Arhiva | 12:10 pm

PREOTUL CHRIS TERHES SPULBERA PNL,DEVENIT NOUL PDL IN SCANDALUL MODIFICARILOR LEGILOR JUSTITIEI!

30 dec.

Acest partid istoric s-a făcut preș în fața lui Iohannis și a serviciilor urlând că modificările încalcă independența justiției.

Preotul Chris Terheș, slujitor român al Bisericii Catolice din Statele Unite și președinte al Coaliției românilor din America pentru combaterea corupției, face un rechizitoriu extrem de dur la adresa PNL, un partid istoric despre care spune că „se face preș” în fața lui Iohannis și a serviciilor. Comentariul critic postat de preotul Terheș pe Facebook vizează modul în care au reacționat liberalii în scandalul modificărilor legilor justiției. 
„După ce s-au scremut, protestat și făcut cârpe în fața serviciilor și a lui Iohannis, PNL-ul a identificat numai 4 excepții intrinseci de neconstituționalitate la modificările la Legea 303/2004 și nici una nu are legătură cu încălcarea independenței justiției.
E mereu bine ca în momente de isterie, când toți strigă și își rup hainele de pe ei, ori când se folosesc trasoare și simulatoare cu „foc la gura țevii”, să cauți să îți păstrezi calmul, să vezi ce zice unul, ce zice altul, să analizezi și apoi să tragi o concluzie. Așa e și cu legile justiției.
Marele PNL, acest partid istoric care a absorbit un alt partid, s-a făcut pur și simplu preș în fața lui Iohannis și a serviciilor urlând că modificările la legile justiției încalcă independența justiției.
Măcar securistul Stelian de la USR avea clasă. Dar cei de la PNL, atât prin activitatea din Comisie cât și prin toate declarațiile de presă date ulterior, au fost pur și simplu penibili.
Așadar, după ce s-au scremut toți că legile astea încalcă independența justiției și că ce mare cataclism vine peste justiție, acum PNL a sesizat CCR-ul că modificările la Legea 303/2004, prima lege a justiției, ar fi neconstituționale.
Când am văzut știrea îmi spun, domnule’ or fi prezentat ăștia o documentație la CCR de va revolution statul de drept.
Când mă uit în sesizarea PNL: șoc și groază. Sesizarea are 19 pagini din care, în cea mai mare parte, PNL invocă excepții de neconstituționalitate extrinseci (adică chestiuni de procedură, bicameralism, comisie comună, etc).
Când a venit vorba despre excepțiile instrinseci de neconstituționalitate, adică alea care țin de fondul problemei, singurele excepții de neconstituționaltate identificate de PNL la modificările pe Legea 303/2004 au fost următoarele:
1. Dispozițiile privind detașarea nu ar fi clare.
2. Ar exista o contradicție între un articol care spune că „Judecătorul sau procurorul poate fi numit în funcția de membru al Guvernului” și un alt articol unde se menționează excepțiile de la incompatibilități.
3. În modificări se spune că numirea în funcțiile de conducere la parchetele din țară se face numai prin „concurs sau examen”.
„Utilizarea sintagmei ‘concurs sau examen’ în contextul existenței unei singure forme de selecție face ca textul legislativ să fie formulat neclar, fiind greu de identificat, pentru destinatarul normei juridice, modul în care se va organiza procedura de numire în funcție”, susține PNL.
4. Prevederile din propunere care nu-i mai permit președintelui României să refuze propunerile de numire în funcția de judecător sau procuror, precum și numirea conducerii ICCJ, toate la propunea CSM.
ATÎT! Acestea sunt marile excepții de neconstituționalitate de fond identificate de marele și istoricul PNL.
Din comisia aia parlamentară, PNL-ul a avut cei mai mulți avocați. Culmea, TOȚI (Predoiu, Cupșa, Gorghiu), erau mai preocupați de protejarea controlului serviciilor și a președintelui în justiție, decât despre independența justiției.
Pentru populația care nu stă să citească, sloganele țin. Asta a tot urlat și PNL: că se încalcă independența justiției.
Din toată excepția de neconstituționalitate a PNL, însă, nu există absolut nici o menționare cu privire la vreun articol din Legea 303/2004 care ar încălca independența justiției.
După ce s-au scremut și au protestat în stradă, au urlat și rupt hainele de pe ei, cele 4 de mai sus sunt singurele excepții neconstituționale de fond pe care le-au identificat.
Toți liderii PNL ar trebui să își ceară scuze public fie pentru prostie, fie pentru ticăloșie.
Repet, nici eu nu-s de acord cu toate modificările la Legea 303/2004, dar nu poți spune că TOT ce s-a făcut încalcă independența justiției.
V-am mai zis: nu vă lăsați manipulați, mințiți și prostiți. „Căutați adevărul iar adevărul vă va face liberi.”
Dacă nu mă credeți ce spun, citiți și voi excepția de neconstituționalitate a PNL mai jos.
P.S. Aștept cu interes excepția USR, ICCJ și PG, ca să vedem ce eventuale excepții descoperă și ei. Că până acum PNL s-a făcut absolut de comedie cu excepțiile astea.„
Reclame

ASTAZI ,30 DECEMBRIE 2017,SE IMPLINESC 70 DE ANI DE CAND MAJESTATEA SA REGELE MIHAI I AL ROMANIEI A FOST OBLIGAT SA ABDICE SI SA PARASEASCA TARA LA 30 DECEMBRIE 1947!

30 dec.

 

Imagini pentru REGELE MIHAI,ABDICARE,POZE

Astăzi se împlinesc 70 de ani de când Regele Mihai a fost obligat să abdice și să părăsească țara. 30 decembrie 1947 este ziua în care comuniștii proclamă Republica Populară Română. Abolirea Monarhiei și exilarea Regelui Mihai făceau parte din planul de sovietizare a României.

În noiembrie 1947, M.S.Regele Mihai și Regina-Mama Elena au plecat la Londra pentru a participa la nunta principesei Elisabeta, cu principele Philip. Liderii comuniști români se așteptau ca regele să nu se mai întoarcă în țară. Deși era conștient de situația în care se afla România, aflată sub presiunea venită de la Moscova, Regele Mihai a hotărât să se întoarcă, asumându-și riscul acestui gest. Regele și mama sa au venit în România pe 21 decembrie și Crăciunul l-au petrecut la Sinaia. În ziua de 30 decembrie, Regele Mihai a fost chemat de urgență la București. La Palatul Elisabeta liniile telefonice fuseseră dezactivate, iar sentinelele din corpul de gardă dezarmate și înlocuite cu gărzi din Divizia „Tudor Vladimirescu” fidele comuniștilor. În plus, Palatul se afla în bătaia unei baterii de artilerie care ar fi tras dacă ar fi primit ordin de la comuniști.

La Palat, Regele și Regina-Mamă Elena l-au primit în audiență pe prim-ministrul Petru Groza, care era însoțit de secretarul general al PCR, Gheorghe Gheorghiu Dej. Cei doi i-au cerut Regelui Mihai să abdice, în numele „democratizării și modernizării tarii”, iar când acesta le-a spus că poporul nu era în favoarea instaurării republicii, demnitarii comuniști au trecut la acuze și amenințări. Pentru a contracara opoziția legitimă a Regelui față de actul de abdicare, și apelul Regelui la legalitate și la voința poporului, comuniștii au recurs la șantaj, amenințând că, în cazul în care Regele nu ar fi semnat abdicarea, ar fi executat peste 1.000 de studenți anticomuniști care se aflau în arest.  După ce Petru Groza s-a aflat în posesia decretului semnat, i-a arătat Regelui pistolul pe care îl avea în buzunar.

La 3 ianuarie 1948, Mihai I părăsește România luând drumul exilului.

Actul de abdicare:

Mihai I

Prin grația lui Dumnezeu și voința națională
Rege al României
La toți de față și viitori, sănătate

În viața Statului român s’au produs în ultimii ani adânci prefaceri politice, economice și sociale, cari au creiat noi raporturi între principalii factori ai vieții de Stat.

Aceste raporturi nu mai corespund astăzi condițiunilor stabilite de Pactul fundamental — Constituția Țării — ele cerând o grabnică și fundamentală schimbare.

În fața acestei situațiuni, în deplină înțelegere cu factorii de răspundere ai Țării, conștient și de răspunderea ce-mi revine, consider că instituția monarhică nu mai corespunde actualelor condițiuni ale vieții noastre de Stat, ea reprezentând o piedică serioasă în calea desvoltării României.

În consecință, pe deplin conștient de importanța actului ce fac în interesul poporului român,

A B D I C

pentru mine și pentru urmașii mei dela Tron, renunțând pentru mine și pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca Rege al României.

Las poporului român libertatea de a-și alege noua formă de Stat.

Mihai

Dat la București,
astăzi 30 Decembrie 1947″

regele

BREVETAT DE TUDOSE:DEMISIA IN 3 SECUNDE!

30 dec.

S-au dus vremurile în care Traian Băsescu „demisiona în cinci minute”. Premierul Mihai Tudose îi invită pe miniștrii „mai sensibili” care s-ar plânge de atitudinea sa să își scrie demisia în „trei secunde”.

Tudose a răspuns din nou sâmbătă sfatului liderului PSD să fie mai calm.

„Dacă a fi foarte ferm și a urmări niște acțiuni înseamnă a fi nervos, voi spune că voi fi nervos în continuare. Mi se pare că după 27 de ani de nefăcut nimic mai poți să fii calm? Eu cred ca dacă mai poate fi cineva calm, nu ințelege ce se întamplă. Nu avem autostrăzi, spitale, nu pot să fiu calm”, a declarat premierul la Antena 3.

Întrebat dacă este posibil să se fi plâns unii miniștri de atitudinea sa, Tudose a răspuns: „Dacă sunt unii mai sensibili durează trei secunde să scrii demisia. Nu știu ce înțelege prin nervos (n.r.: Liviu Dragnea), aveți telefonul domniei sale”.

„Am fost mult prea calmi în țara asta 27 de ani, că dacă erau unii mai nervoși, mai constructivi, nu ne mai întrebam de ce nu avem autostrăzi, spitale. Acum sunt foarte șmecheri”, a spus Tudose.

Întrebat în ce condiții și-ar depune mandatul, premierul a afirmat că va pleca de la Palatul Victoria când nu va mai putea să își atingă obiectivele.

„Prima zi de când am venit la Guvern este prima din ultimele. Nimeni nu ajunge la pensie din funcția de premier. Atunci când îmi dau seama că nu mai pot face ce îmi propun, atunci plec acasă”, a afirmat premierul, la Antena 3.

RAZBOI CU „BANDITI”,”INTERLOPI” SI INTALNIRILE SECRETE MAIOR SI COLDEA!

30 dec.

Audierile de la Comisia parlamentară pentru controlul activității SRI au deschis un nou front de război, avându-i ca și combatanți pe Victor Ponta și colonelul SRI în rezervă Daniel Dragomir.
Fostul premier Victor Ponta acuză că la Comisia parlamentară pentru controlul activității SRI sunt aduși tot felul de „bandiți”, de „interlopi”.
“Ducem la comisia SRI tot felul de bandiți, de interlopi, care, în mod normal, ar trebui duși la pușcărie. E un haos din care toți avem de pierdut.”, a spus Victor Ponta la Digi 24 miercuri seară.

Afirmațiile lui Ponta l-au iritat pe Daniel Dragomir, unul dintre audiații Comisiei SRI, care face o afirmație bombă despre fostul premier.

Dragomir susține, într-o replică pe blogul său, că Victor Ponta s-a văzut în concediu acum câteva luni în Turcia cu foștii șefi ai SRI George Maior si Florian Coldea.

„Am evitat încă de la începutul ieșirii mele publice din 11 septembrie să fac declarații politice.

Voi încerca să mă abțin în continuare, dar astfel de declarații și cu atât mai mult date de domnul Ponta încep să îmi zdruncine din ce în ce mai serios zen-ul. În timp ce Comisia SRI face eforturi de bună credință să descopere gravele abuzuri și încălcări ale Constituției.

Are și răbdarea mea o limită. Mai ales că spre exemplu nu eu sunt cel care s-a văzut “întâmplător” în concediu acum câteva luni în Turcia cu Maior si cu tovarășul Coldea.

Așa că reiau o temă de la fostul meu loc de muncă: ușor cu pianul pe scări, domnule Ponta”, a scris Dragomir pe blog.

CUM A AJUNS SRI SA DOMINE ROMANIA!

30 dec.

După aproape trei decenii de la căderea regimului comunist, în România se vorbește tot mai mult și mai încrâncenat despre apariția unui stat paralel. Recent s-a ajuns până acolo încât principalul partid de guvernământ, PSD, care controlează două puteri în stat, respectiv pe cea legislativă (Parlamentul) și pe cea executivă (Guvernul), să adopte o rezoluție prin care condamnă statul paralel și ilegitim.

Cred că este exagerat să vorbim despre apariția unui stat paralel în țara noastră. În realitate, se poate vorbi despre o creștere excesivă, în ultimul deceniu, a rolului și controlului unor instituții de forță ale statului român, îndeosebi serviciilor secrete și Parchetelor speciale (DNA, DIICOT), care au obținut un control fără precedent în epoca postdecembristă asupra clasei politice, Parlamentului, Guvernului, justiției, presei și mediului de afaceri și au căutat să influențeze activitatea acestora. Și se mai poate vorbi despre o rețea constituită din foști reprezentanți ai statului comunist, îndeosebi din Securitate și din Procuratură, care influențează direct sau prin interpuși, inclusiv prin urmașii lor, instituțiile de forță ale statului postcomunist.

Și PSD s-a jucat de-a milităria

În această situație de rol și control excesiv al instituțiilor de forță s-a ajuns însă cu concursul larg al politicienilor din toate partidele care au guvernat România, îndeosebi după anul 2000. Primele semne îngrijorătoare ale evoluției spre o democrație cu caschetă au apărut în timpul guvernării PSD conduse de premierul Adrian Năstase, respectiv în ultimul mandat prezidențial al lui Ion Iliescu (2000-2004). Atunci au fost promovați mai mulți militari de carieră în cadrul puterii executive și în fruntea unor servicii secrete sau instituții de justiție. Președintele Ion Iliescu și-a luat ca prim sfetnic, numindu-l consilier pe probleme de apărare și siguranță națională și șef al Administrației Prezidențiale, pe generalul Ioan Talpeș, care în decembrie 1989 era maior de armată și aghiotant al generalului Ilie Ceaușescu, iar în precedentul mandat iliescian a fost directorul SIE. În 2004, generalul Talpeș a fost desemnat vicepremier al guvernului Năstase, fapt interpretat atunci de unii drept un pas spre funcția de prim-ministru. La rândul său, premierul Adrian Năstase și-a luat consilier special pe generalul SIE Constantin Silinescu, pe care l-a promovat ulterior director general al Gărzii de Mediu.

În fruntea SRI, după directorii civili Virgil Măgureanu și Costin Georgescu, a fost numit Radu Timofte, ofițer de armată înainte de 1989. Director al serviciului secret al Ministerului Justiției, SIPA, a devenit generalul Marian Ureche, iar adjunct, generalul Dan Gheorghe, ambii foști ofițeri de Securitate. În funcția de procuror general al României a fost desemnat, pentru prima oară, un magistrat militar, procurorul Ilie Botoș, care avea gradul de colonel de justiție. Botoș făcuse anterior un stagiu de pregătire de șase luni la Fort Bragg (sediul trupelor speciale Delta Force ale SUA) și a fost, se pare, primul pas în implementarea „scenariului mexican“ în România, la impulsul și cu concursul Statelor Unite ale Americii după aderarea țării noastre la NATO. Simptomatic este că Ilie Botoș a fost menținut în funcția de procuror general și în regimul Băsescu, până la scandalul declanșat de fuga lui Omar Hayssam, iar ulterior a fost numit șef al Direcției de Informații a Armatei. Premierul Victor Ponta l-a numit pe generalul Ilie Botoș consilier pe probleme de siguranță națională, apoi l-a învestit prim-adjunct al ministrului de Interne Gabriel Oprea. Oprea este omul care l-a susținut în 2004 pe lângă premierul Năstase pentru a fi numit procuror general al României. Oprea și Botoș au fost legați prin generalul Iliuță Botoș, fost șef al Direcției de Logistică a Ministerului Apărării Naționale, care-i era unchi lui Botoș și i-a fost șef lui Oprea în perioada în care a activat ca ofițer de intendență.

Tot atunci a început promovarea militarilor în fruntea administrației publice locale și centrale. Generalul Gabriel Oprea a fost numit cu tam-tam prefect al Capitalei, iar ulterior a fost promovat ministru delegat pentru Administrație Publică. Un alt militar, Eugen Bejinariu, fost coleg cu Oprea, a fost numit secretar general al Guvernului, iar un procuror, Victor Ponta, suspectat că ar fi fost ofițer acoperit al SIE, a fost numit șef al Corpului de Control al Prim-ministrului. Colonelul de armată Ionel Blănculescu a fost numit ministru al Controlului, iar generalul de poliție Nicolae Plăiașu a fost desemnat șef al Departamentului de Control din Ministerul Finanțelor și apoi șef al Gărzii Financiare. Ilustrativ este și faptul că generalul Gabriel Oprea a devenit șeful de campanie al candidatului PSD, Adrian Năstase, pentru alegerile prezidențiale din 2004, urmând să fie numit consilier prezidențial pe probleme de apărare și siguranță națională sau director al SRI, dacă alegerile ar fi fost câștigate de acesta.

Președintele Băsescu confiscă serviciile și Parchetele

Creșterea excesivă a rolului instituțiilor de forță şi instituționalizarea și eficientizarea Binomului SRI – DNA au avut loc pe parcursul celor două mandate prezidențiale ale lui Traian Băsescu. Primul pas l-a constituit modificarea modului de numire a procurorilor-șefi ai Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DNA și DIICOT, prin transferarea acestui atribut președintelui României, prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției. Proiectul a fost inițiat de ministrul justiției Monica Macovei, impusă și susținută puternic de președintele Traian Băsescu. Această lege a fost susținută însă și de PNL și de premierul Călin Popescu Tăriceanu, fiind adoptată prin asumarea răspunderii de către guvernul PNL – PD condus de acesta. Această lege i-a permis președintelui Băsescu să numească oameni fideli, controlabili și manipulabili în fruntea principalelor Parchete. În 2005 l-a numit procuror-șef al DNA pe Daniel Morar, un procuror anonim de la Cluj, care l-a scăpat de dosarul „Flota“ și a declanșat anchetarea, finalizată cu condamnări, a principalilor săi adversari politici, începând cu fostul premier Adrian Năstase și cu patronul trustului Intact, Dan Voiculescu. În 2006 a numit-o procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pe Laura Codruța Kovesi, o procuroră anonimă din Sibiu, care s-a raliat cu trup și suflet dosariadei declanșate împotriva adversarilor săi politici. Singurele criterii în baza cărora a fost promovată Kovesi au fost faptul că tatăl său, procuror-șef în Mediaș din timpul regimului comunist, era în relații de prietenie cu liderul local al PD și cu Vasile Blaga, secretar general al PD și ministru de Interne în perioada respectivă, și faptul că a fost colegă de an la facultate cu președintele PD, Emil Boc, și cu șefa de cabinet a ministrului de Justiție Monica Macovei, judecătoarea Monica Niculescu. Băsescu i-a fidelizat pe Kovesi și Morar reînvestindu-i în funcție pentru al doilea mandat, cu toate că în cazul lui Kovesi a primit aviz negativ din partea Consiliului Superior al Magistraturii în 2009. În 2013, președintele Băsescu a numit-o pe Kovesi procuror-șef al DNA în urma unui troc realizat cu premierul Victor Ponta, care a fost mediat de politicianul Elena Udrea.

Președintele Traian Băsescu a numit oameni fideli și în fruntea tuturor serviciilor secrete. În anul 2005 i-a numit pe generalii Lucian Pahonțu și Alexandru Burian în funcțiile de director, respectiv locțiitor pe linie de informații la SPP, l-a promovat pe generalul Marcel Opriș director la STS și l-a desemnat pe generalul Silviu Predoiu prim-adjunct al directorului SIE. Tot în 2005, după finalizarea episodului cu răpirea jurnaliștilor români în Irak, Traian Băsescu l-a promovat, la vârsta de 34 de ani, când avea gradul de maior, prim-adjunct al directorului SRI (șef operativ de facto) pe Florian Coldea, care era nepotul generalului Dan Coldea (descins, așa cum am arătat, din Securitate) și un apropiat al primarului de Arad, Gheorghe Falcă, finul președintelui. Ulterior, Băsescu i-a numit ca șefi civili la SRI și SIE pe senatorul PSD George Maior și pe fostul ministru liberal Mihai Răzvan Ungureanu, perorând că a numit în fruntea principalelor servicii secrete doi reprezentanți ai opoziției, dar în realitate Maior avea susținerea SUA, iar Ungureanu susținerea Israelului. Președintele Băsescu i-a ultrafidelizat pe șefii serviciilor secrete, avansându-i de mai mule ori în grad și sprijinindu-i să obțină bugete substanțiale pentru instituțiile pe care le conduceau. Astfel, Opriș, Predoiu și Pahonțu au fost avansați de la general cu o stea la generali cu patru stele, iar Coldea a fost avansat de la maior la general cu două stele.

Daniel Morar este fondator al instituționalizării Binomului

Binomul a fost instituționalizat și eficientizat din 2009-2010

Puterea serviciilor secrete, îndeosebi a SRI, a crescut covârșitor după ce Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) a adoptat hotărârile prin care corupția, evaziunea fiscală și presa au fost declarate vulnerabilități la adresa siguranței naționale a României. În primul an de mandat al lui Traian Băsescu, prin Hotărârea nr. 17/28.02.2005, CSAT a declarat corupția drept o amenințare la adresa securității naționale și a inclus această problemă în structura Strategiei de securitate națională, ca factor de risc și obiectiv de securitate. Ulterior, conceptul a fost preluat de Strategia Națională de Apărare din anul 2010, care a definit-o ca vulnerabilitate la securitatea națională, iar Strategia de Informații stabilea ca una din principalele direcții de acțiune care orientează activitățile SRI să fie aceea a semnalizării cazurilor de corupție la nivel înalt, cu efecte asupra politicii statului, inclusiv în scopul prevenirii accesului în funcții publice al persoanelor corupte. Adoptarea hotărârii prin care corupția a fost declarată vulnerabilitate la siguranța națională a permis interceptarea de către SRI pe mandate de siguranță națională, ca în cazul suspecților de terorism, al tuturor politicienilor, cu excepția președintelui României, respectiv al prim-miniștrilor, miniștrilor, deputaților, senatorilor, președinților de consilii județene, primarilor de municipii și orașe ş.a., precum și al magistraților importanți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, curți de apel și alte instanțe judecătorești. Hotărârea CSAT nr. 69/28.06.2010, prin care evaziunea fiscală a fost declarată vulnerabilitate la siguranța națională, a permis SRI interceptarea pe mandate de siguranță națională a oamenilor de afaceri, iar Hotărârea CSAT din 27.07.2010, prin care presa a fost declarată vulnerabilitate la siguranța națională, a permis interceptarea jurnaliștilor incomozi. Potrivit unor foști lucrători ai SRI, aceste interceptări fără fundament legal, constituțional, au fost efectuate de Structura 3 din UM 0298 din cadrul SRI.

Tot sub președinția lui Traian Băsescu au fost încheiate protocoale între SRI și zeci de instituții ale statului, în urma cărora principalul serviciu secret din România a dobândit un ascendent și un control semnificativ asupra acestora. Cel mai mediatizat, contestat și nefast a fost Protocolul de cooperare dintre Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și SRI pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul securității naționale, nr. 003064 din 4.02.2009, care a fost semnat de Laura Codruța Kovesi, ca procuror general al României, și de directorul George Maior și prim-adjunctul Florian Coldea din partea SRI. În urma încheierii acestui act, SRI a fost introdus ilegal în activitatea de urmărire penală, iar PÎCCJ, DNA și DIICOT au început să devină anexe ale principalului serviciu secret din țara noastră. SRI s-a grăbit să se laude cu instituționalizarea Binomului SRI-DNA în raportul de activitate pe anul 2009, în care a făcut referire la echipele mixte constituite din ofițeri SRI și procurori. Iar în raportul de activitate pe anul 2013 a fost menționată implicarea experților juridici ai SRI în soluționarea a 463 de dosare de corupție, inclusiv sub aspectul procedurii și încadrării juridice. Aservirea PÎCCJ și ulterior a DNA de către SRI a fost favorizată și de relația personală apropiată dintre Florian Coldea și Laura Codruța Kovesi, în care parte dominantă a fost șeful operativ al SRI.

Kovesi, printre adepții democrației cu caschetă

Supunerea Înaltei Curți

În 2010, după câștigarea celui de-al doilea mandat prezidențial, Traian Băsescu a reușit să acapareze și Înalta Curte de Casație și Justiție, după ce a numit-o președinte al instanței supreme pe judecătoarea Livia Stanciu, cunoscută drept prietenă de familie a liderului Grupului parlamentar al PDL din Camera Deputaților, Mircea Toader, fost subaltern și apropiat al lui Băsescu în perioada în care acesta a fost comandant de vas. Tot în 2010, în timp ce la guvernare se afla PDL în coaliție cu UNPR și UDMR, a fost adoptată Legea micii reforme în justiție (nr. 202/2010), care a permis înființarea completelor speciale de recurs, conduse de președintele și de vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, care au fost numiți în funcție de președintele Băsescu. Livia Stanciu și alți judecători cu funcții importante la Înalta Curte de Casație și Justiție au devenit parteneri, și nu cenzori ai DNA și SRI. Instanța supremă a admis, cu tot mai multă larghețe, cererile de interceptare ale SRI și cererile de arestare ale DNA, iar condamnările au început să duduie în așa-zisele complete de execuție. SRI a atras numeroși procurori și judecători cu tot felul de cursuri de instruire organizate direct sau prin ONG-uri controlate ori prin șantajarea unor magistrați cu informații negative, inclusiv din dosarele SIPA.

Cu ocazia recentei sale audieri în cadrul Comisiei parlamentare de control al activității SRI, generalul Dumitru Dumbravă, mulți ani șef al Direcției Juridice, iar actualmente secretar general al SRI, a recunoscut existența echipelor mixte, precum și că procurorii și judecătorii solicitau sfaturi experților juridici ai SRI sau că acest serviciu secret urmărea ca judecătorii să nu pronunțe soluții care nu erau în acord cu probele de la dosar. Foarte grav, incalificabil chiar, dacă anumiți procurori, ca titulari ai acțiunii penale, au ajuns să solicite sfaturi juridice de la așa-zișii experți ai SRI, conduși de un fost procuror eșuat și frustrat după stagiatura în SRI, ori dacă judecătorii nu erau suverani în aprecierea probelor din dosare.

Gabriel Oprea, autor de plagiat „muncit“ cu copy-paste

Nucleu cu politicieni în jurul șefilor SRI și DNA

După alegerile prezidențiale din 2009, în jurul șefilor SRI George Maior și Florian Coldea s-a constituit un nucleu format din procurorul general Laura Codruța Kovesi, ulterior procuror-șef al DNA, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Livia Stanciu, primii șefi ai Agenției Naționale de Integritate, Cătălin Macovei și Horia Georgescu, alți șefi de servicii secrete, care se întâlneau în locuri mai mult sau mai puțin conspirate ale SRI. Cureaua de transmisie între acest nucleu și președintele Băsescu a fost generalul Coldea. După accederea USL la guvernare în 2012 și survenirea pactului de coabitare între președintele Traian Băsescu și premierul Victor Ponta, nucleul a fost lărgit cu politicieni importanți din PSD, respectiv cu premierul Victor Ponta și vicepremierul Liviu Dragnea, care dețineau funcțiile de președinte, respectiv președinte executiv al PSD. Generalul Gabriel Oprea a devenit un apropiat al nucleului constituit în jurul și sub pulpana SRI după ce a fost reevaluat de Traian Băsescu în 2010, când a fost numit ministru al Apărării în guvernul PDL condus de Emil Boc, după ce a rupt PSD și a constituit UNPR, la ordinul și cu girul șefilor SRI. Oprea a devenit astfel un transpartinic în numele interesului național, fiind învestit ministru al Apărării și apoi ministru de Interne și în guvernele conduse de Victor Ponta. De altfel, după 2012, generalul Oprea a oficializat în mare parte nucleul constitut în jurul SRI în pompoasa și efemera Academie de Științe ale Securității Naționale, care a fost înființată printr-o lege inițiată de reprezentanți ai tuturor partidelor politice importante (PSD, PNL, PDL, UNPR).

Așadar, politicieni de toate culorile politice au avut o contribuție importantă în creșterea rolului și controlului instituțiilor de forță din România, îndeosebi a Binomului SRI – DNA, care a dobândit preeminență, în condițiile în care primii veneau cu informațiile, iar ceilalți cu cătușele. Simptomatic este și faptul că, în ultimii 10-15 ani, tot mai mulți politicieni au încercat să intre în grațiile instituțiilor de forță, îndeosebi ale SRI, prin absolvirea Colegiului Național de Apărare și a Colegiului Național de Informații. Absolvirea acestor colegii a devenit un criteriu important, aproape un cec în alb, pentru promovarea în partide politice, în Parlament, în Guvern. Mulți politicieni au fost fidelizați în mod direct sau exploatați în orb de către șefii serviciilor secrete sau ai altor instituții de forță. Avem exemple inclusiv în actualul Guvern, respectiv pe premierul Mihai Tudose și pe vicepremierul Marcel Ciolacu, și în actualul Parlament, respectiv pe vicepreședintele Camerei Deputaților Gabriel Vlase.

Conform unor surse credibile, Mihai Tudose și Gabriel Vlase au fost prezentați la începutul anului 2006 unui general care deținea funcția de locțiitor al directorului SRI, ca „tinere speranțe ale politicii românești“. Atunci erau amândoi tineri deputați PSD, Vlase la primul mandat, iar Tudose la al doilea, iar după primul contact cu SRI au avut un parcurs ascendent și asemănător. În 2006 au absolvit amândoi Colegiul Național de Informații, iar în 2007 au obținut doctoratul în științe militare și de informații la Academia Națională de Informații, ambele instituții aflate sub egida SRI. În 2015 au devenit amândoi vicepreședinți naționali ai PSD. Tudose a fost promovat ministru al Economiei în ultimul guvern Ponta și în guvernul Grindeanu, iar în vara anului 2017 a fost învestit prim-ministru, devenind al patrulea om în stat. Vlase a devenit vicepreședinte al Camerei Deputaților în decembrie 2016, iar în cursul acestui an numele său a fost vehiculat pentru funcțiile de ministru al Afacerilor Interne, al Dezvoltării Regionale și al Transporturilor. Punct ochit și lovit după un deceniu, am putea conchide, SRI având control asupra Guvernului prin premierul Mihai Tudose și asupra Parlamentului prin vicepreședintele Gabriel Vlase, care a fost delegat în acest an de către președintele Liviu Dragnea să conducă majoritatea ședințelor de plen ale Camerei Deputaților. Coincidența face că democrația cu caschetă a început să fie implementată în România după aderarea la NATO și a fost consolidată după intrarea în Uniunea Europeană.

AFACERISTUL TURNATOR NELU IORDACHE SCOS BASMA CURATA DE JUSTITIA BASISTO-JOHANNISTA!

30 dec.

Afaceristul Nelu Iordache a fost achitat vineri de către Tribunalul Bucureşti în dosarul Transalpina, în care este acuzat de instigare la abuz în serviciu şi la fals în înscrisuri, Decizia nu este însă definitivă, poate fi contestată.

„Achită pe inculpatul Iordache Nelu la data săvârșirii faptelor, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit. (…) Achită pe inculpatul Iordache Nelu, cu datele personale menționate anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei”, este decizia magistraților Tribunalului București.

Aceeași măsură a fost dispusă și pentru alți inculpați din dosar.

Nelu Iordache, firma Romstrade şi mai mulţi şefi de la Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri (DRDP) Craiova au fost trimişi în judecată în anul 2014 pentru fapte de corupţie privind lucrări de modernizare a 184 de kilometri din DN 67C Transalpina.

Potrivit rechizitoriului procurorilor DNA, în perioada august 2009 – iunie 2010, în condiţiile executării lucrărilor de modernizare a drumului naţional DN 67 C Bengeşti – Novaci – Rânca – Obârşia Lotrului – Sebeş (Transalpina), pe o lungime de 184 de kilometri, în cadrul unui contract finanţat de DRDP Craiova, mai mulţi angajaţi ai direcţiei, respectiv diriginţii de şantier Ion Dina şi Marin Tudor, responsabilul cu derularea contractului, Luchian Toma Panduru, Mihai Adrian Radu, Ştefan Radu, Constantin Şerban şi Ştefan Brânaru, au certificat şi vizat, pentru a fi decontate, situaţii de lucrări fictive sau neexecutate şi materiale de construcţii care figurau că ar fi fost achiziţionate, încălcându-şi astfel atribuţiile şi sarcinile de serviciu.

Pentru ca angajaţii DRDP Craiova să aprobe plata lucrărilor neefectuate şi materialele de construcţie inexistente, Nelu Iordache, în calitate de administrator al Romstrade, societate care a primit contractul de executare a lucrărilor, l-ar fi determinat pe Nicolae Dorel Mircea să falsifice mai multe situaţii de lucrări şi facturile aferente.

Nicolae Dorel Mircea ar fi falsificat două situaţii de lucrări prin care s-a atestat în mod nereal că firma Romstrade ar fi executat lucrări la trei poduri, valoarea totală confirmată şi neexecutată fiind de 1.750.962 de lei. El ar mai fi falsificat şi o situaţie de lucrări în care a inclus aprovizionarea cu materiale de construcţii în valoare de 17.034.324,75 lei, documente pe care le-a depus la sediul DRDP Craiova, pentru a fi decontate mai multe facturi cu lucrări neexecutate şi materiale achiziţionate, au scris procurorii în actul de sesizare a instanţei.

Directorul de la Departamentul Analize – Decontări al Romstrade ar fi falsificat, de asemenea, mai multe situaţii de lucrări prin care s-a atestat, în mod nereal, că societatea comercială ar fi executat lucrări constând în „doborârea copacilor cu diametre mai mari de 40 cm” şi „scoaterea rădăcinilor şi a buturugilor cu diametre mai mari de 40 cm”, valoarea totală a plăţilor nelegale efectuate de DRDP Craiova fiind de 4.063.978,44 lei.

În acest fel, Compania Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) ar fi fost prejudiciată cu aproape 23 de milioane de lei, întrucât DRDP Craiova este o subunitate a acesteia. Banii au fost recuperaţi în cursul urmăririi penale, în urma solicitării procurorilor DNA.

Acesta nu este singurul dosar în care este implicat Nelu Iordache. Tot la Tribunalul Bucureşti se judecă, din 26 aprilie 2013, procesul în care Iordache este acuzat de delapidare, fals în înscrisuri, spălare de bani şi înşelăciune, în legătură cu deturnarea fondurilor pentru primul tronson din autostrada Nădlac – Arad, de aproximativ 22 de kilometri.

Procurorii au susținut în rechizitoriul trimis instanţei, că Nelu Ioardache ar fi schimbat, fără respectarea prevederilor legale, destinaţia sumei de 31.519.960 de lei, reprezentând o parte din avansul încasat de la CNADNR SA de firma administrată de acesta pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor la primul tronson din autostrada Nădlac – Arad, de aproximativ 22 kilometri, lucrarea fiind finanţată în proporţie de 85 la sută din fondul de coeziune al Uniunii Europene. SC Romstrade SRL era societate lider a asocierii Romstrade SRL – Monteadriano Engenharia E Construcao SA – SC Donrep Construct SRL, care a încheiat contractul cu CNADNR.

JUDECATOAREA FLORICA ROMAN DE LA CURTEA DE APEL ORADEA LE-A RASPUNS ARGUMENTAT SI PERTINENT SI DE O DURITATE NEMAIPOMENUTA AMBASADELOR STRAINE CARE SI-AU EXPRIMAT INGRIJORARILECU PRIVIRE LA LEGILE JUSTITIEI!

30 dec.

Legile justiției. Un judecător dă un răspuns de o DURITATE nemaipomenită ambasadelor: Ați TĂCUT când se semnau protocoalele secrete. Justiția e disfuncțională. Despre ambasada Franței: O aroganță ieșită din comun.

Imagine similară
Judecătoarea Florica Roman, de la Curtea de Apel Oradea, se adresează ambasadorilor Belgiei, Danemarcei, Finlandei, Franței, Germaniei, Olandei și Suediei, cei care și-au exprimat îngrijorările cu privire la modificările legilor justiției prin intermediul unei scrisori deschise.
„Ambasada Franței, pe data de 28 decembrie, după ce i s-au pus la dispoziție traducerile în engleza a modificărilor la legile justiției, într-o reacție de o aroganță ieșită din comun, a spus ca „urmărește cu atenție ansamblul evoluțiilor legate de reforma justitiei, inclusiv discutiile din cadrul societății românești și dispune de propriile servicii de traducere în acest scop”. Atât în calitate de judecător, cu peste 25 de ani vechime, cât și de cetățean român și european, vă solicit public să precizați concret care articole din „legile adoptate recent privind reforma justitiei, în forma actuală,” aveți „convingerea” că riscă sa pună în pericol „progresele” despre care vorbiți în comunicat.
Reacția pe care ați avut-o, de a critica în termeni generali modificări legislative fără a oferi exemple concrete de articole problemă, nu doar că nu sprijină independența justiției, dar contribuie la campania de dezbinare a societății românești în care justiția este folosită ca maciucă politică și în care propaganda, manipularea și dezinformarea au luat locul argumentelor juridice. Căci despre propagandă, manipulare și dezinformare este vorba dacă nu sunt expuse, clar și punctual, care modificări adoptate la legile justitiei ar pune în pericol independența justitiei ori ar subordona politic procurorii sau judecătorii, așa cum s-a tot vehiculat în această perioadă”, se arată în scrisoare.
Florica Roman vorbește despre valorile comune la care fac referire ambasadorii, dar dând exemplul unor situații în care reprezentanții țărilor străine în București au tăcut.
„Ați tăcut când s-a aflat că în Romania din 2005, sub pretextul combaterii corupției ca risc/vulnerabilitate la siguranța națională, Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) a emis hotărâri secrete prin care li s-au permis serviciilor de informatii sa imixtioneze în justiție. Altfel spus, într-o țară membra a Uniunii Europene, monitorizată de Comisia Europeană prin MCV si in care ambasadele s-au aratat preocupate permanent de „independenta justitiei”, aceasta justitie a ajuns să funcționeze în baza unor reglementări secrete la care nici persoanele acuzateșsi nici măcar judecătorii nu au acces. La fel era în communism”.
Judecătoarea vorbește și despre anul 2009, atunci când Parchetul General a semnat un protocol secret cu Serviciul Roman de Informatii (SRI) în baza căruia agenți și ofițeri SRI au făcut „echipe mixte” operative cu procurori pentru a face anchete penale, ”deși SRI avea interzis expres prin lege sa fac[ acte de urmărire penală.(…). Astfel de înțelegeri secrete existau în comunism între Securitate și procuratură. Ați tăcut cand fostul minstru al justitiei Raluca Prună a afirmat ca în Romania „drepturile sunt un lux”. Lux erau drepturile și în comunism, lux de care numai nomenclatura comunistă se bucura. Ați tăcut când Guvernul Ciolos a emis în miez de noapte Ordonanta de Urgență 6/2016 prin care a făcut Serviciul Roman de Informații „organ de urmărire penala”, asa cum era fosta Securitate comunistă. Prin acea ordonanta de urgenta premierul Ciolos a reinstituit practic, la 27 de ani de la Revolutia anti-comunistă, Directia VI Cercetări penale a Securității comuniste, care avea menirea, printre altele, de urmarire si persecutare a opozantilor regimului.
Ați tăcut cand acelasi premier Dacian Ciolos a modificat in 2016 prin mai multe ordonante de urgenta, fără nici o dezbatere publică, sute de alineate din Codul penal si Codul de procedura penală.
Ați tăcut când generalul SRI Dumitru Dumbravă a afirmat public că instanțele de judecată au devenit „câmp tactic” pentru acest serviciu de informații, serviciu care „în prezent [își menține] interesul/atenția până la soluționarea definitivă a fiecărei cauze”.
Ați tăcut și când acelasi general, în fata Comisiei parlamentare de control al SRI, a afirmat recent că vizita judecători inainte de pronuntarea unor hotărâri și că SRI acorda „consultații juridice” magistratilor. și in comunism Securitatea ăadea „indicatii prețioase” procurorilor si judecătorilor.
Ați tăcut când actualul președinte, Klaus Iohannis, a introdus în Strategia Națională de Apărare pentru perioada 2015-2019 conceptul de „securitate națională extinsă”, prin care absolut fiecare domeniu cheie al societatii romanesti, inclusiv justitia, a devenit domeniu de interes si actiune pentru serviciile de informații.
Conceptul de securitate nationala extinsă „vizeaza interesele care converg spre asigurarea securitatii nationale, manifestate in urmatoarele domenii: apărare (inteleasa în dubla calitate normativa, de aparare nationala si aparare colectiva), ordine publica, activitatea de informatii, contrainformatii si de securitate, educatie, sanatate, economic, energetic, financiar, mediu, infrastructuri critice. Strategia are o abordare integratoare si multidimensionala, in care dimensiunea de aparare se imbina si echilibreaza reciproc cu o serie de alte dimensiuni ‐ ordine publica; activitatea de informatii, contrainformatii si de securitate; diplomatia; managementul situatiilor de criza; educatia, sanatatea si demografia”.
Toate domeniile mai sus inșiruite reprezintă, conform Strategiei, amenintari, riscuri sau vulnerabilitati la adresa securitatii nationale.
Mai mult, la „obiective nationale de securitate”, în respectiva Strategie, a fost inclusa „buna functionare a justitiei si asigurarea ordinii de drept”, iar la vulnerabilitati a fost inclusă și justiția.
Așadar „buna functionare a justiției” nu mai este de competența Consiliului Superior al Magistraturii ori a Inspectiei Judiciare, ci a serviciilor de informatii coordonate de CSAT.
În fața acestor atacuri la adresa democratiei, statului de drept, independentei justitiei și drepturilor fundamentale ale românilor ați tăcut, în schimb va exprimati „ingrijorari” abstracte cand printr-un proces parlamentar democratic si transparent s-au facut modificari legislative”.
%d blogeri au apreciat asta: