Arhiva | 12:25 pm

PENALUL KLAUS WERNER JOHANNIS SI PENALII DI NOUL PSDL+USR DE TIP NAZIST PRIMESC UN CAP IN GURA DE LA MENORUL LOR CARE A FAURIT STATUL PARALEL PENALUL TRAIAN BASESCU: CEI CARE VORBESC DESPRE ALEGERI ANTICIPATE SUNT COPII!

11 dec.

Președintele Partidului Mișcarea Populară, Traian Băsescu susține că cei care vorbesc de anticipate sunt „copii” și nu crede că ar exista vreun politician responsabil care să poată spune că în România se pot organiza alegeri anticipate.

 Imagini pentru IOHANNIS,BASESCU,ORBAN LUDOVIC ,POZE

„Cei care vorbesc de alegeri anticipate sunt copii. Nu cred că este vreun politician responsabil care poate spune că în România se pot organiza alegeri anticipate, la un an după victoria răsunătoare a PSD. Vă spun ceva, mă tem că ar câștiga tot PSD și tot cu scor mare. Pentru că măsurile pe care le-au luat satisfac clientela lor. Clientela lor e mulțumită, clientela lor e nepăsătoare la legile justiției, clientela lor îi susține și îi votează chiar dacă sunt în pușcărie sau arestați (…) Am vrut de două ori în cele două mandatele mele să văd dacă putem organiza alegeri anticipate. Conform Constituției, nu se poate, decât dacă întregul Parlament ar demisiona. Altfel nu se poate”, a declarat Băsescu, duminică, la B1 TV, potrivit Agerpres.

În opinia sa, un mecanism care ar putea duce la anticipate ar fi ca PSD și ALDE, care au majoritatea în Parlament, să își dea jos premierul din nou, să propună alți doi premieri pe care să îi dea jos și pe aceia, iar atunci președintele poate genera alegeri anticipate, dizolvând Parlamentul. Traian Băsescu a precizat, însă, că nu vede posibil acest lucru.

Reclame

INTARIREA AUTORITATII POLITISTULUI DEZBATUTA IN M.A.I.!

11 dec.

MAI organizează, luni, dezbaterea publică privind proiectul de lege care presupune întărirea autorității polițistului, acesta reprezentând răspunsul față de creșterea a numărului de agresiuni îndreptate împotriva personalului instituției.

La dezbaterea publică de luni, organizată de Ministerul Afacerilor Interne (MAI), se va discuta proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul ordinii şi siguranței publice. Actul normativ propus are drept scop și protejarea polițistului împotriva acțiunilor violente și stabilirea clară, la nivel de lege, a procedurilor de intervenție ale agentului.

„Polițistul are dreptul să solicite oricărei persoane care face obiectul unor măsuri polițienești, să renunțe temporar la mijloacele ce pot fi folosite pentru un atac armat sau să adopte o poziție inofensivă care să excludă posibilitatea săvârșirii unei acțiuni violente îndreptate împotriva acestuia. Solicitarea de a adopta o poziție inofensivă (ținerea mâinilor la vedere, deasupra capului sau paralel cu solul, depărtarea picioarelor, adoptarea poziției șezut sau culcat) trebuie să fie adecvată pericolului pe care-l poate reprezenta persoana. Dacă persoana nu se supune solicitărilor polițistului sau se apropie de polițist după ce, în prealabil, a fost avertizată verbal prin cuvintele „Stai, poliția! – Nu te apropia!”, se prezumă intenția unei acțiuni violente împotriva polițistului”, se arată în propunerea legislativă.

De asemenea, în document mai este stipulată și procedura privind conducerea unui cetățean la sediul poliției.

„În proiect propunem ca verificarea situației de fapt și, după caz, luarea măsurilor legale față de persoana condusă la sediul poliției se realizează, cu celeritate, fără a se depăși 12 de ore de la momentul inițierii deplasării. La expirarea acestui termen, persoana are dreptul de a părăsi sediul poliției. În situația în care identitatea persoanei nu a putut fi stabilită în termenul de 12 ore, acest termen se prelungește cu perioada necesară stabilirii identității, verificării situației de fapt și, după caz, luării măsurilor legale, fără a se depăși 24 de ore de la momentul inițierii deplasării. Conducerea la sediul Poliției se va realiza numai în anumite situații: nu s-a putut stabili identitatea persoanei, ori există suspiciuni rezonabile cu privire la identitatea declarată sau veridicitatea documentelor prezentate; din cauza comportamentului, locului, momentului, circumstanțelor, ori bunurilor aflate asupra sa, creează suspiciunea rezonabilă că pregătește sau a comis o faptă ilegală etc.”, se mai arată în document.

Inițiativa mai vizează și înăsprirea sancțiunilor. De exemplu, pentru refuzul de legitimare, amenda maximă va crește de la 500 de lei, la 1.500 de lei, întrucât, așa cum spune inițiativa, această situație stă la baza escaladării unor episoade violente.

„Propunem limitarea și detalierea situațiilor când este posibilă pătrunderea într-un spațiu privat, fără mandat sau acordul proprietarului. Legea prevede obligația polițistului de a lua măsurile necesare pentru înlăturarea pericolelor care amenință ordinea publică sau siguranță persoanelor, dar nu stabilește și modalitățile prin care se exercită această obligație. În proiect se prevăd limitativ condițiile în care se poate realiza intervenția într-un spațiu privat: Pentru a salva viața sau integritatea corporală a unei persoane, dacă există indicii că în acel spațiu este o persoană aflată în pericol; Pentru a preveni răspândirea unei epidemii, dacă există indicii că în acel spațiu este o persoană decedată etc”, scrie în proiect.

De asemenea, proiectul propune încadrarea ca infracțiune a următoarelor fapte: împiedicarea polițistului să deruleze o anumită intervenție în stradă (pedeapsa propusă este închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă), întrebuințarea în public de cuvinte, expresii ori gesturi jignitoare sau obscene (închisoare de la 1 la 3 luni sau amendă), redarea muzicii, la intensitate mare, în imobile cu destinația de locuințe, organizarea de petreceri cu caracter privat în spațiul public, în proximitatea imobilelor cu destinația de locuințe (dacă, după aplicarea amenzii, persoanele continuă să deranjeze locatarii imobilului, iar polițiștii sunt solicitați pentru o nouă intervenţie, se propune introducerea unor măsuri din sfera răspunderii penale).

INTRE VERIFICARE SI CENZURA:FACEBOOK LUAT IN COLIMATOR IN USA!

11 dec.

Știrile false împânzeau întreaga lume cu mult înainte de apariția Internetului, însă rareori au fost un subiect de maxim interes. Când însă alegerea unui președinte al Statelor Unite în detrimentul contracandidatului susținut de presa tradițională a fost pusă pe seama acestor știri false, au captat atenția întregii lumi. „Știrile false“ l-au făcut pe Donald Trump președinte și tot acestea fac jocul „războiului informațional“ al Federației Ruse în Vest, au susținut jurnaliști și analiști de peste Ocean, iar în sprijinul lor au venit rapoarte ale serviciilor secrete din America, Germania, Cehia, Polonia.

Sociologii pun fenomenul „știrilor false“ pe seama unei realități definite prin conceptul „post-adevăr“, de altfel, desemnat „cuvântul anului 2016“ de către Dicționarul Oxford. Post-adevărul intervine atunci când „faptele obiective influențează mai puțin opinia publică decât o fac apelul la emoții și convingerile personale“. În societățile dezvoltate, unde fiecare adult petrece în medie ore bune navigând pe paginile Internetului, „știrile false“ au devenit o expresie a societății post-adevăr.

Facebook, luată în colimator în SUA

Cum Facebook, cu cei 1,79 miliarde de utilizatori lunari, depășește cu mult orice altă platformă de socializare, compania americană a fost prima luată în colimator de jurnaliști și de autorități, reproșându-i-se diseminarea știrilor false. Este motivul pentru care Mark Zuckerberg și angajații săi au fost primii care au luat măsuri. Începând din 2017, utilizatorii Facebook pot să raporteze știrea care nu le inspiră încredere, iar compania se obligă să o trimită spre verificare unei „organizații independente“. Odată dat verdictul „știre falsă“, informația nu va mai avea prim-plan pe Facebook, va fi etichetată ca atare și îngropata în fluxul de știri. În plus, organizația care a emis știrea va fi penalizată prin interzicerea accesului la serviciile de publicitate ale Google.

Italia și Germania, împotriva știrilor false

Campania împotriva știrilor false din SUA este urmată și în Europa. Guvernul de la Berlin are în vedere adoptarea unor legi care prevăd amenzi de până la 500.000 de euro și pedepse cu închisoarea de până la cinci ani pentru răspândire de „știri false“. Precum Statele Unite, Germania va recurge la „arbitri independenți“, însărcinați cu verificarea și categorisirea informațiilor din mediul virtual. O situație similară și în Italia, chiar dacă la un nivel incipient. Președintele Consiliului Concurenței din Italia declara la finele anului trecut că toate statele UE trebuie să creeze o rețea de agenții independente care să combată știrile false. „Suntem la o răscruce: avem de ales între a lăsa Internetul așa cum este, ca Vestul Sălbatic, sau să impunem reguli pentru noul mod în care circulă informațiile“, a spus Giovanni Pitruzzella.

Arbitrii adevărului și finanțatorii lor

Cine vor fi însă noii „arbitri ai adevărului“ pe care fiecare utilizator al Internetului îl va citi și auzi zilnic? Și, mai cu seamă, cine vor fi finanțatorii acestui „adevăr“? Proiectul american al etichetării știrilor drept „false“ aparține Institutului Poynter, cu sediul în Saint Petersburg, Florida. Arbitrii adevărului nu pot fi decât organizațiile care au semnat un „cod de principii al verificării informațiilor“, iar acestea sunt foarte puține: ABC News, Associated Press, Climate Feedback, FactCheck.org, PolitiFact, Snopes și The Washington Post Fact Checker. Site-ul Poynter Institute arată că printre donatorii acestui viitor arbitru al adevărului se numără Fundația pentru o Societate Deschisă a lui George Soros, National Endowment for Democracy, Fundația Bill&Melinda Gates și alte organizații implicate activ în campania anti-Trump.

În Germania, organizația însărcinată cu verificarea știrilor false este Correctiv, specializată în jurnalism de investigație. Correctiv este finanțată în mare parte de Fundația Brost, Fundația Rudolf Augstein (fondatorul Der Spiegel), „o fundație olandeză“ și din donații din partea persoanelor fizice.

Noua cenzură de stat?

Lucrurile stau altfel în Cehia. Aici, rolul verificării știrilor revine, începând din 2017, unei agenții guvernamentale. Războiul nu se mai poartă cu „știrile false“, ci și cu propaganda rusă: agenția se numește Centrul Împotriva Terorismului și a Amenințărilor Hibride și face parte din Ministerul de Interne.

Președintele ceh, Milos Zeman, a numit această agenție drept „noua cenzură“. Un model asemănător pare a fi îmbrățișat și în Italia. „Nu este treaba entităților private să controleze informația. Istoria ne arată că aceasta este treaba autorităților. Ele trebuie să garanteze că informația este corectă. Nu putem delega sarcina aceasta“, spune Giovanni Pitruzzella.

Modelul BBC: analiză și știri „lente“ împotriva știrilor false

Jurnaliștii de la BBC recrutează membri pentru o echipă ce va primi numele de Reality Check (Analiza Realității) și care se va ocupa de verificarea, demascarea știrilor false și de diferențierea celor cu conținut real. Redactorul-șef de la BBC, James Harding, a declarat: „BBC nu poate edita Internetul, dar nici nu vom sta cu mâinile în sân. Îi vom depista de fapt pe cei mai populari mincinoși de pe Facebook, Instagram sau altă platformă de socializare. Lucrăm împreună cu echipa Facebook pentru a vedea cum putem fi eficienți. Unde vom observa o știre ce a fost scrisă cu intenția de a dezinforma, o vom transmite către Analiza Realității ce va confirma acest lucru. Vrem ca această Analiză a Realității să fie mai mult decât un serviciu public, vrem să fie ceva extrem de popular. Vom urmări să se folosească stiluri și formate – online, la TV și la radio – care să asigure veridicitatea faptelor prezentate și să garanteze eradicarea știrilor false“.

O presă nouă pentru „epoca instabilității“

„Analiza Realității“ face parte din încercarea celor de la BBC de a face „știri lente“, utilizând analiza profundă, în încercarea de a ajuta publicul să înțeleagă ce s-a întâmplat în perioada deosebit de tumultoasă din istoria Marii Britanii. Planurile includ, de asemenea, crearea unei rețele de expertiză care se bazează pe membrii echipei BBC din întreaga lume și crearea unei „unități de informații“ din cadrul Serviciului Mondial, unitate ce a primit deja 29 de milioane de lire sterline pentru extinderea ariei de acoperire cu instrumente lingvistice noi și resurse jurnalistice. James Harding a declarat că mediul online a fost bombardat cu știri false în anul 2016, din cauza faptului că lumea „trăiește într-o epocă de instabilitate“. „Regulile au fost perturbate de o creștere economică scăzută și de inegalitate ridicată. Inovația tehnologică a stimulat schimbarea comportamentală și nesiguranța locului de muncă, politica de identitate înlocuind vechile partide politice și alimentând narațiuni de excludere. De asemenea, trebuie să explicăm cine anume coordonează știrile. Avem nevoie de informații exacte, gândite cu mai multă profunzime – date, investigații, analize, expertize -, pentru a ne ajuta să explicăm lumea în care trăim“, a conchis Harding.

Polemică în jurul „noii cenzuri“

Abuzuri

Verificarea știrilor false de către „organizații independente“ a dus la dezbateri în rândul celor care urmează să-și asume această sarcină. Un neajuns al proiectului este că „Facebook nu va verifica zona gri, ci doar știrile total inventate“, spune Eugene Kiely, directorul de la FactCheck. În plus, poate apărea problema semnalării drept „false“ a unui număr uriaș de informații, în mod abuziv. „Este o pantă foarte alunecoasă. Avem informații proaste, însă nu neapărat false. Lucrurile nu sunt atât de nete pe cât par“, spune Kiely. Apoi, marcarea cu un steguleț roșu a unor știri poate face ca acest însemn să devină o marcă a imparțialității și a luptei împotriva cenzurii, iar informația „falsă“ se va răspândi mai ușor, ca un soi de samizdat al erei digitale. „Trebuie să găsim acordul fin, pentru nu a descuraja schimbul de opinii și pentru a nu restricționa din greșeală accesul la un conținut corect“, spune fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg.

Voci românești

Românul Sergiu Balaban, corespondent din Italia, și-a exprimat opinia pe o rețea de socializare: „Se conturează modelul inițiat de Facebook în privința verificării știrilor false. USA, Argentina, Cehia, Polonia, Turcia, Italia, Spania și încă vreo 15 țări au dezvoltat deja una sau mai multe platforme web, care să colaboreze pe viitor sau deja colaborează cu Facebook. Mă gândesc că trebuie să ajungă și la noi neapărat, dar vreau să vă întreb dacă realizați câtă putere o să aibă acest grup editorial. Etichetele puse de ei pe știrile virale vor decide poziția și vizibilitatea unui text. Sau, cum fac italienii, au propriul site de propagandă adevărat/fals, după care Facebook și gloata de creduli de aici se ghidează și-o să se ghideze. Dacă cineva s-a gândit deja la asta? Păi, eu aș zice că da. Și mă tem să nu fi ajuns pe mâini greșite“.

Om versus algoritm

Apare problema volumului uriaș de știri ce ar trebui verificate zilnic. Spre exemplu, FactCheck.org are o echipă de de doar cinci studenți care vor lucra 15 ore pe săptămână. Soluția înlocuirii elementului uman cu un program este respinsă. „Un algoritm pentru depistarea știrilor false ar duce la blocarea unor informații corecte doar pentru că sunt partizane sau pentru că nu sunt foarte precise“, spune Alexios Matzarlis, unul dintre directorii Institutului Poynter. O soluție vine din partea lui Eugene Kiely: „Nimeni nu vrea să verifice milioane de știri postate zilnic pe Facebook. Problema este cu cele care ies la suprafață în secțiunea de trending. Aici este locul în care Facebook poate avea un impact foarte mare“.

Revolta jurnaliștilor

„Nu sunt suprins că politicienii preferă să folosească Twitter, Facebook sau interviurile la televiziuni pentru a ocoli jurnaliștii. Este corect să încerce. Ce mă irită este că renunță atât de ușor, iar noi, jurnaliștii, nu am fost suficient de buni. (…) Unii politicieni – și mi-e teamă că și Trump, Beppe Grillo sau Marine Le Pen – joacă acest joc și se folosesc de frustrarea cetățenilor legată de presă. Trebuie să ne apărăm ca jurnaliști, să le spunem cititorilor și ascultătorilor că poate nu suntem perfecți, dar suntem utili. Folosim la ceva într-o democrație“, a declarat jurnalistul italian Beppe Severgnini pentru National Public Radio din SUA.

PRESEDINTELE SENATULUI CALIN POPESCU TARICEANU CATRE PROTESTATARI:SA FACA UN EFORT SA CITEASCA LEGILE JUSTITIEI!

11 dec.

Călin Popescu Tăriceanu  le-a transmis duminică un mesaj protestatarilor în care i-a rugat ca, în afară de informațiile pe care le preiau de pe rețelele de socializare, să facă un efort să citească proiectul de modificare a legilor justiției.

„Pentru cei care protestează, eu am un mesaj. Am rugămintea (…) ca cei care protestează, în afară de rețelele de socializare de unde preiau de foarte multe ori informații care nu sunt controlate și verificate, să facă un efort să se informeze, să citească legile justiției, să vadă care sunt modificările pe care dorim să le facem, care urmăresc un singur scop — consolidarea statului de drept, consolidarea independenței magistraților, în așa fel încât (…) să nu mai putem vorbi, așa cum s-a întâmplat în ultima perioadă, de dosare care sunt politice, de justiție selectivă, de abuzuri și excese care au afectat oameni și vieți, să nu ne mai trezim în situația în care oameni care sunt condamnați în România își găsesc dreptate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului”, a declarat Tăriceanu, într-o intervenție telefonică la România TV, potrivit Agerpres.

Potrivit președintelui Senatului, „România este a treia țară, după Rusia și Turcia, în privința proceselor pierdute la CEDO”.

„Este o stare pe care nu putem să o acceptăm să se perpetueze și acesta este motivul pentru care am hotărât, la nivelul majorității, să facem o modificare a legilor justiției și această reformă în justiție”, a spus Tăriceanu.

Referitor la faptul că membri ai opoziției i-au cerut demisia, Tăriceanu a spus: „Dacă ei cunosc care sunt regulile în democrație, probabil că vor să facă un fel de exercițiu cu care să iasă în evidență, dar (…) chiar și acest exercițiu, hai să zicem ușor forțat, nu le aduce încredere mai multă din partea electoratului”.

Totodată, președintele Senatului a criticat declarațiile politice ale șefilor unor instituții apolitice.

„În România, în momentul de față, există o grupare care, în trecut, căpătase forma unei grupări oculte — astăzi nu mai este o grupare ocultă—, care se luptă din răsputeri pentru a-și menține pozițiile, influența, pârghiile de putere nelegitime, neconstituționale. Și din acest motiv avem o gamă întreagă de manifestări de la cele de stradă până la tot felul de declarații politice din partea șefilor unor instituții care nu sunt politice, dar care văd că fac politică cu foarte multă dăruire”, a mai afirmat Tăriceanu.

CALIN POPESCU TARICEANU,PRESEDINTELE SENATULUI SI AL ALDE:PROTESTELE AU DEVENIT IN MOD VADIT FOARTE POLITICE!

11 dec.

Protestele din stradă reprezentau, la început, societatea civilă, dar au devenit „în mod vădit foarte politice”, a afirmat, duminică, președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu.

„Aceste proteste, care la început reprezentau într-un fel ceea ce numim societatea, societatea civilă, în fine, oameni care aveau anumite lucruri cu care nu erau de acord, dar erau apolitice, au devenit, în acest moment, în mod vădit foarte politice. (…) Ele au devenit niște proteste la care partidele de opoziție, foarte slab prezente în viața publică și fără să aibă posibilitatea să își recapete încrederea, deci pe fondul unui deficit de încredere, caută să se asocieze cu mișcările de stradă pentru a căpăta un plus de credibilitate în revendicările pe care le au”, a declarat Tăriceanu, într-o intervenție telefonică la România TV, potrivit Agerpres.

Potrivit președintelui Senatului, în toate țările, opoziția își dorește să acceadă la guvernare, dar acest lucru nu se face ca urmare a mișcărilor de stradă.

„În toate țările, opoziția își dorește să răstoarne majoritatea și să acceadă ea la guvernare, numai că (…) acest lucru se face, de obicei, pe baza votului cetățenilor exprimat în alegeri libere, nu ca urmare a mișcărilor de stradă. (…) Dacă opoziția așa își dorește să ajungă la putere, nu pot decât să subliniez încă o dată că nu se poate accepta într-o țară democratică o astfel de formulă”, a spus Tăriceanu.

În opinia sa, există „grupuri mai mult sau mai puțin vizibile”, care încearcă să răstoarne actuala majoritate prin „mijloace nedemocratice”.

„În felul acesta se confirmă (…) că, după alegerile din decembrie anul trecut, există o serie de (…) grupuri mai mult sau mai puțin vizibile, la vedere, care sunt nemulțumite de rezultatul alegerilor și care încearcă să răstoarne actuala majoritate printr-o serie de mijloace nedemocratice și, până la urmă, incorecte. Și aceasta este (…) sinteza a ceea ce se întâmplă în momentul de față prin aceste proteste”, a mai afirmat Tăriceanu.

De asemenea, chestionat cu privire la eventualitatea organizării alegerilor anticipate, Tăriceanu a spus că partidele de opoziție reușesc „cu chiu, cu vai să reprezinte cam 25% din opțiunile electorale”.

„Există vreo minimă bază (…) încât să se justifice în vreun fel alegeri anticipate? (…) Opoziția sigur că poate să ceară, pentru ca să se facă mai vizibilă, alegeri anticipate”, a precizat Tăriceanu.

Întrebat cum comentează solicitarea comunității online „Corupția ucide” privind organizarea alegerilor anticipate, Tăriceanu a răspuns: „Slavă Domnului că în țara asta mai există și oameni cu scaun la cap și nu să facă toți ceea ce cere Corupția ucide sau nu ucide. Depinde pe cine ucide, că corupția poate să ucidă chiar pe cei care strigă sloganurile astea și care sigur că găsesc tot felul de formule teribiliste, pe care oamenii care au o minimă experiență politică și cunosc regulile democrației, nu le iau în seamă”.

Totodată, președintele Senatului a comentat recentele proteste care au avut loc la Parlament.

„Nu trebuie să ne speriem că un grup de protestatari a venit în fața Parlamentului cu lozinci (…) Ce s-a întâmplat înăuntru, în Parlament, este o nouă manifestare pe care n-am mai văzut-o în niciun Parlament în Uniunea Europeană, o manifestare care vorbește de la sine despre modul în care un fel de partid, (…) creat în eprubetă, mă refer la USR, înțelege să se manifeste în Parlament, dar probabil că, cu timpul, o să-și dea seama cât de penibili și de ridicoli sunt în astfel de ipostaze”, a mai afirmat Tăriceanu.

JUDECATOAREA CRISTINA BALTAG MEMBRU IN CSM:SE SIMTE O PRESIUNE ASUPRA JUDECATORILOR DIN PENAL CARE VINE DINTR-O ANUMITA PARTE A SISTEMULUI JUDICIAR!

11 dec.

Gabriela Baltag, membru CSM, a declarat, duminică seara, că secţia de investigare a magistraţilor va spori independenţa judecătorului, menţionând că mai mulţi judecători în materie penală au acuzat că simt presiuni dintr-o anumită „parte a sistemului judiciar”.

Este binevenită (n.r. secţia de investigare a magistraţilor), contrar afirmaţiilor unor colegi din CSM. Salut această iniţiativă pentru că, trebuie să recunoaştem, nu o dată aflăm că, mai ales judecătorii care judecă în penal, simt o presiune venită împotriva lor dintr-o anumită parte a sistemului judiciar. (..) Nu vă spun câte memorii au venit spre noi, însoţite de documente, care prezentau o formă de presiune asupra judecătorilor care judecă în materie penală. (..) Un judecător mi-a zis de existenţa presiunilor, mi-a povestit o situaţie particulară, unde un judecător care a dat o soluţie de achitare şi căruia, ulterior, procurorul de caz i-a spus <<până nu=”” o=”” să=”” legăm=”” pe=”” unul=”” dintre=”” voi,=”” terminaţi=”” cu=”” astfel=”” de=”” soluţii=””>>. Au fost astfel de situaţii, poate nu la fel de grave</până>„, a declarat Gabriela Baltag la Antena 3.

Întrebat dacă este vorba despre presiuni în ceea ce priveşte anumite decizii, magistratul a răspuns: „Vor să afle ce considerente au stat la baza deliberărilor, în afară de cele expuse, considerând că sunt altele„.

Nu e un element de noutate, am văzut că se vorbeşte de discriminare, dar am văzut că şi o anumită categorie profesională, magistraţii, fac obiectul unei secţii din DNA. Această secţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este benefică, va aduce şi va spori independenţa judecătorului„, a mai spus Gabriela Baltag.

Judecătorul susţine că proiectul de modificare a legilor justiţiei este unul bun, precizând că este surprinsă de poziţia procurorului general al României.

Văd că pachetul de legi ale justiţiei a stârnit foarte multe controverse, lumea aduce argumente, leagă de existenţa anumitor dosare ale unor persoane aceste modificări. În niciuna dintre legi nu se vorbeşte de dosare, de persoane. (..) Am pretenţia ca atunci când vorbeşti de pierderea independenţei magistraţilor să indici măcar un text de lege. Nu e nicio prevedere, până în momentul de faţă, care să aducă o îngrădire a independenţei sistemului judiciar„, judecătorilor, a mai spus Baltag.

Judecătorul a vorbit şi despre comentariile din spaţiul public privind înlăturarea preşedintelui României din procedura de numire a conducerii instanţei supreme, precizând că până în 2005 şeful statului nu avea putere de decizie în acest sens.

Nu e de conceput ca un preşedinte de ţară, care e om politic, să decidă. Ce argummente ar putea avea să refuze numirea unui preşedinte ÎCCJ? Am auzit că ar putea primi rapoarte de la servicii. Ce să înţelegem, că serviciile pot să interfereze în cariera magistraţilor? Este foarte grav acest lucru. Este exclus să permitem serviciilor secrete să aibă o putere de înlăturare a magistraţilor prin preşedintele ţării. Nu există acest drept de veto niciunde în lumea civilizată„, a completat Baltag.

PENALUL KLAUS WERNER JOHANNIS CARE PATRONEAZA STATUL PARALEL SE FREACA PE MAINI DE BUCURIE CA A REUSI CA :O TARA LA MITING CONTRA MITING!

11 dec.

De regulă, psihologii stabilesc un diagnostic unei persoane. Am invitat, date fiind actualele convulsii politice și sociale din societatea românească, câțiva psihologi și psihoterapeuți de excepție ai zilelor noastre să pună un diagnostic perioadei actuale pe care o traversează România.

Datele problemei sunt cunoscute de toată lumea: pe fondul unei perioade de schimbări importante anunțate pentru justiție, plus schimbările economice masive prin modificarea Codului fiscal (care afectează deopotrivă pe toți cetățenii care au contracte de muncă prin trecerea taxelor și contribuțiilor de la angajat la angajator, dar și companiile), se remarcă creșterea gradului de violență, de agresivitate, la toate nivelurile. Totul culminând cu ideea de miting contra miting.

Faza de criză și luptă

Prof. univ. dr. Daniel David, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, a preferat să fie schematic. Ne-a transmis chiar și o formulă a luptei paradigmatice din prezent:

Profilul României viitorului

Integrată şi activă în civilizaţia occidentală prin:

  • Omul/cetăţeanul autonom

    • Creează grupuri sub formă de comunităţi solidare, pe bază de valori comune cu alţi indivizi autonomi. Comunitatea are rolul de a asigura bunăstarea individului şi de a-l ajuta să-şi atingă potenţialul personal (ex. de inteligenţă/creativitate), prin instituţii psihosociale moderne, bazate pe încredere şi cooperare, puse în slujba cetăţeanului.

    • Comunităţile sunt generoase/tolerante cu cei din afara grupului, dar mai vulnerabile la destrămare.

  • Puterea distribuită (democraţie)

  • Optimism/speranţă/curaj faţă de schimbare/viitor

  • Controlul comportamentului social prin recompense (emoţii pozitive – fericire/optimism)

Susţinători/agenţii sociali: Seniori (BBv) – Adulţi (Xv) – Tineri (Mv+Yv)

Profilul României trecutului

Aflată la periferia civilizaţiei occidentale prin:

  • Omul/cetăţeanul colectivist

    • Creează grupuri sub formă de colectivităţi, pe bază de relaţii de rudenie/cunoştinţe cu alţi indivizi colectiviști. Individul are rolul de a asigura bunăstarea colectivităţii, chiar în detrimentul realizării potenţialului său individual.

    • Colectivităţile sunt mai suspicioase/intolerante faţă de cei din afara grupului şi vulnerabile la corupţie.

  • Puterea concentrată (autoritarism)

  • Frică/defense faţă de schimbare/viitor

  • Controlul comportamentului social prin pedepse (emoţii negative – frică/agresivitate)

Susţinători/agenţii sociali: Seniori (BBt) – Adulţi (Xt) – Tineri (Mt+Zt)

Profilul României prezentului

Aflată în fază de criză şi luptă/schimbare paradigmatică

  • Paradigma României trecutului este contestată de noile generaţii şi de spaţiul occidental la care am aderat
  • S-a născut ca alternativă Paradigma României viitorului
  • Luptă paradigmatică în condiţiile în care: BBv<BBt; Xv=Xt; Mv>Mt; Zv>Zt.

Respectiv, numărul celor din generația seniorilor care militează pentru profilul modern al României este mai mic decât al celor care militează încă pentru profilul din trecut al României; generația de mijloc este împărțita, iar din generația tânără cei mai multi doresc România cu profilul modern și mai puțini (dar există), cu profilul trecut. (Pentru detalii vezi David, D. 2015). Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală. (Editura Polirom, Iaşi).

Nimic nu este în matca normală

Keren Rosner, psiholog și psihoterapeut: Putem vorbi despre «criza existențială», sentimentul că nimic nu mai este firesc, că nimic nu este în matca normală. Există o stare generală de nemulțumire și nevoia stringentă de schimbare. România nu se bucură de nimic în prezent. Această lipsă de încredere, entuziasm, optimism face ca oamenii să fie agirați, fără să știe încotro să se îndrepte. Ajung să se îndoiască de propria valoare și putere. Este o dorință obsesivă de a avea «altceva», însă asociată cu lipsa de energie și orientare nu face decât să fie, la rândul ei, consumatoare de timp și energie.

Lipsa de speranțe, lipsa de inițiativă, autodevalorizarea are aspectul unei stime de sine foarte scăzute. România nu mai are mândria de a-și afirma identitatea, se lasă copleșită de păreri negative fără să se îndrepte ce este de corijat și să-și susțină cu încredere punctul de vedere.

Tristețea, lipsa speranței, amânarea continuă a unei schimbări favorabile ne descriu simptomele unei depresii care pare a deveni serioasă. Este o lentoare generală, o deznădejde în forțele proprii, faptul că se alege resemnarea în locul luptei face ca acest episod depresiv să se accentueze și să se prelungească. Atenție, în depresie există riscul sinuciderii.

Faptul că este lovită de decizii care vor afecta viața, calitatea vieții fără să reacționeze sau să reacționeze incoerent ne duc cu gândul că energia psihică este slabă, că devenim submisivi sau indiferenți, că România nu-și exercită forța reală“.

O combinație de îngrijorare, anxietate, tristețe, iritabilitate…

Cătălin Luca, psiholog:La nivel individual, toate aceste schimbări produc o reacție de adaptare la stres. Aceasta apare la persoanele sănătoase mental, iar simptomele sunt variate, respectiv o combinație de îngrijorare, anxietate, tristețe, iritabilitate și posibil comportament agresiv. Această tulburare durează, în general, câteva luni și este strâns legată în timp de conținutul stresor. Este important ca cei afectați să se concentreze pe calitățile proprii și oportunitățile existente pentru a putea traversa etapa de viață generată de factori aflați în afara controlului personal“.

Casetă

Dacă activitatea societăţii în care ne dezvoltăm noi este sporadică, intermitentă, anarhică, incoerentă, astfel va fi şi sufletul, caracterul şi mentalitatea noastră, scria Dumitru Drăghicescu în lucrarea sa Din psihologia poporului român, editată pentru prima dată în anul 1907.

Mulțimea, violența și costurile lipsei de informare

Prof. univ. dr. Cristina Gavriluță

Contextul în care dumneavoastră plasați întreaga problemă este unul limitat strict doar la chestiuni politice și economice curente din societatea românească. Consider însă că fenomenul violenței și al agresivității este unul mult mai amplu și mai nuanțat. În consecință, și cauzele care îl generează pot fi diferite. Astfel, se disting mai multe straturi ale problemei:

1. Violența și agresivitatea nu sunt doar o constantă a unei societăți sau a unei perioade. Ele sunt prezente în toate timpurile și în toate societățile. Diferă modul de exprimare, de afișare și de instrumentalizare. Datele de ordin cultural, educativ și ideologic joacă un rol important în acest sens. În funcție de toate acestea se dau definiții, se stabilesc repere sau se construiesc modalități de control ale faptelor deviante. De pildă, dacă pentru unii a manifesta în stradă este o modalitate de exprimare civică a unor doleanțe, pentru alții, acest comportament poate însemna o gravă abatere. Contează sistemul de raportare cu care operăm. Una e să manifestezi într-un regim totalitar și altceva este să se întâmple acest lucru într-un regim democratic.

2. Nu orice manifestare publică este violentă sau agresivă. Exemplele recente ale unor manifestații din România și nu numai pot fi un reper în acest sens. Oamenii își pot exprima liber doleanțele sau pot reacționa într-o manieră civilizată, reușind să atragă atenția prin constanță, prin numărul participanților sau prin coerența mesajelor. În joc este un alt tip de violență, cea simbolică. Eficacitatea sa este una dovedită în societățile civilizate, în care liderii și instituțiile au un dialog viu, autentic cu populația.

3. Unele manifestări pot deveni surse de conflict și de izbucnire a unor violențe și comportamente agresive. Aici intervin chestiuni legate de psihologia mulțimilor, contagiune, zvonuri și manipulare care pot determina schimbări comportamentale. Tot aici se poate discuta despre efectele perverse ale unei manifestații. Este vorba de efectele neașteptate ale unor comportamente individuale sau de grup. De amintit mitingul organizat de Ceaușescu în decembrie 89, miting care s-a transformat într-o mișcare de protest de mare amploare. Mai mult, o manifestare poate deveni o sursă de conflict în condițiile în care se derulează pe un teren al unei majorității și promovează idei contrare celor împărtășite de marea majoritate. Mă gândesc aici la reacția clujenilor în fața mitingului care a fost organizat la Cluj de organizații care promovează drepturile homosexualilor. Conflictul sau violența pot apărea și atunci când credințele pasiunile oamenilor, ideile pe care le împărtășesc sunt instrumentate împotriva celorlalți semeni. Mă refer aici la distrugerea bunurilor publice sau private, agresiuni și violențe împotriva persoanelor sau pur și simplu generează un sentiment de frică sau insecuritate în mediul în care se manifestă. Într-o altă versiune, conflictul poate apare în cazul în care are loc o contramanifestație și cele două grupuri de manifestanți se pot intersecta.

4. Alt tip de conflict care poate apărea în contextul unei manifestații poate avea loc între populație și stat ca expresie a unei mari diferențe între interesele celor doi parteneri. Astfel de situații pot apare atunci când între cei care guvernează și cei guvernați există o mare prăpastie. Practic, în acest caz vorbim de o populație care nu se mai regăsește reprezentată într-o guvernare.

Există, așadar, un permanent și potențial pericol ca un comportament de grup să degenereze. Istoria ne demonstrează că, în funcție de jocul ideologic și al contextelor, așa se pot produce schimbări majore. Tot istoria ne învață că astfel se pot declanșa și multe tragedii. Între revoluțiile de catifea și cele sângeroase este o mare diferență. Între manifestări însoțite de vandalism și agresivitate și cele pașnice este, iarăși, o mare diferență. Ea rezidă în costurile individuale și sociale ale actelor violente.

Ceea ce contează sunt abilitățile liderilor și a organizatorilor de a controla aceste mișcări, capacitatea forțelor de ordine a interveni, de a izola manifestările agresive și de de a păstra controlul asupra mulțimii. Nu în ultimul rând, ceea ce contează este gradul de educație, de informare și de civism al populației antrenate într-o mișcare socială de mai mică sau mai mare amploare.

Fără îndoială, nemulțumirile din punct de vedere economic, juridic, social pot genera stări de frustrare. În orice societate există motive de nemulțumire. Ele pot surveni ca urare a unei proaste înțelegeri a unor realități, a unei insuficiente informări și cunoașteri, sau pot fi rezultatul unei contagiuni sociale. Pot fi și rezultatul firesc a unor politici inadecvate. Exprimarea acestor frustrări în comportamente agresive și violente nu este o soluție, mai ales într-o societate liberă și democratică. Aici se pot găsi nenumărate alte forme de exprimare, un dialog mai puțin mutilant între cetățeni și cei care-i guvernează. Faptul reclamă onestitate din partea celor doi parteneri.

În cazul reformelor din România zilelor noastre, se constată mai degrabă o informare defectuoasă, partizană, dar și tendențioasă a cetățenilor cu privire la acestea. Cetățeanul obișnuit își formează opinii după opinii și după informări succinte sau trunchiate, majoritatea transmise de televiziuni. El nu cunoaște care a fost motivația adevărată care a stat la baza acestor reforme, care este conținutul lor adevărat și care sunt finalitățile așteptate pe termen scurt sau pe termen lung. Inevitabil, orice reformă afectează un grup de populație. Este important de știut care va fi dimensiunea acestei populații nemulțumite și dacă ea nu afectează o mare majoritate generând, astfel, nemulțumire colectivă. Problema este și dacă, pe termen scurt sau lung, o reformă produce efecte pozitive pe ansamblu. Acestea se pot reflecta în calitatea vieții cetățenilor. O populație insuficient, incorect sau defectuos informată poate avea reacții imprevizibile în contextul unei manifestări de stradă. Faptul este valabil și pentru manifestanții pro și contra. Lipsa de onestitate, informare și de educație costă…

%d blogeri au apreciat asta: