Arhiva | 11:28 am

ROMANI, CORUPTUL CARE UCIDE ,KLAUS WERNER JOHANNIS VA CREDE PROSTI!

25 apr.

Imagini pentru IOHANNIS,BICICLIST,HERASTRAU,POZE

 

                      Iohannis si atentatul de la Arcul de Triumf

In februarie 1994, un obuz tras de musulmani a lasat pe asfaltul Pietei Merkale din Sarajevo 68 de morti si 200 de raniti. Am primit informatia ca televiziunile internationale asteptau explozia pitite la un colt de strada, dupa cum fusesera convocate in secret. Am zis ca nu e posibil, dar au transmis imediat imagini in toata lumea, iar credulii se minunau de reactia lor rapida, fara sa stie sau sa simta aranjamentul. Informatia mi-a fost confirmata in decembrie 1995, cand directorul de atunci al Canalului international de televiziune al Serbiei mi-a pus la dispozitie casetele inregistrate de ofiteri ai serviciilor de informatii sarbe. Ce sa contesti? Ca nu a fost aranjament?

 

             La plimbare prin Romania grosolaniilor bine facute

Intamplarea asta veche de 24 de ani, fara legatura cu zilele noastre, mi-a venit brusc in minte luni seara, cand Iohannis se plimba cu bicicleta spre Herastrau. Mai bine zis, dadea tarcoale parcului in asteptarea televiziunilor la care se uita mirat, de parca nu ar fi stiut ca au fost convocate. A fost ceva spontan pentru ochii prostimii care inghite orice. Cam la fel de spontan ca blatul de la Merkale.

                                         Ne ia de prosti

SPP nu are decat sa inventeze tot soiul de povesti cretine despre plimbarea lui Iohannis, dar un presedinte n-o ia din loc pe unde vrea el. E o facatura de cea mai joasa speta, ca si cum ai crede ca trecatorii care s-au oprit sa discute cu Iohannis nu ar fi fost sepepisti sub acoperire. Acoperiti ca bagatori de seama, ca entuziasti, ca patrioti, aplaudaci si facatori de zgomote electorale. Eu zic ca a fost un atentat la inteligenta natiunii. Grosolan peste masura. Presedintele ne ia de prosti, din nou, cu iesirile lui aranjate si cu dialogurile cu aparente de spontaneitate. Nimic nu este intamplator. Nici cand vorbeste de Bucuresti, nici cand trimite sageti catre primarul Gabriela Firea si nici cand sare la gatul PSD pe motiv de graba lui Dragnea de a muta ambasada Romaniei de la Tel Aviv la Ierusalm.

                                       Firea e de vina

Totul face parte dintr-un plan de ridiculizare a PSD, de macinare a autoritatii acestuia si de trimiterea in desuetudine a lui Liviu Dragnea. Este, in realitate, continuarea bataliei incepute din prima zi a mandatului de presedinte. A promis razboi si acum se tine de cuvant. Ridicolul situatiei a iesit la iveala de cand a deschis gura. „Am vazut prea putini oameni pe strada, prea putine biciclete. Traficul in Bucuresti este infiorator si trebuie facut ceva”. I-as spune ca la ora aia lumea abia iese de la munca si n-are chef de plimbare cu bicicleta, dar mi-e ca nu intelege. I-as mai spune si ca nu este exclus ca oamenii, vazandu-l, sa-l fi ocolit cu buna stiinta. Stiu ei de ce. Iar in privinta traficului a fost de-a dreptul penibil. Se plimba pe trotuar si nu am vazut masini care sa-i taie calea pe pista de biciclete, sa nu-i acorde prioritate. Iohannis, erai pe trotuar, nu pe carosabil. Revino-ti! Surpinzator, insa, este faptul ca dupa trei ani si jumatate de mandat Iohannis abia acum descopera Bucurestiul in care traieste. Iar pentru asta tot Firea e de vina. Banuiesc ca o stiti pe Gabriela Firea, primarul de Bucuresti. E doamna aceea de la PSD despre care se aude ca ar candida la presedintie, impotriva lui. Pai si atunci, de ce sa n-o desfiinteze inca de pe acum cu atacurile lui neghioabe? M-am abtinut sa scriu marlanesti.

                                      Un cap in gura

Cand vine insa vorba de premierul Viorica Dancila, Iohannis schimba registrul. O da pe badaranie neaosa, pe care ar fi vrut sa o imbrace in ironie cu staif, dar nu i-a iesit. Ca intotdeauna. Tot atentat se numeste. Si inca ce mitocanesc. De data aceasta, la pudoarea natiunii. Norocul ei ca nu e barbat, ca i-ar fi spus el ceva. Dar de ce va abtineti, Excelenta? O injuratura de mama, de partid sau de functia de prim-ministru, macar o dracuire prelunga in fata camerelor de filmat. Iohannis, esti in tara ta, in capitala ta care iti pute, esti seful statului, tu ii calci pe toti pe cap si stergi dusumelele cu cine te irita si te blochezi in fata unei femei? Cata incredere sa mai am in tine ca esti un barbat puternic si sa te votez, daca n-ai fost in stare sa-i dai macar un cap in gura?

                                                                                                                                      Valentin BOERU
Sursa: enational.ro

CUM ” A CASTIGAT”KLAUS JOHANNIS ALEGERILE DIN ANUL 2014!

25 apr.

  Circulă pe internet un text în care se explică modul în care s-au câștigat alegerile din 2009 de către […]

Circulă pe internet un text în care se explică modul în care s-au câștigat alegerile din 2009 de către Traian Băsescu.  Este valabil și pentru alegerile din anul 2014, s-a procedat exact la fel ca să fie înscăunat  Klaus Werner Iohannis! România a devenit o colonie, unde stăpânii din exterior numesc ca președinți doar alogeni, fiindcă un român autentic nu ar putea trăda până la capăt și să fie complice la jefuirea țării, dezmembrarea ei și umilirea neamului românesc. Din 1990 încoace românii nu au mai avut acces la funcția de președinte al țării, iar din anul 1996 președinții au fost numiți, nu aleși. Votul a fost doar praf în ochi pentru mimarea democrației. Iată și textul senzațional, care, după informațiile precise vehiculate și termenii utilizați, cu siguranță a fost scris de un ofițer superior din serviciile secrete:

„Maşinăria PDL de fraudare a alegerilor a folosit toate mecanismele posibile: Poliţie, Jandarmerie, SRI, SIE, Prefecturi, servicii deconcentrate şi agenţi economici de stat. Şi, nu în ultimul rînd, ambasade străine. În campania prezidenţială, Traian Băsescu a folosit Centrul SECI (Southeast European Cooperative Initiative – Inițiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei). şi proiectul militar MONSAT (Sistemul National de Monitorizare a Comunicatiilor prin Satelit) pentru a-şi vedea visul cu ochii.

Achiziţionarea şi instalarea echipamentelor speciale pentru reţeaua MONSAT s-au făcut şi cu sprijinul National Security Agency (NSA). Actul de naştere al Sistemului National de Monitorizare a Comunicatiilor prin Satelit (MONSAT) este din data de 18 mai 2005: Hotărîrea 045/2005 a CSAT. Reţeaua de sateliţi MONSAT de joasă altitudine, la care SRI şi SIE au acces, nu e lansată de Statul Român, ci de SUA, în colaborare cu o serie de ţări europene. România „închiriază” accesul la aceşti sateliţi, pe baza unor înţelegeri între Serviciile Secrete ale ţărilor NATO. Ei sînt folosiţi pentru pedepsirea dizidenţilor, în mod ilegal, prin urmărirea, monitorizarea şi hărţuirea sau tortura aplicată persoanei vizate.

Reţeaua de sute de sateliţi care acoperă Europa nu numai că receptează, dar e capabilă să şi transmită, în mod egal. Dispozitive radar, bazate pe unde milimetrice, au posibilitatea de a urmări o persoană, după caracteristicile biometrice, oriunde pe pămînt şi, mai mult de atît, de a vedea omul prin acoperişurile clădirilor în care se află acesta. Cu ajutorul agentului special secret al DEA (Drug Enforcement Administration) din zona Balcani, Harry Giknavorian, Traian Băsescu are acces direct la SECI, adică  Southeast European Cooperative Initiative (Inițiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei).

Acest Harry Giknavorian este, în fapt, agentul acoperit al CIA, delegat de SUA pe lîngă Traian Băsescu, încă din anul 2004. Este singura persoană din România care nu are numere de identificare la maşina cu care se deplasează prin Bucureşti. El conduce un SUV Ford Explorer blindat, de culoare verde. Agentul american are relaţii strînse cu autorităţile Statului Român, în special cu Traian Băsescu şi cu consilierul prezidenţial pe probleme de Securitate, Iulian Fota. Este căsătorit, are 2 copii, băiat şi fată, locuieşte în Băneasa, în Complexul ZODIAC și are un cîine labrador.  America, prin rezidenţii CIA şi prin Harry Giknavorian, a aservit conducerea structurilor din MAI: DGCCO, SIPI şi DIICOT. Pentru a-şi pune planul în aplicare, a trebuit să-l schimbe pe Dan Nica de la conducerea Ministerului de Interne. Astfel, americanii au putut să utilizeze aplicaţii ale softului de la RASIROM, folosit de Institutul Naţional de Statistică şi agreat de BEJ şi BEC. Agentul CIA din România şi omul său sub acoperire de agent DEA, de la Centrul SECI, au putut să supravegheze, să controleze, să influenţeze şi să centralizeze datele din secţiile de votare în timp real. Totul s-a petrecut cu sprijinul SIE şi STS, deoarece aplicaţii ale acestui soft de la RASIROM sînt folosite şi în lupta împotriva terorismului şi a crimei organizate din Europa. Astfel, Traian Băsescu, prin acoliţii săi şi cu sprijinul guvernului american, foloseşte independent şi fără control parlamentar Sistemul Naţional de Monitorizare a Comunicaţiilor prin Satelit-MONSAT. Acest sistem are la bază o serie de proiecte realizate în ultimele decenii în Statele Unite şi în Europa, iar sateliţii lansaţi în spaţiu sînt de provenienţă americană şi operează la joasă altitudine. Pentru a intra, cît de cît, în legalitate şi a-şi pune planul în aplicare, SUA au impus Guvernului Tăriceanu adoptarea unui cadru legislativ astfel încît românilor să le fie monitorizate toate convorbirile telefonice şi toate e-mailurile. Aşa a apărut subit Legea nr. 298/2008, promulgată rapid de Traian Băsescu, privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţelele publice de comunicaţii. Legea se referă atît la persoanele fizice, cît şi la cele juridice. MAI, Parchetul General, SRI şi SIE au, astfel, oricînd acces la date pe baza unei simple ordonanţe semnate de orice procuror, fără a mai exista un mandat emis de judecător. Acest sistem MONSAT permite interceptarea poştei electronice utilizate de oameni de afaceri sau politicieni. În timpul campaniilor electorale, mesajele transmise prin Internet pot fi interceptate neautorizat şi folosite de adversarii politici.

Pregătirea pentru fraudarea alegerilor prezidenţiale din 2009 s-a făcut în timpul campaniei europarlamentare. Apoi, terminale mobile ale Serviciului de Telecomunicatii Speciale (STS) au fost amplasate la sediul central SECI (Southeast European Cooperative Initiative) de la Bucureşti şi au fost folosite la monitorizarea comunicaţiilor şi a transmisiilor de date-voce tip SMS. Acest lucru a fost posibil pentru că RASIROM (regie aflată în subordinea Serviciului Român de Informaţii) a proiectat un sistem care a putut fi folosit de către prefecţii PDL şi de către membri ai acestui partid, care ştiau numerele de telefon ale fiecărei secţii de votare, transmiţînd date în timp real la Bucureşti. Iată cum se prezintă RASIROM, fosta UM 05099, pe site-ul propriu: „Nu sunt cuvinte goale. Funcționăm sub coordonarea Serviciului Român de Informații și suntem integratori de soluții de securitate fizică și informatică. Principalele noastre obiective sunt securizarea cibernetică și fizică a infrastructurilor critice naționale și europene, precum și asigurarea obiectivelor naționale de interes strategic.” (http://www.rasirom.ro/despre-noi.html)

Dispozitivul de ascultare a telefoanelor mobile are un sistem de funcţionare destul de simplu şi poate fi introdus, cu uşurinţă, într-o valiză de voiaj. Agentul trebuie să scaneze codul personal al telefonului care urmează să fie ascultat. Pentru acest lucru, el se apropie de posesorul telefonului mobil, la o distanţă mai mică de 25 de metri, în timp ce acesta are o convorbire. Fiecare celular are un mod de identificare, denumit IMEI, care poate fi aflat tastînd pe telefon steluţă diez 06 diez (*#06#). Rezultă un cod format din 15 cifre. Acesta este personalizat pentru fiecare telefon celular în parte şi nu poate fi acelaşi pentru două aparate. La sediul central al PDL, în noaptea alegerilor, a fost instalat un dulap cu routere. Numărul posturilor ocupate a fost de aproximativ 500; acestea au fost instalate pentru conexiuni interne cu secţiile de votare din ţară, iar la secţiile din afara României nu au fost distribuite terminale STS, deoarece nici măcar Băsescu şi acoliţii săi nu pot transporta aceste terminale fără a atrage atenţia autorităţilor din Uniunea Europeană.

În ţară, STS, împreună cu prefecţii şi subprefecţii, ajutaţi de membrii PDL, au fost cei care au condus operaţiunile de centralizare a alegerilor (întrucît cele 500 de aparate telefonice mobile ale STS au fost în custodia membrilor PDL), iar aceştia au trimis SMS-uri cu mesaje electorale pe telefoanele speciale. SMS-urile au fost expediate de pe cartele preplătite doar de la nivel judeţean spre centrul din Aleea Modrogan. De altfel, euroalegerile şi Referendumul pentru introducerea votului uninominal au permis Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, să monitorizeze, prin intermediul telefoanelor mobile şi al cartelelor prepaid pe care le-a pus la dispoziţia Biroului Electoral Central şi preşedinţilor secţiilor de votare, întreg procesul de transmitere a rezultatelor şi a prezenţei la vot.

Conducerea PDL şi Traian Băsescu au avut timpul necesar să întoarcă rezultatul alegerilor cu voturi fictive din străinătate. Aceste voturi nu au putut fi niciodată numărate. Generalii numiţi de Traian Băsescu la conducerea STS au primit sarcina să rezolve această problemă. Este vorba de 3 generali care s-au ocupat de monitorizarea alegerilor: Marcel Opriş (director STS), Corneliu Grigore (prim-adjunct al directorului STS, managerul liniei de urgenţă 112) şi Ioan Balaure (directorul adjunct pe probleme economice al STS). După executarea ordinelor primite de la Cotroceni, generalul cu două stele Corneliu Grigore a mai primit o stea şi a fost trecut în rezervă.

Au fost concepute planurile de protecţie contrainformativă prin care Traian Băsescu a dispus demararea operaţiunilor de bruiaj online, pe bani publici, încă din luna septembrie a anului 2008. Consilierii loiali au fost însărcinaţi cu crearea unui departament secret pentru protejarea imaginii miniştrilor PDL şi a preşedintelui, pe Internet. Angajaţii acestui serviciu privat, plătit din banii Ministerului Turismului şi Dezvoltării Regionale, trebuie să pornească o campanie agresivă împotriva celor ce îl blamează pe Traian Băsescu, sau să posteze pe Internet tot felul de comentarii, care să schimbe sensul informaţiilor negative despre acesta din articolele de presă. Sînt vizate în principal marile ziare cu domenii de Internet, agenţiile de presă, blogurile de atitudine care înregistrează trafic etc. Serviciul nu se află în clădirea Ministerului Turismului şi Dezvoltării Regionale, dar de el se ocupă direct unul dintre consilierii personali ai Elenei Udrea, respectiv Ana Maria Topoliceanu.

În 2009, am asistat la o fraudă prefabricată, cu CNP-uri inventate, cu voturi ale morţilor, cu semnături în fals, cu Procese Verbale falsificate, cu rezultate inversate, cu mită în sediile electorale şi un proces electoral dirijat. Agenţii STS, SRI şi SIE ai lui Băsescu, ajutaţi de americani şi de agenţii SISROM din afara ţării, au cumpărat, au furat şi dirijat sute de mii de voturi, pentru ca rezultatele să corespundă cu cele din softul comandat de Traian Băsescu, cu 4 minute înainte de exit-poll-uri, live, în faţa naţiunii. Autoritatea Electorală Permanentă, din obedienţă faţă de stăpîn, a muşamalizat informaţia că au fost aproape 14.000 de votanţi multipli, sau că au existat numeroase Procese Verbale măsluite, cu rezultate inversate în favoarea lui Traian Băsescu.

Referitor la agentul american Harry Giknavorian, acesta are relaţii strînse cu Mafia ţigănească şi cu Serviciul Secret al romilor, pe care îl finanţează din fondurile de stat americane ale CIA. Serviciul de Informaţii şi Siguranţă al Romilor – SISROM este un serviciu secret, protejat şi de către Traian Băsescu şi camarila sa din SRI. Acesta este folosit la controlarea clanurilor şi a grupărilor infracţionale, prin regizarea unor scandaluri între bande. SISROM-ul îl ajută pe Traian Băsescu să cumpere voturi în cadrul etniei (vezi Clanul Bercea Mondialul).

Serviciul Secret al ţiganilor are, în principal, menirea „să apere interesele şi drepturile etniei romilor, precum şi dezvoltarea unei reţele de informare şi comunicaţii interne şi externe”. El colaborează cu toate Serviciile Secrete clasice, respectiv: Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, structurile de informaţii ale Ministerului de Interne, INTERPOL şi EUROPOL. SISROM, avînd centrul la Bucureşti, funcţionează după reţeta clasică a structurilor de informaţii. Îşi desfăşoară activităţile „în paralel cu serviciile secrete existente şi dă raportul către U.M. 0215 (Serviciul de informaţii şi protecţie a cadrelor din Ministerul de Interne)”. Ca structură informativă, SISROM se ocupă de culegerea de informaţii din domeniile social, politic, cultural şi economic, cu accent pe următoarele problematici: emanciparea socială şi formele de dialog cu organizaţiile non-guvernamentale. Are constituite reţele de informatori, care culeg date şi informaţii din teritoriu. Acestea sînt transmise, apoi, sub formă de Note informative, dar şi de informaţii brute, direct lui Traian Băsescu. „Părinţii” acestui sistem sînt Virgil Măgureanu şi Ioan Talpeş, care au înţeles rostul SISROM, permiţînd înfiinţarea lui fără a-i crea probleme. Administraţia Prezidenţială a lui Traian Băsescu a acordat girul membrilor acestei structuri.

Spionajul Ţigănesc SISROM – Serviciul de Informaţii şi Siguranţă al Romilor din România este o structură particulară, iniţiată şi condusă discret de acelaşi Virgil Măgureanu. Acest Serviciu Secret ilegal, care funcţionează sub protecţia lui Traian Băsescu, a camarilei din SRI şi cu ajutorul oamenilor SIE de la Ambasadele României din marile capitale europene, a schimbat rezultatul alegerilor din exteriorul României, prin implicarea sa activă în direcţionarea voturilor etniei rome din Spania, Italia şi Franţa către candidatul Traian Băsescu.

Tot agentul Harry Giknavorian este cel ce controlează SIPI – Serviciul de Supraveghere Operativă din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

SIPI, Serviciul Independent de Protecţie Internă din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, folosit şi de către americani, şi de către Traian Băsescu, este beneficiarul unor informaţii ale sistemului MONSAT. Acest serviciu captează ilegal informaţii, operaţiuni care se pot realiza fără probleme de către unii angajaţi politici ai sistemului, dar şi de către beneficiarii legali ai acestuia. Interceptările ilegale se pot efectua de către operatorii MONSAT, care au libertatea aproape totală de a accesa pachete de date transmise prin zecile de sateliţi ce asigură comunicaţiile dintre utilizatorii serviciilor specifice. Acest lucru se datorează tehnologiei avansate şi posibilităţilor reduse de exercitare a unui control pertinent asupra sistemului. El funcţionează după principiile de interceptare a comunicaţiilor clasice, precum telefonia în sistemul naţional. Astfel, operatorii MONSAT pot interveni pentru captarea unor informaţii, imediat după emiterea semnalului antenei de emisie, sau pot să capteze semnalele satelitului de comunicaţii folosit de operatorii de astfel de servicii din România ori din ţara de origine a utilizatorului.

Cei aproape 2.000 de angajaţi ai SIPI răspund instituţional numai în faţa ministrului Administraţiei şi Internelor, Traian Igaş.

Sistemul MONSAT are aprobarea CSAT şi utilizează informaţii şi aplicaţii americane KOFAX, Microsoft şi XEROX.

Sateliţii americani sînt rezervaţi pentru situaţiile în care victima iese din raza în care acţionează grupările criminale, deplasîndu-se în afara oraşelor, în campinguri, la ţară etc.

Reţeaua de sateliţi la care SRI şi SIE au acces este folosită, într-adevăr, în mod ilegal, de către personalul Administraţiei Prezidenţiale, cu acordul deplin şi sub îndrumarea Serviciilor Secrete româneşti, aflate sub comanda serviciilor străine care le-au pus la dispoziţie tehnologia. Elemente corupte din conducerea acestor Servicii Secrete româneşti şi din fruntea Statului Român utilizează, de cîţiva ani buni, în mod ilegal, această tehnologie împotriva propriilor cetăţeni.

Comunitatea Naţională de Informaţii, din cadrul Administraţiei Prezidenţiale are acces la un Sistem Informatic Integrat, racordat la toate Serviciile Speciale, şi unde sînt stocate informaţiile secrete de importanţă strategică, inclusiv cele obţinute în urma interceptărilor legale sau ilegale pe care le efectuează Serviciile de Informaţii din România.

Această bază de date, care este permanent actualizată, este pusă la dispoziţia preşedintelui României, iar serverele în care sînt stocate datele se află într-un Centru de Management al Sistemului Informatic Integrat, care, potrivit celor stabilite printr-un document secret (Hotărîrea nr. 0216/27.10.2004, emisă de CSAT), ocupă două spaţii: unul principal, aflat în Bucureşti, şi altul de rezervă. Potrivit unor informaţii neoficiale, Centrul de Management al Sistemului Informatic Integrat este administrat de Serviciul Român de Informaţii.

Această bază de date în format electronic, aflată în serverele Centrului de Management al Sistemului Informatic Integrat, permite Serviciilor Secrete din România să obţină, în timp real, orice informaţie despre o persoană fizică sau juridică, în funcţie de interesele urmărite.

Funcţionarea Centrului de Management al Sistemului Informatic a fost reglementată prin Hotărîrea de Guvern nr. 952 din 14/08/2003, contrasemnată de directorul SRI. Accesul operatorilor la date este permis în funcţie de Certificatul de securitate (eliberat de Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat). Centrul de Management al Sistemului Informatic Integrat este stabilit, printr-un document secret (Hotărîrea 0216/27.10.2004, emisă de CSAT) în două sedii: unul principal, aflat în Bucureşti – Centrul SECI, şi cel de rezervă, în cadrul Biroului de Informaţii Militare (BIM) din cadrul DGIA (o structură departamentală formată din Direcţia de Informaţii Militare şi Direcţia Siguranţă Militară, din cadrul MApN). Brigada de Informaţii Militare (BIM) reuneşte, sub comandament unic, cele trei batalioane care funcţionaseră şi pînă acum, respectiv HUMINT, IMINT şi SIGINT.

Brigada de Informaţii Militare a fost constituită în urma unei Hotărîri a CSAT, din 31 martie 2010, şi este subordonată direct ministrului Apărării, Gabriel Oprea. Serviciile Secrete ale Armatei au primit undă verde pentru înfiinţarea Brigăzii de Informaţii Militare de la directorul Comunităţii de Informaţii a Statelor Unite ale Americii (DNI), James R. Clapper. Beneficiarii acestui Serviciu Secret al Armatei Române sînt: fostul ministru al Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga, actualul ministru al aceleiaşi structuri, Traian Igaş, ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, ministrul Finanţelor Publice, Gheorghe Ialomiţianu, ministrul Muncii, Ioan Nelu Botiş, consilierul prezidenţial pe probleme de Securitate, Iulian Fota, preşedintele României, Traian Băsescu, precum şi ambasadorul SUA, Mark Gittenstein. Chiar dacă, oficial, singura autoritate naţională în domeniul interceptărilor este Serviciul Român de Informaţii (SRI), se ştie că Statul Român, printr-o Hotărîre strict secretă, a autorizat Serviciul de Informaţii Externe (SIE) să îşi procure şi să folosească cele mai sofisticate echipamente pentru ascultarea telefoanelor românilor şi a tuturor comunicaţiilor pe Internet, prin sistemul MONSAT.

Serviciul de Informaţii Externe face parte din Sistemul Naţional de Apărare al României şi funcţionează în baza Legii nr. 1 din 12 ianuarie 1998. La 15 aprilie 2004, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a adoptat Hotărîrea nr. 0063, clasificată STRICT SECRET, prin care autoriza Serviciul de Informaţii Externe să desfăşoare activităţi de tip SIGINT (SIGINT – SIGnal INTelligence reprezintă informaţii obţinute din surse care acţionează în spectrul electromagnetic şi constau din mai multe subdomenii), pentru interceptarea comunicaţiilor efectuate prin satelit. Din acest moment, SIE dispune de baza legală pentru a-şi procura cele mai performante dispozitive necesare interceptărilor de voce şi date transmise prin mijloace electromagnetice (telefoane, calculatoare sau orice alt tip de radioemiţător).

SIE se ascunde în spatele unor legi care îi permit să asculte pe oricine şi oricînd, chiar şi fără mandat.

DGIA şi DGIPI îşi prezintă rapoartele doar miniştrilor de resort şi nu sînt controlate de Parlament.

Atît SRI, SIE, cît şi STS, prin Marcel Opriş, au folosit în campania electorală baza sistemului MONSAT, aflat la Centrala Regională SECI de la Bucureşti, condusă din umbră de agentul Harry Giknavorian. MONSAT poate monitoriza orice convorbire telefonică sau transmisie de date-voce care se realizează printr-un terminal cu acces la satelit. Acelaşi lucru este valabil şi pentru telefonia fixă sau tehnologia GSM. Datele centralizate la sediul de campanie din Aleea Modogran au fost, astfel, operate şi trimise, cu ajutorul STS, din Centrala SECI.

Softul folosit de BEC include o aplicaţie KOFAX, tip vierme sau tip buclă, care are drept scop redistribuirea voturilor în favoarea unui candidat prestabilit. De aceea, toate sondajele de la ieşirea din secţiile de votare care dădeau cîştigătoare PRM sau alte partide din Opoziţie nu au corespuns, deoarece au fost făcute prin luarea în calcul a unei opţiuni reale de vot, de 70%, a populaţiei, cînd în fapt aceasta nu a depăşit cota de 20%.

Net-Consulting, în colaborare cu firma americană KOFAX, o filială CIA, împreună cu firmele Asesoft şi ASSECO, au construit, pe baza programului de la RASIROM (fosta UM 05099, în fapt, o societate patronată de SRI), un soft folosit în ultimele două campanii ale alegerilor, care conţine o cheie-buclă conspirată, pentru direcţionarea voturilor nule şi a celor de pe listele suplimentare, în favoarea lui Traian Băsescu, la ordinul SUA. Programul dirijează voturile dintre BEJ si BEC la orice candidat ales de sistem. Brandul Kofax există din anul 1985, Kofax Limited fiind o subsidiară a  companiei Lexmark din Irvine, California: 15211 Laguna Canyon Road, Irvine, CA 92618, Statele Unite. „Kofax Inc. dezvoltă și comercializează software conceput pentru a gestiona conversia documentelor pe hîrtie în informații electronice.” Aceasta este varianta oficială, din prezentarea firmei…

NOTE:

* Drug Enforcement Administration (DEA) este o agenţie federală de aplicare a legii în Statele Unite, din cadrul Departamentului de Justiţie American, însărcinată cu combaterea traficului şi consumului de droguri în Statele Unite. De asemenea, DEA, împreună cu alte agenţii americane de investigaţii, are ca responsabilitate exclusivă coordonarea şi urmărirea de către SUA a investigaţiilor legate de droguri – şi nu numai – în străinătate.

* DGIA- Direcţia Generală de Informaţii a Armatei, se ocupă cu culegerea de date şi informaţii în vederea informării factorilor de decizie asupra fenomenului militar şi politico-militar din zonele de interes pentru România. Totodată, are ca obiect extinderea cooperării cu celelalte structuri cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, precum şi cu Serviciile de Informaţii militare ale statelor membre NATO. Se ocupă şi de îmbunătăţirea reprezentării militare externe (este vorba despre ataşaţii militari) şi de identificarea acţiunilor care ar putea aduce atingere capacităţilor operaţionale, personalului şi patrimoniului Armatei. Are ca sarcină şi descoperirea şi prevenirea actelor de corupţie şi altor activităţi ilegale în care ar fi putut fi implicat personalul Armatei.

* MONSAT – Sistemul Naţional de Monitorizare a Comunicaţiilor prin Satelit.

* RASIROM – Regie autonomă aflată în subordinea Serviciului Român de Informaţii, avînd ca principal obiect de activitate proiectarea, realizarea şi instalarea sistemelor de pază şi de alarmare la efracţie şi început de incendiu, stingerea automată a acestuia, controlul accesului persoanelor şi autovehiculelor, controlul biometric şi autentificarea identităţii, TVCI, CATV. Firma mai oferă instalaţii şi echipamente de protecţie fizică şi electronică a incintelor şi a perimetrelor, cu centralizarea informaţiilor în dispecerate specializate, precum şi reţele de comunicaţii voce-date. RASIROM deţine o tipografie proprie.”

SURSA:http://justitiarul.ro/

JOHANNIS,INTALNIRE CU ISARESCU SI DANCILA!

25 apr.

Preşedintele

Preşedintele Klaus Iohannis îşi ia în serios postura de mediator  între Guvern şi Banca Naţională a României.  Iohannis va avea întâlni astăzi, la ora 12.oo, la Palatul Cotroceni, cu guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, şi cu prim-viceguvernatorul BNR, Florin Georgescu.

 

„Întâlnire cu conducerea Băncii Naţionale a României. La întâlnire vor participa domnul Mugur Isărescu, Guvernatorul BNR, şi domnul Florin Georgescu, Prim-viceguvernatorul BNR”, se arată într-un comunicat postat pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale.

Întrevederea de astăzi a preşedintelui cu oficiali BNR va fi urmată vineri de o întâlnire cu premierul Viorica Dăncilă.

Preşedintele Klaus Iohannis a declarat, luni, că va fi mediator între Guvern şi Banca Naţională a României, urmând să invite cele două părţi la Cotroceni. „Este posibil ca anumite abordări ale Cotroceni şi BNR să semene, dintr-un motiv simplu, suntem oameni care înţelegem legile economiei şi vedem ce se intâmplă. Această abordare de a arunca în curtea BNR inflaţia, creşterea dobânzilor este fundamental greşită (…) Politicile fiscale ale guvernanţilor au dus la creşterea dobânzilor. Problema poate fi rezolvată printr-o abordare responsabilă şi politici guvernamentale sustenabile. Guvernele PSD nu au înţeles foarte bine urmările politicilor pe care le-au pus în practică, au trecut cu lejeritate peste argumentele Opoziţiei, ale mele. Ea poate fi corectată, dar dacă mai stăm mult se va ajunge la dezechilibre în scurt timp. Animozitatea BNR şi Guvern e profund dăunătoare. Voi face o mediere, adică vin la aceeaşi masă parţile care au o opinie diferită. În zilele următoare, voi invitat şi pe unii şi pe alţii la Cotroceni”, a declarat preşedintele Klaus Iohannis.
 În replică, ministrul Finanţelor Publice, Eugen Teodorovici, a declarat marţi că Guvernul colaborează cu Banca Naţională a României (BNR), chiar dacă „ne mai şi criticăm între noi”, astfel că nu e nevoie de o mediere – oferită de preşedintele Klaus Iohannis – între cele două instituţii. „Nu e un război între BNR şi Guvern. Noi colaborăm – asta nu înseamnă că nu ne mai şi criticăm între noi. Nu cred că e nevoie să avem şi o astfel de discuţie, există o relaţie între cele două instituţii”, a spus Eugen Teodorovici.

Anunţ de ULTIMĂ ORĂ: Viorica Dăncilă pleacă în Israel, la invitaţia lui Benjamin Netanyahu

25 apr.

agnus dei - english + romanian blog

Prim-ministrul Viorica Dăncilă va efectua, în perioada 25-26 aprilie, o vizită oficială în Statul Israel, la invitația prim-ministrului Statului Israel, Benjamin Netanyahu. Vizita vine în contextul scandalului din România pe tema mutării ambasadei din Tel Aviv la Ierusalim.

Agenda vizitei include întrevederi cu omologul israelian, Benjamin Netanyahu, președintele Statului Israel, Reuven Rivlin, și cu liderul opoziției din Knesset, Isaac Herzog. De asemenea, premierul Viorica Dăncilă va avea o întrevedere cu Theophilos al III-lea, patriarhul grec-ortodox al Ierusalimului.

„Vizita prim-ministrului României în Statul Israel se înscrie în seria de contacte politico-diplomatice destinate marcării aniversărilor care fac din 2018 un an de referință pentru relația bilaterală, respectiv 70 de ani de la crearea Statului Israel, 70 de ani de relații diplomatice neîntrerupte și 100 de ani de la crearea statului român modern.

Discuțiile vor fi axate pe evaluarea stadiului relațiilor bilaterale româno-israeliene, cu accent pe identificarea oportunităților de valorificare suplimentară a cooperării…

Vezi articolul original 51 de cuvinte mai mult

LA INVITATIA PREMIERULUI ISRAELULUI BIBI NETANYAHU ,PREMIERUL ROMANIEI, VIORICA DANCILA,LIDERUL PSD LIVIU DRAGNEA SI THEODOR MELESCANU PLEACA MIERCURI INTR-O VIZITA IN ISRAEL!

25 apr.

Președintele Partidului Social Democrat (PSD), Liviu Dragnea, premierul României, Viorica Dăncilă și ministrul Afacerilor Externe, Teodor Meleșcanu, pleacă miercuri în vizită în Israel.

Guvernul a anuunțat această vizită destul de târziu, vizita având loc în contextul creșterii tensiunilor diplomatice generate de anunțul privind mutarea Ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim, informează Ziare.com.

Vizita include întâlniri cu premierul din Israel, Benjamin Netanyahu, cu președintele Israelului, Reuven Rivlin, precum și cu liderul Opozitiei din Knesset, Isaac Herzog. Premierul se va întâlni și cu patriarhul grec-ortodox al Ierusalimului, Theophilos al III-lea.

Ministrul de Externe, Teodor Meleșcanu o va însoți pe Dăncilă în vizita oficială în Israel. Acesta a fost absent de la ședința de Guvern în care a fost adoptat memorandumul privind eventuala mutare a Ambasadei României din Israel.

Referitor la Liviu Dragnea, acesta va merge în Israel în urma invitației pe care a primit-o de la premierul Israelului, invitație în care se menționează că se vor discuta aspecte legate de cooperare și viitor. Dragnea va pleca direct din Estonia, acolo unde a participat alături Călin Popescu Tăriceanu la Conferința Președinților Parlamentelor statelor membre ale Uniunii Europene, conform sursei citate.

CITIȚI ȘI LIVIU DRAGNEA, INVITAȚIE OFICIALĂ PRIMITĂ DIN ISRAEL

Președintele PSD ar fi trebuit să meargă miercuri la Înalta Curte, unde se judecă unul dintre ultimele termene în cazul angajărilor fictive la Protecția Copilului Teleorman. Dragnea și-a rezervat însă dreptul de a da declarații doar după ce toți martorii și inculpații sunt audiați.

INVAZIA MIGRATIONISTA DIN GERMANIA”RASA ARIANA” A BLONZILOR CU OCHI ALBASTRIIPE CALE DE DISPARITIE!

25 apr.

  Nou record de imigranți în Germania. Iată câți români au ales țara condusă de Angela Merkel Concluzia presei germane […]

 

Nou record de imigranți în Germania. Iată câți români au ales țara condusă de Angela Merkel

Concluzia presei germane este reliefată de săptămânalul Die Zeit: „Germania a atins un nou record de imigranți”. Numărul cetățenilor străini de pe teritoriul Germaniei a atins un nou prag istoric.

Conform Institutului Național de Statistică din Germania, numărul persoanelor fără cetățenie germană care trăiesc pe teritoriul Germaniei a ajuns la 10,6 milioane (12,8%, adică fiecare a 8-a persoană din Germania nu are cetățenia germană).

 

Asta înseamnă o creștere de 585.000 de persoane înregistrate oficial în 2017, în comparație cu anul precedent. Creșterea de 5,8% față de anii anteriori reprezintă o abatere semnificativă de la media ultimelor 10 ani: 388.000 de persoane pe an.

Aproape 75% dintre cei care au emigrat în 2017 in Germania, adică 439.000, provin din statele Uniunii Europene (UE). Lider este România, alături de Polonia cu câte 85.000, urmate la o distanță considerabilă de Bulgaria (45.000).

„În perioada 2007-2017 imigrația din rândul noilor state UE a crescut de la 919.000 la 2,6 milioane de oameni”. Polonia a aderat în 2004, în timp ce România și Bulgaria, trei ani mai târziu.

Conform sursei citate, anul trecut s-a diminuat imigrația din state din afara UE. Astfel, au fost înregistrate doar 163.000 de persoane noi, în comparație cu 2016, când au fost 665.000. Cea mai importantă scădere a fost a imigrației din Siria, Irak și Afganistan.

Dacă în 2016 au ajuns în Germania 260.000 de persoane din Siria, 91.000 din Irak și 119.000 din Afganistan, în 2017 au fost doar 61.000 de oameni din Siria, 17.000 din Irak și 5000 din Afganistan.

În total, dintre cei 10,6 milioane de cetățeni străini, mai mult de jumătate, 5.92 de milioane, nu provin din UE.

Numărul mare de refugiați primiți în ultimii ani în Germania a dus la creșterea solicitanților de ajutoare sociale de origine străină, scrie Deutsche Welle.

Potrivit datelor Agenției federale a Muncii, la sfârșitul lui decembrie primeau ajutoarele sociale Hartz IV în jur de 6 milioane de persoane. Dintre acestea, în jur de 2 milioane (34,3%) sunt străini. Aproape jumătate dintre beneficiarii străini (959.000) provin din afara Europei și au statut de refugiați. Cel mai mare grup este cel al sirienilor, cu 588.301 persoane – ceea ce înseamnă că fiecare al zecelea beneficiar de Hartz IV în Germania provine din Siria.

438.850 din persoanele de origine străină care primesc acest ajutor financiar provin din alte state din UE, cele mai numeroase grupuri fiind bulgarii (84.334), polonezii (80.517) și românii (65.902). Pe locul doi după Siria ca țară din care provine cel mai numeros grup beneficiar de Hartz IV este Turcia: 259.447. Urmează irakienii (138.000) și afganii (99.000).

Printre beneficiarii acestor fonduri se mai numără și cetățeni din state exotice ca Tonga (31) și Fiji (10), Maldive (6), St. Lucia (10), Trinidad/Tobago (44) sau Mongolia (428). 12.255 de beneficiar de Hartz IV sunt apatrizi, în timp ce la 27.144 nu este clară originea, scrie sursa citată.

Solicitanții de Hartz IV trebuie să dovedească că locuiesc legal în Germania. Cei din afara UE au nevoie de un permis de rezidență.

Străinii care sunt primiți în Germania cu statut de refugiați sunt finanțați mai întâi din fondurile prevăzute de legislația privind azilul. Dacă li se acceptă rămânerea în Germania, atunci ei trebuie să facă dovada că au nevoie de ajutoare sociale.

De la străinii care solicită Hartz IV se mai cer dovezi că nu se află în Germania doar pe termen scurt, în calitate de turiști: ei trebuie să aibă un contract de închiriere a unei locuințe în Germania, un act de înregistrare pe teritoriul Republicii Federale și un document de identitate, mai scrie Deutsche Welle.

                                                                                                                                               Istvan DEAK

Sursa: http://miscareaderezistenta.ro/externe/nou-record-de-imigranti-in-germania-iata-cati-romani-au-ales-tara-condusa-de-angela-merkel-46545.html

IN MEMORIAM.DINU C.GIURASCU!,DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA,CONDOLEANTE FAMILIEI INDURERATE!

25 apr.

Omul istoriei și istoria omului. Academicianul Dinu C. Giurescu așa cum l-am cunoscut

Academicianul Dinu C. Giurescu,   un ultim străjer al istoriei românilor  a fost chemat ieri, marți, 24 aprilie 2018, să vegheze din înălțimea astrelor la destinul și veșnicia neamului nostru.

Prin plecarea din lumea pământeană a marelui dascăl, poporul din a cărui istorie  și-a făcut crezul suprem al vieții sale, își pierde unul dintre cele mai de seamă repere morale. Într-o lume profund bulversată, cu ordinea valorilor răsturnată și cu orizonturile încețoșate, mintea limpede și vocea fermă a academicianului Dinu C. Giurescu răspândea și întărea speranța în regăsirea, reafirmarea și apărarea demnității naționale.

Odată cu dispariția proeminentei personalități academice, se încheie și tradiția unei mari familii de istorici. Despre existenţa familiei istoricilor Giurescu am aflat în anii liceului (1963-1967) de la profesorul meu de istorie, un dascăl care îşi făcuse crez profesional din cultivarea sentimentelor patriotice.  De câte ori avea prilejul, cita din monumentala operă „Istoria Românilor”, folosindu-se de tratatul profesorului Constantin C. Giurescu ca de o armă în demontarea tezelor lui Roller, coordonatorul grupului de istorici care au publicat în 1947 manualul şcolar sovieto-român de „Istoria României”.

Pentru elevii liceului era o mare curiozitate că un profesor care se dăruia cu atâta patos educaţiei noastre patriotice şi dovedea o probitate exemplară nu era membru de partid. „Are ceva la dosar” era explicaţia pe care o primeam de la profesorii mai tineri, cu care ne îngăduiam să comentăm modelele pedagogice, de care Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuş (Bihor) nu ducea lipsă în acei ani. După ce am avut privilegiul să fiu desemnat în grupul de custozi ai Cabinetului metodic de învăţare a istoriei, realizat de profesor împreună cu membrii Cercului de istorie, fiindu-i unul dintre elevii preferaţi, mi-am luat, cum se spune, „inima în dinţi” şi am cutezat nu să-l întreb, ci să-i spun: „Dumneavoastră faceţi pentru educaţia noastră patriotică mai mult decât organizaţiile PCR şi ale UTC la un loc”. După o pauză semnificativă, profesorul, cu o notă de severitate a vocii, mi-a răspuns imperativ: „Să nu mai spui nimănui asta!”. Subiectul a rămas închis, până la festivitatea de absolvire a liceului când, înainte de a ne luă rămas bun, profesorul mi-a spus că-mi este dator cu un răspuns: „Eu am venit la acest liceu, fiind mutat disciplinar din Moldova, pentru vina de a critica public arestarea şi condamnarea profesorului Constantin C. Giurescu. Am fost acuzat că am luat apărarea unui fost ministru în guvernul Frontului Renaşterii Naţionale, fost rezident regal al Ţinutului Dunării de Jos, un liberal georgist. Am refuzat să mă dezic de mentorul meu şi am fost trimis aici”.

A doua întâlnire cu numele familiei istoricilor Giurescu am avut-o la jumătatea anilor ’70 când, asistent fiind la Şcoala militară de ofiţeri activi a Ministerului de Interne, am primit pentru studiu un document clasificat „Secret de serviciu”, intitulat „Consideraţii asupra tezelor etnogenezei moldoveneşti promovate de Artiom Markovici Lazarev[1] în lucrarea „Organizarea statului sovietic moldovenesc şi problema basarabeană”.

Autori, Constantin C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu. Documentul, dactilografiat, nu circula decât în cadrul strict al informării interne, fără permisiunea de a-l comenta. „Ca să nu se creeze probleme în relaţiile cu ruşii”. Rigoarea analizei, temeritatea opiniilor, evaluarea impactului şi perspicacitatea descifrării intenţiilor ascunse în lucrarea de propagandă comandată de la Moscova Academiei de Ştiinţe din Chişinău mi-au deschis cu totul alte orizonturi în cunoaşterea istoriei naţionale şi a rolului covârşitor al acesteia în deprinderea ofiţerilor de informaţii să identifice ameninţările şi pericolele în aşa-zisele fapte ştiinţifice cotidiene, care referă asupra existenţei naţional-statale a românilor.

Cea de a treia întâlnire am avut-o cu opera istoricilor Giurescu şi a fost memorabilă. În anii 1974 şi 1976, la Editura Ştiinţifică au apărut sub semnătura tatălui, Constantin C. Giurescu, şi cea a fiului, Dinu C. Giurescu, „Istoria Românilor”, volumele I şi II, din seria de opt, a ceea ce se prefigura a fi desăvârşirea unui mare proiect al istoriei naţionale: „înfăţişarea istoriei românilor din cele mai vechi timpuri până în zilele de azi (…) o sinteză atât a istoriei politice, diplomatice şi militare, cât şi a celei economico-sociale, instituţionale şi culturale”.[2]

Lectura primului capitol, „Pământul românesc”, şi conside­raţiile autorilor asupra însemnătăţii mediului fizic în istorie mi-au relevat o concepţie istorică sistemică, în consens cu noul val al gândirii filosofice, desprinsă de dogmele ideologice marxist-leniniste. Consecvenţi angajamentului de a „restabili cât mai exact cu putinţă faptele trecutului”, autorii le-au prezentat în întregul lor context, extrem de complex şi pentru a cărui descriere şi înţelegere au oferit cititorilor ample şi riguroase cunoştinţe de geografie, geopolitică, arheologie, antropologie, etnografie, economie, politică, diplomaţie, statistică, lingvistică şi încă multe altele.

Dintr-o asemenea abordare a istoriei am putut înţelege cum se poate reduce marja de relativitate a raţionamentelor istorice şi cum se poate adăuga valoare ştiinţifică faptelor interpretate şi evaluate în întregul lor context. Această experienţă avea să-mi fie deosebit de utilă când mi-a fost dat să fac munca de pionierat în elaborarea primelor noţiuni de analiză a informaţiilor de securitate naţională, în şcoala românească a domeniului. Cursurile pe care am început să le predau aveau ca mottouri: „Căutaţi faptele şi nu informaţiile!” Faptele, ca evenimente materiale, sunt indubitabile, pe când informaţiile pot fi adeseori discutabile.
Din datul natural al înfăţişării unitare a pământului românesc, autorii stabilesc atât consecinţa naturală sub raportul etnic: „poporul unitar”, cât şi realitatea istorică de necontestat că „cine locuieşte centrul pământului românesc, Podişul Transilvaniei, acela în chip firesc va locui şi ţinuturile mai joase dimprejurul podişului.”[3] Asta, ca să fie bine înţeleasă, în esenţa ei, şi „chestiunea transilvană”!

În capitolul următor, „Străvechi aşezări omeneşti”, prezenţa dacilor sau geţilor este dată ca probabilă la anul 3000 înainte de era noastră, iar a oamenilor, cu sute de mii de ani înainte, încă din paleolitic.[4] Este bine de reamintit celor care obişnuiesc să uite!
Coloniştii aduşi de imperiu în Dacia au fost preponderent traci, iliri, panoni şi răsăriteni vorbitori ai limbii latine, precum şi greci vorbitori de limba greacă, dar în număr mult mai redus faţă de autohtonii daci, care au constituit baza etnică a noului popor, românii.[5] Un îndemn la redescoperirea identităţii şi continuităţii, prea mult contestate şi ascunse în numeroasele situri arheologice scoase, parcă premeditat, în afara circuitului cercetărilor şi a valorificării pentru ca lumea să cunoască cine suntem şi cât ne datorează creştinătatea şi Europa!

Am ţinut să fie scoase în evidenţă aceste concluzii, dată fiind actualitatea lor pentru permanenta necesitate a salvgardării identităţii naţionale şi a continuităţii de viaţă în sacra trinitate a pilonilor rezistenţei naţionale, Carpaţii, Dunărea şi Marea Neagră, cu mărginimile din Pind până dincolo de Tisa şi de Nistru.

Volumul al doilea al „Istoriei Românilor” este, aşa cum îl intitulează autorii, o „privire generală asupra istoriei politice a românilor în răstimpul 1352-1606 şi acoperă o perioadă puternic frământată de evenimente în care războaiele şi conflictele sociale majore sunt repere definitorii”.

Volumele următoare ale „Istoriei Românilor” nu au mai apărut. Profesorul Dinu C. Giurescu, care trebuia să fie continuatorul acestui mare proiect naţional, s-a lovit, paradoxal în anii ’80, de o altă faţetă a vremurilor nefaste, care l-au marginalizat în tinereţe, ţinându-l în afara preocupărilor fireşti profesiei sale de istoric (munca pe şantier, custode de muzeu, cercetător documentarist). Demolarea casei familiei, pentru a se face loc Bulevardului Victoria Socialismului, l-a determinat să ceară stabilirea în Statele Unite ale Americii.

Cererea nu i-a putut fi refuzată, profesorul fiind nu numai o personalitate de largă notorietate ştiinţifică internaţională, dar şi un caracter dârz, care se putea manifesta cu o vehementă, pe care Ceauşescu a preferat să nu o cunoască în toată desfăşurarea.

Am trăit atunci un sentiment de mâhnire… Caselor unor familii mai puţin istorice li s-a putut găsi loc în peisajul „Centrului Civic” (vezi cazul Corneliu Coposu).

Invitat frecvent la activităţile protocolare ale Ambasadei SUA la Bucureşti, dar şi ale altor reprezentanţe străine, profesorul Dinu C. Giurescu nu avea cum să fie în afara controlului strict pe care contraspionajul român îl exercita asupra mediului diplomatic. În cercurile diplomatice de la Bucureşti, profesorul impunea un respect special, prestigiul său ştiinţific şi autoritatea să morală, dublate de un exemplar civism, l-au exclus suspiciunilor că nu ar fi un bun român. Relaţia profesorului cu regimul nu s-a bazat pe un acord liber consimţit, ci pe o coordonată strict impusă reprezentanţilor intelectualităţii interbelice rămase în viaţa după trecerea prin purgatoriul luptei de clasă.

Recunoaşterea meritelor ştiinţifice şi admiterea în Academia Română a profesorului Constantin C. Giurescu, concomitent cu impetuoasa afirmare a continuatorului operei sale, profesorul Dinu C. Giurescu, merită a face, împreună cu toate celelalte cazuri similare, obiectul unor cercetări de sine stătătoare asupra evoluţiilor doctrinare ale regimului, care au făcut posibile salvarea şi punerea în serviciul interesului naţional a unor personalităţi iniţial excluse din viaţa socială, ori expuse marginalizării şi alienării.

Aş fi dorit, în acei ani, să pot avea prilejul de a-l cunoaşte personal pe profesorul Dinu C. Giurescu, aşa cum am fost onorat să fiu, chiar şi preţ de câteva minute, faţă în faţă cu unii dintre titanii lumii academice care au rezistat vremurilor şi, mai mult, să le fie deasupra, rămânând pentru viitorime în afara timpului.

Dorinţa mi s-a împlinit peste două decenii şi mai bine. În luna noiembrie 2009, la Târgul Internaţional de carte Gaudeamus eram în programul de evenimente cu lansarea volumelor „1989. Dintr-o iarnă în altă iarnă. România în resorturile secrete ale istoriei” şi „Istorie, geopolitică şi spionaj în Balcanii de Vest. Iugoslavia versus România în războiul din umbră”, acesta din urmă în coautorat cu Traian Valentin Poncea. Am urmat sfatul bun al unei distinse doamne, un excelent „Public Relation Officer”, care-l cunoştea pe domnul profesor, şi i-am trimis, prin dânsa, invitaţia de a participa la evenimentul editorial. Domnul profesor mi-a telefonat să-mi mulţumească şi să mă întrebe, dacă este cazul să spună câteva cuvinte despre cărţi. I-am mulţumit, la rândul meu, asigurându-l că îmi face o deosebită onoare, pentru care îi sunt recunoscător.

Notele de lectură ale domnului profesor, deşi timpul i-a fost drastic drămuit, nu atât de rigoarea moderatorului, cât de antevorbitori cronofagi, au lăsat auditoriului o impresie cu totul aparte. Domnia sa fişase cartea şi expunea pe baza unor însemnări de rigoare impecabilă. Fiindcă nu şi-a putut încheia recenzia, a precizat că o va încredinţa tiparului. Şi, într-adevăr, am avut această bucurie şi satisfacţie.[6]

Întâlnirea „faţă în faţă” mi-a relevat un om oţelit de încercările vieţii, al cărui discurs este centrat pe marile idealuri naţionale, hotărât să le apere cu exemplul propriului sacrificiu. Privirea sa, curată ca cerul senin, te pătrunde interogativ şi te măsoară. Vorbeşte cu rost, direct şi clar. Pe măsură ce-l asculţi devii mai curios, mai captivat şi din tot ce spune, înveţi. Ce dascăl eminent!
Nu pot să nu amintesc şi primul act de cenzură politică exercitat asupra academicianului. Nu în trecut, ci relativ recent. Un redactor de editură i-a înlocuit, în anii din urmă, textul explicativ la fotografia unei importante personalităţi a evenimentelor din decembrie 1989. Este în cauză generalul Iulian N. Vlad. Niciodată, nici în regimul antedecembrist, nimeni nu şi-a permis să intervină în textele profesorului şi, mai ales, să nu-i spună şi să tipărească, sub numele său, ceea ce nu a afirmat. Faptul în sine l-a mâhnit. Ca să îndrepte lucrurile, a cerut publicarea şi ataşarea imediată a unei erate, iar personalităţii vizate i-a oferit un exemplar cu o scrisoare olografă, în care a descris întâmplarea şi a făcut revenire întărind textul ce-i fusese înlocuit, în totalitate.

Ulterior, nu am scăpat prilejul de a fi prezent în auditoriul evenimentelor onorate de prezenţa academicianului Dinu C. Giurescu, aceasta cu atât mai mult cu cât domnul profesor a început să simtă nevoia tot mai presantă de a se adresa cetăţii, nu numai în legătură cu subiecte de interes ştiinţific din istoria naţională, ci mai cu seamă să caute răspunsuri şi soluţii la probleme cotidiene grave ale concetăţenilor, ajunşi să trăiască într-o lume la început cu frânele trase, apoi cu direcţia blocată şi ameninţată cu traiectoria periculoasă a căderii libere.

In anii din urmă, ca deputat (președinte decan de vârstă a primei sesiuni a Camerei Deputaților din legislatura 2012-2014) și-a pus mari speranțe că v-a reuși să determine reconsiderarea și reafirmarea marilor tradiții ale școlii românești, că limba română și istoria națională vor devenii fundamentele formative ale viitoarelor generații. A fost crunt dezamăgit și cu o profundă tristețe mi-a relatat cu câtă indiferență și lipsă de respect i-a fost tratată preocuparea.  De aceeași opacitate politică s-a izbit și ideea unei legi a pâinii, idee pornită din nevoia ca măcar pâinea,  hrana cea de toate zilele  a celor mulți și cu resurse limtate, să aibă un control de calitate garantat legislativ. La un moment dat, deziluzionat, atât  de permanentele blocaje în funcționarea democratică a parlamentului, cât și de politizarea intereselor națioanle, ceea ce însemna lipsa de consens asupra acestora, ne-a relatat că nu-ți mai găsește locul și nu-și vede rostul în politică.

Liderii falangelor neorevizioniste deranjate de pozițiile tranșante ale istoricului în apărarea ființei și demnității neamului său, au făcut tentative de reducere la tăcere a vocii marelui patriot. Nu le-a fost dat să le fie cu putință.

Canalele de comunicare publică rămase deschise distinsului academician s-au redus pe măsură ce vocea sa autoritară, dar dintre cele mai avizate, a început să avertizeze clasa politică asupra marilor erori săvârşite şi a pericolelor la care au expus statalitatea naţional unitară a poporului român.  Mesajul de alertă şi mobilizare la rezistenţă naţională lansat de academicianul Giurescu este cutremurător: „Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre. E de spus numai că fiecare om trebuie să-şi dea seamă că soarta lui personală, afară de beneficiarii regimului, depinde de ce se joacă acuma. Se joacă integritatea teritorială a României, se joacă stabilitatea ei, se joacă identitatea, sentimentul că eşti român, se joacă apărarea ţării. Statul de astăzi nu mai apară România. Statul de astăzi apară pe altcineva, dar nu obştea românească. De aceea fiecare dintre noi, cu mijloacele pe care le are, trebuie să spună NU. «Nu!» – la ceea ce se pregăteşte în momentul de faţă, şi să revenim la tradiţiile noastre, să revenim la puterea noastră dintotdeauna„. [7]

Un astfel de mesaj a speriat puterea nevolnică, incapabilă să răspundă demn în faţa judecăţii unui om – caz unic, al treilea academician consecutiv într-o familie -, dar în stare să-şi pună agenţii să scormonească în gunoaiele istoriei şi să încerce rescrierea trecutului acestui mare român, pentru a-i controla prezentul. Încercări în van. Cine a  gândit, ori cuteazat a-l  lovi nu ştia izvorul temerității și nu cunoștea forța spiritului civic al omului Dinu C. Giurescu, al cărui loc în Panteonul Naţiunii este special rezervat.

Domnia Sa şi când nu va mai fi printre noi îşi va călăuzi poporul, cu înţelepciunea cărţilor ce vor lumina minţile vlăstarelor neamului.

Dumnezeu să-l odihnească !

General de brigadă (r) Aurel I. Rogojan

 

[1]                Artiom Markovici Lazarev (n. 30 octombrie 1914, Camenca, gubernia Podolsk, Imperiul Rus, astăzi în Transnistria, Republică Moldova – d. 16 septembrie 1999, Chişinău, Republica Moldova) a fost un istoric şi om politic moldovean, organizator al învăţământului şi culturii din RSS Moldovenească, membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. A fost unul dintre principalii promotori ai teoriei sovietice despre existenţa unei naţiuni moldoveneşti diferită de cea românească.

[2]              Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor. Editură Ştiinţifică, Bucurescti, 1974, p. 7.

[3]              Ibidem, pp. 16.

[4]              Ibidem p. 20.

[5]              Ibidem p. 119.

[6]              Acad. Dinu C. Giurescu, Note de lectură • Aurel I. Rogojan: 1989. Dintr-o iarnă în altă iarnă,Revista Clipa – Magazinul actualităţii culturale româneşti• Repere Academice, 2010.

[7]              Lecţia de istorie a prof. acad. Dinu C. Giurescu, de la emisiunea postului de televiziune Antena 3 “Punctul de întâlnire”, realizator Radu Tudor, transcrisă integral: “În aceste zile se joacă integritatea teritorială a României, se joacă stabilitatea ei! FIECARE DINTRE NOI AR TREBUI SĂ SPUNĂ NU!”,

%d blogeri au apreciat asta: