Arhiva | 12:25 pm

JOHANNIS,PENTRU CE TE PLATIM?!

7 apr.

Incepand din ianuarie 2018, presedintele incaseaza lunar 13.338 lei. Asta este suma neta. O suma din care nu plateste energia electrica consumata la Cotroceni sau in vila de protocol, a carei amenajare ne-a costat peste 1.000.000 de euro. Pe noi, nu pe el. Din indemnizatia de presedinte, in egala masura, nu cheltuie nimic pe apa consumata, pe cablu TV si internet, pe mancare, pe abonamentele telefonice, pe chiria salii de sport a SPP de la Razoare, cand merge la tenis sau la bazinul de inot. Asta, desi are si acasa aceleasi dotari. La fel, nu-l costa nimic deplasarile saptamanale la Sibiu, nici macar rovigneta, nu mai zic de combustibil.

Daca stai sa socotesti la cat se ridica contravaloarea serviciilor si facilitatilor de care beneficiaza ca presedinte, incepand cu bucatarii si terminand cu sepepistii, bunaoara, ai sa constati ca depasesete indemnizatia lui de cateva ori. Zeci de ori? Problema este alta, nu asta. Ce face el de banii astia?

Bani pe lozinci ieftine

Eu, unul, nu ma simt reprezentat mai bine in strainatate de banii pe care ii platesc. Cand se duce la Bruxelles, spune ca a zis. El stie ce. Cand se intoarce, daca are chef de noi, la fel, zice ca a zis. Pe acelasi tipic, el stie ce. Dupa un timp, vezi ca UE ori nu a auzit nimic din ce a vorbit el, ori, si mai interesant, a fost doar o blatuiala intre sefii coltului asta de lume. Sa fie Europa unita. Sa fie! Sa fim solidari. Sa fim! Si tot asa, ca deja ma plictisesc lozincile astea ieftine. Cum, si pentru atata lucru te platim noi, Iohannis? Sa se respecte demnitatea umana si drepturile omului, stabilesc acolo stapanii Europei. Sa! Sa ne dezvoltam. Sa! Numai ca Romania e tot mai colonie de la o zi la alta. Arata de parca Iohannis nu a vorbit nimic pe acolo si s-a dus doar la shopping. Spusele lui nu au efect la Bruxelles. Poate nici nu rosteste ce ne asteptam noi sa ceara Europei. Si, in fond, de ce ar face-o? Isi urmareste interesul propriu, de a ajunge presedintele Consiliului European. Foarte bine, dar noi pentru ce te platim? Ca sa cresti tu in scaun, Iohannis?

Cat costa nimicul?

Acasa, voie buna si distractie. Deschizi agenda presedintelui si te lamuresti imediat. Ultima consemnare e pe 3 aprilie, intalnirea cu premierul Dancila. Cat putea dura? Sa zic doua ore? Cred ca e mult. In rest, nimic. Sigur pana marti, 10 aprilie, nu se va intampla nimic. Inainte de 3 aprilie, abia pe 28 martie mai apare ceva. Zi grea. Presedintele a muncit de s-a spetit. Vizita la Salonul Auto si cuvantare acolo. Ce efort! Mai inainte, intre 28 si 26 martie, nimic. Pe 26, primirea ministrului de Externe al Lituaniei. Si deja e prea mult. Iar inainte de 26, vreme de trei zile, nimic. Nimicul absolut. Nu scrie ceva, iar daca nu scrie inseamna ca iar a fost la Sibiu pe banii nostri. Sau cine stie, chiar era programat un nimic. 23 si 22, la Bruxelles. Extenuant! Tot inapoi mergand, intre 20 si 22 nimic, iar din 20, in jos, spre 15, inca un nimic. Un nimic mai mare. Tot pe banii nostri. Cum s-o socoti nimicul asta, in kilometri sau in ore degeaba?

Fara patima

De vizitat, nu ne viziteaza decat vreunul care face escala aici sau ne transmite mesaje din SUA. De invitat in tarile care cu adevarat ar reprezinta interes pentru Romania, vad ca nu se imbulzeste niciunul sa-l invite macar la masa. Iohannis mai are foarte putin si o sa ajunga mai izolat decat Basescu. Asa o fi politica altfel, naiba stie. Dar, daca tot il platesc, eu si restul de milioane de romani, vreau sa stiu incotro ma indrept. Vreau adevarul, nu vorbele pe care le suceste la reuniunile europene. Poate nu ai inteles, draga presedinte al celor care te-au votat. La patron, daca nu dai randament, zbori in strada. Nu sunt patimas cand spun asta, m-am descarcat inainte. Nu e greu de ghicit cum. Da-mi, totusi, banii inapoi. Partea mea.

Autor: Valentin Boeru

Sursa: National.ro

AGENTUL ZERO-ZERO-COLDEA SI DISPERAREA UNEI NATIUNI!

7 apr.

L-aţi văzut ieri în toată plenitudinea lui. Da, el e Coldea, cel în faţa căruia tremurau toţi politicienii, tot sistemul juridic, tot ce mişca în ţara asta. El e Coldea, ultimul dictator al României, cel care învârtea funcţiile şi trimitea pionii prostovani la sacrificiu.

L-aţi văzut şi-aţi înţeles. Individul, în cel mai bun caz, se poate califica la categoria penibili furioşi. Asemeni tuturor dictatorilor, în momentul în care e neputincios şi scos din context, devine demn de milă. Indiferent cât se înfoaie, cât încearcă să-şi dea importanţă, individul e castrat. Cînd bravează e la fel de penibil ca şi cocoşelul pitic umflându-se-n pene. Şi asta pentru că, la momentul imediat următor bravadei, e cuprins de disperarea celui care, ducându-se la curve pentru a-şi confirma bărbăţia, e trădat de ţuţurelul care nu-l mai ascultă, refuzând cu indiferenţă să-i confirme statutul. Ăsta e Coldea. Aproape că ţi-ar fi milă de el dacă n-ai ştii câte ticăloşii îl au drept punct de pornire.

Gândiţi-vă că la fel au fost toţi. La fel l-aţi văzut şi pe Vişinescu, Ficior sau Nikolski, la fel i-aţi fi văzut şi pe Enoiu, Crăciun sau Ţurcanu. Lipsiţi de putere toţi aceşti nuli revin în matca lor normală, sunt demni de milă şi compasiune. De ce oare nimeni n-a înţeles până acum că „tinerelul” care e cam prostovan, dar care pare „băiat cuminte”, se poate transforma în viitorul măcelar al unei ţări? De ce nu pricepe nimeni că cele mai orori sunt făcute de oamenii simpli, banali şi plicticoşi, peste care cade boala puterii absolute şi care sunt lăsaţi, în mod iresponsabil, să se joace cu toate cheile?

Fără doar şi poate, Coldea e unul dintre ei. E cel care-a nenorocit o ţară întreagă dând-o înapoi cu cel puţin cincizeci de ani. Coldea ne-a întors în cominternism, în bolşevismul cel mai jegos. Şi asta pentru că minţi scurte precum cea a lui pur şi simplu nu pot judeca altfel realitatea. Proştii sunt incapabili să înţeleagă că un om, la fel ca o ţară, se maturizează şi dă cel mai mare randament atunci când e liber, când e lăsat să facă neîngrădit ceea ce vrea. Când pui lanţuri şi botniţe obţii, în afara unei frustrări imense, o reacţie inversă, de respingere a orice, indiferent cât de justificat sau normal ar părea la prima vedere.

Ce-a făcut Coldea din ţara asta e impardonabil. E la fel de grav cu ceea ce-au făcut paraşutaţii Moscovei în anii 50. Fără doar şi poate, din multitudinea de dosare fabricate ar trebui să se facă un proces al coldismo-băsismului, acest regim trist care ne-a tăiat definitiv aripile.

Stau şi mă întreb, oare ce pedeapsă ar trebui să primească acest cuplu horror coldea-băsescu alături de toţi cei care-au constituit aparatul de teroare pe care acum îl vedem ieşind la lumină? Ce pedeapsă ar trebui să le dăm ăstora şi uneltelor lor care încă se mai ţin cu dinţii de scaunele lor corupte? Pot fi oare pedepsiţi? Există oare o pedeapsă acoperitoare astfel încât să compenseze ticăloşia de-a transforma o ţară într-o colonie şi apoi de-a o subordona minţilor lor bolnave? Gândiţi-vă bine la asta!

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

FANATISMUL ,NAZISMUL SI FASCISMUL NU AU IN COMUN DOAR RIMA!

7 apr.

Motto: ”Spre ruşinea omenirii, fanaticii au prea mult entuziasm, iar înţelepţii n-au deloc.” (Voltaire)

Imagine similară

Cât de bine este ilustrat aforismul lui Voltaire de „rezistenții” noștri haștagieni. O energie debordanță, iscată nu de vreun foc lăuntric înălțător ci de adrenalina urii, pângăritoare.

Fanatismul și fascismul sunt ca oul și găina. Unul îl naște pe celălalt, prin rotație, iar dilema primordialității devine, din exterior, atât de acaparatoare, încât mută în pâcla derizoriului caracterul lor profund monstruos.

Fanaticii se pot împărți în două mari categorii: religioși și nereligioși. Asta nu înseamnă că unii sunt buni și alții răi. Nu există fanatici buni. Chiar dacă sunt religioși, chiar dacă, uneori, fac și fapte bune.

Nu există fanatici buni pentru că, prin definiție, fanaticii sunt intoleranți, pătimași și orbi la orice le contrazice substanța fanatismului lor. Iar cineva cu aceste însușiri nu poate fi, fundamental, bun.

În ultima vreme în România a apărut și s-a înfoiat o sectă cu pulsiuni fanatice: secta tefeliștilor, supranumită și #rezist. Religia care îi unește pe adepții ei debordând de un entuziasm demolator este antipesedismul. Deviza sub care încearcă aceștia să-și camufleze ura față de tot ce înseamnă PSD este „lupta anticorupție”.

Mișcarea legionară în România s-a inspirat din fascismul italian și național – socialismul german. Petre Țutea i-a găsit însă o particularitate innobilantă: „Legionarismul e mistic-creștin. Fascismul e ca și național-socialismul, nereligios. Acestea sunt explozii etno-istorice, iar nu religioase. Legionarismul se salvează prin creștinismul stăpânitor înlăuntrul lui. Adică legionarul nu se simte bine decât în umbra bisericilor și a troițelor”.

Să semene, așadar, curentul creat azi de secta tefeliștilor cu mișcarea legionară (am auzit astfel de trimiteri!)? Să se poată el măcar bucura de circumstanța reparatorie a unor rădăcini ideologice înfipte adânc în religia neamului? Să beneficieze el de o sevă creștină, care l-ar hrăni?

Din păcate nici nu poate fi vorba de așa ceva. Legionarii anunțau ca sentiment dominant al Mișcării lor DRAGOSTEA. Dragostea de țară! Ura față de dușmani exista și ea pe undeva, dar era plasată la periferia discursului public, in tenebrele mobilizării de luptă.

Cuvântul „dragoste” nu există deloc în vocabularul imediat, verbal sau non – verbal, al tefeliștilor. Și nici vreo inflexiune creștină, de toleranță, în mesajul lor. Ei defilează cu spânzurători, cu zeghe, cu ură, cu sete de răzbunare, cu incitări la epurare politică, cu ode aduse instituțiilor de forță și capacității lor de a zdrobi tot ce, uman, li se opune.

Secta aceasta nu este de inspirație legionară căci nu-l include pe Dumnezeu printre inspiratori. Dumnezeii ei sunt Coldea, Kovesi, Macovei, adică uzurpatori de credință adevărată, idoli de lut conjuncturali.

Secta aceasta se trage direct din intoleranța păgână a fascismului (de unde și titlul acestui articol). Iar exponenții ei de vitrină, purtătorii ei de cuvânt informali (să amintesc aici doar pe trei dintre aceștia, primii care-mi vin în memorie: C.T. Popescu, G. Liiceanu, Tudor Chirilă), au grijă, pentru ca nu cumva să fie confundați cu niște buni samariteni, să apară tot mai des în public cu fețe încrâncenate, cu sălbatice grimase asasine.

Mi-a inspirat acest articol o reacție de regretabilă pierdere de repere, de necontrolat fanatism, a unuia dintre cei trei: Tudor Chirilă.

Am mai scris aici că, în ciuda diferențelor de opinii, Tudor Chirilă este printre artiștii pe care îi apreciez. Port și acum în mașină un CD cu Vama Veche pe care îl ascult la drum lung. Pot înțelege, până la un punct, poziționarea sa politică. Este poziționarea celor mai mulți din lumea lui și știm foarte bine că oamenii ocupați, precum el și aceia, nu prea au timp să se informeze de la surse alese temeinic; se lasă „informați”, cel mai des, de anturaj.

Ieri, însă, în plin și cutremurător scandal al protocoalelor, am citit o știre care m-a uluit și m-a făcut să reflectez îndelung la dezastrele pe care le poate produce fanatismul asupra discernământului uman. Tudor Chirilă, precum tifosi aceia congestionați la fată care întră pe teren să bată arbitrul pentru că echipa lor joacă prost, și-a pierdut complet luciditatea și simțul proporțiilor și, dus de fanatismul său pus pe spart capete, a postat pe pagina de Facebook un comentariu delirant. Un comentariu care ne demonstrează că trăiește într-o cu totul altă lume decât cea reală și imediat dureroasă.

Deși se arată îngrijorat până la urlet de „Acapararea României”, Pe Tudor Chirilă nu-l face să se ia cu mâinile de cap acapararea României prin furarea absolut banditească de către SRI și DNA, prin intermediul protocoalelor desecretizate, a democrației și drepturilor fundamentale ale omului din România, ci cu totul altceva:  faptul că legile justiției vor merge în curând la promulgare.

Este absolut halucinant să constați atâta derapaj, atâta eroare de apreciere între bine și rău la cineva care, totuși, se pretinde onest și curat intenționat față de țară.

Între cele două pericole pentru prezentul și viitorul țării, mă refer la efectele protocoalelor și la efectele legilor justiției, nu e doar o prăpastie de magnitudine. Sunt mai multe prăpăstii, în trepte.

Protocoalele au fost anticonstituționale, nelegale. Nedezbătute public, secretizate (formă de recunoaștere implicită a culpabilității)  și de cea mai pură sorginte de poliție politică. Au produs zeci, dacă nu sute, dacă nu mii de victime nevinovate.

Legile justiției au urmat procedurile legale, au fost dezbătute public, au răspuns unor cerințe ale CCR, au fost aprobate de parlament și, cum toți profesioniștii onești din domeniu remarcă, vor repara niște erori extrem de grave pe care le-a evidențiat practica juridică din ultimii ani.

Dragă Tudor Chirilă, fără pic de ironie sau rea intenție te sfătuiesc: trezește-te la realitate! Ieși din condiția de fan, de ultras, de membru necondiționat și legat la ochi al unei galerii de fotbal. Limpezește-ți valorile.

Revino la unitățile de măsură recunoscute în lumea tangibilă. Oferă-ți un moment de luciditate și rămâi o clipă singur cu tine însuți. Întreabă-te dacă nu cumva greșești.  Dacă nu cumva ar fi momentul să te reîntorci din fantezie. Să-ți recuperezi obiectivitatea.

Și încă o dată: trezește-te!

Onirismul o fi bun, ca evadare în altceva, pentru creație, dar e compromițător, dezastruos, pentru ființarea de zi cu zi.

Sursa: Contele de Saint Germain

PENTRU CINE MAI EXISTA ROMANIA CAND PROTOCOALELE SECRETE INLOCUIESC CONSTITUTIA?

7 apr.

Am crezut naivi că România are o Constituţie după care se conduce. Aflăm că există o mulţime de Protocoale secrete după care instituţii de forţă se ghidează. Despre aceste protocoale cetăţenii habar nu au iar ele le pot schimba dramatic viaţa fără ca ei să participe la acest proces. Ce rost mai au alegerile într-un stat condus după Protocoale secrete? Ce rol mai are Constituţia?

Am crezut că trăim într-o economie liberă despre care ni s-a spus că e raiul pe pămînt. Şi aflăm că sînt o mulţime de contracte secretizate cu dedicaţie pe sume halucinante care nici măcar nu au o finalitate: cazul Bechtel e prea cunoscut.

Am crezut că vom fi trataţi economic cît de cît egal, după aceleaşi reguli, ca să aflăm că unele “bresle” sînt mai egale decît altele, avînd sistem de impozitare minim sau chiar scutiţi iar “investitorul strategic” poate primi nu doar privilegii şi scutiri fiscale ci şi pachete de legi preferenţiale (vezi Noul cod al muncii). De pensii speciale si sistem de salarizare să nu mai vorbim.

Ce ne spune asta? Că avem un stat care-şi deserveşte o mică “elită” locală şi globală din plin şi un număr imens, tot mai mare de cetăţeni abandonaţi pentru care statul aproape că nu mai există. Sau există în forma lui represiv-administrativ-fiscală: care ia şi nu dă, ia de la toţi şi dispribuie către “mica elită”.

Sîntem deja condamnaţi la o neoiobăgie bine aşezată pe caste şi condusă după Protocoale secretizate în interesul “nostru”, fireşte. Aici luptătorii anticorupţie au tăcut asurzitor pentru că bătălia e simplă: bătălia pentru clasa, pardon, casta superioară.

Pentru cine mai există statul Român? Pentru ce mai avem o Constituţie?

Şi am mai aflat că în comunism cu Securitatea se “colabora” (rău) iar în capitalism se “cooperează” (bine).

“Ce e rău şi ce e bine. Tu te-ntreabă şi socoate”

Autor: Vasile Ernu

Sursa: Vasile Ernu

PRELUAREA OSTILA A ROMANIEI CU STATUL MAFIOT DNA!

7 apr.

Din punctul meu de vedere, există o luptă pentru putere, nu un ”conflict constituțional” între politic, în ansamblul său, și DNA. Aflată la adăpost de orice fel de răspundere, DNA, în concubinaj cu serviciile secrete, vrea să conducă România, dincolo de voința populară, în disprețul legii și al Constituției. Am ajuns la această monstruozitate ”grație” gândirii ticăloase, și totalitare, a două muieri, Monica Macovei și Alina Mungiu Pippidi, care, în fond, reflectă și servesc interese private străine de România.


Este un exemplu de ”preluare ostilă” a unui stat de către un grup de interese economice, prin privatizarea instituțiilor statului, pentru a scoate din joc clasa politică. Momentul definitoriu pentru această preluare îl reprezintă seminarul patronat de Pippidi în 2005, în care s-a formulat principiul ”prezumției de vinovăție” în ceea ce-i privește pe politicieni. DNA a fost creată nu să combată corupția, ci să-i transforme pe politicieni în marionetele cercurilor de interese pe care le servesc oameni precum Macovei și compania. Și, într-un fel, și băsescu este o gâză în insectarul lor. O gâză folositoare. Încă…

Așa au ajuns în fruntea DNA două nulități juridice, Morar și Kovesi. Care nu s-au remarcat cu nimic, doi provinciali, tineri, fără experiență, fără autoritate, și cu bube în cap, vezi Morar și condamnarea României la CEDO. Sarcina de căpătâi a DNA este să distrugă democrația, semănând neîncrederea în ea și în politic, în instituțiile democratice. Cu câteva excepții, care nu sunt relevante pentru ”marea corupție”, excepții bazate pe fapte, toate cazurile cu așa-ziși pești mari sunt, de fapt, grave încălcări ale Constituției, legilor, drepturilor procesuale, bunului simț. Ele au un singur scop: timorarea clasei politice, supunerea ei, împiedicarea de a lua decizii, slăbirea statului și denigrarea lui în ochii cetățenilor.

Ce altceva înseamnă ”săltarea” a zeci și sute de oameni din instituțiile statului cu avioane, elicoptere, autobuze? Ce înseamnă condamnarea unora pe ”deducții logice”, nu pe probe? Ce înseamnă tonele de trascrieri ale unor interceptări telefonice, scăpate în presă? Ce înseamnă, mai nou, încercarea de a pune căluș presei critice față de Justiție? Nu vă lăsați păcăliți de aparențe: povestea cu A3 nu este un serviciu făcut lui băsescu. Nu, este o răzbunare a DNA și a unor judecători, a unora de la CSM, trecută în contul lui băsescu. Care, orbit de dorința lui de răzbunare, nu mai vede că e folosit. Și că va plăti toate oalele sparte de DNA; CSM și de unii judecători.

În acest fel statul nu se mai poate apăra, nu se mai poate opune celor care vor să-l jefuiască. Uitați-vă în statistici: cât era evaziunea fiscală, ca procent din PIB, pe vremea lui Năstase, și la cât a crescut acum. Uitați-vă la jaful din întreprinderile publice, la falimentarea lor, la devalizarea lor, la privatizarea lor pe nimic, sub ochii blajini ai DNA, care se ocupă de tot felul de nimicuri, dar refuză să cerceteze, spre pildă, falimentul Poștei Române.

Sunt și alte lucruri la care trebuie meditat. De exemplu paralizia, de frica DNA, a deciziilor strategice pe care trebuie să le ia Guvernul. Privatizarea CFR Marfă, privatizarea Oltchim, Hidroelectrica sunt toate amânate, sau se trage de timp, pentru că deciziile ar însemna intrarea decidenților pe mâna DNA. Care DNA joacă pentru cineva, cum ar fi, spre pildă, ăia de la Fondul Proprietatea, și cei care reclamă 16 miliarde de euro ”despăgubiri”. De ce zicea fostul ambasador Gitenstein că are dreptul să se amestece în numirea șefilor de la Parchete, pentru că au investit în ei? Să nu credeți că e vorba despre statul american, nu. Sub această acopetrire niște unii, printre care și Gitenstein, se asigură că au intrumentele necesare punerii pe labe a statului român, în cazul în care se opune planurilor lor.

Pur și simplu asistăm, cum spuneam, la o preluare ostilă a statului român cu mâna DNA. Cei care se află în spatele protestelor împotriva Roșiei Montană probabil că-și dau cu tesla în coaie, pentru că au mizat pe ”societatea deschisă”. Era suficient să pună mâna pe DNA! Îi costa mai puțin, și eficiența era garantată!

Vom vedea ce va fi. Dar câtă vreme DNA va câștiga războiul cu clasa politică(pentru că și ”acoperirea” pedeliștilor este tot un control prin frică, dar, pentru proiectul grupului de interese este important să existe și politicieni relativ ”curați”, alternativa, pentru că lipsa lor ar duce la o insurecție generalizată în societate), România va fi jefuită fără probleme, și fără jenă, pentru că nimeni nu se mai opune jafului. Pentru asta cetățenii ar trebui să facă front comun cu politicienii și să dea statului puterea de a lupta cu corupția. Câtă vreme acest lucru nu se întâmplă, iar DNA asta face, veghează să nu se întâmple, nimic nu se poate schimba. De asta tot spun că DNA este principala amenințare la adresa democrației și a interesului național, și trebuie desființat. Dar cine s-o facă?

Autor: Constantin Gheorghe

Sursa: Constiinta unui liberal de stanga

FOSTUL PRESEDINTE AL C.E.,JOSE MANUEL BARROSO SI AFACERI DE MILIOANE DE EUROI LA NEGRU IN ROMANIA!

7 apr.

În mandatul de președinte al Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso a dezvoltat pe șest afaceri de sute de milioane de euro în România, avînd zeci și zeci de firme în zeci de localități ale țării noastre, în multiple domenii. Dezvăluirea năucitoare e făcută de fostul premier Adrian Năstase, care publică un raport realizat, în mod cert, de serviciile secrete de la noi. De remarcat că o prezență de top a avut-o politicianul-afacerist Barroso în domeniul agriculturii și al industriei alimentare, ori, în mandatul său de lider al CE, comisar european pe Agricultură a fost Dacian Cioloș, cel care, la fel de cert, ar putea da mai multe date despre businessul uriaș al portughezului.

”Am găsit, in arhiva mea, un material mai vechi in legătură cu interesele lui Jose Manuel Durao Barroso, presedintele Comisiei Europene (actualmente transferat „in interesul serviciului” la Banca de investitii Goldman Sachs) in România. Nu l-am verificat. Cred insă că această notă ar merita o cercetare atentă. Mi se pare că el ar explica ratiunile pentru care „protocoalele” construite in România impotriva adversarilor politici ai lui Băsescu nu puteau să ducă la rezultate fără complicitatea Bruxelles – ului” scrie Adrian Năstase pe blogul propriu.

Conform raportului serviciilor pe care îl reproduce integral, ”Jose Manuel Barroso este bine cunoscut in Portugalia si nu numai, pentru interesele directe pe care le are în concernul ,,MARTIFER GROUP PORTUGAL”, chiar daca nu apare public in mod vizibil, deoarece compania este listata la bursa.
Jose Manuel Durao Barroso este unul dintre actionarii semnificativi ai ,,Martifer Group Portugal”, alaturi de fondatorii companiei, fratii Carlos Manuel Marques Martins, presedinte, si Jorge Alberto Marques Martins, vicepresedinte al Consiliului de administratie al ,,Martifer SGPS SA”, precum si cu alti cativa apropiati, impreuna detinind circa 80% din actiuni.

Barroso este direct implicat in activitatile grupului Martifer, inca din perioada cand era prim ministru al Portugaliei (2002-2004), dar a devenit foarte activ in urmarirea si dirijarea afacerilor acestuia odata cu desemnarea sa, la 17.07.2004, in fruntea Comisiei Uniunii Europene, unde, din 16.09.2009, se afla in al doilea mandat de presedinte.

,,Martifer Group Portugal” este o companie multinationala cu sediul central in Oliveira

de Freitas-Portugalia, cu peste 3000 de angajati, avand drept obiect principal de activitate constructii metalice, energii regenerabile, agricultura si industrie agroalimentara. Compania a fost creata in anul 1990, in domeniul structurilor metalice, iar din 2004 a intrat in afaceri in domeniul energiei regenerabile.

Martifer este cea mai mare companie de profil din Peninsula lberica si in afara de Portugalia, are sucursale in Brazilia, Angola, India, România, Polonia, Cehia si Slovacia”.

În țara noastră, potrivit raportului, grupul Martifer a înființat nu mai puțin de 30 de firme distincte, nominalizate toate, cu un capital însumat de sute de milioane de euro, în a căror activitate, mai aflăm, Barroso se implica direct ori de cîte ori era necesar. De asemenea, el a numit ca manageri ai unora dintre aceste firme chiar membri ai familiei sale ori prieteni apropiați, numele acestora apărînd explicit în document. Pentru a rezolva probleme de afaceri, aceștia nu au avut ezitări în a face uz de relația de rudenie cu președintele CE, avînd, totodată, acces direct la conducerile unor instituții de stat ori guvernamentale, din București ori din teritoriu, se mai consemnează în raport.

Demn de menționat, o parte din afacerile lui Barroso în România au fost lansate cu bani europeni.

Raportul mai menționează că numărul real al firmelor lui Barroso de la noi ar putea fi mult mai mare, existînd dificultăți în identificarea lor, din cauza numelor sub care sunt înregistrate.

Dacă măcar jumătate din informațiile prezentate în raportul publicat de Adrian Năstase sunt reale, e de așteptat izbucnirea unui scandal pe lîngă care cel al listelor negre, tot din mandatul lui Barroso, să fie parfum de zambile.

Autor: Bogdan Tiberiu Iacob

Sursa: InPolitics

ROMANIA LUI JOHANNIS CU JUSTITIA INFRACTOARE!

7 apr.

Nu imi ies din minte spusele lui Iohannis, care toaca precum o moara stricata despre Romania lui moderna, prospera, care face si drege. Despre statul de drept, despre Justitia independenta, despre respectarea drepturilor omului si alte minciuni. Ai citit bine, Klaus Iohannis, minciuni!

Toate sunt minciuni cu care te impaunezi cand ajungi la Bruxelles, la Washington sau pe unde mai faci parada de romanii tai. Cativa, nu si restul. Romania adevarata, exact aia de care nu-ti place sa deschizi gura, a scos nasul de sub protocoalele incheiate de SRI cu toate formele de viata din Justitie si-ti rade in fata.

Au trecut cinci zile de cand primul protocol, cel dintre SRI si Parchetul General, a fost declasificat. Stupefactie totala! Si nu atat pentru aberatiile juridice pe care le continea, ci pentru aceea ca s-au inregistrat reactii doar din partea asociatiilor de magistrati si a presei. Capii Justitiei, indiferent pe cine reprezentau, au tacut malc ori s-au pierdut in afirmatii delirante.

DEX-ul, ars in piata publica

Laura Codruta Kovesi a mintit cu nonsalanta, ani la randul, ca protocoalele de care toata lumea vorbea nu existau. Acum s-a dovedit contrariul. Singura ei explicatie? O balmajeala ridicola pe teme si motivatii semantice, ca protocoalele nu erau de colaborare ci de cooperare, ca echipele mixte erau, de fapt, comune, de vina fiind toate dictionarele limbii romane care nu se supun vointei ei. Bine macar ca protocolul nu a fost scris in limba traca, pentru ca biata Codruta s-ar fi dat cu capul de hermeneutica pana ii sangerau cunostintele despre branza, varza, brazda, grumaz sau viezure.

Sa-mi fie cu iertare, dar a fost o incalceala de vorbe care mai rau au infundat-o si care au aratat doar gradul de penibil la care se poate ajunge cand habar nu ai despre ce vorbesti. Ma astept ca, in pasul urmator, Academia Romana sa fie arestata preventiv pentru ca nu a miscat un deget sa o ajute, iar DEX-ul sa fie ars in piata publica.

Cand SRI tine de sase

Lovitura de gratie nu vine insa de la protocolul dintre SRI si Parchetul General. Nu, ea vine de la declaratia procurorului Codrut Olaru, vicepresedintele Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), care a aratat ca au existat protocoale intre acelasi SRI si Inspectia Judiciara, SRI si CSM si, stati pe scaune sau tineti-va de pereti, SRI si Inalta Curte de Casatie si Justitie. Iohannis, ai auzit? Justitia ta independenta, pe care o aparai de incepusem sa ma plictisesc de megalomania ta era, de fapt, calarita dupa bunul plac, cu pintenii infipti in coaste si cu zabala in bot, atat de strans incat ii plesneau maselele. Numai asa se explica de ce Livia Stanciu, fosta sefa a Inaltei Curti, avea tupeul de a declara, public si gretos, ca procurorii au in ea un partener de nadejde. Se batuse palma pe dosare, SRI tinea de sase si oricine putea merge la puscarie cand au chef procurorii. Doamna etalon al Justitiei, de Livia Stanciu zic, si-a dat doctoratul in noua forma de Slujire – alta care slujeste pe langa dreptate – prin condamnarea fostului primar Mircia Gutau la inchisoare. Pe nedrept, dupa cum s-a constatat acum. Primarul a castigat la CEDO, romanii platesc daunele, iar Livia Stanciu se simte minunat dupa ce Iohannis a promovat-o judecator la Curtea Constitutionala. Ea, personal, nu va plati niciodata, pentru ca veniturile ei lunare abia de se duc spre 7.000 de euro. De unde naiba sa scoata banii?

Statul de drept pute rau

Cati au mai trecut prin asemenea situatii, i-a contabilizat cineva? Teoretic, cei nedreptatiti cu dreptatea in brate ar trebui sa ceara socoteala. Sa se redeschida dosarele si sa fie eliminate probele false care au dus la condamnari ce le-au nenorocit viata. La fel si cei care stau cu un picior in sala de judecata si cu altul in puscarie. Iohannis, evident, nu a auzit de asemenea protocoale. De ce nu ma mir? Nu a stiut ca astea ar fi existat. E grav, zic eu. Daca nu stie ce se intampla cu Justitia in tara in care pretinde, altminteri, ca e presedinte, se poate intoarce la Sibiu, sa dea meditatii la „de ce e intuneric noaptea”. Iar daca stia, e si mai grav. A sustinut si a fost complice, prin inactiune, la o Justitie despre care nimeni nu mai intelege de ce i se spune asa. Independenta? Am vazut cum. Intr-un stat de drept? Care, Iohannis? Unde vezi tu aici separatia puterilor in stat, cand procurorii si judecatorii faceau sluj la pintenii SRI? Suprematia legii? Care lege? Legea bunului plac a celor care bat cu pumnul in masa? Las-o moarta, Klaus, statul tau de drept pute ori a mortaciune, ori a facatura.

Autor: Valentin Boeru

Sursa: National.ro

%d blogeri au apreciat asta: