Arhiva | 12:03 pm

NOUL CONFLICT INTRE GAULEITERUL NAZI JOHANNIS SI LIDERUL PSD LIVIU DRAGNEA!

20 apr.

Iohannis-Dragnea

Nou conflict între preşedinte şi liderul PSD. Posibila mutare a Ambasadei României din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim bagă zâzanie între cei doi lideri politici. Preşedintele României, Klaus Iohannis, susţine că nu a fost informat sau consultat cu privire la intenţia Guvernului României de lansare a procesului de relocare a Ambasadei. Reacţia şefului statului vine după ce liderul PSD a declarat la Antena 3 că Guvernul Dăncilă a luat deja o hotărâre în legătură cu această mutare. Liviu Dragnea a considerat decizia una cu o valoare istorică uriaşă.

Vineri, dimineaţă, un comunicat emis de Adminsitraţia Prezidenţială arată că „Președintele României nu a fost informat sau consultat în prealabil în legătură cu acest demers. Administrația Prezidențială subliniază că această decizie nu are la bază evaluări solide şi cuprinzătoare. Un astfel de demers nu se poate face decât în urma unei analize de profunzime, care să ia în considerare toate consecințele şi implicațiile politice externe ale acestuia“.

In acelaşi document se mai precizează că „Administrația Prezidențială reamintește faptul că există o serie de rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU și ale Adunării Generale a ONU prin care se solicită, printre altele, statelor membre ONU să se abțină să stabilească misiuni diplomatice în Ierusalim și să intensifice eforturile internaționale pentru o pace durabilă, cuprinzătoare și justă în Orientul Mijlociu. Prin urmare, în această etapă, relocarea ambasadei României în Ierusalim ar reprezenta o încălcare a dreptului internațional relevant.

Ținând cont de toate aceste aspecte, Președintele Klaus Iohannis îndeamnă toți factorii guvernamentali și politici la responsabilitate și discernământ în ceea ce privește deciziile majore de politică externă ale României, cu efecte strategice, inclusiv asupra siguranței naționale și a cetățenilor români. În acest sens, o astfel de decizie trebuie luată numai după consultarea și cu avizul tuturor instituțiilor cu atribuții în domeniul politicii externe și al securității naționale, decizia finală aparținând, din punct de vedere constituțional, Președintelui României.“

KOVESI VERSUS ANTENA 3: LOVITURA DURA!

20 apr.

Codruţa Kovesi îi dă dureri de cap lui Mihai Gâdea

Plenul CSM a admis, joi, cu majoritate de voturi, cererea de apărare a independenţei magistraților formulată de mai mulţi jurnalişti ai trustului Intact, care au acuzat că procurorii DNA au cerut instanţei documente din procesul lor cu Laura Codruța Kovesi.

 

„Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât admiterea cererii de apărare a independenţei magistraţilor formulată de petenţii Gâdea Emanuel Mihai, Radu Tudor, Grigore Bianca, Ciuvică Mugur Cristian şi Savaliuc Răzvan Ovidiu. (majoritate: 8 voturi pentru Admitere, 7 voturi pentru Respingere)”, se arată în decizia CSM.

Cererea jurnaliștilor a fost înaintată după ce DNA a solicitat Curții de Apel Ploiești înscrisuri din dosarul în care șefa instituției, Laura Codruța Kovesi, le cerea daune ziariștilor.

În 20 martie 2018, Curtea de Apel Ploieşti a decis ca şefa DNA să primească 300.000 de lei daune morale,în dosarul în care a dat în judecată Antena 3 şi mai mulţi jurnalişti pentru acuzaţiile de muşamalizare a anchetei în dosarul lui Mircea Băsescu care i-au fost aduse pe post. Decizia nu e definitivă.

ALINA BICA A CERUT AZIL POLITIC IN COSTA RICA!

20 apr.

alina bica

Alina Bica a cerut azil politic în Costa Rica. Anunţul a fost făcut de avocatul fostei şefe a DIICOT la Curtea Supremă. Apărătorul său a cerut ca audierea Alinăi Bica să fie făcută prin sistem de videoconferinţă în procesul ANRP, în care este judecată alături de omul de afaceri Dorin Cocoş şi fiul acestuia, Alin Cocoş.

Curtea Supremă a programat, astăzi, ultimul termen al celui de-al treilea proces în care fosta şefă a DIICOT este acuzată de corupţie. Alina Bica ar fi primit, încă luna ianuarie, statutul de refugiat politic în Costa Rica, mai spune apărătorul său. ÎCCJ a constat că actele medicale nu dovedesc imposibilitatea de prezență. (…) Judecătorii au constatat că aceasta nu are statut de refugiat, are un carnet provizoriu valabil până la 30 ianuarie 2019 și au respins cererea de secretizare a ședinței, însă au admis transmiterea unei adrese către DNA pentru comunicarea modului în care s-a aplicat protocolul SRI-Parchetul General în această cauză.

Avocatul Alinei Bica a cerut, vineri, instanței, ca ședința să fie secretă, precizând că fost șefă a DIICOT vrea să fie audiată prin videoconferință, fiind în imposibilitatea de a veni în țară. Apărătorul a menționat că Bica este refugiat în Costa Rica.

O afecțiune medicală nu i-ar permite deplasarea cu avionul

„Doamna Bica are statut protejat și este refugiat în Costa Rica. Reședința sa este acum este în San Jose”, a spus avocatul în sala de judecată. Alina Bica ar fi refugiat din luna ianuarie, avocatul ei prezentând documente pe care le-ar fi luat de la jurnalista Sorina Matei, căreia Bica i le-ar fi trimis traduse, potrivit celor spuse de avocat în sala de judecată. Avocatul Alinei Bica a susținut că fosta șefă a DIICOT se află în imposibilitatea de a veni în România, din cauza unei leziuni de coloană lombară, cerând astfel audierea prin videoconferință, dând exemplu lui Sebastian Ghiță. Acesta a precizat că urmează să aibă o intervenție medicală, iar trei luni nu poate călători cu avionul.

„S-au desființat cursele maritime, singurele sunt de marfă. Nu sunt vase de croazieră care să traverseze acum oceanul. De aceea nu a putut să vină în fața dumneavoastră. (..) Doamna Bica va cere să fie audiată prin intermediul videoconferinței, așa cu s-a întâmplat cu cel din Serbia”, a spus avocatul Alinei Bica în sala de judecată. În replică, procurorul DNA a cerut respingerea cererilor, precizând că documentele depuse nu demonstrează că se află în imposibilitatea de a călători, menționând că se urmărește tergiversarea cauzei.

Condamnată în două dosare penale

„Această stare de sănătate a fost invocată din decembrie 2017. Recomandarea medicală inițială a fost tratament cu analgezice. De atunci nu au mai apărut modificari. Ea a solicitat să dea o declarație suplimentară. Între timp, Alina Bica a plecat din țară. Demersurile acesteia urmăresc tergiversarea cauzei”, a spus procurorul DNA. Presa a aflat, la începutul anului, ca Alina Bica a plecat în Costa Rica.  Ea a fost condamnată în două dosare penale, însă deciziile nu sunt definitive.

În noiembrie 2016, fosta şefă a DIICOT a fost condamnată de Instanţa supremă la patru ani de închisoare cu executare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului. În acelaşi dosar, fostul ministru Adriean Videanu a fost achitat pentru complicitate la abuz în serviciu.

În ianuarie 2017, Alina Bica a primit o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni de închisoare cu executare, pentru favorizarea făptuitorului, în legătură cu intervenţii pentru clasarea unui dosar în care era implicat omul de afaceri Horia Simu.

ERA FRATILOR CASTRO A LUAT SFARSIT.MIGUEL DIAZ – CANEL BERMUDEZ ESTE NOUL PRESEDINTE AL CUBEI!

20 apr.

Miguel Díaz-Canel Bermúdez a fost ales joi în funcţia de preşedinte al Cubei de Parlamentul de la Havana.

 

Adunarea Naţională de la Havana l-a ales pe Miguel Díaz-Canel Bermúdez preşedinte al Consiliului de Stat şi al Consiliului de Miniştri, cu 603 voturi din totalul de 604, potrivit publicaţiilor locale.

″În numele Comisiei naţionale de candidaturi, am responsabilitatea şi onoarea de a vă propune ca preşedinte al Consiliului de Stat şi de miniştri al Republicii Cuba pe tovarăşul Miguel Mario Diaz-Canel Bermudez”, a declarat în faţa Adunării preşedinta acestei comisii, Gisela Duarte.

Miguel Bermudez, care până acum era prim-vicepreşedintele Cubei, a fost singurul candidat pentru a-i succeda pe Raul Castro în funcţia de preşedinte al ţării.

Bermudez devine astfel prima persoană din afara familiei Castro care deţine conducerea executivă a Cubei după aproape şase decenii.

Raul Castro va rămâne liderul Partidului Comunist cubanez, fiind, conform Constituţiei, „forţa superioară de conducere a societăţii şi statului”.

Practic, Raul Castro va rămâne aproape sigur, pentru moment, cea mai puternică persoană din Cuba, comentează presa străină. Însă retragerea lui Raul Castro din funcţia de preşedinte este un moment simbolic pentru o ţară care timp de aproape 60 de ani a fost condusă de Fidel Castro şi, în ultimul deceniu, de Raul Castro.

În primul său discurs, noul președinte și-a asumat angajamentul apărării principiilor revoluţiei socialiste a fraţilor Fidel şi Raul Castro, subliniind însă că este necesară modernizarea economiei cubaneze.

„Mandatul acordat de popor prin Parlament este să asigurăm continuitatea revoluţiei cubaneze în acest moment istoric crucial”, a declarat Miguel Diaz-Canel Bermúdez.

Miguel Bermudez l-a elogiat pe Raul Castro, în vârstă de 86 de ani, numindu-l cel mai bun elev al fratelui Fidel Castro.

Noul preşedinte al Cubei a subliniat că în mandatul de cinci ani va încerca realizeze un echilibru între sistemul socialist şi reformele cerute de tinerii cubanezi care vor condiţii economice mai bune.

„Viitoarea perioadă va fi caracterizată de modernizarea modelului socio-economic”, a subliniat noul lider de la Havana, precizând că nu se va trece la modelul capitalist.

Miguel Díaz-Canel Bermúdez are 57 de ani.

PRESEDINTELE RUSIEI VLADIMIR PUTIN INVITAT LA CASA ALBA DE PRESEDINTELE USA ,DONALD TRUMP!

20 apr.

Vladimir Putin a fost invitat la Casa Albă de Donald Trump, anunţă Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe. Invitaţia a fost făcută cu ocazia unei convorbiri telefonice între cei doi lideri ai lumii.  Ministrul rus a mai declarat că Trump a abordat subiectul invitării lui Putin la Casa Albă de câteva ori. De asemenea, liderul de la Casa Albă i-a mai transmis lui Putin că ar fi bucuros să efectueze o vizită în Rusia, a adăugat Lavrov. Ultima vizită a unui preşedinte american în Rusia s-a desfăşurat în urmă cu aproape cinci ani.  În septembrie 2013, preşedintele Barack Obama a particpat la summitul Grupului economiilor dezvoltate (G20), care a avut loc în oraşul Sankt Petersburg.

MIHAI GHEORGHIU,PRESEDINTELE COALITIEI PENTRU FAMILIE:”JOHANNIS PRINCIPALUL OPONENT AL REFERENDUMULUI PENTRU FAMILIA TRADITIONALA”!

20 apr.

Imagini pentru CONCHITA WURST ,IOHANNIS,,JUSTITIARUL,POZE

 

Liderul CpF, Mihai Gheorghiu: Iohannis, principalul oponent al referendumului pentru familie. Domnul președinte nu discută cu noi. Discută numai cu o anumită parte a societății civile.

 

Într-un interviu pentru Evenimentul Zilei, președintele Coaliției pentru Familie, Mihai Gheorghiu, vorbește despre odiseea organizării referendumului pentru modificarea Constituției în sprijinul familiei, despre promisiunile neonorate ale politicienilor și despre blocajele politice și instituționale care, de trei ani, fac ca organizarea acestei consultări populare să bată pasul pe loc. Mihai Gheorghiu amintește în acest sens și de protocoalele pe care CpF le-a semnat înaintea alegerilor din 2016 cu cele trei mari partide de pe scena politică, apreciind că aceste documente sunt acum caduce și că actuala clasa politică merge pe un drum înfundat.

„Au fost momente în care nouă ne-a fost clar că există o voință generală de amânare pentru că este o problemă foarte dificilă, pentru că presiunile externe sunt foarte puternice în sensul de a nu se ajunge la Referendum. Au fost și momente și semne în care părea că parcursul va fi revitalizat și ca se va ajunge la organizarea Referendumului. Per ansamblu ce putem să spune?! Sunt aproape trei ani și referendumul nu este organizat, asta e singura evidență. Clasa politică actuală merge pe un drum înfundat”, afirmă președintele Cpf.

Gheorghiu explică, de asemenea, blocajul care a apărut în Parlament și cum se pun bețe-n roate organizării Referendumului prin jocurile politice pe care le fac anumite partide prin contestarea, la infinit, a Legii Referendumului.

„PSD-ul a spus că va supune acest aspect la vot în Senat numai după modificarea legii referendumului. Amânarea de la ora actuală, declanșată de cele trei sesizării de la CCR, făcute două de către PNL și a treia de către USR și PNL, vizează această modificare a legii referendumului pentru că PSD susține că pe vechea lege nu se putea ajunge transparent la consultarea populată. Amânarea sine die a Legii Referendumului duce la amânarea votului pentru organizarea consultării populare pentru revizuirea Constituției”.

Întrebat dacă a treia sesizare a CCR în această chestiune este legală, președintele Cpf a răspuns:

„Au depus contestația în mod abuziv pentru că a făcut asta după ce a trecut termenul legal în care puteau contesta legea la CCR. Ei au transmis sesizarea în momentul în care proiectul de lege se afla la promulgare la președintele Iohannis. Problema este că unii au acest comportament că una spun și alta fac. Nimeni nu și-a asumat pe față, la modul deschis, o atitudine împotriva acestei inițiative, dar au înțeles să practice amânarea procedurală la modul cel mai șmecheresc posibil astfel încât să nu poată fi acuzați că s-ar opune. Dar ei practică amânarea. Vreau să vă spun că totuși că PNL a avut un rol benefic și decisiv prin votul pe care l-a dat la Camera Deputaților, când a fost discutat proiectul de revizuire constituțională. Dar există diverse curente și la ei, diverse opțiuni și diverse puncte de vedere. Ei au contestat la CCR modificarea legii referendumului spunând că modificările sunt împotriva președintelui Iohannis și, vezi Doamne, textul nu e bun și ei nu vor altceva decât să aibă o lege a referendumului bună. Este o contestație, fiind a treia, perfect abuzivă și inutilă și noi considerăm că este îndreptată împotriva referendumului.”

Mihai Gheorghiu consideră că aceste tergiversări sunt cauzate și de unele presiuni externe, „vizibile, dar  nu secrete”, amintind că acest demers a fost etichetat în toate felurile, de la populist, până la fascist.

„Luările de cuvânt ale foarte multor ambasadori, ale unor reprezentanți ai Bruxellesului, fie acolo, fie aici, sunt foarte clare în sensul în care o astfel de inițiativă este văzută ca fiind nedemocratică sau antidemocratică, ca fiind populistă, a fost catalogată de unii chiar ca fiind fascistă. S-au spus toate stupiditățile, toate minciunile posibile despre acest demers. E în primul rând luare de poziție a președintelui Iohannis care ne-a acuzat. Președintele a omorât doi iepuri dintr-odată în momentul în care a ieșit în 2016 și ne-a catalogat ca fiind fundamentaliști religioși. În primul rând a făcut o catalogare clinică, psihiatrică. Fundamentalismul este o boală. În al doilea rând a făcut o catalogare sociologică și juridică totodată, acuzându-ne de radicalism. A încercat să sugereze că am fi și periculoși pentru ordinea de stat”.

Comentând atitudinea președintelui Iohannis față de acest dermers, Gheorghiu spune:

„Președintele Iohannis este principalul oponent al acestui referendum. Eu nu știu dacă președintele își exprimă propriile idei când face astfel de formulări sau îi sunt scrise de cineva. Dar, indiferent cum ar fi, această ieșire și această catalogare a fost extrem de gravă și rămâne gravă. Președintele nu și-a cerut nici până la ora actuală scuze pentru această afirmație.

Domnul președinte nu discută cu noi. Discută numai cu o anumită parte a societății civile. Ca să reluăm o veche formulă iliesciană, discută cu o anumită parte a societății civile. Nu facem parte din lumea bună. Lumea bună e foarte riguros organizată, sedimentată și numele noastre nu se află acolo”.

Președintele Coaliției pentru Familie nu exclude nici ca această atitudine a șefului statului să aibă legătură cu faptul că unul dintre consilierii președintelui este Sandra Pralong, cea care înființa în România în 1990 filiala din România a Fundației Soros pentru o Societate Deschisă, cunoscută pentru poziția sa fățișă împotriva predării religiei în școli.

„Eu cred că are o contribuție decisivă doamna Pralong, dar nu numai ea. Sunt foarte mulți cei care asumă acest progresism radical și care ne acuză că suntem antidemocrați, că luptăm împotriva drepturilor omului ș.a.m.d”.

Mihai Gheorghiu a mai declarat că nu crede că PSD va face un miting pentru familie.

„Își testează posibile teme de campanie și efectele lor. De câte ori nu a „amenințat” PSD- ul cu mitinguri?! Nu cred că e cazul acum. Pe de altă parte este dreptul constituțional al oricui să facă mitinguri. Noi respingem orice politizare a inițiativei noastre. Ea este complet echidistantă față de toate partidele politice. Noi ne dorim un singur lucru: ca dreptul la referendum al acestui popor și exercițiul de suveranitate pe care acest referendum îl presupune să aibă posibilitatea de a fi organizat în mod legal și transparent”.

Despre jocurile din Parlament pe care le fac unii pentru a se crea o largă majoritate în Senat pentru a trece legea de revizuire a Constituției în urma căreia să se organizeze Referendumul, Mihai Gheorghiu afirmă:

„Este vorba de un lucru foarte simplu și foarte grav. Este vorba de un troc. Există presiuni în sensul următor: referendumul poate să aibă loc numai dacă există promisiunea fermă că va fi legiferat parteneriatul civil. Asta mi se pare profund imoral și ilegitim. Adică adică milioane de oameni nu se pot duce la referendum decât cu condiția că o anumită cerere, a unei anumite minorități, care poate fi oricare, să fie satisfăcută. Asta înseamnă că tot ceea ce au construit trei milioane de români prin semnătura lor este ținut în șah și pe o balanță de câțiva activiști. Așa ceva este ilegitim și imoral. Problema legiferării parteneriatului civil este o altă problemă, este una care ține de Parlament și ea nu poate fi pusă în acest coș”.

Mihai Gheorghiu a reiterat, în final, că demersul Cpf „nu este  împotriva cuiva, împotriva drepturilor sau nici măcar împotriva drepturilor de viață al unora, pe care refuzăm să îl comentăm sau să îl judecăm. Este un demers menit să apere, pur și simplu, o graniță, să apere un loc și acest loc este casa noastră”.

Cât despre acuzațiile aduse de diverse voci, potrivit cărora cei care susțin acest demers sunt retrograzi , iar prin acest referendum se dorește îngrădirea libertății minorităților sexuale, președintele Cpf explică din nou:

„Din păcate ne aflăm într-o epocă în care ignoranța face casă foarte bună cu manipularea. Noi înșine suntem supuși unui blocaj mediatic total. Am fost doar de două sau trei ori invitați la emisiuni în formule destul de dezavantajoase. Practic discursul nostru nu ajungem la marea parte a poporului român pentru că aparițiile noastre la televizor, spre exemplu, sunt supuse unui embargou. Aceste lucru ne arată care este vectorul pe care mass media mainstream vrea să îl urmeze și îl urmează”.

                                                                                                                                  Ștefania BRÂNDUȘĂ

Sursa: activenews.ro

MACRON,JOHANNIS,KOVESI SI…….ROMANIA!

20 apr.

  Sunt încă victima unei stării de uluire, stare generată de discursul lui Macron din Parlamentul European! Președintele Franței a […]

Sunt încă victima unei stării de uluire, stare generată de discursul lui Macron din Parlamentul European! Președintele Franței a spus, nici mai mult nici mai puțin, decât că intenționează să facă totul pentru „apărarea în mod ferm a unei suveranităţi europene reinventate, în faţa tentaţiei autoritare în unele ţări ale Uniunii Europene”! …Oameni buni, noi chiar o luăm razna cu totul!? Adicătelea nu suveranitatea țărilor trebuie apărată în fața globalismului nivelator, ci Uniunea Europeană (așa cum o vede domnu’ Macron) trebuie apărată de țările ale căror popoare văd altfel viitorul decât îl vede EL, Macron, LUMINA Mileniului III… Fabulos!

Eu vă spun așa, atât pentru că ne aflăm în Anul Centenarului, cât și pentru că mi-am declarat intenția de a candida la alegerile prezidențiale din 2019: absolut NIMIC nu se va schimba pe plai dacă nu vom pricepe, la nivel de oameni de stat, că România nu poate prospera ca anexă a altor puteri, indiferent care ar fi acestea! Declarația de azi a lui Macron este nu doar revoltătoare, ci și emblemă a unui viitor care ni se construiește de multă vreme și care își atinge chiar în acești ani punctul culminant: o lume nivelată și nivelatoare, unde nu sunt acceptate decât „principiile”, „conceptele” și „ adevărurile” dictate de câteva state, indiferent de ce cred, vor sau votează celelalte state. Ce spune Macron este că trebuie acționat, la nivelul Uniunii Europene, împotriva conducerii democratice (rezultate prin VOT) a țărilor a căror traiectorie nu corespunde „adevărurilor” sale. Ei bine, eu chiar nu am de gând să accept această atitudine de „vătaf luminat”! România trebuie să aibă curajul de a se AUTODETERMINA în această lume dominată din ce în ce mai mult de reducționismul de tip „Macron”, un reducționism care sună cam așa: „Cine nu urmează întocmai și la timp linia trasată de noi cu creta pe asfalt trebuie numaidecât pus la punct, sancționat și chiar repudiat! Noi suntem PRINCIPIILE, noi suntem CALEA, noi suntem BINELE!”…

…Am lăsat special la sfârșit partea cu Iohannis și Kovesi. Am vorbit mai întâi despre Macron, pentru că exact despre el trebuie mai întâi să vorbim atunci când ne referim la Iohannis și la Kovesi! La Macron, la Klemm, la Franța, la Germania, la SUA, la Olanda, la orice altceva mai puțin la România și la români… Iohannis și Kovesi sunt într-o foarte mare măsură creația celor din afara țării. Și să nu vă așteptați niciodată să acționeze altfel decât în beneficiul celor care i-au creat…

Acum câteva săptămâni, Lumea Justiției observa că dosarul penal pentru care cereau reprezentanți ai DNA deocumente de la asociatul lui Mugur Ciuvică era chiar dosarul… EADS. Pe lângă acțiunea evidentă de intimidare la adresa lui Mugur Ciuvică, mi-a fost clar de atunci că DNA scormonește puțin cu bățul prin EADS chiar înainte de anunțul lui Iohannis cu privire la revocarea lui Kovesi. Apoi, ce să vedem, cu doar câteva zile înainte de anunțarea deciziei, descinde în țara noastră ministrul francez de Externe, care se întâlnește într-un secret total cu distinsa sufrageristă. Două zile mai târziu, iese însuși Macrrrron și ne spune că Iohannis e minunat și că „își ține bine țara în frâu” împotriva căpcăunilor care vor să pape justiția extraordinar de independentă. …Interesant șir de coincidențe, nu găsiți?

…A! Ce treabă are toată chestiunea asta cu dosarul EADS, cu țeapa imensă dată statului român de EADS? Păi EADS e companie francezo-germană… Iar distinsa Kovesi e medaliată de statul francez, prin ambasada Franței. Iar Iohannis e lăudat la scenă deschisă de Macrrron. …Adică de LUMINA Mileniului III, care tocmai ne-a spus azi că vrea să apere suveranitatea UE de statele membre dificile.

                                                                                                                            Liviu PLEȘOIANU

SURSA:http://justitiarul.ro/

IN FOTBAL ,LA FEL CA IN POLITICA,SISTEMUL ISI INSTALEAZA OAMENII!

20 apr.

Imagini pentru BURLEANU,JUSTITIARUL,POZE

 

Ceea ce s-a petrecut ieri la FRF este simptomatic şi mai mult decât relevant pentru ceea ce înseamnă amestecul securităţii în orice. Gândiţi-vă ce-a însemnat Federaţia Română de Fotbal şi ce mai înseamnă acum. Mai ţineţi minte marile victorii ale Naţionalei autohtone? Mai ţineţi minte perioada de glorie a fotbalului nostru? Ironia amară face ca reprezentantul singurei generaţii care a făcut cu adevărat performanţă la nivel mondial să fie învins la scor de către un tablagiu de care n-a auzit nimeni niciodată nimic. Un tablagiu care conduce de ceva vreme destinele Federaţiei spre prăbuşirea definitivă.

Ce-a făcut Burleanu la Federaţie? Singurul lucru remarcabil e angajarea la naţionala de fotbal a unui antrenor neamţ cu faţă de alcoolic drogat, de care nimeni nu auzise vreodată şi care n-a făcut altceva decât să ne transforme în ciuca bătăilor. Dar era neamţ! Ţara trebuia să vadă şi în fotbal, aşa cum vede în politică, dezastrul pe care-l poate face o nulitate numită doar „pentru că e neamţ”. În rest, meritele lui Burleanu constau în prăbuşirea definitivă a audienţelor campionatului intern şi la picajul iremediabil a sportului care, altădată, era sport naţional. Ce se întâmplă acum e un adevărat dezastru. Centrele de juniori sunt în paragină, numărul suporterilor a scăzut dramatic, iar sumele atrase sunt din ce în ce mai anemice. Drumul pe care se merge este acelaşi pe care l-am văzut, din nefericire, de fiecare dată după Revoluţie: boala din ce în ce mai gravă, moartea şi dansul final pe cadavrul în putrefacţie.

Mai ţineţi minte fosta economie a României? Ce s-a întâmplat cu ea? A intrat pe mâna securiştilor incompetenţi care, incapabili să înţeleagă noţiunea de piaţă, aşteptau până la sufocare să vine cineva să le cumpere produsele sau să-i salveze şi, eventual, să le mai bage şi niscaiva bani în buzunare. Cum salvarea nu venea, compania „privatizată” murea, iar marelui patron nu-i rămânea altceva de făcut decât să-şi tragă câţi bani mai putea din vânzarea la fier vechi a echipamentelor care costaseră milioane de dolari şi apoi, tunul final, vânzarea pământului cu destinaţia rezidenţială sau comercială. Aşa s-a transformat România dintr-o ţară aproape independentă, cu industria destul de bine integrată cu necesităţile ţării, într-o ţară dependentă de orice. După golănia „privatizărilor” fantomatice, a urmat nebunia cedărilor de suveranitate. Comerţul a fost acaparat de marile reţele europene, transformându-se la momentul actual într-un monopol aflat în mâna câtorva companii, industria nu mai există, ceea ce mai vedem fiind doar „terminaţii” ale unor companii multinaţionale, extrem de simplu de mutat de-aici. Agricultura e şi ea controlată de monopoluri care impun preţurile produselor după bunul lor plac, ca să nu mai vorbim de viermii care profită de preţul mic al pământului şi cumpără de la amărâţi pentru Dumnezeu ştie cine din afara ţării. Ce-a ajuns România? O chestie care nu mai contează, care-i penetrată până la rădăcină de buruieni otrăvitoare, susţinute şi implantate cu voioşie fix de cei care trebuiau să fie nucleul de apărare, anticorpii, platoşa ţării. Aiurea, ăia au fost şi sunt primii trădători, împinşi de propria incompetenţă la blaturi umilitoare şi cedări criminale de suveranitate.

Revenind la Federaţia Română de Fotbal, putem spune că şi aici se va urma acelaşi destin plat şi banal: uşor, uşor publicul va dispărea, finanţările se vor subţia până la dispariţie şi toţi tablagiii care conduc acum destinele fotbalului vor aştepta – la fel ca patronii anilor 90 – ca cineva să-i salveze. Dezastrul lor va fi reprezentat de faptul că nici măcar nu vor avea ce să vândă la fier vechi. Poate niscaiva tribune, dar şi ălea aparţin municipalităţilor, deja mult prea largi la buzunare cu fotbalul, în detrimentul altor sporturi care, cel puţin, arată mai multă performanţă pe plan mondial.

N-aveam mari aşteptări, dar să-l văd pe unul dintre reprezentanţii de frunte ai fotbalului autohton, om care în tinereţea lui a demonstrat ceva, acum fiind un profesionist respectat, cu relaţii la nivel internaţional, umilit de un neica nimeni venit probabil direct de la vreo UM, mi se pare un lucru atât de scârbos încât aproape îmi provoacă voma. Dar trebuie să privim cu atenţie pentru a mai vedea încă odată ce înseamnă lăsarea „la liber” a unor derbedei incompetenţi. Ceea ce e hilar e că gaşca de-acum vorbeşte despre corupţia care-ar fi fost în fotbal pe vremea lui Sandu şi-a lui nea Mitică. O fi fost bre corupţie, dar cel puţin atunci se făcea performanţă şi se-nvârtea banul. Acum, canci! Astfel încât cred că ar trebui s-o mai repet încă odată: oameni buni, credeţi-mă, decât cu proştii e infinit mai bine cu corupţii! Coruptul ştie să-nvârtă banul, să ceară performanţă pentru a-şi justifica scaunul. Prostul nu ştie nimic, ci doar să ne ducă în bălării sau la groapa cu rahat!

                                                                                                                                            Dan DIACONU

AMANUNTE MAI PUTIN CUNOSCUTE DESPRE SIRIA!

20 apr.

Circulă pe internet…
  1. În Siria, nu există nicio bancă centrală Rothschild.
  2. Siria a interzis produsele alimentare modificate genetic, precum și cultivarea și importul acestora.
  3. Siria este singura țară arabă care nu are datorii la Fondul Monetar Internațional, nici la Banca Mondială, nici la altcineva. …parcă mai era odată o țară cu datorii „0”(zeroooo!)
  4. Familia lui Assad face parte din orientarea (religioasă) alawită; acesta este un curent minoritar şiit al islamului tolerant; a fost combătută de la moartea lui Mohamed de majoritatea sunnită.
  5. Femeile din Siria au aceleași drepturi ca și bărbații în privința studiilor, sănătății și educației.
  6. Femeile siriene nu sunt obligate să poarte vălul. Legea Sharia (Legea islamică) este neconstituţională în Siria.
  7. Siria este singura țară arabă cu o constituție seculară și nu tolerează mișcările extremiste islamice, care sunt combătute puternic (chiar și cu metode extreme).
  8. Aproximativ 10 % din populația siriană aparține uneia dintre multele ramuri creștine, prezente întotdeauna în viața politică și socială.
  9. În alte țări arabe populația creștină nu ajunge la 1% din cauza tratamentului prost.
  10. Siria este singura țară mediteraneană în întregime proprietară petrolului său (aproximativ 500.000 barili / zi) și nu și-a privatizate companiile de stat.
  11. Siria are o largă deschidere spre cultura și societățile occidentale, cum numai Libanul o mai are în lumea arabă.
  12. Siria a fost singura țară pașnică din zonă, fără războaie sau conflicte interne.
  13. Siria este singura țară din lume care a primit refugiații irakieni, fără nicio discriminare socială, politică sau religioasă.
  14. Bashar al-Assad are o susținere populară foarte mare.
  15. Siria dispune de rezerve de petrol exploatabile (aproximativ 2,5 miliarde de barili), care este rezervată întreprinderilor de stat.

Răspândiți acest articol pentru că întreaga lume trebuie să-şi deschidă ochii, fără violenţă mascată de cuvinte precum „democraţia” sau „misiune de pace”, o altă „primăvară”?  Ajunge!

Un jurnalist român despre atacul asupra Siriei: E întâmplător oare că în ultimii 20 de ani cele patru țări considerate de Israel drept o mare amenințare (Egipt, Siria, Irak și Libia) au fost cuprinse de conflicte susținute de Occident?

În ultimii ani Siria a fost grav afectată de un război civil ce a produs un val uriaș de imigrație și a polarizat lumea în pro și contra Bashar al-Assad, șeful statului.

SUA, împreună cu Marea Britanie și Franța, au declanșat sâmbătă  un atac bazat pe un presupus atac chimic al trupelor lui Bashar al-Assad asupra unor civili. Rusia, aliat al Siriei, a acuzat că nu există nicio dovadă care să ateste că atacul a existat.

                                                           * * *

Costin Ștucan, moderator Eurosport, a publicat pe contul său de Facebook o postare în care amintește de motivul pentru care a fost invadat Irak-ul și care seamănă izbitor cu situația din Siria.

„Acum 3 ani, Marea Britanie admitea că nu a avut certitudinea armelor de distrugere în masă deținute de Saddam atunci când Irak a fost invadat de coaliția NATO. Ăsta fusese motivul oficial al invaziei, repetat la nesfârșit de media occidentale, dar s-a dovedit că Saddam nu avea nicio armă nucleară. Dictatorul nedorit de vest a fost spânzurat. Invazia a produs peste 150.000 de victime printre civilii nevinovați”, a scris Ștucan.

Ștucan se alătură vocilor care acuză că acest atac este o diversiune, printre cei care ar beneficia de distagerea atenției fiind chiar și Trump.

„Nu există dovezi concrete că presupusul atac chimic a existat cu adevărat sau că ar fi fost opera lui Assad. Siria e oricum plină de armament distribuit de coaliția NATO rebelilor deveniți teroriști. Dacă ar fi existat dovezile, ele ar fi fost prezentate Națiunilor Unite. Fără dovezi, Rusia și Iran acuză o înscenare. Pe baza presupusului atac chimic, SUA a ordonat un bombardament într-un moment delicat când Trump e asaltat de povești de infidelitate cu prostituate. Fostul președinte FBI, James Comey, tocmai a declarat acum două zile într-un interviu pentru ABC că nu știe „cu siguranță dacă președintele Trump a fost cu prostituate la Moscova, urinând unii pe alții””, mai scrie jurnalistul.

În final, Ștucan amintește de distrugerea a 4 țări – Egipt, Siria, Irak și Libia – toate considerate inamici ai Israelului.

„E întâmplător oare că în ultimii 20 de ani cele patru țări considerate de Israel drept o mare amenințare (Egipt, Siria, Irak și Libia) au fost cuprinse de conflicte susținute de occident care au dus la înlăturarea sau uciderea conducătorilor și la destabilizarea lor profundă”, încheie jurnalistul.

Citiți și : https://www.activenews.ro/externe/Ce-se-ascunde-in-spatele-atacului-occidental-din-Siria-dincolo-de-interese-militare-150337

PROFESORASUL DE FIZICA ,CORUPTUL CARE UCIDE KLAUS WERNER JOHANNIS”MARE SPECIALIST IN DREPT”PUS LA PUNCT DE JUDECATOAREA DANA GARBOVAN!

20 apr.

Imagine similară

Poate sau nu poate Președintele să refuze propunerea Ministrului Justitiei de revocare din funcție a unui procuror-șef?

Aceasta intrebare a starnit ample dezbateri in spatiul public, dezbateri dominate, dupa cum ne-am obisnuit, nu de opinii de specialitate, ale profesorilor sau practicienilor dreptului, ci de opinii pseudo- stiintifice ale diversilor autoproclamati experti in drept.

In treacat spun ca, asa cum esti circumspect la consultatiile medicale oferite de un mecanic, cei interesati ar trebui sa fie circumspecti la opiniile juridice ale nespecialistilor, oricat de mult ar abunda spatiul public de ele. Nu spun ca cineva care nu e specialist in drept sa nu participe la dezbateri, ci spun ca audienta sa fie circumspecta si sa treaca prin filtrul critic orice astfel de opinie.

In drept, interpretarea legii nu e mereu facila, iar chestiunea precum cea in cauza naste dispute si controverse la nivel doctrinar, caracterizate prin evidentierea unor aspecte subtile sau argumente juridice complexe, departe de nivelul simplelor pareri aruncate in spatiul public, de multe ori si acelea vadit subiective, in functie de tabara politica sustinuta de autor.

Revenind la subiectul in discutie, subliniez o prima chestiune extrem de importanta, deja remarcata de colega mea, judecatoarea Adina Daria Lupea. Revocarea din functia de procuror-sef nu este, potrivit legii interne, si nu poate fi, conform standardelor europene, o chestiune de „oportunitate politica”.

Culmea, aceasta teorie este sustinuta de unii care se pretind mari aparatori ai independentei procurorilor.

Sustinerea ca revocarea procurorilor-sefi este o chestiune de „oportunitate politica” echivaleaza cu negarea, subminarea conditiei de baza a independentei procurorilor-sefi in exercitarea atributiilor lor.

Conform acestei sustineri inseamna ca, din considerente pur politice, pe baza unei intelegeri de culise, spre exemplu, intre Ministrul Justitiei si Presedinte, un procuror-sef ar putea fi debarcat din functie pentru ca asa au decis cei doi, din oportunitate politica.

In sprijinul acestei idei, am vazut ca este adus argumentul „simetriei” dintre procedura de numire si revocare. Desi acest argument pare unul substantial, la o privire atenta se dovedeste a fi fals.

Daca va uitati in Legea 303/2004 veti gasi ca procedura de revocare nu este deloc in „simetrie” cu aceea de numire.

Legea 303/2004 prevede o marja larga de apreciere si oportunitate, adica de subiectivism, atat pentru Ministrul Justitiei, cat si pentru Presedinte atunci cand numesc un procuror-sef.

De exemplu, art. 54 alin. (1) din Legea 303/2004 prevede ca procurorii-sefi de la PG, DNA si DIICOT, adjunctii lor si procurorii sefi de sectie de la acestea „SUNT NUMITI de Președintele României, la propunerea ministrului justiției, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 10 ani în funcția de judecător sau procuror, pe o perioada de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată”.

Asadar, singurele conditii exterioare pentru numire sunt ca procurorii sa aiba o vechime de 10 ani, in rest fiind aprecierea Ministrului Justitiei pe cine propune si a Presedintelui daca numeste, Presedintele putand refuza motivat propunerea Ministrului Justitiei.

Istoria recenta a dovedit ca, in aceste conditii, numirea procurorilor poate fi usor rezultatul unui blat politic, celebre fiind numirile facute in 2013, in urma pactului de coabitare Ponta-Basescu. Situatia este si mai problematica atunci cand Ministrul Justitiei si Presedintele fac parte din aceeasi tabara politica.

Situatia se schimba insa in ceea ce priveste procedura revocarii, deoarece legea prevede, la art. 54 alin. (4) din Legea 303/2004, expres si limitativ in ce conditii SE FACE revocarea din functie a unui procuror sef.

Legiuitorul foloseste imperativul „se face” tocmai pentru a exclude orice factor subiectiv, personal din acest proces.

Odata indeplinite conditiile din lege, revocarea „se face”, nu „se POATE face”, nu se negocieaza, nu se apreciaza.

Solutia legiuitorului este fireasca, pentru ca cel numit trebuie ferit de presiunile ulterioare ale celor ce l-au numit, iar cea mai mare presiune ar fi tocmai posibilitatea revocarii sale pe criterii de „oportunitati politice”.

Introducerea in ecuatie a criteriului „oportunitatii politice” ar fi sursa unei potentiale surse de santaj si presiune asupra procurorului-sef, fapt ce trebuie, in mod incontestabil, evitat.

In aceleasi sens sunt si recomandarile Comisiei de la Venetia, aceasta stipuland in mod expres ca este necesar ca revocarea procurorilor sa se faca in cazuri specifice prevazute de lege.

Potrivit art. 54 alin. (4) raportat la art. 51 alin. (2) din Legea 303/2004, revocarea din functia de procuror-sef se face pentru urmatoarele motive:

„a) în cazul în care nu mai îndeplinesc una dintre condițiile necesare pentru numirea în funcția de conducere;

  1. b) în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul și comunicarea, asumarea responsabilităților și aptitudinile manageriale;
  2. c) în cazul aplicării uneia dintre sancțiunile disciplinare.”

Limitele de decizie ale Presedintelui sunt mai usor de inteles daca ne referim la lit. a) si c).

Astfel, daca un procuror-sef este sanctionat disciplinar, chiar si cu o sanctiune usoara, gen avertisment, revocarea din functie, potrivit legii, „se face” obligatoriu.

Singura situatie in care Presedintele ar putea refuza revocarea ar fi cea in care s-ar dovedi ca sanctiunea disciplinara nu exista, fie pentru ca nu a fost aplicata, fie pentru ca a fost ulterior anulata.

Mai simplu spus, Presedintele NU are un drept propriu de apreciere cu privire la oportunitatea masurii revocarii, aprecierea sa sub acest aspect fiind irelevanta. Daca procurorul-sef a fost sanctionat disciplinar, revocarea „se face”.

Concluzia este valabila pentru toate cele trei cazuri de revocare: decizia Presedintelui trebuie sa se limiteze la verificarea existentei conditiei prevazute de lege si atat.

Daca in situatia lit. a) si c) situatia este mai clara, stabilirea existentei conditiei prevazute la lit. b) impune o verificare, ce se va finaliza printr-un raport.

Cel ce face aceasta verificare este Ministrul Justitiei – sub a carui autoritate isi desfasoara activitatea procurorii –, acesta fiind singurul in drept sa propuna revocarea, declansand in acest fel procedura.

In urma verificarilor, Ministrul Justitiei trebuie, pe baza acestora, sa concluzioneze daca este indeplinita conditia „exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul și comunicarea, asumarea responsabilităților și aptitudinile manageriale”.

In mod inevitabil, aceasta concluzie implica o doza de subiectivism, insa aceasta trebuie sa fie una extrem de limitata, pentru ca orice verificare se refera la FAPTE si nu la opinii sau aprecieri personale.

Aceeasi concluzie este valabila si in cazul Presedintelui care, avand raportul de verificare al Ministrului Justitiei si avizul sectiei de procurori al CSM, trebuie sa analizez foarte serios si pe deplin toate motivele de revocare invocate si, in consecinta, sa decida daca sunt sau nu sunt indeplinite conditiile de la lit. b) pentru revocare.

Daca aceste conditii sunt indeplinite, Presedintele nu mai are nici o marja de apreciere proprie, nici un criteriu de „oportunitate politica”, ci este obligat „sa faca” revocarea.

Daca, in urma analizei, constata ca nu sunt indeplinite conditiile de la lit. b), Presedintele trebuie sa respinga revocarea, inlaturand argumentat/motivat concluziile verificarilor facute de Ministrul Justitiei.

In concluzie, decizia de revocare nu este in nici un caz una de „oportunitate politica”, Presedintele neputand respinge cererea pentru ca asa apreciaza el ca e oportun, dupa cum nu este nici obligat sa admita automat cererea de revocare.

Presedintele este tinut strict sa verifice, obiectiv si tehnic, daca sunt sau nu indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a „se face” revocarea; in cazul in care conditiile sunt indeplinite acestea trebuie sa dea curs propunerii de revocare, iar daca conditiile nu sunt indeplinite, sa motiveze punctual de ce ar fi astfel.

                                                                                                                                     Dana GÎRBOVAN

SURSA:http://justitiarul.ro/

PACTUL MERKEL – PUTIN!

20 apr.

Seamănă teribil de mult cu un al pact. Mai vechi. Cu Pactul Ribbentrop-Molotov. Prin care a fost împărțită Europa. Cu forța. Ei bine, și acum Europa a fost împărțită. De către aceeași actori ai scenei internaționale. Rusia și Germania. Numai că împărțeala s-a făcut exclusiv în plan economic. Nu și teritorial. Nu încă.

Inevitabil, resorturile economice împing Germania mereu și mereu spre Est. Germania are o nevoie de vitală să absoarbă resursele Estului, pentru ca economia ei să duduie. Rusia, la rândul ei, este la fel de inevitabil împinsă, cel puțin din rațuni comerciale, spre Vest. Iar cele două puteri, a Berlinului și a Moscovei, se întâlnesc și pactizează în statele tampon din estul Europei și din vestul Rusiei. Acestea fiind sacrificate.

În preajma celui de-al Doilea Război Mondial, sacrificarea Estului a fost amplă, brutală și a presupus sfârtecări teritoriale. Germania a ocupat Austria, Cehoslovacia, a anexat o parte a Poloniei și a forțat alte state, cum sunt Ungaria și România, să-i devină aliate. Pentru România, de pildă, prețul acestei alianțe cu Germania a fost cedarea fără luptă a Ardealului de Nord.

Rusia, la rândul ei, a sfârtecat o parte din Polonia și a ocupat în baza unui ultimatum Basarabia și Bucovina de Nord.

Cheia pentru toată desfășurarea de forțe premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial a fost nevoia Germaniei de a avansa spre Est și nevoia Rusiei de a avansa spre Vest, ambele necesități fiind concretizate în așa numitul Pact Ribbentrop-Molotov, care niciodată până în prezent nu a fost condamnat de către Moscova. Ce se întâmplă azi din aceeași perspectivă?

Toate semnalele pe care le avem indică, la cel mai înalt grad, pericolul reizbucnirii unui război în Europa. Niciodată până în prezent, cu excepția crizei rachetelor, Războiul Rece dintre Rusia și statele occidentale nu a cunoscut cote atât de ridicate. Și, la fel ca și atunci, preludiul este dat de un pact blestemat. Care împarte economic Europa în două. Între doi poli de putere. Moscova și Berlinul. Iar nota de plată este achitată de Europa de Est.

Să nu-și imagineze cineva că eu construiesc un scenariu. Nu fac decât să reproduc, într-un limbaj cât se poate de accesibil, concluzia la care au ajuns, după o lungă investigație, autoritățile de la nivelul Comisiei Europene. Și Parlamentului European. S-a constatat indubitabil că Rusia a acționat pentru o împărțire inechitabilă din punct de vedere economic a Europei, protejând la maximum interesele Germaniei și lovind năprasnic în cele ale statelor din Est. Levierul utilizat a fost cea mai importantă resursă a momentului. Gazul metan. La rândul ei, Germania a acceptat deliberat discriminarea Estului, care a plătit pentru gazul metan rusesc sume exorbitant de mari în comparație cu prețul pe metru cub achitat de Berlin.

Evident că, pentru a funcționa o asemenea înțelegere, a fost nevoie de concesii politice de o parte și de alta. Concesiile s-au făcut tot pe seama coridorului de state estice. Culmea este că acestor state li se cerea, uneori chiar pe un ton imperativ, să-și accelereze ritmul de dezvoltare, pentru a se integra cât mai repede din punct de vedere economic în Europa vitezei celei mai mari, a statelor industriale dezvoltate. Dar cum să își accelereze dezvoltarea statele din Est, dacă resursele lor se pierd ca urmare a înșelătoriei puse la cale pe axa Berlin-Moscova?

Ceea ce a stabilit Uniunea Europeană legat de acestă discriminare deliberată, de jocul egoist și perfid al Berlinului, pe de-o parte, și Moscovei, pe de altă parte, reprezintă din mai multe puncte de vedere o performanță. 1). Este pentru prima dată când lucrurilor li se spune pe nume și când este denunțat rolul hegemonic al Berlinului, demonstrându-se că Germania nu joacă de fapt în folosul comunității europene, ci își face cu cinism un joc propriu; 2) Uluitor este că a fost posibilă această anchetă și consluzia de mai sus, în condițile în care, se știe, Germania domină, încă de la crearea Uniunii Europene, stucturile de decizie ale acesteia; 3). Pentru prima dată, nu li se mai arată bățul statelor din Est, ci li se prezintă un bilanț real și trist al păcatelor Vestului față de Est.

Și, de aici încolo, nimic nu mă mai împiedică să mă uit cu curiozitate și interes la câteva coincidențe. Vladimir Putin, pe cale de a deveni cel mai longeviv conducător al Rusiei după Stalin, s-a afirmat ca tânăr ofițer KGB la Dresda. Vorbește la perfecție, la propriu, dar poate și la figurat, limba Angelei Merkel. Cam în aceeași perioadă, lângă Dresda, dintr-o familie de vechi comuniști, nu se știe dacă nu care cumva și membri STASI, s-a născut și a trăit viitoarea doamnă Angela Merkel. Dacă nu l-a cunoscut pe atunci pe Vladimir Putin, oricum drumurile lor s-au intersectat. Iar dacă nu s-au intersectat atunci, se intersectează azi.

Și lucrurile sunt chiar mai complicate. Un alt cancelar german, Gerhard Schröder a dus aceeași politică duplicitară cu Moscova, dezvoltând același parteneriat bazat pe importul din Rusia la prețuri mici al gazelor naturale și pe discriminarea prin multiple feluri a statelor din Est, iar după ce și-a încheiat mandatul de la Berlin, a ajuns cât se poate de oficial consultant la Gazprom.

Dacă statele est-europene s-au întâlnit la București, pentru a discuta despre securitatea lor în cadrul securității europene și a securității asigurate de NATO, bine ar fi ca măcar în culise să fie stabilite modalitățile de contracarare a efectelor devastatoare ale pactului Merkel-Putin.

Cât privește România, nu este nici acum prea târziu ca uriașele depozite de gaze naturale existente în subsolul Mării Negre să fie exploatate nu în beneficiul exclusiv al unor multinaționale, ci în folosul Bucureștiului și a motorului de dezvotare al acestei țări și, pe cale comercială, în beneficiul unor state est-europene, lipsite de resurse și care stau în prezent la mâna Moscovei și Berlinului.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog

PRESEDINTELE UNJR,DANA GARBOVAN:”REVOCAREA DIN FUNCTIA DE PROCUROR – SEF NU ESTE SI NU POATE FI „O CHESTIUNE DE OPORTUNITATE POLITICA”!

20 apr.

Poate sau nu poate Presedintele sa refuze propunerea Ministrului Justitiei de revocare din functie a unui procuror-sef?

Aceasta intrebare a starnit ample dezbateri in spatiul public, dezbateri dominate, dupa cum ne-am obisnuit, nu de opinii de specialitate, ale profesorilor sau practicienilor dreptului, ci de opinii pseudo- stiintifice ale diversilor autoproclamati experti in drept.

In treacat spun ca, asa cum esti circumspect la consultatiile medicale oferite de un mecanic, cei interesati ar trebui sa fie circumspecti la opiniile juridice ale nespecialistilor, oricat de mult ar abunda spatiul public de ele. Nu spun ca cineva care nu e specialist in drept sa nu participe la dezbateri, ci spun ca audienta sa fie circumspecta si sa treaca prin filtrul critic orice astfel de opinie.

In drept, interpretarea legii nu e mereu facila, iar chestiunea precum cea in cauza naste dispute si controverse la nivel doctrinar, caracterizate prin evidentierea unor aspecte subtile sau argumente juridice complexe, departe de nivelul simplelor pareri aruncate in spatiul public, de multe ori si acelea vadit subiective, in functie de tabara politica sustinuta de autor.

Revenind la subiectul in discutie, subliniez o prima chestiune extrem de importanta, deja remarcata de colega mea, judecatoarea Adina Daria Lupea. Revocarea din functia de procuror-sef nu este, potrivit legii interne, si nu poate fi, conform standardelor europene, o chestiune de “oportunitate politica”.

Culmea, aceasta teorie este sustinuta de unii care se pretind mari aparatori ai independentei procurorilor.

Sustinerea ca revocarea procurorilor-sefi este o chestiune de “oportunitate politica” echivaleaza cu negarea, subminarea conditiei de baza a independentei procurorilor-sefi in exercitarea atributiilor lor.

Conform acestei sustineri inseamna ca, din considerente pur politice, pe baza unei intelegeri de culise, spre exemplu, intre Ministrul Justitiei si Presedinte, un procuror-sef ar putea fi debarcat din functie pentru ca asa au decis cei doi, din oportunitate politica.

In sprijinul acestei idei, am vazut ca este adus argumentul “simetriei” dintre procedura de numire si revocare. Desi acest argument pare unul substantial, la o privire atenta se dovedeste a fi fals.

Daca va uitati in Legea 303/2004 veti gasi ca procedura de revocare nu este deloc in “simetrie” cu aceea de numire.

Legea 303/2004 prevede o marja larga de apreciere si oportunitate, adica de subiectivism, atat pentru Ministrul Justitiei, cat si pentru Presedinte atunci cand numesc un procuror-sef.

De exemplu, art. 54 alin. (1) din Legea 303/2004 prevede ca procurorii-sefi de la PG, DNA si DIICOT, adjunctii lor si procurorii sefi de sectie de la acestea “SUNT NUMITI de Președintele României, la propunerea ministrului justiției, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 10 ani în funcția de judecător sau procuror, pe o perioada de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată”.

Asadar, singurele conditii exterioare pentru numire sunt ca procurorii sa aiba o vechime de 10 ani, in rest fiind aprecierea Ministrului Justitiei pe cine propune si a Presedintelui daca numeste, Presedintele putand refuza motivat propunerea Ministrului Justitiei.

Istoria recenta a dovedit ca, in aceste conditii, numirea procurorilor poate fi usor rezultatul unui blat politic, celebre fiind numirile facute in 2013, in urma pactului de coabitare Ponta-Basescu. Situatia este si mai problematica atunci cand Ministrul Justitiei si Presedintele fac parte din aceeasi tabara politica.

Situatia se schimba insa in ceea ce priveste procedura revocarii, deoarece legea prevede, la art. 54 alin. (4) din Legea 303/2004, expres si limitativ in ce conditii SE FACE revocarea din functie a unui procuror sef.

Legiuitorul foloseste imperativul “se face” tocmai pentru a exclude orice factor subiectiv, personal din acest proces.

Odata indeplinite conditiile din lege, revocarea “se face”, nu “se POATE face”, nu se negocieaza, nu se apreciaza.

Solutia legiuitorului este fireasca, pentru ca cel numit trebuie ferit de presiunile ulterioare ale celor ce l-au numit, iar cea mai mare presiune ar fi tocmai posibilitatea revocarii sale pe criterii de “oportunitati politice”.

Introducerea in ecuatie a criteriului “oportunitatii politice” ar fi sursa unei potentiale surse de santaj si presiune asupra procurorului-sef, fapt ce trebuie, in mod incontestabil, evitat.

In aceleasi sens sunt si recomandarile Comisiei de la Venetia, aceasta stipuland in mod expres ca este necesar ca revocarea procurorilor sa se faca in cazuri specifice prevazute de lege.

Potrivit art. 54 alin. (4) raportat la art. 51 alin. (2) din Legea 303/2004, revocarea din functia de procuror-sef se face pentru urmatoarele motive:

“a) în cazul în care nu mai îndeplinesc una dintre condițiile necesare pentru numirea în funcția de conducere;

b) în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul și comunicarea, asumarea responsabilităților și aptitudinile manageriale;

c) în cazul aplicării uneia dintre sancțiunile disciplinare.”

Limitele de decizie ale Presedintelui sunt mai usor de inteles daca ne referim la lit. a) si c).

Astfel, daca un procuror-sef este sanctionat disciplinar, chiar si cu o sanctiune usoara, gen avertisment, revocarea din functie, potrivit legii, “se face” obligatoriu.

Singura situatie in care Presedintele ar putea refuza revocarea ar fi cea in care s-ar dovedi ca sanctiunea disciplinara nu exista, fie pentru ca nu a fost aplicata, fie pentru ca a fost ulterior anulata.

Mai simplu spus, Presedintele NU are un drept propriu de apreciere cu privire la oportunitatea masurii revocarii, aprecierea sa sub acest aspect fiind irelevanta. Daca procurorul-sef a fost sanctionat disciplinar, revocarea “se face”.

Concluzia este valabila pentru toate cele trei cazuri de revocare: decizia Presedintelui trebuie sa se limiteze la verificarea existentei conditiei prevazute de lege si atat.

Daca in situatia lit. a) si c) situatia este mai clara, stabilirea existentei conditiei prevazute la lit. b) impune o verificare, ce se va finaliza printr-un raport.

Cel ce face aceasta verificare este Ministrul Justitiei – sub a carui autoritate isi desfasoara activitatea procurorii –, acesta fiind singurul in drept sa propuna revocarea, declansand in acest fel procedura.

In urma verificarilor, Ministrul Justitiei trebuie, pe baza acestora, sa concluzioneze daca este indeplinita conditia “exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul și comunicarea, asumarea responsabilităților și aptitudinile manageriale”.

In mod inevitabil, aceasta concluzie implica o doza de subiectivism, insa aceasta trebuie sa fie una extrem de limitata, pentru ca orice verificare se refera la FAPTE si nu la opinii sau aprecieri personale.

Aceeasi concluzie este valabila si in cazul Presedintelui care, avand raportul de verificare al Ministrului Justitiei si avizul sectiei de procurori al CSM, trebuie sa analizez foarte serios si pe deplin toate motivele de revocare invocate si, in consecinta, sa decida daca sunt sau nu sunt indeplinite conditiile de la lit. b) pentru revocare.

Daca aceste conditii sunt indeplinite, Presedintele nu mai are nici o marja de apreciere proprie, nici un criteriu de “oportunitate politica”, ci este obligat “sa faca” revocarea.

Daca, in urma analizei, constata ca nu sunt indeplinite conditiile de la lit. b), Presedintele trebuie sa respinga revocarea, inlaturand argumentat/motivat concluziile verificarilor facute de Ministrul Justitiei.

In concluzie, decizia de revocare nu este in nici un caz una de “oportunitate politica”, Presedintele neputand respinge cererea pentru ca asa apreciaza el ca e oportun, dupa cum nu este nici obligat sa admita automat cererea de revocare.

Presedintele este tinut strict sa verifice, obiectiv si tehnic, daca sunt sau nu indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a “se face” revocarea; in cazul in care conditiile sunt indeplinite acestea trebuie sa dea curs propunerii de revocare, iar daca conditiile nu sunt indeplinite, sa motiveze punctual de ce ar fi astfel.

Autor: Dana Girbovan

Sursa: Dana Girbovan

DUPA GOLANIA „PRIVATIZARILOR” FANTOMATICE A URMAT NEBUNIA CEDARILOR DE SUVERANITATE A ROMANIEI!

20 apr.

Ceea ce s-a petrecut ieri la FRF este simptomatic şi mai mult decât relevant pentru ceea ce înseamnă amestecul securităţii în orice. Gândiţi-vă ce-a însemnat Federaţia Română de Fotbal şi ce mai înseamnă acum.

Mai ţineţi minte marile victorii ale Naţionalei autohtone? Mai ţineţi minte perioada de glorie a fotbalului nostru? Ironia amară face ca reprezentantul singurei generaţii care a făcut cu adevărat performanţă la nivel mondial să fie învins la scor de către un tablagiu de care n-a auzit nimeni niciodată nimic. Un tablagiu care conduce de ceva vreme destinele Federaţiei spre prăbuşirea definitivă.

Ce-a făcut Burleanu la Federaţie? Singurul lucru remarcabil e angajarea la naţionala de fotbal a unui antrenor neamţ cu faţă de alcoolic drogat, de care nimeni nu auzise vreodată şi care n-a făcut altceva decât să ne transforme în ciuca bătăilor. Dar era neamţ! Ţara trebuia să vadă şi în fotbal, aşa cum vede în politică, dezastrul pe care-l poate face o nulitate numită doar „pentru că e neamţ”. În rest, meritele lui Burleanu constau în prăbuşirea definitivă a audienţelor campionatului intern şi la picajul iremediabil a sportului care, altădată, era sport naţional. Ce se întâmplă acum e un adevărat dezastru. Centrele de juniori sunt în paragină, numărul suporterilor a scăzut dramatic, iar sumele atrase sunt din ce în ce mai anemice. Drumul pe care se merge este acelaşi pe care l-am văzut, din nefericire, de fiecare dată după Revoluţie: boala din ce în ce mai gravă, moartea şi dansul final pe cadavrul în putrefacţie.

Mai ţineţi minte fosta economie a României? Ce s-a întâmplat cu ea? A intrat pe mâna securiştilor incompetenţi care, incapabili să înţeleagă noţiunea de piaţă, aşteptau până la sufocare să vine cineva să le cumpere produsele sau să-i salveze şi, eventual, să le mai bage şi niscaiva bani în buzunare. Cum salvarea nu venea, compania „privatizată” murea, iar marelui patron nu-i rămânea altceva de făcut decât să-şi tragă câţi bani mai putea din vânzarea la fier vechi a echipamentelor care costaseră milioane de dolari şi apoi, tunul final, vânzarea pământului cu destinaţia rezidenţială sau comercială. Aşa s-a transformat România dintr-o ţară aproape independentă, cu industria destul de bine integrată cu necesităţile ţării, într-o ţară dependentă de orice. După golănia „privatizărilor” fantomatice, a urmat nebunia cedărilor de suveranitate. Comerţul a fost acaparat de marile reţele europene, transformându-se la momentul actual într-un monopol aflat în mâna câtorva companii, industria nu mai există, ceea ce mai vedem fiind doar „terminaţii” ale unor companii multinaţionale, extrem de simplu de mutat de-aici. Agricultura e şi ea controlată de monopoluri care impun preţurile produselor după bunul lor plac, ca să nu mai vorbim de viermii care profită de preţul mic al pământului şi cumpără de la amărâţi pentru Dumnezeu ştie cine din afara ţării. Ce-a ajuns România? O chestie care nu mai contează, care-i penetrată până la rădăcină de buruieni otrăvitoare, susţinute şi implantate cu voioşie fix de cei care trebuiau să fie nucleul de apărare, anticorpii, platoşa ţării. Aiurea, ăia au fost şi sunt primii trădători, împinşi de propria incompetenţă la blaturi umilitoare şi cedări criminale de suveranitate.

Revenind la Federaţia Română de Fotbal, putem spune că şi aici se va urma acelaşi destin plat şi banal: uşor, uşor publicul va dispărea, finanţările se vor subţia până la dispariţie şi toţi tablagiii care conduc acum destinele fotbalului vor aştepta – la fel ca patronii anilor 90 – ca cineva să-i salveze. Dezastrul lor va fi reprezentat de faptul că nici măcar nu vor avea ce să vândă la fier vechi. Poate niscaiva tribune, dar şi ălea aparţin municipalităţilor, deja mult prea largi la buzunare cu fotbalul, în detrimentul altor sporturi care, cel puţin, arată mai multă performanţă pe plan mondial.

N-aveam mari aşteptări, dar să-l văd pe unul dintre reprezentanţii de frunte ai fotbalului autohton, om care în tinereţea lui a demonstrat ceva, acum fiind un profesionist respectat, cu relaţii la nivel internaţional, umilit de un neica nimeni venit probabil direct de la vreo UM, mi se pare un lucru atât de scârbos încât aproape îmi provoacă voma. Dar trebuie să privim cu atenţie pentru a mai vedea încă odată ce înseamnă lăsarea „la liber” a unor derbedei incompetenţi. Ceea ce e hilar e că gaşca de-acum vorbeşte despre corupţia care-ar fi fost în fotbal pe vremea lui Sandu şi-a lui nea Mitică. O fi fost bre corupţie, dar cel puţin atunci se făcea performanţă şi se-nvârtea banul. Acum, canci! Astfel încât cred că ar trebui s-o mai repet încă odată: oameni buni, credeţi-mă, decât cu proştii e infinit mai bine cu corupţii! Coruptul ştie să-nvârtă banul, să ceară performanţă pentru a-şi justifica scaunul. Prostul nu ştie nimic, ci doar să ne ducă în bălării sau la groapa cu rahat!

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

Povestea Brăilei, oraşul cu salcâmi de la Dunăre

20 apr.

CER SI PAMANT ROMANESC

 

 

 Brăila a avut un  trecut zbuciumat şi o istorie care încă nu a fost uitată de braileni.

Ce ştim despre Brăila?

 

     Brăila este un municipiu în sud-estul României, nord-estul regiunii istorice Muntenia, reședința județului cu același nume. Orașul este situat pe malul stâng al Dunării. Conform ultimelor date oficiale ale Institutului Național de Statistică, populația orașului era, în anul 2011, de 180.302 de locuitori, fiind al 11-lea oraș din țară după numărul de locuitori.

Orașul a fost ocupat de turci în 1538-1540, fiind (raia sau kaza) de la 1554 până la sfârșitul războiului ruso-turc din 1828 – 1829, perioadă în care este numit Ibrail.

În secolul al XV-lea numele Brăilei este amintit sub forma Breil, într-o mențiune a Cancelariei Voievodului „Ttibor din Transilvania”. Perioada de maximă înflorire o are la începutul secolului XX, când este un important port de intrare-ieșire a mărfurilor din România.

Este accesibil navelor maritime de dimensiuni mici și medii.Perioada care a urmat din…

Vezi articolul original 2.397 de cuvinte mai mult

Ziua de 20 aprilie în Istoria Românilor

20 apr.

CER SI PAMANT ROMANESC

 
 
  
 

 
 
 
ISTORIA ROMÂNILOR – 20 aprilie 

 

 

 

 1517: Începe domnia lui Ștefăniță Vodă în Moldova (1517–1527).

 

 

 

 

 

 

 

   Ștefăniță Vodă cel Tânăr, sau Ștefan al IV-lea al Moldovei, (n. 1506 – d. 14 ianuarie 1527, Hotin), a fost domnitor al Moldovei între 20 aprilie 1517 si 14 ianuarie 1527. Era fiul lui  Bogdan al III-lea cel Orb (1470- 1517) si nepotul lui Stefan cel Mare si Sfant.Deşi, la moartea părintelui său avea 10 ani, a fost ales domnitor si  vreme de şase ani domnia lui a fost tutelată de marele portar Luca Arbore. În 1523, în urma intrigilor de curte, Ştefăniţă vodă, fire nestăpînită, i-a decapitat pe „povăţiitorul” său Luca Arbore și pe  fiii acestuia.Domnia lui Ştefăniţă a durat sub semnul cruzimii, astfel ca din 1523 boierii au început să părăsească Moldova, adăpostindu-se în Polonia…

Vezi articolul original 2.162 de cuvinte mai mult

%d blogeri au apreciat: