Arhiva |

GAULEITERUL NAZI ,PENALUL KLAUS WERNER JOHANNIS CU GANDUL LA PROTESTATARI DE ZIUA UNIRII PRINCIPATELOR!

25 ian.

Imagine similară

Klaus Iohannis a declarat, miercuri, că progresul României este legat indisolubil de existenţa unei legislaţii coerente şi stabile, care să sancţioneze abuzurile şi necinstea, precizând că guvernanţii au datoria să fie mai atenţi la cerinţele românilor.

„Astăzi, când destinul nostru european se fundamentează pe domnia statului de drept și pe egalitatea în fața legii, progresul României este indisolubil legat de existența unei legislații coerente și stabile, capabile să sancționeze abuzurile și necinstea. Acesta este și mesajul pe care l-au transmis la unison sutele de mii de români care au manifestat și în 2017, și la începutul lui 2018 pentru o țară stabilă și prosperă, pentru o justiție independentă și eficientă”, a declarat Klaus Iohannis, la sesiunea de comunicări ştiinţifice „Unirea Principatelor Române, temelie a Marii Uniri de la 1918”, organizată la Palatul Patriarhiei.

Alocutiunea președintelui  de la Palatul Patriarhiei,  vă prezentăm  textul integral

„Preafericirea Voastră Părinte Patriarh,

Domnule Preşedinte al Academiei Române,

Onorată audiență,

Vă mulţumesc pentru invitaţia de a sărbători împreună Ziua Unirii Principatelor!

În acest loc cu o simbolistică deosebită, Adunarea electivă l-a ales şi în Ţara Românească pe proaspătul domn al Moldovei, Alexandru Ioan Cuza.

Aici, Unirea Principatelor sub un singur domn a fost cerută de cei care s-au strâns pe Dealul Mitropoliei în dimineața zilei de 24 ianuarie 1859, aceeași generație care a apărat deviza „Dreptate şi frăţie” pe Dealul Spirii la 1848.

La Iaşi şi la Bucureşti, elitele politice au înţeles momentul istoric şi au urmat interesul general al societăţii.

Un rol decisiv în înfăptuirea Micii Uniri l-a avut intelectualitatea progresistă, formată la înalte şcoli occidentale, și totodată puternic inspirată de idealurile naţionale.

Nu întâmplător, artizanii unirii de la 1859, politicieni respectaţi ai perioadei, de anvergură intelectuală europeană, s-au regăsit printre primii membri ai Academiei Române.

Ion Heliade Rădulescu, C.A. Rosetti, Titu Maiorescu, Alexandru Hurmuzachi sunt doar câteva dintre figurile ilustre ale vremii.

Prin contribuţia acestei elite, deopotrivă politice, dar şi intelectuale, în decurs de 60 de ani de la Unirea Principatelor, România şi-a construit principalele instituţii statale, de inspiraţie europeană, și-a obţinut independenţa naţională şi a fost recunoscută ca subiect de drept internaţional.

Unirea Principatelor din 5, respectiv 24 ianuarie 1859 este departe de a reprezenta un episod cu semnificaţii reduse sau conjuncturale. Astăzi, când o sărbătorim, suntem conştienţi că ea este, în fapt, un moment fundamental al nașterii Statului Român, expresie politică a unei societăţi în căutarea unităţii şi modernităţii. 

Prin construcţia instituţională care i-a succedat, Unirea Principatelor consolidează, la un deceniu după revoluţiile de la 1848, cursul ţărilor române spre valorile şi filozofia politică occidentale. 

Să ne amintim că prin Convenţia de la Paris din 1858 se stabilea pentru Principatele Române aşezarea statului pe principiile separaţiei puterilor, ale responsabilităţii ministeriale, precum şi constituirea unei unice curţi judecătoreşti şi de casaţie, formată din judecători inamovibili, cu sediul la Focşani.

„Fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare!” –  așa îl îndemna Mihail Kogălniceanu pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Este un îndemn care și-a păstrat vie semnificația.

Astăzi, când destinul nostru european se fundamentează pe domnia statului de drept și pe egalitatea în fața legii, progresul României este indisolubil legat de existența unei legislații coerente și stabile, capabile să sancționeze abuzurile și necinstea.

Acesta este și mesajul pe care l-au transmis la unison sutele de mii de români care au manifestat și în 2017, și la începutul lui 2018 pentru o țară stabilă și prosperă, pentru o justiție independentă și eficientă.

Preafericirea Voastră,

Domnule Preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Marile evenimente istorice se explică şi prin contextul geopolitic în care s-au petrecut.

Unirea Principatelor s-a înscris în marile procese politice europene, alături de toate celelalte realizări majore ale României moderne, precum Marea Unire, regăsirea cursului democratic şi apartenenţa la spaţiul comunitar european şi nord-atlantic.

Însă, atât în 1859, cât şi în 1918, hotărâtoare a fost conştiinţa unităţii naţionale, împletită cu acţiunea vizionară a elitelor. Mesajul peste timp al actului Unirii Principatelor, ca şi al Marii Uniri, se regăseşte în spiritul, în energia și în determinarea socială de a ne urma destinul european.

În aceste două momente fundamentale ale istoriei noastre moderne, românii au avut în frunte conducători destoinici.

Când au existat oameni de stat responsabili, iar aspirațiile tuturor românilor s-au concretizat într-un proiect comun, atunci România a fost un stat puternic. Când prevalează ambițiile personale ale diferiților lideri sau grupuri în detrimentul interesului național, atunci țara stagnează sau face pași înapoi.

Evenimentele din ultimele zile dovedesc din nou că aceste lecții ale istoriei rămân valabile și astăzi. La fel ca acum un secol, spiritul națiunii este viu.

Manifestațiile pașnice și democratice arată o față frumoasă a României de astăzi: o societate care știe ce vrea, care nu abdică de la principiile fondatoare ale României moderne.

Guvernanții au datoria de a fi mai atenți la cerințele cetățenilor, mai preocupați față de consecințele pe termen lung ale deciziilor luate, mai deschiși dialogului.

Avem nevoie de un stat care să fie pe măsura societății, pentru că românii vor o guvernare decentă și eficientă.

Preafericirea Voastră,

Domnule Preşedinte,

Onorat auditoriu,

Să nu uităm că sărbătoarea de astăzi reprezintă, înainte de toate, un îndemn la unitate și coeziune socială.

Unitatea naţională a depăşit sensul istoric avut în 1859 şi 1918. Conţinutul acestei sintagme s-a îmbogăţit, în România contemporană, prin valori democratice şi civism.

Societatea noastră îşi potenţează astăzi unitatea şi își întărește coeziunea prin valorificarea diversităţii sale etnice, culturale şi religioase.

Plecând de la aceste trăsături și valori, în anul Centenarului, națiunea noastră așteaptă ca țara să fie condusă de politicieni conștienți de importanța misiunii lor.

Din locul consfințirii Unirii Principatelor, în numele Statului care s-a născut acum 159 de ani și s-a desăvârșit la 1 decembrie 1918, vă chem să facem din România un stat cât mai puternic, în care drepturile și libertățile sunt respectate, iar democrația este literă de lege!

Vorba imnului aniversării de astăzi, să arătăm că România are o soartă demnă în lume!

La mulți ani!”

SENATORUL UDMR,VERESTOY ATTILA A DECEDAT!,DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA!,CONDOLEANTE FAMILIEI INDURERATE!

25 ian.

Senatorul UDMR Verestoy Attila a murit, miercuri, din cauza unor afecţiuni pulmonare.

Parlamentarul,  care urma să împlinească 64 de ani în martie, suferea de cancer.

Fostul preşedinte al UDMR Marko Bela a precizat că senatorul era bolnav de câteva luni şi urma un tratament la Viena.

Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, l-a elogiat miercuri, printr-un comunicat, pe Verestoy Attila.
„Încă dinainte de căderea căderea regimului comunist, Verestoy Attila a fost dedicat cauzei maghiare, iar interesul său a atras atenţia fostei Securităţi. Potrivit afirmaţiilor sale, după ce a fost contactat de unii diplomaţi ai Ambasadei Ungariei – el a reuşit, în repetate rânduri, să distribuie materiale de presă maghiare în Ţinutul Secuiesc. Telefonul său a fost ascultat şi i-a fost retras statutul de stagiar”, afirmă Hunor, într-un comunicat.

Potrivit acestuia, Verestoy Attila şi-a asumat rolul de fondator al Uniunii Democrate Maghiare din România, implicarea sa în viaţa comunităţii fiind legată de activitatea parlamentară.

„Verestoy Attila şi-a dedicat toată viaţa comunităţii maghiare, a crezut foarte mult în progresul şi a contribuit la dezvoltarea Ţinutului Secuiesc. Prin Fundaţia pe care a înfiinţat-o în 2008, a oferit sprijin financiar şi asistenţă prin intermediul concursurilor de proiecte. În centrul activităţii filantropice a Fundaţiei Verestoy Attila s-au aflat localnici maghiari, tineri, studenţi, persoane defavorizate, bolnavi şi vârstnici. Verestoy Attila ştia, mai presus de toate, cum trebuie educată comunitatea maghiară. El a insistat ca predecesorii Uniunii să fie înlocuiţi de o generaţie tânără, care să îşi asume responsabilitatea pentru perpetuarea regiunii şi să fie pregătită pentru sacrificii în acest scop. Verestoy Attila a fost un exemplu de solidaritate. Angajamentul faţă de comunitatea maghiară din Transilvania va fi un exemplu pentru noi toţi. Cu tristeţe ne luăm rămas bun de la fostul senator, colegul şi prietenul nostru. Odihneşte-te în pace, Attila!”, menţionează Kelemen Hunor.

O reacție a venit și din partea liderului PSD Liviu Dragnea.

„Am aflat cu tristeţe vestea privind trecerea în nefiinţă a lui Verestoy Attila! A fost unul din parlamentarii cu cea mai îndelungată activitate, un lider al UDMR care şi-a pus amprenta asupra multor proiecte legislative, esenţiale pentru România, dezbătute şi adoptate în ultimii douăzeci de ani! Un partener de dialog şi de dezbateri constructive! Dumnezeu să-l odihnească!”, a scris, pe Facebook, Dragnea.

La rândul său, liderul ALDE Călin Popescu Tăriceanu a transmis pe pagina sa de pe rețeaua socială: „Cu profund regret și tristețe am aflat vestea decesului colegului nostru, senatorul Verestóy Attila. Attila a fost unul dintre liderii comunității maghiare din România care a promovat, în timpul celor 8 mandate în Parlamentul României, democrația și interesele țării în care s-a născut. După Revoluție, a fost unul dintre cei care au avut o contribuție decisivă în dezvoltarea UMDR și în construirea unei relații bune între comunitățile maghiară și română. De-a lungul anilor am colaborat excelent și am avut în el un partener de dialog onest, care a ales întotdeauna să lase deoparte interesele personale în favoarea unor proiecte importante. Doresc să transmit condoleanțe familiei și colegilor săi din UDMR. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”.

Verestoy Attila era singurul parlamentar aflat în funcţie încă din anul 1990. Se afla la al optulea mandat.

Parlamentarul UDMR s-a născut în 1954, la Odorheiu Secuiesc.

REPLICA PRESEDINTILOR SENATULUI CALIN POPESCU TARICEANU SI A CAMEREI DEPUTATILOR LIVIU DRAGNEA PENTRU COMISIA EUROPEANA!

25 ian.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu, au transmis, miercuri, o scrisoare de răspuns preşedintelui şi vicepreşedintelui Comsiei Europene Jean Claude Juncker şi Frans Timmermans, în care cataloghează preocupările CE privind legile justiției drept „surprinzătoare”.

Dragnea şi Tăriceanu spun, în debutul scrisorii lor, că elaborarea şi examinarea textelor de lege în cauză s-a făcut cu respectarea exigenţelor constituţionale, acestea fiind supuse controlului constituţional realizat de CCR, care verifică atât conformitatea cu Constituţia, cât şi respectarea standardelor Comisiei de la Veneţia.

Iată scrisoarea:

Dragă domnule Preşedinte al Comisiei Europene

Dragă domnule Prim Vice-Preşedinte al Comisiei Europene,

Ne exprimăm aprecierea cu privire la interesul manifestat de Comisia Europeană în legătură cu dezbaterile din Parlamentul României referitoare la reforma justiţiei şi modificarea Codului penal şi Codului de procedură penală în acord cu deciziile Curţii Constituţionale a României, directivele europene şi deciziile CEDO pronunţate în această materie.

Totodată ne exprimăm la rândul nostru speranţa că vom încheia cu succes Mecanismul de Cooperare şi Verificare, în cursul actualului mandat al Comisiei Europene.

Elaborarea şi examinarea textelor de lege s-a făcut cu respectarea exigenţelor constituţionale, acestea fiind supuse controlului constituţional realizat de Curtea Constituţională a României. in cadrul controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională a României verifică atât conformitatea cu legea fundamentală, cât şi respectarea standardelor Comisiei de la Veneţia.

Referitor la dezbaterile din România privind reforma sistemului judiciar, acestea au fost prilejuite de necesitatea transpunerii în legislaţia naţională a standardelor în materie de justiţie la nivel european. Amintim în acest sens, recomandările Comisiei de la Veneţia cu privire la clarificarea statutului procurorilor şi judecătorilor şi necesitatea separării carierelor acestora.

De asemenea, au fost avute în vedere recomandările Comisiei Europene în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare cu privire la independenţa şi reforma sistemului judiciar.

În acelaşi timp însă ne exprimăm îngrijorarea cu privire la modul incorect în care a fost informată Comisia Europeană în ceea ce priveşte transparenţa dezbaterilor pe tema justiţiei din România. Pentru a clarifica aceste aspecte, vă facem cunoscut faptul că dezbaterea privind acest subiect a început cu mult înainte ca legile în cauză să fie discutate şi adoptate în Parlament. Dialogul a fost coordonat, într-o primă fază, de către Guvernul României, prin Ministerul Justiţiei, cu participarea şi consultarea tuturor organizaţiilor relevante: Consiliul Superior al Magistraturii, asociaţiile judecătorilor, procurorilor şi avocaţilor, reprezentanţii societăţii civile şi ai mediului academic. În acest cadru, toţi cei preocupaţi de reforma justiţiei au avut ocazia de a formula amendamente şi observaţii de care s-a ţinut seama în procesul de legiferare. Ulterior aceste proiecte au fost dezbătute în Parlament cu participarea permanentă a reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii, asociaţiilor profesionale ale magistraţilor, mediului academic și a celorlalţi participanţi la actul de justiţie. Subliniem totodată că dezbaterile parlamentare au durat 4 luni şi au fost transmise live, pe site-ul Camerei Deputaţilor, pe toată perioada desfăşurării lor, oferind astfel posibilitatea celor interesaţi să urmărească îndeaproape argumentele şi votul pentru fiecare amendament.

Referitor la preocupările exprimate de Comisie în ceea ce priveşte consensul realizat faţă de aceste legi, vă informăm că din cele 316 amendamente care au fost adoptate la cele trei legi privind sistemul judiciar din România, 229 au fost propuse de către Consiliul Superior al Magistraturii, iar aproape toate celelalte au venit din partea sau au fost susţinute de asociaţiile profesionale ale judecătorilor şi procurorilor. O bună parte dintre acestea au fost susţinute şi de partidele din opoziţie, iar zeci de amendamente au fost votate în unanimitate de către cei prezenţi la dezbateri.

În acest context, preocupările exprimate de Comisie sunt cel puţin surprinzătoare, mai ales că această preocupare pentru transparenţă şi consens nu s-a manifestat din partea Comisiei atunci când guvernul precedent, condus de domnul Dacian Cioloş, a modificat pe 18 mai 2016, 13 articole din Codul penal şi 101 articole din Codul de procedură penală, prin ordonanţă de urgenţă, fără nicio dezbatere publică şi fără acordul sau măcar consultarea Consiliului Superior al Magistraturii şi a asociaţiilor profesionale din domeniu. Din acest motiv, diferenţa diametral opusă a atitudinii reprezentanţilor Comisiei în două momente esenţiale privind dezbaterile din România pe tema justiţiei nu poate fi pusă decât pe seama modului în care a fost informată Comisia de către diversele surse din mediul românesc.

Ne-am fi aşteptat, desigur, ca analiza Comisiei asupra dezbaterilor din România să fi avut loc după pronunţarea Curţii Constituţionale asupra tuturor celor trei legi privind sistemul judiciar, astfel încât descrierea să se raporteze la o imagine cuprinzătoare și obiectivă a reformei justiţiei din România. În acest sens, subliniem faptul că mecanismele de control constituţional asupra modificărilor celor trei legi privind sistemul judiciar se află în plină desfăşurare, iar Curtea Constituţională urmează să se pronunţe.

La fel de surprinzătoare sunt, din punctul nostru de vedere, și preocupările Comisiei cu privire la discuţiile din Parlamentul României asupra modificării Codului Penal şi a Codului de procedură penală, în condiţiile în care România, în calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene are obligaţia ca, până la finalul lunii martie, să transpună în legislaţia naţională prevederile Directivei UE 2016/343 privind consolidarea prezumţiei de nevinovăţie şi ale dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale. De asemenea, jurisprudenţa CEDO ne obligă să procedăm la revizuirea responsabilă a acelor prevederi penale ce au dat naştere abuzurilor sancţionate de CEDO. Deşi dezbaterea este încă într-un stadiu incipient, vă informăm că toate amendamentele propuse până în acest moment au fost izvorâte din principiile enunţate în acea Directivă. Dezbaterile parlamentare care urmează, se vor bucura de aceeaşi transparenţă şi deschidere la dialog ca şi în cazul legilor privind sistemul judiciar. In acelaşi timp, considerăm că cei care au informat Comisia cu privire la modificările celor două coduri în materie penală, respectiv procesual penală ar fi trebuit să prezinte şi deciziile Curţii Constituţionale prin care mai multe articole din aceste legi au fost declarate neconstituţionale, fapt care atrage obligaţia Parlamentului de amenda legislaţia în acord cu deciziile Curţii care sunt definitive şi obligatorii.

Ar fi nefiresc şi contrar principiilor europene să se susţină că aceleaşi prevederi legale care reglementează activitatea justiţiei sunt în conformitate cu principiile europene într-o multitudine de state membre ale Uniunii Europene, dar că încalcă independenţa justiţiei în România.

Având în vedere toate cele de mai sus, considerăm că manifestarea interesului Comisiei cu privire la dezbaterile din Parlamentul României pe teama justiţiei reprezintă o oportunitate pentru dezvoltarea unui dialog permanent între cele două instituţii pentru clarificarea tuturor problemelor în dezbatere.

Drept urmare, ne manifestăm toată deschiderea pentru o colaborare cât mai strânsă, dar bazată pe adevăr şi informare reciprocă corectă, care să asigure astfel un fundament solid pentru consolidarea statului de drept, în România, concomitent cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului.

JUDECATOAREA GABRIELA BALTAG , SCRISOARE DESCHISA!

25 ian.

                                                                               ROMANIE IUBITA!

Sunt aproape cinci decenii de când trăiesc cu emoție, în fiecare an, ziua unirii Principatelor. Istoria s-a scris pentru totdeauna în inima copilului de altădată, a rămas acolo cu speranța că, într-o zi, pentru fiecare român, Unirea Mică va dovedi poate că a fost temelia istoriei, consolidată mai târziu, la începutul secolului XX.

Nimic din toate câte au fost nu mai sunt întocmai. Românii au uitat pașii horei care le strângea mâinile cândva; Moș Ion Roată nu mai umblă prin târguri, fiindcă niciun domnitor nu mai coboară, nici măcar nedeghizat, să surprindă cu adevărat realitatea.

Despre timpurile noastre, dar mai ales despre valorile acestui neam, vorbesc de multe ori persoanele care nu-l cunosc, dar mai ales care nu-i înțeleg pe deplin spiritul, așa cum despre justiție strigă, cu o aparentă îngrijorare, mulți dintre aceia care nu vor să accepte normalitatea, într-un stat de drept, adevărat.

Care să fie oare mobilul dezinformărilor care nu mai contenesc, în ultimul timp, în ceea ce privește așteptata reformă a legilor justiției? Ascult, în fiecare zi, cu o nedisimulată uimire, ,,teoriile” și ,,argumentele” care vin să ne zugrăvească ,,răul” ce se va pogorî peste acest popor fiindcă îndrăznește să spere că nu va mai avea niciodată judecători, ,,parteneri de nădejde” ai cuiva, judecători despre care să nu mai poată mărturisi nimeni, nici chiar cel mai important om în stat, că ar fi ,,ai săi”, că în orice sală de judecată egalitatea de șanse între acuzare și apărare va deveni sfântă, precum Biblia, că, într-un viitor nu prea îndepărtat, vor exista toate garanțiile ca independența justiției, la nivel reprezentativ, să fie asigurată numai de aceia care beneficiază pe deplin de prerogativele de independență.

Cine este în zilele acestea la capătul lucrurilor pline de neadevăr, rostite fără nicio rezervă, care împânzesc majoritatea canalelor de comunicare, încercând să îngenuncheze o societate încă visătoare, care îndrăznește să mai creadă că poate să stea la masă cu Marile Puteri, așa cum se întâmpla altădată, în vremurile pentru care termenul ,,democrație” nu era deloc consacrat!?

De dragul istoriei, ce poartă pe umerii ei sufletul poporului român, puternic încercat de veacuri și mai grele, unul dintre judecătorii acestei țări, asemeni majorității celorlalți, la ceas aniversar, îndrăznește să mai spere în viitor. Pentru sacrificiul celor care nu mai sunt printre noi, dar mai ales pentru identitatea și onoarea ce trebuie să ne caracterizeze, în timpurile de față și în cele care vor urma, nădăjduiesc că lecțiile pentru care am pătimit nu au fost în zadar, iar jertfele înaintașilor au avut un rost.

Judecător Gabriela Baltag

MINISTRUL JUSTITIEI,TUDOREL TOADER: DANEMARCA PREFERA CRITICI LA ADRESA ROMANIEI!

25 ian.

Ministrul Justiţiţiei, Tudorel Toader, susţine că în cadrul Consiliului JAI îl va întreba pe omologul său din Danemarca de ce autorităţile din această ţară preferă să critice România şi nu adresează o cerere privind garanţia în ceea ce priveşte condiţiile de detenţie din ţara noastră.

„Citesc faptul că Lars Lokke Rasmussen, premierul Danemarcei, a cerut astăzi, în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, accelerarea procedurilor pentru extrădarea infractorilor străini și un sistem mai dur pentru sancționarea țărilor care nu respectă standardele în domeniul drepturilor omului. Reamintesc că instanța supremă din Danemarca a decis în 2017 că patru cetățeni români, acuzați de trafic de persoane, nu pot fi extrădați deoarece condițiile din penitenciarele din România le-ar încălca drepturile. În 2017 am avut trei întrevederi cu ministrul justiției din Danemarca, două întrevederi cu ambasadorul Danemarcei la București, iar două delegații parlamentare din Danemarca au vizitat România, pe aceeași temă ! De fiecare dată am convenit asupra faptului că le vom oferi garanții scrise pentru detenția în condiții corespunzătoare, urmând să ne adreseze o solicitare scrisă în acest sens ! Mă întreb oare de ce autoritățile din Danemarca preferă atitudinile critice la adresa României, în loc sa ne adreseze solicitarea în scris, astfel cum am tot convenit ? Mâine la Sofia, în cadrul Consiliului JAI, îi voi adresa aceeași întrebare, ministrului justiției din Danemarca”, a scris Tudorel Toader pe Facebook, miercuri seara.

Reacţia vine  după ce premierul Danemarcei, Lars Lokke Rasmussen, a cerut, la Consiliul Europei, accelerarea procedurilor pentru extrădarea infractorilor străini şi un sistem pentru sancţionarea ţărilor care nu respectă standardele din penitenciare, în contextul blocării extrădării unor cetăţeni români.

Curtea Supremă de Justiţie din Danemarca a decis în 2017 că patru cetăţeni români acuzaţi de autorităţile române de trafic de persoane nu pot fi extrădaţi deoarece condiţiile din penitenciarele din România le-ar încălca drepturile.

În acest context, Lars Lokke Rasmussen, premierul Danemarcei, a cerut miercuri, în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, accelerarea procedurilor pentru extrădarea infractorilor străini şi un sistem mai dur pentru sancţionarea ţărilor care nu respectă standardele în domeniul drepturilor omului.

„Pur şi simplu nu este corect ca state precum Danemarca să ajungă să găzduiască infractori străini din cauza condiţiilor proaste din penitenciarele ţărilor de origine”, a afirmat Lars Lokke Rasmussen la Strasbourg, potrivit site-ului agenţiei Reuters.

„Avem nevoie de un sistem care să fie mai dur cu ţările care nu îşi îndeplinesc obligaţiile în domeniul drepturilor omului. În acelaşi timp, avem nevoie de un sistem care să nu exercite interferenţe prea mari asupra ţărilor care tratează cu seriozitate drepturile omului”, a spus Rasmussen.

ICCJ JUDECA CEREREA DNA DE REDESCHIDERE A UNUI DOSAR NUP DE ACUM 8 ANI AL VICEPPEMIERULUI DAN STANESCU!

25 ian.

Instanţa supremă judecă, joi, cererea DNA de redeschidere a unui dosar pe numele vicepremierului Paul Stănescu, care vizează fapte din 2010, cauza fiind anchetată anterior de DNA Craiova și închisă în 2013. Primul termen va avea loc pe data de 25 ianuarie

Potrivit site-ului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în data de 25 ianuarie urmează să aibă loc primul termen, după ce procurorii au cerut redeschiderea unui dosar ce îl vizează pe Paul Stănescu. Cauza a fost înregistrată la instanța supremă în 17 ianuarie 2018.

În dosar mai sunt vizate și alte trei persoane: Marian Belu Briceag, Florin Cotoșman (fost șef în cadrul Gărzii de Mediu ) și Remulus Manolache.

Ar fi vorba despre un dosar deschis pentru presupuse fapte din 2010, de pe vremea când Paul Stănescu era președinte al Consiliului Județean Olt. La acea vreme, procurorii DNA Craiova au investigat modul de finanțare al echipei de fotbal FC Aluminiu ALRO Slatina, fiind suspectată modalitatea prin care instituția publică a susținut financiar echipa de fotbal.

Cercetările au fost demarate în urma unui raport al Curții de Conturi pe anul 2010, fiind vorba despre o finanțare nerambursabilă de peste două milioane de lei.

În 2013, dosarul a fost închis de DNA Craiova.

Paul Stănescu a condus Consiliul Județean Olt între anii 2008 și 2016.

MAFIA DE LA COMISIA EUROPEANA ,AVERTIZARI IN CAZUL LEGILOR JUSTITIEI,INTRUCAT JEAN CLAUDE SI MAFIOTII AU LUAT UNA IN BARBA DE LA POLONIA!

25 ian.

Jean-Claude Juncker

Comisia Europeană se declară miercuri „îngrijorată” în legătură cu evoluţiile recente din România privind independența sistemului judiciar, cerând Parlamentului de la Bucureşti „să regândească acțiunile propuse, să lanseze dezbaterea conform recomandărilor Comisiei și să construiască un consens la scară largă cu privire la calea de urmat”, referire la legile justiției.

Forul european avertizează că va analiza în detaliu modificările finale aduse legii justiției, codurilor penale și legilor privind conflictul de interese și corupția pentru a stabili impactul acestora.

Apelul și avertismentul către Parlamentul României este făcut de preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, şi prim-vicepreşedintele Frans Timmermans, care au semnat o declarație comună în acest sens, publicată pe site-ul Comisiei.

Iată declarația celor doi oficiali europeni:

„Urmărim cu îngrijorare evoluțiile recente din România. Independența sistemului judiciar românesc și capacitatea sa de a combate în mod eficace corupția constituie pietre de temelie fundamentale ale unei Românii puternice în cadrul Uniunii Europene.

O condiție esențială pentru a putea renunța treptat la mecanismul de cooperare și de verificare (MCV) este ca progresele realizate până acum în cadrul acestuia să fie ireversibile.

În cel mai recent raport privind mecanismul, din noiembrie 2017, Comisia a subliniat faptul că Guvernul și Parlamentul ar trebui să asigure transparența totală a procesului legislativ privind legile justiției și să țină seama în mod corespunzător de consultările desfășurate în cadrul acestuia. De asemenea, Comisia a precizat că un proces în care independența sistemului judiciar și punctul de vedere al acestuia sunt apreciate și luate în considerare în mod corespunzător și în care se ține seama de avizul Comisiei de la Veneția reprezintă o condiție prealabilă pentru sustenabilitatea reformelor și este un element important în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor de referință stabilite prin mecanismul de cooperare și de verificare. Poziția Comisiei a fost susținută de statele membre în cadrul Concluziilor Consiliului adoptate în decembrie 2017.

Potrivit ultimului raport privind MCV, legile justiției reprezintă un test important cu privire la măsura în care interesele legitime ale părților interesate din sistemul judiciar și ale altor părți interesate au ocazia să fie exprimate și sunt luate suficient în considerare în cadrul deciziilor finale. Evenimentele de până acum nu au contribuit cu nimic la rezolvarea acestor preocupări.

Comisia face apel la Parlamentul României să regândească acțiunile propuse, să lanseze dezbaterea conform recomandărilor Comisiei și să construiască un consens la scară largă cu privire la calea de urmat. Comisia își reafirmă disponibilitatea de a coopera și de a sprijini autoritățile române în acest proces.

Comisia avertizează din nou cu privire la pericolul regresării și va analiza în detaliu modificările finale aduse legii justiției, codurilor penale și legilor privind conflictul de interese și corupția pentru a stabili impactul acestora asupra eforturilor de garantare a independenței sistemului judiciar și de combatere a corupției”.

SIMONA HALEP IN FINALA LA AUSTRALIAN OPEN!

25 ian.

Simona Halep, liderul mondial, s-a calificat, joi, în finala turneului de la Australian Open, după ce a învins-o, scor 6-3, 4-6, 9-7, pe germanca Angelique Kerber, locul 16 mondial şi cap de serie numărul 21. În ultimul act al competiției, o va întâlni pe Caroline Wozniacki, numărul doi mondial.

Halep, în vârstă de 26 de ani, a obţinut calificarea în cea de-a treia finală de Grand Slam a carierei şi prima la Australian Open, la capătul unui meci care a durat două ore şi 20 de minute. Constănţeanca s-a impus la cea de-a patra minge de meci pe care şi-a creat-o. Ea a salvat, de altfel, două mingi de meci ale adversarei la scorul de 5-6, în actul secund.

Înainte de startul meciului din semifinalele Australian Open, cele două sportive își împărțiseră în mod egal victoriile din precedentele opt întâlniri: 4-4, însă Halep stătea mai bine pe hard, acolo unde conducea cu 4-2.

Simona Halep a avut un început perfect de meci cu Angelique Kerber. Sportiva din România a câștigat cinci game-uri consecutive, fiind extrem de agresivă la serviciu și atacând des la fileu. Kerber a dat senzația că poate reveni în meci și a reușit să câștige trei game-uri consecutive. Numărul unu mondial și-a făcut însă serviciul și s-a impus cu 6-3, după 25 de minute.

Setul secund a început cu Halep la serviciu. Românca și-a făcut serviciul, însă Kerber nu a mai cedat atât de ușor ca în primul set și a egalat situația. Jocul a fost unul echilibrat. Halep a avut șansa de a se distanța la 5-3, însă a ratat două mingi de break. La 4-4, Kerber a făcut break și ulterior și-a fructificat serviciul, impunându-se în setul secund cu 6-4, după 41 de minute.

În decisiv, Halep s-a distanțat pentru prima data la 5-3, a servit pentru meci, dar nu a reușit să-și fructifice serviciul. De atunci, a pierdut trei game-uri la rând, ratând şi două mingi de meci. În cele din urmă, românca s-a impus cu 9-7 şi şi-a adjudecat victoria.

În ultimul act al Australian Open, Simona Halep o va întâlni pe Caroline Wozniacki, locul 2 mondial, care a trecut în semifinale de belgianca Elise Mertens, în două seturi 6-3, 7-6.

Pentru calificarea în finala competiției de la Melbourne Simona Halep va încasa un cec în valoare de 2.000.000 de dolari australieni (aproximativ 1 300 000 de euro). 

DESPRE COMUNISM ,NAZISM SI INVOLUTIA CATRE NEO- FEUDALISM!

25 ian.

După Yuval Noah Harari (Sapiens. Scurtă istorie a omenirii), în cei 250 de ani care au trecut de la Revoluția franceză, trei feluri de concepții umaniste au dominat filosofia, economia, ideologia și sistemele de organizare politică: umanismul liberal, individualist, „umanismul“ nazist și „umanismul“ comunist.

Umanismul liberal are în centru ideile fundamentale de libertate individuală și de sacralitate a esenței lăuntrice, profunde, inerente fiecărui individ. Identitatea omului este dată de sufletul său nepieritor, ceea ce ne face pe toți liberi și responsabili în față lui Dumnezeu, dincolo de orice servituți ale lumii materiale, contemporane existenței noastre fizice, postura care ne permite să optăm între bine și rău sau nuanțele acestora1. De aici s-au extras conceptele de liber-arbitru, de drepturi ale omului, de autodeterminare și de propășire individuală, care sunt fundamente ale democrației și economiei de piață.

Așa-zisul umanism comunist punea în centru umanitatea văzută că un conglomerat cu drepturi și interese proprii, neutră sau insensibilă la libertățile individuale. Scopul unei societăți fondate pe „umanismul“ comunist este propășirea speciei umane, interesele individuale fiind cu totul subsidiare și descurajate. Dacă se insistă pentru egalitatea între membrii societății, era pentru că inegalitatea era considerată un fel de blasfemie la adresa umanității sacrosancte. Față de umanitate, văzută ca o entitate colectivă cu voință și interese proprii, eram toți egali. De remarcat ipocrizia comunistă relativă la egalitate. În acea societate, eram toți egali în sărăcie și în privațiuni de tot felul, în favoarea unei elite restrânse, ne-meritorii, de nomenclaturiști. În societatea comunistă, bazată pe mitul egalității, nu demult înlocuită în România cu o societate bazată pe mitul libertății, membrii societății erau considerați egali, dar un număr foarte restrâns de persoane, membri ai nomenclaturii (elita societății comuniste) erau privilegiații deținători ai unui statut social care îi punea, totuși, deasupra tuturor, poziție din care nu își refuzau nimic din ceea ce le oferea acest statut. Este evident că nu ne mai putem dori o astfel de egalitate în sărăcie, fiind preferabilă libertatea, cu tot riscul unor inegalități economice (care pot readuce libertatea la propriul statut originar de mit).

Bizarul „umanism“ nazist era un fel de evoluționism darwinist aplicat unei societăți compuse din mai multe rase, dintre care unele (marea majoritate) erau considerate inferioare, iar arienii erau indicați drept singura rasă superioară care ar avea misiunea, prin autoperfecționare și exterminarea raselor inferioare, să pregătească terenul pentru supraom. Naziștii considerau că homo sapiens nu este ultima specie de inteligență pe pământ și că, oricum, nu și-a desăvârșit evoluția, fiind în mișcare, unii oameni putând evolua în supraoameni, alții putând degenera în sub-oameni. Aceștia din urmă ar fi trebui să muncească (sub sloganul ironic arbeit macht frei) pentru stăpânul din rasa ariană, care va pregăti apariția supraomului. Arienii ar fi urmat să elibereze pământul de toți sub-oamenii, așa cum homo sapiens a exterminat neanderthalienii. În anii ’30 ai secolului trecut, neanderthalienii erau considerați o specie inferioară de hominizi, deși, în prezent, nu există dovezi ale superiorității fizice sau mentale ale speciei homo sapiens, ci doar ale capacității sale de cooperare, care i-a făcut pe toți homo sapiens, laolaltă, mai puternici și mai rezilienți în colectiv. Naziștii (și multe alte societăți ulterioare autointitulate liberale și democratice) susțineau în mod infantil că oamenii de rase diferite sunt specii diferite.

În mod angoasant, suntem, în contemporaneitate, în plin transhumanism, o perioadă de trecere către ceea ce futurologii o denumesc post-humanism, o epocă în care omul va trebui să învețe să coabiteze cu ultraomul și cu inteligența artificială sau să dispară. Individualismul egoist, exagerând avantajele independenței scoase din contextul cooperării și al ajutorului dezinteresat, care dau adevărata forță și marea reziliență, în timp, a societății umane, nu va fi de niciun ajutor, în condițiile în care co-locatarii noștri viitori pe planeta Pământ (care nu va mai fi doar a noastră) vor fi fost la eoni distanță de noi din punctul de vedere ale evoluției, atât ca forță fizică, motricitate și capacitate intelectuală, cât și ca durată, practic, nelimitată de viață.

Ideea profitului ușor, supradimensionat, urmărit cu orice preț, concentrarea economică excesivă, inegalitatea economică, frizând absurdul și, parcă, anunțând auto-distrugerea sistemului, lăcomia malignă și goana după randamente, furând startul (front running), sunt generatoare ale unui capitalism rentier, monopolist, în stare doar să exploateze aceste rente și monopoluri, nu și să favorizeze bunăstarea publică, progresul, inovația ori sustenabilitatea pe termen lung a economiei și a mediului. Cu toate acestea, generatorul acestor anomalii și dezechilibre, modelul economic „rațional“, bazat pe exacerbarea egoismului (care nu mai poate fi un alt fel de altruism) și a lăcomiei (care nu mai poate fi bună) și care pervertește marile valori ale umanismului liberal și iluminist, model teoretizat de Milton Friedman și Ayn Rand, este dominant în prezent, fiind extins la scală globală și susținut cu cinism și insistență de marii suporți mass-media.

Orientarea teoriilor economice și a jurnalismului main-stream (deținut sau masiv finanțat cu bani pentru publicitate de corporațiile care concentrează toate resursele) către bani, ca scop în sine, către easy money, grevează deja idealurile și planurile copiilor, adulții de mâine. Mulți dintre adolescenții de azi își propun să facă bani mulți, rapid și ușor, pentru că ceea ce li se insuflă de peste tot este „adevărul“ că lăcomia și interesul egoist sunt singurele valori care merită efortul și investiția de timp a omului post-modern și că banii sunt un scop în sine, cu care se poate cumpără nu numai bunăstarea, ci și fericirea. Așa cum corect arată Y. N. Harari, nu (mai) avem încredere în vecin sau în străin, ci în banii pe care acesta îi are. Dacă vecinul și străinul rămân fără bani, rămânem și noi fără încredere în ei. Altruismul este pentru oamenii mici, de care merită să profiți cu sânge rece2. Acceptând acest trend, chiar și implicit, ne înscriem pe calea fără întoarcere către neo-feudalism global. Pe măsură ce banii urmăriți ca scop în sine dărâma barierele comunității, ale religiei și ale statului, lumea ajunge în pericol să devină o mare piață lipsită de inima. Căci încrederea universală construită de bani nu mai este investită în oameni, comunități sau valori sacre, ci în banii înșiși și în sistemele impersonale care îi susțin. Evident, la această „evoluție“ contribuie cu entuziasm și insistență nebunească băncile centrale, agențiile de rating, instituțiile financiare internaționale, corporațiile globale și mașina globală de război, finanțată și utilizată pentru a „garanta“ pacea. Este o stare de lucruri care ne oferă o altă cheie de citire a îndemnului biblic „dați cezarului ce-i al cezarului“. Dacă cezarul are încredere în bani, oricare ar fi aceștia, pentru a ne cere să ne plătim dările cu acei bani de încredere, înseamnă că și noi, și vecinii, și străinii putem avea încredere în acei bani, pentru a face cu ei nu numai schimb de bunuri și servicii, ci și comerț cu (părți din) corpurile noastre și chiar cu fracțiuni din sufletele noastre. Și putem uita că încrederea este o realitate imaginată de oameni. Pentru negustori, așa cum susține Y. N. Harari, întreaga lume este o singură piață și toți oamenii sunt potențiali clienți. Așa cum notează Harari, când indigenii (azteci) l-au întrebat pe Hernan Cortes de ce erau spaniolii atât de împătimiți de aur, conchistadorul le-a răspuns: „pentru că eu și însoțitorii mei suferim de o boală a inimii care nu poate fi vindecată decât cu aur“.


1 Y. N. Harari susține că discuția despre suflet este inutilă, de vreme ce, în ciuda tuturor eforturilor de până acum, științele umane nu au descoperit sufletul. De aceea, principala premisă a umanismului liberal este, după Harari, falsă. El mai susține și că liberul-arbitru, care se bazează pe credință creștină tradițională într-un suflet liber și etern care rezidă în fiecare individ, nu există, pentru că nu există suflet. Adevărul este că sistemele politice și juridice liberale, care se bazează pe credința că fiecare individ are o natură lăuntrică sacră, indivizibilă și imuabilă, care conferă sens lumii și este sursă oricărei autorități etice și politice, trebuie reformată, căci comportamentul consumerist al omului contemporan nu (mai) este determinat de liberul-arbitru, ci de mecanisme automate (și ologi-rațiuni), ca și în cazul rudelor noastre îndepărtate, animalele. Dar Harari greșește când analizează sufletul ca o realitate palpabilă. Căci sufletul nu este materie sau energie, este memorie care nu poate fi înmagazinată și replicată, este moștenire epigenetică și culturală (trecut), este un complex de relațiile contemporane cu alți oameni (prezent) și este un edificiu care reconstruiește permanent din dorințe, idealuri și planuri (viitor); omul este un puzzle tridimensional și atemporal, și nu un simplu corp fizic dotat cu forță vitală (animus); persistența în timp sub formă memoriei, multiplele legături cu care participă la enormă rețea spațio-temporală a relațiilor de interdependență umană, planurile și idealurile sunt elementele sincretice care dau sens vieții. Pentru ființele post-umane, o viață mai lungă nu va însemna o viață cu mai mult sens, întrucât îi va desprinde de trecut și de viitor, ancorându-i într-un prezent continuu, care îi va separă de suflet, așa cum îl înțelegem noi în prezent. Ideea de suflet va fi, probabil, ceea ce ne va putea distinge de inteligențele artificiale și de omul augmentat (ultraomul).

2 Un președinte de bancă activând în România a fost declarat, în 2017, „cel mai admirat manager expat“, pentru că, printre altele, a făcut profit fiind nemilos cu debitorii (pe care i-a executat silit chiar dacă datoriile proveneau din contractele abuzive sau din practicile înșelătoare ale băncii) și chiar cu propriii salariați (pe care i-a concediat, chiar dacă au fost fidelizați ani în șir prin team-building-uri, training-uri, coaching-uri și alte forme de spălare corporatistă pe creier). A se vedea Business Magazine, supliment al Ziarului financiar, ediția din 23 octombrie 2017.

CORUPTIA DIN INSTITUTIILE FANION ANTICORUPTIE!

25 ian.

Poate că mă înșel în ce-l privește pe acest domn procuror. Întîmplarea a făcut să fi trecut de mai multe ori prin fața casei sale. Am văzut-o și cînd se ridica, și la roșu, și finisată, și baricadată. El a rămas tot procuror, nu foarte important. Aș zice chiar mărunt. Dar casa lui din respectivul oraș de provincie bate de departe toate casele oamenilor de afaceri, pe a primarului sau pe ale altor funcționari. Din ce ar putea un procuror să ridice o asemenea casă? Din bani de la mătușa? Dintr-o moștenire a nevestei sau din cumpărarea unor bilete cîștigătoare la loz în plic? Chiar și cu un salariu de 10-15.000 lei net (cît, oricum, nu are), repectivul procuror tot ar avea nevoie de vreo 30 de ani ca să construiască o casă de asemenea dimensiuni și cu un asemenea finisaj. Dacă din cîteva priviri mie mi s-a părut suspect, cum de nu o fi declanșat aceleași întrebări și îndoieli și la ofițerii de poliție, și la colegii săi procurori sau la ofițerii SRI? Să nu se fi ofticat nici un turnător calificat (informator) și nici un consilier local care să semnaleze bogăția inexplicabilă a procurorului? Ceva nu-i în ordine de mai multă vreme. După cum nu-i în ordine nici cu uriașele proprietăți ale lui Pahonțu sau Marcel Opriș, ale lui Virgil Măgureanu sau Virgil Ardelean (Vulpea).

După 1990 politicienii s-au îmbogățit spectaculos. Unii pe bune, alții dubios și inexplicabil. La fel, și șefii de servicii, generalii și procurorii. Circulă povești despre persoane civile care au recuperat sume enorme de la ANRP și apoi le-au cărat cu sacoșa la generali din fruntea unor servicii secrete. Daniel Moldoveanu, consilier la Cotroceni, s-a ocupat și el cu recuperarea de bani de la ANRP în baza unor procese litigioase. Un enorm teritoriu de bani negri și de afaceri dubioase se întinde în zona necontrolată de nimeni a procurorilor, a unor judecători din vechea generație, a șefilor de servicii secrete și a procurorilor, unii din DNA, alții din DIICOT. În România a înflorit anticorupția pe seama politicienilor, desfășurată de procurori, ofițeri SRI, cîțiva judecători sau persoane din alte sectoare de forță. Și pe care nu le controlează nimeni. În vreme ce combat corupția, capii și creierele din mecanismul anticorupției adună și ele bani și proprietăți, ascunzîndu-se în spatele zidului generat de absența oricărui control serios în instituțiile în numele cărora operează.

Scandalul Negulescu-Zdreanță a dat în vileag ce abuzuri de tot soiul și cu probatorii erotico-juridice poate comite un procuror. Cazul Man de la Oradea adună și el o sumă de abuzuri ignorate de DNA și de CSM. A mai apărut și scandalul procurorului Bucurică. Fostul polițist de la Ilfov, proprietar de zeci de hectare de terenuri și cu vilă la Snagov, exercită acum atribuții de procuror la Oravița, la marginea țării, unde nimeni nu cercetează. Aventurile lui Bucurică de la Oraviţa ne arată ce excese poate comite un procuror și cum nici un organism nu îl poate cerceta sau sancționa.

Să nu uităm că acuze de implicare în afaceri a unor rude mai apropiate sau mai îndepărtate au planat și planează asupra fanionului anticorupției românești. Ce soi de anticorupție este aceea în care un politician din tabăra adversă este distrus pe baza unei mărturii făcute de un condamnat sau cercetat penal și afacerile fratelui Laurei Codruța Kovesi ori cele cu cantitățile de balast livrat de Bebe Kovesi la autostrada Sebeș – Sibiu nu sunt cercetate de nimeni?

Campania anticorupție începe să devină o minunată cortină de protecție pentru cei care o diriguiesc sau desfășoară anticorupția. În afacerile dubioase sau în faptele de corupție, inclusiv de mită, ale procurorilor, judecătorilor și ofițerilor de informații nu intră nimeni.

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de joi versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.

DUSMANII ROMANIEI!

25 ian.

    Gabriel Andreescu, membru co-fondator al GDS, prima oficină sionistă din România democrată, înființată imediat după chestia aceea din […]

 

https://i2.wp.com/www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2018/01/Primul-numar-al-revistei-22-cu-fondatorul-GDS-Silviu-Brucan-20-ian-1990.jpg

Gabriel Andreescu, membru co-fondator al GDS, prima oficină sionistă din România democrată, înființată imediat după chestia aceea din decembrie 1989 cu banii lui George Soros și cu sprijinul lui Silviu Brucan, care le-a asigurat acel spațiu minunat pe Calea Victoriei, unde vara au în curte și o cîrciumă (cîrciumă unde, de la o masă, Nicușor Dan privea cu nesaț la TV rezultatele preliminare ale alegerilor locale din 2016), scriitor entuziast la revista „22” a aceleași oficine, care declara că a fost primul român care a scris despre holocaustul savîrșit de români împotriva evreilor din Transnistria, a luar o pleasnă peste ochi chiar de la prietenii sai!

http://www.flux24.ro/mana-lunga-a-institutului-elie-wiesel-mircea-vulcanescu-si-o-rapida-reglare-de-conturi-in-snspa/

Gabriel Andreescu a publicat un articol despre condamnarea nedreaptă a lui Mircea Vulcănescu, un mare intelectual român, mort la 48 de ani în temniță, În perioada 1928-1933, Mircea Vulcănescu a publicat diferite articole în ziarul legionar „Cuvîntul”, dar nu am cunostință să fi fost legionar, cu atît mai mult cu cît după rebeliunea legionară, Ion Antonescu l-a cooptat în noul Cabinet ca subsecretar la finanțe în locul lui Constantin Papanace. Vulcănescu a fost condamnat, în calitate de subsecretar de stat la finanțe, pentru crime de război! În această logică strîmbă, îmi este teamă că mult prea mulți foști membri ai guvernului israelian ar trebui condamnați pentru crime de război întrucît cabinetul în care s-au aflat a hotărît ocuparea (prin crime de război) a peninsulei Sinai, a Înălțimilor Golan, a teritoriilor palestiniene.

Gabriel Andreescu a simțit pe propria lui piele ce înseamnă conceptul de „tovarăș de drum”, concept care presupunea ca atunci cînd cineva nu îți mai folosește, scapă de el. GA a avut noroc, pe vremea părinților acuzatorilor săi, „tovarășii de drum”, erau eliminați cu un glonț tras în ceafă. El a fost doar pensionat. La presiunea ICHR, acest gunoi, Cristian Pîrvulescu, decanul facultății de studii politice din cadrul SNSPA (de ce oare în țara asta doar gunoaiele sînt promovate? – ghici, ciupercă, ce-i?) i-a respins cererea de prelungire a activității dupa vîrsta de 65 de ani, deși lui Teodor Meleșcanu, i-a aprobat-o la vîrsta de 76 de ani. Nu știu cum interpretează azi Gabriel Andreescu vechea vorbă românească „bine faci, bine găsești”. După strădaniile lui de decenii în favoarea sionismului, Gabriel Andreescu s-a trezit acuzat de anti-semitism și de revizionism!.

Printre dușmanii României sînt și români get-beget (unii năuci, alții năimiți), dar nu la ei mă voi referi. Mă refer la dușmanii importanți ai României, întîmplător sau nu, evrei. Și aici nu intră Ițic-miner (persoană fictivă, fiindcă nu veți găsi nici unul), Șmuel-hamal (idem), Rașela-tractoristă (idem), Rebeca-ambulanțieră la morgă (idem). Nu, dușmanii României sînt (unii s-au și dus între timp întrucît, după ce și-au îndeplinit misiunea, stăpînul lor i-a chemat în împărăția lui tenebroasă) evrei importanți din România, dar și din întreaga lume. Dușmani ai României nu sînt nici evreii pămînteni, integrați de generații în comunitatea din România, în care nu se simt nici excluși, nici prigoniți.

Dar, să încep cu o precizare. În toate țările lumii există (din diferite motive, unele patologice) mincinoși, în primul rînd politicienii, patronii mass-media și formatorii de opinie. Dar minciuna este specifică evreilor, este prima lor invenție pe plan mondial. Nu poate nimeni să mă acuze de antisemitism, întrucît eu lucrez întotdeauna cu materialul clientului.

Eu nu cred în Pentateuh, dar evreii și-l asumă. Conform iudaismului, primii oameni creați de Iahve (Adam și Eva), au fost evrei, asta înseamnă că primii neascultători (adică păcătoși) din lume au fost evreii, întrucît s-au înfruptat din fructul oprit. Dar mai mult decît atît, primul criminal din lume a fost un evreu, Cain, care din invidie l-a ucis pe fratele lui, Abel, tot după cum primul mincinos din lume a fort tot un evreu, același Cain, care întrebat de Iahve unde este Abel (pe care el tocmai îl ucisese), a răspuns că nu știe. Dar din prima carte a Bibliei, Geneza (sau Facerea – eu nu înțeleg cum bisericile creștine acceptă această minciună evidentă), scrisă (dar nu de Moise) pe cînd nu exista logica aristoteliană, rezultă faptul că primii oameni (adică evreii Adam și Eva) au dat naștere la trei copii dintre care, exceptîndu-l pe răposatul Abel, ceilalți doi s-au căsătorit și au avut la rîndul lor copii.Dar cu cine s-au căsătorit, dacă pe lume nu existau alți oameni? Tot logica aristiteliană ne oferă explicația, și anume faptul că s-au căsătorit cu femei care nu erau oameni, ci goimi (adică, animale care va să zică). De aici, prima mare problemă pentru iudaism – dacă iudeii stabilesc originea lor după originea mamei, asta înseamnă că după moartea evreicei Eva, fiii născuți de nevestele (evident, fără acte) ale fiilor lor, nu mai erau evrei!  Cînd s-au lovit de interpretarea logică a prporiilor lor texte, evreii s-au hotărît să schimbe definiția, și anume ca să fii evreu, nu trebuie să ai neapărat mama evreică, ci este suficient să ai unul dintre bunici evreu. Dar și aici există o hibă – ei nu se gîndesc la faptul că evreii mai practică (foarte des chiar) adulterul, și atunci acel sfert se pierde în mormintele anceștrilor lor?

Trebuie să mai menționez (tot după Vechiul Testament!), că evreii aveau obiceiul să își ucidă proorocii care spuneau adevărul, adică îi criticau pentru încălcarea poruncilor.

Trec de la Vechiul Testament la Noul Testament, scris tot de evrei. Aici, Mîntuitorul îi acuză pe farisei ( Ioan 8.44) că tatăl lor este diavolul și ei vor să împlinească poftele lui. Iar diavolul, este și tatăl minciunii. Eu am scris în mai multe rînduri că sioniștii de azi sînt urmașii fariseilor.

Trec peste faptele nedovedite, dar care vor rămîne de-a pururea nedovedite. Eu am convingerea (pe care am mai exprimat-o și în alte rînduri) că împăratul Nero nu era atît de nebun încît să incendieza Roma pentru a găsi pretext să îi ucidă pe creștini. Era atotputernic, se considera zeu, dacă vroia să îi ucidă pe creștini, o făcea fără justificăti, dar nu avea nici un motiv. Nici creștinii nu aveau nici un motiv să incendieze Roma, le interzicea credința lor. Convingerea mea eate că evreii bogați din Roma (atenție! sîntem pe timpul lui Nero, înainte de Vespasian care și-a trimis fiul, pe Ttitus, să cucerească Ierusalimul și să distrugă templul) au plătit incendierea Romari, urmată de uciderea creștinilor și a Sf.Petru și Pavel. Să nu uităm cuvintele din Noul Testament ((Faptele Apostolilor 13-23) în care se arată că după ce au încercat sa-l lapideze pe Sf. Pavel și nu au reușit, evreii s-au jurat să nu mănînce și să nu bea pînă nu îl vor ucide.

Pe măsură ce au obținut puterea în majoritatea țărilor creștine, evreii au reușit după război să își impună minciunile lor drept adevăruri. Este recunoscut faptul că în perioada celui de-al doilea război mondial mulți evrei nevinovați au avut pe nedrept de suferit (dar nu toți! În Transnistria de pilda au fost transmutați evreii dovediți sau bănuiți colaboratori ai bolșevicilor).

Dar minciunile evreilor au ajuns peste orice limită. Se știe că numărul pretinselor victime din lagărele naziste au scăzut cu milioanele, se știe (dovedit științific chiar de evrei) că nu a existat săpun făcut din evrei, se știe că jurnalul Annei Frank (scris cu pastă de pix pe cînd aceasta nu încă nu exista) este o minciună (și totuși, pentru această negare, cineva a fost condamnat în UE, care susține libertatea de gîndire, a exprimării, a cuvîntului!)

Am citit revoltat la maximum declarațiile unor evrei, care pretindeau că în timpul războiului, soldații români smulgeau de la sînul mamelor lor evreice pruncii, cu care jucau fotbal, pe post de minge! Am citit declarații conform cărora soldații români aruncau prunci evrei în șanțuri sau gropi cu jeratic. Oricine este creștin, își dă seama că nici un soldat român nu putea să facă așa ceva. Dar în același timp, oricine își dă seama că aceste elucubrații nu puteau fi născocite decît de mintea unui evreu, obișnuit cu arderea pruncilor încă de pe vremea invaziei în Canaan. Dacă ar fi să fiu sarcastic, aș putea spune că cine știe, dar poate că fotbalul a fost înventat pentru prima dată acum 3.500 de ani de evrei, nu cu mingea, ci cu copii canaaniți.

                                         După ce în prima parte am schițat cadrul general, haideți acum să și nominalizez, în ordinea alfabetică […]

                                    

 

După ce în prima parte am schițat cadrul general, haideți acum să și nominalizez, în ordinea alfabetică a prenumelui, o serie de astfel de dușmani odioși ai României. La unii, nu mă voi putea să mă abțin de la comentarii, în cazul altora însă nu o să îmi pierd timpul (cine este curios să afle mai mult, să caute pe internet).

   Alexandru Florian (ns. 1954) – ca să îl parafrazez pe un evreu foarte cunoscut, Froim Bernard (este adevărat, mai cunoscut de telespectatorii români bătrîni sub numele de Teodor Brateș, cel care chema tinerii români să fie uciși la televiziune) care l-a prezentat pe 22 dec. 1989 la noua TVR Liberă pe Ion Iliescu ca fiind „fiu de revoluționar, el însuși revoluționar”, spun și eu despre Alexandru Florian „fiu de criminal, el însuși criminal”. Unii or să sară în sus să mă întrebe pe cine a ucis Radu Florian – nu știu, dar dacă Goebbels, șeful propagandei naziste este considerat criminal fără să fi ucis pe nimeni, asta înseamnă că și Radu Florian, predicatorul ideologiei criminale bolșevice, este tot un criminal. Alții or să mă întrebe pe cine a ucis Alexandru Florian – la modul fizic, nu știu pe nimeni. Dar de fapt i-a ucis pentru a doua oară pe marii eroi ai neamului, a ucis adevărul, a ucis istoria noastră adevărată. Acest criminal, acest ucigaș al adevărului, acest dușman și trădător al țării în care trăiește, este plătit foarte bine de statul român prin mai multe instituții. Alexandru Florian este directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, este tatăl legii nr. 217/2015, este vînătorul de patrioți români, fie vii, fie morți. Popor român, prin pasivitatea cu care te lași călcaț în picioare, cînd dormi în cizme în loc să ieși în stradă ca să îți aperi istoria, mă faci să spun cu regret că încep să îmi pierd mîndria de a fi român!

Andrei Cornea (ns. 1952) – membru în conducerea GDS, colaborator permanent (editorialist) la revista „22”. Cine vrea să știe mai multe, să caute pe net (inclusiv vorbele d-lui Ion Coja despre tandemul Cornea, tatăl-fiul).

 

Andrei Oișteanu (ns. 1948) – este nepotul de frate al lui Leonte Răutu (Lev Oigenstein), cel care a fost șeful direcției de propagandă și cultură din cadrul CC al PMR (1956-1965), secretar al CC al PCR (1965-1969), vicepreședinte al consiliului de miniștri (1969-1972) și rector al academiei Ștefan Gheorghiu ( 1972-1982). Andrei Oișteanu „Este membru al Comisiei de Folclor și Etnologie a Academiei Române și al International Union of Ethnological and Anthropological Sciences (Londra). Este membru al Grupului pentru Dialog Social.[4] Este de asemenea membru în Comitetul educațional al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” și membru al European Association for Jewish Studies (Oxford, UK). Este membru în board-ul editorial al publicațiilor Journal for the Study of Antisemitism,Journal of Contemporary European Antisemitism, Studia Hebraica și al editurii Hasefer. Este colaborator permanent al Revistei 22.” Vă ajunge? Sper că da. Dacă nu, cautați pe net și veți constata cum toată lumea îl decorează sau îl premiază: Traian Bășescu îi acordă „Ordinul Național Steaua României”, Ana Blandiana i-a acordat „Medalia jubiliară „20 de ani de la înființarea Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Sighet, 1993-2013” (probabil pentru meritele unchiului său care a curățat cultura română de elementele decadente, trimise în temnițe), premii acordate de Federația Comunităților Evreiești din România, dar și de unele fundații evreiești,  a primit premiul de excelență pentru realizarea (în colaborare cu Lya Benjamin) a expoziției foto-documentare România în vremea Holocaustului, acordată la Tîrgul de carte “Gaudeamus”, în noiembrie 2003, acordat de Societatea Română de Radiodifuziune,  a primit premii din partea  Uniunii Scriitorilor din Romînia, Academiei Române.  și  – … din partea Asociației 21 Decembrie 1989, acordat de Doru Mărieș! Am primit și eu acum vreo două decenii o diplomă de excelența din partea aceleiași asociații, dar pe vremea aceea criteriile de acordare erau altele – erau recompensați moral cei care s-au jertfit (unii chiar cu jertfa supremă- ca de pildă Liviu Babeș) pentru țară, nu trădătorii țarii!       

Aurel Vainer (ns. 1932), din cîte îmi amintesc, dl. Ion Coja spunea că pînă în 1989 se declara nu evreu, ci german. După 1989, și-a regăsit originile, devenind președintele Federației Comunităților Evreiești din România, calitate în care a infestat Parlamentul României. Este unul dintre cei mai acerbi acuzatori ai poporului român, aberațiile sale fiind adesea dezmințite chiar de forul suprem în materie, Institutul „Yad Vashem”.

Carol Iancu (ns. 1946), istoric evreu român, apoi israelian, apoi francez. Vă las să citiți singuri despre el.

Elie Wiesel (1928-2016) – laureat al Premiului Nobel pentru Pace,  pentru amintirile sale scrise despre un lagăr în care nu a fost niciodată, care a primit tot pentru asta Steaua României și care a fost ales membru al Academiei Române – din cîte am citit, celebrele sale cuvinte: „Ați ucis! Ați ucis! Ați ucis!”, au fost rostite în cursul ședinței Academiei Române  cînd a fost primit printre academicieni, iar noii lui colegi l-au aplaudat. Dacă este adevărat, atunci academicienii români sînt ultimul jeg, sub nivelul țăranilor leneși și bețivi care auzind asta la MAT, nu ar fi aplaudat. Oare nici un academcian nu a sărit în sus să întrebe: „Pe cine am omorăt noi, mă? Hai, spune, cu nume, prenume, domiciliu, ocupație!” Acest gunoi nemernic povestise la mijlocul anilor 80 la un post TV din Franța cum jandarmii români l-au ridicat, împreună cu familia sa și l-au dus la Auschwitz. Doar că atunci, în Ardealul de Nord-Vest (Sighet), stăpînii nu mai erau de 4 ani jandarmii români, ci cei horthiști. Uite că academicienii noștri aplaudaci, nu cunoșteau acest amănunt.

Hannah (Johanna) Arendt (1906-1975) – evreică germană, emigrată în SUA, care a scris că “România a fost cea mai antisemită ţară a Europei antebelice”. Nu pot să înțeleg de unde atîta ură împotriva poporului român din partea acestei evreice care nu a avut nimic de suferit din partea României.

Perioada interbelică se sfîrșește în anul 1939, cînd Germania a atacat Polonia (anexarea în 1936 a regiunii sudete, locuită majoritar de germani, aprobată prin Acordul de la Munchen de către Marea Britanie, Franța și Italia și bazată pe un referendum regional, sau Anschluss-ul Austriei în 1938, favorizat de sporirea influenței naziste în Austria, nu au fost acte nici de agresiune și nici de război).

Este adevărat că în România condusă de Carol al II-lea, în cele 44 de zile ale sale (29 dec. 1937-10 feb. 1938) guvernul Goga-Cuza a adoptat măsuri considerate antisemite. În aceeași zi a investirii sale, a suprimat presa din Sărindar – ziarele evreiești „Adevărul”, „Dimineața” și „Lupta”, care aveau orientări antinaționale, iar la 18 ian. 1938 a stipulat revizuirea încetățenirii populaței evreiești – pe scurt, evreii încetățeniți erau obligați să prezinte actele emise de oficiile de stare civilă, iar cei care refuzau să-și dovedească drepturile, pierdeau cetățenia română – cum cei care nu se prezentau înseamnă că aveau acte false, aceasta presupunea ca 35-45 % dintre evrei să să își piardă cetățenia („Consiliul General al Evreilor din România a luat legătura cu toate organele evreieşti internaţionale: A.J.U., Liga Drepturilor Omului, Comitetul pentru Apărarea Drepturilor Israeliţilor din Europa Centrală, unde au pledat pentru cauza lor. Preşedintele Ligii Mondiale Antirasiste i-a telegrafiat lui Goga, ameninţându-l cu boicotul României din toate punctele de vedere, dacă nu va înceta cu aceste măsuri radicale). Măsurile luate de guvernul Goga-Cuza au fost măsurile pe care le-ar fi luat orice stat împotriva posibilor dușmani din interior, atunci cînd se simte apropierea războiului. Dar în urma acestor măsuri, nu a suferit nici un evreu, în timp ce Hannah Arendt se face că nu știe că în Germania ei natală și  în Austria anexată, între 9-13 nov. 1938, a avut loc Kristallnacht (Noaptea de cristal), perioadă în care (după wikipedia) au fost uciși în bătaie 400 de evrei, au fost duși în lagărele de concentrare (dar nu știu care erau acestea pe atunci) 30.000 de evrei și au fost devastate 1.688 de sinagogi – desigur, aceste cifre trebuie privite cu parcimonie avînd în vedere minciunile wikipedia cu privire la holocaust, la pogromul de la Iași, la pogromul de la București, etc., dar care în general trece cu vederea masacrele și crimele săvîrșite de evrei.

Hannah Arendt a murit  înainte să o întrebe cineva de ce România a fost cea mai antisemită țară din Europa interbelică. S-ar subînțelege că această cauză ar consta în faptul că România a acordat cu mare întîrziere dreptul la cetățenie pentru evreii pripășiți, nelegal, pe pămîntul românesc. Este adevărat, aceștia nu aveau drepturi politice, dar nimic nu îi împiedicase să înființeze în Țările Române primele bănci, primele fabrici și uzine, să arendeze cea mai mare parte a pămîntului agricol din Moldova, să fie patronii cei mai importanți ai magazinelor și cîrciumilor din România (nu dezvolt prea mult, menționez doar faptul că în anul 1906 în Botoșani erau 6 cîrciumari români și 133 evrei, în Dorohoi erau 4 cîrciumari români și 74 evrei, în Fălticeni erau un cîrciumar român și 54 evrei iar în Hîrlău, Herța și Mihăileni toți cîrciumarii erau evrei – v. N.C. Paulescu „Spitalul, Coranul,Talmudul, Cahalul, Francmasoneria”, pag. 119-121), infiltraseră presa română (în cartea sa „România ca o pradă”, ed. a patra – 2015, pag.245-246 , gen. Radu Theodoru ne prezintă numele a cca. 80 de ziariști evrei de la „Adevărul” și „Dimineața”, cu pseudonimele lor,  mai mult decît românești, cu care semnau).

Hannah Arendt nu știu să exemplifice cu nimic antisemitismul românesc antebelic, dar știu că habar nu are de suferințele românilor cauzate de evrei, de faptul că în Moldova, cîrciumarii evrei vindeau țăranilor români, împotriva legii care prevedea pentru rachiuri o concentrație maximă de 35 % iar pentru drojdie și tescovină de maxim 45 %, niște băuturi contrafăcute cu concentrații între 60-87,3 %, numite de consumatori „vitrioluri”. care aveau trei efecte: 1) conduceau la dependență, astfel încît țăranul își lăsa toți banii la cîrciumarul evreu, 2) consumul lor conducea la impotență și sterilitate, scăzînd masiv sporul natural și 3) provoca boli grave ale ficatului, ale aparatului digestiv, delirium tremens, tuberculoză, orbire, etc. (N. C. Paulescu, op.cit. pag. 132); habar nu avea de miile de țărani români împușcați de armata română în anul 1907 întrucît s-au ridicat împotriva jefuirii lor de către arendașii evrei care îi transformau în muritori de foame; habar nu avea că în februarie 1933, după șpăguirea la poker a regelui Carol al II-lea de către frații Goldberg, patronii uzinelor Grivița, regele a ordonat criminalului de serviciu Armand Călinescu împușcarea greviștilor; habar nu avea de faptul că după 1945 patrioții români, floarea intelectualității române, luptătorii împotriva bolșevismului, au fost aruncați în temnițe de evreii bolșevici, un fel de naziști pe invers, temnițe unde mulți și-au pierdut viața. Dacă nu vrei să știi nimic din ce nu îți convine, atunci mai bine taci dracului  din gură (iartă-mi Doamne, vorba asta!)

Ar fi interesat de văzut, pentru cine are timp și acces la informații, dacă în celelalte cazuri în care armata sau jandarmeria română au tras în popor (răscoala din 1888, grevele tipografilor din 1918, minerilor de la Lupeni din 1929, a petroliștilor din ian, 1933) nu cumva cumva acestea au fost împotriva arendașilor sau patronilor evrei.

Din păcate, sînt nevoit să trăiesc într-o țară în care lucrările patrioților români din vechime (Eminescu, Paulescu) sînt interzise, iar cele ale ale puținilor patrioți actuali apar ori doar în ediții tipărite samizdat (ca de pilda cartea mea), ori doar pe internet.

La 12 dec. 2017 sîntem anunțați că „Universitatea Bucuresti a deschis un Centru de Cercetare a Totalitarismelor Hannah Arendt”, care va fi coordonat de politologul scriitorul Vladimir Tismăneanu, profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland din Statele Unite.”

Autoritățile române, dezinteresate de crunta ofensivă sionistă împotriva poporului român și împotriva României, nu combate în nici un fel antiromânismul, dar înființează și susține în neștire instituții sioniste (creații ale unor urmași de bolșevici) care denigrează poporul român și care ne mistifică istoria –  Institutul  Național de Studiere a Holocaustului din România, Centrul pentru Combaterea și Monitorizare Antisemitismului în România (și poate și altele, de care nu știm!).

Mai avem și după litera H dușmani ai României, dar prefer să iau o scurtă pauză.

                                                                                                                              Dan Cristian IONESCU

VIKTOR ORBAN:ONG-URILE FINANTATE DE SOROS SE COMPORTA IN STIL MAFIOT!

25 ian.

Miliardarul american de origine maghiară, George Soros, a cerut joi la Bruxelles poporului ungar și Uniunii Europene să reziste împotriva premierului Viktor Orban, pe care l-a acuzat că a făcut din Ungaria un “stat mafiot”, intervenție catalogată de un parlamentar al partidului de guvernământ Fidesz drept o „declarație de război”.

Soros a făcut trimitere la Universitatea Central Europeană (CEU), creată de el la Budapesta și care în urma unei legi elaborate cu dedicație împotriva ei riscă să fie închisă sau mutată într-o altă țară, precum și la Fundația pentru o Societate Deschisă, patronată tot de el și pe care guvernul condus de Orban o acuză că se amestecă în politica ungară, scrie Agerpres.

„El (Orban n.r) s-a autoproclamat apărătorul suveranității ungare și pe mine mă numește un speculator valutar obscur care-și folosește banii pentru a inunda Europa, și mai ales Ungaria sa natală, cu imigranți ilegali ca parte a unui fel de complot neclar și infam’”, a continuat Soros, susținând apoi că el nu este așa cum îl descrie Viktor Orban.

Prin acest discurs, Soros „a transmis o declarație directă de război” împotriva unui guvern ales democratic și acesta din urmă este pregătit “să riposteze”, a reacționat la o conferință de presă Tamas Deutsch, parlamentar membru al partidului Fidesz, condus de Orban. El a precizat că va cere Comisiei Europene să publice conținutul discuției pe care Soros a avut-o cu comisarul european însărcinat cu politica privind migrația.

La rândul său, șeful de cabinet al lui Viktor Orban, Janos Lazar, a declarat că afirmațiile lansate joi de Soros sunt “injuste față de Ungaria” și “distorsionează grav adevărul”. Referindu-se la declarația privind “statul mafiot”, Janos Lazar a spus că nu autoritățile de la Budapesta au încălcat legile Ungariei în ultimii ani, ci “organizațiile finanțate de Soros”, despre care oficialul ungar a susținut că acționează netransparent și că se comportă ele însele precum niște organizații mafiote. (Autor: ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ // sursa: activenews.ro)

Lista lui Soros. Cine sunt oamenii care au schimbat România, cu sau fără voia noastră: miniștri, demnitari de rang înalt, jurnaliști

Oficial, George Soros s-a implicat în România, în ultimele zile ale anului 1989, imediat după căderea regimului Ceaușescu. Unii spun însă, că activitatea magnatului american de origine maghiaro-evreiască, a început cu mult înainte de căderea regimului Ceaușescu.

Chiar dacă nu a recunoscut niciodată implicarea sa în România de dinainte de 1989, Soros a admis că s-a implicat în alte țări comuniste, sprijinind financiar oponenții regimurilor respective. Având în vedere că Soros a înființat Grupul de Dialog Social chiar în 31 decembrie 1989 și Fundația pentru O Societate Deschisă în primele zile ale lui 1990, este greu de crezut că primii membrii “s-au nimerit” să fie acolo și că “scena” nu fusese pregătită încă de pe vremea regimului Nicolae Ceaușescu.

Ascensiunea lui George Soros a început în anii ’80, atunci când în Statele Unite au apărut o mulțime de ONG-uri cu nume foarte interesante: “National Endowment for Democracy”, “Freedom House”, “National Democratic Institute” sau “Open Society Institute”.

Conform unei anchete jurnalistice, toate acestea au acționat direct și în România, chiar la începutul anilor ’90, beneficiind de fonduri uriașe, de ordinul a milioanelor de dolari.Toate, însă, sunt legate direct CIA, pe care agenția le-a “privatizat”, George Soros fiind unul din beneficiari. Lovitura era genială: SUA puteau să se implice în alte țări, fără să mai fie acuzată de “amestec în treburile interne ale unui alt stat”, pentru că la mijloc era vorba despre “societatea civilă”.

Revenind la România, Soros a venit personal la București în 1990, prima oprire fiind la sediul Grupului de Dialog Social, acolo unde s-a întreținut cu Silviu Brucan și ceilalți membri fondatori: Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Gabriel Andreescu sau Stelian Tănase.

Dacă nu s-a implicat personal, George Soros a avut reprezentanți direcți în conducerea “societății civile”. Primul reprezentant direct al lui George Soros în România a fost Sandra Pralong (Sandra Marilyn Andreea Budiș), persoană care, nu întâmplător, a emigrat din România în anii ’70. Andreea Pralong a fost consilierul președintelui Emil Constantinescu.

Din 1990 și până acum, George Soros a dezvoltat o adevărată rețea de ONG-uri, cu care a acaparat noul concept de “societate civilă”, necunoscut românilor, astfel că a reușit să influențeze, în mod major, deciziile la nivel guvernamental. Pe lângă GDS și Fundația Soros, s-au dezvoltat o puzderie de ONG-uri legate de numele magnatului american.

Enumerăm doar câteva din ONG-urile apărute după 1990: “Soros Advising and Placement Center”, “Soros Educational Advising Center” , “Uniunea pentru Reconstructia Romaniei”, “Centrul de Parteneriat pentru Egalitate”, “Centrul pentru Dezvoltare Economica”, Fundatia “Concept” , “Centrul pentru Drepturile Omului – București”, “Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)”, “Asociația “Pro Democrația”, “Societatea Academică Română” etc, care la rândul lor au “născut” alte ONG-uri.

Printre membrii acestor organizatii găsim foști miniștri, consilieri ai președinților României, directori de instituții ale statului, jurnaliști influenți. De remarcat este că trei din cei patru președinți ai României au sau au avut consilieri oameni din cercul lui Soros.

Lista completă a beneficiarilor burselor Soros nu a fost niciodată făcută publică. O listă a fost avansată de ziarul Ziua, aici.

Iată o listă cu o parte din foștii sau actuali membri ai Grupului de Dialog Social, ai Fundației pentru O Societate Deschisă sau ai altor ONG-uri afiliate Open Society Romania Network. Datele prezentate pe noi pot fi verificate și sunt publice.

Sandra Pralong – fost consilier al președintelui Emil Constantinescu
Alexandru Lăzescu – fost director al TVR
Andrei Pippidi – istoric, membru în Comisia care a elaborat Raportul Tismăneanu și Raportul Elie Wiesel privind participarea României la Holocaust
Vladimir Tismăneanu – politolog,președinte al Comisiei Prezidentiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România
Andrei Pleșu – scriitor, Ministru al Culturii(28 decembrie 1989 – 16 octombrie 1991), Ministru de Externe (29 decembrie 1997 – 22 decembrie 1999), membru al CNSAS(2000 – 2004), consilier al președintelui Traian Băsescu ( decembrie 2004 – mai 2005)
Catrinel Pleșu – fost director, Centrul Național al Cărții, din cadrul ICR (2009 – 2012)
Mihai Șora – filosof, Ministrul Educației (decembrie 1989 – 28 iunie 1990)
Renate Weber – consilier al președintelui Traian Băsescu, (2004 – 2005) europarlamentar PNL.
Liviu Antonesei – scriitor, jurnalist
Alin Teodorescu – sociolog, primul președinte al GDS, consilier al premierului Adrian Năstase, Ministru cancelar, șeful Cancelariei Primului Ministru Adrian Năstase, fondator IMAS
Andrei Marga – filosof, Ministru al Educației (1997 – 2000), Ministru de Externe (mai 2012 – august 2012), președinte al ICR (septembrie 2012 – iunie 2013)
HR Patapievici – filosof, membru al CNSAS (2000 – 2004), președinte al ICR (2005 – 2012)
Mircea Mihaieș – critic literar, eseist, fost vice-președinte al ICR( 2005-2012)
Mihai-Răzvan Ungureanu – consilier al Președintelui Iohannis, fost ministru de externe (2004 – 2007), șed al SIE (2007 – 2012), premier al ROmâniei (februarie 2012 – mai 2012)
Cristian Pârvulescu – politolog, președintele Asociației “Pro Democrația”
Victor Rebengiuc – actor
Sabina Fati – jurnalist România Liberă, revista 22
Andrei Oișteanu – etnolog, antropolog, membru în Comitetul educațional al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”
Andreea Pora – jurnalist
Teodor Baconschi – teolog, fost ministru de Externe, decembrie 2009 – ianuarie 2012, ambasador al României la Vatican, în Portugalia, San Marino. Secretar de stat în MAE(2005-2006), Consilier al Președintelui Traian Băsescu (2006 – 2007)
Monica Macovei – europarlamentar, fost Ministru al Justiției(2004 -2007), fost candidat la președinția României
Alina Mungiu – politolog, șef al Știrilor TVR (1997 – 1998), a fondat Societatea Academică din România, profesoară la SNSPA
Stelian Tănase – scriitor, președinte-director general al TVR, fost director al Realitatea TV
Laura Ștefan – membră a ONG-ului “Expert Forum”, director în Ministerul Justiției( 2005-2007), a fost declarată expert – anticorupție de către Ambasada SUA
Adrian Cioroianu – istoric, decan al Facultății de Istorie a Universității București, a fost unul din susținătorii introducerii Manualelor alternative, inițiativă a Fundației Soros. Fost senator, de Timiș, fost europarlamentar, fost ministrul de externe (aprilie 2007 – aprilie 2008)
Rodica Culcer – jurnalist, fost referent la Ambasada SUA de la București( 1985 – 1991), fost director al Știrilor TVR
Adrian Cioflâncă – cercetător științific, fost membru al CNSAS, coator al Raportului Tismăneanu și al Raportului Elie Wiesel.
Stere Gulea – regizor, fost președinte al TVR
Gabriel Liiceanu – filosof, director al Editurii Humanitas( fosta Editură Politică)
Sorin Ioniță – politolog, fost consultant al Consiliului Europei, Băncii Mondiale și UNDP pe Europa de Est și Balcani; reprezentant al României ȋn Comitetul Economic și Social European (EESC), sectiunile Transport-Energie și Mediu-Agricultură, fost membru în Comisia Prezidențială Pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice
Smaranda Enache – președinte al ONG-ului Liga Pro Europa, fost ambasador al României în Finlanda (1998 – 2001)
Edward Helvig – șef al SRI, fost director General al Institutului de Studii Sociale, Fost consilier al Ministrului de Interne, C. Dudu Ionescu, Fost consilier al lui Mugur Isărescu, fost deputat de Bihor, fost europarlamentar
fost Ministru Dezvoltării Regionale și Turismului în Guvernul Ponta
Radu Filipescu – nepotul fratelui lui Petru Groza, membru fondator al GDS
Armand (Armant-Constantin) Goșu – istoric, fost consilier al Ministrului de Externe (2010 – 2012), fost membru al Comisiei Prezidențiale pentru analiza Dictaturii Comuniste în România, fost director al Institului Român pentru Istoria Recentă
Dan Perjovschi – desenator, ilustrator
Mircea Toma – activist, ActiveWatch.
Mihail Bumbeș – istoric, co-fondator al ONG-ului Miliția Spirituală, cercetător în cadrul IICCMER. A obținut, prin Miliția Spirituală, o bursă de 30.000 de dolari de la CEE Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe.
Claudiu Crăciun – politolog, lector al Catedrei de Științe Politice și Studii Europene de la SNSPA, fost expert în cadrul Secretariatului General al Guvernului și Ministerului Educației (2004-2009). Lucrarea sa “The Learning Government Research Project:Assessing Policy Making Reform in Romania” a fost editată sub auspiciile Open Network Society și a Centrului pentru Studii Politice din cadrul Universității Central Europene, ambele înființate de George Soros.
(Autor: MIHAI ȘOMĂNESCU // sursa: activenews.ro)

CEI ZECE CARE AU INGROPAT ROMANIA!

25 ian.

CEI ZECE CARE AU INGROPAT ROMANIA: Traian Basescu, Valeriu Stoica, Decebal Traian Remes, Radu Berceanu, Alexandru Athanasiu, Mugur Isarescu, Sorin Fodoreanu, Radu Sirbu, Ovidiu Grecea si Costin Borc

romania-totul-de-vanzare-e1472191665135

Cine controleaza trecutul, stapaneste viitorul. Cine stapaneste viitorul, detine trecutul. George Orwell demonstreaza un alt fapt important- cu cat stim mai multe despre trecut, cu atat vom sti mai multe despre viitor. Pentru ca daca exista un lant cauzal de evenimente, atunci viitorul este  de cele mai multe ori cauzat de trecut si de prezent.

Acest material reprezinta un demers argumentat, bazat pe surse jurnalistice citate la final si va demonstra, in cele ce urmeaza, punctual, faptul ca Memorandum-urile semnate de dl Basescu in calitatea de imputernicit al guvernului Romaniei in relatiile cu FMI si Banca Mondiala au produs efecte dintre cele mai grave (nu doar in privatizarile fortate din industrie, din sectorul bancar, in privarea agriculturii de resurse sub pretextul acelorasi economii pe care dl presedinte le ordona si azi, dar, cum ati putut observa, in starea caii ferate, a Metroului etc.). În mandatul 1997-2000, Băsescu a fost șeful echipei care s-a ocupat de administrarea banilor de la Banca Mondială, în toate guvernele CDR.

Personajele-cheie care, in cardasie cu Traian Basescu, au ingropat Romania sunt usor de identificat. Conform HG 374/1999, aparuta in Monitorul Oficial nr. 219/18 mai 1999, pe care el insusi o contrasemneaza, Traian Basescu conducea un comitet de coordonare, din care mai faceau parte Valeriu Stoica, Decebal Traian Remes, Radu Berceanu, Alexandru Athanasiu, Mugur Isarescu, Sorin Fodoreanu, Radu Sirbu, Ovidiu Grecea si Costin Borc.

COMPONENŢA
Comitetului de coordonare a implementării acordurilor
de împrumut PSAL şi PIBL (CCI)

  1. Traian Băsescu – ministrul transporturilor, preşedintele CCI
    2. Valeriu Stoica – ministrul justiţiei
    3. Decebal Traian Remeş – ministrul finanţelor
    4. Radu Berceanu – ministrul industriei şi comerţului
    5. Alexandru Athanasiu – ministrul muncii şi protecţiei sociale
    6. Mugur Isărescu – guvernatorul Băncii Naţionale a României
    7. Sorin Fodoreanu – preşedintele Agenţiei Române de Dezvoltare
    8. Radu Sârbu – preşedintele Consiliului de administraţie al Fondului Proprietăţii de Stat
    9. Ovidiu Grecea – preşedintele Agenţiei de Valorificare a Activelor Bancare
    10. Costin Borc – consilier al primului-ministru.

Există o explicație pentru duritatea cu care Traian Băsescu a lovit, după 2009, unele categorii defavorizate, dar și unele sectoare ale economiei. Pentru ca autoritățile să aibă acces la finanțările FMI și BM, Traian Băsescu a cerut, iar guvernele au acceptat, curbele de sacrificiu din acea perioadă, dar și măsuri cu impact pe termen lung, cum ar fi privatizarea Petrom în orice condiții.

Spre improspatarea memoriei

Traian Băsescu a câştigat campania electorală din 2009 folosind tema privatizării: ”Nu voi fi de acord să-i dau Sarea lui Voiculescu şi Poşta lui Vântu!”. Exact la zece ani după ce propunea, în 19 octombrie 1999, privatizarea Societăţii Naţionale de Transport Feroviar Marfă, a Companiei Naţionale a Apelor Minerale şi a… Companiei Naţionale a Sării. Tot Traian Băsescu se află în spatele altor privatizări importante: Alro, Alprom, Sidex, Banca Agricolă şi Petrom.

Traian Basescu fost împuternicit al României în relaţia cu FMI şi Banca Mondială pe toată durata guvernelor ţărăniste (Ciorbea, Vasile, Isărescu), negociind acordurile de privatizare şi apoi semnându-le alături de cei trei premieri. Acordul PSAL cu Banca Mondiala are o valoare de 300 milioane de dolari, alocati in doua transe de cite 150 milioane de dolari. Jurnalistul Eugen Zainea a descoperit, în anexa la Memorandumul cu FMI, semnat cu peste un an înainte ca Adrian Năstase să ajungă prim ministru, modul în care s-a impus României vinderea Petrom la un preţ dezavantajos.

Acordul, negociat şi semnat de Traian Băsescu, prevedea că: România va vinde, în funcţie de condiţiile pieţei, acţiunile statului la Petrom, astfel încât statul să deţină mai puţin de 50% din acţiunile cu drept de vot asociat. De asemenea, s-a stabilit vinderea a 25 la sută din capacitatea de producţie a Conel şi 20 la sută din distribuţie şi a 25 % din capacitatea de producţie a Romgaz. Consultantul pentru privatizare a fost ales tot din rândul băncilor străine, aşa cum prevede acordul amintit. Lăsând piaţa să acţioneze, dar obligând statul să vândă, s-a dat posibilitatea marilor investitori să scadă preţul, susţine Eugen Zainea.

Filmul destructurarii  economiei romanesti

Atunci cand a fost acuzat de segmente largi ale presei romanesti de faptul ca si-a pus semnatura pe documentele care obligau Romania la privatizarea principalelor companii din toate sectoarele, inclusive cel bancar (ALRO, ALPROM, SIDEX, PETROM, Banca Agricola, BCR etc.), in calitatea sa de Ministru al Transporturilor, dar si de imputernicit al guvernului in relatiile cu FMI si Banca Mondiala in toate cele trei guverne taraniste (Ciorbea, Radu Vasile si Isarescu) din perioada 1997-2000, semnand in aceasta calitate alaturi de primii ministri memorandum-urile cu FMI si Banca Mondiala si anexele PSAL 1 si PSAL 2 cu Banca Mondiala, dl Basescu a replicat printr-un comunicat al Administratiei Prezidentiale prin care afirma complet nereal ca programul PSAL 1 a fost un program de evaluare a societatilor comerciale si de imbunatatire a mediului de afaceri.

PSAL 2, aprobat de guvernul Nastase, a fost, de fapt, programul de privatizare. Afirmatia nu este doar aiuritoare, ci de-a dreptul mincinoasa pe toate planurile. Nu numai pentru ca PSAL 1 a fost un program de privatizare care obliga Romania, inclusiv sub semnatura imputernicitului Traian Basescu la privatizarea a 64 de societati comerciale, pentru a primi diverse transe din acordurile de imprumut cu FMI si Banca Mondiala, dar si pentru ca programul PSAL 2 a fost elaborat de guvernul Isarescu si Banca Mondiala sub supravegherea dlui Basescu personal, care si semneaza diversele variante, prima varianta a programului PSAL 2 fiind datata 19 octombrie 1999, deci cu mai bine de un an inainte de alegerile in urma carora a devenit dl Nastase prim ministru.

Mai mult, pentru a demonstra ca Basescu minte cu sange rece, iata un fragment din presa zilei (spre ex., din “ziarul de Iasi” din 27.05.2000), din articolul care este intitulat chiar… Traian Basescu considera ca “sistemul mafiot” il impiedica sa coordoneze programul PSAL II! (Adica programul aprobat, chipurile, de guvernul Nastase ajuns la putere in decembrie 2000, dar pe care dl Basescu nu era lasat de „sistemul mafiot” sa-l coordoneze in…mai 2000!): “Am inceput sa lucram deja la PSAL II, care are componenta importanta pe zona sistemului bancar. Raportul de due dilligence la Banca Agricola si BCR s-a finalizat, insa spre deosebire de PSAL I, unde am avut acces la toate informatiile, ceea ce mi-a permis sa iau decizia corecta de inchidere a activitatii Bancorex, de aceasta data responsabilii de procesul de privatizare a celor doua banci din partea FPS refuza transmiterea de informatii cu privire la procesul de evaluare”, a precizat Basescu.

Se observa ca, in declaratia de presa din 27 mai 2000, dl Basescu preciza ca ”a inceput deja sa lucreze la PSAL 2”. Mai mult, in Anexa PSAL 2 la Memorandumul cu FMI si Banca Mondiala, inca in varianta din 19 octombrie 1999, se specifica faptul ca „Imprumutatul (Romania-nota autorului) a selectat si angajat banci de investitii (straine, nota autorului, Romania nemaiavand banci de investitii la acea ora, dupa privatizarea BRD), utilizand procedura de licitatie internationala, pentru a elabora un plan de privatizare si care sa realizeze vanzarea in vederea privatizarii a urmatoarelor societati: Societatea Nationala de Transport Feroviar Marfa, Compania Nationala a Sarii si Compania Nationala a Apei Minerale. (Capitolul II- Privatizarea si externalizarea intreprinderilor mari de stat).

La acelasi capitol, gasim si angajamentul: Imprumutatul a angajat, in urma unei licitatii internationale, o banca de investitii care sa faca recomandari asupra vanzarii actiunilor statului la Petrom. Pentru a considera vanzarea acceptabila Bancii (Mondiale-nota mea), aceasta va trebui sa aiba ca rezultat reducerea cotei detinute de stat la Petrom la mai putin de 50%. Se mai prevad explicit masuri foarte interesante, care merita sa ajunga sub ochii cititorului roman, ca sa se vada cine si cand a decis spulberarea proprietatii de stat, inclusiv asupra unor segmente strategice:

– imprumutatul va vinde, in functie de conditiile pietei (toate sublinierile apartin autorului articolului), actiunile statului la Petrom, astfel incat actiunile detinute de stat sa reprezinte mai putin de 50% din actiunile cu drept de vot asociat;

– imprumutatul va vinde, in functie de conditiile pietei, o componenta din capacitatea de productie a Conel care sa reprezinte cel putin 25% din capacitatea totala si o componenta care sa reprezinte 20% din capacitatea de distributie a Conel, ultima in functie de criteriile de performanta din anii anteriori;

– imprumutatul va vinde, in functie de conditiile pietei, o componenta a capacitatii de productie a Romgaz care sa reprezinte cel putin 25% din capacitate (nota mea-las cititorului ”placerea” de a interpreta ce reprezinta aceasta expresie si cum pot fi calificati aceia care, semnand un astfel de angajament, au azi nerusinarea sa vorbeasca de modul in care s-au instrainat rezervele naturale ale Romaniei!) si o componenta care sa reprezinte cel putin 20% din capacitatea de distributie a Romgaz, ultima in functie de criteriile de performanta din anii anteriori;

Au fost subliniate anumite lucruri esentiale pentru a intelege mecanismul pervers pus in miscare de aceste memorandum-uri si de anexele lor, cu atat mai mult cu cat, prin noul acord cu FMI, Romania, condusa de aceasta data de dl Basescu in calitate de presedinte, se angajeaza la instrainarea pachetelor minoritare pe care le mai detine la societati de maxima importanta (sau la parti semnificative ale acestor pachete).

Mecanismul este pervers pentru un motiv foarte simplu: fiindca ”investitorii” (cu precadere straini), stiind ca este vorba de conditii impuse de FMI si acceptate de Romania, vor dicta astfel de ”conditii ale pietei”, care sa-i avantajeze (adica preturile cele mai mici). Stiind ca, chiar daca in prima faza, statul nu va fi incantat, va fi nevoit ulterior sa accepte ”conditiile pietei”, piata care stie ca zisul stat, prin acordul cu FMI, si-a pus singur cutitul la gat. (Ca si in anii ’97-2000, ulterior, statul, reprezentat de alt guvern, dar statul fiind acelasi, cel roman, fiind nevoit sa accepte ”sfaturile” bancii internationale de investitii consultanta si…”conditiile pietei”).

Palma usturatoare primita de arogantul Boc, dupa ce s-a laudat ca pe pachetul minoritar de la Petrom va primi mai mult decat a primit Nastase pe pachetul majoritar este mai mult decat pilduitoare. ”Investitorii” sunt aceia care dicteaza ”conditiile pietei”, stiind ca guvernul are niste obligatii de care, pana la urma va trebui sa se achite. La cel mai mic pret!

De la Isarescu citire: “Gura bate fundul”- declaratii Traian Băsescu, în 1999 și 2000.

”Am suspendat cerința de a plăti prime de vacanță în sectorul public civil, am modificat dreptul general de acordare a plăților compensatorii, dat prin Ordonanța de Urgență 98 pentru a preveni orice alte plăți către noi solicitanți; începând cu 20 iulie, vom înceta plățile de ajutor de șomaj tehnic pentru personalul din industria de Apărare; și am revizuit noua lege a pensiilor de stat, astfel încât să limităm creșterea implicată în rata de înlocuire (aceasta va permite ca recorelarea pensiilor să continue în limitele cadrului bugetar existent)”.

In acelasi Memorandum care poarta semnătura lui Traian Băsescu, se precizează negru pe alb: ”In ceea ce priveste subventiile, am oprit programul cupoanelor pentru motorina pentru agricultura si am limitat suma totala a cupoanelor agricole la 4,3 trilioane lei; am redus subventiile bugetare pentru metroul din Bucuresti cu 36% in termeni reali; vom inchide 425 km de linii locale de cale ferata neprofitabile si 366 de statii CFR si vom reduce 123 de perechi de trenuri pe distanta scurta pana la sfarsitul lunii mai 2000 (ceea ce ne permite sa reducem subventiile pentru calea ferata cu aproximativ 8% in termeni reali); si proiectam ca cheltuiala cu subventiile pentru diferentele de pret sa fie diminuata cu 40% in termeni reali din cauza incetarii subventionarii pentru depozitarea graului si importul de pesticide”.

La acuzatiile ca pe semnatura sa s-au privatizat ALRO, PETROM si alte unitati de mare importanta ale economiei romanesti, Basescu a replicat printr-un comunicat al Administratiei Prezidentiale prin care afirma complet nereal ca programul PSAL 1 a fost un program de evaluare a societatilor comerciale si de imbunatatire a mediului de afaceri. PSAL 2, aprobat de guvernul Nastase, ar fi fost, de fapt, programul de privatizare.

Ca atare, sa continuam trecerea in revista a documentelor care atesta ca institutia mentionata minte si dezinformeaza. Astfel, intr-un articol publicat in 7 august 1999 si intitulat “Romania intentioneaza sa incheie cu Banca Mondiala un acord PSAL 2”, Ziarul de Iasi relua declaratii de presa ale dlui Basescu pe aceasta tema, de care, observam, dl presedinte se cam face ca le-a uitat. Spicuim din declaratii: <<Actualul acord incheiat de Romania cu Banca Mondiala trebuie sa fie indeplinit pina la sfirsitul lunii martie a anului viitor. Obiectivul pe care il am in calitate de coordonator al acestui program – si am toate motivele sa cred ca vom reusi – este sa terminam realizarea acordului PSAL pina la sfirsitul lunii octombrie a acestui an (1999-nota autorului), urmind ca din noiembrie sa incepem negocierile cu Banca Mondiala pentru un acord PSAL 2, care sa fie finantat cu 500 milioane de dolari si care sa acopere tot anul 2000″, a declarat, vineri, Traian Basescu, ministrul Transporturilor, coordonator al programului PSAL.

Basescu spune ca PSAL 2 nu va mai fi “un acord de contractie” a economiei, ci unul de dezvoltare a acesteia. “Pina acum, toate acordurile cu Banca Mondiala au avut ca scop diminuarea pierderilor din economie. Imi propun ca PSAL 2 sa fie primul program de dezvoltare a economiei romanesti”, a precizat ministrul.Potrivit ministrului Transporturilor, acordul PSAL 2 va include obiective legate de privatizare a bancilor si de imbunatatirea mediului de afaceri. “PSAL 2 va fi o continuare a PSAL 1, pentru ca nu terminam reforma cu PSAL 1″, a mai spus Traian Basescu>>.

Pe dl Basescu il contrazice chiar Banca Mondiala, care emitea in iunie 2000 un comunicat prin care constata ca acordul PSAL 1 a fost indeplinit. Redam fragmente din acest comunicat, asa cum au fost ele prezentate tot de Ziarul de Iasi in data de 24 iunie 2000, in articolul intitulat ”Romania a finalizat programul PSAL”.

Biroul Bancii Mondiale din Romania a anuntat vineri ca programul PSAL a fost finalizat cu succes, iar noua transa din imprumutul in valoare de 300 de milioane de dolari este pe cale de a fi eliberata. Imprumutul a devenit efectiv pe 25 august 1999, data la care a fost eliberata prima transa, de 150 de milioane de dolari. “Anuntul despre finalizarea cu succes a programului PSAL constituie o recunoastere clara a angajamentului asumat de Guvern pentru realizarea unor reforme structurale reale. Speram sincer ca acest angajament va continua si in viitor, avindu-se in vedere obiectivele dificile care mai sint de atins”, a declarat Ziad Alahdad, seful Biroului Bancii Mondiale in Romania.

PSAL a avut patru componente, axate pe reforma bancara si privatizare, privatizarea societatilor de stat (sublinierea autorului), imbunatatirea mediului de afaceri din Romania si continuarea dezvoltarii programelor de protectie sociala pentru muncitorii disponibilizati. Reformele incluse in program au fost realizate in totalitate si in avans fata de termenul stabilit (sublinierea autorului) 30 iunie 2000.

PSAL a ajutat Guvernul in procesul de inchidere a celei mai mari banci de stat cu pierderi, in realizarea contractelor cu agenti de privatizare pentru 62 de intreprinderi mari de stat si in privatizarea a peste 1.500 de intreprinderi mici si mijlocii (sublinierea autorului)”, precizeaza comunicatul. “Transferul ultimei transe, de 150 de milioane de dolari, catre Ministerul Finantelor, urmeaza a fi facut in urmatoarele citeva zile, sub forma sprijinului pentru balanta de plati.“

Dupa cum s-a vazut in comunicatul Bancii Mondiale (in special in paragrafele subliniate), asa cum am afirmat si eu intr-un episod anterior, programul PSAL 1 a avut o componenta importanta de privatizare, ceea ce demonstreaza minciuna comunicatului Administratiei Prezidentiale, potrivit caruia acest program a fost doar un program de evaluare si ca de privatizare s-ar fi ocupat exclusiv programul PSAL 2 care (a doua minciuna!), ar fi fost semnat de guvernul Nastase.

Pentru a demonstra cu documente care nu pot fi contestate aceasta a doua minciuna, iata un fragment din Raportul Comisiei Senatoriale de ancheta a privatizarii PETROM, comisie infiintata prin Hotararea Senatului nr. 42 din 13 decembrie 2006 si condusa de senatorul Carol Dina, raport inregistrat sub nr. XLVI/50/19.06.2008. (Se observa ca aceasta Comisie senatoriala a fost constituita si si-a intocmit Raportul in timpul primului mandat prezidential al Dlui Basescu!).

Astfel, acest Raport, la Cap.IV (1.Prima etapa-Acordurile cu FMI si Banca Mondiala), stipuleaza: ”Programul PSAL, negociat cu Banca Mondiala, aprobat prin HG nr. 374/1999 (deci vorbim de guvernul Isarescu!-nota autorului) a prevazut ca o conditionalitate a acordarii imprumuturilor, printre altele si privatizarea SNP PETROM SA (Anexa I)”. Si mai departe, la acelasi capitol, se precizeaza: ”Aducerea la indeplinire a Planului de actiune pentru imbunatatirea mediului de afaceri-Anexa 2, Matricea PSAL 2-Propunerea de Program de Politici de Reforma (II Privatizarea si externalizarea intreprinderilor mari de stat), aprobat de fostul Prim Ministru domnul Mugur Isarescu si fostul Ministru domnul Traian Basescu s-a concretizat prin negocierea din anul 2000 cu Banca Mondiala prin care s-a convenit ca pentru eliberarea celei de-a doua transe de imprumut, Guvernul Romaniei sa ofere un pachet de cel putin 51% din actiunile SNP PETROM SA pentru privatizare, in acord cu planul de privatizare aprobat printr-o oferta competitionala (sublinierea autorului).”

Iar, ceva mai departe: ”In HG nr. 456/02.06.2000, planul de actiune pe anul 2000, la domeniul utilitati sectorul petrolier, a fost inclusa privatizarea SNP PETROM , in sensul adoptarii planului de privatizare, lansarea ofertei internationale de vanzare. Prin OUG nr. 71/24.08.2000 (deci dupa ce s-a lansat oferta de privatizare in timpul guvernului Isarescu si sub obladuirea ”responsabilului” Traian Basescu-nota autorului) s-a extins acordul de credit stand-by cu FMI”.

Iar, in finalul Pct. 1 din Cap. IV al Raportului se precizeaza: ”La 26.10.2000 (deci cu putin inaintea alegerilor-nota mea), este aprobata prin HG nr. 1014 strategia de privatizare pe anul 2000 (observati ca strategia de privatizare pe 2000 se aproba de guvernul Isarescu la sfarsitul anului!-nota autorului), in cadrul careia pentru SNP PETROM SA se prevedea majorarea capitalului social cu pana la 35%, cotarea actiunilor la bursele internationale , vanzarea catre salariati a unui pachet de pana la 10% s.a.”.

In sfarsit, pentru ca acelasi domn Basescu se da si azi de ceasul mortii de starea agriculturii si este scandalizat de pamanturile lasate in paragina, sa-i amintim ca intr-unul dintre Memorandum-urile care poarta semnatura domniei sale , se precizeaza negru pe alb: ”In ceea ce priveste subventiile, am oprit programul cupoanelor pentru motorina pentru agricultura si am limitat suma totala a cupoanelor agricole la 4,3 trilioane lei; am redus subventiile bugetare pentru metroul din Bucuresti cu 36% in termeni reali; vom inchide 425 km de linii locale de cale ferata neprofitabile si 366 de statii CFR si vom reduce 123 de perechi de trenuri pe distanta scurta pana la sfarsitul lunii mai 2000 (ceea ce ne permite sa reducem subventiile pentru calea ferata cu aproximativ 8% in termeni reali); si proiectam ca cheltuiala cu subventiile pentru diferentele de pret sa fie diminuata cu 40% in termeni reali din cauza incetarii subventionarii pentru depozitarea graului si importul de pesticide.

“In ceea ce priveste politicile de venituri, a trebuit de asemenea sa facem pasul dificil in vederea modificarii legislatiei din trecut pentru a depasi implicatiile lor nesustenabile pe partea de cheltuieli: am suspendat cerinta de a plati prime de vacanta in sectorul public civil, am modificat dreptul general de acordare a platilor compensatorii dat prin Ordonanta de Urgenta 98 pentru a preveni orice alte plati catre noi solicitanti; incepand cu 20 iulie, vom inceta platile de ajutor de somaj tehnic pentru personalul din industria de aparare; si am revizuit noua lege a pensiilor de stat astfel incat sa limitam cresterea implicata in rata de inlocuire (aceasta va permite ca recorelarea pensiilor sa continue in limitele cadrului bugetar existent)”.

O alta minciuna si diversiune a fost lansata de Basescu la televiziunea mogulului bun, fratele Paunescu. La iesirea dumisale de la B1, Traian Basescu a afirmat despre ”reevaluatul” Patriciu: ”Nimeni nu se indoieste ca dl. Patriciu nu e liberal, e un liberal pragmatic, daca a putut sa ia PETROMIDIA de la Nastase, a luat-o fara sa respire”.

Or, realitatea este cu totul alta, fiindca dl Patriciu nu a luat PETROMIDIA ”de la Nastase”! PETROMIDIA i-a fost data dlui Patriciu de guvernul Isarescu si de presedintele de atunci al Fondului Proprietatii de Stat, taranistul Radu Sarbu. Cand a venit dl Nastase la guvernare, dupa alegerile din anul 2000, a gasit PETROMIDIA privatizata. Mai précis, din data de 31 octombrie 2000, cand a fost semnat contractul (inaintea alegerilor parlamentare si, deci, inainte de Nastase…).

Bibliografie:

–  Hotărâre nr. 374 din 13/05/1999
– Hotărâre nr. 456 din 02/06/2000
– Hotărâre nr. 363 din 02/07/1998
– Hotărâre nr. 362 din 02/07/1998

Referinte:

–  Romania Libera, Năstase: Băsescu este cel care a semnat memorandumul cu Petromul, Boc minte

–  Ziarul de Iasi, Traian Basescu va ramine negociator-sef al Romaniei in relatia cu Banca Mondiala- Decizia ii apartine primului ministru, Mugur Isarescu

–  Jurnalul National, Alro şi Petrom, vîndute pe semnătura lui Băsescu

– Bistrita News, PRIVATIZAREA FRAUDULOASA A PETROM-ului.(sute de miliarde de euro paguba pt. Romania)

– DC News, Băsescu a comandat şi curbele de sacrificiu din timpul CDR. Vezi ce „tăia“ preşedintele în 1999, pentru a lua banii de la FMI

– DC News, Privatizarea Petrom, bombă cu rază lungă de acţiune: benzina a ajuns la 6 lei/ litru

– Ziarul de Iasi, Traian Basescu va ramine negociator-sef al Romaniei in relatia cu Banca Mondiala

EPILOG:

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat luni că politicienii vor afla curând că pe pieţele financiare “gura bate fundul”, singura soluţie fiind dialogul, care ar trebui să domine discursul politic, iar cine nu îl stăpâneşte să plece, fără a avea pretenţia să-i scoată pe ceilalţi din casă, scrie Mediafax.

De ce si de cine va temeti, d-le Isarescu ? A cui este “casa” si cine sunt “ceilalti”?

sursa: gandeste.org

SA SPUNEM ADEVARUL!,CE A REALIZAT ALEXANDRU IOAN CUZA IN SAPTE ANI DE DOMNIE A CONTINUAT CAROL I IN 47 DE ANI!

25 ian.

După revoluţia din decembrie 1989 a devenit o modă în rândul intelectualilor, a reprezentanţilor presei şi societăţii civile să se sublinieze realizările Regelui Carol I şi să se treacă cu vederea cele ale înaintaşului său Al. Ioan Cuza. Nimeni nu neagă succesele României Mici pe toate planurile, de la economic la cultural, dar să nu uităm că primul Hohenzollern pe tronul României a domnit 47 de ani.

cuza_4

Ceea ce a realizat Cuza într-o perioadă foarte scurtă de timp, de numai șapte ani nu a mai făcut nimeni până la el. Ştiu că e o modă după 1990 să se exacerbeze rolul benefic al domnului străin, chiar în ultimele sondaje publice acum câţiva ani a fost ales ca cel mai mare român un neamţ Carol I, parcă prefigurând alegerea recentă a unui sas în fruntea ţării. Nu neg realizările lui Carol I, dar în 47 de ani şi dacă era un rege paralizat de voinţă tot s-ar fi realizat lucruri importante pentru ţară într-o durată aşa lungă. România nu ar fi stat pe loc dacă domn sau rege era altcineva. Slăvindu-l pe Carol I să nu uităm că predecesorul său Alexandru Ioan Cuza, un moldovean născut în Bârlad, cu gradul de colonel şi participant la revoluţia din 1848, a pus bazele României moderne din toate punctele de vedere: admninistrativ, fiscal, militar, poliţie, cultură şi învăţământ.

Colonelul Cuza a fost ales domn pe 24 ianuarie 1859 de adunarea de la Bucureşti, ca domn al Ţării Româneşti după ce fusese ales prealabil de moldoveni la Iaşi, pe 5 ianuarie, realizându-se unirea în ciuda convenţei de la Paris care prevedea unirea Principatelor Unite cu doi domni. România de azi îi datorează lui Cuza toate bazele legislative, fiscale, militare, şcolare şi chiar religioase. Nu e segment din societatea românească ca să nu fi început să funcţioneze prin norme şi legi puse de Cuza. Universităţiile de la Iaşi (1860) şi Bucureşti (1864) au fost înfiinţate de Cuza, la fel promulgată constituţia, date codurile penale şi civile, făcute reformele fiscale, promulgată legislaţia militară, a pompierilor, miliţiei, construirea primei căi ferate etc. Au fost elaborate și promulgate Legea contabilității, Legea consiliilor județene, Codul Penal și Legea instrucțiunii publice, precum și crearea Consiliului de Stat. La 1864 se introduce învăţămîntul de patru clase gratuit şi obligatoriu. Acum se înființează Școala Națională de Arte Frumoase, la București, la conducerea căreia este desemnat Theodor Aman și este inaugurată, în premieră, o Școală de Medicină Veterinară. Reforma fiscală a fost materializată prin instituirea impozitului personal și a contribuției pentru drumuri, generalizată asupra tuturor bărbaților majori, printr-o nouă lege a patentelor, prin instituirea impozitului funciar și alte măsuri care au făcut ca la sfârșitul anului 1861, în preajma deplinei lor unificări administrativ-politice, Principatele Unite Române să fie dotate cu un sistem fiscal modern.

Cuza a dat la 1863 legea secularizării averilor mănăstireşti şi a confiscat proprietăţi funciare ale mănăstirilor închinate la Athos, care au fost împărţite şi date ţăranilor. Cea mai importantă reformă rămâne cea agrară. Prin Legea rurală din 14/26 august 1864, peste 400.000 de familii de țărani au fost împroprietărite cu loturi de teren agricol, iar aproape alți 60.000 de săteni au primit locuri de casă și de grădină. Țăranii împroprietăriți au devenit contribuabili la bugetul de stat, rezultând astfel o lărgire a bazei de impozitare. Reforma agrară din 1864, a cărei aplicare s-a încheiat în linii mari în 1865, a satisfăcut în parte dorința de pământ a țăranilor, a desființat servituțile și relațiile feudale, dând un impuls însemnat dezvoltării capitalismului. Împărţirea pământului la ţărani de către Cuza a ridicat conştiinţa naţională a românilor, care au avut pentru ce lupta ca să obţină independenţa la 1877 sub Carol I. Nu sunt de acord cu istoricii care minimalizează rolul lui Cuza şi exagerează începutul domniei lui Carol I. Dinastia străină a fost o necesitate a epocii pentru a se menţine unirea, dar nu e adevărat când se spune că domnul Carol I a venit într-o Românie dezorganizată, într-o terra deserta. E fals. Carol I a sosit într-o Românie a cărei baze legislative, economice, sociale, militare şi administrative erau moderne şi puse cu râvnă patriotică de Cuza. Sigur, Carol pare lipsit de modestie şi a încercat să-şi aroge singur meritele modernizării României. Nu e adevărat. Domnul moldovean a realizat în şapte ani ce nu a reuşit Regele străin Carol I în 47 de ani. Independenţa la 1877 a fost obţinută cu sângele dorobanţilor ţărani împropietăriţi de Cuza Vodă la 1864. Eminescu a criticat în epocă intrarea în războiul de Independenţă, deoarece ţara noastră era un stat de facto neatârnat.

Moartea celor 10000 de ţărani români în război era considerată o jertfă prea mare pe altarul unei dorinţe regale, pentru că România era de facto independentă, iar de jure era doar o chestiune de timp. Alianţa cu Rusia ţaristă la 1877 ne-a adus pierderea Basarabiei. Cu toate că 10000 de ţărani români au murit pentru independenţă, Carol I nu a făcut o nouă reformă agrară pentru împroprietărirea acestora, fapt ce a dus, prin acumularea tensiunilor sociale, la sângeroasa răscoală din 1907 înfrântă cu gloanţe şi turnuri de către armată. Să nu uităm de investitorii penali germani care au secătuit ţara prin afacerea Strousberg, protejată de Rege. Domnia lui Carol I a fost doar o continuare a celei lui Alexandru Ioan Cuza, care a reuşit în doar şapte ani să realizeze lucruri pe care Carol I a reuşit să le facă într-o lungă şi luminoasă domnie de 47 de ani. De aceea, mitizarea domniei Regelui Carol I, doar că a făcut parte dintr-o dinastie străină, faţă de autohtonul Alexandru Ioan Cuza mi se pare nedreaptă, fără consistenţă documentară şi în afara adevărului istoric.

Autor: Ionut Tene

Sursa: Ziarul Natiunea

Despre identitatea și unitatea românilor – vechimea formelor de manifestare a românismului bazate pe origine, limbă şi obiceiuri comune. VIDEO

25 ian.

CER SI PAMANT ROMANESC

 

 

De la identități la identitate – națiunea

 

Identitatea este un ansamblu de particularități prin care se caracterizează ori se definesc o persoană, un grup de oameni, o comunitate. Ca sentiment al solidarității colective, identitatea pornește de la realitatea că omul este o ființă socială și că, prin urmare, nu poate trăi izolat. Grupurile de oameni au o tipologie a lor și se pot clasifica după anumite criterii care sunt: înrudirea, originea comună, teritoriul, credința, profesiunea, caritatea etc.

Astfel, avem, ca grupări umane (comunități), familia (bazată pe legătura de sânge), ginta, tribul, poporul, națiunea (cu ideea, reală ori imaginară, de origine comună); parohia, mănăstirea, eparhia, creștinătatea (cu așezarea credinței în centrul vieții); satul, cartierul, orașul, provincia, statul (cu axa centrată pe teritoriu, pe pământ, pe suprafața locuită); breasla, uniunile profesionale, sindicatele (cu scopul apărării unor interese profesionale) etc.

Există și posibilitatea de a împărți solidarizările oamenilor în funcție…

Vezi articolul original 3.841 de cuvinte mai mult

%d blogeri au apreciat: