Arhiva | 11:44 am

SIBIANCA PENALULUI KLAUS WERNER JOHANNIS,LAURA KOVESI SI PROTOCOLUL SEMNAT CU SRI!

3 apr.

Imagine similară

Laura Codruţa Kovesi a declarat, marţi, că protocolul de colaborare semnat în 2009 cu SRI s-a aplicat şi în perioada când Daniel Morar a condus DNA, procurorul-şef DNA actual precizând că Morar nu a denunţat că ar fi fost ceva ilegal în ceea ce priveşte documentul.

„Protocolul care a fost semnat în 2009 cu SRI a fost aplicat în DNA. El a fost comunicat în DNA imediat după semnare. Cu aprobarea procurorului-şef al Direcţiei, s-a dispus multiplicarea şi s-a comunicat tuturor procurorilor din subordine. A fost distribuit procurorilor din subordine pentru luare la cunoştinţă, ulterior procurorii din subordine au aplicat acest protocol, sunt în arhiva instituţiei numeroase adrese semnate chiar de către domnul Morar, adrese trimise la SRI în temeiul documentului semnat. Deci există dovezi scrise că acest protocol s-a aplicat. Apoi, singura observaţie pe care a făcut-o DNA la momentul încheierii protocolului şi discuţiile referitoare la acest protocol nu au vizat legalitatea protocolului, ci practic DNA dorea să aibă un protocol direct cu SRI iar comunicarea cu SRI să nu se facă prin procurorul general, ci în mod direct”, a declarat Laura Codruţa Kovesi, la Europa FM.

Kovesi a mai precizat că atunci când i-a încetat mandatul de procuror general, Daniel Morar a fost delegat în funcţia de conducere a Ministerului Public şi a exercitat atribuţiile de procuror general din octombrie 2012. „Deci dacă acest protocol ar fi avut dispoziţii în contradicţie cu legea, sunt convinsă că ar fi dispus denunţarea acestui protocol”, a completat aceasta.

Actualul procuror-şef DNA a precizat că documentul era secret doar faţă de terţe persoane, nu faţă de procurorii din DNA şi din ministerul Public şi, prim urmare, putea fi denunţat, în caz de nereguli.

„S-a constituit un grup de lucru care a elaborat un proiect de protocol, acest proiect a fost distribuit tuturor structurilor de parchet. În 2009 lucrau cam 2.500 de procurori în România. Toţi au citit protocolul, au făcut observaţii scrise, unele au fost chiar inserate în protocol. Acest protocol a fost aplicat de mii de magistraţi timp de 7-8 ani de zile, nimeni nu a făcut vreodată vreo sesizare că ceva ar fi nelegal. Mai mult, domnul a exercitat atribuţii de procuror general, dumnealui dacă considera că protocol nu era legal, putea oricând să îl denunţe. Dar acest lucru nu s-a îmtâmplat”, a completat Kovesi.

Procurorul şef DNA a mai spus că, înainte de 2009, existau trei protocoale semnate cu Serviciul Român de Informaţii. Un protocol semnat în 2003 între PNA şi SRI, care se aplica de către DNA şi care a fost denunţat prin acest protocol semnat în 2009. Mai exista şi un alt protocol semnat de Parchetul General şi SRI şi un al treilea protocol semnat de Parchetul Curţii de Apel şi SRI.

„Deci aveam trei protocoale anterioare cu SRI semnate cu structuri de parchet diferite, care conţineau reguli diferite. Erau secrete la acel moment, nu înţelejg de ce sunt secrete acum şi , dacă acest protocol din 2009 a fost declasificat, de ce nu au fost declasificate şi cele anterioare? „, a arătat Kovesi.

În protocolul semnat cu SRI nu există noţiunea de „echipă mixtă”, ci „echipă comună”, iar ofiţerii Serviciului nu administrau probe, nu audiau martori, nu făceau nici un fel de activităţi în cadrul dosarului penal, ci doar activităţi tehnice, a mai spus Kovesi.

„Protocolul nu se numeşte de colaborare, există protocol de cooperare. Cooperare, nu colaborare, sunt termeni total diferiţi. Colaborare presupune altceva. Părțile cooperează potrivit competențelor și atribuțiilor prevăzute în lege. Atât. Deci protocolul nu a adăugat în niciun fel la lege. Din punct de vedere juridic, da (există o diferenţă între colaborare şi cooperare -n.r.). A doua noţiune care creează confuzie, nu există noţiunea de echipă mixtă. Nu există nicăieri în acest protocol noţiumea de echipă mixtă. Nu este echipă mixtă. Ceea ce s-a scris în comunicatul de presă este exact cum este în realitate. Sunt termeni diferiţi, cu noţiuni diferite. Echipă mixtă înseamnă că atunci când un ofițer SRI spre exemplu cu un procuror au o echipă mixtă, pot să facă aceleași chestiuni. Ori în realitate, aceste echipe comune se desfășurau doar pentru realizarea anumitor activități. Ofițerii SRI nu administrau probe, nu audiau martori, nu făceau nici un fel de activități în cadrul dosarului penal, ci pur şi simplu doar activități tehnice, prevăzute de lege”, a declarat Laura Codruţa Kovesi, la Europa Fm.

Procurorul şef DNA a exemplificat ce se întâmpla în cadrul acestor echipe comune.

„Atunci când procurorul solicita efectuarea unui filaj, pentru a prinde în flagrant o persoană, se întocmea această echipă comună. Ce însemna? Că procurorul putea să discute, să poarte un dialog cu ofiţerii care făceau filajul. Pentru că trebuie să existe un dialog: s-a întâlnit persoana care e filată cu denunțătorul? s-au dat banii? procurorul poate sau nu să intervină? … Sigur că trebuia să existe un dialog. Ori, această activitate nu putea s-o facă procurorul singur. Atunci, acest protocol a stabilit limitele și competențele pe care le avea fiecare membru. Nu există noțiunea de echipă mixtă în acest protocol și nu este o colaborare, ci o cooperare”, a completat Kovesi.

Protocolul din 2009 dintre SRI şi Parchetul General are 18 pagini, prevede elaborarea de strategii comune, dar şi constituirea de echipe operative comune. În baza acestui protocol, Serviciul Român de Informaţii a acordat asistenţă procurorilor, timp de 7 ani.

Printre obiectivele cooperării se numără, printre altele, „constituirea de echipe operative comune care să acţioneze în baza unor planuri de acţiune pentru exercitarea competenţelor specifice ale părtilor, în vederea documentării faptelor prevazute la art.2”.

Articolul 2 prevede ca părţile, respectiv SRI şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cooperează, potrivit competentelor şi atribuţiilor prevăzute de lege, în activitatea de valorificare a informaţiilor din domeniul prevenirii şi combaterii infracţiunilor împotriva securităţii naţionale, a actelor de terorism, infracţiunilor ce au corespondent în ameninţările la adresa securităţii naţionale şi a altor infracţiuni grave, potrivit legii.

Reacţia procurorului-şef DNA vine după ce fostul procuror șef al DNA, Daniel Morar, a declarat, pentru blogul jurnalistei Sorina Matei, că imediat după ce i s-a adus la cunoștință protocolul SRI-PÎCCJ a anunțat-o pe Laura Codruța Kovesi, procuror general la acea vreme, că nu îl va respecta, unele dintre dispoziții încălcând legea.

„La începutul anului 2009, am primit, în calitate de procuror șef al DNA, spre conformare, sub forma unui document clasificat, protocolul de colaborare încheiat între PÎCCJ și SRI. Este vorba de documentul care a fost declasificat și care a apărut în spațiul public săptămâna trecută. La acel moment, după studierea acestuia, am avut o discuție telefonică cu doamna procuror general, Laura Codruța Kovesi, ocazie cu care i-am spus că eu nu agreez un asemenea protocol în condițiile în care prin acesta se adaugă la Codul de procedură penală, iar unele dispoziții sunt chiar contrare legii. Mi-a spus că aceasta este decizia luată și că protocolul trebuie respectat. I-am răspuns că nici procurorii DNA și nici eu nu vom respecta și nu vom aplica acest protocol. Acesta este motivul pentru care nu am prelucrat protocolul procurorilor din cadrul DNA, nu l-am adus la cunoștința lor, dispunând doar arhivarea acestuia la Compartimentul de documente clasificate din cadrul instituției”, a declarat Daniel Morar, fost procuror șef al DNA, pentru jurnalista Sorina Matei, pe blogul http://sorinamatei.ro.

Fostul procuror șef al DNA a susținut că imediat după ce a intrat în vigoare protocolul, toate sesizările SRI ajungeau la Direcția Națională Anticorupție prin Cabinetul Laurei Codruța Kovesi, sub semnătura acesteia.

„Începând cu luna februarie 2009, toate sesizările întocmite de către SRI au fost transmise la DNA doar prin Cabinetul Procurorului general al PÎCCJ, sub semnătura acestuia, spre deosebire de perioada anterioară în care sesizările de competența DNA erau trimise direct la această unitate de parchet. Fiecare sesizare a SRI era însoțită de o adresă în care ni se cerea ca, în conformitate cu art.6 din Protocol, să comunicăm modul de valorificare a informațiilor cuprinse în sesizare. Pe această cale au aflat și procurorii din cadrul DNA, cărora le erau repartizate aceste sesizări, de existența protocolului încheiat între PÎCCJ și SRI, fără însă a-i cunoaște conținutul. Am fost întrebat despre această obligație de către procurorii șefi de secție, le-am confirmat că a fost încheiat un protocol între cele două instituții, dar pe care îl vom ignora și, prin urmare, nu vom comunica modul în care vor fi valorificate informațiile primite de la SRI. Prin urmare, toate sesizările primite de la SRI, atât cele care nu au avut potențial de valorificare, cât și cele care au fost valorificate în sau prin întocmirea unor dosare penale, au fost arhivate, conform procedurii interne DNA în vigoare în acel moment, din dispoziția procurorului de caz, la Compartimentul de documente clasificate, fără realizarea informării prevăzute la art.6 din Protocol”, a mai spus Daniel Morar.

Acesta spune că, în perioada mandatului său, transcrierea și redarea convorbirilor telefonice interceptate erau efectuate doar de către procuror sau ofițerii de poliție, neexistând echipe mixte.

Daniel Morar a condus DNA în perioada 2005-2012, iar din octombrie 2012 şi până în aprilie 2013, a ocupat poziţia de Prim Adjunct delegat al Procurorului General al României . Din anul 2013, Morar este judecător al Curţii Constituţionale a României.

RECHIZITORIU.CEI CARE SUNTETI TOATA ZIUA CU ANTICORUPTIA SI”PENALII” IN GURA,DOSARELE VOASTRE PENALE SI ALE STAPANILOR VOSTRI DIN STRAINATATE UNDE LE-ATI ASCUNS?!

3 apr.

    Scrisoare deschisă pentru Procurorul-Șef al DNA, Procurorul-Șef al DIICOT, Procurorul General al României Stimați Kovesi Laura Codruța, Horodniceanu […]

 

Scrisoare deschisă pentru Procurorul-Șef al DNA, Procurorul-Șef al DIICOT, Procurorul General al României

Stimați Kovesi Laura Codruța, Horodniceanu Daniel și Lazăr Augustin, în spiritul legii și al adevărului, solicităm să răspundeți public la următoarele întrebări de interes național:

Unde e Dosarul Privatizării „Petrom”? Unde e Dosarul concesionării resurselor natural, petrol și gaze, pe redevențe ridicole, care dezavantajeză clar România? A dispărut?

Unde e Dosarul „EADS”? A dispărut?

Unde e Dosarul „Apa Nova”? Unde e dosarul „privatizarii” apei românești, pe care, din cauză că domniile voastre ați tăinut mașinațiunile firmei franceze „Apa Nova”, românii sunt nevoiți să plătească APA ROMÂNEASCĂ furnizată de către „PENALA” companie franțuzească la un preț de peste 50 de ori mai mare decât prețul ei corect! Unde e Dosarul „Apa Nova”? A dispărut și el?

Unde este Dosarul „Enel”? Unde e dosarul italienilor de la „Enel”, care fură direct pe factură un procent de 80% din cetățenii României? A dispărut, nu-i așa?

Unde e Dosarul cu inculparea Firmei „Microsoft”? Există un Dosar „Microsoft” cu un prejudiciu de 400 de milioane de euro, și totuși în dosar nu apare firmă americană „Microsoft” – cea care A DAT MITA!

Unde este Dosarul „Volkswagen”? Această companie a escrocat, cu softul ce raporta emisii falsificate, milioane de români dar și Statul! În SUA, FBI-ul a arestat directorii companiei Volkswagen și justiția i-a pus să plăteasca MILIARDE DE DOLARI. Unde e Dosarul germanilor de la Volkswagen? Tăinuit și el în laboratoarele DNA!

Unde e dosarul licențelor date către „Gold Corporation”, unde e Dosarul canadienilor de la „Gold Corporation” și a celor dinaintea lor, care au obținut licențe ILEGALE?

Unde este Dosarul „Mechel”? Unde e Dosarul rușilor de la „Mechel” și a firmelor lor din Elveția? De ce DNA nu a acceptat ajutorul Procuraturii Generale din Federația Rusă, care a dorit să ajute DNA-ul românesc să cerceteze oligarhii ruși de la „Mechel”, având în vedere că aceștia erau dați în urmărire generală în Federația Rusă din cauza unor alte infracțiuni economice capitale? DNA a tăinuit infractorii ruși, aducând PREJUDICII CHIAR ȘI RUSIEI!

Unde e Dosarul „Bechtel”? Autostrada nu există nici acum, dar miliardele s-au plătit. Unde e dosarul americanilor de la „Bechtel” și al complicilor lor din guvernele României? A dispărut și acest dosar, bine ascuns chiar de către voi, cei care conduceți DNA, DIICOT și Parchetul General!

Unde sunt dosarele penale ale americanilor de la „Exxon”, rușilor de la „Gazprom” și austriecilor de la „OMV”?

UNDE sunt dosarele israelienilor care au intrat ilegal în posesia a peste 40% din terenurile agricole ale României? Unde sunt, de asemenea, dosarele tăierilor ilegale de păduri românești?

Unde sunt dosarele penale ale privatizărilor ilegale ale „Electrica”, „Hidroelectrica”, „Nuclearelectrica”, „Transgaz”, „Romgaz” și portul Constanța?

Unde este dosarul penal și unde este cercetarea penală în ceea ce îl privește pe numitul Isărescu Mugur pentru fraudele bancare și infracțiunile de megafalsificări ale monedei naționale, vinderea ilegală și la preț subevaluat a sediului central al BCR, furtul rezervei de aur a României, impunerea unor indici bancari neconformi cu legea, complicitate la genocidul bancar săvârșit de către băncile cu capital străin asupra cetățenilor României, distrugerea premeditată a băncilor cu capital sută la sută românesc, vinderea stanței pentru aurul exploatat și extras din munții României, falsificarea rapoartelor anuale ale BNR, vinderea activelor BNR către terți, introducerea în acționariatul BNR a unor entități private ale căror identitate refuză să o dezvăluie, distrugerea Băncii Naționale a României prin faptul că Statul Român, după cum arată însuși site-ul oficial al BNR, este proprietar pe propria lui bancă națională în procent de doar 12%, că să nu mai spun despre faptul că a distrus monedă națională în favoarea monezii utopice numită „euro”, sau că, printr-un act semnat de el în ianuarie 1990, a schimbat în mod ilegal și nejustificat paritatea leu-dolar!

Acestea sunt doar 10% din marile acte de CORUPȚIE, dar sunt cele mai importante pentru că, prin ele, poporul român a fost deposedat, exact cu complicitatea Domniilor Voastre, doamnă de la DNA, și domnule de la DIICOT, și domnule de la Parchetul General, de averea și de proprietățile lui. Domniile Voastre care ați ascuns în sertare toate aceste dosare, le-ați mușamalizat, le-ați tăinuit, iar tăinuirea ESTE INFRACȚIUNE, prin urmare cei mai mari „penali” nu sunt cei cărora le-ați fabricat dosare, ci sunteți CHIAR VOI! Prin mușamalizarea numai și a dosarelor expuse mai sus, doamnă Kovesi, domnule Lazăr, domnule Horodniceanu, ați contribuit din plin la săvârșirea, premeditată și în formă continuată, a unei infracțiuni capitale: cea de sabotare a economiei românești, de încălcare a Siguranței Naționale a României, de distrugere a bunăstării cetățenilor României și vă acuz de complicitate, în defavoarea Statului și a poporului român, cu infractori internaționali (francezi, austrieci, ruși, americani, germani, olandezi) ale căror interese, în România, le-ați reprezentat!

În încheiere, doamnă Kovesi Laura Codruța, vă solicit să dați un Comunicat de Presă în care să recunoașteți CINE era șefa DIICOT Sibiu în anul 2000, când s-a mușamalizat traficul internațional cu copii al numiților Iohannis Klaus Werner și Iohannis Carmen și să vă asumați, doamnă, semnătura pe care ați așezat-o, într-un total dispreț față de victimele contrabandei cu minori, pe Rezoluția din data de 3 august 2000, Rezoluție de Neîncepere a Urmăririi Penale în dosarul 423/P/2000 privind adopțiile internaționale ilegale!

Articolul circulă pe Internet, cele scrise sunt reale și pot fi verificate, autorul este necunoscut

P.S.: La cererea cititorilor, adăugăm și alte dosare penale îngropate sau tergiversate fiindcă sunt implicați străinii sau chiar cei care ne dau lecții de anticorupție: Dosarul Romtelecom, Dosarul Flota, Dosarul ALRO Slatina, Dosarul Sidex Galați, Dosarul ARO (închis de DNA în 2012), Dosarul retrocedărilor frauduloase de la Sibiu – altele decât cele către FDGR-ul lui Iohannis (închis de DNA în 2009), Dosarul succesiunii Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR) după organizația hitleristă Grupul Etnic German din România (Deutsche Volksgruppe in Rumänien) desființată prin Convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 și Decretul-Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944 semnat de regele Mihai, Dosarul Transgaz cu Sergiu Lascu – fratele lui Kovesi (clasat de DNA în 2017) și lista rămâne deschisă, Dosarul Mihai Răzvan Ungureanu – renunțarea la moștenirea Gojdu de la Budapesta, …

European Dignity Watch sesizează încălcarea în România a dreptului la un referendum

3 apr.

agnus dei - english + romanian blog

Printr-o Inițiativă a Cetățenilor, peste trei milioane de persoane din România și-au exprimat dorința de a avea un referendum asupra căsătoriei. Acesta este cel mai puternic sprijin exprimat vreodată pentru o astfel de inițiativă în istoria modernă a țării – și este prima dată când o inițiativă a cetățenilor a fost folosită în România de la căderea comunismului în 1989.

În ciuda acestui fapt, organizarea referendumului a fost amânată în mod repetat fără explicații, ignorând astfel voința a trei milioane de cetățeni – și ridicând preocupări serioase cu privire la procesele democratice sănătoase și democrația în general.

Inițiativa cetățenilor, care a fost solicitată de Coaliția pentru Familie din România, a adunat mai mult de 3 milioane de semnături în 2016 – de peste șase ori mai mult decât era nevoie. Obiectivul său a fost acela de a solicita un referendum privind modificarea Constituției țării astfel încât să recunoască căsătoria doar…

Vezi articolul original 1.034 de cuvinte mai mult

Declarația președintelui sugerează că urmează a-și folosi pârghiile (juridice sau politice) pentru blocarea cursului revizuirii cerute de cei 3.000.000 cetățeni

3 apr.

agnus dei - english + romanian blog

Declarația președintelui sugerează că urmează a-și folosi pârghiile (juridice sau politice) pentru blocarea cursului revizuirii cerute de cei 3.000.000 cetățeni.

Despre referendumul pentru căsătorie: Urmează să vedem anul acesta dacă România este un stat democratic și dacă se încearcă sau nu subminarea democrației reprezentative și de către cine..

de Cristina Popescu, Facebook

Potrivit Constituției suveranitatea aparține poporului, care o exercită prin organele sale reprezentative (Parlamentul, în principal) sau prin referendum.

Suveranitatea este delegată reprezentanților iar mandatul nu este imperativ, însă nu poate fi exercitat în vederea blocării manifestării voinței juridice a poporului suveran atunci când acesta își manifestă în formele prescrise de Constituție intenția de a legifera. În virtutea mandatului primit prin votul dat partidelor, parlamentarii sunt îndreptățiți să voteze cum doresc asupra inițiativei legislative (inclusiv să o respingă), dar niciun ales nu este îndreptățit să blocheze voit cursul procesului legislativ în scopul de a nu se ajunge la vot…

Vezi articolul original 197 de cuvinte mai mult

CU DICK SI SADIK A CRESCUT CRIMINALITATEA LA LONDRA!

3 apr.

                                    DICK ȘI SADIQ

Cu laburistul Sadiq Khan primar și conservatoarea Cressida Dick șef la Metropolitan Police, Londra a reușit să depășească New York-ul la capitolul crimelor comise! Pentru prima data în istoria sa! În timp ce Sadiq investește milioane de lire în combaterea discursului care instigă la ură, Dick a descoperit vinovații pentru numărul extrem de mare de persoane decedate în urmă atacurilor cu cuțitul, în luna martie: rețelele sociale!

Așadar, nu laxismul poliției și al justiției, ci Snapchat, Twitter, Instagram și Facebook! În februarie, la Londra au fost ucise 15 persoane, iar în martie, în urmă atacurilor cu cuțitul, au fost înregistrate 22 de decese! N-ar mai fi fost nevoie și de martie, New York fusese depășit încă din februarie!

Între aprilie 2016 și martie 2017, la Londra au fost înregistrate 12 100 de atacuri cu cuțitul, iar în ceea ce privește atacurile cu acid, dacă în 2012 au fost doar 77 (sic!), în 2017, la Londra, au fost înregistrate 465 de atacuri cu acid! Islamabad, Rawalpindi, Dhaka și New Delhi au rămas în urmă, undeva, departe. Acum a venit și rândul New York-ului să rămână de căruță. Pentru că Dick și Sadiq!                                                                                                                                                  

                                                                                                                                Bogdan CALEHARI

Surse:

http://www.dailymail.co.uk/news/article-5566689/London-murder-rate-overtakes-New-York-time-including-11-killings-just-16-days.html

https://edition.cnn.com/2018/01/26/europe/london-acid-attacks-2017-intl/index.html

https://www.london.gov.uk/moderngov/documents/s67144/05b%20-%20Appendix%201%20-%20MOPAC%20Quarterly%20Report.pdf

EXPOLZIV SI EXCLUSIV:MIHAI SERBAN, INTERVIUL INTERZIS IN PRESA ROMANEASCA:MANIFEST CARTEA NEAGRA A ROMANIEI!

3 apr.

EXPLOZIV ȘI EXCLUSIV: Interviul INTERZIS în Presa Românească

“Nu mai putem vorbi de pluralitate politică, simple amăgiri pentru naivi. 

După fapte și realități, observăm că spectrul politic reprezentativ este compromis, neputincios, vândut și lucrează concertat împotriva interesului național, împotriva interesului popular. Principiul fundamental al democrației este ignorat, negat și tratat cu aroganță. “

Uniunea Europeană se prăbușește.

Pentru a prelungi unitatea internă este nevoie de un factor extern de frică. Cum musulmanii nu mai sunt percepuți ca o amenințare, ba chiar sunt primiți cu brațele deschise, Rusia devine factorul principal de frică. Coeziunea U.E. depinde și de un factor intern de frică, pentru a menține poporul divizat. Acest factor format din oamenii cu convingeri naționaliste va fi tot mai demonizat pe măsură ce agenda avansează.

Urmează să pătrundem în mintea unui român care a trăit în Apus de peste zece ani, văzând cu ochii săi, din interior, mirajul prosperității occidentale în care am fost ademeniți, năruindu-se sub jugul totalitarismului capitalului transnațional, a globalismului neo-liberal.

Plecând de la ideea unui dialog despre România și problemele abordate, dezbătute, uneori incriminate și, până la urmă, arhicunoscute în spatiul românesc, interviul a deviat de la doxa conformistă cuprinzând imediat forma și esența profundă a cancerului la care este supusă țară noastră….

În acestă conversație asum un rol de jurnalist cu tendințe de avocat al diavoului, provocându-l pe dizidentul Mihai Șerban să răspundă la subiecte sensibile.

Interviul relevă o realitate suprimată de mass-media și instruiește cititiorul în arta retoricii moderne prin răspunsurile la întrebări puse semi-agresiv.

Natura democrației din U.E., metisajul și marea înlocuire, emigrarea românilor, perioada ceaușistă, cum a revoluționat Dan Puric românismul, jurnaliștii ca niște trupe de ocupare mintală, ș.a., sunt câteva dintre chestiunile atinse mai jos.

Fără falsă modestie, vă prezint cel mai exploziv interviu din presa românească; provocator, agitator, brutal de sincer, incisiv, grozav și adevărat, un interviu incorect politic:

Interviu

Sterie Ciumetti – Domnule Mihai Șerban, milioane de români și-au părăsit țara, nu credeți că acest lucru ar putea afecta în timp echilibrul  economic din România?

Mihai Șerban – Ați făcut o afirmație greșită. Românii nu și-au părăsit țara, ci au fost alungați de o speță politică formată din lichidatori judiciari, alogeni, trădători și slugi de casă dirijate de afară, dar am să revin asupra acestei false dileme pe parcursul interviului. Legat de chestiunea economică, permiteți-mi să vă întreb: ce înțelegi prin echilibru economic?

S.C. – Economia se bazează pe consumatori, milioanele de români plecați din România nu mai participă la economia țării… vorbim de pensii, servicii sociale, sănătate, etc.

M.S. – Dincolo de lipsa de înțelegere de care dau dovadă autoritățile vizavi de faptul că, dezrădăcinarea unei populații reprezintă o dramă umană și nu o aritmetică economică, am să încerc să vă răspund la întrebare. Probabil faceți referire la capacitatea oamenilor de-a consuma produsele importate pe piața de desfacere creată în România, după lovitura de stat organizată în 1989. Ceea ce este altceva, orice, dar nu economie națională. România a fost o țară puternic industrializată, o forță agricolă de prin plan în Europa și un mediu profesional foarte bine calificat. După asasinarea lui Ceaușescu și trecerea forțată la așa zisa democrație, în mai puțin de două decenii, toată structura economică din România a fost lichidată și a început exilul de forță și inteligență.

S.C. – În mare, spuneți că s-a trăit mai bine în  România pe vremea dictatorului Ceaușescu?

M.S. – Vreau să știți că asocierea nu mă intimidează, chiar deloc. Vreau să vă întreb, Franco a fost și el un dictator?

S.C. – În România subiectul a fost mai puțin cunoscut, dar așa a fost perceput în Occident. Nu sunteți de aceeași părere?

M.S. – Bineînțeles că nu. Francisco Franco Bahamonde a reușit să țină piept internaționalei comuniste și celei capitaliste,  disimulată după mișcarea republicanilor, reușind să țină Spania cu o mână de fier departe de hegemonia bancară internațională din 1936 și până în 1977. Dacă numiți asta o dictatură, vă privește, dar atunci eu o numesc o dictatură a binelui. Revenind la esența întrebării dvs, este o realitate pe care o cunosc generațiile care au trăit atunci. Generațiile de astăzi, vorbesc despre perioada trecută din perspectiva discursului dominant, prin ecranul televizorului, din manualele școlare.

S.C. – În România părerile sunt împărțite, este adevărat. În schimb, imaginea vehiculată în Occident a fost mai apropiată de o dictatură teribilă.

M.S. – Pentru occident, orice formă de nesupunere față de imperialismului financiar, este o dictatură teribilă. Ceaușescu nu a fost nici înger și nici demon, dar a fost un conducător care a făcut din țara sa una dintre cele mai industrializate națiuni din estul Europei. În anii ’70, bazându-se pe infrastructura industrială, capacitatea de export tehnologic, alimentar și geniul ingineresc de care dispunea țara noastră, a încercat și a reușit o lovitură de maestru plătind datoria externă a României, provocând  fără întârziere izolarea internațională și consecințele cunoscute. Nici o națiune, în ultimele trei secole,  nu a reușit să se elibereze de jugul mafiei bancare, Ceaușescu a făcut-o. Populația a trebuit să suporte o anumită presiune, dar libertatea are și ea un preț. Dacă am fi fost lăsați să ieșim din această situație, România ar fi avut un destin glorios, ar fi devenit o referință în lume.

S.C. – Cine s-a împotrivit, poporul?

M.S. – Interesele transnaționale, finanțele apatride, numiți-le cum vreți. Vorbim despre aceleași forțe care dețin în continuare 175 de bănci centrale naționale – în lume, Banca Mondială și F.M.I.

S.C. – Nu putem vorbi de sistemul financiar global ca și cum am vorbi despre un grup de oameni. Finanțele acționează după niște principii de piață.

M.S. – Interesantă definiție… să înțeleg că imperiile Rothschild, Rockefeller, Warburg,  Morgans, deținătorii marelui capital, război după război, criză după criză, crimă după crimă, evoluează în timp și spațiu precum niște fundații de binefacere absolut dezinteresate? Să fim serioși.

S.C. – Nu credeți că sună a discurs conspiraționist?

M.S. – Dacă revoluția franceză, cea bolșevică, primul și al-doilea război mondial nu ar fi avut loc, acceptam această acuzație. Istoria nu trebuie privită prin faptele ei, ci prin rezultatele pe care le provoacă. Citiți-l pe Céline dacă îl găsiți, cenzura e mare, a scris o carte unde  aduce un omagiu interesant lui Felix M. Warburg, jidanul care și-a subvenționat prietenii cu 15, apoi cu 200 de miliarde de dolari pentru a revoluționa Rusia în 1917. O să vă placă lectura, grozav.

S.C. – Trecând peste intervalul respectiv,  factorii economici arată că România are o creștere economică susținută de când a intrat în U.E., nu credeți că este un lucru pozitiv?

M.S. – După ce o țară este adusă în stadiul zero de productivitate, nu poate decât să crească. Dar asta nu înseamnă că acestă creștere profită românilor, este pur și simplu o dinamică firească, o conjunctură controlată. Românii au avut totul la dispoziție ca să devină una dintre cele mai prospere popoare din Europa. Faptul că trecem de la echivalentul unui salariu de 200 de euro pe lună, la 250, sau 300 de euro pe lună, într-un interval 5-10-15 ani, matematic vorbind este o creștere, dar când vorbim despre România, sau demnitatea unui muncitor, devine ușor ridicol.

S.C. – Nu considerați că consumația este un factor de creștere economică?

M.S. – Puterea de cumpărare este un element printre altele, dar nu este central. Prosperitatea unei economii sănătoase este dată de  capacitatea de producție internă și export. Ori România nu mai produce nimic și, mai rău, a ajuns în faza umilitoare în care importă chiar și alimente de bază. Vorbim de o țară care are cel mai roditor pământ din Europa. În alimentarele din România găsiți numai produse de import, iar cele care mai poartă denumiri românești, ce-i drept foarte puține, aparțin unor firme străine. Prin urmare, orice bănuț cheltuit în supermarket este un cui bătut în sicriul național, ne întreținem jugul. Nu putem vorbi de economie în acești termeni, ci mai degrabă despre o exploatare economică. După dărâmarea controlată a blocului comunist, țările din Est au fost puse la dispoziția capitalului transnațional, la dispoziția firmelor occidentale. Pe lângă acapararea sistemului bancar, politic, a economiei și a tuturor resurselor naturale, a rezultat o piață de desfacere pentru produsele de calitate inferioară. Timpul a trecut de atunci și astăzi, din păcate, românii au rămas printre ultimii consumatori orientați din Est, rămânem o colonie economică. Mai rău, știam de multă vreme că produsele vândute în România aveau o încărcătură chimică nepermisă în țările din Vest. Odată cu apariția produselor alimentare chimice, modificate genetic, îmbâcsite cu E-uri, perturbatori endocrini, coloranți, aditivi de gust și chiar fecale de animale, a apărut în România o epidemie de cancere… autoritățile aveau la cunoștință acest lucru, idem pentru mass media, dar au tăcut cu desăvârșire, ca și în Occident de astfel.

S.C. – Ceea ce spuneți este foarte grav, aveți dovezi în acest sens?

M.S. – Mai grav este să-ți extermini cu bună știință populația. Aștept argumente bazate pe elemente reale, nu presupuneri și stări de conștiință post mortem. Aveți un raport care să arate că alimentele chimice nu provoacă cancer la consumatori?

S.C. – Bine, dar consumul nu se limitează doar la alimente?

M.S. – Aveți dreptate, pe lângă alimente otrăvite, românii mai consumă o sumedenie de produse românești vândute de firme străine.

S.C. – La ce vă referiți?

M.S. – Firmele străine, transnaționale, au cumpărat dreptul de a exploata, distribui și comercializa toate resursele naționale. Vorba lui Ilie Șerbănescu: „Tragi apa la București să îmbogățești Parisul”.  La fel pentru gaze, petrol și alte bogății de care, în mod normal, poporul ar fi trebuit să beneficieze la modul cel mai direct, la prețul mai corect. Aș adăuga un lucru foarte important, în momentul de față, pe lângă asasinarea suveranității și a democrației mai în general, asistăm la asasinarea resurselor naturale ale subsolului și solului. Spre exemplu, fondul forestier din România este decimat de austrieci cu sprijinul și asistența întregului guvern de la București. Practic, vorbim de violarea și spolierea moștenirii generațiilor viitoare. Grav, foarte grav!

S.C. – Folosiți termenul, asasinare, dar în cazul de față vorbiți de înțelegeri comerciale bilaterale, parteneriate public-privat.

M.S. – Elementele de comunicare moderne nu pot modifica o realitate, în cel mai bun caz o pot acoperi, o vreme. Eu vă spun că Constituția României a fost modificată pe rând pentru a permite jaful resurselor suverane, vorbim de aur, argint, telur, lemn, petrol, gaz ș.a., în cantități uriașe.  Vorbesc despre mii de miliarde de dolari furate, sau interzise proprietarului de drept, adică poporul român. Mai mult, un tată, o mamă, o familie, nu pune în primejdie cu bună știință viața copiilor, a generațiilor viitoare, semn că vârful statului român este parazitat de un grup de inși „românizați“ doar cu numele și ale căror inimi bat pentru orizonturi îndepărtate.

S.C. – Când spuneți guvern, faceți referire la niște oameni care au fost aleși democratic, nu credeți că acest deznodământ le conferă o formă de legitimitate în administrarea intereselor economice?

M.S. – Nu știu dacă să plâng, sau să râd la afirmația dvs? Această chestiune în jurul alegerilor democratice, nu mai are nicio legătură cu realitatea. Vorbim de niște oameni care evoluează într-un sistem analog, o filială dirijată de afară în care orientările politice, economice, sociale, legislative, parteneriatele strategice obligatorii, clasificarea dușmanilor, etc., absolut totul este decis și dirijat de afară,  în timp ce complexul mediatico-politic mimează stări de conflict, dezbateri de idei, false soluții și, în fapt, adevărate manipulări ale opiniei publice. Unde este democrația despre care vorbiți? U.E. nu este un spațiu democratic, România nu este un spațiu democratic.

S.C. – Dar nu puteți să spuneți asta și despre o țară ca Franța?

M.S. – Pasărea mălai visează. Franța, ca și România, plecând de la proporții și asemănări distincte, suferă de aceleași simptome cauzate de influența curentelor financiare apatride și a deciziilor luate de funcționari nealeși, care-și impun voința indiferent de rezultatul din urnele naționale. Campania electorală din 2017, a fost prilejul de-a afla acest lucru în mod oficial, candidați precum François Asselineau, Nathalie Artaud, sau Jacques Cheminade, au străpuns tavanul de sticlă și au avut curajul să vorbească despre marile orientări economice (GOPE), impuse din oficiu oricărui candidat ales, oricărui guvern și asta indiferent de culoarea politică anunțată.

S.C. – Insinuați că Franța mimează democrația, aranjează alegerile?

M.S. – Eu nu v-am spus că se aranjează alegerile, v-am spus că rezultatul lor nu schimbă cu nimic orientările decise de U.E., oamenii votează degeaba. Este mai subtil și mult mai ușor să transformi procesul democratic în ceva steril. De ce să te chinui să furi alegerile, când poți să furi candidații, să mimezi democrația, înțelegeți?

S.C. – Nu puteți să spuneți că toți candidații sunt corupți?

M.S. – In cazul de față nu putem vorbi de corupție, ci mai degrabă de trădarea unui sistem politic în incapacitate, o adunătură formală. Și dacă vorbim de un om cinstit, onest, populist, adică un naționalist care ar vrea să dea de pământ cu sistemul, cine află despre el, cine îl promovează, cine îi finanțează campania,  cine îi acordă timp de emisie, cine îi interpretează declarațiile și, în cele din urmă, cine îl desființează? Alături de curentele financiare, mass media joacă un rol central în alegeri, opinia publică este prelucrată, controlată, orientată. În final, în cursa electorală, rămân doar candidații sistemului, indiferent că vorbim de oameni cunoscuți, sau fețe noi. Vorbim de eșichierul politic dominant din ultimii cincizeci de ani. Nimeni nu vine să deranjeze această ordine, lipsa fondurilor pentru campanii și cenzura mass media, formează un zid insurmontabil, deocamdată.

S.C. – In sistemul actual, politicienii mai pot reprezenta interesul popular?

M.S. – Vă reamintesc că democrația originală înseamnă puterea poporului, pentru popor, de către popor. Dar nu oriunde, ci în cadrul arealului propriu, adică națiunea, fiecare la el acasă. Dacă oamenii sunt puși în situația de-a alege numai reprezentanți în acord cu U.E. și, mai ales, cu Banca centrală, atunci nu mai putem vorbi de interesul popular.

S.C. – În cadrul apartenenței la U.E., mai are relevanță să vorbim despre națiune?

M.S. – Depinde de ce parte a gratiilor te afli? Dacă faci parte din aristocrația conducătoare, din aparatul de stat, lucrezi în mass media, sau ești bancher, atunci națiunea reprezintă un obstacol în calea fericirii. Dar dacă faci parte din popor, atunci ai face bine să te ții cu dinții de aceasta fiindcă națiunea este ultimul refugiu de care dispune omul în fața progresiștilor.

S.C. – Va referiți la partidele de stânga?

M.S. – Nu, chiar deloc. Nu mai putem vorbi de pluralitate politică, simple amăgiri pentru naivi. Indiferent că vorbim de partidele de stânga, de dreapta sau de centru, rezultatul rămâne stabil, agenda progresistă avansează, este de neoprit. După fapte și realități, observăm că spectrul politic reprezentativ este compromis, neputincios, vândut și lucrează concertat împotriva interesului național, împotriva interesului popular. Principiul fundamental al democrației este ignorat, negat și tratat cu aroganță.

S.C. – Din ceea ce spuneți, dacă nu mă înșel, reiese faptul că politicienii nu fac parte din popor, nu credeți că vehiculați un concept greșit?

M.S. – Poporul este masa asupra căreia se exercită puterea, politicienii, ca să numim cele mai mărunte elemente ale sistemului, nu se află în acestă categorie. Atunci când exersezi puterea asupra poporul ca să-l obligi să-și înțepe copiii cu 11-12 vaccinuri, ocultând  realitatea efectelor reale asupra sănătății, putem vorbi de un abuz fenomenal de putere, se numește totalitarism la stare brută. Faceți o anchetă obiectivă și încercați să aflați câți politicieni, sau medici și-au otrăvit copiii cu 11-12 vaccinuri și veți înțelege cine este poporul.

S.C. – Credeți că democrația a devenit un concept depășit?

M.S. – Nicidecum, dar formularea corectă este, Democrația reprezentativă. Adică forma viciată a democrației,  este un concept infiltrat, diluat, deturnat și reformat după rețeta aristocrației cosmopolite care, după căderea U.R.S.S., a reînființat un centru de putere transnațional independent de voințele populare, un sistem în opoziție radicală cu democrația stricto sensu.

S.C. – Îmi scapă ceva, insinuați că uniunea europeană este condusă de ruși?

M.S. – Nu, dar subiectul este foarte complex și nu cred că poate fi abordat în cadrul acestui interviu.

S.C. – Politologii spun că Rusia este un regim mai degrabă dictatorial, puteți nega faptul că Europa este un spațiu democratic?

M.S. – Democrația despre care vorbiți, în ultimele decenii, nu a făcut altceva decât să bombardeze țări nevinovate, să schimbe regimuri legitime, să acapareze resurse suverane, să producă haos și terorism globalizat, să facă din occidentali șomeri și să producă sclavi în lumea a treia. Dictatura despre care vorbiți, în ultimii ani, a provocat o reechilibrare a forțelor pe mapamond, obligând mașinăria sionisto-americană de război să bată în retragere. Intervenția Rusiei în Siria și în Crimeea demonstrând acest lucru. Astfel spus, de aici înainte, democrațiile occidentale vor avea dificultăți din ce în ce mai mari în  a subjuga și teroriza națiunile independente de pe glob.

S.C. – Orientul rămâne un subiect foarte complex și discutabil, dar în interiorul Europei, putem vorbi de influențe americane?

M.S. – Când vorbim de Europa, ne referim la un continent compus din națiuni distincte, prin urmare, fiecare țară are interese proprii. Prin înființarea U.E., aceste interese au fost deturnate, normalizate și apoi anihilate. Uniunea Europeană arată, prin toate pozițiile sale, și îndeosebi prin legile și normele pe care le impune prin forță, indiferent de sectorul vizat, că este doar o instituție de tip paravan, care acționează în subordinea și în serviciul marelui capital privat transnațional. Ori capitalul transnațional, tradus prin bănci și multinaționale, este deținut în proporție de 90 la sută de americani. Vă las pe dvs să trageți propriile concluzii.

S.C. – Bine, dar uniunea europeană nu poate fi asemănată cu o dictatură?

M.S. – Este o chestiune de terminologie și de abordare a realităților dincolo de discursul oficial. U.E. nu mai este un spațiu democratic din 2006. Vă reamintesc că țări precum Franța, Olanda, Danemarca, Suedia sau Irlanda au votat NU la referendumurile organizate pentru ratificarea Constituției Europene. Din păcate pentru ceea ce avea să urmeze, establishment-ul, care devenea tot mai vizibil și mai agresiv, a ratificat prin forță proiectul antidemocratic în data de 13 decembrie 2007, la Lisabona, în corelare perfectă cu așa-zisa criză financiară provocată de bănci private americane, toate în legătură cu Goldman Sachs. În ce măsură putem spune că ignorarea votului și infiltrarea finanțelor transnaționale în Europa, a respectat principiile democratice?

S.C. – Nu cred că Goldman Sachs are capacitatea să influențeze U.E. Afirmația dvs pare oarecum exagerată, hazardată.

M.S. – Goldman Sachs, nu. Dar Banca centrală europeană, da. Din anii ’90, în perioada lui Bill Clinton, toți președinții Băncii centrale au lucrat la un moment dat pentru Goldman Sachs. Dacă îmi permiteți expresia aș spune că, hazardul nu este un drum cu sens unic.

S.C. – Să revenim la subiect, credeți că locul României este alături de sfera de influență rusă?

M.S. – Vorbiți de România prin prisma opoziției Rusia-Occident, de ce nu luați în considerare și varianta independenței naționale, a suveranității populare, a democrației la care faceți referire? De ce nu credeți în capacitatea de autodeterminare a popoarelor? Eu nu sunt nici pro-rus, nici pro-U.E și nici pro-tocol.  Sunt pro-român, sunt pentru independența și demnitatea nemijlocită a neamului meu.  În definitiv, sunt un naționalist convins, cred în libertatea și destinul propriu a oricărui om.

S.C. – România este membru NATO, aproprierea de Rusia nu ar fi văzută ca o amenințare pentru echilibrul din zonă, o trădare?

M.S. – Occidentul nu este în poziția de a preda lecții de echilibristică zonală și nici nu este calificat să vorbească despre trădare. Să nu uităm că occidentul ne-a dat pe mâna prietenilor lui Felix M. Warburg… știți dvs, marele bancher din New-York, amicul lui Troțki și Lenin… Nimeni nu poate  impune unei națiuni dependența față de un anumit regim politic, economic, sau militar, cu atât mai puțin așezarea unei armate străine pe teritoriul său, altfel se numește că este sub ocupație.

S.C. – Rușii au adus suferință în România, represiune, tiranie. Puteți nega acest lucru?

M.S. – Dacă vreți neapărat să-i numiți ruși pe kominterniști, vă privește. Dar pentru mine Anna Pauker, nu a fost nici rusoaică și nici româncă… haideți să mergem mai departe atunci, ce vă face să credeți că ați scăpat de cei care au știut în trecut să acapareze calitatea de ruși, strecurându-se după perestroika sub calitatea de democrați, de europeni, de aliat strategic, sau de români? Gândiți-vă bine la acest lucru pentru că, tocmai aici se află cacealmaua istorică în care au căzut toți reeducații mass media, atât în Vest cât și în Est, mai puțin grupul Vișegrád care își trăiește primele clipe de libertate de după al-doilea război mondial.

S.C. – După părerea dvs, grupul Vișegrád este pro-rus?

M.S. – Grupul Vișegrád formează o antiteză sănătoasă și demnă de respect în fața agendei marxiste impusă de U.E. Dar este la fel de adevărat că fără sprijinul neoficial al Rusiei, nucleul de rezistență format din acest grup ar fi anihilat în 24 de ore după modelul Iugoslaviei în aplauzele occidentalilor care, cel mai probabil, ar striga că democrația a învins, ura, ura, etc.

S.C. – Nu sunteți foarte tandru cu mass media, nu credeți că este nevoie de presă liberă, independentă?

M.S. – Există o presă liberă sub forma publicațiilor independente de pe internet, dar acestea sunt lipsite de fonduri și izolate din câmpul informațional generalist, fapt care le limitează capacitatea de difuzare spre mase. De partea cealaltă, în liga profesionistă, aveți balaurul mass media care este o formă de negare a presei libere, un control al informației, o cenzură a realității, o reformă a firescului, o manipulare a realului. Mass media este pentru libertatea presei, ceea ce a fost colectivizarea pentru țărani, ori naționalizarea pentru proprietățile private. Să fiu mai explicit, atâta timp cât jurnaliștii profesioniști, care nu sunt nimic altceva decât linia întâi a trupelor de ocupație mentală, vor continua să se plimbe liniștiți prin România, vor fi lăsați să producă materie antinațională, anticreștină, antitradițională, antiromânească – deformând și defăimând, împotriva interesului popular, orice acțiune de apărare a valorilor fundamentale, orice încercare de ieșire din robie; ne vom afla la ani lumină distanță de orice inițiativă populară, politică, naționalistă, anti-imperialistă.

S.C. – După sirieni, românii reprezintă cea mai mare masă de imigranți din Europa. Credeți că România poate să reziste în viitor fără această populație activă?

M.S. – Să nu facem amalgam, musulmanii despre care vorbiți, au fost expatriați în mod expeditiv de axa sionisto-americană care, după bombardamentele și procesele trucate, au asasinat conducătorii legitimi și au favorizat instalarea regimurilor teroriste. Revărsarea populațiilor musulmane spre Europa, nu este  întâmplătoare, ci dirijată, nici măcar subtil și, mai grav, este presărată cu teroriști. De partea cealaltă,  românii au fost victimele unui regim de ocupație mediatico-politico-financiar care a destabilizat națiunea în mod gradual, după interese succesive. Bombardamentele au fost înlocuite cu distrugerea țesutului industrial, cedarea băncii naționale, ocuparea tuturor sectoarelor economice, strategice, politice, etc. Putem vorbi despre o formă de terorism disimulat după aparatul falsei democrații.

S.C. – Ați făcut referire la o populație musulmană presărată cu teroriști, nu credeți că  comiteți și dvs un amalgam, numindu-i pe toți  musulmanii teroriști?

M.S. – Amalgamul, ca argument de atac, alături de rasism, xenofobie și islamofobie, sunt elemente de comunicare ofensive folosite de mass media pentru a anihila din fașă orice revendicare protecționistă în fața valului de imigranți. Și totuși, am să intru în jocul dvs. și am să-mi reformulez afirmația: nu toți musulmanii sunt islamiști și nu toți islamiștii sunt teroriști, dar tot teroriștii sunt musulmani. Vă place mai mult acest aforism?

S.C. – Putem vorbi despre terorism în Occident, dar în România?

M.S. – Absolut, da! Terorismul poate căpăta diferite forme, acesta se poate disimula după directive europene, reforme economice, împrumuturi la F.M.I, Banca centrală, politici pro-imigrație, negarea suveranității populare, izgonirea populațiilor indigene, fast-food, etc. Terorismul este practicat pe sectoare, sub diferite forme, în funcție de interesul și intervalul istoric. Nu există nicio diferență între o bombă care sfârtecă corpuri nevinovate și o reformă ucigașă care pune în genunchi o națiune.

S.C. – Mă scuzați, dar nu am înțeles ceva, vorbeam de terorism și ați menționat fast-food?

M.S. – În S.U.A. patruzeci la sută din oamenii diagnosticați cu cancer suferă de obezitate. Circa 45% la sută din adulți și 25% din copii suferă de obezitate. Vorbim despre o adevărată  bombă cu întârziere și totuși, guvernul american permite industriei fast-food să facă 200 de miliarde pe an din vânzarea cancerului și a obezității.  Este cunoscut faptul că obezitatea provoacă teamă, neîncredere, dependență, panică, paranoia și nesiguranță. Terorismul acționează după aceleași principii.

S.C. – Unele voci din diaspora, o să-l amintim doar pe Paul Goma, vorbesc despre un plan de înlocuire a populației din România. În ce constă această înlocuire?

M.S. – Înlocuirea despre care a vorbit Paul Goma este o problemă strict românească și face referire la înlocuirea poporului român cu populația actuală a Israelului. De partea cealaltă, în Occident se vorbește despre „Marea înlocuire” și este o problemă abordată de intelectualii din Vest. În Franța, Renaud Camus a demonstrat că „Marea înlocuire” nu este un concept ideologic, ci o realitate palpabilă și este, probabil, cel mai mare șoc civilizațional pe care l-a cunoscut Franța și mai pe larg Occidentul. Marea înlocuire se rezumă prin schimbarea de populații și este vizibilă cu ochiul liber în orice aglomerație, spital, școală, supermarket, etc.  Însă, mare înlocuire nu se traduce doar prin schimbarea populațiilor indigene, ci și prin schimbarea civilizațiilor, a culturilor, a tradițiilor, a modelului de gândire, de exprimare, de percepție, a felului de a privi mediul înconjurător. Diferența dintre regimurile totalitare asumate și regimurile așa-zise democratice constă în metodologia de constrângere și condiționare a maselor. Putem vorbi de o adevărată revoluție a modului de detenție, Gherla, iadul comunist fiind surclasat! În pușcăria capitalistă, celulele și zidurile au fost înlocuite cu manipularea ideologică, sârma ghimpată cu șantajul financiar, și gardienii înarmați s-au preschimbat în jurnaliști corupți care trag cu salve neîntrerupte și fără somație în deținuți, cu minciuni letale.

S.C. – Din nou, nu credeți că sună a discurs complotist?

M.S. – În timp ce Catedralele cad sub acțiunea buldozerelor, moscheile se ridică din banii publici. În timp ce albii sunt tot mai tolerați de speța conducătoare, minoritățile sunt impuse ca model dominant. În timp ce creștinii sunt din ce în ce mai ridiculizați, musulmanii sunt promovați pe toate căile. În timp ce familia creștină este din ce în ce mai hăituită, sodomiștii își fac de cap defilând în stradă cu copii adoptați în cârcă, uneori smulși din brațele mamelor de organizațiile de stat… are rost să mai continui?

S.C. – La ce vă referiți?

M.S. –  Că doi pederaști se pot căsători și adopta copii nevinovați, răpiți, uneori, chiar din brațele părinților de instituțiile statului. Mă refer la Barnevernet-ul din Norvegia și cazul familiei Bodnariu. Nu este un caz izolat, drama are loc în toate țările nordice, în Suedia, Anglia, Germania și se întinde treptat în toată Europa.

S.C. – Să revenim la conceptul marii înlocuiri și complexitatea acestuia, este și România o țară în proces de înlocuire?

M.S. – Vă repet, marea înlocuire nu este un concept, ci o realitate palpabilă. Când vorbim de România, înlocuirea a fost realizată pe plan formal la nivel cultural, social, oarecum ideologic, și într-o măsură mai mică pe plan spiritual. Însă pe fond, marea înlocuire, ca multe alte totalitarisme încercate pe neamul nostru, a fost scurtcircuitată de intervalul istoric și substanța profundă din care românii sunt plămădiți.

S.C. – Anumiți intelectuali vorbesc despre o imposibilitate de adaptare a poporului român, incriminând tocmai substanța profundă și specificul românesc care vorbiți, spunând că reprezintă  un obstacol în fața progresului. Cum ați încadra această specificitate?

M.S. – Nu putem porni de la o teză subiectivă pentru a ajunge la concluzia unei specificități, ar fi prea ușor. Intelectualii despre care vorbiți, sunt de fapt telectuali, adică propagandiști autorizați de sistem. Dacă ar spune ceva real despre poporul român, nu i-am mai vedea pe la televizor și nici nu și-ar mai vinde cărțile. Apoi, cred că este firesc să nu înțeleagă complexitatea ființei profunde a unui neam atât de vechi. Ca să fiu mai explicit, pot să vă spun că românii în marea lor majoritate dispun de un geniu pe care străinii de țară, de neam și de Dumnezeu nu-l pot înțelege. Este un fel de înțelepciune a eternității, o gândire tipic românească, străveche, dezlegată de influențe străine, o filozofie național creștină, tradițională, profund țărănească și de sine stătătoare. Un fel de coerență cu natura, de intimitate cu anotimpurile – genială prin simplitatea ei, o viziune despre viață care transcende asupra oricărei încercări istorice de mistificare și modificare a valorilor fundamentale. Acesta este marele geniu al culturii românești originale pe care telectualii încearcă să-l distrugă.

S.C. – Vorbiți despre oameni care își cunosc istoria, tradițiile și sunt impregnați de cultura românească, dar credeți că tinerele generații vor ști să ducă ștafeta mai departe?

M.S. –  Tinerii din România pot fi duși cu barca o vreme, păcăliți pe o anumită perioadă de timp să îmbrățișeze curente lăturalnice, umaniste, filozofico-nihiliste, abstracte, goale de sens, într-un cuvânt, iudaizate. Însă, de fiecare dată, acționează asupra lor o forță superioară care-i atrage înapoi în rostul vieții, pe cărarea continuității, în etern, spre Dumnezeu. Românul nu-i treabă ușoară, e alunecos, teribil de rezistent, el nu poate fi asimilat de nimeni și de nimic, învinge timpul de fiecare dată, e unic prin ființa sa, superior prin destinul său. Cât despre planul înlocuirii, fragmentării și risipirii, acesta a eșuat deja. Izgonirea din țară a milioanelor de români nu a produs terenul prielnic marii înlocuiri, ci mai degrabă cel al deconspirării lor, a tuturor dușmanilor noștri și, mai ales, a minciunii Occidentale – care, să nu uităm, a fost folosită ca monedă de schimb pentru a distruge continuitatea noastră – reformând chiar în acest moment, printr-un ricoșeu incredibil, idealul național. Conștiința reacționară a Neamului Românesc se află în exil.

S.C. – La ce vă referiți, unde vreți să ajungeți?

M.S. – Fără să realizeze, milioanele de români de pretutindeni își ascut săbiile inteligenței pe ruinele Occidentului. Se vor întoarce acasă la momentul potrivit, cu un naționalism fierbinte, implacabil, revoluționar! Atunci, pe nevăzute o să înceapă exodul trădătorilor, renașterea României. Cei de afară împreună cu cei de acasă, uniți în această inversare neașteptată a forțelor continentale își vor regăsi interesul comun, calea libertății, reînnoind cu idealul național.Atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom avea ce nu are nici un popor prins în ghearele U.E., o națiune liberă. Nu trebuie să acceptăm altă cale.

S.C. – Înțeleg din ceea ce spuneți că nu aveți de gând să vă reconciliați cu ideea unui viitor comun în Europa?

M.S. – Fără români, Occidentul ar fi fost islamizat de mult, dar asta nu i-a împiedicat să ne trateze cu dispreț începând din anii ’90. Cert este că noi nu am decis să ne sinucidem în grup alături de vestici, e treaba lor, e viața lor, e moartea lor. Multiculturalismul este perceput foarte prost în Europa răsăriteană. Pentru români, islamul a reprezentat dintotdeauna un imperiu cuceritor, iar lupta împotriva acestuia a lăsat urme adânci pe pământul nostru sacru, atât prin jertfele strămoșilor, cât și prin sângele dușmanilor. Consider că vestul, din păcate, își trădează partea de continent, trecutul, istoria, civilizația; își cedează pământul, casele, femeile, copiii, sângele. Asta este, situația e destul de tristă, asistăm la un genocid consfințit, dar nu ne privește pe noi. Până la urmă nu împărțim aceleiași valori, aceleași crezuri, nu am avut și nu vom avea niciodată un destin similar. Cancerul provocat în Europa de revoluția iudeo-masonică din 1789, nu a reușit să producă metastaze mortale în Est, sistemul imunitar răsăritean le-a anihilat. In definitiv, dacă apartenența la U.E. se traduce prin ieșirea României din istorie, atunci trebuie să scăpăm cât mai repede din această structură.

S.C. – Cum vedeți viitorul în Europa?

M.S. – În primul rând, nu cred că toate ouăle sunt bune pentru omletă. Când vorbim de viitor, trebuie să disociem construcția europeană, de interesul real al Europei. Eu cred că vom asista la o inversare nimicitoare a istoriei, toate semnalele ne arată că populațiile occidentale – Italia rămâne o enigmă – au capitulat în fața evidențelor. Re-imigrația masivă spre țările de proveniență a populațiilor venite din Africa de Nord, sub Sahariană și din Orient ar rămâne singura soluție de salvare pentru ei, dar nu cred că axa sionisto-americană împarte același punct de vedere, mai ales acum când se află atât de aproape de reușită. În definitiv, cheia rezolvării se află în Europa originală, de matcă. Viitorul Europei creștine, albă, tradițională, morală și liberă stă în mâinile noastre, am devenit garanții Europei.

S.C. – E de bine, e de rău?

M.S. – Este așa cum este. Avem posibilitatea de-a rescrie istoria Europei cu litere de aur și asta împotriva globalismului neo-liberal, a Vițelului de aur. Este o obligație istorică, un legământ cu învățămintele creștine lăsate de Iisus Hristos la care trebuie să răspundem, prezent.

S.C. – Mulți Occidentali nu sunt de acord cu ce se întâmplă în U.E., votul spre partidele de extremă dreapta se evidențiază tot mai mult. Cum credeți că acest viraj politic o să influențeze deznodământul în următorii ani?

M.S. – Așa cum am mai spus, nu cred în antitezele oferite de sistem. Aceste partide evoluează într-un penitenciar politic și sunt folosite de elită pentru a genera o falsă impresie de pluralitate politică. De asemenea, prin demonizarea acestor partide, de fapt a electoratului, se creează condițiile necesare pentru a justifica necesitatea partidelor tradiționale. Acest joc al aparențelor permite controlul spațiului zis democratic. Partidele zise extreme joacă după regula tergiversării, ținând electoratul naționalist într-o perpetuă dezamăgire și sufocare: stați calm, fiți încrezători, nu vă revoltați, suntem de neoprit, într-o zi vom câștiga alegerile, Ura, ura, etc. Între timp, Occidentalii sunt tot mai colorați.

S.C. – Scapă cine poate?

M.S. – Întrevăd că în următorii 20-30 de ani, odată cu împlinirea agendei anticipate de Stephen Smith, africanizarea Europei, un număr foarte important de occidentali își vor lichida activele și își vor părăsi teritoriile pentru a-și îndrepta pașii spre Est. Revărsarea populațiilor de rasă albă din clasele mijlocii și superioare este inevitabilă, logică, altfel vor dispărea în 3-4 generații.

S.C. – Nu credeți că multiculturalismul poate produce o societate echilibrată, armonioasă și acceptabilă pentru populațiile albe?

M.S. – Probabil că o să meargă, o vreme, dar să vedem cum o să explicăm albilor că această societate trebuie să se facă fără ei, dar pe pământul lor? Multiculturalismul o să aibă o durată de viață limitată și în câteva generații rasele vor fi normalizate, omogenitatea o să devină noua normă, o sub rasă hibridă o să domine și o să intrăm în era metisului occidental.

S.C. – Să spunem că acest scenariu de anticipare devine o realitate, care credeți că ar fi rolul României?

M.S. – România trebuie să integreze cât mai repede grupul Visegrád, dar dintr-o poziție de independență totală fața de U.E. și NATO, și să formeze un bloc de rezistență care să extindă cooperarea cu țările vecinii, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Republica Moldova, etc.

S.C. – Dacă înțeleg bine, vă referiți la ieșirea României din U.E.?

M.S. – Ieșirea României din U.E. este inevitabilă, istorică. Dacă ținem cont de creșterea tot mai accentuată a tensiunilor și  brațului de fier angajat între Bruxelles și grupul Vișegrád, în special cu Polonia și Ungaria, realizăm că este o chestiune de timp până la implozie. Problema României în acestă configurație dezirabilă stă în momentum, nicidecum nu trebuie să ajungem în poziția ultimului trădător din Est, adunat cu fărașul din milă, sau din necesitățile geo-strategice, ar fi o rușine pentru demnitatea noastră și un handicap major în negocierilor viitoare.

S.C. – Nu credeți că ieșirea noastră din U.E și NATO ar pune în pericol siguranța României?

M.S. – Siguranță României față de cine, vorbiți despre Rusia, Republica Moldova, Polonia, Ungaria, Serbia, China… cine vrea să ne atace, Mehmed al II-doilea? Vă rog, haideți să fim realiști. Sunt trei motive majore care provoacă instabilitate în lume și toate sunt interconectate între ele. De la înființarea Rezervei Federale, care este o bancă centrală privată, mașinăria de război americană a fost creditată fără acoperire reală, doar hârtie. Fără războaie, controlul resurselor planetare, șantajul financiar și imperialismul economic, S.U.A. ar intra imediat în faliment. Economia internă a Statelor Unite este deținută și controlată în quasi totalitate de o plutocrație care a preluat controlul prin cele trei bănci cunoscute care administrează întreaga masă monetară și financiară în folosul acestei plutocrații. Marele economist, Charles Gave, om de rețea și fin cunoscător al fenomenului transnațional, vorbește despre o organizație criminală, aș zice că folosește un termen prea cordial. Conflictul permanent cu țările arabe este condiția sine-qua-non pentru a putea menține populația Israelului într-un spațiu geografic care nu-i aparține, întreținând acest conflict permanent pentru a provoca, menține și justifica starea continuă de nesiguranță în lume. În definitiv, războiul permanent este o investiție pentru aristocrația jidănească din New-York, o necesitate economică pentru supraviețuirea hotelului american, elementul de bază al agendei globaliste și, nu în ultim rând, argumentul de forță al iudaismului politic. Aceasta este cutia pandorei, restul e literatură mass media.

S.C. – Plecând de la acestă constatare, și dacă România ar ieșii din această sferă de influență, nu credeți că am fi izolați din punct de vedere comercial?

M.S. – Încercările de izolare s-ar solda cu un eșec total. Nu mai suntem în anii ’90, Perestroika a anihilat U.R.S.S.-ul dar nu a reușit să transforme Rusia într-o colonie cosmopolită. Renașterea Rusiei a creat o lume multipolară. China a devenit cea mai mare forța economică din lume și alături de India, Brazilia, Africa de Sud și Rusia au format BRICs, o adevărată  structură și un simbol al schimbării în puterea economică mondială, creând o alternativă salutară la organizația criminală amintită de Charles Gave – Banca Mondială și F.M.I. Avem la îndemână posibilitatea înființării unui parteneriat strategic-comercial în sânul  grupului Visegrád, acest parteneriat nu poate fi împiedicat să devină un factor de stabilitate și prosperitate în zonă. Datorită poziției geografice, România poate să joace un rol esențial în această construcție. Portul din Constanța reprezintă o adevărată deschidere spre lume, acesta poate să devină cel mai important port din Europa, imaginați-vă cam ce venituri am putea genera numai din taxe?  Recuperarea pământurilor cedate împotriva interesului național și relansarea agriculturii pe modelul biologic, reînființarea și reabilitarea structurii industriale, posibilă numai prin finanțarea noilor parteneri care ar avea tot interesul să sprijine dezvoltarea infrastructurilor și a serviciilor. Această dinamică ar relansa imediat piața muncii și exportul, vorbim de milioane de locuri de muncă.  Noile investiții ne-ar permite ca după naționalizarea tuturor resurselor ale solului și subsolului, să reînnoim cu exploatarea și distribuția bogățiilor cu care am fost înzestrați. Posibilitățile sunt infinite, dar numai o țară liberă și suverană poate pretinde la izbăvire. Tocmai din această cauză se fac eforturi atât de mari să rămânem în stadiul de colonie, un posibil loc de retragere pentru înlocuirea de care a vorbit, Paul Goma.

S.C. – Ați prezentat o viziune foarte pozitivă, dar cum putem realiza acest lucru cu o clasă politică compromisă?

M.S. – Întreg sistemul trebuie dinamitat, poporul trebuie să-și reia ce-i revine de drept, trebuie să înceapă rebeliunea, răscoala, insurecția. Armata trebuie să-și reia atribuțiile reale, să audă strigătul națiunii și să sprijine poporul în răsturnarea acestui regim, să-i judece, și dacă sunt vinovați de înaltă trădare, și sunt, să fie împușcați în Piața Universității. Trebuie instituit o nouă formă de guvernare bazată pe democrația directă, puterea, controlul și voința  nemijlocită a poporului român trebuie să prevaleze în orice situație. Constituția trebuie să fie rescrisă pentru a garanta suveranitatea țării, a tuturor resurselor, a pământului, a băncii naționale, a monedei naționale și, mai ales,  a poporului. Trebuie interzise partidele politice, monopolurile private, lobby-iști și ONG-uri străine pe teritoriul național,  conflictele de interes trebuie pedepsite cu închisoare fermă și actele de înalta trădare prin pedeapsa cu moartea. Ar trebui să preluăm, să adaptăm și să perfecționăm modelul elvețian.

S.C. –  Care sunt calitățile principale ale democrației directe?

M.S. – Democrația directă împiedică accesul la conducere al oamenilor necinstiți sau incompetenți, fiind asociată cu mecanisme complementare de filtrare și control stabilite în raport cu interesul general și voința populară. Adevărata democrație nu desemnează regi, stăpâni sau dictatori, nu pune poporul în custodia unui singur om atotputernic, a unui partid sau a mafiei bancare transnaționale. Democrația directă este aceea care permite unui grup realmente reprezentativ al societății să muncească cu devotament în folosul comunității din care provin.

S.C. – După părerea dvs, care este principala problemă a României, ce anume ne ține pe loc?

M.S. – Lipsa de orizont, lipsa informației și lipsa înțelegerii că singura manieră viabilă și realistă prin care un om se poate îngriji și gospodări, dar și o familie, un sat, o comună, un oraș, un județ, o regiune și o națiune, în general, este prin implicarea activă, neîntreruptă și directă a tuturor membrilor interesați. Dacă într-o familie se ajunge în situația în care nici tatăl, nici mama nu-și mai arată interesul, grija și nu se implică la modul cel mai serios în treburile zilnice, atunci nu mai există nici familie, nici copii, nici casă, iar viață lor va fi sortită eșecului. Lipsa acestei dinamici esențiale de gospodărire și organizare internă duce la apariția intermediarilor, care, în mod natural, vor ajunge în cele din urmă să uneltească împotriva interesului comun.

S.C. – Anumiți intelectuali din țară încearcă să trezească aceste sentimente, Dan Puric ocupă această poziție, ce părere aveți?

M.S. – Dan Puric ocupă poziția pe care o ocupă paznicii sistemului în toată Europa. Rolul lui este să ducă românismul și ortodoxismul  în zona misticului, în complexitatea banalului, în derizoriu. Ca să câștige încrederea oamenilor care nu realizează că un populist onest nu ar fi omniprezent la TV, aceste personaje forțează  ușile deschise denuntând globalismul neo-liberal, planurile ocultei financiare, genocidul alb, islamizarea Europei și bineînțeles, amenințarea Rusiei, având grijă să nu se ajungă la întrebarea care deranjează și anume că, cei care provoacă aceste atrocități sunt membrii comunității care-i promovează pe acești mari români. In definitiv, poziția naționalistului de serviciu este asigurată de un actor, de oricine, aiurea, dar niciodată de un naționalist român adevărat. Dacă îmi aduc bine aminte, în urmă cu câțiva ani părintele Iustin Pârvu, Dumnezeu să-l odihnească, spunea că acesta (Dan Puric) s-a opus proiectului de a se construi o mănăstire ortodoxă la Aiud pentru Sfinții Închisorilor, solicitând în locul acesteia un centru cultural ecumenic. Revelator, nu-i așa? Eu l-aș sfătui să se lase de citate și în loc să practice gândirea de duminică, mai bine și-ar exersa talentul actoricesc în cadrul teatral și poate că, în ziua eliberării, vom uita că a fost recrutat de Securitate în 1976, când avea doar 17 ani.

S.C. – Sunteți un intelectual, un publicist și un scriitor  angajat, v-ați gândit să faceți politică?

M.S. – Nu cred că sunt un intelectual, poate mai degrabă un liber cugetător și cel mai probabil, un populist înrăit. Pentru mine un intelectual care intră în politică, este un intelectual ratat.

S.C. – De ce nu vă întoarceți în România?

M.S. – Momentul nu este încă potrivit. Atunci când dușmanul ocupă națiunea, elitele sunt vândute și poporul este supus, rezistența se face în vârful munților sau în afara granițelor, altfel națiunea dispare.

S.C. – Ați scris o carte care se numește Manifest Cartea Neagră a României. Ce ne puteți spune despre ea?

M.S. – Plecând de la o stare accentuată de dezacord cu realitatea impusă, am făcut o imersiune profundă în gunoiul societății europene provocat de revoluția bolșevică, primul și al-doilea război mondial. Căutând elemente de înțelegere am ajuns la cauze și analizând conținutul, spre surprinderea mea, am găsit cutiile negre ale României. Manifest Cartea Neagră a României este nota mea sinteză.

S.C. – Ca să nu-mi reproșeze colegii că nu respect rigorile meseriei, trebuie neapărat să vă întreb: sunteți un antisemit?

M.S. – Vă mulțumesc pentru rigurozitate. Cred că cea mai bună definiție dată antisemitismului aparține marelui jurnalist și critic literar, Bernard Lazar, citez: „Antisemitismul se află în gestație permanentă în jidan și nu în antisemit.”

S.C. – Bine, dar care este poziția dvs?

M.S. – Imaginați-vă pentru o clipă următorul scenariu de groază: uzurpând identitatea românească străveche, niște țigani fără scrupule, de diferite naționalități, împrăștiați pe întreg mapamondul, ar lucra concertat la distrugerea și anihilarea tuturor edificiilor create de marea civilizație iudaică. În măsura în care aceștia ar fi deconspirați, oare, ar ezita cineva să-i numească, români? Și dacă ar face-o, pe bună dreptate de astfel, credeți că țiganii ar scăpa basma curată acuzându-și victimele de antidacism? Să fim serioși.

NEOMARXIMUL UE LOVESTE IN TRADIDIILE SI SUVERANITATEA PRIN CONVENTIA DE LA ISTANBUL(II)!

3 apr.

  Feciorul de 13-16 ani: „Tati, tati…Vreau să fiu femeie și să folosesc toaleta femeilor!” / Tatăl:  „…?!?!fghdfhtyu?!?! ” / […]

Feciorul de 13-16 ani: „Tati, tati…Vreau să fiu femeie și să folosesc toaleta femeilor!” / Tatăl:  „…?!?!fghdfhtyu?!?! ” / Copilul : „Am văzut la școală un film cu transgenderi și am  dreptul  de a alege ce sunt” / Tatăl: „Îți dau să ai de unde alege. De mâine nu mai mergi la nici un fel de ore de astea !” / Copilul: „Tu ești un agresor cu femeile și nu ai dreptul să mă educi și să îmi spui la ce cursuri să mă duc! Și să nu uit! Udatul de Paște e un abuz!” / Tatăl:  „……?!?fgdyrtf!?!?! ”

Dialogul de mai sus nu e un SF. Câtuși de puțin. El nu că poate deveni realitate, ci este o realitate în România, asumată de Guvern, ratificată de Parlament și protejată de Convenții Internaționale, care vor modifica legislația românească. Totul se învârte în jurul Convenției de la Istanbul, un rahat ambalat frumos ca să nu miroase.

                                     

                                                Secretul profesional, un abuz

Și infernul continuă. Libertatea femeilor, a se citi aici inclusiv a fetițelor-fetelor sub 18 ani, este asigurat. Iar dacă dreptul părinților a fost suprimat, iar atentatul asupra obiceiurilor și tradițiilor realizat, e momentul următorului pas. Si cine este stâlpul păstrării obiceiurilor și tradițiilor creștine? Bravos, Biserica ! Dincolo de dogmă, religia. Așa că să dăm drumul bilei demolatoare. Și până la Biserică să ne asigurăm că secretul profesional este distrus.

Articolul 28 – Raportarea de catre profesionisti
Partile vor lua masurile necesare pentru a asigura faptul ca regulile de confidentialitate impuse de legislatia interna anumitor profesionisti nu constituie un obstacol, in calea raportarii lor, in conditii adecvate, catre organizatiile sau autoritatile competente, daca au motive rezonabile sa creada ca a fost savarsit un act grav de violenta, acoperit de sfera de aplicare a prezentei conventii, si ca sunt de asteptat alte acte grave de violenta.
Adică psihologii, doctorii, terapeuții sau preoții sunt obligați să devină niște informatori ai statului sau a ONG-urilor. Evident, dacă există motive rezonabile. Serios ?!

                                      Să demolăm ultimul bastion: Biserica, Religia

Articolul 42 – Justificari inacceptabile pentru infractiuni, inclusiv infractiunile comise in numele asa-numitei „onoare”
1. Partile vor lua masurile legislative sau alte masuri necesare pentru a se asigura ca, in cadrul unei proceduri penale initiate in urma comiterii oricareia dintre actele de violenta care intra sub incidenta domeniului de aplicare a prezentei conventii, cultura, obiceiul, religia, traditia sau asa-numita „onoare” nu vor fi considerate ca o justificare a acestor acte. Acest lucru se refera, in special, la afirmatiile ca victima a incalcat normele sau obiceiurile culturale, religioase, sociale sau traditionale ale comportamentului adecvat.
2. Partile vor lua masurile legislative sau alte masuri necesare pentru a se asigura ca incitarea de catre orice persoana a unui copil de a comite oricare dintre actele prevazute la alineatul 1 nu va diminua raspunderea penala a persoanei respective pentru actele comise.

Cultura, obiceiul, religia, tradiția sau așa-numita onoare nu vor fi considerate ca o justificare. Iar referirea se face atât la actele de violență, cât și la violența psihologică. Căsătoria, ca regulă, și nu regulă!, dintre un bărbat și o femeie devine o chestiune religioasă, o tradiție, bazată pe un comportament stereotip. Trebuie eliminată. În acest tumult incredibil, referendumul și modificarea Constituiției poate fi considerat un act împotriva Convenției de la Istanbul, asumată și ratificată de România. Iar susținerea că Dumnezeu a creat lumea și bărbatul, iar din coasta acestuia femeia, poate provoca unui copil violență psihologică. Conceptul trebuie înlăturat. Ca să nu mai vorbim de o serie de lucruri ce țin de morala, de organizarea și autonomia Bisericii. De exemplu excluderea femeilor de la primirea Tainei Preoției. Stigmatizare, tradiție, obicei, comportament stereotip. Este contra Convenției de la Istanbul. Vom avea femei preoți ?! Și tot în Litera și Spiritul Convenției de la Istanbul, școlile confesionale, patronate de Biserică, vor deveni ilegale. Și apropos, dacă băiețelul de 10 ani se visează fetiță va avea voie să folosească toaleta fetelor de la școală, profesorii urmând a permite și încuraja acest lucru?

                               Suveranitatea și Identitatea națională, o glumă

În final, ultima provocare. Dacă subminarea identității unei națiuni a fost implementată, putem trecem la însășți subminarea suveranității naționale. Capitolul IX al Convenției este despre Mecanismul de monitorizare. Extrase din Convenție: Articolul 66-Grupul de experti in interventia contra violentei impotriva femeilor si a violentei domestice. Grupul de experti in interventia contra violentei impotriva femeilor si a violentei domestice (denumit in continuare „GREVIO”) va monitoriza implementarea prezentei conventii de catre parti. Membrii sai vor fi alesi de Comitetul partilor din randul candidatilor nominalizati de catre parti, dintre cetatenii partilor, pentru un mandat de patru ani, care poate fi reinnoit o singura data. Ei se vor intruni in calitatea lor individuala si vor fi independenti si impartiali in exercitarea functiilor lor si vor fi disponibili pentru a-si indeplini atributiile intr-o maniera eficienta. GREVIO va adopta propriile sale reguli de procedura. Membrii GREVIO si ceilalti membri ai delegatiilor care efectueaza vizitele de tara in conformitate cu articolul 68 alineatele 9 si 14 se vor bucura de privilegiile si imunitatile stabilite in anexa la prezenta conventie. Partile vor depune la secretarul general al Consiliului Europei, in baza unui chestionar elaborat de GREVIO, un raport privind masurile legislative si alte masuri, care implementeaza dispozitiile prezentei conventii, pentru a fi analizat de catre GREVIO. GREVIO va analiza raportul prezentat in conformitate cu alineatul 1 impreuna cu reprezentantii partii in cauza.
GREVIO poate primi informatii privind implementarea Conventiei din partea organizatiilor neguvernamentale si a societatii civile, precum si din partea institutiilor nationale pentru protectia drepturilor omului.  GREVIO va lua in considerare informatiile existente disponibile din partea altor instrumente si organisme regionale si internationale din domeniile care se incadreaza in sfera de aplicare a prezentei conventii. . Pe baza tuturor informatiilor primite si a comentariilor din partea partilor, GREVIO va adopta raportul sau si concluziile sale privind masurile luate de catre partea in cauza pentru a implementa dispozitiile prezentei conventii. Acest raport si concluziile vor fi transmise partii in cauza si Comitetului partilor. Raportul si concluziile GREVIO vor fi facute publice la data adoptarii lor, impreuna cu eventuale comentarii ale partii in cauza.
Fara a aduce atingere procedurii din alineatele de la 1 pana la 8, Comitetul partilor poate adopta, pe baza raportului si a concluziilor GREVIO, recomandarile adresate acestei parti:
a) privind masurile ce trebuie luate pentru implementarea concluziilor GREVIO, stabilind o data pentru prezentarea informatiilor privind implementarea lor, daca este necesar; si
b) vizand promovarea cooperarii cu respectiva parte pentru implementarea adecvata a prezentei conventii.  Parlamentele nationale vor fi invitate sa participe la monitorizarea masurilor luate

Mai discutăm de suveranitate națională? Mai discutăm de identitate națională? De tradiții și obiceiuri? Să fim seriosi? GREVIO va organiza tradițiile și obiceiurile statelor semnatare. De asemenea, va elabora modul de implementare al celor prevăzute de Convenție. Iar rapoartele, un fel de MCV, vor pune presiune pe statele membre, fiind o posibilă pârghie bună de acționat în luarea unor decizii din partea statului în cu totul alte direcții.

                             Mai există Guverne care țin la valorile strămoșești și naționale

Ei, acum înțelegeți de ce de la trimiterea la Parlament până la promulgare au trecut doar câteva luni? De ce semnarea s-a făcut elogiind strict lupta privind violența împotriva femeii? De ce nici un cuvânt despre toate cele mai de sus? De nu a existat o dezbatere publică? Ceea ce însă miră e tăcerea Bisericii! Dar, nu acesta a fost scenariul în întreaga Europa! Până acum, Convenția de la Istanbul a fost semnată de 44 state: Albania, Andorra, Armenia, Austria, Belgia, Bosnia Herțegovina, Bulgaria, Croația, Cipru, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Georgia, Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Italia, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Malta, Monaco, Muntenegru, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Moldova, San Marino, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveția, Macedonia, Turcia, Ucraina, Marea Britanie. Dintre acestea însă nu au ratificat-o 16 state: Armenia, Bulgaria, Croația, Cehia, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Moldova, Slovacia, Ucraina, Marea Britanie. Canada, SUA, Rusia sau Japonia nici măcar nu au semnat Convenția. Deloc întâmplător, statele care nu au ratificat sunt în mare parte cele din Grupul de la Vișegrad (Grupul V4 = Cehia, Ungaria, Polonia Slovacia) și statele europene. Prima categorie este o puternică voce opozantă globalismului și anihilării identității naționale promovate de Bruxelles, iar statele est europene sunt cunoscute pentru păstrarea tradițiilor și obiceiurilor milenare.

    Convenția de la Istanbul, subiect de campanie în alegeri prezidențiale și Parlamentare

În acest context, într-o serie de state europene au avut loc adevărate furtuni pe tema semnării – ratificării Convenției de la Istanbul. Nu doar dezbatere publică, ci și o implicare a Bisericii și o luptă politică acerbă, scrutinuri electorale prezidențiale sau parlamentare fiind tranșate în această dispută. Cel mai de curând, Slovacia a anunțat că nu va ratifica Convenția. Premierul Robert Fico, temându-se de puternica voce a Bisericii și a Partidul Naţional Slovac (SNS) a anunțat că deşi Slovacia va adopta în legislaţie toate măsurile menite să combată violenţa împotriva femeilor, nu va ratifica tratatul, numindu-l un document controversat, ce ar putea încălca Constituţia şi duce la legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. „Nu putem adopta măsuri care ar veni în contradicţie cu convingerile şi sentimentele oamenilor din unele state”, a punctat premierul slovac. Convenţia de la Istanbul „pune în mod inutil sub semnul întrebării diferenţele naturale între bărbaţi şi femei şi le numeşte «stereotipuri»”, chiar dacă urmăreşte scopul nobil al eliminării violenţei împotriva femeilor, a mai explicat Fico.

La începutul acestui an și Bulgaria, care deţine preşedinţia în exerciţiu a Consiliului Uniunii Europene, a retras Convenţia de la ratificarea în Parlament, din cauza opoziţiei puternice exprimate de grupuri religioase şi politice.

În Ungaria, alt stat care nu a ratificat Convenția, președintele Viktor Orban a făcut din acest aspect un subiect de campanie pentru alegerile prezidențiale din acest an.

În Polonia s-au pierdut alegeri prezidențiale pe acest subiect. În aprilie 2015, ex președintele polonez Bronislaw Komorowski a ratificat Convenția, ignorând apelurile dreptei conservatoare și Bisericii catolice de a bloca demersul, entități ce afirmau că  documentul introduce în cultura și sistemul legal polonez noțiuni ce îi sunt străine, dintre care în special „teoria genului”, descrisă de Episcopatul polonez ca „extremistă și neomarxistă”. Opoziția a făcut din acest subiect un glonț de argint pentru alegerile prezidențiale, iar în luma mai, președintele Komorowski, Platforma Civică, a pierdut alegerile în favoarea conservatorului social Andrzej Duda, Partidul Lege și Ordine, un apropiat de Biserica Catolică. Apoi, în octombrie 2015 cu Convenția de la Istanbul una din temele electorale, partidul eurosceptic Lege şi Justiţie (PiS, conservator) a obţinut o victorie zdrobitoare în alegerile parlamentare, cu 37,6% din voturile exprimate, ceea ce i-a oferit o majoritate absolută în noul Parlament – o premieră de la căderea comunismului.

Anterior, până și semnarea tratatului a avut conotații politice ample. Polonia a semnat tratatul în decembrie 2012, când la putere era Guvernul lui Donald Tusk. La alegerile parlamentare de cu un an înainte, Platforma Civică a lui Tusk a obținut 39,18% din locurile din Sejm, Parlamentul Polonez, ceea ce l-a pus în situația inedită pentru un premier polonez de după căderea comunismului de a rămâne la guvernare în urma alegerilor parlamentare. Bucurându-se de sprijin popular, dar ignorând criticile Bisericii și ale euroscepticilor, Tusk a semnat Convenția. Din acel moment a început declinul Platformei Civice, declin ce a culminat cu pierderea alegerilor prezidențiale și parlamentare din 2015 în favoarea euro scepticilor. Însă, semnatarul Convenției, fostul premier Donald Tusk, a ajuns în vara lui 2017 preşedintele Consiliului European. Post numit de liderii europeni (şefii de stat sau de guvern ai ţărilor membre ale UE) și nu ales ! Totul are un preț, nu-i așa …?!

                                   Marxismul cultural și corectitudinea politică

Ei și am ajuns la vorba episcopatului polonez… neomarxism și marxism cultural!

Marxismul cultural este un termen larg care se referă la propaganda și aplicarea ‘Teoriei Critice’ și, mai general, la influența culturală, politică și academică a anumitor elemente ale ideologiei Stângii contemporane. Rădăcinile marxismului cultural se găsesc în ceea ce se numește generic Școala de la Frankfurt, adică gânditorii care au îmbrățișat ideile propagate de la Institutul pentru Cercetări Sociale al Universității Goethe din Frankfurt în perioada interbelică. Ulterior ideile și fondatorii școlii au traversat Atlanticul și au ajuns pe Tărâmul Făgăduinței. Marxismul cultural este de fapt corectitudinea politică sau multiculturalismul. Adică translatarea marxismului economic în termeni culturali. Iar obiectivul principal al marxismului cultural este distrugerea valorilor tardiționale. Teoria curentului a fost concepută de vechii marxiști, care însă văzând că Revoluția marxistă nu are succes au schimbat teoria. Astfel că marxismul ideologic a trecut la marxismul cultural. Astfel, ‘Clasa muncitoare’ a fost înlocuită cu ‘minoritățile’, conflictul de clasă dintre bughezie și proletariat, dintre cei ce au și cei ce nu au, s-a transformat în conflictul dintre ‘oprimați’ și ‘opresori’, conflictul dintre cei ‘cu privilegii’ și cei ‘fără privilegii’. Grupurile majoritare sunt definite automat ca privilegiate/opresive, în timp ce grupurile minoritare sunt etichetate automat ca defavorizate/oprimate. Astfel, dacă în marxismul clasic, clasa muncitoare era oprimată de clasele conducătoare, noua teorie susținea că toată societatea era oprimată psihologic de instituțiile civilizației occidentale, din care prima era familia. În acest sens, credințele tradiționale asupra rolurilor de gen și asupra moralității sexuale, au fost numite „prejudecăți”, unii mergând chiar și mai departe și comparându-le cu tradițiile care au permis apariția fascismului în Europa. Marxismul cultural împarte societatea simplu, în două, opresori și victime, opinând că istoria și realitatea au fost create de acele grupuri care controlau instituțiile tradiționale. Se năștea o  coaliție a victimelor, care, așa cum se nota de către adepții curentului va fi structura centrală din care vor răsării noii lideri ai revoluției marxiste, în locul clasei muncitoare! O coaliție cu rol de victimă, formată din minorități – negri, femei și homosexuali.

Justiția Socială, feminismul, neoprogresismul și postcolonialismul, ca să numim numai câteva, sunt toate mișcări inspirate sau generate de Teoria Critică sub umbrela acestui marxism cultural. Iar în acest context libertățile individuale se supun nevoii de existență a minorităților, așa cum nota Herbert Marcuse, în 1965 –  „Minoritățile mici și lipsite de putere care luptă cu falsa conștientizare și beneficiarii ei trebuie ajutate. Continuarea existenței lor ESTE MAI IMPORTANTĂ DECÂT PREZERVAREA DREPTURILOR ȘI LIBERTĂȚILOR încălcate care garantează puteri constituționale celor care ‘asupresc’ aceste minorități”. Astfel că rasismul și sexismul au fost redefinite ca produse ale combinației dintre prejudecăți plus putere.

Mai departe, opiniile diferite sunt descrise ca „frici iraționale” sau „fobii”. De exemplu, o persoană care nu se simte confortabil trăind ca minoritară într-o comunitate dominată de imigranți musulmani este decretată „islamofobă”, din moment ce a dori să trăiești printre persoane cu etnie și cultură similara cu a ta (alta decât cea musulmană) este considerată o „boală”, o „fobie”. Dimpotrivă, când musulmanii pakistanezi care trăiesc în Marea Britanie manifestă preferință de grup, trăind într-o zonă a orașului transformată într-un mini-Pakistan, atunci nu mai vorbim de „boală” sau de „fobie”, ci numai despre „multiculturalism”.

O manifestare populară și propagandistică a Marxismului Cultural este Corectitudinea Politică, în cadrul căreia canalele media și doctrinarii științelor sociale fac un exercițiu obligatoriu din punerea la îndoială a limbajul comun. Astfel, imigranții ilegali trebuie numiți „migranți nedocumentați”, în timp ce discriminarea etnică pozitivă (privilegii pentru minorități exclusiv pe baza apartenenței la acea minoritate) este numită „acțiune afirmativă”. În prezent, trăim într-o societate hipersensibilă, în care trendurile sociale și „sentimentele” au anulat realitățile biologice obiective, fiind factori decisivi în stabilirea a ceea ce este corect sau greșit.

Și nu în ultimul rând însăși definirea Libertății în accepțiunea lui Winston,  din 1984 a lui Orwell,  „libertatea de a spune că 2+2=4”, este pusă în pericol.

Toate acestea fiind spuse, e timpul, chiar și acum după semnare și ratificare, să înceapă dezbaterea și în România. Mai avem valori morale? Le apărăm? Mai avem Biserică? Este ea un far călăuzitor ? Ne mai dorim păstrarea obiceiurilor și tadițiilor ?! România, trezește-te!

                                                                                                                                             Mihai PETEAN

Prima parte a articolului: Neomarxismul UE lovește tradițiile și suveranitatea prin Convenția de la Istanbul (I)

 

Sursa: http://www.cotidiantr.ro/neomarxismul-ue-loveste-traditiile-si-suveranitatea-prin-tratatul-de-la-istanbul-88685.php#.Wr5z0Ihua70

Comentariu deosebit de important al unei cititoare a revistei „Justițiarul”:

În 2015, când se lucra pe șest la ratificarea Convenției de la Istanbul, România (prin proaspătul președinte Iohannis) s-a alăturat inițiativei HeForShe Impact Champions care are ca prioritate internațională „angajarea factorilor-cheie de decizie din guverne, corporații și universități din întreaga lume pentru a conduce schimbarea omenirii începând de la vârf (top-down) și pentru a avansa și obține EGALITATEA DE GEN pentru toți.

Expresia „egalitatea de gen” este foarte perfidă și derutează pe mulți oameni de bună credință. Ea nu înseamnă egalitatea femeii și a bărbatului, ci că genul (masculin, feminin) este o construcție socială și că omul este cum se simte el mai bine, uneori bărbat, alteori femeie. Teoreticienii egalității de gen pretind că asta ar fi soluția la toate inegalitățile și nedreptățile bazate pe gen.

Iohannis s-a angajat ca să pună în practică în România egalitatea de gen și ca, până în 2020, 70% din instituțiile din România să aibă experți în egalitatea de gen.

Vezi articolul ActiveNews „O declarație a președintelui Klaus Iohannis care a trecut neobservată: Până în 2020, 70% din instituțiile din România vor avea experți în egalitatea de gen
https://www.activenews.ro/stiri-politic/O-declaratie-a-presedintelui-Klaus-Iohannis-care-a-trecut-neobservata-Pana-in-2020-70-din-institutiile-din-Romania-vor-avea-experti-in-egalitatea-de-gen-146281
Totul se leagă, ca în jocurile puzzle!

NEOMARXIMUL USE LOVESTE TRADITIILE SI SUVERANITATEA PRIN CONVENTIA DE LA ISTANBUL(I)!

3 apr.

Imagine similară
Feciorul de 13-16 ani: „Tati, tati…Vreau să fiu femeie și să folosesc toaleta femeilor!” / Tatăl:  „…?!?!fghdfhtyu?!?! ” / Copilul : „Am văzut la școală un film cu transgenderi și am  dreptul  de a alege ce sunt” / Tatăl: „Îți dau să ai de unde alege. De mâine nu mai mergi la nici un fel de ore de astea !” / Copilul: „Tu ești un agresor cu femeile și nu ai dreptul să mă educi și să îmi spui la ce cursuri să mă duc! Și să nu uit! Udatul de Paște e un abuz!” / Tatăl:  „……?!?fgdyrtf!?!?! ”Dialogul de mai sus nu e un SF. Câtuși de puțin. El nu că poate deveni realitate, ci este o realitate în România, asumată de Guvern, ratificată de Parlament și protejată de Convenții Internaționale, care vor modifica legislația românească. Totul se învârte în jurul Convenției de la Istanbul, un rahat ambalat frumos ca să nu miroase.

                                    Lipsa dezbaterii duce la mocirla valorilor tradiționale

Societatea românească este preocupată de teme false, de pâine și circ, de plescăit în fața mizeriilor mărunte de cine pe cine a arestat, cine câți ani de pușcărie a primit și de telenovele de genul cine de cine și cum a divorțat. În acest timp dezbaterea publică pe teme deosebit de importante lipsește cu desăvârșire. Iar dacă dezbaterea lipsește nu înseamnă că România nu se aliniază unor norme internaționale care ne afectează direct și dureros de mult viața de zi cu zi, și viitorul copiilor noștri. În liniște, fără zarvă, fără ecou, fără ca Biserica să se opună, Guvernul semnează și își asumă, Parlamentul ratifică, iar modificările legislative devin de neevitat. Totul în numele luptei împotriva violenței domestice, când, de fapt, discutăm (sau mai bine spus habar nu avem), de implementarea unui desăvârșit  marxism cultural, concept asupra căruia vom reveni mai târziu.

                Referendumul privind căsătoria, mic copil față de Convenția de la Istanbul

În ultima perioadă, în spațiul public românesc, tema modificării Constituției în sensul stipulării sintagmei care prevede că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie (în prezent, Constituţia prevede că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi) cunoaște aprinse dezbateri. Tema  – călărită de partide și folosită ca armă electorală – este însă, una minoră. Aproape banală în comparație cu ceea ce a semnat, asumat și ratificat România.

                                      Calul Troian, varianta de la Istanbul

Convenția Internațională pentru Combaterea Violenței împotriva Femeii și a Violenței Domestice, pe scurt Convenția de la Istanbul reprezintă un tratat internațional adoptat de Consiliul Europei pe 11 mai 2011 care are ca scop prevenirea violenței, protecția victimelor și trimiterea în judecată a infractorilor. Convenția de la Istanbul stabilește că tolerarea și nepedepsirea unor acte de violență împotriva femeilor precum violul, violența domestică, hărțuirea sexuală, căsătoriile forțate sau sterilizarea forțată constituie încălcări ale drepturilor omului și forme de discriminare pe criteriul de gen. Femeile au dreptul de a trăi în siguranță atât în spațiul public cât și în cel privat, pe stradă sau la serviciu, cât și acasă. Până aici toate bune și frumoase. Numai că, așa cum vom vedea mai încolo, Convenția de la Istanbul este un cal troian.

                     Viteză amețitoare: cinci luni de la proiect de lege la Lege promulgată

În România, Convenția de la Istanbul a fost semnată și asumată din partea Guvernului României la 27 iunie 2014, la Strasbourg, de Rovana Plumb, ministrul Muncii Familiei, Protecției Sociale şi Persoanelor Vârstnice din cabinetul Ponta. După un an, în septembrie 2015, Guvernul Ponta, prin HG, supune președintelui spre aprobare, pentru a fi supus parlamentului spre adoptare, proiectul de Lege privind ratificarea Convenției. În 13 octombrie 2015 Adresa Președintelui și Adresa Guvernului ajunge pe masa Camerei Deputaților și peste NUMAI O LUNĂ, pe 18 noiembrie, proiectul este adoptat de Camera Deputaților, cu unanimitate de voturi: 204 deputați din 204 prezenți (Camera are 329 deputați). Mai departe, în aceeași zi proiectul aprobat este înaintat la Senat, Cameră care pe 29 februarie 2016, cu 100 de voturi pentru, o abținere și un vot împotrivă adoptă proiectul. În continuare, pe 8 martie Legea este trimisă la președinte spre promulgare, iar apoi pe data de 16.03.2018 proiectul este promulgat prin decretul 306/2016 și devine Legea 30/2016, publicată ulterior în Monitorul oficial nr 224 / 2016. De la adresa Guvernului din septembrie 2015 până la promulgare au trecut 5 luni. Câtă operativitate. Câtă rapiditate. Totul fără absolut nici o dezbatere publică. Totul fără absolut nici o poziție. Totul fără absolut nici o analiză de profunzime în media. Câtă grabă! Câtă slugărnicie în fața marxismului cultural !  Asta, așa cum vom vedea,  spre deosebire de alte state, demne, verticale si cu principii sănătoase.

                                           Drumul spre Iad e pavat cu bune intenții

Dar ce este Convenția Internațională pentru Combaterea Violenței împotriva Femeii și a Violenței Domestice, pe scurt Convenția de la Istanbul sau în limbaj bruxelez Tratatul 210 ? Textul integral al Convenției, precum și Legea 30/2016 privind ratificarea le găsiți aici !

Indiscutabil, Convenția de la Istanbul este un act internațional ce vine în sprijinul femeilor acționând pentru protejarea femeilor împotriva tuturor formelor de violență și prevenirea, pentru încriminarea și eliminarea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, contribuind la eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, promovarea egalității între femei și bărbați și emanciparea femeilor precum și pentru protejarea și sprijinirea tuturor victimelor violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.

                                               Definirea genului ca atribut social

Numai că sub acest ambalaj teribil de frumos se ascund multe idei, principii, reguli și concepții care tulbură orice societate creștină cu principii sănătoase.

În primul rând să notăm Art 3 litera f: „femeile” includ fetele cu varsta de pana la 18 ani. Deci femeie înseamnă inclusiv persoanele de gen feminin sub 18 ani. Practic de la o zi la 999 ani, și am deschis Cutia Pandorei vorbind despre gen. Convenția de la Istanbul este primul act internațional ce redefinește noțiunea de sex. Art 3 lit c : „gen” va insemna rolurile construite social, comportamentele, activitatile si insusirile pe care o societate data le considera adecvate pentru femei si barbati”.

Până acum singura definiție a „genului” într-o convenție internaționala era oferită de Statutul de la Roma, care vorbea de gen ca de un sinonim pentru sexul biologic. Convenția de la Istanbul face însă deosebirea dintre sex și gen. Genul devine un fel de sex social, o construcție ce poate varia (!!) independent de sexul biologic, încărcătura ideologică fiind deosebit de puternică. Adică omul se naște neutru și pe durata vieții își poate schimba genul când și cum consideră, genul fiind un atribut social pe care societatea îl oferă unei persoane!! În traducere, el e băiețel de 14 ani, dar vrea să fie fetiță! Sau ea e fetiță dar vrea să fie băiețel cu atributele specifice pe care i le conferă societatea ! Cităm de pe site-ul Guvernului : “Convenţia este primul tratat internaţional care conţine o definiţie a genului şi recunoaşte că femeile şi bărbaţii nu sunt doar diferenţiaţi din punct de vedere biologic, ci că există o categorie a genului, definită social, care le conferă acestora roluri şi comportamente specifice“. Practic se neagă existenta diferențelor naturale dintre cele două sexe biologice.

                                              Stereotipul bărbat = agresor

Și mergem mai departe. Convenția de la Istanbul practic demonizează ideea de bărbat, prezentându-ne stereotipul bărbat = agresor. Cităm din preambulul actului internațional: „Violenta impotriva femeilor este o manifestare a relatiilor istoric inegale de putere dintre femei si barbati, care au condus la dominarea asupra si la discriminarea impotriva femeilor de catre barbati si la impiedicarea avansarii depline a femeilor”…..„Natura structurala a violentei impotriva femeilor drept violenta de gen si violenta impotriva femeilor este unul dintre mecanismele sociale cruciale, prin care femeile sunt fortate intr-o pozitie subordonata comparativ cu barbatii”. Toate acestea deși, potrivit studiilor general acceptate, femeile și bărbații recurg la violență fizică și verbală aproape la fel de des, 70% din agresiunile non reciproce provenind de la femei ! E clar, bărbații, toți bărbații, din vremuri ancestrale, au fost și sunt niște asupritori ai femeilor.

Dincolo de acestea, ce ne facem cu problematica violenței exercitate asupra copiilor în general ?!  Femeile, inclusiv cele sub 18 ani, OK sunt protejate….dar băieții?

             Dreptul părinților de a alege educația copiilor, anulat. Udatul de Paști,  interzis!

Revenind la ideea de gen și libertatea conferită femeilor (atenție, unde sunt incluse și persoanele sub 18 ani!) ce cuvânt mai au de spus părinții în viziunea Convenției de la Istanbul ,act semnat, asumat și ratificat de România ?! Aici lucrurile devin absolut îngrijorătoare. Citiți cu atenție:

Articolul 12 – Obligatii generale
1. Partile vor lua masurile necesare pentru a promova schimbarile in modelele sociale si culturale de comportament al femeilor si barbatilor, in vederea eradicarii prejudecatilor, obiceiurilor, traditiilor si a altor practici care sunt bazate pe ideea de inferioritate a femeilor sau pe roluri stereotipe pentru femei si barbati.

Articolul 14 – Educatie
1. Partile vor face, acolo unde este cazul, demersurile necesare pentru a include material didactic pe probleme, cum ar fi egalitatea intre femei si barbati, rolurile de gen nestereotipe, respectul reciproc, rezolvarea nonviolenta a conflictelor in relatiile interpersonale, violenta de gen impotriva femeilor si dreptul la integritate personala, adaptate capacitatii in evolutie a elevilor, in curriculumul formal si la toate nivelurile de educatie.
2. Partile vor face demersurile necesare pentru a promova principiile la care s-a facut referire in alineatul 1 in institutiile educationale informale, precum si in institutiile sportive, culturale si recreative si in mass-media.

Articolul 33 – Violenta psihologica
Partile vor lua masurile legislative sau alte masuri necesare pentru a asigura faptul ca este incriminat comportamentul intentionat de prejudiciere a integritatii psihologice a unei persoane prin constrangere sau amenintari.

Legat de Art 12 cine va stabili respectivele prejudecăți, obiceiuri, tradiții care trebuie eradicate ?! (vom vedea mai târziu cine !).Vor ajunge niște persoane să stabilească unei națiuni întregi ce obiceiuri și tradiții trebuie eliminate ? Obiceiuri și tradiții care de mii de ani au fost păstrate în identitatea nației respective ca fiind definitorii? Și, nu săriți, nu mă refer aici la barbara mutilare genitală a fetițelor. Ci, de exemplu, la stropitul de Paște ! Care este, fără îndoială, un obicei bazat pe roluri stereotipice ! Se atentează oare la însăși identitatea spirituală a unei națiuni, aplicându-se un globalism plat universal ? Iar acesta este doar începutul. Sfârșitului!

Iar legat de Articolul 14, este dat de pământ dreptul părinților de a stabili copiilor o educație conform propriilor convingerilor religioase și filozofice. Dacă vine copilul acasă și povestește la 12-13 ani cum e încurajat a explora alte genuri, deși el s-a născut biologic cu un gen!, sau dacă din informațiile primite la ore de educație sexuală povestește despre conceptele de transgen, aceptare orientare sexuală, părintele nu va putea să îi interzică ulterior să mai participe la așa ceva și nici nu va putea cere socoteală școlii pentru curiculă.
Și raportându-ne la definirea anterioară a genului din Convenția de la Istanbul, dacă fetița de 12 ani (mă scuzați, femeia, în concepția Convenției!) are “avioane” de a fi tratată ca bărbat, părintele nu va putea refuza dorința, putând a fi acuzat și incriminat pentru violență psihologică împotriva fetiței (femeii, mă scuzați!).

Toate acestea în ciuda celor stipulate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care, în Art 2, Protocolul 1, spune că Dreptul părinților de a-și instrui copiii este un drept fundamental, care nu poate fi abrogat sau limitat în mod intenționat “Nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire. Statul, în exercitarea funcțiilor pe care și le va asuma în domeniul educației și învățământului, va respecta dreptul părinților de a asigura această educație și acest învățământ conform convingerilor lor religioase și filozofice”. Chiar și Declarația Universală a Drepturilor Omului conferă părinților dreptul de prioritate în alegerea felului de învățământ pentru copiii lor minori. Cum e  și normal, părinții au răspunderea în instruirea copiilor și, normal, cele mai mari drepturi în alegerea acestei instruiri (alături de stat și școală, care trebuie să conlucreze cu părinții în alegerea instruirii). Nici statul și nici școală nu trebuie să impună copiilor o educație contrară convingerilor religioase și filozofice ale părinților. Numai că această Convenție de la Istanbul se îndepărtează îngrijorător de aceste concepte în ceea ce privește rolul părinților în alegerea instruirii copiilor !

                                                                                                                                             Mihai PETEAN

Sursa: http://www.cotidiantr.ro/neomarxismul-ue-loveste-traditiile-si-suveranitatea-prin-tratatul-de-la-istanbul-88685.php#.Wr5z0Ihua70

NUMITORUL COMUN AL STATULUI PARALEL: TANDEMUL SULFUROS DE LA SRI,MAIOR -HELWIG – COLDEA!

3 apr.

Liviu Dragnea a făcut ieri afirmații halucinante vizând implicarea tandemului Maior-Coldea în formarea primului Guvernul USL în 2012, după ce împotriva lui Mihai Răzvan Ungureanu a fost introdusă o moțiune de cenzură, care a fost adoptată.

Informațiile sale ne arată că Victor Ponta lucra mână în mână cu șefii SRI, care la rândul lor hotărau nu numai cine să facă și cine să nu facă parte din Guvern, ci și cine să conducă și cine să nu conducă PSD, cel mai mare partid politic din România. La rândul său, Victor Ponta face dezvăluiri despre Liviu Dragnea, care, dacă sunt reale, îl pot distruge. Pentru moment, cineva minte, dar nu știm cine. Poate și unul și altul. Există însă în ambele declarații un numitor comun. Tandemul Maior-Coldea.

În Comisia de control a activității SRI, generalul cu patru stele Florian Coldea, fostul director operativ al instituției, a afirmat că existau politicieni care se ofereau voluntari să ducă informații la SRI. Cerându-i-se precizări în legătură cu statutul lui Liviu Dragnea, dacă și acesta se număra printre informatorii instutuției, Florian Coldea a dat un răspuns stupefiant: „nu pot nici confirma, nu pot nici infirma”. Să încercăm să punem cap la cap cele trei seturi de informații, până când noile dezvăluiri ale lui Sebastian Ghiță, care vor curge în seriale începând din această seară, vor aduce mai multă lumină.

Atunci când Liviu Dragnea relatează cum, prin intermediul lui Gabriel Oprea, la acea vreme președinte UNPR și cel mai de seamă reprezentant în politică și în Guvern al „statului de drept”, Florian Coldea și Maior decideau ierarhiile din PSD și lista miniștrilor din Guvern, președintele PSD susține că au existat martori. Precizează locațiile în care au avut loc respectivele discuții, modul în care au decurs convorbirile și alte detalii, care fac relatarea sa extrem de credibilă. Totul pare însă a fi dat peste cap de către Victor Ponta.

Victor Ponta susține contrariul. În sensul că nu tandemul Maior-Coldea decidea pozițiile PSD și nu tandemul Maior-Coldea a stabilit lista primului Guvern USL. Și Victor Ponta invocă martori și vine cu destul de multe detalii verificabile.

Ceea ce e de reținut este că în ambele versiuni, și una și alta fiind în esență scandaloasă, sunt vehiculate constant numele șefilor Serviciului Român de Informații. Și, în ambele versiuni, martorul cheie și cu o credibilitate încă nealterată este Crin Antonescu. La acea dată președintele PNL. Pe Crin Antonescu nu l-a întrebat încă nimeni care este adevărul. În versiunea lui Ponta, cu mai multe personaje, mai apare și numele lui Ilie Sârbu, socrul acestuia și un cunoscut om al „sistemului”, din care a făcut toată viața parte. De asemeena, apare numele lui Eduard Hellvig, care la acea dată era secretar general al PNL și care astăzi este directorul Serviciului Român de Informații. Este greu de presupus că cei doi vor accepta să vorbească.

Cât îl privește pe George Maior, acesta, pe lângă cunoscutele sale calități, cu sau fără ghilimele, se știe că este pe de-o parte nașul lui Victor Ponta, iar pe de altă parte a fost realmente în relații apropiate și cu Liviu Dragnea. În timp ce Coldea l-a avut ca îndrumător pentru lucrarea de doctorat pe Gabriel Oprea, alt personaj pe care, după cum se vede, îl regăsim în mai toate scenariile.

Adevărul sau o mare parte din adevăr este aproape. În câteva ore, încep să curgă noile dezvăluiri ale lui Sebastian Ghiță, de la care sunt de așteptat informații relevante. Liviu Dragnea, făcând dezvăluirile la care m-am referit mai sus, s-a angajat că va face noi și noi relatări , unele dintre acestea în fața Comisiei de control a activității SRI. La rândul său, Victor Ponta promite solemn noi dezvăluiri, presupun împotriva lui Dragnea, care sunt de natură să-l lege pe acesta de statul paralel. Pe Crin Antonescu, în principiu, nu îl reține nimic să vorbească și să ne spună cine minte: Dragnea sau Ponta? Și, până la urmă, oricât de improbabil este, ar putea chiar și Eduard Hellvig să dezvăluie discuțiile la care a luat parte.

Dar, până atunci, atrag atenția din nou asupra numitorului comun. Regăsim în orice variantă tandemul sulfuros de la SRI, Maior-Coldea, un tandem care în mod clar nu avea ce să caute în afacerile poltice din România. Decât dacă făcea poliție politică.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog

PROTOCOALELE HOTILOR DE DEMOCRATIE!

3 apr.

E mult mai grav decât ne-am închipuit!

Ne-am închipui că da, s-au mai făcut și unele abuzuri, dar într-un scop nobil: stârpirea corupților și a corupției. Acum vedem că, de fapt, scopul era cu totul altul și cât se poate de ignobil: fentarea democrației și înșfăcarea puterii absolute peste orice limite, legi și bune practici.

Doar mintea bolnavă a lui Traian Băsescu putea reînvia acest monstru, al securismului în formă pură. Emanație a formei dure de manifestare a securismuluii, această relicvă pleșuvă a jurasicului politic românesc a încercat sub mandatele sale prezidențiale să aplice prezentului rețetele succeselor lui trecute. Poliția politică, șantajul, distrugerea fără scrupule a adversarilor, exploatarea paroxistică a slăbiciunilor omenești. Iată armele lui preferate. Pe care, pentru a le operaționaliza într-o societate așa zis democratică, le-a camuflat în spatele unor protocoale demente.

Și eu am crezut că, prin desecretizarea protocolului SRI – Parchetul General, nu vom afla nimic exprimat în formă explicit – compromițătoare. M-am inșelat.

Acești „atotputernici” venali s-au dovedit mai tembeli și mai sinucigași decât mi i-am imaginat eu.  În aceste momente, ale unei revelații copleșitoare, ne dăm seama că vânătorii de putere absolută nu sunt nicidecum depozitari de virtuți superlative, de vreo excelență care să-i ridice, pe merit, deasupra celorlalți. Sunt doar niște executanți docili ai unor ordine iresponsabile care, la un moment dat și printr-o conjunctură favorabilă, s-au trezit singuri în fața unui buton atomic a cărui apăsare exclusivă era în puterea lor.

Asta le-a luat brusc mințile. I-a transformat din nimeni în CINEVA. Le-a infectat personalitatea cu un virus degenerativ. Au devenit, brusc, monștri.

Sunt cel puțin 5 articole în respectivul protocol desecretizat  care trimit direct la „înaltă trădare”. Nu le voi relua, sunt comentate pe toate siturile și posturile de știri libere.

ÎNALTĂ TRĂDARE!!!

Să oficializezi, într-un mod total anticonstituțional, subordonarea justiției față de serviciile secrete este faptă de lege marțială.

Să închizi ochii la dovedirea unei astfel de crime este complicitate la trădarea de țară!

Procurorul General tace. Deși nu el a semnat protocoalele. Nu ar avea risc personal să se autosesizeze. Are, în schimb, dependențe.

Președintele României tace. Deși ar fi primul, în ordinea autorității de stat, care ar trebui să apere ordinea de drept. Nu-l indignează înalta trădare a altora. Nu o vede nici pe a sa, la orizont. Butonul telecomenzii care îi dictează atitudini publice e în alte mâini. La dispoziția lui e doar gestul plecăciunii respectuoase. Și asta face, se pleacă. Se pleacă în diverse limbi, cu palma la șold ori la chipiu, după protocolul celui care-i ordonă.

Încep să-l respect pe Daniel Morar. Deși a fost numit șef la DNA de Băsescu și l-am considerat omul acestuia, nu pot să nu observ și să nu apreciez că a ocolit cu obstinație sindrofiile de la K2 și că a refuzat cu onoare odiosul protocol. Ba, mai mult, a avut curajul să-i spună verde în față șefei sale de la vremea aceea, Laura Kovesi, că e vorba despre un protocol ilegal (aici).

La începutul anului 2009, am primit, în calitate de procuror șef al DNA, spre conformare, sub forma unui document clasificat, protocolul de colaborare încheiat între PÎCCJ și SRI. Este vorba de documentul care a fost declasificat și care a apărut în spațiul public săptămâna trecută. La acel moment, după studierea acestuia, am avut o discuție telefonică cu doamna procuror general, Laura Codruța Kovesi, ocazie cu care i-am spus că eu nu agreez un asemenea protocol în condițiile în care prin acesta se adaugă la Codul de procedură penală, iar unele dispoziții sunt chiar contrare legii. Mi-a spus că aceasta este decizia luată și că protocolul trebuie respectat. I-am răspuns că nici procurorii DNA și nici eu nu vom respecta și nu vom aplica acest protocol. Acesta este motivul pentru care nu am prelucrat protocolul procurorilor din cadrul DNA, nu l-am adus la cunoștința lor, dispunând doar arhivarea acestuia la Compartimentul de documente clasificate din cadrul instituției.

Nici Băsescu nici Coldea și nici Kovesi n-ar mai trebui să fie liberi în acest moment, după desecretizarea protocolului. Doar dacă s-ar întâmpla acest act reparator justiția română și-ar putea recâșțiga încrederea națiunii. Și dacă marile ambasade și-ar cere scuze pentru că au tolerat, ba chiar au încurajat, inadmisibil, un astfel de furt de democrație.

După cum vedem, însă, nici cei trei nu sunt trasi la răspundere de mult lăudatele instituții ale țării, nici numitele ambasade  nu dau vreun semn că s-ar căi.

Asta este legea junglei. Legea nelegiuiților care se cred mai presus de toți și toate.

Uită însă fiecare dintre ei că mai există și o altă lege, aceea a justiției imanente. A sensului dreptății care există în intelectul fiecărui individ rațional și care, mai devreme sau mai târziu, va pune adevărul în drepturile sale.

Sursa: Contele de Saint Germain

FOREIGN POLICY:TEAPA DE MILIARDE PENTRU ROMANIA,”RACHETELE PATRIOT, UN ESEC!”

3 apr.

Se pare că România a încasat o nouă ţeapă de miliarde. Un raport alarmant pentru armata noastră a ieşit la iveală. Este vorba despre un articol publicat de revista Foreign Policy și semnat de Jeffrey Lewis, director al East Asia Nonproliferation Program la Middlebury Institute of International Studies din Monterey, pune serios sub semnul întrebării eficacitatea rachetelor Patriot. România a contractat anul trecut șapte baterii Patriot, pentru care va plăti aproape patru miliarde de dolari.

Pe 25 martie, Arabia Saudită a anunțat că a folosit sistemul Patriot pentru a intercepta cu succes șapte rachete lansate de rebelii Houthi din Yemen. ”Nu este adevărat” scrie Jeffrey Lewis în Foreign Policy. Imaginile care au apărut pe rețelele sociale arată lansarea a doi interceptori. Doar că: unul explodează imediat după lansare, iar celălalt face o buclă și se întoarce spre Riad, unde explodează la contactul cu solul. ”Este posibil ca unul dintre ceilalți interceptori să își fi făcut treaba, dar mă îndoiesc. Asta pentru că eu și colegii mei de la Middlebury Institute of International Studies am urmărit cu atenție două atacuri diferite asupra Arabiei Saudite în noiembrie și decembrie 2017. În ambele cazuri am concluzionat că este destul de puțin probabil ca rachetele să fi fost doborâte, în ciuda a ceea ce au spus oficialii”, explică Lewis.

”În ambele cazuri am observat un tipar clar. Racheta (lansată din Yemen) cade în Riad, în vreme ce focosul se desprinde și cade aproape de țintă. Un focos a căzut la câteva sute de metri de Terminalul 5 al aeroportului King Khalid International din Riad. Al doilea, lansat câteva săptămâni mai târziu, aproape a demolat o reprezentanță Honda. În ambele cazuri a fost clar că niciuna dintre rachete nu a fost interceptată. Nu sunt nici măcar convins că Arabia Saudită a încercat să intercepteze prima rachetă, cea din noiembrie”, explică Lewis.

O privire aruncată înapoi, spre prima apariție a rachetelor Patriot, aruncă și mai multe semne de întrebare. Inițial, publicul a aflat că rachetele Patriot au interceptat 45 din 47 de rachete Scud lansate. Armata SUA a revizuit mai târziu estimările și a spus că aproximativ 50% dintre rachete au fost interceptate, exprimând că se poate pronunța cu siguranță doar asupra a 25% din cazuri.

Potrivit unei investigații a unei comisii din Congresul SUA, nu au existat de fapt dovezi suficiente pentru a confirma mai mult de câteva interceptări reușite. Raportul acesta, care cerea Pentagonului să declasifice mai multe informații despre performanțele rachetelor Patriot nu a ajuns niciodată public în întregime. Pericolul, scrie Jeffrey Lewis, este ca liderii din SUA sau Arabia Saudită să înceapă să creadă propriile exagerări. De altfel, în ciuda faptului că oficialii SUA au confirmat, anonim, că racheta lansată spre Riad în noiembrie 2017 nu a fost interceptată, Donald Trump a avut o abordare diferită. ”Sistemul nostru a lovit racheta în aer. Așa de buni suntem. Nimeni nu face ce facem, noi, iar acum îl vindem în întreaga lume”, a spus Trump.

România se numără printre cele care tocmai au decis cumpărarea de rachete Patriot, produse de Raytheon, o companie americană din industria aerospațială și a apărării, cu vânzări de peste 20 miliarde de dolari. Bucureștiul a contractat anul trecut șapte baterii Patriot (șapte unități de tragere), în configurația 3+, asemănătoare celor cumpărate acum de Polonia. Prețul achiziției făcute de Romania se ridică la 3,9 miliarde de dolari, include 168 de rachete PAC-3 și 56 de rachete rachete GEM-T. Prima baterie Patriot ar urma să fie livrată României începând cu 2019, conform Realitatea TV.

Autor: Cornel Dumitrescu

Sursa: Stiri pe surse

65 DE PROTOCOALE SECRETE PE CARE SRI LE-A INCHEIAT CU P.G.,CU DNA SI ALTE INSTITUTII!

3 apr.

Se vehiculeză faptul că, în numai două zile, pot fi desecretizate faimoasele protocoale. Să vedem dacă este așa.

1). În total sunt 65 de protocoale secrete, pe care SRI le-a încheiat cu alte instituții.

2) Fiecare protocol secret are în stânga sus un număr de ordine dat de SRI, care atestă secretizarea. Iar în dreapta sus un număr dat de instituția parteneră, de exemplu DNA, care a secretizat la rândul ei. Numai că, atenție mare, doar SRI, dintre toate aceste instituții în număr de 65, are dreptul să secretizeze documente. Secretizarea făcută de toate celelalte instituții este ILEGALĂ. Iar cine a secretizat ilegal trebuie să răspundă în fața legii.

3). Desecretizarea se face prin Hotărâre de Guvern. Hotărârea de Guvern nu se poate face decât în baza unei solicitări motivate din partea SRI.

4). Ce se întâmplă dacă SRI, respectiv domnul Eduard Hellvig, refuză să facă o solicitare motivată în acest sens? În acest caz, Guvernul nu poate adopta Hotărârea de desecretizare.

5). Cine îl poate obliga pe directorul SRI să facă solicitarea motivată, în caz că el nu vrea? La prima vedere, președintele României, care este și președinte CSAT. În al doilea rând, ar putea să-l oblige Parlmentul, care a aprobat numirea șefului SRI și care primește și aprobă rapoartele anuale ale instituției.

Prin urmare, dacă domnul Eduard Hellvig se mai gândește și dacă se mai gândește și președintele României Klaus Iohannis, atunci până la desecretizare mai e o cale foarte lungă.

Mai jos, regăsiți un text scris de fostu colonel SRI Ion Dedu:

”Ciudat, Manda recunoaste ca si la aceasta data protocoalele secrete de stat incheiate intre SRI-MP_DNA functioneaza! Ce aberatie spune si pana acum ce au facut au sprijinit incalcarea legii prin nedenuntarea lor concreta si desecretizare? Sper ca organele abilitate si institutiile statului se vor sesiza cu gravele nelegalitati produce in Romania ultimilor 15 ani!”

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu blog

„BAIETII DESTEPTI” AI GUVERNULUI CIOLOS!

3 apr.

România Curată a făcut în 2016 un scurt serial despre tehnocrații din guvernul Cioloș care nu reușesc să se distingă cu nimic de vechii politicieni.

Dat fiind interesul ridicat pentru vechile articole, generat de lansarea platformei MRÎ, le reluăm în sinteză aici (click pe numele fiecăruia pentru detalii):

  1. Victor Grigorescu a încasat 10.000 de euro pe lună timp de doi ani, într-un offshore, pentru un presupus site care n-a funcționat niciodată. Ce-l recomandă pentru așa o performanță online? Experiența lui de angajat la stat, în diplomație, cu specializarea comerț exterior.
  2. Gabriel Biriș în general lucrează pentru clienți privați pe care îi învață să-și facă offshore-uri, este el însuși administrator în câteva (e legal să-și reducă volumul de taxe datorate, spune el și așa este). Din când în când lucrează pentru stat, pe care îl învață să colecteze taxele mai bine.
  3. Cristian Ghinea a aprobat acordarea de fonduri UE pentru SRI, prin programul SII Analytics, al cărui scop este supravecherea cetățenilor (inclusiv date despre sănătate), executate de regulă prin intermediul unor firme securiste faimoase.
  4. Marius Bostan, specializat în „activitatea de informații și contrainformații, securitate națională și implicații, matrici de securitate” își câștigă traiul de zi cu zi din intermediere de obligațiuni municipale, adică din contracte cu statul. O parte din bani îi folosește pentru a sponsoriza un site de extremă dreaptă.
  5. Dragoș Pîslaru critică asistenţa socială şi pe asistaţi în timp ce 70 la sută din afacerile firmei lui vin din contracte cu statul. Firma la care a fost acționar, GEA, a devenit inclusiv furnizoare de cadre de nădejde pentru Banca Națională.

Autor: Adrian Popescu

Sursa: România curată

THE BEATLES – HERE COMES THE SUN!

3 apr.

JACKIE EVANCHO – HOW GREAT THOU ART!

3 apr.

%d blogeri au apreciat: