CE INCALCA SISTEMATIC GAULEITERUL NAZI KLAUS WERNER JOHANNIS!

25 oct.

Sub diverse forme i s-a sugerat preşedintelui Iohannis să nu mai folosească sub nici o formă cuvîntul „penal“ atunci cînd se referă la persoane aflate într-o anchetă. Nu este nici corect gramatical, nici elegant din punct de vedere uman. Este chiar ilegal, încălcînd Directiva 2016/343 a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 2016! Acest act normativ, la art. 4, al. 1, spune așa: „Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că, atâta vreme cât vinovăția unei persoane suspectate sau acuzate nu a fost dovedită conform legii, declarațiile publice făcute de autoritățile publice și deciziile judiciare, altele decât cele referitoare la vinovăție, nu se referă la persoana respectivă ca fiind vinovată“!

Acest art. 4, al. 1, se referă la declaraţiile publice ale oricărei autorităţi publice, deci prevederea este valabilă mai ales la cea mai înaltă autoritate, care este Preşedinţia României! Or, ce declara zilele trecute Klaus Iohannis, preşedintele României? Iată: „În politică nu funcționează prezumția de nevinovăție, cum funcționează în justiție. Pentru un politician care merge în fața poporului este importantă integritatea“!

Aceste propoziţii nu sînt altceva decît încălcarea Directivei 2016/343 a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 2016 şi a Constituţiei, care, la art. 23, al. 11, spune: „Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată“!

Nu există nuanţe în această privinţă, chiar dacă #Rezist ar scoate în stradă 20 de milioane de oameni, căci valoarea şi valabilitatea unor principii fundamentale pentru definirea statului de drept nu ţin de numărul celor care le contestă! Să fie clar pentru toată lumea!

Vă prezentăm cîteva paragrafe din „Expunerea de motive“ care prefaţează Directiva 2016/343 a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 2016, care trebuie să devină lege obligatorie şi în România din 1 aprilie 2018, ea intrând în vigoare încă de anul trecut, odată cu publicarea Directivei în „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene“:

– „Prezumția de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil sunt consacrate în articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare «carta»), articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), articolul 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) și articolul 11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului“.

– „Transpunerea în practică a acestui principiu se bazează pe premisa că fiecare stat membru are încredere în sistemele de justiție penală ale celorlalte state membre. Întinderea principiului recunoașterii reciproce depinde de o serie de parametri care includ mecanisme de protecție a drepturilor persoanelor suspectate și acuzate și standarde comune minimale, necesare pentru a se facilita aplicarea acestui principiu“.

– „Scopul prezentei directive este acela de a consolida dreptul la un proces echitabil în cadrul procedurilor penale prin stabilirea unor norme minime comune privind anumite aspecte ale prezumției de nevinovăție și ale dreptului de a fi prezent la proces“.

– „Prezenta directivă ar trebui să se aplice persoanelor fizice care sunt suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale. Aceasta ar trebui să se aplice din momentul în care o persoană este suspectată sau acuzată de comiterea unei infracțiuni sau a unei presupuse infracțiuni și, prin urmare, chiar înainte ca persoana respectivă să fie informată de către autoritățile competente ale unui stat membru, prin notificare oficială sau în alt mod, cu privire la faptul că este suspectată sau acuzată. Prezenta directivă ar trebui să se aplice în toate fazele procedurilor penale, până când hotărârea prin care se stabilește vinovăția sau nevinovăția persoanei suspectate sau acuzate de săvârșirea infracțiunii rămâne definitivă“.

– „Prezumția de nevinovăție ar fi încălcată în cazul în care declarații publice ale autorităților publice sau decizii judiciare, altele decât cele privind stabilirea vinovăției, se referă la o persoană suspectată sau acuzată ca fiind vinovată, atât timp cât vinovăția persoanei respective nu a fost dovedită conform legii. Aceste declarații și decizii judiciare nu ar trebui să reflecte opinia că persoana respectivă este vinovată“.

– „Noțiunea de «declarații publice ale autorităților publice» ar trebui înțeleasă ca fiind orice declarații care se referă la o infracțiune și care emană fie de la o autoritate implicată în procedurile penale legate de infracțiunea respectivă, cum ar fi autoritățile judiciare, poliția și alte autorități de aplicare a legii, fie de la o altă autoritate publică, cum ar fi miniștrii și alți funcționari publici, fără a se aduce atingere dreptului intern în materia imunității“.

– „Statele membre ar trebui să ia măsurile adecvate pentru ca autoritățile publice, atunci când comunică informații mass-media, să nu se refere la persoanele suspectate sau acuzate ca fiind vinovate atât timp cât nu s-a dovedit conform legii că sunt vinovate. În acest scop, statele membre ar trebui să informeze autoritățile publice cu privire la importanța respectării prezumției de nevinovăție atunci când furnizează sau dezvăluie informații către mass-media. Aceasta nu ar trebui să aducă atingere dreptului intern care protejează libertatea presei și a altor mijloace de comunicare în masă“.

– „Autoritățile competente ar trebui să se abțină de la prezentarea persoanelor suspectate sau acuzate ca fiind vinovate, în instanță sau în public, prin utilizarea unor măsuri de constrângere fizică, cum ar fi cătușele pentru mâini sau pentru picioare, boxele de sticlă sau cuștile, cu excepția situațiilor în care aceste măsuri sunt necesare din motive specifice cauzei, fie legate de securitate, inclusiv împiedicarea persoanelor suspectate sau acuzate de a se răni sau de a-i răni pe alții ori de a distruge bunuri de orice tip, fie legate de împiedicarea persoanelor suspectate sau acuzate de a se sustrage urmăririi sau de a avea contact cu persoane terțe, cum ar fi martorii sau victimele. Posibilitatea de a aplica măsuri de constrângere fizică nu înseamnă că autoritățile competente trebuie să ia vreo decizie formală cu privire la utilizarea acestui tip de măsuri“.

– „Atunci când este fezabil, autoritățile competente ar trebui, de asemenea, să se abțină de la a prezenta persoanele suspectate sau acuzate, în instanță sau în public, purtând uniforme penitenciare, pentru a evita să dea impresia că sunt vinovate“.

– „Pentru a monitoriza și a evalua eficacitatea prezentei directive, statele membre ar trebui să transmită Comisiei date disponibile referitoare la exercitarea drepturilor prevăzute în prezenta directivă. Astfel de date ar putea fi și înregistrările efectuate de către autoritățile de aplicare a legii și de cele judiciare cu privire la căile de atac la care s-a recurs în caz de încălcare a oricăruia dintre aspectele legate de prezumția de nevinovăție reglementate prin prezenta directivă sau de dreptul de a fi prezent la proces“.

– „Prezenta directivă susține drepturile și principiile fundamentale recunoscute de cartă și de CEDO, inclusiv interzicerea torturii și a tratamentului inuman sau degradant, dreptul la libertate și securitate, respectarea vieții private și de familie, dreptul la integritatea persoanei, drepturile copilului, integrarea persoanelor cu dizabilități, dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare“.

−        „Întrucât prezenta directivă instituie norme minime, statele membre ar trebui să poată extinde drepturile prevăzute în aceasta pentru a asigura un nivel de protecție mai ridicat. Nivelul de protecție stabilit de statele membre ar trebui să nu fie niciodată inferior standardelor prevăzute de cartă sau de CEDO, astfel cum sunt interpretate de Curtea de Justiție și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului“.

Simpla lectură a acestor norme stabilite de Parlamentul European prin Directiva 2016/343 arată distanţa uriaşă la care se află autorităţile din România faţă de principiile statului de drept, pe care le rostogolesc aproape în ­fiecare discurs public. Faptul că însuşi preşedintele ­României calcă senin pe aceste prevederi pune ­România într-o situaţie extrem de gravă, mai ales că nu există nici măcar un discurs public în care Klaus Iohannis
să nu vorbească despre „penali“, despre „vinovaţi ­necondamnaţi“, desspre suspiciuni faţă de persoane anchetate, dar necondamnate!

După cum se poate citi în fragmentele citate mai sus, Directiva 2016/343 se referă şi la abuzul practicat la noi, cînd persoane necondamnate definitiv sînt purtate în cătuşe în faţa opiniei publice, sugerîndu-se astfel că sînt deja considerate ca fiind vinovate! Ieşirea în cătuşe de la DNA a unor persoane care nu sînt condamnate definitiv reprezintă un abuz comis chiar de către autorităţile statului! La fel, şi a oricăror persoane cărora li s-a emis un mandat de arestare preventivă! Din păcate, ceea ce ar trebui să fie excepţie la noi a devenit o regulă subînţeleasă, ceea ce înseamnă perpetuarea unui abuz!

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: