Arhiva | 9:51 am

GAULEITERUL NAZI KLAUS WERNER JOHANNIS SAU ESECUL TRANSILVANISMULUI!

17 oct.

Imagini pentru IOHANNIS ,HUNOR,,POZE

 

Alegerea lui Klaus Iohannis ca președinte al statului român s-a părut a fi, în 2014, anunțul unei cotituri în politica românească, cel puțin din două puncte de vedere:

  • nefiind complet integrat în viața politică de partid, având, deci, aura unui politician care, chiar dacă nu este unul antisistem, dar este, oricum, un newcomer cu mai puține obligații față de rețelele transpartinice, poate contribui substanțial la redefinirea rolului de președinte al statului. Este vorba în primul rând de atribuțiunea constituțională de mediere între stat și societate, rol conferit de articolul 80 / 2 din Constituție, care îi dă posibilități neexplorate încă de alți președinți postdecembriști.
  • fiind de origine săsească ar putea contribui la schimbarea clivajului etnic existent în politica românească. Nu în sensul dizolvării acestuia, ci în sensul reinstituționalizării conform unei tradiții transilvane în care aportul sașilor a fost unul ponderator.

Pe scurt, era o așteptare, în primul rând dinspre Transilvania, spre configurarea unei noi atitudini politice

  • față de regionalism,
  • față de posibilul aport al tradiției transilvane la redefinirea constituțională a României,
  • față de relația româno-maghiară, în mod general

Aceste așteptări s-au năruit însă, ‘promisiunea Iohannis’ nu a fost onorată.

În continuare mă voi axa mai mult pe al doilea aspect al promisiunii, cel legat de Transilvania și de schimbarea raporturilor etnico-politice.

Așteptările față de acest nou rol de șef de stat erau susținute și de imaginea germanului, fixată în mentalitatea românească, o imagine pozitivă întreținută de circumstanțe istorice cum ar fi:

  • aportul regelui Carol I. de Hohenzollern la modernizarea României
  • situarea sașilor și românilor transilvăneni pe partea Habsburgilor în revoluția din 1848
  • decizia sașilor din 1918, la Mediaș, de a susține unirea Transilvaniei cu România etc.

Toate aceste momente păreau a conduce, în multe aspecte, chiar la o supraapreciere a rolului germanilor din România, o supraapreciere care se poate descrie prin diagnoza sau metafora istoricului bulgar, Alexandar Kiosev, cea a „culturilor autocolonizatoare”. Culturile mici, sudest europene, susține el, supraapreciază străinul occidental, îl consideră purtător al unor valori pozitive și universale, valori care pentru cultura proprie par inaccesibile, adică inasimilabile. Astfel, năzuința spre aceste valori este, în același timp, o incitare constructivă spre progres și sursa unor experiențe culturale traumatice. Apariția lui Iohannis pe scena politicii naționale a fost văzut, astfel, ca o speranță mobilizatoare care, însă, ar putea fi urmată de concluziile decăderii fără speranță.

Traiectoria lui Klaus Iohannis trebuie pus în legătură cu moștenirea săseacă din civilizația urbană a Transilvaniei. Semnele acestei civilizației urbane din Transilvania au reprezentat după 1989, pe o perioadă considerabilă, aspectul traumatizant al năzuinței spre valorile occidentale a românilor. A moșteni orașe săsești fără sași, a intra în posesia simbolică a unor valori urbane europene la care năzuiești dar la care nu-ți găsești intrarea prin propria istorie națională – cel puțin cum aceasta s-a sedimentat în mentalul colectiv – este și sursa unor frustrări. O traumă, o confuzie față de străinul pe care-l dorești.

Cariera politică a lui Klaus Iohannis conține și perfomanța de a ajuta la înlăturarea acestei confuzii. Primarul sas al Sibiului a făcut enorm ca să facă din acest oraș săsesc – acum un oraș locuit în proporție de 95% de români – un model de europenizare, preluabil și transmisibil în România. Sibienii români au început să vadă în Sibiu nu relicva străină greu asimilabilă a istoriei săsești, ci o moștenire legitimă care creionează un drum spre civilizația europeană. Această transformare este cunoscută și descrisă în studiile culturale prin termenul de patrimonizare, patrimonizație.

Klaus Iohannis este, astfel, patrimonizatorul moștenirii săsești în favoarea statului român. Însă trebuie spus, că este patrimonizatorul în favoarea statului național român, fără a chestiona și acest caracter al statului român.

De ce?

Pentru că Klaus Iohannis este numai patrimonizatorul parțial, unilateral al moștenirii săsești. Ca președinte al Forumului Democratic German (între 2002-2013), a abandonat, în mod expres, programul inițial al FDGR, fundamentat de viziunea primului președinte al organizației, profesorul Paul Philippi, care considera esențială și moștenirea constituțională a Transilvaniei. Este vorba de constituția nescrisă, istorică a acestei regiuni (cuprinsă în cutume, reglementări istorice locale și regionale, în jurisdicții diferențiate), dar în care sașii erau prezenți pe lângă maghiari și secui ca colectivitate istorică, constituțională a provinciei. În Transilvania nu trăiesc minorități, ci popoare, susținea Paul Philippi – de altfel, cum este cuprins și în Rezoluția de la Alba Iulia din 1918. Iar popoarele sunt entități constituționale, și moștenirea Transilvaniei nu cuprinde numai peisaje urbane dar și o masă succesorală de soluții constituționale, foarte diferită de cea primită, adoptată de vechiul regat, al statului iacobin organizat de Cuza.

Modelul transilvan este modelul confederal și consociaționist al democrației, desigur, la nivelul vremii, care s-a cristalizat cu o participare mai redusă a românilor transilvăneni și care, începând din secolul al XV-lea, prin Unio Trio Nationum chiar i-a și exclus pe românii din conducerea Transilvaniei. Însă această excludere, și mai ales interpretarea ei traumatizantă, nu justifică, de loc, abandonarea modelului însuși. Mai ales datorită faptului că întreaga construcție europeană în sine, dar și reconstrucția mai multor state europene de după cel de al doilea război mondial demonstrează caracterul reînnoitor al tradițiilor de acest tip.

Azi, cu o sută de ani după Alba Iulia, această moștenire a Transilvaniei ar putea deveni un subiect de reflecție publică. Ar fi o patrimonizare a moștenirii politice a Transilvaniei după ce patrimonizarea urbanisticii transilvane a făcut pași importanți.

Klaus Iohannis, însă, a renunțat deliberat la acest proiect. Viziunea lui politică este în prelungirea modernizării de tip Cuza a statului român. În cartea Pas cu pas dezvoltă ideea că regionalizarea nu poate fi făcută „pe bază etnică”. În mod paradoxal, acest principiu, astfel enunțat, înseamnă tocmai re-etnicizarea sau întărirea caracterului etnic al statului etnic. Înseamnă că statul român vrea să mențină o barieră internă etnică în exercitarea drepturilor democratice ale cetățenilor săi. Pentru că regionalizarea fără o componentă plebiscitară și identitară (istorică) nu este altceva, decât o „formă adaptată” a centralismului.

Desigur, dacă suntem realiști, nu Iohannis nu putea propune cu succes o transformare federală a statului român în cadrul trâmbițatului proiect de țară. Însă un prim pas s-ar putea face înspre patrimonozarea moștenirii politico-constituționale a Transilvaniei. Acest pas ar putea fi: solicitarea, ca un prim criteriu în regionalizare, a criteriului istoric. Cel puțin în spațiul intratransilvan.

Klaus Iohannis a renunțat la acest lucru și datorită modului cum el se definește cetățean român. Modelul lui de cetățenie afișată are două elemente: patriotismul local sibian și loialitatea față de statul român, așa cum este.

Acest model însă nu este satisfăcător, azi, pentru maghiari, și mai ales pentru secui. Identitatea de secui reclamă ca element esențial un control politic comunitar asupra propriei patriei secuiești. Identitatea secuiască nu se poate reconfigura fără această componentă teritorială, dar această identitate este exact corespondentul existenței săsești, comunitare și republicane, la a cărei tradiție Klaus Iohannis a renunțat.

Libertățile cetățenești, cum sunt definite în Constituție, pentru maghiari și secui par a fi insuficiente, ei doresc să redobândească și aceea libertate colectivă la care sașii plecați au renunțat practic, iar sasul rămas Iohannis a renunțat prin negarea unui unei moșteniri. Tradiția Transilvaniei va supraviețui, însă, momentului politic pasager marcat de scurta carieră a lui Klaus Iohannis.

NAZISTUL KLAUS WERNER JOHANNIS IMPIEDECAT DE EL INSUSI!

17 oct.

Oare ce face marele nostru preşedinte Klaus Iohannis? Întrebarea aceasta banală şi-o poate pune oricine. Și chiar o auzim formulată deseori. Primul lucru care îmi vine în minte în legătură cu el este naveta la Sibiu.

– Ce să facă? Merge sau vine de la Sibiu!?

Drumul preşedintelui la nevastă a devenit emblema personajului, a instituţiei şi, de o bună bucată de vreme, îi defineşte activitatea. Dar altceva, ce mai face dînsul? Totuşi, vorbim despre preşedintele României!

– Luptă cu PSD-ul şi cu Tăriceanu!

Asta, da, este activitate politică. Preşedintele a luptat la greu cu Guvernul şi cu ordonanţa 13. Și cu Dragnea şi cu PSD-ul. Scopul mandatului său este să doboare PSD-ul şi să-şi instaleze un guvern care să-l lase în pace. Sau să-i raporteze o dată pe lună. Și să nu mai fie nevoit să vină la Bucureşti în fiecare luni după-amiază.

Preşedintele a muncit din greu la acest început de an. Chiar s-a cocoşat niţel. Se şi vede că s-a cam spetit. A fost la CSM, a mers în vizită la Avocatul Poporului, a împins CSM-ul într-o postură care ar fi putut duce şi la dizolvare. A fost la bilanţul DNA şi la bilanţul Ministerului Public, semn că îi plac bilanţurile. Să stea în prezidiu, să primească rapoarte, să critice şi să dea indicaţii. Și să plece zîmbind ca Gary Cooper la sfîrşitul filmului. Başca faptul că a intrat în istorie. Este primul preşedinte acuzat de uzurpare.

Să recapitulăm. Mersul la Sibiu nu se pune. Lupta cu ordonanţa 13 i-a adus simpatizanţi, demonstranţi, articole în presa obedientă, susţinători etc. Dar l-a dus şi în cea mai penibilă situaţie. A fost taxat cu refuzuri şi puneri la punct. A furat-o de la Curtea Constituţională, de la Parlament, de la presă, de la susţinătorii PSD – ALDE. Și a produs un gîdilici delicat pe lobul parietal al Ralucăi Turcan şi al lui Nicuşor Dan.

Klaus Iohannis a traversat o lună şi jumătate de eroism stradal şi, cu preţul unor puneri la punct, s-a reafirmat ca actor politic.

Ne folosesc la ceva victoriile lui Klaus Iohannis? Ele sunt egale cu înfrîngerile sale. Adică la fel de inutile. Declaraţia Parlamentului îl vulnerabilizează pentru unii şi îl eroizează pentru Moise Guran şi Mihai Poliţeanu. Și au mai trecut două luni din mandat.

Preşedintele României se împiedică de propria sa neputinţă. În mod normal, ar trebui să-i tăiem din leafă. A tocat un spaţiu al agendei politice pe aproape nimic. A înfierbîntat populaţia pe o ciornă care, altfel, putea rămîne cum a fost sau putea să nu existe. În oricare dintre ipoteze aveam de-a face cu acelaşi drac împachetat în vorbe. Politichie şi iar politichie.

Klaus Iohannis, cît este el de mare, se dovedeşte a fi nespus de mic. De la înălţimea sa abia de-şi vede interesele sale. Adică şansele de la viitorul mandat. Aţi auzit ceva sau aţi depistat oarece preocupări în viaţa preşedintelui care să depăşească limitele subiectului numit anticorupţie? Klaus Iohannis e mai rău ca un primar, care este obligat să acopere o diversitate de subiecte şi de probleme într-o comunitate locală. În fruntea României, Klaus Iohannis este un personaj politic mono-mental. Adică este un om dedicat unei singure idei. Programul său, în afara drumului la nevastă, este dedicat unui singur subiect care decurge din singura sa idee obsedantă.

Anticorupţia şi iar anticorupţia. Nu-i exclus ca în curînd România să ofere şi anticorupţie la export. Și aşa au existat tentative de a curăţa Bulgaria sau Moldova cu procurori exportaţi de la Bucureşti. Dar în afară de profesionişti ai anticorupţiei gen Emilian Eva, Negulescu, Papici, Codruţa Kovesi, Monica Macovei, România poate exporta manuale şi tehnici de întocmit dosare, reguli şi proceduri, modele de protocoale ale Parchetelor cu serviciile secrete, tehnici de infiltrare în partide politice, complete de judecată, redacţii de ziare şi televiziuni etc. Apoi să deschidă un muzeu. La Sibiu, bineînţeles!

Klaus Iohannis a transpirat de atîta alergătură prin Europa. Toată ziua se întîlneşte cu liderii europeni. Nu vedeţi ce trafic este de la Aeroportul Otopeni pînă la Palatul Cotroceni? Circulă şefii de stat şi miniştrii de Externe ca salvările la accidentele colective. Toată lumea se înghesuie să ia lumină şi sfaturi de la Klaus Iohannis. Toţi se întreabă: oare ce variantă adoptă România în reformarea Uniunii Europene? Varianta Iohannis, bineînţeles! Știţi cum se aplică? Faci un drum pînă la Sibiu şi te plimbi niţel pe munte. Te mai pozezi cu turişti, mai iei o gură de aer, mai simţi niţel parfumul nevestei şi te loveşte un optimism cumplit. Sau o nepăsare tembelă.

România are nevoie de încredere în economie, în instituţii. Românii au o cruntă nevoie de optimism şi de speranţă. România are nevoie de un proiect, de un ideal, de un strop de normalitate.

DE CE NU DISCUTA SANTAJABILUL JOHANNIS CU SEFA DNA KOVESI!

17 oct.

„Nu văd nici un motiv de suspendare a lui Kovesi. Eu sunt foarte mulțumit de activitatea DNA și a Parchetului General și de conducerea acestor instituții” a precizat președintele Klaus Iohannis, la finalul ședinței CSAT.

Iohannis nu consideră că DNA afectează statul de drept. ”Am fost informat despre aceste abordări media. Cred că e bine să se verifice. Din informațiile mele, se fac verificări și în DNA. Am luat act de faptul că ministrul Justiției a solicitat o inspecție pe management. Aceste demersuri vor clarifica aceste aspecte. În ceea ce privește activitatea DNA și a Parchetului, eu sunt forte mulțumit atât de activitatea lor, cât și de a conducerii lor”, a precizat Iohannis. ”Am auzit prea multe așa-zise interceptări ca să mai cred în ele”, a adăugat Iohannis.

Întrebat dacă va semna o eventuală propunere a ministrului Justitiei pentru demiterea Laurei Codruta Kovesi de la conducerea DNA, Iohannis a spus: „Interesante întrebări… Nu discut cu șefa DNA astfel de chestiuni, nu intră în fișa postului președintelui. Astept cu mare interes concluziile verificărilor care se fac instituțional. Daca aș semna sau nu, asta e din filmul cu „dacă” și „parcă”. Când vom avea o concluzie discutăm pe ea.”
Mai mult, președintele a firmat că nu vede niciun motiv pentru suspendarea din funcție a șefei DNA, dar că așteaptă concluziile verificărilor care se fac instituțional.

”Dacă voi semna sau nu, e din filmul ‘Dacă și Parcă’. Când vom avea o concluzie, voi discuta pe ea. Nu cred că este afectat statul de Drept”, a subliniat Iohannis.

PROTESTUL LUI CALIN POPESCU TARICEANU LA ADRESA PENALULUI JOHANNIS!

17 oct.

Liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, afirmă luni că decizia sa de a nu participa la ceremonia depunerii jurământului de către noii miniştri reprezintă protestul său faţă de declaraţia făcută de preşedintele Klaus Iohannis privind prezumția de nevinovăție în politică.

”Doresc să informez opinia publică despre semnificaţiile acestei decizii. În primul rând, neparticiparea la acest eveniment reprezintă protestul meu punctual faţă de declaraţia făcută de Preşedintele României, dl. Klaus Iohannis, potrivit căreia domnia sa nu mai recunoaşte principiul prezumţiei de nevinovăţie valabil pentru toţi cetăţenii, aşa cum este el statuat de Constituţie. Din istoria recentă s-a putut constata că domnul preşedinte aplică selectiv acest principiu, în funcţie de apartenenţa subiectului la o tabără sau alta sau dacă e vorba de propria persoană”, susține Tăriceanu într-un comunicat.

Liderul ALDE mai declară că, de asemenea, a dorit să marcheze public prin acest gest faptul că președintele ”şi-a abandonat rolul de garant al Constituţiei”.

”În al doilea rând, am dorit ca să marchez public prin acest gest că Preşedintele României şi-a abandonat rolul de garant al Constituţiei, pe care a jurat la învestire, faptă inacceptabilă pentru Parlament, pentru Senatul României al cărui preşedinte sunt şi, în general, pentru orice cetăţean român”, afirmă Tăriceanu.

”Îmi exprim speranţa că domnul Preşedinte Iohannis îşi va revizui poziţia şi va accepta că nimeni nu este mai presus de lege, nici măcar Preşedintele României, chiar dacă se bucură acum temporar de o imunitate absolută”, mai declară preşedintele Senatului.

Președintele Klaus Iohannis a declarat săptămâna trecută că prezumția de nevinovăție funcționează în fața justiției, însă când vine vorba de politică lucrurile ar trebui să stea cu totul altfel.

„În ceea ce priveşte persoanele cu problemele penale, m-am exprimat de nenumărate ori. Persoane cu probleme penale nu au ce căuta în primul rând la funcţii în stat. În politică nu funcţionează prezumţia de nevinovăţie, aşa cum funcţionează în justiţie prezumţia de nevinovăţie. (…) Aud tot timpul politicieni care spun că nu sunt vinovate şi trebuie să funcţioneze prezumţia de nevinovăţie. Da, în faţa justiţiei, dar în politică trebuie să fie altfel. Cum să creadă românii într-un guvern care are acolo persoane suspecte”, a spus Iohannis.

FOSTUL PREMIER PONTA:ROMANIA VA ARDE PANA TOT CONTROLUL REVINE LA GAULEITERUL NAZI KLAUS WERNER JOHANNIS SI SISTEM!

17 oct.

Victor Ponta a întrebat pe pagina sa de Facebook dacă acum preşedintele Iohannis şi ”propaganda” vor cere din nou demisia Guvernului PSD sau de data aceasta ”nu au reuşit să facă să «moară oameni» şi poate mai încearcă o dată”.

De asemene, răspunzând unui comentariu, fostul premier a afirmat că preşedintele este ”piroman” şi ”România va «arde» până tot controlul revine la el şi la «Sistem»”.

”Dl Iohannis şi «Propaganda» o să ceară iar demisia Guvernului PSD? Sau de data asta nu au reuşit să facă să «moară oameni»? Mai încearcă o dată…”, a scris iniţial Ponta pe Facebook, adăugând că asta se va întâmpla ca să vină iar ”Guvernul «Lui» tehnocrat”.

O persoană a comentat la postarea lui Ponta: ”E simplă coincidenţă sau ne trezim cu câte un incendiu ori de câte ori preşedintelui Johannis nu-i convine câte un prim ministru? O fi piroman?”.

”Da! Este piroman şi România va «arde» până tot controlul revine la Iohannis şi la «Sistem»”, a răspuns Ponta.

Guvernul Ponta a demisionat în noiembrie 2015 după proteste în Bucureşti şi alte oraşe, în urma incendiului din 30 octombrie din clubul Colectiv din Capitală .

În urma tragediei din club au murit 64 de persoane, peste 160 fiind rănite.

LOVITURA DURA PENTRU DONALD TUSK!

17 oct.

Preşedintele Partidului Lege şi Justiţie (PiS), Jaroslaw Kaczynski, a declarat marţi că preşedintele Consiliului European, polonezul Donald Tusk, nu va putea sub nicio circumstanţă să se bazeze pe sprijinul Poloniei pentru un al doilea mandat la şefia Consiliului.

”Donald Tusk este un politician care încalcă regulile elementare ale Uniunii Europene. Cineva care încalcă asemenea reguli pur şi simplu nu poate să fie preşedinte al Consiliului European şi sub nicio circumstanţă nu se poate baza pe sprijinul nostru – ori pe lipsa unei obiecţii din partea Poloniei”, a declarat Kaczynski.

Jaroslaw Kaczynski nu are nicio poziţie oficială în Executivul polonez, dar are influenţă asupra premierului Beata Szydlo şi preşedintelui Andrzej Duda.

Tensiunile dintre Varşovia şi Bruxelles au crescut după ce PiS preluat puterea în urmă cu un an şi jumătate şi a început aproape imediat o așa-zisă reformă a Curţii Constituţionale.

Liderii UE urmează să decidă la summitul din 9 martie dacă îi acordă lui Donald Tusk încă un mandat de doi ani și jumătate la șefia Consiliului.

DMITRI ROGOZIN:ROMANIA ESTE O MARIONETA A USA!

17 oct.

Ministrul român de Externe, Teodor Meleşcanu, a vrut să zboare cu escală la Moscova, dar a ales alt traseu, a declarat vicepremierul rus Dmitri Rogozin, fără a preciza unde şi când a vrut să zboare şeful diplomaţiei de la Bucureşti, relatează RIA. Declaraţia a fost făcută după ce autorităţile române i-au interzis vicepremierul rus să survoleze spaţiul aerian al ţării, în drum spre Republica Moldova.

Într-un interviu acordat postului de televiziune Rossiya-24, Rogozin a acuzat România că este o “marionetă a Statelor Unite”.

El a precizat că, în perioada în care a servit ca ambasadorul al Rusiei la NATO, el a observat realitatea politică românească.

“Sunt unii dintre cei mai buni instigatori ai tuturor campaniilor antiruse, împreună cu balticii şi britanicii. Deci la astfel de lucruri putem să ne aşteptăm de la ei”, a subliniat oficialul rus.

El crede că un grup mic de persoane, cu diferite interese, se află în spatele incidentului de vineri.

“Acesta este, în primul rând, o grupare mafiotă care se află în spatele Guvernului moldovean şi care înţelege că are probleme grave cu legea, deci trebuie să fie în linie cu Occidentul. Adică, s-a aflat în spatele organizării provocărilor împotriva artiştilor şi pacificatorilor noştri care mergeau la aniversarea operaţiunii de menţinere a păcii din Transnistria”, a adăugat el, citat de TASS.

Întrebat despre posibil măsuri de răspuns, Rogozin a subliniat că sancţiunile vor fi aplicate “la momentul şi locul potrivit” şi a insistat că Rusia ”ştie cum să răspundă”.

%d blogeri au apreciat asta: