Arhiva | 12:18 pm

RABINUL MENACHEM MARGOLIN,CARE ESTE SEFUL COMUNITATII EVREIESTI DIN EUROPA ATAC DDEVASTATOR LA ADRESA GAULEITERULUI NAZI KLAUS WERNER JOHANNIS:”UN LIMBAJ SINISTRU CARE ADUCE AMINTE DE DICTATURA NAZISTA A LUI HITLER!

29 apr.

Imagini pentru IOHANNIS,NAZIST,POZE

Într-o declaraţie pentru Q Magazine, președintele Asociației Europene a Evreilor, Rabinul Menachem Margolin, și-a exprimat îngrijorarea față de remarcile făcute de președintele României, Klaus Iohannis în care face aluzie la „negocieri secrete cu evreii”.

Citeşte şi: După memorandum, vizită în Israel. Ce oficiali români merg să discute cu Netanyahu

Klaus Iohannis a declarat ieri, 26 martie, la Bacău, că “nu ştie ce înţelegeri secrete face Dragnea cu evreii” în Israel, adăugând că nu a fost consultat de premierul Viorica Dăncilă înaintea vizitei acesteia în Israel, în perioada 25-26 aprilie.

Liviu Dragnea, preşedinte al Camerei Deputaţilor şi liderul PSD, care a însoţit-o pe Viorica Dăncilă în Israel, a avut întâlniri cu premierul Beniamin Netanyahu şi cu preşedintele israelian, Reuven Rivlin.

Rabinul Menachem Margolin, a cărui organizație de la Bruxelles reprezintă evreii de pe întregul continent, a avertizat că șefii de stat ar trebui să evite utilizarea unui astfel de limbaj „greu, cu conotații, subtil sinistru”.

Rabbi Menachem Margolin

Într-o declarație de la Bruxelles pentru QMagazine, rabinul Margolin a spus că „indiferent de protocoalele stabilite și de nemulțumirea evidentă a președintelui că nu au fost respectate, aș îndemna la reținere și prudență privind folosirea unui astfel de limbaj de către şefii de stat.

Sub presiune mediatică, găsirea cuvintelor corecte nu este întotdeauna ușoară și suntem pregătiți,  în acest context, să oferim președintelui beneficiul îndoielii. Dar folosirea unui astfel de limbaj, încărcat cu conotații și subtilităţi sinistre, poate fi folosit de elementele dubioase din societate și, în mod firesc, declanșează semnale de alarmă în rândul comunității evreiești”.

Asociația Europeană a Evreilor a fost înființată pentru a face față numeroaselor provocări, cum ar fi antisemitismul. Aceasta reuneşte cele mai importante, mai mari și mai cuprinzătoare organizaţii și  comunități evreiești din Europa.

Jerusalem Post titrează în regim de breaking news că preşedintele Iohannis i-a cerut vineri demisia premierului Dăncilă după ce Guvernul României „a aprobat un memorandum secret” pentru a muta ambasada țării în Israel de la Tel Aviv la Ierusalim și nu l-a consultat pe şeful statului.

Citeşte şi : Iohannis: A vorbit doar în numele şi pentru Guvern şi nu pentru România

MCA: „Implicarea Israelului într-o dispută politică locală este greşită”

Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitemismului (MCA) România a transmis un comunicat în care anunţă că sprijină decizia de relocare a Ambasadei României la Ierusalim, dar îşi exprimă dezamăgirea faţă de motivele invocate pentru a justifica această decizie importantă.

„România, la fel ca orice altă ţară care preţuieşte relaţiile cu Israelul, ar trebui să-şi mute ambasada la Ierusalim pentru că Ierusalimul este capitala Israelului, pentru că în ultimii 3000 de ani este inima naţiunii evreieşti, pentru că decizia e corectă şi pentru că România a fost un prieten al Israelului în ultimii 70 de ani”, afirmă MCA.

MCA România îşi exprimă, de asemenea, nemulţumirea faţă de folosirea expresiei”… înţelegeri secrete cu evreii „, folosită de preşedintele României atunci când s-a pronunţat împotriva relocării ambasadei României la Ierusalim şi împotriva vizitei lui Liviu Dragnea în Israel.

„Implicarea Israelului într-o dispută politică locală este greşită şi alimentează antisemitismul şi mişcările anti-israeliene. MCA România face apel la toate părţile implicate să dea dovadă de precauţie în aceste chestiuni sensibile”, se mai arată în comunicatul MCA.

Reclame

KLAUS,CLOVNUL VEDETA A CIRCULUI GLOBALIST!

29 apr.

                            Scuzele lui Claun Iohannis Scriu cu […]

 

                          Scuzele lui Claun Iohannis

Scriu cu tristețe aceste rânduri. Am tot sperat că avem un președinte mai valoros decât aparențele, mai subtil decât ne-a lăsat să îl percepem. M-am iluzionat cu faptul că stângăciile și comportamentul său jemanfișist nu vin din străfunduri cromozomiale ci dintr-un plan ticluit anume pentru o luptă grea.  Am nutrit nădejdea ascunsă că, în viziunea domniei sale, lucrul bine făcut înseamnă, pe lângă răbdare și perseverență, și o anume șiretenie concentrată pe adormirea vigilenței adversarului și scoaterea lui din joc fără prea multe pagube colaterale. Adversarul fiind, evident, sistemul ocult, statul paralel.

Ieri toate aceste prezumții optimiste s-au făcut cioburi. Ele deveniseră oricum extrem de casante după multele ezitări și bâlbe prezidențiale din ultima vreme dar ieri barda reacțiilor necontrolate ale domnului Iohannis le-a pus definitiv la pământ.

De obicei, clovnii sunt pe dinăuntru oameni normali și pe dinafară, doar pentru spectacole, manechine grotești cu veșminte caraghioase și peruci ciufulite. Recent, domnul președinte a fost exact pe dos: prezență de scenă ca om serios, îmbrăcat la patru ace, bronzat, frizat, declamativ, iar pe dinăuntru, în fibra lui profundă, de un caraghioslâc involuntar și de un ridicol devastator.

Ieșirea prezidențială de ieri, cu atacuri de o bădărănie suburbană  la adresa delegației PSD aflată în vizită la Tel Aviv în urma unei invitații oficiale primită de la cei mai Inalți demnitari ai statului Israel, a fost un fel de aruncat cu ouă clocite în imaginea propriei țări. Cam cum își spală neamurile proaste rufele murdare în public.

Asta mai treacă – meargă. O probă de neaoșism inferior din partea cuiva ce se revendică de la o stirpe superioară.

Să declari, însă, din pizmă rudimentară față pe Dragnea: „Cine ştie ce înţelegeri secrete face cu evreii”, este o gafă uriașă, cauzată strict de prostie. Nu există scuză pentru așa ceva! Nu poți s-o pui nici pe seama neatenției ori a grabei, nici pe seama vreunei traduceri interpretabile. Este prostie în formă pură, scăpată tropăitoare și elefantină în rezervația marilor sensibilități istorice.

Acesta este adevăratul Klaus Iohannis: un Claun Iohannis. Care provoacă lacrimi, unora de râs altora de plâns, prin ignoranța și tembelismul ieșirilor sale intempestive.

Acesta este adevăratul Klaus Iohannis: un mălai mare comod, indolent, superficial, neglijent cu consecințele.

Mulțumită căruia, prin comparație, Liviu Dragnea începe să semene tot mai mult cu un adevărat bărbat de stat.

Nu am scris despre anunțul făcut de Liviu Dragnea cu o săptămână în urmă privind intenția guvernului PSD – ALDE de a muta ambasada României din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim. Nu am scris, pentru că nu mă consideram suficient de bine informat pe acest subiect. În plus, primele mele impresii despre o astfel de decizie erau contradictorii: pe de o parte mi se părea o poziționare care ascunde multe riscuri, pe de altă parte simțeam cu vie satisfacție că, după multă pasivitate neproductivă, România s-a hotărât, în fine, să dea și ea dovadă de o necesară personalitate politică.

Nici acum nu mi-e foarte clar dacă e bine sau rău, pe termen lung, să fim printre promotorii unei astfel de zgâlțâieli periculoase într-o zonă a lumii burdușită de praf de pușcă. O clarificare, însă, tot am obținut după gafele de ieri, în cascadă, ale lui Klaus Iohannis: prin mutarea lui, profund surprinzătoare, Liviu Dragnea l-a ridiculizat pur și simplu pe președinte. Și i-a pus într-o crâncenă încurcătură pe sprijinitorii acestuia.

Brusc, tabăra Iohannis e obligată să aleagă  între unul dintre cei doi parteneri de bază ai săi până de curând: între SUA și UE. Căci, e clar, rezervele lui Iohannis i-au fost transmise, prin plic, de la Berlin, iar expunerea lor belicoasă de ieri, atât de stângaci împachetată, atât de iresponsabil livrată opiniei publice, restrânge dramatic marja unor negocieri calme.

Faptul că, în ciuda aroganței lui ariene, Klaus Iohannis s-a precipitat, după nici două ore de la gafă, să-și ceară scuze, public, demonstrează efectul devastator al gafei sale (o adevărată nucleară) și caracterul de plastilină al personajului. Mă întreb cine l-o fi sunat să-l învețe să se grăbească atât de tare, să-l avertizeze că fiecare secundă de întârziere înseamnă amplificarea fisiunii deci consecințe negative incalculabile.

Acum, scriind finalul acestui articol, aflu despre declarația de presă din această dimineață a președintelui prin care anunță că îi retrage sprijinul politic doamnei prim – ministru Viorica Dăncilă. Mai mult, cere demisia acesteia.

Înțeleg: domnul Iohannis e nervos. Probabil că în ultimele 24 de ore și-a primit la bobârnace din toate direcțiile de-i vâjâie capul. Totuși, astfel de gesturi sterpe, din partea unui președinte, denotă multă slăbiciune și lipsă de viziune. Căci dacă doamna Dăncilă nu-și va da demisia (și nu și-o va da), domnul Claun va mai primi o frișcă în față și un liliac în freză.

E clar că s-a declanșat un război fără menajamente între Klaus Iohannis și Liviu Dragnea. Aștept cu interes reacțiile partenerilor internationali, strategici sau nu, ai României.

E un război în care serviciile secrete sunt implicate din greu. Nu doar cele românești.

Cred că garanțiile primite de Liviu Dragnea din partea Israelului vor cântări mai greu decât suportul berlinez pentru Klaus Iohannis.

                                                                                                                     Contele de Saint Germain

MESAJUL TRANSMIS DE NAZISTUL JOHANNIS IN PLIN SCANDAL CU PSD!

29 apr.

 Klaus Iohannis a transmis, duminică, un mesaj cu prilejul „Zilei Veteranilor de Război”, în care mulţumește celor ce au apărat cu propria viață valorile naționale, afirmând totodată, în contextul războiului cu PSD, că „avem responsabilitatea ca, la rândul nostru, să acționăm cu toată priceperea, energia și forța pentru apărarea intereselor naționale ale României”.

„«Ziua Veteranilor de război», pe care o marcăm pe 29 aprilie, a devenit deja o tradiție militară, un prilej pentru a-i omagia pe cei care au apărat cu propria viață valorile noastre naționale. Cinstim astăzi dragostea de ţară, jertfa şi sacrificiul celor care au cunoscut cele mai devastatoare și violente încleștări militare din istoria omenirii, fie că ne referim la cele Două Războaie Mondiale sau la Războiul de Independență. Armata României a plătit de fiecare dată un preț greu în numele generațiilor viitoare. Vom păstra mereu vie amintirea sacrificiului de sânge al eroilor noștri care, pe parcursul istoriei, au făcut posibil visul Marii Uniri, devenit realitate la 1 Decembrie 1918.  Avem responsabilitatea ca, la rândul nostru, să acționăm cu toată priceperea, energia și forța pentru apărarea intereselor naționale ale României. Cu atât mai importante și de apreciat sunt, în anul în care celebrăm Centenarul Marii Uniri, eforturile Armatei României de astăzi de a duce mai departe glorioasa moștenire a generațiilor de bravi ostași. Militarii noștri îşi fac datoria faţă de ţară, în teatrele de operații din Afganistan, Irak și Balcanii de Vest, luptând cu determinare pentru promovarea intereselor de securitate ale României, alături de aliaţii şi partenerii strategici. Asigurarea celor mai bune condiții pentru aceștia trebuie să fie o prioritate continuă, astfel încât misiunile încredințate să poată fi îndeplinite cu succes. Cu acest prilej de sărbătoare, îmi exprim aprecierea și pentru rezultatele sportive deosebite ale militarilor români, răniți sau invalizi în urma participării la misiuni externe sau la acțiuni militare interne, care ne-au arătat că limitele pot fi depășite prin solidaritate, perseverență și spirit de învingător. De asemenea, contribuția asociațiilor de veterani la păstrarea valorilor națiunii române, la formarea și educarea generațiilor tinere sunt importante și trebuie evidențiate ca atare”, spune Iohannis în mesajul său.

Klaus Iohannis își încheie mesajul cu urări și mulțumiri: „Le mulțumesc veteranilor de război pentru tot ceea ce au făcut în serviciul patriei și le transmit un cald omagiu, alături de cele mai sincere felicitări și urări de viață lungă, sănătate şi împliniri personale. La mulţi ani!”.

ANUNTUL PE CARE NIMENI NU-L MAI CREDEA POSIBIL!

29 apr.

Coreea de Nord vrea să închidă centrul pentru teste nucleare din țară în luna mai, urmând totodată să invite experți și jurnaliști, care să observe procesul de denuclearizare, potrivit Președinției Coreei de Sud.

 

Yoon Young-chan, purtătorul de cuvânt al Casei Albastre, sediul Președinției sud-coreene, a declarat că liderul de la Phenian, Kim Jong-Un, a făcut anunțul în cursul întrevederii de vineri cu președintele sud-coreean Moon Jae-In.

”Kim a declarat în cursul summitului cu preşedintele Moon că va închide centrul pentru teste nucleare în mai şi că va invita în curând experţi din Coreea de Sud şi Statele Unite, precum şi jurnalişti pentru a prezenta procesul comunităţii internaţionale într-un mod transparent”, a declarat purtătorul de cuvânt.

”Domnul Kim a declarat că «Statele Unite ne consideră repingători, dar odată ce vom vorbi îşi vor da seama că eu nu sunt unul care va trage cu arma nucleară asupra Sudului sau Statelor Unite»”, a adăugat purtătorul de cuvânt.

Precizările Seulului au fost făcute după summit-ul istoric al celor două Coreei de vineri, când liderul nord-coreean Kim Jong Un şi preşedintele sud-coreean Moon Jae-in au convenit să se ajungă prin „denuclearizare totală” la o ” peninsulă coreeană fără arme nucleare”.

Timp de ani de zile, Pheninanul a argumentat că nu va renunţa niciodată la arma atomică, despre care a susținut că este indispensabilă pentru a se apăra de o invazie americană.

Președintele american Donald Trump a anunţat sâmbătă că a avut o „lungă şi foarte bună” conversaţie cu omologul său sud-coreean, Moon Jae In, care tocmai s-a întâlnit cu liderul de la Phenian, şi că lucrurile merg „foarte bine”, transmite AFP.

Trump a mai precizat că l-a informat despre stadiul negocierilor şi pe prim-ministrul japonez, Shinzo Abe.

Întâlnirea cu liderul nord-coreean Kim Jong-Un ar putea avea loc ”în următoarele trei sau patru săptămâni”, a declarat liderul de la Casa Albă la un miting cu susţinători ai săi în Michigan.

ELEFANTUL DIN SIBIU MUTUNKHAMON IN MAGAZINUL DE PORTELANURI POLITICE!

29 apr.

Image may contain: 1 person, text

 

  Mi-a devenit clar, foarte curând după alegerile prezidenţiale din 2014, faptul că între lucrurile (oricum, puţine…) care îl caracterizează pe Klaus Werner Iohannis nu se regăsesc inteligenţa, ştiinţa de carte şi cultura. Dar nu mi-aş fi imaginat că navetistul internaţional, temporar chiriaş la Cotroceni, poate atinge asemenea culmi ale ignoranţei, stupidităţii şi chiar iresponsabilităţii pe care le-a demonstrat cu asupră de măsură în aceste ultime zile.

Primul lucru la care aş dori să mă refer este halucinantul său „comunicat important pentru ţară”, pe care îl redau integral:

Bună ziua!

Ar fi trebuit să am o întâlnire la ora 11:00 cu doamna Dăncilă. Acea întâlnire nu s-a mai ţinut, dar asta nu are nicio importanță și nu schimbă cu nimic lucrurile pe care oricum am intenționat să le comunic astăzi românilor.

Întâlnirea urma să aibă ca temă centrală conflictul între Guvern și PSD, pe de o parte, și Banca Națională, pe cealaltă parte. Asupra acestor chestiuni m-am mai exprimat și vreau doar să repet două lucruri.

Rolul Băncii Naționale a României este unul foarte clar determinat și calitatea principală a Băncii Naționale a României este independența ei față de voința politică, față de Guvern și față de alte autorități ale statului. Este foarte evident că PSD pune sub semnul întrebării și chestionează această independență. Acest lucru s-a putut vedea din declarațiile unor personaje din conducerea PSD și mă îngrijorează.

BNR nu poate să fie acaparat politic de PSD. BNR trebuie să rămână independent, pentru a putea pune în practică o politică independentă în interesul României.

A doua chestiune. Chiar și așa, este de dorit ca politicile BNR și politicile guvernului să fie într-o măsură rezonabilă corelate – asta înseamnă discutate.

Pentru că, evident, nu s-a întâmplat acest lucru, am dorit să mediez între ei. Doamna Dăncilă nu a înțeles acest lucru.

Săptămâna trecută în Guvern s-a discutat un document secret, un memorandum secret pe politică externă. Asta a fost o mare greșeală, fiindcă în chestiuni de politică externă, dacă vorbim de documente secrete, care, evident, sunt sensibile – altfel nu ar avea de ce să fie secrete – trebuia să fie consultat Președintele, lucru care nu s-a întâmplat.

În Constituție, în toate deciziile Curții Constituționale, în practica politică din România, se statuează și se știe că este nevoie, în interesul României, nu în interesul altcuiva, de o consultare instituțională între Premier și Președinte, că este nevoie, în interesul României, nu în interesul cuiva particular, ca autoritățile publice să colaboreze loial.

Aceste lucruri și aceste nevoi ale statului nu au fost înțelese de doamna Dăncilă.

Pe data de 29 ianuarie 2018, doamna Dăncilă zicea așa: „Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român, să respect Constituția și legile țării, să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu!”. Este jurământul pe care îl depunem noi, care obținem și îndeplinim după aceea demnități publice.

Asta înseamnă nu doar că se respectă ad-literam Constituția, legile țării. Asta înseamnă și că se respectă principiul colaborării loiale, că se respectă nevoia de consultare în interesul statului român între Președinte și Prim-ministru, că se respectă deciziile Curții Constituționale, toate aceste în interesul României și al românilor. Doamna Dăncilă a preferat să execute ordinele venite de la partid.

Având în vedere acestea, eu retrag încrederea doamnei Dăncilă.

După cum am spus, pe 29 ianuarie Guvernul a fost investit. Au trecut aproximativ 3 luni de atunci, 3 luni după care pot să trag o concluzie.

Doamna Dăncilă nu face față poziției de Prim-ministru al României și transformă astfel guvernul într-o vulnerabilitate pentru România.

De aceea, solicit public demisia doamnei Dăncilă din funcția de Prim-ministru al României.

Vă mulțumesc!

Mi se par necesare câteva observaţii.

Spune dl Klaus Werner Iohannis:

„Rolul Băncii Naționale a României este unul foarte clar determinat și calitatea principală a Băncii Naționale a României este independența ei față de voința politică, față de Guvern și față de alte autorități ale statului. Este foarte evident că PSD pune sub semnul întrebării și chestionează această independență. Acest lucru s-a putut vedea din declarațiile unor personaje din conducerea PSD și mă îngrijorează.”

Toate ar fi bune şi frumoase dacă navetistul, mai nou şi biciclist, ar spune lucrurile clar şi până la capăt. Este foarte grav că pe domnul care se crede preşedintele României şi al „românilor”, cum văd că s-a obişnuit să spună (mă şi mir cum, când şi de ce a renunţat la exprimarea, dublu grotescă în cazul dumnealui, de  „românii mei”!) este îngrijorat, zice domnia sa,  de o pretinsă încercare de punere sub semnul îndoielii a “independenţei BNR faţă de politică, de guvern şi de alte autorităţi ale statului”. Sunt nevoit eu să fac o precizare pe care care dl KW o evită mult prea şmechereşte. Este vorba de independenţa faţă de politica interesului naţional românesc, de guvernul şi autorităţile statului român, pe care instituţia la care se referă, prin, însăşi titulatura sa, Banca Naţională a României, ar trebui, totuşi, să le slujească.

S-ar cuveni să-l întrebăm pe dl KWI de ce nu-l deranjează subordonarea totală a instituţiei din strada Lipscani, în mandatul etern al lui Mugur Isărescu, faţă de interese străine României şi faţă de instituţii din afara graniţelor ţării pe care dumnealui se face că o conduce (Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, Banca Centrală Europeană şi, mai ales, Banca Internaţională a Reglementărilor de la Basel. Şi nu numai…).

În al doilea rând, pentru că tot mai zice dl KWI:

„A doua chestiune. Chiar și așa, este de dorit ca politicile BNR și politicile guvernului să fie într-o măsură rezonabilă corelate – asta înseamnă discutate“.

De discutat, ele s-au încercat a fi discutate, şi încă în repetate rânduri, între diferite guverne postdecembriste şi dl Isărescu, mai de neclintit din fotoliul de guvernator chiar şi decât mumia lui Lenin din Piaţa Roşie. Numai că degeaba. Pentru că domnul Isărescu răspunde la alte butoane decât cele româneşti. Asta, pe de o parte. În al doilea rând, fiindcă o discuţie tehnică (pe teme financiare) cu domnul în cauză este în mare măsură inutilă, dat fiind că domnia sa este un strălucit mediocru ca economist, motiv pentru care i-ar fi greu să înţeleagă multe dintre lucrurile care ar trebui discutate între un guvern şi o Bancă cu adevărat Naţională! (Pentru cei care ar putea să pună sub semnul îndoielii unele dintre afirmaţiile mele, este suficient să indic o sursă bibliografică. Volumul-dialog al fostului prim ministru al României, Nicolae Văcăroiu, cu jurnalistul Gheorghe Smeoreanu, „România-jocuri de interese”, în care fostul premier român afirmă textual: „În perioada guvernării, eu m-am confruntat cu alte două guverne: guvernul FPS şi guvernul Băncii Naţionale!”)

Zice în continuarea comunicatului său dl KWI:

„În Constituție, în toate deciziile Curții Constituționale, în practica politică din România, se statuează și se știe că este nevoie, în interesul României, nu în interesul altcuiva, de o consultare instituțională între Premier și Președinte, că este nevoie, în interesul României, nu în interesul cuiva particular, ca autoritățile publice să colaboreze loial.

Aceste lucruri și aceste nevoi ale statului nu au fost înțelese de doamna Dăncilă.”

Având în vedere toate antecedentele sale de când a devenit (aşa cum a devenit şi, poate mai curând decât s-ar aştepta domnia sa, s-ar putea să aflăm cât de constituţional, legal şi îndreptăţit…) preşedinte, postura de moralizator i se potriveşte dlui KWI încă şi mai puţin decât chelului tichia de mărgăritar.

Oare atunci când, în seara de ianuarie 2017, abia întors din naveta săptămânală la Sibiu, înveşmântat în celebra geacă roşie (în acel context, culoare ostentativ bolşevic-trotzki-stă!) s-a aşezat în fruntea unei demonstraţii politicestrident antiguvernamentală (tocmai dumnealui, preşedintele echidistant şi mediator!), şi încă în circumstanţe agravante, demonstraţia fiind neautorizată, deci ilegală, dl KWI „colabora instituţional” cu guvernul şi dădea suprema probă de „colaborare loială” între autorităţile publice?

Sau atunci când folosea tribuna palatului prezidenţial şi transmisiunea televizată în direct, în 23 ianuarie, (că pe 24 avea programată o excursie externă plătită din bani publici!), într-o ceremonie menită să aniverseze (deşi după mintea şi incultura sa şi a consilierilor care-i însăilează cuvântările a denumit-o „comemorare”) Unirea de la 1859, se referea la majoritatea parlamentară, la conducerea celor două camere şi a guvernului cu apelativul de „o gaşcă de penali”, acesta era modelul de „conlucrare loială între autorităţile statului” pe care-l propunea, oricum cu totul altul decât cel pe care-l pretinde astăzi? (Ca să nu mai spun că expresia suna grotesc în gura „primului şi multiplului penal al ţării”, judecând după două sentinţe definitive şi irevocabile a două Curţi de Apel din România, pronunţate cu domnia sa în funcţia de preşedinteal ţării, care spun negru pe alb că dumnealui şi consoarta au dobândit ilegal şi nelegitim o proprietate ca beneficiari ai unui certificat de moştenitor despre care ştiau precis că este fals, consoarta şi soacra participând activ la fabricarea falsului! Plus încă cel puţin un dosar penal vechi întocmit pentru alte matrapazlâcuri comise pe vremea când era primar, de care a fost scăpat de PÎCJ şi DNA prin abile disjungeri şi prin plimbarea diverselor secţiuni ale dosarului ca urmare a unor pretinse declinări de competenţe între diverse unităţi de parchet, până când a intervenit prescrierea în cauză, nu o sentinţă definitivă şi irevocabilă a unei instanţe care să dovedească cum că dl KW nu ar fi un infractor!)

Şi dacă tot e vorba de conlucrare şi colaborare, poate că ne spune dl KWI de câte ori de când e poreşedinte, înainte de a pleca la Bruxelles la şedinţe ale Comisiei sau Consiliului Uniunii Europene a propus parlamentului un proiect de mandat, care să fie discutat şi aprobat şi de câte ori, la întoarcere, s-a prezentat în faţa parlamentului pentru a raporta despre modul în care şi-a îndeplinit mandatul.

Sau despre ce colaborare loială între Guvern şi Preşedinţie poate fi vorba atunci când ministrul justiţiei, sub a cărui îndrumare, zice Constituţia, lucrează parchetele în România, propune revocarea din funcţie a mult şi preadecoratei (de guverne şi ambasade străine…) şefe a DNA, iar domnia sa refuză ţâfnos şi arogant. Nu de alta, dar văd că dl KW vorbeşte , senin, de respectarea Constituţiei, a deciziilor Curţii Constituţionale (a propos, una dintre aceste decizii, zice tot Constituţia, obligatorii şi general valabile, spune că multdecorata a încălcat Constituţia prin refuzul repetat de a se prezenta în faţa unei comisii parlamentare, lucru prin el însuşi suficient pentru a justifica cu vârf şi îndesat revocarea din funcţia publică!)

Şi pentru că tot a invocat şi a şi înserat în comunicatul domniei sale textul jurământului depus de miniştrii guvernului, inclusiv de premier, la Palatul Cotroceni, chiar domnia sa recunoaşte şi pare a-şi aminti  că a depus acelaşi jurămâmt, cu acelaşi text. Spre deosebire de miniştri, domnia sa l-a depus în faţa parlamentului. Ceea ce vorbeşte, pentru cine are creier şi capacitatea de a înţelege, care este relaţia instituţională şi loială, de această dată între preşedinte şi parlament. Obligaţia preşedintelui de a depune jurământul în faţa parlamentului dovedind, CONSTITUŢIONAL, care dintre puterile dintr-un stat democratic este puterea predominantă. (Mai ales că preşedintele în sine nu este o putere în stat, ci doar o parte a unei puteri, puterea executiva.)

 Câteva observaţii mai doresc să fac, strict legate de subiectul de fapt al crizei penibile de (inexistentă) autoritate a dlui KW, pe care jurnalişti pârâţi s-au grăbit să o denumească… criza politică din România (!!!)

În primul rând, nu e vorba de nicio criză politică, fiindcă, din punct de vedere constituţional, preşedintele nu are nicio competenţă de a demite premierul. Iar afirmaţia cu “retragerea încrederii” e, pur şi simplu, o glumă proastă. Cum ar fi o fiţă jenantă de menajeră cum că îi retrage doamnei casei în care face curăţenie calitatea de soţie a proprietarului!

S-ar zice, cum spuneam ceva mai devreme, că dl KW nu poate “retrage încrederea” nici măcar penibililor din administraţia în moţul căreia încă tronează, care îl fac să comemoreze atunci când ar trebui aniversat!

Mult mai îngrijorător şi ceva care, de această dată, nu mai lasă loc la glume, este atunci când dl KWI derapează grav şi face public afirmaţii iresponsabile care pot avea consecinţe serioase asupra imaginii României în lume. Pentru că exact asta reprezintă exprimarea de acum două zile a dumnealui, în calitate nu de biciclist particular sau de consort al consoartei, ci din postura de preşedinte al României: „Cine știe ce înțelegeri secrete face domnul Dragnea acolo cu evreii.

Or, pentru observatorii atenţi ai scenei internaţionale, o astfel de afirmaţie nu poate fi trecută cu vederea. Şi, mai ales în condiţiile în care e rostită de un preşedinte de stat european, ea are un iz nepotrivit, inutil şi profund dăunător şi periculos de antisemitism. Chiar dacă, sau mai ales din partea unuia care, prin proprie opţiune, pe vremea când era preşedintele Forum-ului Democrat German s-a declarat successor al Grupului Etnic German. Organizaţie care a fost oficial catalogată drept nazistă şi a fost dizolvată prin decret regal.

Aşa că, în astfel de condiţii, acest preşedinte, şi nu guvernul, poate fi declarat o vulnerabilitate pentru România.

                                                                                                                                        Eugen ZAINEA

SITE-UL INCORECT POLITIC DESPRE MARIUS ALBIN MARINESCU,DIRECTORUL PUBLICATIEI JUSTITIARUL!

29 apr.

         Eroi Naționali Contemporani (I) : Marius Albin Marinescu Am decis să încep o serie de articole […]

 

       Eroi Naționali Contemporani (I) : Marius Albin Marinescu

Am decis să încep o serie de articole prin care să aduc cinste unor oameni despre care tineretul știe prea puține spre deloc.

Oameni care apără interesul național, oameni care se expun în lupta publică cu morile de vânt ale sistemului căpușar antiromânesc. Oameni care denunță GENOCIDUL săvârșit împotriva românilor de aproape 30 de ani.

Pe acești oameni, unii dintre ei activând cu mult dinaintea internetului, îi consider eroi naționali.

Să vorbim despre Marius Albin Marinescu.

Acesta a fost un bibliotecar umil căruia Iohannis „plăvanul” i-a furat clădirea (Nota redacției „Justițiarul”: nu clădirea, ci un spațiu din clădire, format din două camera în suprafață totală de 40 m.p.) folosind acte false.

Klaus Iohannis a evacuat și clădirea vecină (Nota redacției „Justițiarul”: biblioteca „Biblion” a lui Marinescu și librăria Eminescu au fost în aceeași clădire, fiind despărțite de un perete, nu în două clădiri separate) , Librăria Mihai Eminescu, chiar la 15.01.2001, de ziua poetului național (Vorba Luceafărului, “Ne e silă”). Jidannis a pus mâna pe cele două imobile imense din buricul Sibiului printr-un certificat de moștenitor măsluit. Curtea de Apel Brașov a decis ulterior că certificatul este nul de drept.

O vorbă veche spune că nu e bine să trezești un om însetat de dreptate…Prejudiciul, nedreptatea, revolta îl vor determina pe Marius Albin Marinescu să devină… JUSTIȚIARUL.

A pornit în luptă prin toate mijloacele posibile, inclusiv politice, candidând la primăria Sibiului pe listele P.N.Ț.C.D. obținând un punctaj record pentru partid, dar sibienii cu discernământ au rămas o minoritate care nu au putut să îi asigure victoria electorală. Dacă este să facem o analogie, păcat de Sibiu și de țară.

Sibiu2010:

Candidatul la Primăria Sibiu din partea Partidului Naţional Tărănesc Creştin Democrat (PNTCD), Albin Marinescu, este decis să continue lupta împotriva administraţiei locale, în ciuda rezultatelor alegerilor.

“Nu voi abandona lupta.Imi voi continua meseria de jurnalist de investigaţii, iar publicaţia pe care o conduc va face în continuare dezvăluiri asupra ticăloşiilor care se fac în Sibiu. Nu dezertez. Nu sunt un om laş. Lupta o voi continua împotriva corupţiei.

Dacă acum patru ani îi suspectam pe sibieni de naivitate, acum îi suspectez nu doar de naivitate, ci şi de mari iubitori ai corupţiei”, a precizat Marinescu în cadrul unei conferinţe de presă. Acesta a mai adăugat că scorul realizat de el în urma alegerilor este unul care îi face cinste, având în vedere că numărul voturilor adunate de el a depăşit două partide parlamentare, respectiv Partidul România Mare (PRM) şi Partidul Conservator (PC).

„Oamenii m-au votat pe mine, nu partidul. PNTCD este un partid mic, care pe mine m-a tras în jos. Partide de calibrul nostru, precum PNG sau PIN nu au strâns împreună voturi câte am strâns eu. Opţiunea PNTCD, care a dorit să mă aibă drept candidat, a fost benefică pentru partid. Dacă nu eram eu, nu ar fi fost nici măcar aceste voturi. In urmă cu patru ani, PNTCD a obţinut mult mai puţine voturi ca acum”.

Foto Afis electoral

Pentru mai multe detalii despre epopeea candidaturii sale intrați aici (link).

Ziarist de mulți ani, deține Justițiarul.ro, singura publicație serioasă, înafară de blogul ioncoja.ro și Incorect Politic, care vorbește deschis și fără pensete despre problema jidănească.

Un jurnalist-detectiv, Marius Albin Marinescu a dezvăluit multe episoade infracționale din viața lui Klaus Iohannis.

Cum ar fi implicarea în traficul internațional de copii.

Chestii șocante, realizări dureros de adevărate despre actualul președinte al României. Marius Albin Marinescu și-a asumat responsabilitatea pentru cele scrise, așa cum a precizat într-un comentariu pe ioncoja unde a lăsat și un link către articolul cu pricina:

În primul rând, eu nu l-am acuzat niciodata pe Iohannis de trafic de organe. Culmea, cel care a facut-o a fost Dan Tapalaga in anul 1997 (Ziua de Ardeal), acum pupincurist al cuplului prezidential.
Eu l-am acuzat si il acuz in continuare de PARTICIPARE LA TRAFIC INTERNATIONAL DE COPII si aderare la un GRUP INTERNATIONAL DE CRIMA ORGANIZATA!
Imi asum in continuare responsabilitatea pentru cele scrise de mine cu dovezi, prezentate in mai multe materiale de presa. Cel mai complet cred ca este acesta de mai jos.

Este incontestabilă implicarea lui Klaus Werner Iohannis în traficul internaţional de copii!

Mai apoi a dezvăluit legătura dintre Klaus Iohannis și S.R.I:

„Prima intervenţie directă a Germaniei în politica românească şi totodată amestec în treburile interne ale României s-a produs în anul 2000, când Otto Schily, ministrul de interne al Germaniei la vremea respectivă, a vizitat Sibiul cu o săptămână înainte de primul tur al alegerilor locale, chiar la prima candidatură a lui Klaus Werner Iohannis.

Atunci Schily a avut o întrevedere secretă cu colonelul Nechifor Ignat, şeful SRI Sibiu, întâlnirea fiind repetată și înaintea alegerilor din anul 2004, după patru ani fără realizări ale noului primar. Urmarea? Iohannis a ieşit primar în primele două mandate, iar după aceea Ignat a fost recompensat, avansat în grad (general de brigadă) şi mutat în structura centrală de la Bucureşti, devenind şef de direcţie în S.R.I. la nivel naţional, de unde s-a și pensionat.

Articol întreg aici (link).

http://www.justitiarul.ro/klaus-iohannis-si-s-r-i-ul/

 

Un articol la adresa sa de pe Gândește.org ne arată că președintele alogen nu  îl agrează deloc pe justițiar.

Gândește.org:

…publicaţia sibiană de investigaţii “Justiţiarul”, condusă de jurnalistul independent Marius Albin Marinescu, considerat de actualul preşedinte ales ca fiind un “duşman personal” de-al său.

Dacă Marius Albin Marinescu este considerat de Klaus Iohannis ca fiind un dușman personal al său, atunci cu siguranță este un prieten de-al meu!

Acesta, împreună cu publicistul Dan Tomozei, sunt singurii ziarişti sibieni care nu s-au lăsat intimidaţi de-a lungul anilor de presiunile exercitate asupra lor şi au continuat să publice dezvăluiri despre actele penale şi de corupţie în lanţ ale fostului primar al Sibiului şi preşedinte al Forumului Democrat al Germanilor din România, în prezent preşedinte al PNL şi preşedinte ales al României.

Lui Marius Albin Marinescu, primarul Iohannis i-a închis Biblioteca publică pe care acesta o înfiinţase în Sibiu, în aceeşi clădire cu Librăria Mihai Eminescu. Operaţiunea ilegală s-a derulat concomitent cu desfiinţarea librăriei, evacuată chiar de ziua poetului naţional, în anul 2000, când Iohannis a preluat acest imobil central, obţinut prin fraudă, pentru a-l închiria imediat Băncii Raiffeisen, de la care a încasat o chirie de 60.000 de dolari, livrată anticipat pe trei ani.

Într-un fel trebuie să-i mulțumim lui Iohannis, și-a creat dușmanii de care aveam nevoie…

Dacă nu i-ar fi luat biblioteca lui Marius Albin Marinescu, acesta poate ar fi rămas un simplu bibliotecar și Justițiarul, publicația prin care a făcut nenumărate dezvăluiri despre dușmanii alogeni și trădătorii din guverne, nu s-ar fi deschis niciodată.

Jurnalistul a demonstrat apoi, în articolele lui, probând cu documente, că această casă de patrimoniu, aflată în strada Nicolae Bălcescu, la nr. 29, împreună cu o a doua, situată pe strada G-ral Magheru, nr. 35, au fost practic furate de la statul român, în 1999, prin falsificarea unor acte de moştenire şi realizarea unei tranzacţii fictive. Albin Marinescu a fost marginalizat în presa locală cumpărată de obedienţii Primăriei, fiind ridiculizat constant de actualul preşedinte ales, în timp ce Dan Tomozei, pe lângă ameninţările primite, a fost acuzat chiar şi de “rasism” .

În 2005 soţii Iohannis au pierdut, însă, imobilul din strada Magheru, după ce Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 310/R, din 30 iunie 2005, a reconfirmat falsificarea certificatului de moştenitor folosit pentru tranzacţia de vânzare-cumpărare, anulând definitiv şi irevocabil ambele acte.

Marius Albin Marinescu a avut, aşadar, dreptate.

Desigur că presa mincinoasă a născocit o acuzație convenabilă cum că ar fi fost colaborator al Securității.

Justițiarul a răspuns: „Armata de lichele calomniatoare, care mă „înfiereză” în spirit neomarxist în spațiul online, își face simțită prezența  mai ales atunci când materialele scrise de mine conțin ticăloșiile comise de Klaus Iohannis și onor consoarta sa, ca să fiu compromis și credibilitatea mea să scadă, acuza principală fiind standardizată: „Marinescu securistul, colaborator al Securității”. Ba, mai mult, unii dintre postaci plusează, cică am fost „turnător” la Securitate, deși nu există nicăieri o sentință judecătorească care să constate calitatea mea de informator!

Nu, băi leprelor, nu am fost informator al Securității, nu am scris în viața mea vreo notă informativă și nu am turnat pe nimeni! Iată și o replică la eforturile conjugate al ticăloșilor pentru a mă pune la zid: Adevărul despre mascarada „Jurnalistul Marius Albin Marinescu a fost declarat colaborator al Securității”.

N-am turnat pe nimeni, n-am supravegheat pe nimeni, nu am scris note informative pentru Securitate sau alt serviciu secret din România sau de aiurea! Dimpotivă, eu eram cel pârât pe vremea comuniștilor fiindcă am fost întotdeauna un rebel care refuza să se integreze în turma celor supuși, la fel cum sunt și acum. Dar acum puteți să mă faceți și „securist” pentru că încerc prin umilele mele mijloace să asigur SECURITATEA ȘI INTEGRITATEA acestei țări, pe care voi o vreți dezmembrată, trădătorilor și ticăloșilor!” (Notă Marius AlbinMarinescu: Am fost declarat colaborator al Securității de Curtea de Apel București – atenție, nu informator! –, în urma unui simulacru de proces, pe baza unui  un angajament semnat de mine prin care-i puneam locuința la dispoziția unui prieten, ofițer de contrainforamtii – contraspionaj, ca înțeleagă si postacii tâmpiți că nu avea legătură cu turnătoria, cu delațiunea ordinara! – pentru întâlnirile sale cu sursele lui de informații. Acel prieten nici măcar nu a folosit locuința, mi-a spus că-i trebuie angajamentul ca să-și justifice salariul, ca să vadă șefii lui că are activitate. Din parte mea, putea să o și folosească, fiindcă nu mă deranja să lupte cineva împotriva spionilor, dușmanilor României, din casa mea!)

Acesta nu doar a scris despre abuzurile președintelui, dar a întocmit și o plângere penală, care, din păcate, a ajuns la procurorii lui Iohannis (link).

Chiar dacă cele mai controversate articole ale ziaristului Marinescu sunt despre Iohannis, în decursul a peste 18 ani de jurnalism acesta a scris despre multe subiecte (link).

S-ar putea spune mult mai multe despre cavalerul Marius Albin Marinescu, dar am să închei cu un mesaj direct:

Justițiarule, munca ta nu e în zadar!

                                                                                                                                     Sterie CIUMETTI
                                                                                                                                       Incorect Politic
                                                                                                                                       Aprilie 29, 2018

Sursa: Incorect Politic

DRUM INFUNDAT PENTRU GAULEITERUL NAZI ,CORUPTUL CARE UCIDE KLAUS HITLER JOHANNIS!

29 apr.

Conflictul dintre Palate a ajuns la o nouă amplitudine. Poate cea mai înaltă. Și periculoasă. Președintele Klaus Iohannis a anunțat rituos că îi retrage încrederea premierului Dăncilă și îi cere să demisioneze. Sub formă de represalii pentru vizita oficială pe care tandemul prim-ministru-președinte PSD a efectuat-o la Ierusalim, la invitația Guvernului israelian. Ce urmează?

https://searchnewsglobal.files.wordpress.com/2015/06/article.jpg

Prima întrebare la care mă pregătesc să răspund este dacă doamna Viorica Dăncilă se va conforma solicitării lui Klaus Iohannis și va demisiona. Răspunsul este negativ. Un „nu” categoric. Președintele României, cofnorm Constituției, nu-i acordă în niciun moment, decât poate în calitate de persoană fizic, dacă vrea, încredere unui premier. Încrederea într-un premier este dată de majoritatea parlamentară, care se exprimă ca atare prin vot în plenul reunit, cu ocazia desemnării Guvernului. Președintele nu face altceva decât să constate aceasă realitate și să o consființească formal, primind nu în nume propriu, ci în numele poporului pe care îl reprezintintă, jurământul acestuia. Ca atare, președintele nu îi poate retrage ceea ce nu i-a putut acorda.

Răspunzând argumentat la întrebarea de mai sus, putem să mai analizăm și principalul motiv care l-a determinat pe Klaus Iohannis să fomuleze o declarație fără precedent și fără suport constituțional. În fapt, Klaus Iohannis, care merge în trena doamnei Angela Merkel în chestiunea legată de dorința statului israelian de a obține suveranitatea asupra Orașului Sfânt, în care și-a mutat de mulți ani capitala, este profund deranjat că Guvernul i-a stricat socotelile. Și dă din colț în colț. Comițând chiar gafe impardonabile, care vor fi desigur aspru sancționate în plan extern. Cum ar fi suspiciunea, exprimată brutal de Klaus Iohannis, asupra unor pretinse înțelegeri ascunse între Guvernul de la București și oficialii de la Ierusalim. Asupra acestui subiect însă m-am pronunțat insistent în analizele anterioare.

Formal, Klaus Iohannis a invocat ieri un principiu care ne trimite la Constituția României. Și anume că primul-ministru nu și-a luat un mandat de la el atunci când a plecat la Ierusalim. Stă acest argument în picioare? Din nou, răspunsul este negativ. Nu există nicio prevedere constituțională, prin care președinții României dau mandat primilor-miniștri atunci când aceștia se deplasează în străinătate, în vizite oficiale. Nici pomeneală de așa ceva.

Este adevărat că președitele are atribuții de politică externă, pe care trebuie să și le îndeplinească cu bună credință și în consens cu politica pe care o promovează, conform programului de guvernare, majoritatea parlamentară care a investit Guvernul. În acest sens, președintele României trebuie să colaboreze cu primul-ministru, cu ministrul de Externe, cu comisiile de specialitate din Parlament, cu conducerea Paralmentului. E taman pe dos. Președintele este cel care, pentru a înfăptui politica externă decisă de majoritatea parlamentară, în cazul unor decizii cardinale, trebuie să primească o aprobare din partea Parlamentului, sub forma unui mandat.

Ideal și, în definitiv normal ar fi fost, desigur, ca primul-ministru să fi avut în prealabil, înainte de apleca la Ierusalim și chiar înainte de a fi fost aprobat memorandumul de către Guvern, o discuție pe această temă cu Klaus Iohannis. Pe care am putea-o numi consultare reciprocă. E regretabil că acest fapt nu s-a produs, dar, în același timp, este de înțeles, date fiind circumstanțele relațiilor dintre Palate.

În rest, ar fi bine ca domnul Klaus Iohannis, înainte de a se da cu bicicleta sau cu cercul și de a da verdicte legate de prestația Guvernului, să citească memoriile celorlalți trei președinți pe care i-a avut România după lovitura de stat din decembre 1989. Iliescu, Constantinescu și președintele jucător Băsescu. Acesta din urmă nu a lăsat încă nimic scris, dar putem aprecia că memoriile sale sunt formulate prin nenumăratele intervenții publice pe care le-a avut și le are. Niciunul dintre cei trei președinți ai României nu a invocat vreodată obligația premierilor de a-și lua de la Cotroceni mandat de politică externă. Și niciun premier dintre cei pe care i-a avut România, cei mai mulți fiind încă în viață, nu a solicitat vreodată un mandat de la președinte, pentru a-și reprezenta peste hotare Guvernul pe care l-a condus.

Din toate aceste considerente, cărora le mai putem adăuga multe altele, îmi exprim convingerea că președintele Klaus Iohannis a pornit în viteză pe un drum care se înfundă și are tendința de a accelera periculos la capătul acestuia.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog

%d blogeri au apreciat asta: