Arhiva | 11:31 am

ALDE SCRISOARE DESCHISA CATRE ADMINISTRATIA PREZIDENTIALA:”JOHANNIS A INCALCAT CONSTITUTIA,PARLAMENTUL SA REACTIONEZE!”

16 oct.

Vicepreşedintele ALDE, deputatul Steluţa Cătăniciu, a precizat, duminică, într-o scrisoare deschisă, că declaraţia preşedintelui Klaus Iohannis privind prezumţia de nevinovăţie echivalează cu încălcarea Constituţiei, ea opinând că Parlamentul ar trebui să reacţioneze.

Cătăniciu i-a transmis duminică o scrisoare deschisă preşedintelui Klaus Iohannis în care critică o declarație a acestuia referitoare la prezumția de nevinovăție.

Vicepreşedintele ALDE citează o declaraţie pe care i-o atribuie preşedintelui Iohannis, care ar fi spus că prezumţia de nevinovăţie „funcționează pentru o persoană care merge în fața justiției, pentru politicieni care merg în fața poporului, contează integritatea, adică să nu fie suspectați de nimic”.

Vicepreşedintele ALDE apreciază că această declarație este una „extremă şi surprinzătoare” şi „scoate în evidență o gândire care se situează în afara democrației și a statului de drept”.

„Este o declarație extremă, surprinzătoare chiar, care ar trebui să oblige Parlamentul României la o reacție”, a scris Cătăniciu.

Ea l-a acuzat pe Iohannis de faptul că, din „dorința de a distruge cu orice preț coaliția de guvernare PSD-ALDE”, a uitat de îndatorirea de garant al Constituției şi de a respecta principiul prezumției de nevinovăție.

„Vă aduc la cunoștință un fapt care, în mod cert, nu vă este străin, pentru că l-ați făcut cu premeditare: declarația dumneavoastră echivalează cu încălcarea gravă a Constituției României!”, a mai scris Cătăniciu.

Vicepreşedintele ALDE îl compară, totodată, pe Iohannnis cu Băsescu, de la care consideră că a moștenit „apetitul pentru lupta împotriva Parlamentului României”.

„ Deși v-ați obișnuit aidoma lui, să împărțiți oamenii politici din România în buni și răi –<>-, în accepțiunea dumneavoastră, doriți să dați uitării faptul că ați avut calitatea de suspect și învinuit, adică <>, aproape în întreaga dumneavoastră activitate politică începând cu dosarul penal nr. 66/P/2001. (…) În calitatea de om cu probleme penale și de integritate ați candidat la cea mai înaltă funcție în stat, iar românii v-au acordat prezumția de nevinovăție și v-au ales președintele acestei țări”, a mai scris Cătăniciu.

Președintele PSD Liviu Dragnea a declarat vineri că refuză să meargă la depunerea de jurământ a noilor miniștri și va intra în Palatul Cotroceni abia după alegerile prezidențiale, susținând că nu mai are încredere că șeful statului nu se implică politic.

„Nu vreau să mă duc la Cotroceni decât după alegerile prezindențiale pentru că nu mai cred în neimplicarea politică a președintelui. Nu e un moft. Dacă vrea să vorbească de PSD să se facă membru. Altfel îl rog să nu mai vorbească despre PSD”, a fost mesajul președintelui PSD pentru șeful statului Klaus Iohannis.

Cât privește relația cu Klaus Iohannis și cum s-a ajuns în această situație, Dragnea a precizat: ” Am stat cu mâna întinsă până mi-a amorțit. Nu cred că PSD sau eu am făcut instituțional ceva împotriva președintelui Iohannis. Eu nu mai vreau să merg în Palatul Cotroceni”.

PENALUL KLAUS WERNER JOHANNIS A ATARNAT ROMANIA PE „HARTA LUMII” INAUGURAND UN TEREN DE GOLF!

16 oct.

Președintele Klaus Iohannis a declarat, sâmbătă, la Teleac, județul Alba, la inaugurarea clubului de golf în care proprietarul Transavia, Ioan Popa, a investit 15 milioane de euro, că prin facilitățile create România ajunge pe harta golfului mondial, transmite corespondentul MEDIAFAX.

„Este o zi nu doar frumoasă, dar şi o zi importantă. Domnule Popa, vă felicit pentru această investiţie extraordinară. Îmi amintesc cu mare plăcere, acum câteva săptămâni, am vizitat această facilitate şi am rămas foarte impresionat. Aţi reuşit, domnule Popa, să realizaţi o investiţie unică în România. Şi spun acest lucru cu toată răspunderea”, a spus Klaus Iohannis.

Președintele României a subliniat că investiția este unică din ”cel puțin două puncte de vedere”, fiind de părere că afacerea nu este destinată aducerii profitului.

”Sunteți, domnule Popa, un om de afaceri de succes, ați construit o afacere românească de mare succes și v-ați decis să realizați această investiție din fonduri proprii, din fonduri private. Este un model, domnul Popa, și această investiție, pentru felul în care un om de afaceri din România poate să investească într-o facilitate, care nu este destinată aducerii profitului, este o facilitate publică, un teren de golf, zonă de cazare, zonă de relaxare (…). Această implicare a unui om de afaceri în zona destinată sportului, în cazul acesta, acestui nobil sport, golful, este extraordinară, este demnă de lăudat şi de apreciat. În al doilea rând și cred că acest lucru are la fel de multă importanță, acest teren de golf nu este unul oarecare. Este un teren de golf realizat cu foarte, foarte multă trudă, după un plan pe care, personal, îl găsesc extraordinar de bun (…). Este un teren care pentru foarte mulţi ani va pune golful, în România, pe o cu totul și cu totul nouă treaptă. Prin această facilitate, România realmente ajunge pe harta golfului mondial”, a mai spus Klaus Iohannis.

La rândul său, Ioan Popa, antreprenorul care a pus bazele Transavia, cel mai mare producător de carne de pasăre din România, a declarat că realizarea clubului de golf a implicat foarte multe costuri.

„Eu în ultimii 26 de ani am investit câteva sute de milioane de euro în clădiri, spații tehnologice și pe care le-am retehnologizat, care depășesc o jumătate de milion de metri pătrați. Este proiectul care mi-a dat cea mai mare bătaie de cap din câte proiecte am realizat. România nu are, la ora actuală, niciun teren de golf realizat după cerințele din domeniu, cele care sunt, sunt mai austere. Realizarea unui teren de golf implică niște costuri, specialiști și o muncă incredibilă pe care nu mi-aș fi putut-o imagina (…). Sper să vă placă această facilitate, sper ca mai mulţi oameni să se apuce de acest sport”, a spus Ioan Popa.

Theodora Golf Club, investiția inaugurată sâmbătă, cuprinde cel mai modern de golf din România, dar şi o serie de facilităţi de cazare şi relaxare clasificate la standardul de patru stele plus.

Terenul de golf se întinde pe 56 hectare cu 18 parcursuri în lungime totală de 6.518 metri şi numără 4 parcursuri par 3, 10 parcursuri par 4, 3 parcursuri par 5 şi 1 parcurs par 6, cel mai lung parcurs din Europa.

Clubul de golf cuprinde o suprafaţă totală de peste 62 hectare, din care cea mai generoasă parte este alocată terenului de golf (56 hectare), restul fiind ocupat de vilele complexului şi de alte facilităţi.

În arhitectura proiectului se găsesc 14 vile pentru cazare, 5 vile în regim privat, o sală de conferinţă, o piscină exterioară, clădirea administrativă a clubului care înglobează un driving-range indoor, pro-shop, vestiare, lounge bar şi restaurantul fine dining.

Clubul mai are şi un restaurant cu o capacitate de 160 de locuri în interior şi 100 locuri pe terasă.

PENALUL JOHANNIS SI DOUA FELURI DE VINOVATIE!

16 oct.

Toată lumea își dă cu presupusul despre abia astîmpăratul scandal politic. Cine a cîștigat, cine a pierdut, cine este de vină și încotro se duc lucrurile. Două păreri nu seamănă între ele. Asta înseamnă că avem milioane de interpretări și ne vom poticni în milioane de soluții. Adică în vorbe care nu vor prinde viață niciodată.

Ce-am înțeles din carnavalul politic de săptămîna trecută?

1. Că avem un premier care nu ține minte ce spune nici de dimineața pînă seara. Mihai Tudose gîndește după cum arată. N-aș conta pe el nici pentru trecutul străzii și nici cînd scrie, semnează și pune ștampila Guvernului. Diferența dintre ce-a zis la Antena 3 și ce-a declarat mai tîrziu este strigătoare la cer. Orice om cu obraz la vedere ar crăpa de rușine pe la toate ridurile. Omul acesta vorbește fără el și le schimbă ca un flecar, în funcție de nevoie și de interlocutor. Ai zice că nu este în stare de nimic, deși a produs (probabil la comandă) PSD-ului o pagubă importantă.

2. Că Liviu Dragnea poate fi un bun organizator de partid, dar și un catastrofal jucător politic în momentele de cumpănă. Improvizează mult, minte ca și adversarul său Victor Ponta, sacrifică pe oricine ca să scape el și nu are nici un proiect. Mediocritatea liderului PSD vine de la lipsa de anvergură, de la absența unui fundament ideologic, a unei culturi politice și a unei viziuni. Dincolo de toate acestea, Dragnea mai ascunde un caracter de o cumplită suficiență și aroganță. El și-a imaginat că Guvernul României ar putea fi condus de Sevil Shhaideh. Asta spune tot. Mai apoi a recurs la Sorin Grindeanu de parcă ar fi dat o ciorbă de burtă unui vecin de scară. În disperare de cauză, a fost de acord cu numirea lui Mihai Tudose. Știa ce poate, știa de unde vine și cine este în spatele lui și cum a ajuns la Economie. Și, cu toate acestea, l-a acceptat ca să-și salveze pielea și aparența de putere. Toate aceste decizii plus improvizațiile cu oameni de mîna a cincea pe anumite posturi-cheie ne arată calibrul modest al unui politician de provincie. Dacă ar fi să aleg cine s-a dezumflat mai tare în aceste zile tensionate, n-aș ști pe care să îl așez pe primul loc. Pe Liviu Dragnea sau pe Mihai Tudose? Amîndoi au pierdut enorm în materie de credibilitate. S-au împiedicat, au mințit, au improvizat și au arătat că nu ne putem lega nici o speranță de numele lor.

3. DNA-ul s-a afirmat din nou ca o bîtă politică. A încropit două dosare pentru două doamne care n-au fost decît niște biete executante. Oricum ar suci-o sau ar citi-o (inclusiv în dungă), prevederea legală rămîne aceeași.

„Art. 9. – (1) Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului.“ (Legea 213/1998)
Ce au făcut cele două cercetate de DNA? Au aplicat legea. În cazul terenurilor familiei Băsescu de la Nana, Parchetul a pus sechestru pe proprietățile în cauză pentru simplul fapt că au fost trecute din proprietate publică în cea a unei unități administrative printr-o hotărîre a Consiliului Județean. Dosarul penal pe cauza Nana stă încremenit prin cine știe ce sertar de la DNA. Investigația DNA în dosarul „Belina“ este la fel ca aceea a nedescoperitei case din Brazilia. Trebuia un scandal, trebuia începută o cercetare pentru demolarea unui adversar și pentru a neutraliza doi miniștri fideli lui Liviu Dragnea.

Dosarul „Belina“ poate fi socotit un caz-școală pentru felul în care acționează DNA pentru a neutraliza un politician.

4. Klaus Iohannis s-a băgat în ciorbă mai mult pentru a ne convinge că el este în spatele întregii operațiuni. Ca și la presiunea asupra guvernului Ponta, ca și la nașterea „guvernului meu“, Klaus Iohannis a ieșit în față și ne-a asigurat că Mihai Tudose este omul său. Președintele s-a uitat nițel în ochii umezi ai premierului și a decis că este „de bună-credință“. Nu ca Ponta sau ca Dragnea!? Mai mult, a încercat să acopere operațiunea Binomului printr-o înțelegere săsească a prezumției de nevinovăție. Pentru Iohannis, aceasta are două forme. Una juridică, arhicunoscută, de tip universal, valabilă pînă la sentința definitivă, și alta românească, de tip Binom. DNA-ul cu cei peste 200 de ofițeri acoperiți (coordonați direct de Laura Codruța Kovesi) inventează un subiect cu aparențe de cauză. Sau i se livrează de un martor fals, de presa autohtonă sau de cea străină o poveste. Și declanșează un tărăboi (i se zice cercetare) în urma căruia omul trebuie să demisioneze pentru că și-a pierdut credibilitatea. Prezumția românească de nevinovăție apare atunci cînd te cercetează DNA-ul și cînd trebuie să cadă un adversar politic.

FOSTUL MINISTRU ROVANA PLUMB CHEMATA IN FATA COMISIEI JURIDICE DE LA CAMERA DEPUTATILOR!

16 oct.

Fostul ministru al Mediului Rovana Plumb va fi invitat, luni, la ora 17:00, la Comisia juridică, unde va fi audiată în vederea finalizării raportului privind solicitarea DNA de începere a urmării prenale în cazul său, a declarat pentru MEDIAFAX, preşedintele comisie, deputatul PSD Eugen Nicolicea.

„Fostul ministru al Mediului Rovana Plumb va fi invitat, luni, la ora 17:00, la Comisia juridică”, în vederea dezbaterii solicitării justiţiei privind începerea urmăririi penale în său, a declarat preşedintele Comisiei juridicea Camerei Deputaţilor, deputatul PSD Eugen Nicolicea, la solicitarea MEDIAFAX.

Eugen Nicolicea a precizat, joi, că va solicita parchetului să pună la dispoziție documente care au fost cerute de avocatul Rovanei Plumb cu privire la dosarul deschis.

„Din partea doamnei Rovana Plumb, prin avocat, a fost depusă o solicitare, o să aveți acces la ea, prin avocat, ne-a învederat faptul că de la dosarul cauzei lipsesc mai multe declarații despre care s-ar putea crede că există, spre exemplu, declarația dată de Lucia Varga, fost ministru delegat, semnatar al notei de fundamentare alături de doamna Rovana Plumb, procesul verbal, mai multe declarații, memorii ce aparțin doamnei ministru Shaidehh și consideră că acestea sunt utile cauzei ținând cont de următoarea chestiune: doamna Rovana Plumb este acuzată că este complice la o faptă făcută de doamna Sevil Shhaideh. Evident, ca să poți să fii complice la ceva, trebuie să poți să discuți despre fapta principală. Aceasta este motivația pentru care avocatul cere lămuriri despre fapta principală. Voi înainta o solicitare către Parchet, dacă Parchetul va binevoi să ne pună la dispoziție aceste acte, este treaba Parchetului, dacă nu, va trebui să decidem dacă vom aștepta în continuare peste termenul respectiv sau dacă vom decide fără răspuns”, a explicat Nicolicea.

Eugen Nicolicea a mai spus că membrii Comisiei juridice vor încerca să finalize raportul pentru ca acesta să poată fi înscris pe ordinea de zi a plenului de marţi.

Biroul permanent al Camerei Deputaților a decis ca în termen de 11 zile Comisia juridică să depună raportul în cazul solicitării DNA de urmărire penală a fostului ministru al Mediului Rovana Plumb.

DNA a cerut sesizarea Camerei Deputaților pentru formularea cererii de efectuare a urmăririi penale față de Rovana Plumb, fost ministru al Mediului și Schimbărilor Climatice la data faptei, în legătură cu săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, în dosarul care o vizează și pe vicepremierul Sevil Shhaideh, referitor la trecerea ilegală a unei părți din Insula Belina și Brațul Pavel în administrarea Consiliului Județean Teleorman.

CHARLES PUIGDEMONT ,GUVERNATORUL CATALONIEI A TRIMIS O SCRISOARE GUVERNULUI SPANIOL IN LEGATURA CU „REFERENDUMUL”DE INDEPENDENTA A ACESTEI REGIUNI!

16 oct.

Președintele catalan Carles Puigdemont susține dreptul la independență al regiunii Cataloniei și cere organizarea cât mai curând posibil a unei întrevederi cu premierul spaniol Mariano Rajoy, printr-o scrisoare trimisă Guvernului Spaniei, informează site-ul agenției de știri Bloomberg.

Într-o scrisoare adresată lui Rajoy, trimisă cu doar câteva ore înainte de expirarea ultimatumului dat de premierul spaniol liderului de la Barcelona pentru a lămuri dacă a declarat sau nu independența regiunii, liderul catalan a lansat din nou un apel la dialog.

„Mai mult de două milioane de catalani au dat parlamentului regional un mandat democratic de declarare a independenței”, a spus Puigdemont în scrisoarea sa.

Puigdemont mai afirmă că a lăsat în „în suspensie” declararea independenței pentru a permite demararea unui proces, „de două luni”, cu scopul de a încerca să ajungă la un acord cu Guvernul spaniol, relatează site-ul cotidianului El Pais.

În scrisoarea de patru pagini, președintele catalan îi cere lui Rajoy o întrevedere pentru a ajunge la un acord.

„Propunerea noastră de dialog este sinceră, în pofida tuturor lucrurilor care s-au întâmplat, dar în mod logic este incompatibilă cu climatul actual de intensificare a reprimării și amenințărilor”.

Scrisoare liderului catalan Carles Puigdemont nu a reușit să ofere o confirmare în ceea ce privește situația regiunii.

Guvernul Spaniei va prelua controlul asupra regiunii Catalonia în cazul în care şeful Guvernului catalan, Carles Puigdemont, va oferi un răspuns ambiguu privind independenţa regiunii, a avertizat anterior Juan Ignacio Zoido, ministrul spaniol de Interne.

Premierul Spaniei, Mariano Rajoy, a acordat miercuri seară Guvernului Cataloniei, condus de Carles Puigdemont, un termen de cinci zile pentru a clarifica dacă a proclamat sau nu independenţa, au declarat surse guvernamentale de la Madrid citate de cotidianul El Mundo. Carles Puigdemont trebuie să răspundă până luni, 16 octombrie, dacă a proclamat ori nu independenţa Cataloniei. În cazul în care premierul Cataloniei va răspunde afirmativ, Madridul îi va acorda un termen suplimentar, până pe 19 octombrie, pentru a reveni asupra proclamării independenţei. Dacă Guvernul de la Barcelona îşi va menţine poziţia, Madridul va putea activa Articolul 155 al Constituţiei Spaniei, care prevede posibilitatea suspendării autonomiei Cataloniei.

Regiunea Catalonia a organizat pe 1 octombrie un referendum pe tema independenţei considerat neconstituţional de Guvernul Spaniei şi de Uniunea Europeană.

NAZISTUL AUSTRIAC SEBASTIAN KURZ SI PARTIDULSAU POPULAR CASTIGATOR IN AUSTRIA!

16 oct.

Sebastian Kurz

Sebastian Kurz

Partidul Popular (ÖVP, centru-dreapta), condus de Sebastian Kurz, se clasează pe primul loc, cu un scor cuprins între 31 şi 35% din voturi, în scrutinul parlamentar din Austria, potrivit sondajelor efectuate la ieşirea de la urne.

Sebastian Kurz, liderul Partidului Popular din Austria, are şanse mari să devină cancelar şi cel mai tânăr lider politic ales în Europa, în urma unui scrutin în care formaţiunea de extremă-dreapta Partidul Libertăţii s-a clasat pe poziţia a doua.

Potrivit unui sondaj realizat la ieşirea de la urne de Institutul ARGE, informează publicaţia Kurier, formaţiunea Partidul Popular (ÖVP) este creditată cu 31-33% din preferinţele de vot,

Pe locul al doilea se clasează formaţiunea de extremă-dreapta Partidul Libertăţii (FPÖ), cu 27,6%, urmată de Partidul Social-Democrat (SPÖ, centru-stânga), al cancelarului Christian Kern, cu 25,6%.

Partidul liberal NEOS (Noua Austrie şi Forumul Liberal) este creditată cu 5,8%, Verzii (progresism social) cu 4,2%, iar mişcarea lui Peter Pilz (stânga) cu 3,2%.

Aproximativ 6,4 milioane de cetăţeni au fost chemaţi la urne în scrutinul parlamentar anticipat programat duminică în Austria, favorită fiind formaţiunea conservatoare Partidul Popular, aflată în prezent în opoziţie.

Sondaje creditau Partidul Popular cu 33% din preferinţele de vot, Partidul Social-Democrat, cu 27%, iar Partidul Libertăţii, cu 25%.

Prezenţa la urne a fost de 79,2%.

OLIVIA HOLT – PHOENIX!

16 oct.

DANIELLE BRADBERY – SWAY!

16 oct.

FERGIE – JUST LIKE YOU!

16 oct.

IMAGINE DRAGONS – WHATEVER IT TAKES!

16 oct.

OMNIUM GATHERUM – FRONTIERS!

16 oct.

SKARLETT RIOT – VILLAIN!

16 oct.

MA INCHIN DIN NOU!

16 oct.

Imagini pentru MIORITA,POZE

 

Ca orice bun creștin, mă închin des: cînd intru în bierică sau trec prin fața acesteia, cînd spun „Tatăl nostru”, cînd mă duc la mormintele părinților mei sau la alte morminte. Dar să mă închin citind un articol, mi se întîmplă rar. Uite că mi s-a întîmplat azi, citind un articol primit pe mail scris (nu știu cînd) de dr. Vitalie Pastuh-Cubolteanu. Îmi cer scuze pentru ignoranță, dar nu țin minte ca pînă astăzi să fi auzit de el. Am constatat, verificînd, că este un medic psihiatru basarabean, care scrie pe net și care este foarte apreciat de cititori.

Articolul este intitulat „MIORIȚA – Baciul eticii populare românești”.

Fără îndoială, „Miorița” este nestemata poeziei populare românești. Așa fiind, nu trebuie apărată întrucît nu o poate acuza nimeni.

Mă consider patriot, și nu unul de TV sau ziar, ci unul care a luptat efectiv, din greu, pentru interesele țării și poporului meu. Dar patriotismul meu se circumscrie obiectivității, nu suport exagerările sau minciunile din fals patriotism, nici să trecem cu vederea păcatele ori ale poporului (fiindcă sînt!), ori ale unor conducători mult și prea exagerați în bine. În felul acesta, în curînd istoria va consemna că Ion Iliescu, un dizident prigonit, a scăpat România de dictatura ceaușistă, că „liderul zonal” Emil Constantinescu a reușit primele noastre strînse legături cu NATO, UE și Israel, că Traian Băsescu ne-a asigurat bunăstarea prin integrarea în UE iar Klaus Werner Iohannis, prin bătaia prietenească pe umăr primită la Casa Albă, ne-a adus în țară cel mai mare omagiu de care s-a bucurat vreodată România.

Ca să mă întorc la articol.

              Dr. Vitalie scrie: „Neroziile sunt rostite de patru categorii de ponegritori: 1. Ignoranții banali; 2. Ambițioșii dornici de a se face observați de lume prin călcatul în picioare a valorilor, dedându-se la sado-masochism cultural cu perversiunea obținerii plăcerii bolnăvicioase de a umili pe alții, sub aparenta asumare a închipuitului neajuns cică comun; 3. Snobii-papagali, imitatori ai „vedetelor ” neisprăvite; 4. mercenarii angajaţi de forţele ostile pentru demolarea valorilor naţionale românești și dezrădăcinarea spirituală.”  Fără să fiu doctor psihiatru, îl încadrez pe dr. Vitalie a doua categorie.

Dar care ar fi neroziile? Aflu de la dr. Vitalie: „Nimic mai mincinos decât afirmaţia că românii moldoveni ar fi laşi în faţa duşmanului”. Sînt convins că dr. Vitalie a citit mult mai mult decît mine în materia demonizării Mioriței (de fapt eu nu am citit nimic despre concluzia lașității moldovenilor trasă din Miorița). Poate dr. Vitalie face o gravă confuzie între lașitate și resemnare, care într-adevăr, alături de exagerata și extrem de dăunătoarea toleranță, sînt păcate reale ale românilor care ne-au făcut foarte mult rău.

Dr. Vitalie ne amintește faptele de eroism ale unor moldoveni. Nefericite exemple, dintre mii, zeci de mii de exemple care puteau fi date, el i-a ales pe Serghei Lazo și Mihail Frunze, moldovenii care au trecut la bolșevism și s-au înrolat în Armata Roșie!

„Gătinţa calmă-resemnată de autosacrificare ridică personajul central al baladei „Mioriţa” la suprema și tragica înălţime sufletească, la înălţimea MÂNTUITORULUI.” Nu știu ce înseamnă „gătință”, dar această imbecilitate îmi pare un sacrilegiu. Măi nea Caisă, s-a întîmplat vreodată să te rătăcești într-o biserică și ai aflat de Evanghelii, ori ai tras cu urechea într-o cîrciumă frecventată de popi? Dacă ai fi citit Evagheliile, ai aflat în primul rînd că Mîntuitorul ȘTIA că va fi răstignit pentru a mîntui de păcate poporul evreu (singurul popor păcătos din lume acum două milenii, întrucît era singurul popor care primise poruncile) și în al doilea rînd că în ultima sa discuție cu ucenicii, i-a trimis să caute arme – de ce, nea Caisă? Ca să se apere! Nu ca să fie omorîți ca oile!

„Ciobăneii vieţuiau pe acelaşi pământ  – „Pe un picior de plai” – şi erau de un neam — românesc. Faptul că sunt numiţi „vrâncean”, „moldovean” şi „ungurean” e absolut identic cu faptul că ruşilor din Siberia li se spune „sibireaki”, ruşilor de pe Don – kazaki şi ruşilor de pe ţărmul Mării Albe  – „pomorî”. „Vrâncean” e denumirea românilor din zona Vrancei, “ungurean” e denumirea românilor din zona românească Transilvania, refugiaţi în Moldova de răul prigonirilor naţionale şi religioase din partea cotropitorilor maghiari.”

Aici, chiar este ceva nostim. După acest doctor, toți cei trei ciobănași erau moldoveni! Unul, evident, rezultă chiar din text, victima, este moldovean. Dar după el este moldovean și cel ungurean, întrucît conform opiniei lui, era de fapt ardelean refugiat în Moldova din cauza prigoanei maghiare. Iar cel vrîncean, dacă era de sub Milcov ar fi fost muntean, dar dacă ar fi fost de peste Milcov, ar fi fost și el tot moldovean.

Doctorul basarabean cred că se afla într-o eroare. Eu sînt urmaș de „ungurean”, adică stră-stră-străbunicul meu Nicolae Vinereanu care a trecut munții și s-a stabilit în munții Vîlcei la sfîrșitul sec. 18 venind din Vinerea Sibiului (am constatat că nu mai există pe wikipedia), cred că știu ceva mai mult decît doctorul.

Dacă faptul că Dragoș și Bogdan au venit din Maramureșul istoric și au înființat Țara Moldovei este cert, nu știu care ciobani ardeleni au poposit în Moldova. Ardelenii care au trecut munții din cauna prigoanei religioase au trecut la sud. Cei din Mărginimea Sibiului au înființat sau dezvoltat localități (în Gorj – Baia de Fier, Novaci, Polovragi, în Vîlcea – Vaideeni și Băbeni, în Muscel – satul Jgheaburi din comuna Corbi). Alții, s-au stabilit în alte zone sudice, dînd acest „cognomen” localității (pe valea Argeșului, în com Arefu, există satul Capățîneni Ungureni alături de Căpățîneni Pămînteni, în Prahova exista Mîneciu Ungureni și Mîneciu Pămînteni).

Nu știu în Moldova ce oieri ardeleni ar fi trecut munții din cauza prigoanei religioase – singurii care au trecut munții, ceangăii, erau unguri romano-catolici (și nici nu știu să fi fost ciobani – mai degrabă cioplitori în lemn).

Doctorul ne spune că ciobanul moldovean era mai ortoman, deci putea să îi biruiască pe cei care vroiau să îl omoare. Cuvântul „ortoman”, ne explică el, înseamnă chipeş, mândru, voinic, viteaz. M-a făcut să caut, și am constatat că atunci cînd se referă la ciobani, ortoman înseamnă bogat. Există și sensul de viteaz, cînd este vorba de haiduci (ceea ce ciobanul nostru moldovean nu era). Și mai există și un al treilea sens, legat însă de cai.

„Baciul moldovean, ca urmaş al dacilor, credea în comunitatea naturii şi a omului; ca un creştin ce era, baciul moldovean credea în nemurirea sufletului.” . Nu știu ce înseamnă pentru doctor creștinismul, poate doar martiri? Dar aceptarea crimei nejustificate împotriva ta este echivalentă cu sinuciderea, considerată de credința creștină ca un dublu păcat.

Ori doctorul este nebun, ori sînt eu. „Vreau să vorbesc despre esenţa personalităţii baciului moldovean. Este o esenţă fundamentală şi se numeşte Dragoste umanistă paternă. Să fac o paranteză: există pe lume patru tipuri de dragoste – 1) dragostea sexuală, ea conţine mult egoism reciproc; 2) dragostea fraternă, cu multe rivalităţi; 3) dragostea copiilor faţă de părinţi, care adesea conţine mai mult “daţi-mi” decât “na-vă”; 4) dragostea părintească care mereu oferă. …Uitaţi-vă: balada MIORIȚA ne arată un caz de dragoste supremă manifestată prin gătința de jertfire de sine a baciului moldovean, care a preferat să moară el decât să-i omoare pe cei doi.”

În baladă, se vorbește doar despre mama ciobanului (tatăl probabil fusese ucis cu mai mult timp în urmă, de alți ciobani). Dar doctorul nostru ne explică ceva incredibil, ciobanul s-a lăsat ucis din dragoste paternă! Nu se pomenește nimic despre o nevastă și niște copii, pentru care uciderea lui ar fi fost o tragedie întrucît ar fi rămas atît fără sprijinul patern, dar și fără avere! Copiii lui ar fi trebuit să se angajeze slugi la ucigașii tatălui lor, în folosul cărora să crească propriile oi! În lipsa copiilor, dragostea lui paternă s-ar fi răsfrînt asupra ucigașilor!

Iată cum vrea să ne bage în beznă încă o dată „…baciul moldovean acceptă senin nu fatalitatea morţii, ci eventualitatea ei.”  Nu prea înțeleg. În multe alte părți din acest articol pe care îl consider imbecil, ni se explică faptul că moldoveanul acceptă moartea nedreaptă, dar nu înțeleg de ce o acceaptă ca pe o fatalitate – moartea o hotărăște Dumnezeu (sau dușmanul lui!). Dacă accepți fatalitatea morții, accepți nu numai eventualtatea ci și certitudinea ei. Nu hotărăști tu, ci El.
Ne mai spune doctorul : „…fiind mai ortoman, nu i-ar fi fost greu să-i nimicească „preventiv” pe vrâncean şi pe ungurean. Imaginaţi-vă că balada ar avea alt mers: ciobanul moldovean îi nimiceşte vitejeşte pe ceilalţi doi. Atunci, în loc de un ideal etic, ni s-ar fi dat un cântec despre Kotovski.  Am fi avut un alt apel — la războire fratricidă. Etica populară nu admite aşa ceva. Normele sociale populare admit, la toate popoarele, nimicirea trădătorilor, a exploatatorilor nemiloşi şi a răufăcătorilor periculoşi.”

Constat apetența doctorului spre istoria bolșevică. Îl pomenește pe Cotovski. Pentru cine nu știe, Grigore Cotovski (evreu), a fost un tîlhar și criminal, ulterior intrat în partidul bolșevic (ajuns general) și devenit după moartea sa erou. În onoarea(!) sa, la sfîrșitul anilor ’30 o grupare de adolescenți români antilegionari (chiar toți români?) și-au luat numele de „Haiducii lui Cotovski”. În zilele rebeliunii, unii dintre ei au atacat sediile legionarilor iar alții (în uniformă legionară) au devastat cartierele evreiești. Au murit cu toții, împușcați fie de legionari, fie de armată.

Înțeleg din acest articol că doctorul, care se opune războaielor fratricide, îi condamnă pe legionari, care ucideau trădătorii, frații noștri.

Am vorbit despre marile păcate ale acestui popor. Dacă nu le recunoaștem, sîntem condamnați să le repetăm la nesfîrșit (mai exact, cît vom mai exista). Avem păcatul resemnării, avem păcatul toleranței excesive și avem păcatul trădării.  Acesta este cel mai  grav.  Nu mă interesează că cel mai vechi astfel de păcat, primul consemnat în Vechiul Testament este trădarea curvei Rahav, care și-a trădat concetățenii din Ierihon, fără să se spună contra căror avantaje, nu mă intereasează nici Efialte, care se pare că și-a trădat cetatea din motive stupide.

Dar pe pămîntul acesta, trădarea este un blestem. Nu de azi de ieri ci de peste două milenii și jumătate. Uciderea lui Burebista de către tarabostes, a fost nu numai o crimă, ci și un act de trădare. Sarmisegeteza lui Decebal a căzut în urma trădării unui dac, care i-a condus pe romani pe drumurile ascunse.  După ce Țările Române au cazut sub surezanitatea otomană, frați, veri, nepoți, fie Basarabi, fie Mușatini, se turnau la Înalta Poartă dorind mazilirea domnitorului pentru a-i lua locul. Mihai Viteazu a fost ucis în mijlocul oastei sale. Luptătorii din munți au căzut (unii uciși, alții arestați) fiindcă au fost (TOȚI) trădați de rude, prieteni, consăteni sau chiar camarazi de luptă. Acum, mai mult ca niciodată, Romînia este trădată de români (chiar toți dintre trădători sînt români?).

Mai sînt multe de comentat, dar sînt prea obosit și prea nervos.

Sînt două variante – ori domnul doctor psihiatru este examinat de colegii săi, ori aceștia mă examinează pe mine. Unul dintre noi, sigur nu este întreg la cap.

                                                                                                    Dan Cristian IONESCU

CRISTIAN TRONCOTA ,SECURISTUL MEDIOCRU DAR „ISTORIC „ABURESTE LA MOCIRLA JOHANNISTA ANTENA 3 DESPRE TANDEMUL IULIAN VLAD SI AUREL ROGOJANU,DAR UITA CA PACEPA FILO-RUS ESTE OALE SI ULCELE,IN SCHIMB SOSIA ACESTUIA FILO-RUS O „FUGIT”IN USA!

16 oct.

  NOTE DE LECTURĂ LA DOSARELE COTIDIANUL, NR. 2/2017. VINOVATUL DE SERVICIU. GENERALUL IULIAN VLAD Sincer să fiu, am parcurs […]

NOTE DE LECTURĂ LA DOSARELE COTIDIANUL, NR. 2/2017.
VINOVATUL DE SERVICIU. GENERALUL IULIAN VLAD

Sincer să fiu, am parcurs cu interes și nerăbdare Dosarele Cotidianul, nr. 2 din 2017, dedicate în întregime generalului răposat Iulian Vlad. Lectura, la prima vedere părea interesantă, mai ales că era vorba despre un dialog cu fostul său șef de cabinet, generalul rezervist Aurel Rogojan. Un om care l-a cunoscut foarte bine pe ultimul șef al Securității, având în vedere că au lucrat mulți ani împreună, fiind practic părtași la numeroase evenimente de importanță în istoria recentă a României. În realitate, cei doi au reluat o serie de teme binecunoscute publicului dar și specialiștilor, întrucât mai fuseseră publicate și cu alte ocazii; declarații în fața instanțelor militare de judecată post-decembriste, dialoguri cu ziariști și istorici, întâlniri cu rezerviștii la diferite lansări de carte, etc. Singura dezvăluire interesantă este vizita primită în momentul în care era încarcerat la Jilava, din partea unei delegații chineze conduse chiar de șeful Ministerului Securității Statului de la Beijing, profesorul universitar din Shanghai, Jia Chunwang. La ordinul directorului SRI de atunci, Virgil Măgureanu, generalul Gioni Popescu îl scoate pe fostul șef al DSS, Iulian Vlad, din arestul închisorii Jilava și îi organizează la Săftica întâlnirea cu oficialitățile chineze. La fel de inedită și interesantă relatarea despre vizita făcută de Iulian Vlad în China, în toamna anului 2005, după eliberarea din închisoare, la invitația fostului ministru al Securității Statului, care între timp devenise procurorul general al Chinei, cu rang de vicepremier. Iulian Vlad a fost primit cu onoruri militare, de care au parte doar șefii de stat.

Pentru mine, ca istoric, dezamăgirea a venit în momentul în care am constatat impostură, minciuni și rele intenții. Următoarele exemple sunt elocvente.

În Dosarele Cotidianul, la p. 116, fostul general de securitate, Iulian Vlad spune despre lucrarea mea „Duplicitarii” că: „… încheie cu o chestiune de-a dreptul scandaloasă, cum că, în activitate fiind, aș fi bătut pe unul care era arestat, de l-am rupt. Eu, în viața mea, nu am dat o palmă unui copil. Sunt părinte. Eu nu am asemenea înclinații spre violență”.

Dacă mi-ar fi citit cartea, cuplul Vlad – Rogojan, imposibil să nu fi reținut următorul pasaj despre același eveniment: „Există însă şi mărturia unui revoluţionar braşovean, potrivit căreia, după evenimente, în timpul anchetelor, ar fi fost bătut la tălpi cu bâta chiar de generalul Iulian Vlad. Nu ştim să se fi făcut vreo confruntare între cei doi, în faţa organelor de procuratură, pentru elucidarea acestui episod, fapt pentru care continuă să rămână multe semne de întrebare asupra seriozităţii lui. Sunt sigur că dacă s-ar fi petrecut un astfel de eveniment, după decembrie 1989 i s-ar fi deschis imediat un dosar de anchetă penală. Probabil că ne aflăm în faţa unei calomnii, dintre multe altele, care s-au rostit despre fostul şef al DSS ori lucrătorii de securitate din subordinea sa. [Cristian Troncotă, „Duplicitarii. Din istoria serviciilor de informații și securitate ale regimului comunist din România (1965-1989)”, Editura Elion, București, 2014, p.215.] Deci, ceea ce am intuit eu s-a dovedit în cele din urmă corect, nu Iulian Vlad fusese cel care-l bătuse la tălpi pe protestatarul brașovean. Comentariul lui Vlad, s-au ceea ce zice Rogojan că ar fi afirmat fostul șef al DSS frizează ridicolul.

Comparând cele două texte, l-aș întreba pe dl general Rogojan cine „aduce prejudicii și falsă impresie în legătură cu calitatea militară de general în rezervă, pornind de la această prestație…”. (Rogojan, idem, op. cit, p. 117), eu sau dumneavoastră? Dacă mi-ați fi citit cartea l-ați fi scutit pe interlocutor de o asemenea greșeală.

Într-un alt pasaj, generalul Iulian Vlad spune: „În convingerea lui Troncotă, Securitatea a fost alcătuită din duplicitari și eu nu cred că el nu cunoaște termenul. Ar fi trist să nu îl cunoască, dar dacă îl cunoaște, ce a vrut să spună? Că instituția asta e formată din oameni falși?” (Dosarele Cotidianul, anul 2017, nr.2, Vinovatul de serviciu. Generalul Iulian Vlad, 116). În primul rând, dacă ar fi citit cartea ar fi constatat că la p. 16 am dat explicația termenului de duplicitar, așa cum rezultă din Dicționarul Explicative al Limbii Române, ediția din 1998, dar și a termenului din limba franceză de unde a fost preluat în limba română. În al doilea rând, dacă domnii generali Vlad și Rogojan mi-ar fi citit cartea, dar se vede bine că nu au citit-o, ar fi constatat cu mare ușurință că nu i-am făcut eu duplicitari. Expresia aparține unor personalități din rândul foștilor ofițeri de carieră din Securitate (generalul Ion Mihai Pacepa și colonelul Adrian Eugen Cristea de la Direcția a V-a), unui nomenclaturist de la vârful PCR (Silviu Curticeanu), primului director al SRI (Virgil Măgureanu), unui urmaș al eroului martir, fost ofițer de securitate, (Aurel Dionisie Agache) și a unei distinse doamne, cu dublă cetățenie, română și americană, în prezent consul onorific al României la Las Vegas (Lia Roberts). De asemenea, în cartea mea „Duplicitarii” am demonstrat pe bază documentară și cu argumente logice că regimul comunist din România a fost un regim duplicitar, atât pe plan extern cât și în politica internă, în frunte cu liderul partidului, Nicolae Ceaușescu (pp.15-17). De aici am formulat și teza pe care o susțin în continuare că „serviciile de informații nu pot fi nici mai bune dar nici mai rele decât regimul politic pe care îl slujesc”. Prin urmare, eu nu am făcut altceva decât o cercetare după norme științifice și academice și am prezentat rezultatele acestor cercetări. O cercetare care a avut și creditul Academiei Române. Spun aceasta pentru că toate cele cinci capitole ale cărțiiDuplicitarii, prima ediție din 2003, au fost publicate mai întîi sub formă de studii în Revista istorică, a Academiei Române și apoi reluate la un loc într-un volum. Dar, se pare că dacă pretinzi cultură istorică și o bună informare în domeniu, unor foști ofițeri aflați la vârful ierarhiei insituției Securității regimului comunist din România, înseamnă că le ceri prea mult sau comiți un sacrilegiu.

Pe de altă parte, din dialogul Vlad – Rogojan, publicat în Dosarele Cotidianul, nr. 2/2017, mai rezultă un aspect unic, nemaiîntâlnit în literatura de specialitate, din câte cunosc. Este vorba despre injuriile pe care acești foști ofițeri ai „aparatului de securitate” le adresează unor istorici (respectiv prof. univ.dr. Corvin Lupu și prof.univ dr. Cristian Troncotă). Nicăieri în lume, memorialiștii frontului secret nu insultă și nu se ceartă cu istoricii pe motiv că aceștia nu au scris ceea ce ar fi vrut ei, marii „artiști ai frontului secret”, să audă și să citească. De regulă, dacă ar fi existat neconcordanțe între mărturiile memorialiștilor și documentația de cercetare a istoricilor, fie ar fi avut loc o confruntare publică, fie memorialiștii ar fi demontat punct cu punct teoriile istoricilor, cu argumente și probe de neconstestat. În schimb, Vlad și Rogojan sugerează ceea ce ar fi făcut în întreaga lor carieră profesională: o informare de suprafață, o cultură de securitate superficială, o ignoranță totală față de adevărul istoric și pe deasupra au etalat o infatuare demnă de o cauză mai bună. Dacă dialogurile dintre cei doi sunt autentice, deși am mari îndoieli, mai ales în privința jicnirilor la adresa istoricilor, atunci Vlad și Rogojan apar în ipostaza unor epave jalnice ale unui trecut revolut, mai de nimeni regretat din rândul românilor adevărați.

De la evenimentele din decembrie și până în 2014, generalul Vlad a făcut bine că a stat la cutie. A dovedit tărie de caracter, cumpătare și bun simț, așa cum l-am cunoscut nu numai eu ci și mulți dintre ofițerii cu care a lucrat. Mergea la lansări de carte, onora diferite întâlniri de protocol. Chiar eu, când eram decan al Facultății de Informații din cadrul Academiei Naționale de Informații, l-am invitat și a onorat cu prezența lansarea cărții Glorie și tragedii. Momente din istoria Serviciilor de informații și contrainformații române pe Frontul de Est (1941-1944), Editura Nemira, București, 2003. A fost prezent și regretatul profesor ieșean, Gheorghe Buzatu, care a prezentat cartea. Generalul Vlad ne-a felicitat pe amândoi. Tot în anul 2003, după ce am lansat cartea „Duplicitarii” prima ediție m-am întâlnit cu domnia sa și i-am dat cartea cu dedicație, obținând și promisiunea de a ne reîntâlni pentru a comenta ceea ce era de comentat, eventual unele sugestii, absolut necesare pentru o a doua ediție. După aproximativ trei săptămâni ne-am reîntâlnit. Comentariile au fost favorabile și pertinente, după cum mă așteptam. Mi-a încredințat și câteva sugestii tehnice. Întâlnirea a durat, dacă îmi aduc bine aminte câteva ore. Ulterior, ne-am mai întâlnit de câteva ori la lansarea unor numere din revistaVitralii – Lumini și Umbre, revista veteranilor din serviciile de informații românești. L-am respectat și i-am vorbit cu „domnule general”, și m-a respectat adresându-mi-se numai cu „domnule profesor”.

În ultimii trei ani, mai precis după apariția cărții profesorului Corvin Lupu „Trădarea Securității.Secrete ale intervenției străine împotriva României”, Editura Elion 2015, generalul Vlad a fost „scos la bătaie”, fiind manipulat și consiliat foarte prost de către fostul său șef de cabinet, generalul Aurel Rogojan. Personal, nu cred că generalul Vlad ar fi trebuit să fie supus unui astfel de tratament. El trebuia să rămână în memoria posterității ca un om integru, răspunzător doar pentru faptele sale și nicidecum pentru calomniile și mojiciile adresate unor istorici, neîndoielnic, la fel de buni români și bine intenționați ca și toți ceilalți compatrioți care își iubesc cu toată sinceritatea patria și istoria ei. Păcat! Mare păcat! Ar fi trebuit să se bucure de mai mult respect.

Se pot spune foarte multe despre dialogurile dintre cei doi, Vlad și Rogojan, care se doreau „confesiuni pentru istorie”. Din nefericire au rezultat probe pentru impostură. În cei 28 de ani, după evenimentele din decembrie 1989, Vlad nu a fost în stare să lase măcar un volum de memorii, scrise singur și ca rod al propriilor reflexii, dar și ca o datorie față de cetățenii acestei țări, deși i-a promis în mai multe rânduri acest lucru jurnalistului Ion Cristoiu. A recurs pe ultima sută de metri ai vieții la întrebările tendențioase, și mai deloc interesante ale lui Aurel Rogojan, care pe alocuri a mai și intervenit în textele oferite de răposatul fost general, Iulian Vlad. A da o altă înțelegere unui text printr-o intervenție neautorizată mai înseamnă și fals intelectual, infracțiune care știu că se pedepsește în codul penal. În loc să-l fi „gratulat” pe prof. Corvin Lupu cu tot felul de invective care nu-l onorează, precum „om de nimic”, „intrigant”, „nu-i seamănă deloc tatălui” „și-a turnat colegii”, dar fără să spună unde, pentru că CNSAS-ul i-a dat o hârtie din care rezultă că nu a fost informator al Securității, generalul Iulian Vlad ar fi trebuit să-și aducă aminte că despre lucrarea prof. Corvin Lupu, intitulată De la revolta populară la lovitura de stat, publicată cu câțiva ani înainte, a spus că este cea mai bună lucrare pe care a citit-o despre evenimentele din decembrie 1989. Să mai consemnăm și faptul că la o întrunire a unei promoții de absolvenți ai Școlii de Ofițeri de la Băneasa, Iulian Vlad a declarat în plen că profesorul Covin Lupu de la Sibiu este „mare istoric”. Relatarea aparține unui participant la acel eveniment, colonelul Remus Comănici, fost adjunct al șefului Poliției Sibiu.

Iar despre mine spune că l-am „deziluzionat” pentru faptul că în cartea mea, „Duplicitarii”, am publicat Memoriul generalului Vlad adresat la sfârșitul lunii martie 1990, domnului Ion Iliescu, în care ultimul șef al Securității recunoaște că „într-adevăr, pe dictatorul Ceaușescu l-am trădat” (p.366) și-l ruga să aibă parte de o hotărâre politică, nu de una juridică. O judecată politică îl punea repede în libertate, după cum s-a și întâmplat. A stat închis la Jilava 4 ani. În schimb, o hotărâre juridică, nu putea avea ca acuzație decât înalta trădare și putea ajunge la glonț. Aspect pe care, de asemenea, îl recunoaște în același document. „Dacă dictatorul ar fi aflat – spune Iulian Vlad – despre existenţa unor astfel de ordine sau dacă vreunul din comandanţii cărora le-am dat dispoziţiile respective m-ar fi trădat, în mod cert în acele împrejurări, când atmosfera era indescriptibilă iar dictatorul se afla la apogeul crizei demenţiale, avându-se în vedere şi sinuciderea între timp a generalului Milea, şi modul cum a fost calificată, s-ar fi dispus împuşcarea mea pe loc fără nici o judecată” (Troncotă, „Duplicitarii”, 2014, p.366). Iar în dialogul cu Rogojan, Vlad spune că „am greșit, nu trebuia să fac memoriul” și că mai bine il dădea generalului Militaru decât lui Ion Iliescu, acesta din urmă, lăsându-i „impresia unui om duplicitar” (Dosarele Cotidianul nr.2/2017,p.115). Oricum, recunoașterea trădării rămâne un fapt atestat istoric, chiar dacă acum, după mai bine de un sfert de secol își exprimă regretul. Cred că dacă s-ar fi axat mai mult pe explicitarea acestui aspect, în loc să jicnească niște istorici, ar fi devenit mult mai credibil. În fond, pe cine a trădat? Pe Ceaușescu, cel care aruncase Securitatea din România într-o luptă inegală cu temutele servicii secrete sovietice, iar în decembrie 1989 mai dăduse ordin, contrar legilor țării ca forțele de ordine să tragă în populație.

Recunoașterea trădării lui Ceaușescu și neexplicată în detaliu, coroborat cu cei 32 de defectori (ofițeri de securitate care au trecut cu tot cu bagaje și secrete de stat de partea serviciilor secrete occidentale), printre care și Pacepa, în perioada 1977-1989, la care se mai adaugă alți 15 ofițeri ai armatei depistați de Direcția a IV-a Contrainformații Militare care transmiteau informații secrete sovieticilor (GRU), deci exact în răstimpul în care Vlad a condus în calitate de secretar de stat, toate structurile de contraspionaj ale DSS, nu înseamnă în mod evident că trădarea a fost patronată de la cel mai înalt nivel al conducerii Securității? Acest lucru nu s-a întâmplat de la o zi la alta, din oportunism și neputință, fie și într-un moment extrem de tensionat, cum a fost cel din decembrie 1989, ci a fost o strategie, urmărită pas cu pas pe durata a 11 ani. Acest aspect l-am prezentat public la o sesiune de comunicări științifice cu caracter internațional, patronată de Ministerul Apărării din România și a fost publicat în limba engleză sub titlul The Evolution of the Relations between Romanian and Soviet intelligence security Agenties (1969-1989), în volumul „On both sides of Iron Curtain”, Acta of the International Conference (Bucharest, May 9-10, 2000), Military Publishing House, 2001, p. 49-54. Deci studiul realizat pe un eșantion de 30 dosare de la Tribunalul Militar, documente autentice de arhivă, a avut aprecierea unei comunități științifice internaționale. În schimb Iulian Vlad consideră că sunt un om care pur și simplu, îi „blamez”, pe el, pe Rogojan și pe alți foști ofițeri ai „aparatului de Securitate”, care nu se împacă cu adevărul istoric. De aici deduc faptul că lipsa de informare te poate duce uneori la erori impardonabile.

Un alt exemplu despre felul în care se manipulează un om bătrân și bolnav, fie el și fost mare șef al unui „aparat de securitate” îl reprezintă următoarea afirmație a generalului Iulian Vlad: „El [Corvin Lupu – C.T.] e cel care a mijlocit, la vremea respectivă, aducerea lui Troncotă la Universitatea din Sibiu”. Întreb: este asta o problemă care să-l intereseze pe generalul Vlad? Este un semnal care să intereseze posteritatea? Și dacă răspundem afirmativ, deși nu-i văd logica, atunci ce să înțeleagă cititorii de aici? Că prof. Troncotă, decanul, la acea vreme, a Facultății de Informații din Academia Națională de Informații a fost adus de prof. Corvin Lupu la Sibiu. Cu tot respectul, dar de când un militar răspunde la ordinal unui civil? Adevărul este cu totul altul, iar generalul rezervist Aurel Rogojan îl cunoaște foarte bine, sau ar fi trebuit să-l cunoască, ca șef la Secretariatul general în timpul mandatului regretatului Radu Timofte. A fost vorba despre un proiect inițiat de SRI, chiar de la conducerea instituției pentru dezvoltarea transparenței și a culturii de securitate prin diversificarea legăturilor cu societatea civilă. NATO operează cu conceptual de civil-militar, fundamental în sistemul actual al problemelor de securitate globală. Relațiile dintre ANI și ULBS vizau aspecte privind înființarea, în regim de parteneriat, a unui curs de masterat pe Studii de Securitate. Lucru care s-a și întâmplat, iar profesorul Corvin Lupu și-a adus un aport consistent. Deci noi de la ANI îl căutam pe profesorul Corvin Lupu și nu invers. Directorul Radu Timofte a fost prins cu alte probleme și nu a putut să onoreze cu prezența deschiderea cursului, rugându-mă să fac eu acest oficiu din partea dânsului. Nu a fost singura cerere de acest fel din partea regretatului Radu Timofte. M-a solicitat de mai multe ori să-l înlocuiesc, evident în aparițiile publice. De la cabinetul directorului mă suna chiar generalul Aurel Rogojan. Dacă ar fi fost un om onest și și-ar fi adus aminte despre toate aceste lucruri sunt convins că nu l-ar mai fi lăsat pe generalul Iulian Vlad să spună enormitățile de mai sus, despre mine și profesorul Lupu. Nu exclud nici varianta că de fap o formulare mai corectă ar fi: ceea ce susține sau pretinde Rogojan că ar fi spus Iulian Vlad despre noi. În memoriile adevărate, netrucate ale lui Iulian Vlad, dacă ar exista așa ceva, noi ca istorici n-am avea ce căuta, pentru că înainte de 90 eram prea mici pentru a ne băga cineva în seamă. În această ipostază, Aurel Rogojan ar trebui încadrat în categoria celor care nu numai că falsifică istoria prin omitere, omiterea spunerii adevărului, dar o și mutilează prin falsuri sinistre, după cum atrăgea atenția istoricul francez Paul Veyen, în a sa celebră lucrare Cum se scrie istoria.

Mai mult, Iulian Vlad ar mai fi spus în dialogul său cu Aurelian Rogojan că eu și profesorul Lupu am fi fost „mânați de dorința bolnavă de a ajunge, cu orice chip, în nu știu ce poziții universitare”. În realitate cei doi „maeștri ai frontului secret”, i-am numit pe Vlad și Rogojan nici nu știau pe ce lume trăiesc. ANI și ULBS făceau eforturi de a realiza un proiect al aliaților nordatlantici, privind cultura de securitate, așa cum a fost formulat de lordul Roberson în 1999, pe vremea când era secretar general al NATO. Vlad vorbește despre lucruri pe care nu le cunoaște, dar fără să fie pus la punct de interlocutor. Este clar că a fost manipulat și informat tendențios de Rogojan, fapt pentru care mi-am pierdut și ultimele fărâme de respect și încredere pe care le mai aveam față de acest individ. Am fost rezervat până acum. Nu-mi place să-mi spăl rufele în public, dar aroganța și nesimțenia lui Rogojan m-au făcut să ripostez, pentru că este vorba despre morală, prestigiu, onestitate și mai ales despre adevăr, în cazul de față credibilitatea memoriilor unui fost șef al Securității.

O altă impostură în dialogul celor doi foști „maeștri” ai aparatului de securitate comunist, Vlad și Rogojan, rezultă din reproșurile care mi se aduc, potrivit cărora nu am consultat pe cei care au avut „poziții în instituția în care am lucrat sau au deținut funcții importante și care au cunoștințe despre muncă” (Dosarele Cotidianul nr./2017, p. 116). Este vorba despre „munca de securitate”, sintagmă des uzitată de legislația și cadrul metodologic al DSS încă de la începuturi, în august 1948 și până la sfârșit, decembrie 1989. Clar că nu mi-au citit cartea, pentru că și-ar fi dat ușor seama, fără efort de înțelegere, că am studiat, cu creionul în mână și am citat din 24 de memorialiști ai fostei Securități, majoritatea cu funcții dintre cele mai înalte („Duplicitarii”, pp. 8-10). Mai sunt și alte nerozii de acest fel, dar nu mai are rost să insist. Le trec la capitolul critici tacite.

În Dosarele Cotidianu, nr. 2/2017, sincer să fiu nu l-am recunoscut pe fostul general Iulian Vlad, decât în foarte puține locuri. În cartea „Duplicitarii” i-am dedicat un capitol întreg (ediția a doua, 2014, pp.208-222), care se află preluat și de blogul lui Victor Roncea, unde predomină echilibrul și obiectivitatea, aspect remarcat de majoritatea cititorilor cu care am stat de vorbă. Sunt vreo doi-trei postaci pe internet care mă ceartă pentru faptul că i-am făcut un portret atât de impozant generalului Vlad. Recunosc că l-am făcut din respect pentru toți cei care au onorat funcția de șefi ai serviciilor de informații române. La fel am procedat cu Eugen Cristeacu, Mihail Moruziv, Ion Lissievici, Gheorghe Cristeascu, Radu Dinulescu, Constantin Maimuca, Traian Borcescu etc. Vlad ar fi trebuit să fie o excepție, pentru că el nu a condus un serviciu de intelligence, ci o instituție, „aparat de securitate”, al unui regim de tristă amintire. Dar m-am străduit să evidențiez ceea ce a fost pozitiv la fiecare și să le reliefez meritele. Și acest capitol, despre ultimul șef al DSS, l-am publicat pentru prima oară în volumul omagial dedicat profesorului Radu Ciuceanu, directorul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului, la împlinirea vârstei de 75 de ani. Evident că și acest volum a cunoscut lumina tiparului tot sub cupola Academiei Române. Volumul fiind coordonat printre alții și de regretatul Florin Constantiniu, la acea dată membru corespondent al Academiei Române.

Am remarcat însă în dialogurile Vlad – Rogojan răutatea, invidia, lipsa totală de informare în domeniul istoric și al studiilor de securitate din partea fostului șef de cabinet. Impresia mea este că a ținut morțiș să-și bată joc de Iulian Vlad, ceea ce nu merita, exercitând presiune asupra sa să spună lucruri pe care în mod normal nu le-ar fi spus. Mai deunăzi, am găsit pe internet, mai precis pe blogul lui Paul Sava, o caracterizare a lui Aurel Rogojan, despre care cred că nu este departe de adevăr: „ Aurel Rogojan este un bătrânel nesimţit, perfid şi foarte abil, fiind educat în spirit comunist, a crescut în carieră în timpul lui Ceauşescu, jurământul de loialitate depus la intrarea în Securitate fiind faţă de regimul comunist care a ajuns la putere cu sprijinul Armatei Roşii”.http://paulsava.blogspot.ro/2016/06/tacerile-lui-aurel- rogojan.html).

Și eu, mărturisesc cu toată sinceritatea că în luna mai 1984, când am fost încadrat în DSS la Serviciul Arhivă, am depus același jurământ de loialitate față țară, Republica Socialistă România. Numai că eu nu am trădat pe nimeni. Prăbușirea PCR și a Securității în decembrie 1989, a fost posibilă în urma unor trădări la vârf, atât din partea activiștilor de partid cu funcții de conducere, din jurul lui Ceaușescu cât și a ofițerilor de securitate și armată aflați în posturi de comandă. La „procesul” de la Târgoviște, Elena Ceaușescu s-a exprimat tranșant: „trădătorii au fost lângă noi”. N-au fost în stare să-l schimbe pe Ceaușescu legal și pașnic, ci au recurs la ajutor străin, care după toate codurile penale din această lume se numește înaltă trădare. Putea să iasă ceva bun din așa ceva? Iar acei istorici care au curajul să le spună adevărul în față, cu probe și argumente de necontestat, sunt luați la rost, terfeliți și batjocoriți după cum le vine. Asta face parte dintr-o altă istorie. Este istoria care ne doare!

Cu ocazia aceasta poate învață și Aurel Rogojan cum ar trebui scrise memoriile unei personalități: se urmărește narațiunea cursivă și cronologică a faptelor trăite, a experiențelor înregistrate, a reflexiilor proprii, pigmentate pe alocuri cu transmiterea unor mesaje moralizatoare și/sau mobilizatoare, dar în nici un caz să-i certe pe istoricii cu care nu este de accord, utilizând expresii jicnitoare. Dacă, într-adevăr va apare, în urma acestor dialoguri, cartea Iulian Vlad „Confesiuni pentru istorie”, la Editura Proema din Baia Mare, așa cum anunță Aurel Rogojan în editorialul său (Dosarele cotidianul nr.2/2017, p.7) fără să se opereze corecțiile de rigoare, înseamnă că publicul cititor va „beneficia” de dovada unor imposturi, ca să nu mai vorbesc despre lipsa totală de respect, cel puțin față de foștii colegi de breaslă ai defunctului memorialist. Știu că Aurel Rogojan este atât de orgolios încât nu o să recunoască niciodată că a greșit. Nu-i cere nimeni să clameze în public recunoașterea erorilor, măcar să le opereze tacit. E un sfat pe care îl transmit, dar și un semnal prin care îl asigur că nu am purtat și nu voi purta ranchiună nimănui.

                                                                                                                                     Cristian TRONCOTĂ

PRIN AGENTUL TUDOSE SE PUNE LA CALE PRIMUL PAS DE PRELUARE A PSD DE CATRE SISTEMUL CONDUS DE JOHANNIS!

16 oct.

Scandalul din PSD aflat in desfasurare in aceste zile a fost comparat cu cel numit Sorin Grindeanu. Altfel spus, o anumita parte a presei a prezentat derularea evenimentelor ca asemanatoare celei care a dus la Motiunea de cenzura a PSD impotriva propriului Guvern.

O simpla judecare a faptelor arata ca lucrurile nu stau asa. Intre cele doua scandaluri exista doar doua note comune:
1. Amindoua au drept temei relatia dintre premier si Liviu Dragnea.
2. Amindoua au izbucnit din senin, fara ca vreun semn, nici macar dinspre Zei, sa le anunte.
Doar atit. Incolo, intre cele doua scandaluri sint deosebiri ca de la cer la pamint. Campania de demitere a lui Sorin Grindeanu a izbucnit din senin. Nimic n-o anunta. Sorin Grindeanu si Liviu Dragnea pareau in public fratia intruchipata. Din punctul de vedere al lui Sorin Grindeanu, oricit ne-am fi straduit n-am fi gasit nici un moment de rebeliune fata de Liviu Dragnea. Nici Liviu Dragnea, nici camarila sa – Olguta Vasilescu, Gabriela Firea, Mihai Fifor – nu dadusera nici un semn public ca printre liderii PSD ar exista vreo nemultumire fata de Guvernul Sorin Grindeanu.

De remarcat ca Scandalul Sorin Grindeanu a lasat impresia unei pregatiri minutioase din partea lui Liviu Dragnea. Astfel campania a fost declansata de Gabriela Firea pe motiv ca premierul i-a refuzat nu stiu ce chestie mareata pentru dragii ei de bucuresteni.
Sorin Grindeanu n-a contraatacat imediat, ci doar dupa ce-a vazut ca e o vorba de un Plan de debarcare. Sa vedem cum a izbucnit Scandalul Mihai Tudose.

Pe 27 august 2017, Marius Pieleanu prezenta la Antena 3 rezultatele unui sondaj Avangarde avind drept criteriu parerea despre partide si institutii. Realizat in august, sondajul se voia radiografia perceptiei publice a institutiile si personalitatilor.

Dupa criteriul parerii bune, clasamentul membrilor executivului arata astfel:

  1. Lia Olguta Vasilescu – 47%
  2. Theodor Melescanu – 45%
  3. Sevill Shhaideh – 38%

Pentru personalitati s-a facut un sondaj separat. Acesta arata astfel:

  1. Klaus Iohannis – 54% parere buna.
  2. Mihai Tudose – 48% parere buna.
  3. Calin Popescu Tariceanu – 46% parere buna.

Asteptam cu totii prezentarea rezultatelor pe septembrie 2017. Vineri, 6 octombrie 2017, seara, Marius Pieleanu a fost invitatul unei emisiuni la Antena 3. Ca unul dintre cei cinci care umpleau studioul, Mihai Pieleanu, luind cuvintul, a vorbit de rezultatele unui sondaj Avangarde realizat in septembrie 2017 care ar duce la concluzia unei prabusiri a lui Mihai Tudose in sondaje. Atit si nimic mai mult.

Spre deosebire de data trecuta, n-au fost prezentate planse, n-au fost dezbatute rezultatele, n-a fost editie speciala dedicata sondajului.

Deoarece nici un ziar n-a dat alte amanunte despre interventia lui Marius Pieleanu la Antena 3, l-am contactat telefonic pentru a vedea de ce acum n-a prezentat plansele. Mi-a raspuns ca vineri seara n-a facut altceva decit sa se dedea la un soi de promo la momentul – programat pentru saptamina asta – de prezentare a rezultatelor cercetarii.

La cererea mea, Marius Pieleanu mi-a trimis plansa cu sondajul despre Guvern, cel invocat in interventia de la Antena 3. Prima parte a plansei ii vizeaza pe membrii Guvernului. Clasamentul arata astfel in prima parte:
1. Lia Olguta Vasilescu – 37% parere buna.
2. Theodor Melescanu – 37% parere buna.
3. Tudorel Toader– 30% parere buna.
4. Carmen Dan – 28% parere buna.
5. Rovana Plumb – 26% parere buna.
6. Mihai Tudose – 25% parere buna.
7. Sevil Shhaideh – 24% parere buna.

O alta parte a chestionarului se referea la Institutii. Guvernul avea urmatorul procentaj de parere buna: 31%.

Luarea faptelor la bani marunti arata ca:

  1. Guvernul sta foarte bine in sondaj: 31%. Nu putem vorbi de o prabusire, deoarece in textul dat publicitatii despre sondajul din august 2017 nu s-a facut nici o referire la Guvern. De unde s-a scos vorba despre prabusirea Guvernului nu-mi dau seama. Prabusirea e cea a premierului Mihai Tudose, care nu-i totuna cu Guvernul.
  2. Nici Rovana Plumb, nici Sevil Shhaideh nu stau rau in sondaj dupa convocarea la DNA. Nu se poate spune ca ele sint responsabile de o asa zisa cadere a Guvernului in sondaje.

Faptul crucial ramine ca vineri seara Marius Pieleanu n-a prezentat oficial rezultatele unui sondaj, ci doar a vorbit ca invitat, printre altele, despre caderea Guvernului.

Mult mai important, rezultatele sondajului n-au fost date publicitatii in chip oficial si, din cite pricep de la Marius Pieleanu, nici nu vor fi date.

Aceasta situatie explica impactul minim al emisiunii de vineri seara. Cu exceptia site-ului Antena 3 care a redat vorbele lui Marius Pieleanu si a Mediafax, care a facut o stire simbata la prinz, nici un organ de presa n-a luat in seama spusele lui Marius Pieleanu.

Un astfel de sondaj e mana cereasca pentru Opozitie. Nu de alta, dar el confirma ca partidul de la putere guverneaza catastrofal. O simpla privire aruncata asupra spatiului public arata ca sondajul de vineri seara n-a avut nici un ecou sub semnul luarii in serios de catre Opozitie si presa. Nici PNL, nici USR, nici PMP n-au emis un comunicat. Culmea, nici un ziar, nici un site, nici o televiziune de stiri, n-a facut caz de prabusirea Guvernului in sondaje. Data trecuta prezentarea sondajului a devenit un eveniment mediatic de exceptie. Acum el a fost tratat cu nepasare. Singura institutie de presa care a acordat atentie sondajului a fost Realitatea tv.

Realitatea tv, ca presa de casa a lui Klaus Iohannis, e un post violent anti-PSD. Un post care incalca minimele reguli nu numai profesionale, dar si de bun simt prin inlocuirea gazetariei cu propaganda din topor. Te-ai fi asteptat ca prabusirea Guvernului in sondaje sa fie abordata de Realitatea tv cu entuziasmul provocat de o veste care confirma antiPSD-ismul: Guvernul PSD e pe faras din punct de vedere electoral.

Ei bine, Realitatea tv a dus o campanie. Dar nu pentru a folosi sondajul ca argument pentru teza Dezastrului PSD, ci pentru a-l contesta ca masluit. N-am mai vazut asa ceva.

Un post anti-PSD, in loc sa exploateze sondajul pentru a dovedi inca odata dezastrul guvernarii PSD, ii contesta veridicitatea mai ceva decit ar fi facut-o propaganda PSD.

Campania dusa de Realitatea tv a fost cu atit mai ciudata cu cit sondajul Avangarde era adevarat. Luni seara, Alin Teodorescu a prezentat un sondaj IMAS care da cifre mult mai mici decit cele ale angarde. Mihai Tudose are aici 23 la suta, spre deosebire de 27 la suta cit are la Avangarde.

Campania dusa de Realitatea tv toata ziua a fost initiata de o lunga interventie a lui Cozmin Gusa pe tema: Sondajul e fals, el a fost falsificat de Marius Pieleanu la ordinul lui Liviu Dragnea, care a vrut astfel sa dea o lovitura lui Mihai Tudose.

Care, Mihai Tudose, desi premier PSD, a fost laudat ca unul dintre cei mai buni premieri din istoria postdecembrista. Initiata si comandata de patronul Cozmin Gusa, campania postului a durat pina noaptea tirziu. La aceasta campanie, Mihai Tudose n-a reactionat. N-a reactionat nici la emisiunea de vineri seara. In mod curios, dar semnificativ, la campania dusa de Realitatea tv s-a alaturat si Antena 3. Formula din surse a fost intens exploatata de Trustul lui Dan Voiculescu, semn al implicarii Trustului in bataliile politice acum, dupa iesirea patronului din inchisoare.

Brusc, teza sondajului masluit a fost preluata de toata presa Binomului, eminamente anti-PSD. De la sondaj s-a ajuns prin invocarea surselor la lansarea tezei ca Liviu Dragnea vrea sa dea jos si acest Guvern. Evident, in marea traditie a presei la comanda, Mihai Tudose, desi premier PSD, a fost parfumat drept un premier bun, un premier care vrea sa faca lucruri marete, dar nu-l lasa Liviu Dragnea.

Mihai Tudose e un politician cu o mare experienta. Era de asteptat, date fiind conditiile de mai sus, ca Mihai Tudose nici sa nu tresara la campania: Avangarde a realizat un sondaj fals la comanda lui Liviu Dragnea. Luni seara, vine bomba.

Mihai Tudose merge la Sinteza zilei pentru o emisiune de publicitate electorala. Fata de publicitatea facuta luni seara de postul lui Dan Voiculescu reclama la laxative e un fleac. In cadrul acestui interviu lingusitor, Mihai Tudose imbratiseaza cu entuziasm, ajutat de ochii umezi ai lui Mihai Gadea, teza presei TeFeListe despre sondajul masluit la comanda lui Liviu Dragnea. Mai mult, Mihai Tudose sustine ca, daca e o cadere a Guvernului in sondaje, ea isi are cauza in prezenta ministrilor penali, altfel spus a ministrilor taxati de el drept penali prin simplul fapt ca au fost convocati la DNA. Aceste asertiuni, alaturate elogiului adus DNA, au facut ca multi sa se intrebe daca nu cumva premierul a luat ceva la botul calului inainte de emisiune. Vorbele liderului PSD Mihai Tudose pareau ale unui TeFeList.

Pentru ca ciudatenia sa fie si mai mare, premierul PSD da fuga la Realitatea tv, post prezidential anti-PSD, si-l ataca si mai tare pe Liviu Dragnea. E limpede ca Mihai Tudose a folosit pretextul cusut cu ata alba al unui sondaj pentru a porni razboiul impotriva lui Liviu Dragnea, santajindu-l cu demisia ca sa obtina plecarea lui Sevil Shhaideh din Guvern.

Demisia lui Mihai Tudose ar insemna o noua Criza politica pusa, printr-o diversiune abila, pe seama lui Liviu Dragnea. De aceea, Liviu Dragnea e acum cu spatele la zid.

Mi-e tot mai limpede ca nu poate face altceva decit sa cedeze santajului. Asta inseamna insa un prim pas pe calea preluarii PSD de catre Mihai Tudose. Si, stiind cine-i Mihai Tudose, un prim pas spre preluarea PSD de catre Sistem. Si atunci l-au activat pe agentul Mihai Tudose.

Autor: Ion Cristoiu

Sursa: cristoiublog.ro

%d blogeri au apreciat: