Arhiva | 11:53 am

MAMUTUL ROSU,BOLNAVUL ASPERGER,PENALUL KLAUS WERNER ADOLF JOHANNIS INSTIGA DUMINICA 26 NOIEMBRIE PE IDIOTII FRUMOSI SI LIBERI A LUI SOROS SA ATACE PARLAMENTUL!

26 nov.

    Ieri, 22.11.2017, la Ploiești, președintele Klaus Werner Iohannis îndemna populația să ia cu asalt Parlamentul : „Cred că […]

 

Ieri, 22.11.2017, la Ploiești, președintele Klaus Werner Iohannis îndemna populația să ia cu asalt Parlamentul : „Cred că ar ajuta un pic dacă mai multă lume ar fi mai activă şi i-ar vizita, de exemplu, pe parlamentari, nu pe cei de faţă, aceştia sunt activi, de aceea au venit, dar sunt unii care pot fi văzuţi mai degrabă la televizor sau în altă parte şi mai rar în contact cu cetăţenii reali. Cred că aici este o pârghie insuficient exploatată.”  Îndemnul fățiș la revoltă viza ziua de duminică, când s-au anunțat proteste masive în stradă, inclusiv cu participarea sindicatelor alături de protestatarii la permanență, așa-zisa „societate civilă”, adică masa de manevră a oengeurilor soroșiste.

Liberalii, nerăbdători, forțează și supraliciteză îndemnurile iohannniste vizând asaltul asupra Parlamentului! Ei doresc, azi, un mic antrenament pentru ziua de duminică! La scurt timp după declarațiile iresponsabile ale alogenului care guvernează colonia, iată ce a publicat agenția de presă Mediafax: „Partidul Naţional Liberal cheamă oamenii nemulţumiţi de guvernarea PSD – ALDE să ia atitudine şi să vină mâine, la ora 11.00 în Parcul Izvor din Bucureşti pentru a face un lanţ uman în jurul Parlamentului României în timpul dezbaterii moţiunii cenzură iniţiată de PNL: «PSDragnea, în campanie mumă, la putere ciumă».”  (http://www.mediafax.ro/politic/motiunea-de-cenzura-a-pnl-dezbatuta-si-supusa-votului-joi-in-parlament-liberalii-fac-lant-uman-de-la-ora-11-in-jurul-parlamentului-16829507)

                                                                                                                                          Simina BARBU

Reclame

UNIUNEA EUROPEANA ,NOUA UNIUNE SOVIETICA!

26 nov.

 

Imagine similară

 

Este uimitor că după ce am îngropat un monstru, URSS, construim un altul, întru totul asemănător: Uniunea Europeană.

Ce este în fond Uniunea Europeană? Vom afla poate răspunsul analizând ce a fost Uniunea Sovietică. URSS era condusă de 15 persoane ne-alese, care se numeau unele pe altele și nu trebuiau să dea socoteală nimănui.

Uniunea Europeană este condusă de două duzini de persoane care s-au ales între ele, care se întrunesc cu ușile închise, care nu dau socoteală nimănui și care nu pot fi schimbate.

Am putea spune că UE are un parlament ales. Și URSS avea un fel de parlament: Sovietul Suprem. Acesta aproba fără discuții deciziile Politburo (Biroul Politic al Partidului Comunist), la fel ca Parlamentul European, unde timpul luărilor de cuvânt al fiecărui grup este limitat și este adesea mai mic de un minut pentru un vorbitor.

În Uniunea Europeană există sute de mii de eurocrați cu salarii astronomice, cu angajați proprii, servitori, prime și privilegii, imunitate pe viață în fața justiției, mutați dintr-un post în altul, indiferent dacă își fac sau nu își fac treaba bine.

Nu este exact ca în regimul sovietic? URSS a fost creată prin constrângere și foarte adesea prin ocupare armată. UE se creează, evident, nu prin forță armată, ci prin constrângeri și presiuni economice.

Pentru a continua să existe, URSS s-a extins din ce în ce mai mult. Din momentul în care a încetat să se mai extindă, a început să se prăbușească. Și cred că la fel se va întâmpla și în cazul UE.

Ni s-a spus că scopul Uniunii Sovietice era crearea unei noi entități istorice – Poporul Sovietic – și că trebuia să ne uităm naționalitățile, tradițiile și obiceiurile.

Același lucru se întâmplă și în cazul Uniunii Europene, se pare. Nu vor să fii britanic sau francez, vor să fiți cu toții o nouă entitate istorică: Europenii.

Vor să facă să vă dispară sentimentele naționale și să vă oblige să trăiți ca o comunitate multinațională.

73 de ani ai acestui sistem în Uniunea Sovietică au dus la mai multe conflicte etnice decât în orice altă parte a lumii.

Una din marile ambiții ale URSS a fost distrugerea Statului Național. Este exact ceea ce vedem în Europa astăzi. Bruxelles-ul vrea să nimicească statele naționale, pentru ca acestea să înceteze să mai existe.

Sistemul sovietic era corupt de sus până jos; la fel este și cel al UE. Corupția endemică pe care o vedeam în fosta URSS înflorește în UE. Cei care i se opun sau o denunță sunt reduși la tăcere sau pedepsiți.

Nimic nu se schimbă. În URSS avea Gulagul. Cred că el există și în UE. Un gulag intelectual numit „Corectitudinea Politică”. Când cineva vrea să spună deva despre subiecte precum rasă sau gen, iar opiniile sale diferă de cele aprobate oficial, va fi ostracizat. Este începutul Gulagului, începutul pierderii libertății voastre.

În Uniunea Sovietică se credea că numai statul federal este capabil să evite războiul. În Uniunea Europeană ni se spune exact același lucru.

Pe scurt, aceeași ideologie și aceleași sisteme. UE este vechiul model sovietic servit cu sos occidental.

Dar insist: asemenea Uniunii Sovietice, Uniunea Europeană poartă în ea germenii propriei sale pierzanii.

Vai, când se va prăbuși, căci se va prăbuși, ea va lăsa în urmă o imensă distrugere și colosale probleme economice și etnice.

Vechiul sistem sovietic nu era reformabil. Nici Uniunea Europeană.

Dar există o alternativă la a fi guvernat de de aceste două duzini de responsabili autoproclamați la Bruxelles: se numește independență.

Nu sunteți obligați să acceptați ceea ce au plănuit pentru voi. La urma urmei, nu v-au întrebat dacă doriți să vă alăturați lor.

Eu am trăit în viitorul vostru și acesta nu a funcționat.

                                                                                                                Vladimir Bukovski                                                                                                                            Disident rus, 12 ani petrecuti in Gulag

 


PENALUL JOHANNIS MESAJ DE CONDOLEANTE PENTRU PRESEDINTELE EGIPTULUI!

26 nov.

Președintele Klaus Iohannis a transmis, sâmbătă, un mesaj de condoleanțe omologului din Egipt, Abdel Fattah el-Sisi, în urma atacului terorist de vineri, precizând că România „consideră innaceptabile asemenea acte de violență extremă”.

„Condamn cu fermitate atentatul sângeros care a avut loc în Egipt, la 24 noiembrie a.c., curmând numeroase vieți nevinovate și rănind peste o sută de persoane”, potrivit unui comunicat al Administrației Prezidențiale.

Șeful statului a reiterat că țara noastră și-a luat angajamentul pentru combaterea extremismului și terorismului.

„România consideră inacceptabile asemenea acte de violență extreme, care nu au nicio justificare. Reiterez angajamentul nostru profund pentru combaterea, la nivel internațional, a extremismului și a terorismului.Am speranța că prin efortul nostru conjugat vom putea promova toleranța și înțelegerea pentru ca cetățenii noștri să trăiască în pace și siguranță”, se spune în mesaj.

De asemenea, Iohannis a transmis condoleanțe și gânduri de compasiune poporului egiptean și familiilor afectate, precum și însănătoșire grabnică celor răniți.

Un atac cu bombă, lansat de presupuşi militanți ai reţelei Stat Islamic, a avut loc vineri în Mocheea Al-Rawda din provincia Sinai, situată în nordul Egiptului. Guvernul de la Cairo a decretat trei zile de doliu național. În plus, Abdel-Fattah el-Sissi, președintele Egiptului, a anunțat că va construi un mausoleu în memoria oamenilor care și-au pierdut viața în atacul de vineri.

SICRIUL CU TRUPUL NEINSUFLETIT AL INGRAGITEI ACTRITE STELA POPESCU A PARASIT TEATRUL DE REVISTA „CONSTANTIN TANASE” FIIND DUS LA BISERICA DE LA MANASTIREA CERNICA!,DUMNEZEU SA O OCROTEASCA!

26 nov.

Sicriul cu trupul neînsufleţit al actriţei Stelei Popescu a fost dus, duminică dimineaţă, de la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” la Mănăstirea Cernica, în aplauzele a zeci de oameni care au venit să-şi ia rămas bun.

Sicriul va fi depus în biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din incinta Mănăstirii Cernica, urmând ca la ora 12.00 să aibă loc înmormântarea.

Corpul neînsufleţit al Stelei Popescu a fost depus vineri, la ora 11.00, la Teatrul de Revistă ”Constantin Tănase”, unde prieteni, artişti şi admiratori şi-au luat rămas bun de la Stela Popescu, în cele două zile de pelerinaj.

„Ultima oară a stat lângă mine la premiera filmului „Aniversarea”. Comentam, vorbeam, dar nu se vedea. Nu se plângea, era genul de om puternic, nu se plângea niciodată. Dimpotrivă, dacă eu eram abătut, ea venea şi mă impulsiona cu energie şi spunea «Fii vesel, gata! Trecem la treabă?». Ca o ghilotină a căzut vestea. De două zile sunt alt om, nu mai ştiu de mine. Nu-mi imaginez că această fiinţă, stea, după cum avea numele, să se transforme în renume. S-a dus această stea”, a declarat actorul Ion Dichiseanu.

„Ea este Stela noastră şi va fi steaua din ceruri care, probabil, va lumina cel mai puternic. Dumnezeu să o odihnească în lumină! A fost un om frumos, cu lumină, zâmbind, bucurându-se, făcând surprize şi mai ales făcându-şi profesia atât de frumos, un mare model, model de profesie, model de om, model de generozitate şi de iubire”, a spus soprana Felicia Filip.

„Avea probleme cu adevărat, cu picioarele, cu oboseala, era şi vârsta, de fapt şi de drept. O să română drept cea mai mare actriţă, un cuplu inegalabil, un om extraordinar, o frumoasă şi o completă şi o complexă. Orice rol îi dădeai, ea intra cu o uşurinţă extraordinară în rolul respectiv. Dacă era o dramă, te făcea să plângi fără niciun fel de comentarii. Şi invers. Este inegalabilă”, a declarat cântăreaţa de muzică populară Aneta Stan.

Actriţa Stela Popescu a suferit un accident vascular cerebral hemoragic sever, care s-a putut produce la data de 22-23 noiembrie 2017, a anunţat vineri Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti.

CETATEANUL FRANCEZ ,JULIEN CIOLOS NEPOTU’LUI VIRGIL ARDELEAN „VULPEA ” VA FI IN STRADA ALATURI DE SECURISTII LUI JOHANNIS SI SOROS DUMINICA PE 26 NOIEMBRIE!

26 nov.

Pachetul de modificare a legilor Justiției trebuie retras complet din Parlament, a scris sâmbătă seara, pe Facebook, fostul premier Dacian Cioloș, subliniind că, „fără o abordare deschisă, participativă, prin care să se demonstreze că orice eventuale modificări sunt făcute numai în interesul ameliorării actului de justiție și nu pentru a servi interese personale ale unor politicieni aflați temporar la putere, orice astfel de inițiativă nu poate stârni decât suspiciune”.

„Există o legitimitate dată de vot, de buna funcționare a instituțiilor într-un stat de drept. Există o legitimitate care izvorăște din încrederea oamenilor, care se bazează pe onestitatea cu care un om politic se raportează la o decizie. Promisiunile mincinoase, atacul la principiile fundamentale ale unui stat democratic — cum este independența justiției anulează această legitimitate. Lipsa încrederii nu poate fi compensată de nicio funcție.

În momentul în care au început să se atingă de legile justiției, liderii coaliției de guvernare PSD — ALDE au pierdut această legitimitate. Au pierdut încrederea a sute de mii de români, dintr-un motiv simplu: au interese directe în modul în care justiția își face treaba, sunt vizați direct în dosare aflate în diferite etape în justiție. Și ei, și colegii lor de partid s-au făcut că nu văd acest enorm conflict de interese. Cum să ai încredere în lupi să facă legile la stână? De aceea, indiferent ce tactică ar adopta în dezbaterile și votarea modificărilor propuse la legile justiției, liderii actuali ai majorității parlamentare nu mai pot avea încrederea noastră. Cu siguranță, încrederea mea au pierdut-o de mult”, a scris fostul prim-ministru.

El anunță că duminică seara va fi în stradă la proteste.

„Pachetul de modificare a legilor justiției trebuie retras complet din Parlament. Orice modificare ar trebui dezbătută cu experți din sistemul judiciar, cu experți independenți și apoi consultată Comisia de la Veneția. Fără o abordare deschisă, participativă, prin care să se demonstreze că orice eventuale modificări sunt făcute numai în interesul ameliorării actului de justiție și nu pentru a servi interese personale ale unor politicieni aflați temporar la putere, orice astfel de inițiativă nu poate stârni decât suspiciune. Din toate aceste motive, duminică seară voi fi în stradă, împreună cu voi”, a precizat Dacian Cioloș.

SCHIMBAREA EUROPEI SI EUROPA SCHIMBARII!

26 nov.

În locul privirii lucide în ceea ce este, la noi prevalează un discurs nerealist privind Uniunea Europeană, crezându-se, de pildă, că aceasta este aceeași cu proiectul din 1993.  Au apărut deja propagandiști care se izbesc cu cărămida în piept cât de „europeni“ sunt și îi iau la rost pe alții că nu ar pricepe.

Ca și altădată în istorie, se bate apa în piua dogmatismului, când realitatea este alta. Acum, când nu numai Marea Britanie, mai înainte Grecia, dar și Polonia și Ungaria, chiar Italia, pun problema schimbării în Uniunea Europeană, noii politruci, rău informați și fără viziune, repetă locuri comune. Nu se ia în seamă faptul că Uniunea Europeană, așa cum a fost profilată la începutul anilor nouăzeci, a suferit o schimbare, iar acum este la răscruce. Nu se învață din evidența că țările cu inițiativă fructifică situațiile incomparabil mai bine decât cele aservite clișeelor.

Desigur, de la Nietzsche încoace mulți și-au legat soarta de evoluția Europei. Aceasta a fost privită preponderent istoric – invocând sursele ei identitare: „cultură greacă“, „filoelenism al romanilor“, „creștinism“, „știință“ la Nietzsche, „conceptul grec al individualității“, „conceptul roman al justiției și cetățeanului“, „conceptul biblic al persoanei umane“ la Andre Philip, „moștenirea greacă“, „moștenirea creștină“, „moștenirea latină“,  „moștenirea epocii moderne“, la Joseph Ratzinger – ca să amintim conceptualizări dătătoare de direcție. Economiști, sociologi, filosofi le-au convertit în abordări specializate.

La rândul meu, am promovat proiectul paneuropean (Filosofia unificării europene, 1998). Apoi am arătat în ce condiții „declinul“ Europei, prefigurat de Oswald Spengler, devine improbabil (The Destiny of Europe, 2012). Ulterior, am argumentat (Societatea nesigură, 2016) că doar democratizarea Uniunii Europene evită ce este mai rău. Mă simt acum dator să lămuresc ce schimbare a suferit Europa în realitatea vieții după 1993 și ce este de făcut. Aceasta și pentru că am condus, ca ministru al Educației naționale, închiderea primului capitol („Educație și formare profesională“, mai 2000) din negocierile României pentru aderarea la Uniunea Europeană, am țesut relațiile și reforma unei universități semnificative, am participat la decizii europene și internaționale în materie. Fiecare se cuvine să lămurim ce se petrece.

Astăzi, optimismul de serviciu al birocației și „spălarea creierelor“ (brainwashing-ul, spunea recent cultivatul economist Roger Bootle, în The Trouble with Europe 2016), împiedică împreună să se vadă noua realitate. La distanță limpede de acestea, trebuie distins mereu între identitatea istorică a Europei și politicile ce se revendică din ea.

Plecând de la această distincție, apar aici două teze. Prima: nu mai avem de-a face cu Uniunea Europeană de început, căci proiectul însuflețitor al anilor nouăzeci a fost părăsit odată cu extinderea indiferent de preț, cu politica austerității și cu noua constelație internațională. A doua: dacă nu se reorganizează, democratizându-se și reafirmând Europa ca unitate în multiplicitate, din proiectul inițial, atunci  Uniunea Europeană își reduce statura și dispare.

În 1984, într-un discurs în Parlamentul Spaniei, cel mai proeminent filosof de azi, Jürgen Habermas, atrăgea atenția asupra scăderii energiilor schimbării și crizei de lideri capabili. Noile persoane care ajung la decizie nu par a mai fi la înălțimea proiectelor. Din nefericire, temerea s-a confirmat. Bunăoară, Sarkozi nu a mai fost Mitterand, nici măcar Giscard d’Estaing,  Barosso și Juncker nu au nicidecum anvergura lui Delors sau Romano Prodi, Helmut Schmidt și Angela Merkel nu sunt replicați la Bruxelles.

Așa stând lucrurile, atunci când trebuiau soluții creative, noii lideri europeni au luat în brațe ceea ce era facil. Odată cu demontarea tarifelor vamale adusă de globalizare, la sfârșitul anilor nouăzeci, ei s-au încredințat ideologiei sumare a globalismului, pe care neoliberalismul  o rafinase. A urmat emergența Chinei ca supraputere economică, iar ei au recurs la expedientul extinderii neîntârziate. A urmat refacerea potențialului militar al Rusiei și au decis îndreptarea spre Ucraina. Resursele au devenit problemă, iar ei au pus în mișcare austeritatea. Au luat măsuri înguste și au generat mișcările antisistem. Au întâmpinat critici în diferite țări și, în loc să le trateze argumentativ, au luat partea unor grupuri care nu se reprezintă decât pe sine. A venit noua migrație a popoarelor, în fața căreia stau perplecși. Pe continent se petrec mișcări de secesiune, iar ei nu au în orizont decât disciplinarea.

Noua Europă s-a schimbat și se află într-o lume schimbată. Dar Uniunea Europeană nu pune în joc soluții viabile nici la globalizare, nici la noua situație geostrategică, nici la noua evoluția politică și culturală din țările ei și nici la moștenirea ei. Nu este de mirare că inițiativa istorică a trecut deocamdată în alte mâini.

Ce vine de acum încolo? Condițiile generale ale vieții în lume continuă să se schimbe. Globalizarea este îmbrățișată de cele mai mari forțe economice – SUA, China, Japonia, Germania, Olanda, Coreea de Sud, Israel, Singapore, dar o „corectură“, constând în sporirea rolului statului național, se produce pe nesimțite. Statele Unite vor continua eforturile de consolidări în interior (domestics).  Influența economică și strategică a Chinei sporește. Revenirea Germaniei și reafirmarea Rusiei înaintează. Japonia începe cursa profilării militare. Noi puteri – Iran, Turcia, Arabia Saudită, Brazilia, Polonia –  pășesc pe scenă.  Proliferarea nucleară nu a putut fi oprită.

Uniunea Europeană actuală a început, desigur, să-și asume o seamă de fapte. Inconsistența politicii austerității, amenințarea exit-urilor (mai nou a Germexitului!), cotitura în competiția globală, schimbarea din politica americană preocupă. Dar multe neajunsuri sunt încă prea puțin conștientizate. Mărirea decalajelor sociale chiar în statele cele mai dezvoltate, secătuirea albiei democrației, birocratizarea excesivă, ruperea politicilor de nevoile cetățenilor, slaba calitate a liderilor, absența viziunii își așteaptă antidotul.

Peste toate însă, Uniunea Europeană are de asumat faptul că sursa majoră a dificultăților și neajunsurilor rezidă în precaritatea soluțiilor proprii și în erori. Acestea nu sunt nici mici și nici puține. Extinderea a fost de la o vreme în dauna integrării, în loc să o prelungească. Dezvoltarea instituțională a fost înlocuită cu lărgirea piețelor. S-au încurajat dislocări de forță de muncă, care împovărează și mai mult țările care pierd specialiști.  „Capitalismul de caravană“ și invazia de produse de mâna a doua în Est sunt din capul locului contraproductive. Subsidiarizarea este stagnantă de mulți ani. Liberalitatea s-a rupt de meritocrație. Nu se mai fac analize responsabile, iar derapajele autoritariste sunt adesea flatate.

Nu numai că așteptatul „sfârșit al istoriei“ nu a avut loc, dar schimbarea lumii nu se oprește nicidecum. Presiunile la democratizare (Pierre Mannent, La Raison des nations, 2006), reprofilarea internațională a Marii Britanii, Germaniei și Franței (Andreas Wirsching, Demokratie und Globalisierung, 2015), reasumarea de sine a națiunilor (Carlo Masala, Welt-Unordnung, 2016), tendința de „euroexit“ (Brendan Simms, Benjamin Zeeb, Europa am Abgrund, 2016), intrarea în „geometria variabilă a supraputerilor“ (Andrei Marga, Ordinea viitoare a lumii, 2017) și, mai presus de orice, imperativul unui bilanț și al redeschiderii spre creație (Roger Bootle, The Trouble with Europe, 2016) nu se lasă escamotate.

Uniunea Europeană nu poate face față dificultăților și neajunsurilor fără inovație instituțională care să convertească principiul subsidiarității și democrația în forme de viață. Acuzată justificat, noua maladie a  „postdemocrației“ (Colin Crouch) – adică acea situație în care, formal, se invocă principiile democrației, dar se impune de fapt voința de conservare a  celor ajunși la șefii, care  își creează plauzibilitate din „comerțul“ cu prestațiile funcțiilor –  pregătește alte explozii.

Relansarea Uniunii Europene trece de acum prin democratizare și subsidiarizare. Dacă acestea nu se întreprind cu competență, viziune și răspundere, Europa Unită va rămâne la piața unică, în cel mai bun caz. Doar că piața unică, între timp instituită în diferite părți ale lumii, nu mai este suficientă pentru a asigura nici competitivitatea economică și nici civilizația care să pună în valoare moștenirile remarcabile ale Europei istorice.

Din toate aceste rațiuni, nu dogmatizarea unei realități pe cale de schimbare, ci luciditatea și deschiderea sunt de cultivat. Iar propaganda, intensificată oricât și cu costurile ce se văd, nu are cum să dea rezolvările de care este nevoie în noua situație a Europei și de care să beneficieze fiecare.

CUI SERVESTE?

26 nov.

Periodic, presa –  „liberă“ de bun-simț și de obișnuința de a analiza cele asupra cărora își permite să pună în circulație verdicte – este zguduită de accese monarhice sau antimonarhice.

Ireverențioși și fără minim respect față de ei înșiși, demonstrându-și doar meschinăria și frustrările, monarhiștii  reproșează că „familia Duda“ l-a arestat pe  Mihai I Regele Românilor și îl semnează în fals, fără știința acestuia!

Toate sunt puse în presă de prin 2015 de iluștrii monarhiști Roxana Iordache și Marius Ghilezan, care întâmplător nu s-au mai bucurat de încrederea Majestății Sale Regele; comportamentul lor și ambiția de a deține adevărul absolut în ceea ce îl privește pe rege și Casa Regală dau oricărui om de bună credință dovada că regele le-a retras încrederea pe bună dreptate!

Dacă până mai ieri doar monarhiștii „intransigenți“ defăimau pe rege ca jucărie a ambițiilor Custodelui Coroanei și a Prințului Radu, avem acum un scandal în toată regula pus pe seama acestora, dar prin contribuția lui Nicolae, nepotul regelui. Acesta, acum, când regele este foarte suferind, vine să susțină că  acestuia nu i s-ar datora excluderea din lista succesiunii la tron și că domnia sa nu a semnat actul respectiv, sugerând că doar  rudele sale au făcut-o fără știrea bunicului. Acum, când desigur nimeni nu va întreba un om așa de bolnav, poate susține nestingherit orice. Doar că, pe 31 decembrie 2015, a scris pe FB un mesaj care îl face acum sperjur: „A trecut un an greu şi profund nedrept, care mi-a răpit ţara şi m-a dus departe de voi, într-un exil pe care însă l-am acceptat. Respectul faţă de Majestatea Sa rămâne neclintit“.  Și asta scrie, după ce povestește singura întâlnire cu Regele Mihai: „Până în septembrie 2015, când a fost aniversarea de 90 de ani a bunicii, nu îl mai văzusem pe Rege de aproape un an. Atunci a fost ultima dată când mi-am văzut familia. A fost un moment cu o încărcătură emoțională deosebită, am discutat cu bunicul despre viață,istorie, mașini, așa cum făceam noi mereu. Desigur, la un moment dat a izvorât o discuție referitoare la ce se întâmplase în august, însă a fost foarte vagă și succintă. Referitor la mama mea și la restul familiei regale, în prezent relațiile sunt foarte reci“.  Deci, în  decembrie 2015, după discuția față în față cu bunicul, nu a afirmat, ca acum, că bunicul habar nu avea de excluderea lui din linia de succesiune. Nu a permis avocatului său să ceară expertiza semnăturii regelui pe actul de excludere, pentru a-l contesta în contencios.

Marilena Rotaru, copreședintele Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhiei, afirma în 2015, într-un mesaj postat pe contul său de Facebook, că Regele Mihai i-a retras nepotului său Nicolae titlul de „Principe al României“ și calificativul de „Alteță Regală“, deoarece acesta a fost „confiscat de cercuri oculte frecventate de personaje obscure, politicieni și interlopi, apropiați fostului președinte“.

Că un tânăr trăit în libertatea oferită de monarhia britanică nu a fost în stare să se apere de insinuările rafinate ale unor instituții deprinse cu compromiterea și confiscarea în interese obscure a unor personalități este de la sine înțeles. Este mai greu să nu vezi că, în momentul în care se aștepta trecerea în veșnicie a regelui, Nicolae face, conștient sau nu, un joc prin care murdărește Casa Regală. Aruncând toate acuzele asupra Custodelui Coroanei și a Prințului Radu, se încearcă discreditarea totală a Monarhiei! Această discreditare prin asocierea unui cor de bocitoare monarhiste  are ca singur scop să pregătească o  contragreutate la imensa emoție și  prețuire a Monarhului iubit la petrecerea spre Curtea de Argeș!

Regele a dorit pentru viitorul României „o cârmuire sub semnul modestiei, bine cumpănite, cu principii morale, respect și mereu cu gândul la ceilalți“. Această motivare a  deciziei de excludere a lui Nicolae să fie contrazisă de pozițiile integrului Rege al Românilor?

Alteța Sa Regală Principesa Margareta, custode al Coroanei României, desemnată ca atare de Șeful Casei Regale în deplinătatea puterilor Sale, este făcută responsabilă de „scandalul“ care este  creat și alimentat zilnic cu noi „dezvăluiri“ de Nicolae, care se dovedește prin această ambițioasă revenire în scena (politică?) dâmbovițeană că nu prea este „bine cumpănită și nici bazată pe principii morale“.

Șirul de aberații și presupusuri este infinit, rețin doar unul murdar și ignoble: „Monarhia Română era de mult o butaforie, dar acum cinismul lui Duda și al Margaretei o transformă în ceva macabru în așteptarea Legii Dragnea & Tăriceanu“.

Cui servește acest scandal, provocat și întreținut de o presă în căutare de subiecte „tari“ și asociații monarhiste, care tare ar vrea să răspundă provocărilor și Casa Regală, doar că, aceasta, în buna tradiție a Majestății Sale Regelui Mihai, s-a ținut întotdeauna departe de cancanuri?

Cu siguranță nu poporului român care a început să își cunoască istoria și valorile! Dacă maturitatea românilor se schițează în zilele astea zguduite sub toate aspectele, atunci putem spera că va contribui la împlinirea Voiei spuse răspicat de Majestatea Sa Regele Mihai atunci când boala și vârsta nu îl copleșiseră.

Poate Dumnezeu se va milostivi de poporul roman și de voia sublimului nostru Rege!

În Martie 2016, ca urmare a înrăutățirii stării sale de sănătate, Majestatea Sa Regele  s-a retras din viața publică, afirmând „Sunt sigur că fiica mea, Margareta, custodele coroanei, va găsi înţelepciunea şi forţa de a mă reprezenta şi de a duce la îndeplinire toate acţiunile mele publice. Am cerut Consiliului Regal să-şi continue menirea şi să prezinte sfatul său custodelui coroanei“.

%d blogeri au apreciat asta: