii, blocând practic funcționarea acesteia. În ce privește euroregiunea „Dunărea de Jos” lucrurile stau ceva mai bine pe hârtie, începând cu 20 martie 2009, când partenerii au hotărât constituirea Asociației de Cooperare Transfrontalieră „Euroregiunea Dunărea de Jos”, organism executiv al Euroregiunii „Dunărea de Jos” care să conlucreze direct cu cele nouă comisii de activitate ale Consiliului Euroregiunii (și președinte ales la 2 ani). De fapt proiectele, care urmăreau o așa zisă dezvoltare durabilă, s-au axat mai mult pe probleme de mediu și microeconomie (conform dorinței părții ucrainiene) și aproape de loc pe problemele de identitate ale românilor din reg. Odessa (deși, cum se vede pe hartă, la adresa site, întreaga regiune Odessa este inclusă în euroregiune, pentru a înclina, din nou, balanța în favoarea Ucrainei). Deasemenea trebuie menționată aici și izolarea  geografică nefirească în care se află Bugeacul (fostele județe Bolgrad și Izmail), condamnat astfel la înapoiere economico-socială perpetuă.
(2) În 2006, din partea română, comisia a fost condusă de Răzvan Rotundu, diplomat în MAE care și-a făcut datoria, mergând în teritoriu, în raioanele românești și întâlnindu-se cu reprezentanții organizațiilor neguvernamentale și ai presei românești din reg. Cernăuți la data de 12.10.2006, în sala de conferințe a hotelului Ceremuș din Cernăuți și în prezența lui Layner Hofman (Germania) – reprezentantul Consiliului Europei pe lângă Comisie și respectiv Natalia Sobanadze (Gruzia) și Klement Boucher (Germania) – reprezentanții OSCE pe lângă Comisie. La acea adunare, reprezentanții românilor au condamnat încălcarea drepturilor lor etno-culturale și declarațiile xenophobe ale reprezentantului guvernului Ucrainei Olexandru O. Semenenko, cu dovezi, prezentând și rapoarte scrise care au ajuns până la OSCE și CE. Ca urmare au fost întrerupte lucrările, un director din Guvernul Ucrainei a fost rechemat urgent la Kiev (dl. Rotundu reamintindu-le că au un TRATAT de respectat), iar de atunci această Comisie interguvernamentală nu s-a mai întâlnit nici până în ziua de azi. Încă de atunci s-a pierdut un moment important când TRATATUL putea fi denunțat în 2007 (la 10 ani) cu notificarea Ucrainei chiar în 2006 (din păcate rapoartele asociațiilor românești și ale administrațiilor raionale, înaintate comisiei mixte, au dispărut sau n-au fost luate în seamă).
Memoriul conține 5 ANEXE:
1. Imagine manual de metodică pentru școli românești din Ucraina, în limba română, denumit, pe copertă, în limba ucrainiană „Moldovska mova” (2 pagini);
2. SĂ TRAGEM CLOPOTELE PÂNĂ ÎNCĂ N-AM PIERDUT TOATE ȘCOLILE ROMÂNEȘTI!;
3. DIN 66 DE ȘCOLI CU LIMBA ROMÂNĂ DE PREDARE AU RĂMAS 63 
4. Lichidarea a 3  școli la Mămăliga, Noua Sulița 2016;
5. STIRI RGN PRESS 2016;
SEMNĂTURI:
Președintele Asociației din Ucraina
Președintele Asociației  Civic  Media
Victor Roncea – jurnalist
A doua solicitare de renegociere a Tratatului cu Ucraina
CĂTRE
Președintele României
Domnul Klaus Iohannis
Având în vedere faptul că prin adresa nr. DRA1/24856/27.12.2016,  expediată de Administrația Prezidențială (la adresa noastră de corespondență din România), ne-ați înștiințat că petiția (memoriul) semnată și ștampilată de noi, subsemnații, pe care am adresat-o Președintelui României „…a fost trimisă la Ministerul Afacerilor Externe (MAE)”, urmând ca MAE „… să comunice…în termen legal Administrației Prezidențiale și subsemnatului, soluția adoptată”;
Ținând seamă de faptul că MAE nu ne-a comunicat în termen legal (au trecut aproape 3 luni de zile și nu am primit niciun răspuns de la MAE!) răspunsul la petiție (memoriu);
Având în vedere că unul din capitolele petiției, cu privire la Nerespectarea, de către partea ucrainiană, a prev. art. 13 alin.13 („crearea Comisiei mixte interguvernamentale, care se va ține cel puțin într-O SESIUNE ANUALĂ…în scopul de a coopera în urmărirea îndeplinirii angajamentelor prevăzute la art.13) din Tratatul de bună vecinătate cu Ucraina încheiat acum 20 de ani (1997-2017), ține de competența exclusivă a Președintelui României, dl. Klaus Iohannis, care a declarat, după întâlnirea cu omologul său ucrainian din aprilie 2016, că a convenit cu Președintele Piotr Poroșenko reînființarea comisiei mixte sus menționate, a cărei activitate a fost ilegal întreruptă (o încălcare gravă a Tratatului) timp de 10 ani (2006-2016) prin neprezentarea (obligatorie) experților ucrainieni cel puțin o dată pe an, până la sfârșitul anului 2016 (comisie care n-a fost activată nici până azi);
Cunoscând că partea ucrainiană intensifică, în prezent, acțiunile politice de ucrainizare a românilor (vezi anexa) din Ucraina, umilind astfel statul român care a manifestat toleranță în tratatele bilaterale încheiate și sprijin Ucrainei (inclusiv prin semnarea unui ACORD între Statele Majore al celor două armate naționale) aflată în dificultate economică și militară;
Luînd în considerare și faptul că TRATATUL româno-ucrainian din 1997 a fost ÎNCHEIAT  ÎNAINTE DE INTRAREA ROMÂNIEI ÎN NATO ȘI UE, fiind neactualizat și total depășit de realitate;
Ținând cont și de prevederile art. 7 (Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor țării și acționează pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase…) și prev. art.17 (Cetățenii români se bucură în străinătate de protecția statului român…) coroborate cu prev. art. 80 ((1,2) (Președintele României reprezintă statul român și…. veghează la respectarea Constituției..)  din Constituția României (cunoscând că în Ucraina trăiesc circa 500.000 de etnici români și câteva zeci de mii de cetățeni români care au dobândit cetățenia, pierdută fără voia lor, la cerere);
Vă adresăm rugămintea să:
A. Ne expediați și nouă RĂSPUNSUL MAE  (pe care noi nu l-am primit) – care trebuia să ajungă în termen legal la dumneavoastră și la noi – la petiția (memoriul) nostru, înregistrat la Administrația Prezidențială sub nr. DRA1/24856/27.12.2016 ;
B. Faceți demersurile necesare, pe lângă statul ucrainian, pentru:
1. RESPECTAREA  TRATATULUI  cu Ucraina (semnat de fostul președinte al României Emil Constantinescu) cu toate servituțiile lui (așa cum am arătat în memoriul nostru pentru care ați confirmat primirea la 27.12.2016), cel puțin  în ce privește  reluarea activităților (OBLIGATORIE) de cooperare ÎNTRE EXPERȚII ROMÂNI ȘI UCRAINIENI  în cadrul Comisiei Mixte de CONTROL (nefuncțională timp de 10 ani) româno-ucrainiene, așa cum ați fost asigurat de președintele Poroșenko, singura STRUCTURĂ MIXTĂ prevăzută în TRATAT care poate asigura VERIFICAREA în comun (la nevoie și cu invitarea reprezentanților OSCE și PE așa cum s-a procedat în octombrie 2006) a modului și gradului de respectare a prevederilor TRATATULUI din 1997, precum și a tuturor prevederilor internaționale cu privire la drepturile și libertățile minorităților naționale române din Ucraina și ucrainiene din România;
2. O posibilă renegociere a Tratatului bilateral de bună vecinătate româno-ucrainian din 1997, având în vedere că, așa cum am demonstrat în memoriul menționat mai sus, acest TRATAT este în mare parte depășit (între timp am intrat în NATO și UE) , INAPLICABIL și nu oferă niciun fel de garanții sau sancțiuni pentru situațiile de încălcare a acestuia (dând posibilitate părții ucrainiene să amplifice acțiunile de ucrainizare a etnicilor români, inclusiv a CETĂȚENILOR ROMÂNI din Ucraina).
Subsemnații avem convingerea că dumneavoastră, domnule Președinte, aveți toată puterea și autoritatea morală să pretindeți statului ucrainian aceste minime cerințe, ținând seamă de sprijinul constant pe care l-ați oferit dezinteresat Ucrainei, în conflictul acesteia cu Federația Rusă.
Anexa: „ARTICOLUL VOM VORBI LIMBA ROMÂNĂ ACASĂ – CU MAMA ȘI CU DUMNEZEU”   apărut recent la Cernăuți în ziarul „Zorile Bucovinei” – ziarul românilor din Ucraina
Cu stimă,
Președintele Asociației din Ucraina
Președintele Asociației Civic Media
Victor Roncea – jurnalist.
Adenda – Istoricul unei trădări naționale:
Severin a scris cu mâna lui: „Insula Serpilor apartine Ucrainei”
„In acordul conex, incheiat de dl. A. Severin si ortacii sai, se stipuleaza clar, in context: ‘’Insula Serpilor apartine Ucrainei’’. Propunerea ii apartine chiar domnului Severin. Astfel, dintr-un condei, negociatorii romani scoliti (atentie!) nu la Moscova, ci la Geneva, la Institutul de Inalte Studii Politice, au lasat ‘’posibilitatea’’ generatiilor viitoare de guvernanti si diplomati sa se ‘’distinga’’ in cadrul unor negocieri anevoioase cu partenerii ucraineni, negocieri in legatura cu frontiera pe bratul Chilia, delimitarea plaotului continental si a zonelor economice exclusive ale celor doua tari la Marea Neagra. (…) Pe scurt, Romania si-a dat consimtamantul, dupa 57 de ani, asupra unei frontiere stabilite prin dictatul sovietic din 1940. Acest fapt se regaseste in dreptul international sub denumirea de ESTOPEL si are drept efect imposibilitatea deschiderii oricarei discutii pe aceasta tema”, noteaza Aurel Preda în cartea sa, „Memoriile unui diplomat oarecare” (București, 2009).
„În 1997, pentru prima dată de la constituirea României Mari, un guvern român a cedat părți ale teritoriului național fără a fi amenințat cu agresiunea (ca în 1940), sau fără a se gasi sub presiunea ocupantului străin (ca în 1944 și 1947). Opinia publică românească nu a perceput dimensiunea dramatică a evenimentului.
Cartea profesorului Tiberiu Tudor – „Istoria unei trădări naționale” – dezvăluie gravele erori săvârșite de factorii decizionali ai țării în desfășurarea negocierilor și în redactarea Tratatului, precum și de parlamentarii chemați să-l ratifice.
Românii trebuie să cunoască adevărul într-o problemă capitală, în care cenzura, manipulările, propaganda și presiunile exercitate de Putere au ocultat sensul real al negocierilor și al Tratatului.” – Academician Florin Constantiniu
Prof. Dr. Tiberiu Tudor – Notă asupra ediției: Această carte este scrisă în perioada iulie 1997 – iulie 1999, imediat după semnarea tratatului cu Ucraina. Prima ediție a apărut în vara anului 2000. Formulări ca ,,actuala Putere” și ,,actuala Opoziție”, ,,la … luni de guvernare a actualei coaliții” corespund perioadei sau momentului în care au fost scrise paginile respective.
Cartea este în primul rând un rechizitoriu, amplu documentat juridic și istoric, la adresa unui act de politică externă pe care o bună parte a românilor l-a considerat un act de trădare națională: prin semnarea tratatului cu Ucraina, în 1997, România recunoaște dreptul de succesiune al Republicii Ucraina asupra unor teritorii românești ocupate prin forță de fosta Uniune Sovietică. Astăzi când, după summit-ul de la Praga a devenit clar că invitarea României de a adera la NATO nu a depins de semnarea Tratatului cu Ucraina, ci de cu totul alte considerente, de geopolitică globală, acest act politic dovedește, după caz, iresponsabilitatea, oportunismul, dezorientarea sau incompetența celor care l-au decis.
În al doilea rând, această carte este un act de restituire a istoriei. Sub acțiunea propagandei și educației antinaționale, comunizantă până în 1989 și globalizantă după 1989, generațiile care au fost supuse acestui veritabil proces de spălare a creierului au pierdut conștiința apartenenței teritoriilor de peste Prut la spațiul etnic unitar românesc și nu cunosc istoria desprinderii, relativ recente, a acestor teritorii din spațiul statal românesc. Două capitole ale cărții redau această istorie, începând cu ocuparea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în 1775 și a Basarabiei de către Imperiul Rus în 1812 și terminând cu marea revoluție națională de la Chișinău din 1988 –1991.
Autorii trădării: Petre Roman (familie originară din URSS), Adrian Severin (familie originară din Ucraina), Emil Constantinescu (familie originară din Transnistria)
La 7 iulie 1997, cu 65 de voturi pentru, 50 contra, 3 abțineri, într-o atmosferă de totală confuzie, Senatul României ratifică „Tratatul cu Ucraina”. Republica Ucraina – stat apărut în 1991 – dispune de un act prin care actuala graniță îi este recunoscută de statul român. Bucăți din marmura trupului țării se desprind, ducând cu ele zidurile Cetății Albe și ale Hotinului, Ținutul Herța, sanctuarul de cultură al Cernăuților. La data votării acestui act, președintele Senatului era Petre Roman, ministrul de Externe – Adrian Severin, președinte al României – Emil Constantinescu.
Profesorul Tiberiu Tudor face un rechizitoriu foarte dur prin această carte, care a fost scrisă imediat, în perioada iulie 1997 – 1999, și a apărut într-o primă ediție în anul 2000. Această nouă ediție a cărții arată că încă în România se poate aborda și scrie despre istoria recentă a țării. Cartea este un document juridic și istoric la adresa unui act de politică externă considerat, de o mare parte a românilor, un act de trădare națională. Prin semnarea tratatului cu Ucraina, în iulie 1997, România recunoaște dreptul de succesiune al Republicii Ucraina asupra unor teritorii românești ocupate prin forță de fosta Uniune Sovietică. Astăzi este cât se poate de clar că invitarea României de a adera la NATO nu a depins de semnarea Tratatului cu Ucraina. Considerentele aderării României la NATO erau de natură geopolitică, de locul în care România este așezată în Europa.
„Istoria unei trădări naționale” cuprinde și pagini de restituire a istoriei românilor.
„Sub acțiunea propagandei și educației antinaționale – comunizată până în 1989 și globalizată după 1989 – generațiile care au fost supuse acestui amplu proces de spălare a creierului au pierdut conștiința apartenenței teritoriilor de peste Prut la spațiul etnic unitar românesc și nu cunosc istoria desprinderii, relativ recente, a acestor teritorii din spațiul statal românesc. Două capitole ale cărții redau această istorie, începând cu ocuparea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în 1775 și a Basarabiei de către Imperiul Țarist în 1821 și terminând cu marea revoluție națională de la Chișinău din 1988-1991”.
La sfârșitul lunii ianuarie 1997 are loc reuniunea de la Dovos, pe teme de politică externă ale țărilor europene participante. În cadrul acelei reuniuni, președintele Emil Constatinescu „își permite să avanseze disponibilitatea României de a ceda de jure Ucrainei Teitoriile Ocupate, fără să aibă niciun mandat în acest sens, fără să consulte Parlamentul sau poporul român, fără să-și pună problema că un asemenea sacrificiu privește întregul neam românesc”.
Despre aceste „discuții” lansate atunci, presa românească, care încă era haotică în frunte cu nou apăruta televiziune PRO TV, nu s-a pronunțat. Practic, ratificarea Tratatului cu Ucraina s-a produs într-un fel de taină politică, pe care acum actanții de atunci nu o mai recunosc. Iar actanții, cei care au „pus în operă” acest tratat de trădare națională, Petre Roman și Adrian Severin, sunt vii. Încă se agită în politica românească. Nimeni nu a venit să spună că, de fapt, la îndemnul lui Silviu Brucan, „ideologul”, prin intermediul PRO TV, au acționat cei doi oameni de stat, Petre Roman și Adrian Severin. Iar președintele Emil Constantinescu a semnat tratatul ca pe un document de rând, măsurat de o iresponsabilitate pe care astăzi nu o recunoaște. (Sursa: Melidonium via Ziaristi Online – Cartea poate fi cumpărată de la Librăria Sophia sau Librăria „Mihai Eminescu”)
Deși fostul președinte Traian Băsescu a criticat vehement Tratatul în fața camerelor televiziunilor, pe parcursul mandatului său a avut de două ori ocazia să îl denunțe, potrivit prevederilor Tratatului. Nu a făcut-o.
VA URMA

MINISTRUL JUSTITIEI TUDOREL TOADER: LEGALITATEA UNUI HG NU O VERIFICA PROCURORUL ,CI JUDECATORUL!

26 sept.

Legalitatea unei hotărâri de guvern nu o verifică procurorul, ci judecătorul specializat în contencios administrativ, în condițiile în care hotărârile de guvern pot crea suspiciuni, a declarat, marți dimineață, ministrul Justiției, Tudorel Toader.
„Hotărârile de guvern sunt acte normative infralegale, sub lege, în ierarhia actelor normative. Hotărârile de guvern pot crea suspiciuni privind legalitatea. În această ipoteză, că e hotărâre de guvern, că e ordin de ministru, verificarea legalității catelor normative infralegale se realizează de către instanța de contencios administrativ. Multe hotărâri de guvern au fost atacate la instanțele de contencios administrativ spre a se verifica de către judecător legalitatea unui act normativ inferior legii. Prin urmare, în opinia mea, legalitatea unei hotărâri de guvern nu o verifică procurorul, ci judecătorul specializat în contencios administrativ”, a declarat, marți dimineață, ministrul Justiției, Tudorel Toader.
Vicepremierul Sevil Shhaideh este urmărită penal pentru abuz în serviciu în dosarul „Insula Belina”, dosar în care DNA cere Camerei Deputaților și încuviințarea urmăririi penale pentru Rovana Plumb, ministru al Fondurilor Europene. Procurorii cer urmărirea penală pentru Rovana Plumb în legătură cu săvârșirea complicității la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în exercitarea funcției ministeriale.
Procurorii DNA susţin că în 2013, părți din Insula Belina și Brațul Pavel, cu suprafață de 278,78 hectare, respectiv 45 hectare, situate în albia minoră a Dunării, au fost trecute ilegal din proprietatea statului în proprietatea județului Teleorman și în administrarea Consiliului Județean Teleorman, pentru ca, doar la câteva zile, să fie închiriate tot ilegal unei firme private.
DNA îi acuză pe cei doi miniștri că au contribuit la adoptarea nelegală a hotărârii de guvern prin care a fost transferată insula Belina din patrimoniul statului în cel al Consiliului Județean Teleorman.

MINISTRUL JUSTITIEI TUDOREL TOADER :SA VEDEM CE DECIDE CCR!

26 sept.

Ministrul Justiției, Tudorel Toader, a declarat, marți, că va veni cu o propunere după ce Curtea Constituțională va decide pe sesizările depuse de preşedinţii celor două Camere cu privire la un posibil conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi ministerul Public și o va motiva.

„Haideți să vedem ce va decide CCR astăzi, haideți să vedem după aceea motivarea deciziei și atunci voi avansa propunerea pe care o voi formula”, a precizat, marți, ministrul Justiției, Tudorel Toader.
Curtea Constituțională analizează, marți, sesizările depuse de preşedinţii celor două Camere, Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu, cu privire la un posibil conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi ministerul Public, alături de o sesizare a PNL privind Legea referendumului.

Preşedinţii celor două Camere, Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu, au sesizat, în 13 septembrie, CCR cu privire la un posibil conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi Ministerul Public, după refuzul Parchetului de a transmite Comisiei de anchetă parlamentară a alegerilor din 2009 dosarul scrutinului.
Cei doi preşedinţi de Cameră solicitau CCR să stabilească care este întinderea competenţelor/atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului şi ale ministerului Public în legătură cu realizarea anchetelor parlamentare. Decizia celor doi preşedinţi ai Camerelor de a sesiza CCR vine ca urmare a refuzului Procurorului Şef al DNA Laura Codruţa Kovesi de a se prezenta în faţa Comisiei de anchetă a alegerilor din 2009, precum şi al refuzului Procurorului General Augustin Lazăr de a înainta Comisiei de anchetă o copie a dosarului de urmărire penală nr.213/P/2017 privind scrutinul din 2009.
Potrivit celor doi preşedinţi, conflictul juridic de natură constituţională dintre Parlament şi ministerul Public ar avea la bază „refuzul celor două persoane care reprezintă Ministerul Public de a ţine cont de solicitările unei comisii de anchetă, comisie recunoscută constituţional, şi punerea în imposibilitate a Parlamentului de a adopta o hotarâre”. În cadrul sesizării CCR, Dragnea şi Tăriceanu solicită „obligarea” ministerului Public să transmită copia dosarului scrutinului, precum şi „obligarea” Laurei Codruţa Kovesi să răspundă la întrebarea adresată de Comisia de anchetă a alegerilor din 2009 privind prezenţa sa acasă la Gabriel Oprea în seara scrutinului. ”Vă rugăm să obligaţi ministerul Public să transmită de îndată comisiei parlamentare de anchetă copia dosarului nr. 213/P/2017, iar pe procurorul şef al DNA să răspundă la întrebarea formulată”, se arată în sesizările transmise CCR.
Comisia de anchetă a alegerilor din 2009 a solicitat, în vară, Parchetului General copia dosarului ce vizează organizarea alegerilor din 2009 şi rezultatul scrutinului prezidenţial. Parchetul General a anunţat, însă, că nu poate trimite Comisiei copia dosarului pentru că legea nu permite furnizarea de informaţii ce fac obiectul unei cercetări penale. Comisia a cerut, în replică, ministerului Justiţiei sa sesizeze Inspectia Judiciară în legatura cu „atitudinea” procurorului general, Augustin Lazăr. Toader a precizat că va discuta cu Augustin Lazăr şi, în funcţie de răspunsurile lui, va sesiza Inspecţia Judiciară. O astfel de discuţie, la care să participe Toader, Lazăr, dar şi membrii Comisiei, nu a mai avut loc. Ca urmare a refuzului lui Lazăr de a furniza o copie a dosarului, Comisia de anchetă a decis să solicite preşedinţilor celor două Camere, Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu, să ia decizia politică de a sesiza CCR în privinţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi ministerul Public.
Pe ordinea de zi a ședinței de marți a judecătorilor Curții Constituționale figurează și sesizarea de neconstituționalitate a modificărilor Legii referendumului, depusă pe 14 septembrie de către senatorii liberali, cărora li s-au raliat și 13 senatori USR.
„Prin acest demers, PNL nu blochează organizarea niciunui referendum la nivel naţional. PNL nu a contestat Legea 3/2000 în forma actuală, care permite organizarea oricărui referendum, ci am contestat legea de modificare a acestei legi prin care Parlamentul, CCR şi preşedintele au fost eliminaţi din procedura legală şi constituţională prevăzută anterior cu privire la stabilirea obiectului şi datei de organizare a referendumului”, a spus senatorul PNL Iulia Scântei.
Ea a precizat că PNL a contestat prevederile nou introduse de majoritatea PSD-ALDE la Legea referendumului, întrucât consideră că acestea încalcă Legea fundamentală şi compromit şansele organizării oricărui referendum, inclusiv a referendumului pentru revizuirea Constituţiei.
Decizia de sesizare a Curții fusese luată de către conducerea PNL cu două mai zile mai devreme, pe 12 septembrie.
”Din neant a apărut un proiect de lege de modificare a Legii referendumului care a trecut de Parlament, de Camera Deputaţilor, în decurs de două zile, cred, sau trei zile. Face parte din categoria proiectelor legislative susţinute de cooperativa vechililor roşii care urmăreşte acelaşi scop: să reducă pe cât posibil atribuţiile preşedintelui. Practic, prin modificarea la Legea referendumului se prevede că proiectul de lege de modificare a Constituţiei prin care se modifică Constituţia nu îşi mai urmează parcursul obişnuit şi după avizul CCR Guvernul hotărăşte organizarea referendumului”, declara atunci Ludovic Orban.
”Or, nouă ni se pare că există chiar o pronunţare a CCR privitoare la organizarea referendumului care spune că intervalul orar de organizare a referendumului nu poate fi stabilit de către Guvern, ci trebuie stabilit prin lege. Cred că orice încercare de confiscare a unui astfel de referendum este imorală şi s-ar putea întoarce împotriva celor care încearcă să confişte politic acest referendum”, a mai spus Orban.

CCR DECIDE MARTI ,DACA LULUTZA LASCU-KOVESI TREBUIE SA RASPUNDA DACA A FOST ACASA IN SUFRAGERIE LA OPREA?!

26 sept.

Curtea Constituțională analizează, marți, sesizările depuse de preşedinţii celor două Camere, Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu, cu privire la un posibil conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi ministerul Public, alături de o sesizare a PNL privind Legea referendumului.

Preşedinţii celor două Camere, Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu, au sesizat, în 13 septembrie, CCR cu privire la un posibil conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi Ministerul Public, după refuzul Parchetului de a transmite Comisiei de anchetă parlamentară a alegerilor din 2009 dosarul scrutinului.

Cei doi preşedinţi de Cameră solicitau CCR să stabilească care este întinderea competenţelor/atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului şi ale ministerului Public în legătură cu realizarea anchetelor parlamentare. Decizia celor doi preşedinţi ai Camerelor de a sesiza CCR vine ca urmare a refuzului Procurorului Şef al DNA Laura Codruţa Kovesi de a se prezenta în faţa Comisiei de anchetă a alegerilor din 2009, precum şi al refuzului Procurorului General Augustin Lazăr de a înainta Comisiei de anchetă o copie a dosarului de urmărire penală nr.213/P/2017 privind scrutinul din 2009.

Potrivit celor doi preşedinţi, conflictul juridic de natură constituţională dintre Parlament şi ministerul Public ar avea la bază „refuzul celor două persoane care reprezintă Ministerul Public de a ţine cont de solicitările unei comisii de anchetă, comisie recunoscută constituţional, şi punerea în imposibilitate a Parlamentului de a adopta o hotarâre”. În cadrul sesizării CCR, Dragnea şi Tăriceanu solicită „obligarea” ministerului Public să transmită copia dosarului scrutinului, precum şi „obligarea” Laurei Codruţa Kovesi să răspundă la întrebarea adresată de Comisia de anchetă a alegerilor din 2009 privind prezenţa sa acasă la Gabriel Oprea în seara scrutinului. ”Vă rugăm să obligaţi ministerul Public să transmită de îndată comisiei parlamentare de anchetă copia dosarului nr. 213/P/2017, iar pe procurorul şef al DNA să răspundă la întrebarea formulată”, se arată în sesizările transmise CCR.

Comisia de anchetă a alegerilor din 2009 a solicitat, în vară, Parchetului General copia dosarului ce vizează organizarea alegerilor din 2009 şi rezultatul scrutinului prezidenţial. Parchetul General a anunţat, însă, că nu poate trimite Comisiei copia dosarului pentru că legea nu permite furnizarea de informaţii ce fac obiectul unei cercetări penale. Comisia a cerut, în replică, ministerului Justiţiei sa sesizeze Inspectia Judiciară în legatura cu „atitudinea” procurorului general, Augustin Lazăr. Toader a precizat că va discuta cu Augustin Lazăr şi, în funcţie de răspunsurile lui, va sesiza Inspecţia Judiciară. O astfel de discuţie, la care să participe Toader, Lazăr, dar şi membrii Comisiei, nu a mai avut loc. Ca urmare a refuzului lui Lazăr de a furniza o copie a dosarului, Comisia de anchetă a decis să solicite preşedinţilor celor două Camere, Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu, să ia decizia politică de a sesiza CCR în privinţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi ministerul Public.

Pe ordinea de zi a ședinței de marți a judecătorilor Curții Constituționale figurează și sesizarea de neconstituționalitate a modificărilor Legii referendumului, depusă pe 14 septembrie de către senatorii liberali, cărora li s-au raliat și 13 senatori USR.

„Prin acest demers, PNL nu blochează organizarea niciunui referendum la nivel naţional. PNL nu a contestat Legea 3/2000 în forma actuală, care permite organizarea oricărui referendum, ci am contestat legea de modificare a acestei legi prin care Parlamentul, CCR şi preşedintele au fost eliminaţi din procedura legală şi constituţională prevăzută anterior cu privire la stabilirea obiectului şi datei de organizare a referendumului”, a spus senatorul PNL Iulia Scântei.

Ea a precizat că PNL a contestat prevederile nou introduse de majoritatea PSD-ALDE la Legea referendumului, întrucât consideră că acestea încalcă Legea fundamentală şi compromit şansele organizării oricărui referendum, inclusiv a referendumului pentru revizuirea Constituţiei.

Decizia de sesizare a Curții fusese luată de către conducerea PNL cu două mai zile mai devreme, pe 12 septembrie.

”Din neant a apărut un proiect de lege de modificare a Legii referendumului care a trecut de Parlament, de Camera Deputaţilor, în decurs de două zile, cred, sau trei zile. Face parte din categoria proiectelor legislative susţinute de cooperativa vechililor roşii care urmăreşte acelaşi scop: să reducă pe cât posibil atribuţiile preşedintelui. Practic, prin modificarea la Legea referendumului se prevede că proiectul de lege de modificare a Constituţiei prin care se modifică Constituţia nu îşi mai urmează parcursul obişnuit şi după avizul CCR Guvernul hotărăşte organizarea referendumului”, declara atunci Ludovic Orban.

”Or, nouă ni se pare că există chiar o pronunţare a CCR privitoare la organizarea referendumului care spune că intervalul orar de organizare a referendumului nu poate fi stabilit de către Guvern, ci trebuie stabilit prin lege. Cred că orice încercare de confiscare a unui astfel de referendum este imorală şi s-ar putea întoarce împotriva celor care încearcă să confişte politic acest referendum”, a mai spus Orban.

HALEP SI NICULESCU S-AU RETRAS DE LA TURNEUL WTA DE LA WUHAN!

26 sept.

Perechea formată din Simona Halep şi Monica Niculescu s-a retras, marţi, din proba de dublu a turneului WTA de la Wuhan (China), desfăşurat pe hard şi dotat cu premii în valoare de 2.365.250 de dolari, informează site-ul wtatennis.com.
Cele două sportive ar fi urmat să joace, marţi, în primul tur, împotriva cuplului format din Sorana Cîrstea şi jucătoarea letonă Jelena Ostapenko.
În locul româncelor vor evolua jucătoarele germane Mona Barhel şi Carina Witthoeft, care vor întâlni perechea Cîrstea/Ostapenko, marţi, în ultimul meci de pe terenul doi.
Monica Niculescu a fost eliminată, luni, în runda inaugurală, la Wuhan Open, în timp ce Simona Halep şi Sorana Cîrstea joacă marţi în turul secund.

RASU’ PLANSU’ CU PROCURORII MAN SI IANCU:DNA SE DA IN STAMBA LA ORADEA!

26 sept.

Potrivit unor surse, constatările ar fi devastatoare pentru conducerile DNA din această perioadă, în care funcţia de procuror-şef a fost deţinută de Daniel Morar (2005–2012) şi Laura Codruţa Kovesi (2013 – prezent).

Inspecţia Judiciară ar trebui să efectueze astfel de controale şi la structurile teritoriale ale DNA, mai ales că în ultimul an au fost sesizate numeroase şi grave nereguli, mergând până la abuzuri şi fapte de corupţie, la serviciile teritoriale Ploieşti, Oradea, Timişoara, Cluj, Iaşi, Bacău, Constanţa.

O structură locală a DNA asupra căreia a plouat cu acuzaţii în ultimii ani este Serviciul Teritorial Oradea.

În ultimii opt ani, la conducerea acestui serviciu au fost numiţi doi procurori tineri, Marius Iancu şi Ciprian Man, care au avut o experienţă relativ redusă în DNA.

Marius Iancu a deţinut funcţia de procuror-şef în perioada 2009-2013, fiind numit în această funcţie la vârsta de 34 de ani, când avea o vechime de 5 ani în DNA.

Ciprian Man a fost procuror-şef în perioada 2014-2017, fiind numit în această funcţie la vârsta de 33 de ani, când avea o vechime de 4 ani în DNA.

Sub conducerea celor doi procurori-şefi, la Serviciul Teritorial Oradea au fost angajaţi numai procurori tineri, ajungându-se actualmente la o medie de vârstă sub 35 ani. Tinereţea şefilor şi a subalternilor nu a fost, din păcate, un atu, Serviciul Teritorial Oradea înregistrând o avalanşă de achitări, restituiri sau condamnări pe muchie cu suspendare condiţionată în ultima perioadă.

În acelaşi timp au început să iasă la iveală tot mai multe acuzaţii privind abuzuri şi fapte de corupţie grave ale foştilor procurori-şefi Marius Iancu și Ciprian Man.

Acuzaţii grave la adresa fostului procuror-șef Iancu

La adresa fostului procuror-şef Marius Iancu au fost formulate de-a lungul timpului mai multe sesizări penale prin care a fost acuzat de fapte de corupţie sau de favorizare a infractorilor. A fost acuzat că ar fi favorizat, în schimbul unor sume de bani sau alte foloase, anumiţi şefi sau lucrători din Poliţia de Frontieră Satu Mare care au fost implicaţi în contrabanda cu ţigări din Ucraina.

A fost acuzat că şi-a amenajat o casă de vacanţă în localitatea Necopoi din judeţul Satu Mare cu materiale furnizate şi transportate de anumiţi contrabandişti de ţigări, cărora le-a achitat parţial cheltuielile de transport cu bonuri de benzină din gestiunea serviciului DNA pe care îl conducea.

A fost acuzat că, împreună cu şoferul său de la DNA, care-i era rudenie apropiată, au deţinut utilaje forestiere, cu care, folosind zilieri, au defrişat ilegal material lemnos din pădurea localităţii Babţa, județul Satu Mare, pe care l-au valorificat în oraşul Carei.

A fost acuzat că şi-a traficat influenţa în favoarea unor persoane anchetate de Serviciul Teritorial Oradea al DNA, care aveau angajaţi avocaţi ce-i erau foarte apropiaţi, fiind văzuţi frecvent inclusiv la domiciliul său.

A fost acuzat că şi-a construit o vilă în Satu Mare şi a dobândit un apartament într-un ansamblu rezidenţial din Cluj-Napoca, cu concursul unui om de afaceri din Satu Mare care a fost cercetat de DNA, şi că la construirea vilei a fost ajutat şi de un politician local pe care l-a scos de sub urmărire penală într-un dosar în care a fost inculpat pentru fapte de corupţie.

Aceste acuzaţii au fost cercetate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarele nr. 209/P/2009, 143/P/2010, 261/P/2010, 341/P/2010, 243/P/2011, şi de DNA în dosarul nr. 202/P/2013, în care au fost emise soluţii de neîncepere a urmării penale sau de clasare foarte discutabile, ca să nu spun părtinitoare.

Toate acestea s-au întâmplat în condiţiile în care existau date inclusiv la SRI că fostul procuror-şef Iancu a pretins, personal sau prin avocaţi apropiaţi, sume mari de bani de la foşti demnitari sătmăreni (un fost preşedinte de Consiliu Judeţean, un fost vicepreşedinte de Consiliu Judeţean, un fost primar al municipiului Satu Mare, un fost director adjunct de la Direcţia Generală a Finanţelor Publice), pe care i-a cercetat pentru fapte de corupţie şi care au fost convocaţi pentru negocierea soluţiei şi a sumei într-un ştrand dintr-un oraş apropiat din Ungaria (Mateszalka).

Abuzurile fostului procuror‑șef Man

Şi la adresa fostului procuror-şef Ciprian Man au fost formulate mai multe sesizări la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DNA și CSM, pentru abuzuri, fapte de corupţie şi favorizarea infractorului, care au fost muşamalizate.

Man a fost cercetat inclusiv pentru braconaj în dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 635/P/2015, în care a fost emisă soluţie de clasare, cu motivarea că a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Fostul procuror-şef Man a fost acuzat că ar fi favorizat anumite persoane care aveau angajat un avocat ce-i era naş de căsătorie, precum şi că şi-a folosit influenţa şi autoritatea în vederea soluţionării favorabile a unor dosare penale în care au fost cercetaţi tatăl său, fratele său ori apropiaţi ai tatălui sau soţiei sale.

Man a fost acuzat şi că ar fi realizat înțelegeri frauduloase cu anumiţi infractori pe care i-a folosit ca denunţători în dosare instrumentate de DNA Oradea şi care au beneficiat de scoaterea de sub urmărire penală în dosare instrumentate de procurori din alte unităţi de Parchet din judeţul Bihor.

Şi Man a fost acuzat de afaceri imobiliare ilicite, după ce a dobândit în primii patru ani de activitate ca procuror nu mai puţin de patru imobile: un apartament, o casă şi o vilă în oraşul Beiuş şi o vilă în municipiul Oradea. Referitor la vila pe care şi-a construit-o în Beiuş, în suprafaţă de 333 mp, i s-a imputat că ar fi folosit materiale furnizate şi transportate gratuit de oameni de afaceri din zonă.

Pe şefii ierarhici nu i-a interesat însă cum au dobândit Marius Iancu trei imobile (o vilă, o casă de vacanţă şi un apartament), iar Ciprian Man patru imobile (un apartament, o casă şi două vile), în activitatea de procuror.
În presa centrală au fost devoalate abuzurile crase comise de fostul procuror-şef Man împotriva unor judecători, procurori şi avocaţi, pe care i-a trimis în judecată şi care au fost achitaţi ori s-a dispus restituirea dosarului lor şi apoi clasarea cauzei.

Astfel, Man a trimis în judecată patru judecători de la Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea, care au fost suspendaţi de CSM, dar Curtea de Apel Cluj a dispus restituirea dosarului la DNA pentru grave carenţe de drept material și procesual, soluţie menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar Structura Centrală a DNA a dispus ulterior clasarea cauzei, cu motivarea că faptele nu există.

L-a trimis în judecată pe fostul prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuş (șeful său în primii ani de activitate), care a fost arestat preventiv şi la domiciliu mai multe luni, dar Curtea de Apel Oradea l-a achitat pentru 17 din cele 19 fapte cu care a fost sesizată prin rechizitoriu, cu motivarea că faptele nu există sau nu sunt prevăzute de legea penală.

L-a trimis în judecată pe fostul şef al Serviciului Arme şi Muniţii din Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bihor, care l-a avertizat asupra activităţilor de braconaj, dar Tribunalul Bihor l-a achitat, cu motivarea că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Un abuz şi un eşec răsunător al fostului procuror-şef Man este în cazul avocaţilor Ioan și Daniela Sava din Baroul Bihor (foştii săi îndrumători ca avocat stagiar), pe care i-a trimis în judecată pentru un şantaj inventat dintr-un comentariu online la adresa unei judecătoare apropiate, dar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis achitarea lor definitivă, cu motivarea că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Un director APIA, executat la comandă politică

Şi fostul procuror-şef Marius Iancu a fost acuzat de abuzuri crase în multe dosare penale pe care le-a instrumentat personal sau împreună cu subalternii săi. Doi foşti poliţişti din judeţul Satu Mare, Sebastian Morar şi Ioan Puţi, l-au acuzat că au fost arestaţi şi trimişi în judecată pentru că au investigat şi au semnalat implicarea în contrabanda cu ţigări din Ucraina a unor şefi din Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră şi din Inspectoratul Judeţean de Poliţie Satu Mare care erau protejaţi de Iancu.

Fosta şefă a Inspectoratului Şcolar Judeţean Satu Mare Mariana Popa şi omul de afaceri Vasile Lucuţ, patronul Unicarm SRL, au fost achitaţi definitiv în dosarele instrumentate de procurorul-şef Iancu şi subalternii săi.

Abuzuri crase şi evidente a comis fostul procuror-şef Iancu la adresa fostului director APIA Satu Mare Viorel Pintea, caz în care a dat mâna cu succesorul său Ciprian Man, care i-a acoperit ulterior unele dintre abuzuri.

În 2013, procurorul-şef Iancu i-a instrumentat un dosar penal fostului şef al APIA Satu Mare la comandă politică, respectiv la comanda liderilor judeţeni ai PSD şi PNL, cu care se afla în relaţii foarte apropiate. Aceştia urmăreau să-şi pună proprii oameni în fruntea APIA Satu Mare, respectiv pe pesedistul Gabriel Leş în funcţia de director şi pe liberalul Gheorghe Mihalca în funcţia de director adjunct.

Liderii sătmăreni ai PSD şi PNL, Mircea Govor şi Ovidiu Silaghi (pe atunci ministru al Transporturilor în guvernul Ponta), au încercat iniţial să-l schimbe pe Viorel Pintea cu sprijinul fostului ministru al Agriculturii Daniel Constantin.

În urma dispoziţiilor acestuia în luna februarie 2013, Viorel Pintea s-a trezit detaşat director la APIA Neamţ pe o perioadă de trei luni, iar în locul său a fost numit ilegal Gabriel Leş, care era vicepreşedinte judeţean al PSD, iar anterior deţinuse funcţiile de viceprimar al municipiului Satu Mare şi de subprefect al judeţului Satu Mare. În decembrie 2016, Leş a fost ales senator PSD de Satu Mare şi a fost desemnat ministru al Apărării Naţionale în guvernul Grindeanu.

Numirea sa în fruntea APIA a fost ilegală pentru că statutul său de funcţionar public era mai mult decât discutabilă, în condiţiile în care, cu doar trei luni înainte, respectiv în noiembrie 2012, a fost angajat în mod dubios şi, se pare, fictiv consilier la Primăria comunei Racşa, situată la circa 50 km de municipiul Satu Mare, localitatea sa de domiciliu.

Pe de altă parte, chiar dacă ar fi avut un statut legal de funcţionar public, nu era legală detaşarea sa de la o instituţie a administraţiei publice locale, recte de la o primărie comunală, la o instituţie care aparţine administraţiei publice centrale şi care administrează fonduri europene.

Pintea a contestat în justiţie decizia de detaşare şi a avut câştig de cauză, obţinând în luna mai 2013 suspendarea deciziei şi reinstalarea în funcţia de director al APIA Satu Mare începând cu data de 3 iunie 2013.

Ghimpele personal al procurorului Iancu

Ex-ministrul Ovidiu Silaghi și fostul procuror-șef Marius Iancu au avut și un ghimpe personal împotriva directorului Viorel Pintea, întrucât le-a deranjat anumite interese. În primăvara anului 2012, directorul Pintea a înaintat o plângere penală privind fraude cu fonduri europene de milioane de euro împotriva firmei Animal Consult din Salonta, judeţul Bihor, legate de plantaţia pomicolă Homoroade din judeţul Satu Mare, în suprafaţă de 600 de hectare. În toamna anului 2012, Pintea a fost vizitat în biroul de la APIA de Cristian Zaha, consilierul personal al preşedintelui Consiliului Judeţean Satu Mare, Adrian Ştef, cumnatul lui Silaghi, care i-a solicitat să retragă plângerea întrucât în această afacere cu subvenţii europene erau implicate persoane importante de la vârful PNL Satu Mare, care era condus de Silaghi și Ştef, avertizându-l că în caz contrar va suporta consecințele unor controale din partea Ministerului Agriculturii, Instituţiei Prefectului și APIA Bucureşti, mergând până la destituirea din funcție. Pintea a refuzat categoric, dar ulterior a fost sunat de procurorul-șef Iancu, care i-a cerut amenințător să nu-și bage nasul în problema de la Homoroade deoarece se ocupa personal de falsul privind fondurile europene.

După detaşarea lui Pintea la Piatra Neamţ, noul director Gabriel Leş a renunțat la mai multe plângeri penale, inclusiv la cea privind frauda cu fonduri europene încasate ilegal pentru plantaţia pomicolă de la Homoroade. În cursul lunii mai 2013, înainte de revenirea lui Pintea în fruntea APIA Satu Mare, un funcționar de la această instituţie s-a prezentat la Biroul DNA Satu Mare, dar procurorul-șef Iancu nu a fost interesat de faptele de abuz în serviciu și favorizarea infractorului imputate lui Gabriel Leş în beneficiul firmei Animal Consult. Mai mult, Iancu i-a precizat că semnătura funcționarului nu atrage nicio consecinţă negativă și că nu trebuie să dea nicio declarație deoarece știe despre ce este vorba.

Imediat, după ce a revenit la Satu Mare, Viorel Pintea s-a prezentat la procurorul-șef Iancu, cu care a purtat discuții cu privire la ilegalităţile de la Homoroade, ocazie cu care a constatat că acesta tergiversează cercetarea și tragerea la răspundere penală a celor vinovați de fraude cu fonduri europene. Motivul cel mai plauzibil al tergiversării este faptul că Iancu se afla în relații de prietenie cu Silaghi și Ştef din perioada în care soția sa a fost angajată la sediul PNL Satu Mare. Unii vorbesc însă și despre un interes personal al lui Iancu de a dobândi o suprafață din livada de la Homoroade, situată în apropierea casei sale de vacanță de la Necopoi.

Arestare urmată de restituire și achitare parţială

În aceste condiţii, a amplificat mânia liderilor judeţeni ai PSD și PNL, care au asmuţit asupra sa structurile locale ale DNA și DGA, ce i-au fabricat un dosar în care au folosit pe post de denunţător un apropiat al lui Gabriel Leş, respectiv al celui care urmărea să-i ia locul. Este vorba despre fermierul Cornel Cherecheş, membru al comunităţii penticostale păstorite de Leş, pe care Iancu şi oamenii săi l-au convins să coopereze, scoţându-i pe tapet şi şantajându-l cu unele probleme cu iz penal legate de dobândirea unui autoturism de teren din străinătate şi de lucrări de defrişare efectuate la o anumită păşune. Cu ajutorul acestui denunţător „pocăit“, lui Viorel Pintea i-a fost organizat în luna noiembrie 2013 un flagrant de luare de mită, în urma căruia a fost arestat în condiţii discutabile.

După arestarea sa, Gabriel Leş a fost reinstalat director la APIA Satu Mare, exercitând această funcţie până în toamna anului 2016. Ulterior a mai fost găsit un denunţător, Grigore Dobraş, care avea membri de familie cu probleme penale legate de contrabanda cu alcool şi ţigări, care erau în atenţia de DNA şi DGA. Pintea a fost trimis în judecată de fostul procuror-șef Iancu doar în baza celor două denunțuri şi a flagrantului provocat, dar Curtea de Apel Oradea a constatat grave neregularităţi ale rechizitoriului şi a dispus restituirea dosarului la DNA.

După numai două luni, respectiv a doua zi după ce Viorel Pintea a solicitat reintegrarea în funcţia de director APIA Satu Mare, Iancu l-a retrimis în judecată pentru cele două infracţiuni de luare de mită, fără să administreze alte probe concludente în cauză. Tribunalul Satu Mare l-a achitat pentru una dintre faptele denunţate de Cherecheş şi l-a condamnat la 3 ani de închisoare cu executare pentru flagrantul provocat şi pentru fapta denunţată de Dobraş. Hotărârea a fost atacată cu apel atât de Viorel Pintea, cât şi de DNA, cauza aflându‑se actualmente pe rolul Curţii de Apel Oradea. Este de subliniat că cei doi denunţători nu s-au prezentat nici în faţa instanţei de fond, nici în faţa instanţei de apel după ce au fost citaţi în cauză, putând fi audiaţi doar după ce au fost emise mandate de aducere împotriva lor, precum şi că şi-au schimbat în mare parte declaraţiile date în cursul urmăririi penale, contradicţiile fiind majore.

Cum acoperă Man abuzul lui Iancu

În luna noiembrie 2014, Pintea a înregistrat la DNA Oradea un denunţ penal împotriva denunţătorului Cornel Cherecheş şi a directorului APIA Gabriel Leş, solicitând cercetarea acestora sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu referitor la înstrăinarea frauduloasă a unei plantaţii viticole pentru care a beneficiat de fonduri europene. Conform denunţului, fermierul Cornel Cherecheș a deţinut în perioada 2011-2013 o plantaţie viticolă de 78 hectare în localitatea Babţa din judeţul Satu Mare, pentru care a beneficiat de fonduri de reconversie de 1,2 milioane euro de la Uniunea Europeană. Cherecheş a înfiinţat această plantaţie într-o zonă izolată şi improprie unei culturi de viţă-de-vie şi nici nu a amenajat-o, nici nu a întreţinut-o în mod corespunzător. În primăvara anului 2013, după nici un an şi jumătate de la înfiinţare, Cherecheş a înstrăinat plantaţia, după ce s-a consultat în acest sens cu directorul Gabriel Leş, unei persoane fizice, Ancuţa Brezoi din Zalău, cu care a încheiat un contract de vânzare-cumpărare care nu a fost înregistrat la APIA Satu Mare şi nu a fost comunicat la Direcţia Agricolă Satu Mare.

Conform dispoziţiilor legale în vigoare, o astfel de plantaţie putea fi înstrăinată după minimum 10 ani. Ulterior plantaţia viticolă a fost transferată către SC Viile David SRL, la care Ancuţa Brezoi era asociat unic. Afaceristul Cherecheş și ex-directorul Leş au fost părtaşi la o înstrăinare ilegală, bazându-se pe ideea că Viorel Pintea nu se va mai reîntoarce la APIA, ori, dacă va reveni, nu va afla de înstrăinarea plantaţiei. De altfel, după revenire, niciunul din funcţionarii APIA nu l-a informat pe Pintea că plantaţia a fost vândută deoarece ştiau că înstrăinarea este nelegală.

În noiembrie 2013, ca urmare a anunţului de audit european, în calitate de director la APIA Satu Mare, Viorel Pintea a dispus efectuarea unor controale la toate plantaţiile viticole din judeţ, inclusiv la plantaţia viticolă de la Babţa, ocazie cu care s-a constatat că 30% din butaşi erau lipsă, iar 30% erau neviabili. Astfel că în anul următor aproape întreaga plantaţie era compromisă. Amplasamentul îndepărtat şi izolat, chiar dubios al plantaţiei, neîntreţinerea şi compromiterea culturii urmate de înstrăinarea rapidă şi nelegală a acesteia constituie indicii care conturează versiunea că plantaţia a fost înstrăinată în mod fraudulos, în scopul de a nu returna banii obţinuţi de la Uniunea Europeană pentru înfiinţarea culturii. Deşi ar fi trebuit să verifice în mod temeinic dacă s-a produs o fraudare a fondurilor europene, DNA Oradea a tratat cu superficialitate denunţul lui Viorel Pintea, clasând dosarul printr-o ordonanţă emisă în data de 20 decembrie 2016 de o fostă subalternă a lui Marius Iancu. Pintea a formulat plângere împotriva soluţiei, dar dovedind aceeaşi superficialitate, procurorul-şef Ciprian Man a respins-o, caz nemaiîntâlnit, a doua zi după înregistrarea acesteia.

Procurorii şi poliţiştii de la DNA Oradea nu au avut nici măcar curiozitatea profesională de a constata starea precară a plantaţiei viticole printr-o simplă cercetare la faţa locului. Ar fi putut vedea cu proprii ochi, cum am făcut-o noi în primăvara şi în toamna acestui an, că plantaţia este compromisă, chiar dacă noul deţinător, SC Viile David SRL, a mai făcut unele replantări. Astfel că fostul procuror-şef Man şi subalternii săi au acoperit abuzurile fostului procuror-şef Iancu din dosarul lui Viorel Pintea, pe care l-a înfundat cu concursul unui denunţător al cărui loc era de fapt după gratii.

Procurorii Marius Iancu și Ciprian Man sunt acuzați și de faptul deosebit de grav că, în perioada în care au condus Serviciul Teritorial Oradea, și-au făcut un obicei din influenţarea și timorarea judecătorilor de la tribunalele Bihor și Satu Mare şi de la Curtea de Apel Oradea, cărora le erau repartizate propunerile de arestare preventivă sau dosarele în care au fost emise rechizitorii de către DNA.

În acest sens, au recurs de la promisiuni și presiuni de tot felul până la şantaje cu sesizări pentru pretinse fapte de corupţie. Unii judecători s-au plâns că au fost sunați zile sau săptămâni întregi pentru a pronunța soluții de condamnare cu executare sau măcar cu suspendare condiţionată. Man și Iancu și-au racolat și propriile „cârtiţe“ în rândul judecătorilor din Bihor și Satu Mare. Este notorie relația apropiată a lui Man cu o judecătoare de la Tribunalul Bihor, care emitea de obicei autorizaţii de interceptare sau de percheziţie în urma solicitărilor DNA ori răspundea favorabil la comenzile de arestare preventivă. La fel, este cunoscută relația apropiată a lui Iancu cu o judecătoare de la Tribunalul Satu Mare.

Cu astfel de practici nelegale și abuzive, DNA Oradea a reușit să obțină arestarea și condamnarea multora dintre țintele sale, cum este și cazul fostului director al APIA Satu Mare Viorel Pintea.

%d blogeri au apreciat asta: