HAINA DE GLORIE A OSTIRII ROMANE!

21 ian.

Reconstituirea unui episod al lupte de la Moara lui Asan din 13 martie 1916

În cadrul ceremoniei organizate cu ocazia funeraliilor regale, o prezență insolită și cu totul deosebită a fost un grup de militari care au prezentat ,,Onorul“, echipați în uniforme din alte vremuri, purtate cândva de oștenii Armatei  Române. Au fost membrii Asociației ,,Tradiția Militară“, un grup de voluntari îndrăgostiți de istoria Armatei Române. O istorie spectaculoasă pe care o studiază, dar o și retrăiesc, respectând rigorile instrucției militare de altădată.

Cronologic vorbind, funeraliile regale au fost doar ultima apariție publică a membrilor Asociației ,,Tradiția Militară“. Deosebit de complexă, activitatea acestor voluntari pasionați de istoria militară constă în mult mai mult decât au arătat cu această ocazie funebră. Iar peste tot unde apar, punctul principal de atracție este echipamentul militar, aidoma celui adevărat. Senzația de realitate istorică este întărită de faptul că foarte multe dintre armele pe care le mânuiesc acei oameni sunt copii fidele ale unor arme adevărate, ale căror rafale s-au făcut auzite în lupte care au marcat istoria europeană.

Bătălia de la Simeria din 1848, reconstituită în anul 2010

Din dragoste pentru istorie

Trăim timpuri urâte și uscate la suflet, în care patriotismul trebuie ascuns, precum o boală rușinoasă. Timpuri în care, tocite de pălăvrăgeala ineptă a politicienilor, cuvinte precum dragostea pentru țara și poporul tău aproape că au început să fie considerate niște vorbe de ocară. Dar chiar și în vremuri ca acestea mai există oameni care își dedică timpul și banii, doar pentru a menține în viață și pentru a sluji istoria. Și o slujesc, după cum o spun ei înșiși, pentru ,,a o reda publicului, în semn de omagiu pentru generațiile ce ne-au precedat și care, prin sacrificiul lor, ne-au asigurat nouă, generațiilor de azi, un viitor pe măsura unui trecut plin de glorie.“ Iar ca dovadă a faptului că Asociația ,,Tradiția Militară“ este o treabă cu adevărat serioasă, aflăm că, înființată în anul 2004, a fost înscrisă la judecătorie în 2008, iar din anul 2009 reprezintă România în cadrul ,,Uniunii Europene a Asociaţiilor Istorico-Militare“. Ajuns la vârsta unei venerabile senectuți, prof. acad. Dinu C. Giurescu este președintele de onoare al Asociației. În schimb ,,președintele operativ“, dacă-i putem spune așa, este Mircea Emilian Stoica. Acesta din urmă este cel care ne-a prezentat istoria și activitatea Asociației ,,Tradiția Militară“.

1916: garda de onoare de la Catselul Peleş, reconstituită în anul 2009

Instrucție ,,la cataramă“

Cu ani în urmă, pe vremea când tinerii erau obligați ,,să facă armata“, instrucția de front era coșmarul oricărui recrut, care făcea tot posibilul să scape de ea. Dar asta a durat până în octombrie 2006, când după 138 de ani de existență stagiul militar obligatoriu a fost desființat în România. Dar iată că acum, o mână de oameni în toată firea, dintre care unii cu funcții de răspundere în ,,viața civilă“, se preschimbă în soldați care fac instrucție militară ,,de-adevăratelea“, exact precum soldații altor vremuri. În această privință, Mircea Emilian Stoica ne-a relatat că acum Asociația ,,Tradiția Militară“ are circa 40 de membri. Inițial au fost ceva mai mulți, dar câțiva dintre ei s-au retras, speriați probabil de rigoarea programului de instrucție. ,,Ei, oamenii aceia credeau că activitatea Asociației se reduce la cele câteva ocazii anuale în care defilezi țanțoș, împopoțonat în glorioasele uniforme de altădată“, își amintește acum Mircea Emilian Stoica. El ne-a relatat în ce constă, mai concret, activitatea Asociației: ,,Ne întâlnim săptămânal, sâmbăta de obicei, la Muzeul Militar, iar ședințele de instrucție durează patru ore. Activitatea noastră este compusă din mai multe module, împărțite în două cicluri de instruire. În primul ciclu, de mare importanță sunt atât pregătirea fizică, cât și cea teoretică. La fel ca în orice formațiune militară care se respectă, avem ore în care facem instrucție de front, pe care o executăm conform vechilor regulamente militare. Foarte importante sunt și mânuirile de arme, și acelea specifice categoriei de forțe armate pe care o reprezentăm. Dar în pregătirea nostră includem și elemente de instrucție tactică. Bineînțeles că studiem și istoria militară, inclusiv desfășurarea unor lupte celebre din cursul ultimului secol. În ciclul doi de instrucție studiem și exersăm elemente de protocol oficial, specifice diferitelor ocazii la care suntem invitați să luăm parte.“

Uniforme ,,handmade“

Alături de armele vechi, venite parcă direct din alte vremuri, ceea ce impresionează la orice apariție publică a celor din Asociația ,,Tradiția Militară“ sunt uniformele. Cu toate că par ieșite din vitrinele unui muzeu, acestea au și ele povestea lor. Văzute poate doar în cărțile de istorie, uniformele purtate de membrii asociației seamănă ca două picături de apă cu acelea purtate cândva în Forțele Armate. Mircea Emilian Stoica ne-a relatat că specialiștii în istoria militară afiliați asociației au studiat documente vechi de două secole, dar și mai noi, și au aflat din această sursă primară cum arătau cândva uniformele militare. Specialiștii au consultat atât documente europene din jurul anului 1806, scrise în latină sau cu caractere gotice, cât și unele mai noi, din 1830, scrise în chirilică, specifice cancelariilor domnești din Țările Române. În toate acele vechi scrieri ilustrațiile sunt relativ rare, însă textele descriu amănunțit uniformele vremii. S-a colaborat de asemenea și cu specialiști militari din alte câteva țări. Unul dintre membrii asociației care deține o firmă specializată în confecționarea de uniforme militare contemporane le face și pe cele vechi, iar toate acestea se fac pe banii lor, ai membrilor. Cu toate că par adevărate, armele pe care le mânuiesc acești oameni sunt doar copii ale unor puști adevărate, obiecte speciale fabricate de firme care au acest obiect de activitate. Este drept că unii membri ai asociației, care sunt și colecționari pasionați, au arme adevărate cumpărate pe bani grei, în cele mai multe cazuri din străinătate. Mircea Emilian Stoica ne-a relatat că acei colecționari și-ar dori să participe la evenimentele oficiale împreună cu armele lor de colecție, dar din cauza legii armelor există o birocrație atât de încâlcită, încât oamenii preferă să se lase păgubași. Concret, să renunțe la participarea cu arme reale, de colecție.

Uniformele reale: astfel erau echipaţi jandarmii în primii ani ai secolului XX. Stânga – sergentul Surcel I. Vasile, mort pe front în anul 1917

Un calendar plin de evenimente

În ciuda faptului că membrii Asociației ,,Tradiția Militară“ sunt niște voluntari care nu trebuie să semneze vreo ,,condică de prezență“, agenda lor anuală este deosebit de încărcată, plină de evenimente care se adaugă ședințelor săptămânale de instrucție. Pe 1 decembrie, de Ziua Națională, membrii asociației participă la parade anuală și defilează pe sub Arcul de Triumf, alături de Regimentul 30 Gardă ,,Mihai Viteazul“. La ocazii festive, tot ei fac de gardă, de onoare, la Castelul Peleș, la Palatul Elisabeta, Mormântul Ostaşului Necunoscut, la Crucea Eroilor din Bucegi, precum și la monumentele de la Carei, Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz, Oradea, Târgu Mureş, Cluj-Napoca, Sibiu, Iaşi, Galaţi, Târgu Jiu, Câmpina, Bacău, Arad și în multe locuri în care s-au dat lupte importante pentru istoria noastră recentă. De asemenea, au fost la Chișinău, unde au participat la Parada Militară de Ziua Naţională a Republicii Moldova. Efectivele Asociației sunt prezente și la gărzile de onoare organizate cu ocazia unor evenimente oficiale, inclusiv la depunerea jurământului în cele mai importante instituții de învățământ militar. Începând cu anul 2009, Asociația ,,Tradiția Militară“ participă anual la Marşul Comemorativ „Crucea Eroilor“, o manifestare internațională la care sunt invitați oaspeţi din organizații similare din Franţa, Cehia, Polonia, Ungaria sau Bulgaria, manifestare menită să readucă în memorie intrea României în Primul Război Mondial, la 27 august 1916. Cu acea ocazie se organizează și un marş montan, pe traseul Babele – Omu, locul prin care trecea vechea froniteră de dinainte de întregirea României. Însă toate acestea, plus multe altele, sunt ceea ce am putea numi activități oficiale de protocol. Iar cu adevărat speciale sunt  reconstituirile unor scene de luptă din războaie și bătăliile din trecut. Un moment cu totul deosebit pentru ei este și reconstituirea anuală a scenei asaltului redutei de la Plevna, o luptă care a cântărit greu în cursul Războiului de Independență.

În plus, voluntarii Asociației ,,Tradiția Militară“ își asumă  o datorie de onoare pe care o îndeplinesc cu sfințenie: ori de câte ori ajung în străinătate, în locuri în care au murit militari români implicați în diverse războaie, aduc de acolo pământ sfințit prin jertfa de sânge a „alor noștri“. Odată ajuns acasă, pumnul acele de țărână este pus într-un tub de obuz și așezat apoi în rotonda centrală a Monumentului Eroului Necunoscut. De ce fac toate acestea? Pentru că așa simt ei că trebuie să onoreze istoria noastră militară. Ori de câte ori au ocazia, aceștia spun că Asociația ,,Tradiția Militară“ nu glorifică războiul, ci îndrumă spre învăţarea lecţiilor istoriei. Armele pe care le poartă membrii ATM nu ne apără doar de uitarea propriei noastre istorii sau de pierderea identităţii şi a memoriei. Împrospătarea memoriei, omagierea înaintaşilor şi păstrarea tradiţiilor sunt esenţiale pentru a face pasul de la statutul de populaţie la cel de naţiune, pentru înţelegerea prezentului.

În ciuda tuturor acestor realizări de suflet există și un regret. Mircea Emilian Stoica ne-a relatat că în asociațiile similare din străinătate activează foarte mulți ofițeri trecuți în rezervă. În schimb, la noi există doar un colonel MApN și un comandor, ambii rezerviști, care nu ratează absolut nicio ocazie de a participa la instrucție și la restul activităților organizate de Asociație. Iar refuzul foștilor noștri ofițeri de a se implica într-o asemenea activitate este motivat, de toți, cam la fel: „Ce, iarăși instrucție? Păi ce, nu mi-au ajuns 25 de ani de armată?“.

Regimentele istoriei

În cea mai mare parte a duratei sale regimul comunist a simplificat aspectul uniformelor militare. Cu excepția Marinei și a Trupelor de parașutiști, celelalte aveau cam aceeași croială, iar culoarea era kaki-ul specific. Diferența între arme era dată de culoarea petlițelor cusute pe reverul vostoanelor militare. După 1990 s-a renunțat parțial la această  uniformizare, dar suntem departe de maiestuozitatea hainelor militare din alte vremuri. Vremuri în care militarii se simțeau onorați să poarte uniforma armei pe care o slujeau și erau mândri să se arate cu ea peste tot. Acum, Asociația ,,Tradiția Militară“ duce mai departe imaginea unora dintre cele mai prestigioase unități românești, care s-au făcut remarcate pe mai multe fronturi, care acoperă 7 epoci distincte, de după anul 1806: Regimentul 2 Vânători Gardă ,,Regina Elisabeta“; Batalionul 1 Vânători de Munte; Regimentul 1 Grăniceri Gardă; Batalionul 4 Paraşutişti; Batalionul de Gardă Regală; Regimentul de Infanterie Marină; Regimentul 4 Dorobanţi ,,Argeş“; Regimentul IV Linie 21 Infanterie ,,Ilfov“; Regimentul 4 Roşiori ,,Regina Maria“; Batalionul de Aerostaţie; Compania de Pompieri Militari Bucureşti din 1848; Regimentul 2 Grăniceresc Valah Năsăud, din prima jumătate a secolului XIX.

Reclame

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: