Arhiva |

O INTREBARE PENALULUI „CORUPTUL CARE UCIDE” KLAUS WERNER JOHANNIS: DE CE NU E TRIMIS IN JUDECATA PIROTEHNISTUL CARE A APRINS ARTIFICIILE IN COLECTIV SI PATRONII PENALI AI ACESTUI CLUB?!

1 nov.

Imagini pentru IOHANNIS,COLECTIV ,POZE

De ce nu e trimis în judecată pirotehnistul care a aprins artificiile în Colectiv? Pentru că expertizele medico-legale ale victimelor incendiului sunt… complexe.

Ieri, toate televiziunile au deschis buletinele de știri cu rememorarea tragediei din Colectiv. Ambulanțe, țipete, lacrimi, ce s-a făcut, ce nu s-a făcut. Un singur lucru a fost uitat: pirotehnistul care a adus, a montat și a aprins artificiile din club în acea seară nu a fost trimis nici până acum în judecată. După doi ani de la tragedie.
La Tribunalul București sunt judecați patronii clubului, patronii firmei de artificii, celălalt pirotehnist care a ajutat la montarea artificiilor. Dosarul lor a fost conexat cu cel în cel care sunt inculpați fostul primar al sectorului 4 și două funcționare din primărie.
La Tribunalul Militar București vor fi judecați cei doi angajați ai ISUBIF care au făcut verificări în Colectiv, fără să raporteze mai departe că acel club nu îndeplinea normele de prevenire în cazul incendiilor.
Un singur inculpat a scăpat netrimis în judecată: Moise Marian, pirotehnistul care a aprins acele artificii. Conform declarațiilor din dosar, el e cel care a luat, în ziua de 30 octombrie 2015, tuburile din depozitul firmei. „Există o cameră unde depozităm artificiile de mici dimensiuni. Din această cameră Marian Moise a luat artificiile necesare pentru evenimentul de la Colectiv și le-a pus în trusa cu scule (cutie din aluminiu) pe care noi o denumim «case»”, le-a declarat anchetatorilor B. Florin, șoferul firmei.
Moise Marian e cel care a adus artificiile în Colectiv și le-a montat pe stâlpii din fața scenei. El ar fi trebuit să se asigure că scânteile din artificii nu ajung pe buretele de pe stâlpul amplasat la 3,8 metri distanță. Știa că există acolo acel burete inflamabil? Ȋn club, „am aflat de la Marian Moise că stâlpii erau înveliți în material de antifonare”, le-a declarat anchetatorilor B. Florin. Mai mult, în timp ce instala artificiile, Moise i-a spus unuia dintre patronii clubului că acestea „ard cu foc rece și nu sunt periculoase”.
Mai departe, Moise Marian este pirotehnistul care a aprins aceste artificii, în timpul concertului. Conform fișei postului, el ar fi trebuit să se asigure că are la îndemână un extinctor funcțional, pe care era obligat să-l și folosească imediat, în primul moment al declanșării incendiului.
Minciunile pirotehnistului din timpul audierilor
Moise a avut extinctorul la îndemână. Viorel S., angajat al Club Colectiv, declară: „(în acea zi) am vorbit cu unul dintre băieții care se ocupau de artificii, pe care nu aș putea să-l identific, și i-am spus ca artificiile să bată cât mai departe de stâlpii din interior, pe care se afla burete. Totodată, i-am adus un stingător care se afla în spatele boxelor și i-am spus ca, atunci când dă drumul la artificii, să fie atent și, dacă vede vreo scânteie pe stâlp, să folosească extinctorul”.
Audiat de către polițiști la 1 noiembrie 2015, Moise Marian a declarat:
„M.M.: (…) Am încercat să dau cu ceva să sting… Aveam acolo în locație stingător, dar… când l-am luat… era… expirat.
Întrebare: Nu funcționa stingătorul pe care ai încercat să îl acționezi.
M.M: Nu… Ne-au zis că au acolo, în spatele boxelor… «Băi, vedeți că aveți stingător»… și când l-am folosit, nu funcționa…”
Anchetatorii au găsit în club, printre resturile arse, un obiect ce putea fi inelul de siguranță al unui extinctor. Dar, „pe de altă parte, din imaginile captate și înregistrate de sistemul de supraveghere video, datorită unghiului de filmare și obturării de către stâlpul incendiat a zonei unde se afla pupitrul de comandă a instalației de efecte pirotehnice, nu se poate observa dacă și când suspectul a încercat să utilizeze extinctorul.”
Toți martorii povestesc că cineva ar fi încercat să stingă focul cu un extinctor. Dar nu era pirotehnistul, ci „o persoană din staff-ul clubului”, „un bărbat care avea un ecuson la gât”. Era Dragoș E., paznic în Colectiv. Ȋn seara de 30 octombrie, el se afla în club. „M-am așezat între backstage (în partea stângă a scenei) și scenă (n.r. – adică, lângă pirotehnistul care manevra artificiile). După al treilea moment pirotehnic, pe stâlpul de susținere mi-a atras atenția o flacără mică lunguiață și una mai mică pe buretele cu care era acoperit stâlpul din beton. Am luat un stingător de mici dimensiuni, cred că era pentru uz auto, care se afla în spatele boxelor din apropierea mea. Am apăsat pe capătul lui, am tras de sigiliu, dar nu am reușit să îl fac să funcționeze. Am privit către foc și am văzut că în acest timp focul se extinsese pe tavan, pe buretele aflat în spatele grilajului din scândură. Am strigat la oamenii din club să iasă afară și am plecat și eu către ieșire.”
S-a întors în țară imediat după întocmirea rechizitoriului
Ȋn urma incendiului, Moise Marian a suferit și el arsuri, fiind internat în Spitalul Bagdasar din București. Aici l-au audiat polițiștii pentru prima oară. Apoi, în noaptea de 6/7 noiembrie 2015, Moise a fost transferat, alături de alți șapte răniți din Colectiv, la Spitalul Militar din Bruxelles. Alături de el, ca însoțitor, a mers și soția lui, Moise Adriana. Angajată a firmei de artificii, și ea avea calitate de suspect în dosarul Colectiv, pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri.
La 28 aprilie 2016, Parchetul General a trimis în instanță dosarul Colectiv în care sunt puși sub acuzare patronii clubului și ai firmei de artificii, dar și pirotenistul care a participat doar la montarea artificiilor. Nici Moise, dar nici soția lui nu figurau pe lista inculpaților, în cazul lor procurorii dispunând „disjungerea cauzei”. Coincidență sau nu, la doar două săptămâni după întocmirea rechizitoriului, Moise Marian și Moise Adriana s-au întors din Belgia în România.
Ȋnsă abia la 27 iulie 2016 pirotehnistul a fost citat la Parchetul General, pentru a i se aduce la cunoștință calitatea de urmărit penal în dosarul disjuns, dar și faptul că procurorii au dispus punerea sa sub control judiciar. Un control judiciar lax, Moise având derogare să părăsească periodic țara, pentru a merge la tratament în Belgia.
Au trecut 2 ani de la tragedia din Colectiv. Iar pirotehnistul care a aprins artificiile nu a fost trimis în judecată. Parchetul General explică azi de ce.
„E necesară reexaminarea mai multor persoane vătămate la interval de 6 luni și 1 an”
În dosarul mare, aflat pe rolul Tribunalului București, patronii clubului, patronii firmei de artificii și celălalt pirotenist au fost inculpați „pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă în formă agravată, vătămare corporală din culpă în formă agravată și nerespectarea/neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, privind decesul celor 64 de persoane și vătămarea corporală a altor 20 de supraviețuitori”.
În aprilie 2016, dosarul lui Moise a fost disjuns  „cu privire la persoanele rănite în timpul incendiului și care la momentul finalizării anchetei în dosarul cu care a fost învestită instanța de judecată, erau internate în străinătate pentru tratament și recuperare”.
Acum, spune Parchetul General, „dosarul disjuns este în continuare în instrumentare, având în vedere faptul că pentru multe dintre persoanele vătămate s-au obținut acte medicale de la unități sanitare din străinătate, fiind în curs de efectuare circa 80 expertize medico-legale complexe, privind leziunile traumatice prezentate de victime, capacitatea de muncă a acestora și conformitatea îngrijirilor medicale acordate”.
Pe scurt: Moise nu e încă judecat, pentru că expertizele medico-legale ale victimelor incendiului sunt… complexe. Cât de compleze? Ne spune tot Parchetul General, într-un alt comunicat, emis anul trecut, pe vremea aceasta.
„Potrivit actelor medico-legale întocmite inițial în cauză, medicii legiști din cadrul Institutului Național de Medicină Legală «Mina Minovici» au apreciat că este necesară reexaminarea mai multor persoane vătămate la interval de 6 luni și 1 an, în vederea stabilirii prejudiciului estetic sau a infirmității, până în prezent unele dintre persoanele vătămate fiind în cursul tratamentului atât în țară, cât și în străinătate (n.r. – la 19 octombrie 2016, niciun rănit în incendiul din Colectiv nu mai era spitalizat permanent)”.
„Au fost identificate și ridicate sute de noi înscrisuri cu caracter medical de la unități sanitare din România și străinătate”, anunța la 28 octombrie 2016 Parchetul General. „Au fost dispuse 82 de expertize medico-legale, fiind ridicate și alte înscrisuri de la autorități ori instituții din țară.”
Astăzi, după un an, sunt „în curs de efectuare circa 80 expertize medico-legale complexe”, anunță Parchetul General. „Circa” poate să însemne și 82 de expertize – ceea ce înseamnă că timp de un an nu s-a făcut NIMIC -, dar și 76 – ceea ce înseamnă că dosarul avansează cu șase expertize/an. Adică, peste vreo 14, vom avea și-un rechizitoriu…
Au murit 65 de oameni în urma tragediei din Colectiv. Alți 146 au suferit răni grave sau mai ușoare. Dacă nici într-un astfel de dosar nu se face lumină și nu sunt trași la răspundere cei vinovați, atunci cei care ar trebui să înfăptuiască justiția nu mai sunt decât niște umili complici ai infractorilor.

ATAC TERORIST IN NEW YORK!

1 nov.

Atac terorist în New York: Un vehicul a intrat în mulțime; opt morți, 11 răniți. Atacatorul ar fi strigat „Allahu akbar!”

ACTUALIZARE 1.11/ 7:45 Șeful NYPD a furnizat detalii despre atac, preluate de Reuters: vehiculul lovit era un autobuz pentru transportul elevilor; doi copii și doi adulți aflați înăuntru au fost răniți. Suspectul, un bărbat în vârstă de 29 de ani, a ieșit din camionetă având asupra sa o armă de paintball și una cu aer comprimat, de tipul cu proiectile plate din plastic. El a fost împușcat în abdomen și este spitalizat, iar poliția nu intenționează deocamdată să îi facă cunoscută identitatea. Două surse din cadrul forțelor de securitate au declarat televiziunii CNN, sub rezerva anonimatului, că ar fi vorba de un cetățean uzbec, sosit în SUA în 2010.
Cuvintele șoferului ucigaș după ce a coborât din camionetă sunt „în concordanță” cu ipoteza unui act terorist, a mai spus șeful poliției; el nu a precizat care au fost aceste cuvinte, dar martori oculari au afirmat, potrivit CNN, că bărbatul a strigat „Allahu akbar!”.
Știrea inițială
 Cel puțin șase persoane au fost ucise într-un atac armat produs marți după-amiază în apropierea unui liceu din zona Manhattan, în orașul american New York, potrivit unor surse citate de presa locală.
Martorii spun că două camionete au intrat în coliziune, iar unul dintre șoferi a coborât și a deschis focul.
De asemenea, poliția a precizat că în zonă sunt așteptate echipaje de intervenție.
Conform unor martori, un bărbat a lovit cu mașina cel puțin șase persoane, pe o pistă de biciclete situată în apropierea Râului Hudson, în Manhattan. După atacul cu vehicul, individul a deschis focul, înainte de a fi reținut.
Potrivit martorilor citați de cotidianul New York Daily News, două camionete au intrat în coliziune, iar unul dintre șoferi a coborât și a deschis focul.
Incidentul a avut loc în zona străzilor West / Chambers, în apropierea Liceului Stuyvesant, la sute de metri de Memorialul național 11 Septembrie, informează News 4 și NBC New York.
Poliția din New York a confirmat incidentul, precizând că presupusul autor al atacului a fost reținut.

MESAJUL CINICULUI BOLNAV ASPERGER ,GAULEITERUL NAZIST KLAUS WERNER JOHANNIS-SOROS,DUPA ATACUL DE LA NEW YORK!

1 nov.

Klaus Iohannis a transmis astăzi un mesaj de condoleanțe SUA pentru victimele atacului terorist de la New York. Mesajul președintelui a fost transmis în deschiderea Conferinței Femeilor Francofone, desfășurate la București, sub patronajul instituției prezidențiale.

„Doresc să transmit, în numele României și al poporului român, un mesaj de condamnare fermă a atacului terorist de la New York. Transmit condoleanțele mele familiilor celor decedați. România este deplin solidară cu SUA, partenerul nostru strategic, în aceste momente grele, și afirmă încă odată hotărârea de a combate terorismul, care nu poate fi justificat sub nicio formă.”, a afirmat președintele Klaus Iohannis.

Mai multe persoane au fost ucise, iar altele rănite, marți după-amiază, după ce o camionetă a intrat pe o pistă de biciclete în apropierea unui liceu din zona Manhattan, în oraşul american New York.

FOSTII MINISTRI AI JUSTITIEI ,TUDOR CHIUARIU SI TITUS CORLATEAN CHEMATI LA COMISIA SIPA!

1 nov.

Imagini pentru CHIUARIU,CORLATEAN ,POZEImagini pentru CORLATEAN ,POZE

Audierile în Comisia de anchetă privind arhiva SIPA continuă miercuri, de la ora 13, cu audierea foștilor miniștri ai Justiției Tudor Chiuariu și Titus Corlățean, urmați de fostul procuror general al României, Ilie Botoș.

Convocarea celor trei la comisie face parte din seria audierilor persoanelor care au avut funcții importante în sistemul judiciar.

Plenul Parlamentului a aprobat, pe 27 septembrie, înfiinţarea Comisiei de anchetă pentru a clarifica aspectele ce ţin de desfiinţarea Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie.

În rândul obiectivelor comisiei se numără: „stabilirea rolului activ al ministerului de resort la adoptarea HG 127/2006 precum şi ce acte au fost întocmite în intervalul celor 3 luni, prevăzut de HG 127/2006, de ce nu s-au finalizat procedurile de desfiinţare prevăzute în art. 3 şi 4 şi de ce nu s-a emis o nouă Hotărâre pentru prelungirea termenului”, identificarea şi audierea persoanelor care au avut acces în arhivă fără respectarea condiţiilor legale (…), precum şi la solicitarea cui au accesat arhiva, verificarea autenticităţii informaţiilor cuprinse în raportul 096/17-04.2008 şi împrejurările în care s-a dispus la data de 18 august 2016 sporirea gradului de secretizare.

Un alt obiectiv asumat de comisie este identificarea persoanelor care în luna ianuarie 2005 au sustras din arhiva SIPA registrul de intrări-ieşiri, documente secrete şi strict secrete, care înseamnă nume de persoane semnalate, conţinutul foarte succint, de unde proveneau şi beneficiarii informaţiilor.

Tudorel Toader, ministrul Justiției, a declarat, pe 19 octombrie, la audierea în cadrul Comisiei de anchetă privind arhiva SIPA, că o persoană publică i-a spus, când a preluat mandatul, că arhiva este „o bombă care ticăie”. Ministrul susține că în arhivă pot fi informații privind viața privată a magistraților

„Când am venit la Ministerul Justiției, cine îmi spunea, printre altele, nu din minister, o persoană publică cunoscută, îmi spunea următorul lucru, într-o discuție absolut informală: „vedeți că la Ministerul Justiției există o bombă care ticăie și față de care trebuie să aveți grijă: se numește arhiva SIPA”, a declarat Tudorel Toader.

Toader susține că la minister încă sunt angajați care au avut acces la arhivă.

„Pe cine pe cine întrebai despre arhiva SIPA parcă îi dădeai foc (…) Sunt încã angajați în Ministerul Justiției care au fãcut parte din comisiile acelea care au avut acces în arhiva SIPA la un moment dat. Mi-am fãcut o imagine cât de cât apropiatã de adevărul accesibil mie și atunci aveam de ales. Să tac și eu și să sper ca pe durata mandatului să nu iasă din nou în spațiul public problematica aceasta – deși am fost asigurat că la fiecare ministru s-a pus pe tapet și s-a actualizat problema – sau să încerc să văd despre ce este vorba, sigur, în limita competențelor mele, în limita legii. Am ales această a doua variantă”, a spus ministrul Justiției.

Fostul ministru al Justiţiei, Cristian Diaconescu, a fost audiat pe 26 octombrie, el declarând că 16 mape profesionale au fost sustrase din Ministerul Justiţiei, inclusiv a sa, şi că vrea să ştie ”pe unde zburdă ele în spaţiul românesc”. ”Această comisie va fi un moment și un loc interesant să lămurim și acest aspect. Pe mine mă interesează pe unde hârtiile privind viața mea circulă prin România. Nu cred că în România magistrații au acționat altfel decât în condițiile legii. Habar nu am unde e arhiva SIPA și ce se întâmplă în arhiva SIPA, pentru că un ministru nu are ce să caute în arhiva unui departament”, a declarat Cristian Diaconescu.

El a spus că, în trecut, Corneliu Turianu a fost singurul magistrat care a acuzat acte de șantaj la adresa sa în urma sustragerii mapei sale profesionale. ”Singurul caz pe care eu îl cunosc și pe care vreau să îl subliniez în legătură cu un judecător care a fost șantajat și care a venit să spună public și care a făcut sesizare penală a fost Corneliu Turianu. În perioada 2006-2007, se spune, mapele profesionale a 16 persoane demnitari, inclusiv eu, au fost sustrase din Ministerul Justiției și aruncate în spațiul public în ideea de a genera, spun eu, un anume fel de constrângere (…) Aș fi foarte interesat să știu unde sunt mapele noastre profesionale, pe unde zburdă ele în spațiul românesc”, a mai spus Diaconescu.

El a precizat că, printre magistrații a căror mape profesionale au dispărut se numără Victor Babiuc, Valeriu Stoica și Victor Ciorbea.

CUTREMUR LA BUZAU LA DOAR 18 KM ADANCIME!

1 nov.

Un cutremur de 2 grade pe scara Richter a avut loc în noaptea de marţi spre miercuri în judeţul Buzău, la o adâncime de doar 18 kilometri, potrivit Institutului Naţional de Fizica Pământului (INFP).

Cutremurul s-a produs în zona seismică Vrancea, judeţul Buzău, şi a avur o magnitudine de 2 pe scara Richter.

Seismul s-a produs la adâncimea de 18 kilometri.

Cutremurul a avut loc în apropierea oraşelor Râmnicu Sărat (5km), Focșani (30km), Odobești (32km), Buzău (38km) şi Făurei (42km).

ELIBERAREA BULDOGULUI PENAL VAMESUL VASILE BLAGA SI PANICA PENALULUI „CORUPTUL CARE UCIDE”KLAUS WERNER JOHANNIS SAU INCEPE SA PUTA A ALEGERI!

1 nov.

Imagini pentru iohannis,blaga ,la bere,poze

Știre super-tare! Prima instanță l-a achitat pe Vasile Blaga! Să mori tu? Şi-atunci banditul de Pinalti de ce să stea la răcoare? Și Udrea de ce să trăiască precum o vulpe fugărită prin grădini? Este ceva strîmb pe lumea asta! Cel puțin în România și, mai ales, în politică. Tăticul învîrtelilor din Partidul Democrat și șeful campaniei electorale a lui Klaus Iohannis, adică Vasile Blaga, zis și Broscoiul din PD, a fost achitat la fond. E ca și cum ar fi încercat cineva să treacă pe șest un diavol dincolo de poarta Raiului. Nu cumva este primul semn că în mandatul lui Klaus Iohannis începe să pută a alegeri? Ia uitați-vă și la mica și șmecherita întîlnire de la Sibiu! O reţeaua de ONG-uri lansează nu știu ce campanie. Musai trebuie să coaguleze societatea civilă. Cu apeluri, cu manifeste, cu demonstrații, cu proteste. Sprijinită de o fundație germană (că doar nu l-or unge pe Iohannis cu țiței din Irak și din Nigeria), reţeaua de ONG-uri organizează întîlniri și premiază militanți, face concursuri, festivaluri și pe cei mai talentați pe subiectul corupției îi ademenește cu trecutul pe liste. Se scandează mereu: „Corupția! Corupția! Corupția!“.

Nu cine corupe mai mult. La asta participă toată clasa politică. Este vorba despre cine cîntă corupția mai vîrtos, cine o oglindește mai mobilizator. Ca în cazul luptei de clasă sau al bătăliei pentru democrație. Să le iasă românilor pe ochi și pe urechi. Scopul este nobil: să se strîngă tînăra generație în jurul celui care face din anti-koruption program politic, ideologie, campanie și literatură.

Cum o să-l condamne justiția independentă pe vameșul Vasile Blaga, pe organizatorul de campanie al lui Traian Băsescu și pe dirijorul echipei lui Iohannis? Și dacă se supără și spune cum a funcționat campania lui Klaus?

„Măi fraților, voi sunteți proști? Nu știți că fiecare victorie politică ascunde și un pachet de găinării? Dacă nu știți asta, înscrieți-vă la papistași și lăsați politica pe mîna înfometaților de putere!“

Aflu că Liviu Dragnea a ieșit la rampă și a anunțat că la numirea procurorilor președintele zboară din drepturi, adică nu zboară din prevederile noilor legi ale Justiției. Rămîne omul-cheie în numirea procurorilor. Păi, nu acesta era programul de bază al PSD-ului? Și visul!? Și concluzia mandatelor lui Traian Băsescu. Din toate cele povestite de Tudorel Toader a rămas doar ce a stabilit Liviu Dragnea. Aș zice, ce a negociat. Sau ce a rămas din spaimele sale de condamnare la o pedeapsă cu executare.

Colonelul Daniel Dragomir a fost audiat din nou. Doar cititorii și telespectatorii se dau clătinați de noutățile aflate. Instituțiile satului se consolează în gînd. Sînt sigure că nu se mișcă nimic. Adică nu scapă nici o consecință. Lumea politică se face că doarme. Are combinațiile și fricile sale. Și, mai ales, nevoile ei. Țara nu se îngrozește la amănunte despre culisele politicii, ci la prețul gigacaloriei, la traficul nebun din Capitală și la jocurile Gabrielei Firea.

Mărturisesc că mă sperie toate încercările noastre de a afla ce grup de putere a condus și în ce fel a fost orchestrată realegerea lui Traian Băsescu. Și dacă a mers cu realegerea marinarului, de ce n-ar fi aplicat aceeași rețetă sau numai o parte din ea la alegerea spectaculoasă a lui Klaus Iohannis?

SOV ,SCRISOARE DESCHISA CATRE MINISTRUL JUSTITIEI TUDOREL TOADER SI CSM:”DE CE SUNT TINUT ILEGAL IN PUSCARIE?!”

1 nov.

Din spatele gratiilor, fostul mogul Sorin Ovidiu Vîntu susține, într-o scrisoare deschisă transmisă ministrului Justiției Tudorel Toader și CSM-ului, că este ținut „ilegal” în închisoare.

Acesta afirmă că instanțele judecătorești îi refuză contopirea pedepsei închisorii din dosarul FNI cu celelalte două condamnări primite, respectiv de un an de închisoare primită pentru şantajarea lui Sebastian Ghiţă şi doi ani de închisoare din dosarul privind favorizarea lui Nicolae Popa.

În februarie, Sorin Ovidiu Vântu a fost condamnat definitiv de Curtea de Apel București la opt ani de închisoare cu executare în dosarul privind devalizarea Fondului Naţional de Investiţii.

„În atenția d-lui ministru Tudorel Toader și a CSM-ului

Domnilor și doamnelor, de 4 luni sunt ținut, împotriva voinței și a drepturilor mele, captiv în stabilimentele de detenție ale minunatei mele patrii. Instanțele judecătorești refuză sa-mi facă contopirea la care am dreptul în lipsa motivării din dosarul FNI, motivare care nu a fost redactată de aproape 8 luni de la pronunțarea sentinței.

De asemenea, considerând sentința abuzivă și injustă, am cerut rejudecarea dosarului de către un complet de judecată care sa judece faptele, nu persoana. Urmare a nerespectării unui termen rezonabil si util pt acea motivare,nici această rejudecare nu este posibilă. Domnilor și doamnelor, cred că a venit timpul ca abuzurile la care am fost supus timp de 8 ani de către sistemul judiciar românesc să înceteze.

Acest tip de abuz nu se poate cuantifica in bani,el se cuantifică în ani și ar fi de-a dreptul ciudat sa-i puneți un prag pentru a-l putea califica.

De la începutul acestui an, din ce in ce mai multe personaje au ieșit în spatiul public și au făcut cunoscute motivele reale pentru care am fost arestat și condamnat: preluarea prin furt a grupului de presă „Realitatea.

De la autodenunțul făcut de Ghiță, unde a recunoscut și a adus dovezi care atestă faptul că mi s-a fabricat unul dintre dosare, la declarațiile lui Dan Andronic și ale colonelului Dragomir, se vede clar că singura mea vină a fost aceea de a deține un trust de presa incomod.

Ok, jaful a avut succes, reprezentanți ai sistemului de justiție si-au făcut datoria sprijinindu-i pe Ghiță, Gușă, Păcuraru, să-mi fure trustul de presă și să-l păstreze. De ce sunt ținut ilegal în pușcărie?”, scrie Vîntu, într-o postare pe Facebook.

FOSTUL MINISTRU PEDELIST GABRIEL SANDU SE VREA IN LIBERTATE!

1 nov.

Fostul ministru al Comunicațiilor Gabriel Sandu a cerut, miercuri, să fie eliberat condiționat, el declarând în fața instanței că familia sa are mai multă nevoie de el ca oricând, adăugând faptul că ultimii trei ani „au fost un chin”, din cauza iernilor petrecute în spatele gratiilor.

Cererea de liberare condiționată s-a judecat, miercuri, la Judecătoria Sectorului 4.

În ultimul cuvânt, prin care și-a motivat cererea de liberare condiționată, fostul ministru a spus că și-a asumat faptele pentru care a fost condamnat și a muncit pentru a câștiga zile de libertate.

„Când eram ministru am aprobat codurile penale, am considerat că două treimi e suficient pentru executare. În acești opt ani mi-am asumat fapta. Ultimii trei ani au fost de mare chin, cu fiecare iarnă în penitenciar. Am un băiețel de cinci ani. Am muncit 200 de zile, în fiecare zi m-am trezit la 5.00 și am mers la muncă. Am participat la toate activitățile din penitenciar. Familia mea și copiii mei au mai multă nevoie decât oricând de mine. Vă rog să îmi aprobați eliberarea condiționată”, a spus Gabriel Sandu.

Avocatul fostului ministru a spus, în fața instanței, că Sandu a executat deja 792 de zile, chiar dacă reprezentanții penitenciarului susțin că ar fi vorba de 747 de zile. Mai mult, apărătorul fostului demnitar a subliniat că Gabriel Sandu întrunește condițiile impuse de lege pentru a fi pus în libertate.

Procurorul de ședință s-a opus, însă, eliberării lui Gabriel Sandu.

„Considerăm că a executat fracția, dar observăm că are 58 de zile câștigate din muncă. Considerăm că e prea puțin, nu se poate spune că scopul pedepsei e îndeplinit”, a spus procurorul, care a cerut amânarea cu 10 luni a reiterării cererii de liberare condiționată, „pentru a avea timp să arate că merită să fie eliberat”.

Judecătoria Sectorului 4 a rămas în pronunțare în cazului cererii de punere în libertate a fostului ministru al Comunicațiilor.

Gabriel Sandu a fost condamnat, în 3 octombrie 2016, în dosarul Microsoft, la trei ani de închisoare, Dorin Cocoș la doi ani şi patru luni ani și Gheorghe Ștefan la șase ani de detenție, în timp de omul de afaceri Nicolae Dumitru a primit o pedeapsă de doi ani şi patru luni. Între timp, Ștefan, Cocoș și Dumitru au fost eliberați din penitenciar.

Potrivit procurorilor, Dorin Cocoş ar fi cerut şi primit nouă milioane de euro de la Claudiu Florică şi Dinu Pescariu, pentru ca, prin intermediul Elenei Udrea, la acea vreme ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului şi vicepreşedinte PDL, să asigure firmelor susţinute de Florică încheierea şi derularea contractului de licenţiere Microsoft cu Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale.

Totodată, potrivit procurorilor, Dorin Cocoş ar fi cerut 17,5 milioane de euro pentru el, Gheorghe Ştefan şi Gabriel Sandu, pentru a interveni în achiziţionarea dreptului de utilizare a licenţelor Microsoft, din care 15,7 milioane de euro ar fi ajuns în contul unor firme controlate de cei trei, direct sau prin intermediari.

În 29 septembrie, fostul ministru Gabriel Sandu, fostul șef al Microsoft România Călin Tatomir și oamenii de afaceri Claudiu Florică și Dinu Pescariu au fost trimiși în judecată, în dosarul cunoscut drept „Microsoft II”, ei fiind acuzați că au prejudiciat statul cu peste 51 de milioane de euro.

FOSTUL LIDER CATALON EVREUL-KHAZAR PUIGDEMONT CARE A FOST SUSUTINUT DE SOROS CHEMAT SA DEPUNA MARTURIE IN FATA CURTII SUPREME A REGATULUI SPANIEI!

1 nov.

Fostul lider catalan Carles Puigdemont, care se află în Belgia, a fost chemat în mod oficial să depună mărturie la Curtea Supremă din Spania în cursul zilei de joi, relatează site-ul agenției Reuters.

Instanța a anunțat că Puigdemont și 13 membri ai fostului executiv regional au fost programați pentru joi, la ora locală 09.00 (10.00, ora României). În cazul în care aceștia nu se vor prezenta, ar putea fi formulate cereri de reținere pe numele lor.

Totodată, Curtea Supremă a început să proceseze acuzațiile de rebeliune și utilizare abuzivă a fondurilor publice formulate de către procurori împotriva lui Carles Puigdemont și a celorlalți lideri catalani.

Judecătoarea Carmen Lamela a precizat în motivarea deciziei că, în ciuda interdicțiilor repetate ale instanțelor, guvernul catalan „a continuat să promoveze măsurile necesare pentru crearea unui stat catalan independent”. Totodată, argumentele procurorilor au fost „grave, raționale și logice”.

Potrivit legilor din Spania, pentru rebeliune liderii catalani pot fi condamnați la 30 de ani de închisoare, pentru răzvrătire pot primi 15 ani de închisoare, iar pentru deturnarea fondurilor publice pot fi condamnați la șase ani de închisoare.

Carles Puigdemont a afirmat marţi că nu se află în Belgia pentru a solicita azil politic, ci pentru a prezenta problema separatistă a „guvernului legitim catalan” la Bruxelles, în centrul Uniunii Europene.

FOSTUL PREMIER ADRIAN NASTASE SI PAREREA ACESTUIA DESPRE CEI 10 ANI DE CAND ROMANIA SE AFLA IN UNIUNEA EUROPEANA!

1 nov.

Ziarul Cotidianul a deschis paginile sale către subiecte de profunzime ale societății noastre. I-am invitat pe foștii ­prim-miniștri ai României să scrie lunar – sau ori de câte ori simt nevoia să lanseze o idee importantă în spațiul public – o analiză pe teme-cheie, arzătoare, la ordinea zilei.

Analizele și sintezele pe care le vor scrie – și pe care le veți putea citi în Cotidianul – se vor baza pe experiența pe care au avut-o în fruntea Executivului român. Vor fi variante complexe de rezolvare a unor chestiuni care frământă astăzi societatea noastră. Este contribuția dumnealor la depășirea marasmului de vorbe și intrarea în lumea concretă a soluțiilor. (Simona Popescu)

Adrian Năstase: România în Uniunea Europeană. După 10 ani

Trebuie să constatăm că Uniunea Europeană la care am aderat în urmă cu un deceniu este diferită de cea la care speram atunci când am început negocierile de aderare, iar cea de acum este diferită semnificativ de cea de acum un deceniu. Euroentuziasmul a fost disipat de pesimism, angoase și crize. De exemplu, cercetările sociologice transnaționale (Eurobarometrul nr. 87) din acest an au arătat că în 15 state ale UE există o majoritate care are încredere în instituțiile Uniunii, iar în alte 12 state o majoritate care nu are încredere în instituțiile comunitare. România se plasează încă în rândul statelor în care opinia publică este favorabilă Uniunii Europene.

Să înțelegem realitatea și să ne găsim locul în ea

Atunci când evenimentele nu urmează un curs prescris, anticipat sau dezirabil, folosim conceptul ambiguu de „criză“ pentru a interpreta o situație. Este neîndoielnic faptul că Uniunea Europeană este adesea descrisă ca fiind subiectul unor crize multidimensionale – economice, instituționale, constituționale, identitare – dificil de diagnosticat și, mai ales, de găsit soluții de ieșire. Criza zonei euro, ieșirea Marii Britanii din Uniune, deficitul de legitimitate democratică al guvernanței comunitare, ascensiunea electorală în întreaga Europă a unor partide eurosceptice, acțiunile secesioniste (Catalonia în Spania) ori ascensiunea suveranismului în Europa Centrală, prin care se manifestă o opoziție fățișă față de transferul de suveranitate către instituțiile UE, sunt toate, alături de altele, elemente ale unui mod de operare în sine, care nu pot fi înțelese în termenii unei crize temporare după care situația ar putea reveni la starea anterioară crizei. Aproape toate analizele serioase își pun și problema supraviețuirii Uniunii Europene, iar ipoteza extremă a unui „divorț amiabil general“ nu mai este exclusă a priori, chiar dacă este (încă) marginală. Nu împărtășesc viziunile decliniste în legătură cu Uniunea, însă trebuie să înțelegem realitatea și să ne găsim locul în ea.

Realități incontestabile

Nu îmi propun să fac un bilanț al celor 10 ani, însă cred că trebuie să cunoaștem și următoarele realități:

  • La peste un deceniu de la aderare, România este un stat de categoria a III-a: nu este nici în zona euro (categ. I), nici în spațiul Schengen (categ. II) și este și sub monitorizarea politico-juridică a unui Mecanism de Cooperare și Verificare (în legătură cu MCV trebuie spus că baza sa legală de aplicare a expirat la 1 ianuarie 2010, dar a fost acceptat de România ca urmare a unei intercondiționări politice – în afara Tratatelor UE – de aderare la spațiul Schengen. Guvernele României s-ar fi putut adresa – în opinia mea – Curții de Justiție a UE pentru a constata caducitatea MCV);
  • România a manifestat „sindromul nou-venitului“, acceptând, cu foarte puține excepții, pozițiile/soluțiile stabilite de cuplul franco-german atât în perioada crizei economice, cât și în soluțiile de negociere a Brexitului;

  • România este singura țară din UE ce are cel puțin 10 milioane de locuitori care nu găzduiește o agenție europeană (de ex.: Ungaria are două agenții, Slovenia o agenție ș.a.). Deși este la al treilea portofoliu de comisar european, comisarii români nu au deținut funcția de vicepreședinte;

  • Cea mai semnificativă „răzvrătire“ a României a fost cu ocazia disputelor din 2015 privind instituirea unui sistem al cotelor de migrați la nivelul UE. România nu s-a alăturat Ungariei și Slovaciei în acțiunea de contestare a deciziei de stabilire a unor cote de relocare a migranților;

  • Efectul de „brain drain“ s-a accentuat după 2007, cu efecte dramatice în zona medicală (aproximativ 11.000 de medici și 7-8.000 de asistente au plecat din țară). Exodul masiv al forței de muncă (în special segmentul 20-35 de ani) a afectat în mod indubitabil și natalitatea, cu consecințe negative pe termen lung;

  • Potrivit Ministerului de Finanțe, până la 31 august 2017 în România au intrat peste 37 miliarde euro (fonduri de preaderare și aderare) și am plătit 14,7 miliarde euro, deci un câștig de peste 22 miliarde euro.

Trebuie să ne apărăm interesele mai eficient

Din aceste fapte expuse s-ar putea crede că am devenit un „eurosceptic“, cu toate că am depus un efort imens – cu sacrificii – pentru închiderea negocierilor de aderare în decembrie 2004. Cred că trebuie să ne înțelegem erorile din trecut, pentru a ne apăra mai eficient interesele:

  • Abandonarea gândirii păgu-
    boase potrivit căreia, dacă în termeni contabili suntem pe plus în raportul dintre sumele plătite și cele primite, trebuie să acceptăm poziția „elevului corigent din ultima bancă a clasei“ (iar MCV-ul este folosit ca un „instrument de corecție“). Chiar dacă România a luat mai mulți bani decât a plătit, pentru un calcul corect al raportului cost – beneficii trebuie să punem în balanță, printre altele, consecințele deschiderii totale a pieței interne pentru firmele și produsele comunitare, vânzarea la prețuri reduse a terenurilor agricole ș.a. Dar cred că un argument foarte util este cel utilizat de politicienii germani, care spun adesea că pentru fiecare euro plătit pentru extinderea UE spre Est, Germania a câștigat dublu!
  • Alegerile recente din Cehia și Austria întregesc un peisaj regional în care România – cu un discurs politic „euro-naiv“ – este învecinată cu state având guverne eurosceptice după criteriile de la Bruxelles, eurorealiste după cele de la Budapesta, Varșovia. Cum procedăm: ne facem că nu ne cunoaștem vecinii, spunându-le că „sunt nefrecventabili“, deoarece noi trăim în iluzia că putem face parte din „nucleul dur“ al Uniunii, sau menținem contacte politice strânse, fiind conștienți de constrângerile ­geografiei și ale istoriei? Eu consider că relațiile personale la nivel de lideri sunt importante, însă ele nu pot depăși limitele intereselor naționale ale Marilor Puteri. Iar acest adevăr a fost confirmat în numeroase rânduri de eșecul aderării la spațiul Schengen. De aceea, România ar trebui să-și definească mai realist rolul în Europa și să joace eficient rolul de „punte“ între Balcani și Europa Centrală, pentru a participa la apărarea mai eficientă a intereselor întregii regiuni;
  • România ar trebui să profite de strategia britanică de a trage de timp în negocierile cu Uniunea pentru a se pregăti de ceea ce urmează: negocierile pentru transformarea instituțională a Uniunii. Nu văd de ce România, profitând de faptul că se va afla în primul semestru din 2019 la conducerea Consiliului Uniunii Europene, nu și-ar asuma curajul de a promova propria viziune asupra Viitorului Uniunii. Lansarea unui asemenea document poate avea avantajul esențial de a ne aduce la masa negocierilor reale, iar România poate avea avantajul de a propune soluții care să încorporeze atât interesele statelor fondatoare, cât și ale celor din Europa Centrală (V 4);
  • România își va putea consolida reputația internațională prin predictibilitate. Desigur, European Defence Union este un proiect interesant pentru industria de apărare europeană, dar este discutabilă eficiența sa în cazul unui conflict militar. Ca atare, singura opțiune viabilă de securitate pentru România rămâne NATO și relația cu Statele Unite, fără să însemne că suntem un „cal troian american“ în Europa. Partenerii noștri europeni trebuie să înțeleagă faptul că România nu își dorește tensionarea relațiilor cu Rusia, dar în fața oricăror amenințări – chiar dacă ele par îndepărtate – statul român este dator să facă tot posibilul pentru asigurarea securității.

Documente CIA declasificate, arată că Adolf Hitler ar fi trăit în Argentina timp de un deceniu după ce s-a presupus că şi-ar fi pus capăt zilelor. VIDEO

1 nov.

CER SI PAMANT ROMANESC

Hitler a vécu en Argentine, selon un document déclassifié par D. Trump

  CONFORM UNUI DOCUMENT AL CIA DECLASIFICAT DE D. TRUMP, HITLER AR FI TRĂIT ÎN ARGENTINA, TIMP DE PESTE UN DECENIU DUPĂ CE SE PRESUPUSESE CĂ S-AR FI SINUCIS

 

Recent, preşedintele american Donald Trump a decis să nu publice toate documentele referitoare la asasinarea lui John F. Kennedy.

Totuşi, aproximativ 2.891 de cazuri considerate „sensibile” au fost făcute publice, printre acestea numărându-se şi cazul unui raport referitor la Adolf Hitler.

Potrivit istoriei oficiale, Hitler s-ar fi sinucis în buncărul său din Berlin, la data de 30 aprilie 1945. Trupul lui neînsufleţit a fost ulterior descoperit şi identificat de trupele sovietice, înainte ca acesta să fie dus pe furiş la Moscova, pentru expertize medico-legale amănunţite.

Să fi fost oare posibil ca ruşii să fi minţit în tot acest timp, rescriind altfel istoria? 

Nimeni nu credea această ipoteză fantezistă până când au fost declasificate documente FBI, conform cărora, se pare că dictatorul…

Vezi articolul original 622 de cuvinte mai mult

ÎN TIMPUL CONCERTULUI SUSŢINUT LA PATRIARHIE DE TUDOR GHEORGHE, PATRIARHULUI KYRILL AL RUSIEI I-A FOST DAT SĂ ASCULTE : „NU DAU UN CEAHLĂU PE TOȚI URALII ȘI … URĂSC HOTARUL DE LA PRUT”. VIDEO

1 nov.

CER SI PAMANT ROMANESC

Patriarhul-Kirill

„Nu vor fi aplauze în această seară. Veți auzi un lung poem al suferinței, al rugăciunii, la care au semnat poeţi iluştri precum Andrei Ciurunga, Nichifor Crainic sau Radu Gyr”. Cu aceste cuvinte a prefațat poezia „Nu-s vinovat față de Țara mea”, cântărețul și compozitorul Tudor Gheorghe în Palatul Patriarhiei, unde a avut loc cea de-a X-a ediție a festivalului concurs, „Lăudați pe Domnul”, la care au participat și Patriarhul României Daniel și Patriarhul Rusiei Kirill.

  Tudor Gheorghe a susţinut un recital în faţa Patriahului Daniel, a Patriarhului Kirill şi a celorlalţi conducători de Biserici Ortodoxe prezenţi la Bucureşti, printre versurile recitate în cadrul a ceea ce artistul a numit „un lung poem al suferinţei”, au fost şi cele ale lui Andrei Ciurunga: „Că nu dau un Ceahlău pe toţi Uralii/Şi că urăsc hotarul de la Prut”.

Maestrul  a interpretat „Liturghie” de Andrei Ciurunga și „Unde sunt cei care nu mai sunt” de Nichifor…

Vezi articolul original 547 de cuvinte mai mult

Iniţiativa legislativă privind instituirea unei Zile a Partizanilor Anticomuniști, a fost respinsă în comisia juridică a Senatului României

1 nov.

CER SI PAMANT ROMANESC

Rezistența anticomunistă românească a fost o mișcare populară de luptă împotriva dictaturii Partidului Comunist Român, care a  fost activă  timp de mai mult de treizeci de ani, unii luptători izolați rezistând efectiv până la mijlocul anilor ’70 ai secolului trecut.

În România, opoziția armată a fost prima și una dintre cele mai organizate forme de rezistență împotriva regimului comunist. Abia după căderea dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, în decembrie 1989, detaliile acestei mișcări au fost aduse la cunoștința publicului.

Până la Revoluţia anticomunistă din 1989, românii auziseră despre existența unor aşa zise „bande  armate”, via propaganda comunistă, care îi prezenta pe luptătorii anticomuniști drept niște tâlhari la drumul mare, în solda puterilor imperialiste externe.

 

Relativ numeroși, acești luptători au constituit mici grupuri înarmate care se auto-denumeau uneori „Haiduci”, răspândite pe tot cuprinsul ţării şi mai ales în Munții Carpați, unde se vor ascunde ani în șir din fața autorităților.

Între 1945…

Vezi articolul original 1.501 cuvinte mai mult

Lăutarii din Clejani – ultimii supravieţuitori ai unei lumi care nu peste mult timp va dispărea pentru totdeauna.VIDEO

1 nov.

CER SI PAMANT ROMANESC

De câteva decenii, o mână de lăutari din satul Clejani situat în judeţul Giurgiu, la 40 de kilometri de Bucureşti, au cucerit Occidentul cu muzica noastră tradiţională, fără ca în România să existe vreun interes aparte pentru această poveste.

Aceasta este o poveste aproape incredibilă, în care nişte muzicanţi neştiutori de carte, mulţi dintre ei bătrâni, rămaşi fără păr pe cap şi fără dinţi în gură, şi-au luat instrumentele şi s-au urcat cu ele pe marile scene ale lumii, de la Opera din Paris până la Carnegie Hall-ul din New York.

Au apărut în filme, au fost subiect de documentar, le-au cântat actorilor de la Hollywood, au câştigat premii internaţionale şi au fost prezentaţi în publicaţiile occidentale ca nişte intrumentişti inegalabili. Toate acestea n-au fost de ajuns pentru ca România să înţeleagă ceea ce urmează să piardă.

Satul Clejani are o istorie de peste 500 de ani, fiind atestat inca…

Vezi articolul original 991 de cuvinte mai mult

AGNEZ MO – LONG AS I GET PAID!

1 nov.

%d blogeri au apreciat: