Arhiva | 11:12 am

URA SI CINISMUL GAULEITERULUI NAZI KLAUS WERNER JOHANNIS CARE A IGNORAT,MIERCURI 14 MAI 2018,ZIUA MARTIRILOR DIN TEMNITELE COMUNISTE DIN ROMANIA,CU TOATE CA A PROMULGAT ACEASTA LEGE!

17 mai

Imagini pentru IOHANNIS,NAZI,POZE
Miercuri, 14 mai 2018, a fost prima oară când România ar fi trebuit să marcheze „Ziua Națională a Martirilor din temnițele comuniste”. Din păcate, așa cum arată Evenimentul Zilei, autoritățile statului au ignorat această sărbătoare.
 

Președintele României, simbolul statului român, a ignorat complet evenimentul. Conform sursei precizate, Administrația Prezidențială nu a oferit niciun mesaj pe 13 sau 14 mai, iar motivul ține de corectitudinea politică. Trebuie precizat că președintele Iohannis este cel care a promulgat legea care instituia această zi, în ciuda unor proteste vehemente ale Institutului „Elie Wiesel”.

„Pe 13 și pe 14 mai nu apare nicio declarație a președintelui, niciun comunicat care să amintească de comemorare. Explicația nu este deloc simplă și e legată atât de evenimente petrecute imediat după promulgarea legii, cât și de situația delicată în care este acum președintele cu oficialii din Israel și cu reprezentanții comunităților evreiești din Europa.Numai că, exact înainte de a pleca spre America, președintele a promulgat legea inițiată de 32 de parlamentari, dintre care cei mai mulți, 28, erau liberali. Pe 6 iunie, Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel a dat un comunicat foarte acid la adresa președintelui Iohannis. Motivul este simplu, în expunerea de motive folosită de inițiatori erau enumerate printre numele martirilor ridicați în acea noapte și membri sau simpatizanți ai Mișcării Legionare. Printre ei și Mircea Vulcănescu sau Radu Gyr, nume pe care Institutul le vânează cu plângeri penale pe oriunde apar, de la licee, străzi la tricouri.
Anul trecut, Iohannis nu a răspuns oficial la acest comunicat, dar tăcerea de zilele astea arată că și-a însușit critica”, notează EVZ.
Totuși, anul acesta, Președintele a găsit timp să marcheze deschiderea Salonului Auto București, dar și Forumul pentru Egalitatea de Gen „Equality Works Better”.
Nici la Guvernul României nu s-a suflat o vorbă despre această zi.
Deși propunerea legislativă a venit din Parlament, niciun partid politic nu a întreprins ceva pentru sărbătorirea acestei zile. Mai mult decât, nici posturile mass-media deținute de statul român nu au spus nimic, deși erau obligate prin lege să o facă.
„Potrivit prezentei legi, sărbătorirea anuală a zilei de 14 mai poate fi marcată de autoritățile centrale și locale, precum și de instituțiile publice de cultură din țară, prin organizarea de comemorări oficiale, depuneri de coroane și alte manifestări menite să cinstească memoria acestor martiri. Totodată, în această zi, Societatea Română de Televiziune, Societatea Română de Radiodifuziune și Agenția Națională de Presă AGERPRES vor difuza, cu prioritate, emisiuni și materiale informative despre evenimentele petrecute în perioada prigoanei comuniste în ziua de 14 mai 1948”, scrie în textul legii 127/2017, citat de EVZ.
Singura excepție notabilă, din rândul instituțiilor, a constituit-o Avocatul Poporului. Victor Ciorbea a fost singurul șef de instituție a statului care și-a amintit de martirii din închisori.
„Aceste persoane, catalogate ca „dușmani ai poporului” au fost, așadar, încarcerate, multe ucise, iar familiile lor hărțuite, batjocorite și supuse unui tratament regim special. Abuzurile Securității nu au cunoscut limite: intelectuali de marcă ai țării au fost dați afară din facultăți pentru că erau cu origine nesănătoasă și trimiși în posturi de muncitori necalificați, preoții fie au fost lichidați, fie deportați în lagăre de concentrare, profesori, medici, politicieni sau țărani s-au trezit peste noapte arestați, supuși torturilor și trimiși în închisoare”, a menționat Victor Ciorbea.
Ziua de 14 mai a fost marcată în București de o manifestare a societății civile, în special din partea foștilor deținuți politici.

INALTAREA DOMNULUI LA 40 DE ZILE DE LA INVIERE(ZIUA EROILOR)!

17 mai

Biserica Ortodoxă prăznuiește Înălțarea Domnului la 40 de zile după Înviere, în Joia din cea de-a șasea săptămână după Sfintele Paști.

Aceasta sărbătoare mai este cunoscută și sub numele de Ispas. Înălțarea Domnului marchează ziua în care creștinii se salută unul pe celălalt cu „Hristos S-a înalțat!” și „Adevărat S-a înălțat!„.

Pe când Mântuitorul se afla împreună cu Ucenicii, mai înainte de Pătimirile Sale, le-a făgăduit venirea Preasfântului Duh, zicând: Este de folos să Mă duc Eu;  că de nu Mă voi duce Eu, Mângâietorul nu va veni (Ioan 16, 7). Și iarăși: Când va veni Acela, vă va învăța pe voi tot adevărul (Ioan 16, 3).
De aceea, după Învierea din morți, arătându-Se lor timp de patruzeci de zile, nu necontenit, ci din când în când, gustând mâncare înaintea lor și înfățișându-le și mai lămurit Învierea, în cea din urmă zi, făgăduindu-le multe despre cele privitoare la Împărăția lui Dumnezeu, le-a poruncit lor să nu se depărteze de Ierusalim, ci să rămână acolo, așteptând venirea Preasfântului Duh.
Deci le-a poruncit lor să rămână în Ierusalim, ca acolo să se întărească mai întâi propovăduirea Evangheliei, ca nu cumva depărtându-se în locuri străine să poată fi cu ușurință defăimați; și pentru că trebuia să se pregătească acolo ca niște ostași, cu armele Duhului, și așa să pornească la luptă, pentru propovăduirea Evangheliei.
Iar când a sosit vremea Înălțării, împlinind cuvintele Prorocilor (Cf. Zaharia 14, 4) Mântuitorul i-a dus cu Sine pe Muntele Măslinilor (numit în grecește Eleon) și le-a grăit lor despre propovăduirea Lui până la marginea lumii, precum și despre viitoarea Lui Împărăție, cea necuprinsă cu mintea, deoarece vedea că și ei vor să-L întrebe despre cele ce trebuiau să facă.
Și de față fiind acolo și Maica Sa, a trimis înaintea lor îngeri, ca să le arate înălțarea la cer. Și, pe când ei priveau, un nor L-a ridicat din mijlocul lor, purtându-L în sus. Și astfel, înconjurat de îngerii trimiși înaintea Lui, care se întreceau unii pe alții să ridice porțile cerurilor și care erau uimiți de roșeața de sânge a trupului și a veșmintelor Lui (cf. Isaia 63, 1-6), S-a înălțat și a șezut de-a dreapta Tatălui, îndumnezeind vrajba cea de demult, am fost împăcați cu Dumnezeu.
Iar niște îngeri, în chip de bărbați, au stat înaintea Apostolilor, zicând: Bărbați galileeni, de ce stați în mirare, uitându-vă spre cer? Acest Iisus Dumnezeu, pe Care Îl vedeți cu trup, așa va vei iarăși, cu trup adică, dar nu ca mai înainte, în sărăcie și tăcere, cin înconjurat de îngeri, cu slavă mare, precum Îl vedeți acum.
Atunci Apostolii, încetând de a mai privi, s-au întors de pe Muntele Măslinilor. Acest munte este foarte aproape de Ierusalim, cam la 2.400 de pași, adică un drum de sâmbătă, întrucât Moise orânduise în Lege ca numai atâția pași să se facă sâmbăta; de altfel, chiar Cortul Mărturiei era departe de tabăra iudeilor, în pustie, numai cu atâția pași. De aceea li se îngăduia să meargă sâmbăta acolo, spre a se închina; dar o călătorie mai lungă nu le era îngăduită.
Apostolii, întorcându-se în Ierusalim, s-au urcat în foișorul cel de sus, în care se adunau ei împreună cu femeile mironosițe și cu Maica Domnului, stăruind în post și rugăciune, așteptând venirea Preasfântului Duh, potrivit făgăduinței, care avea să se împlinească în ziua Cincizecimii.
Cel ce Te-ai înălțat întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
În Biserica Ortodoxă Română, s-a rânduit ca de praznicul Înălțării Domnului să se facă pomenirea tuturor eroilor și a ostașilor care și-au dat viața pe câmpul de luptă sau în diferite situații pentru apărarea credinței ortodoxe, a patriei străbune și a demnității neamului românesc. Pornind de la cuvintele Mântuitorului: „Iată Eu mă duc să vă pregătesc vouă loc și iarăși voi veni și vă voi lua pe voi la Mine, ca să fiți și voi acolo unde sunt și Eu”, Biserica se roagă pentru ca Dumnezeu să odihnească sufletele tuturor celor adormiți și în special ale eroilor, care au făcut sacrificiul suprem pentru frații lor de neam și de credință. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Înălțarea Domnului se sărbătorea nu în biserici, ci la mormintele martirilor, acei adevărați eroi ai lui Dumnezeu, care au mărturisit credința în Hristos pe timpul cumplitelor persecuții dezlănțuite împotriva Bisericii creștine.
Cinstitul cap al Sfântului Proroc Ioan Botezătorul a fost îngropat de Irodiada într-un loc ascuns din curtea palatului său. Nu știa de aceasta decât Ioana, soția lui Huza, intendentul (administratorul) lui Irod Antipa, care, după cum arată Sfântul Evanghelist Luca în Evanghelia sa (8, 3), a fost una din femeile mironosițe. Ioana a luat capul proorocului și l-a îngropat în Muntele Eleonului.
După un timp, Inochentie, unul dintre slujitorii de seamă ai lui Irod, și-a cumpărat un loc din Muntele Eleonului, și-a făcut o chilie și s-a retras în ea în chip sihăstresc. Zidind lângă chilie o bisericuță de piatră, a găsit capul Sfântului Ioan, însă imediat l-a îngropat la loc. Inochentie a murit luând cu sine această taină.
După aproape 300 de ani, adică în zilele împăratului Constantin cel Mare (306-337), Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat la doi călugări, poruncindu-le să sape locul și să dezgroape cinstitul său cap, aceasta fiind prima aflare a lui. Pe când călugării se întorceau cu capul proorocului într-un sac, s-au întâlnit cu un olar și i-au dat acestuia să ducă sacul.
Pentru această stare de lenevire a celor doi călugări, Sfântul Ioan a îndemnat pe olar să fugă cu sac cu tot. Ajungând în propria casă, olarul a văzut că se învrednicea de multe binefaceri și știind că acest lucru se datorează prezenței capului Sfântului Ioan Botezătorul, a început să îl cinstească împreună cu familia sa. Simțind că i se apropie sfârșitul, olarul a pus capul proorocului într-o raclă și l-a dăruit surorii sale, sfătuind-o să-l cinstească și să nu-l deschidă până când însuși sfântul îi va porunci.
În acest fel, racla a ajuns din mână în mână în grija unui monah pe nume Eustatiu. Acesta trăia într-o peșteră din apropierea orașului Emesa din Siria. Deși monahul Eustatiu era arian, la peștera lui se făceau minuni, datorită sfântului cap. Eustatiu a fost izgonit din peșteră și trimis în exil. În peștera lui au intrat ulterior niște monahi credincioși, care mai târziu au zidit în apropiere o mănăstire. În anul 452, arhimandritul Marcel, starețul acelei mănăstiri, a aflat capul sfântului în chip minunat, văzând foc mare la peștera de lângă orașul Emesa în timpul cântării psalmilor, aceasta fiind cea de-a doua aflare a Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul Domnului.
În anul 850, cinstitul cap a fost aflat pentru a treia oară în chip minunat, patriarhul Ignatie ducându-l în Constantinopol, unde a fost așezat într-un loc sfințit. El a fost aflat a treia oară când a ieșit din pământ la Comane.

CE AU DISCUTAT CORUPTUL CARE UCIDE JOHANNIS CU PREMIERUL VIORICA DANCILA LA COTROCENI!

17 mai

„Politica externă a României să se facă numai în interesul României“ și „ este necesar ca tensiunile interne pe teme de politică externă să înceteze imediat“. Sunt doar două dintre aspectele dezbătute de preşedintele României, Klaus Iohannis, şi premierul Viorica Dăncilă la consultările avute astăzi, la Cotroceni.  După discuţiile la care au mai participat ministrul de Externe Teodor Meleșcanu și  Ana Birchall, viceprim-ministrul pentru implementarea parteneriatelor strategice, preşedinţia a dat publicităţii un comunicat în care se precizează:

În cadrul discuțiilor, Președintele Klaus Iohannis a subliniat că este obligatoriu ca politica externă a României să se facă numai în interesul României și că este necesar ca tensiunile interne pe teme de politică externă să înceteze imediat, pentru ca țara noastră să rămână un actor credibil în relația cu Statele Unite ale Americii, la nivelul Uniunii Europene și al NATO, precum și în cadrul celorlalte parteneriate strategice în care țara noastră este angajată.

Președintele României a atras atenția că politica externă a țării noastre trebuie caracterizată de constanță și predictibilitate, având câteva linii roșii de la care decidenții politici nu s-au abătut niciodată, indiferent de culoarea lor politică. Schimbarea poziției echilibrate și echidistante pe care România a avut-o până acum nu ar face decât să producă îngrijorare și neliniște.

În acest sens, Președintele Klaus Iohannis a solicitat cooperare instituțională loială și corectă, în conformitate cu cadrul legal și constituțional în vigoare, subliniind că aceasta este conduita care trebuie să ghideze toate acțiunile Guvernului, în interesul național.

Prim-ministrul Viorica Dăncilă și membrii Guvernului prezenți la consultările de astăzi au exprimat, la rândul lor, opinia că este nevoie de o abordare instituțională loială în ceea ce privește politica externă a României.

Președintele României a evidențiat, totodată, că deciziile majore de politică externă ale țării noastre, cu efecte strategice, inclusiv asupra siguranței naționale și a cetățenilor români trebuie luate întotdeauna cu responsabilitate și discernământ.“

Și Palatul Victoria a dat publicității un comunicat de presă după întâlnirea de astăzi dintre președintele și premierul României.

În document se precizează că „premierul României a declarat că, în calitate de șef al Guvernului (…)are ca obiectiv principal susținerea intereselor României și identificarea celor mai bune modalități de a consolida rolul și profilul României pe plan internațional“.

De asemenea, „Premierul României a reamintit angajamentul României de a sprijini eforturile comunității internaționale în gestionarea provocărilor cu care se confruntă contextul regional deosebit de complicat“. 

„Pentru gestionarea cât mai eficientă a tuturor acestor provocări este nevoie de adoptarea unei poziții moderate și echilibrate din partea tuturor actorilor implicați, iar la nivel național prezența mea astăzi, la Palatul Cotroceni, este o dovadă a susținerii reale a acestui angajament și a dorinței de continuitate în domeniul politicii externe”, a declarat premierul României, la finalul întâlnirii cu președintele Klaus Iohannis.

 

Intrevederea de astăzi dintre preşedintele şi premierul României a avut loc după ce ieri s-a iscat o adevărată dispută între palate. Motivul l-a reprezentat cererea preşedintelui Iohannis de a avea o discuţie cu ministrul de Externe, Teodor Meleşcanu, întâlnire cu care Viorica Dăncilă nu a fost de acord.

BOGDAN AURESCU ,OMUL NAZISTULUI KLAUS JOHANNIS IN USA!

17 mai

Consilierul prezidenţial pentru politică externă Bogdan Aurescu a efectuat miercuri o vizită de lucru la Washington, anunță Ambasada României în Statele Unite ale Americii într-un comunicat.

Conform ambasadei, programul a cuprins o întrevedere cu Wess Mitchell, asistent al secretarului de stat al SUA pentru afaceri europene și eurasiatice, o masă rotundă organizată de think-tank-ul Atlantic Council cu tema ,,The Three Seas Initiative: Priorities and Concrete Deliverables of the Bucharest Summit”, precum și un seminar cu companiile din cadrul AMRO (American Romanian Business Council) pe tema stimulării participării companiilor americane la Summit-ul Inițiativei celor Trei Mări pe care România îl va găzdui în luna septembrie.

Întrevederea cu Wess Mitchell a prilejuit „o discuție aprofundată despre Parteneriatul Strategic dintre România şi SUA, obiectivele României pentru Summit-ul NATO din luna iulie și stadiul pregătirilor, precum și rezultatele concrete preconizate pentru Summit-ul Inițiativei celor 3 Mări din luna septembrie, de la București.
Bogdan Aurescu a amintit întrevederea deosebit de fructuoasă dintre Președintele Klaus Iohannis și Președintele Donald Trump, care s-a desfășurat la 9 iunie 2017 la Washington, și care a conferit Parteneriatului Strategic dintre România și SUA mai multă substanță și robustețe, reprezentând un puternic imbold politic pentru dinamizarea dialogului bilateral în domenii-cheie precum securitatea și apărarea, economia, comerțul și schimburile culturale. În acest sens a subliniat necesitatea dezvoltării tuturor acestor domenii, prin dialogul strategic bilateral pe temele de interes comun”, se mai arată în comunicat.
Pe agenda discuțiilor s-au aflat și prioritățile pentru Summit-ul NATO din iulie, care se va desfășura la Bruxelles.

„Consilierul prezidențial Bogdan Aurescu a prezentat obiectivele pe care țara noastră le urmărește cu prilejul Summit-ului aliat din luna iulie, care, în viziunea României, este necesar sa continue întărirea dimensiunii de apărare și descurajare a NATO, inclusiv în regiunea Mării Negre, în partea sudica a Flancului Estic. În acest sens a pledat pentru acordarea unei atenții sporite situației de securitate de la Marea Neagră în cadrul pregătirii Summit-ului.
O atenţie specială a fost acordată obiectivului întăririi cooperării economice la nivel bilateral și regional. În acest context, consilierul prezidențial Bogdan Aurescu a informat în legătură cu stadiul pregătirilor pentru Summit-ul Inițiativei celor Trei Mări, care va fi organizat de România în perioada 17-18 septembrie 2018, la București, dezideratul fiind de a trece într-o nouă fază a Inițiativei, cea a rezultatelor concrete. A evidențiat că Inițiativa are rolul de a contribui inclusiv la consolidarea relaţiei transatlantice, prezența economică a SUA în regiune reprezentând un catalizator suplimentar în acest sens. A încurajat, în același timp, o reprezentare cât mai consistentă din partea mediului de afaceri american la Forumul de Afaceri al Inițiativei celor Trei Mări, care se va desfășura în paralel cu Summit-ul, care este de natura sa aducă beneficii în plan regional, dar și în relațiile economice româno-americane”, mai precizează ambasada.
Wess Mitchell a exprimat „aprecierea pentru soliditatea Parteneriatului Strategic cu România, care este aliat de încredere al SUA”.
Potrivit Ambasadei române, cele două dezbateri pe tema Inițiativei celor Trei Mări au oferit oportunitatea prezentării de către Bogdan Aurescu a viziunii României și a rezultatelor concrete care sunt urmărite cu prilejul celui de al treilea Summit al Inițiativei celor Trei Mări care va fi găzduit de către președintele Klaus Iohannis.
În cadrul discuțiilor, consilierul prezidențial a prezentat obiectivele și pilonii principali ai acestei Inițiative, care include 12 state membre ale Uniunii Europene din regiunea cuprinsă între mările Baltică, Adriatică și Neagră, și care vizează deopotrivă trei aspecte – dezvoltarea economică, coeziunea europeană și legăturile transatlantice.
Bogdan Aurescu a arătat că, cu prilejul Summit-ului, va fi organizat și primul Forum de Afaceri al Inițiativei celor Trei Mări (I3M), care reprezintă un angajament inclus în Declarația Summit-ului Inițiativei celor Trei Mări de la Varșovia, din iulie 2017. La Forumul de Afaceri sunt așteptați aproximativ 500-600 de participanți, oficiali și reprezentanți ai mediului privat și ai societății civile din cele 12 țări ale I3M, din celelalte state membre UE, din SUA, ai instituțiilor financiare internaționale și europene, din Balcanii de Vest, R. Moldova, Ucraina, Georgia, Turcia. A arătat că Forumul va servi ca platformă pentru contacte directe între oameni de afaceri, oficiali guvernamentali relevanți din aceste țări și alți actori economici, în vederea identificării de noi perspective de afaceri/investiții.
,,Aș dori să evidențiez că implicarea SUA în Inițiativa celor Trei Mări este esențială pentru succesul acesteia, reprezentând o abordare coerentă a angajamentului SUA față de securitatea și prosperitatea regiunii noastre. Consolidarea legăturilor economice și a interconexiunilor în interiorul regiunii celor Trei Mări, precum și între această regiune ca întreg și SUA va aduce, totodată, o valoare adăugată pentru parteneriatul strategic UE-SUA”, a declarat Bogdan Aurescu cu acest prilej.
Consilierul prezidențial a mai subliniat că unul dintre rezultatele concrete care ar urma să fie livrate de Summit-ul de la București, astfel cum au fost convenite de statele participante, ar putea fi elaborarea și susținerea politică a unei liste scurte de proiecte majore de interconectare, pe deplin compatibile cu politicile Uniunii Europene, în cele trei domenii prioritare ale Inițiativei – transport, energie, digital.

Bogdan Aurescu a fost însoțit la toate momentele vizitei de ambasadorul României în SUA, George Maior.

Ioana Radu 4286 Articole
Author

Calibrare

VIDEO Imagini cu campionii Europa League

2 Comentarii

  1. Bogdan Aurescu este un foarte bun diplomat,este un profesionist fara egal,care a facut mai mult pentru Romania, decat tot felul de acoperiti !Mai degraba e „Omul lui Nastase”decat a lui Iohannis,dar sensul peiorativ al titlului de articol nu va face cinste,e un titlu de barfa!Bogdan Aurescu merita mai mult respect, cu cat politic este independent !

  2. o problemă de fond discutată, dar neanunţată, este, de fapt, mutarea ambasadei la Ieruşalaim. Cred că Aurescu îl va convinge pe plăvan să nu se mai opună mutării ambasadei, ca să-şi mai spele din păcate…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Comentează

Nume *

Website

NE-A PARASIT MARELE REGIZOR LUCIAN PINTILIE!,DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA!

17 mai

deces

Regizorul Lucian Pintilie, în vârstă de 84 de ani, a murit, în această seară, în jurul orei 21.00,la Spitalul Elias din Capitală.

Potrivit unui comunicat de presă transmis miercuri seară de către reprezentanții Spitalului Elias din Capitală, regizorul Lucian Pintilie, în vârstă de 84 de ani, s-a internat pe 13 mai la Spitalul Universitar de Urgență Elias, în stare foarte gravă în contextul acutizării unor afecțiuni cronice. El a fost admis în secția de Terapie Intensivă unde a necesitat investigații medicale, monitorizare și tratament de specialitate.

Carieră excepțională

Lucian Pintilie s-a născut pe 9 noiembrie 1933 în Tarutino, Basarabia. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. A montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din Bucureşti, printre care se pot enumera câteva spectacole antologice precum „Copiii soarelui” (1961), „Proştii sub clar de lună” (1962), „Cezar şi Cleopatra” (1963), „Biedermann şi incendiatorii” (1964), „Inima mea e pe înălţimi” (1964), „D’ale carnavalului” (1966), „Livada cu vişini” (1967), „Revizorul” (1972) – spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentaţie. După scandalul interzicerii piesei „Revizorul”, Lucian Pintilie a primit un paşaport şi a fost lăsat să plece din ţară. Acesta a plecat la Paris în 1973. În 1973, a realizat la Televiziunea iugoslavă filmul „Salonul nr. 6”, după nuvela omonimă a lui Cehov.

În 1979 a filmat în România „De ce trag clopotele, Mitică”, după un scenariu propriu pornind de la piesa „D’ale carnavalului”, film interzis vreme de peste zece ani, până în 1990.

A revenit în țară

După 1990, a revenit în ţară şi a realizat o serie de filme, proiecte mai vechi, pe care nu le dusese la bun sfârşit din pricina intervenţiei cenzurii. Toate sunt coproducţii româno-franceze precum „Balanţa” (1992), adaptarea romanului omonim al lui Ion Băieşu, a doua ecranizare după un alt film, „Mere roşii”, în regia lui Alexandru Tatos, „O vară de neuitat” (1994), adaptare a nuvelei „Salata” din romanul fluviu „Cronică de familie”, de Petru Dumitriu, „Prea târziu” (1996), scenariul de Răzvan Popescu, „Terminus Paradis” (1998) , „După-amiaza unui torţionar” (2000), „Niki Ardelean, colonel în rezervă” (titlul francez: „Niki et Flo”), scenariul şi dialogurile Răzvan Rădulescu sau „Tertium non datur”(2006), un scurt metraj realizat prin adaptarea nuvelei lui Vasile Voiculescu, „Capul de zimbru”.

Lucian Pintilie a fost omagiat în iulie 2008, la Varşovia, printr-o secţiune de autor, în cadrul Festivalului internaţional de film „Vara Filmelor”. Astfel, în cadrul festivalului, a fost prezentat un portret artistic „Lucian Pintilie”, iar timp de o săptămână, la cinematograful de artă „Luna” din centrul Varşoviei, au fost prezentate majoritatea peliculelor regizorului: „Duminică la ora 6”, „Reconstituirea”, „De ce trag clopotele, Mitică”, „Balanţa”, „O vară de neuitat”, „Prea târziu”, „Terminus Paradis”, „După-amiaza unui torţionar” şi „Tertium non datur”.

NAZISM,PATRIE SI SCANDAL!

17 mai

Nu am nici cea mai vagă idee legată de felul în care tensiunea de acum s-ar putea calma. Politica a împărțit țara în două tabere. Între ele curge un șuvoi de ură și de  înjurături. De obicei, oamenii sunt fie de o parte, fie de cealaltă. Dacă nu te înscrii sau nu îți declari simpatiile, te taxează în fel și chip. Și cînd ai o părere critică la adresa PSD ești liberal sau binomist, iar dacă ai curajul să vorbești despre goliciunea protestelor celor tineri, corecte adeseori în pretențiile formulate (nu este vorba de stupida  lozincă „DNA să vină să vă ia!“), ești fie pesedist nenorocit, fie spion rus. Cu un asemenea limbaj nu se poate ajunge la nici o concluzie, la nici o reconciliere. Romanii rămîn despărțiți de neobosita lor oftică față de cei care sunt de altă părere. Mă și amuză ploaia de înjurături și acuze de fiecare dată cînd cutez a face  obiecții în legătură cu una dintre cete sau cealaltă. Sentimentul meu este că politicienii sunt mult prea plini de ei și nu citesc nimic. Numai simpatizanții vînează  înjurăturile. Și ceilalți se grăbesc să răspundă. Susținătorii și clienții întrețin și amplifică războiul. Deasupra lor, conducătorii, înfrigurați să își rezolve nevoile înainte de a cădea sau de a pierde alegerile, luptă cu gura.

Cum va arăta România și cum ne vom înțelege între noi peste un an, cînd vom da cu capul de grinda alegerilor? Nu știu de ce mi se pare că va fi mai rău ca la prezidențialele precedente. Nu mai luptă doar cetele. Acum luptă și DNA-ul, și SRI-ul.

Nenorocirea este că puținul spațiu destinat bucuriei în sufletele noastre, tînjind după libertate, este ocupat doar de politică. De hoți și corupți, adică de ura față de cei care au izbutit să ducă la capăt un proiect de succes. Chiar și bucuriile simple, omenești, care țin de viața cea de toate zilele, sunt mînjite cu tot soiul de bănuieli și cu o nervozitate țîșnită din egoism și invidie.

Dimineața mai citesc presa engleză, mai ales site-ul BBC. Are și ultimele noutăți din politica americană, și situația din Siria și amănunte despre întîlnirea Trump – Kim Jong-un. Culmea, are chiar și crime, societatea engleză nefiind una serafică și nevinovată. Dar de dominat nu domină agenda cotidiană. Nu Brexit și anti-Brexit ocupă primele pagini. Este loc și pentru evenimentul monden de bună calitate, și pentru știrile economice, inclusiv falimente și bogătași. Iar nunta prințului Harry cu Meghan Markle face din politicieni niște subiecte mici, de subsol și de penultimele pagini.

De ce ne copleșesc resentimentele în anul Centenarului? De ce această stare tensionată nu preocupă nici Președinția, nici Guvernul, nici elitele? Cine are o explicație corectă poate pretinde că se află la începutul drumului către o soluție. Aș fi fericit să putem găzdui în Cotidianul o asemenea idee.

Cine o lansează merită un premiu pentru patriotism.

KLAUS WERNER JOHANNIS CYBORGUL NAZI AL FUHRERULUI GERMANIEI ,ANGELA MERKEL LASAT DE CAPUL LUI IN COMPLICATA CHESTIUNE A POZITIEI ROMANIEI FATA DE KOSOVO!

17 mai

 

  Duminică, la emisiunea sa de la TVR de la 2 și ceva după amiaza, Claudiu Lucaci m-a întrebat „Cum […]

Duminică, la emisiunea sa de la TVR de la 2 și ceva după amiaza, Claudiu Lucaci m-a întrebat „Cum se va sfîrși războiul Președinție-Guvern”, mai precis, Războiul Klaus Iohannis-Viorica Dăncilă. Întrebarea dădea curs titlurilor de pe toate burtierele televiziunilor de știri, cu excepția, evident, a televiunilor întreținute de Președinție prin intermediul SRI și SIE: Digi tv și Realitatea TV: Război pe viață și pe moarte între Palate.

Faptul din care izvorîse întrebarea se referea la confruntarea dintre Palate în chestiunea „Cui se subordonează ministerul de Externe”. Uitînd că e președinte și nu Padișah, Klaus Iohannis ieșise în fereastra Palatului Cotroceni și trîmbițase că l-a convocat pe Teodor Meleşcanu la Cotroceni, ca să dea explicații privind votul României, alături de Cehia și Ungaria, împotriva unui document antiamerican ticluit de Federica Mogherini, agentul de influență al Palestinei la Bruxelles. Din punct de vedere constituțional, Klaus Iohannis nu poate convoca pe nimeni la Cotroceni, nici măcar pe Răvășitoarea, avînd în vedere egalitatea dintre sexe și, în cazul lui concret, situația nevestei de Mai mult decît președinte al României.

În privința prerogativelor constituționale, președintele nu poate convoca un ministru la Cotroceni. Nu poate anunța asta nici din punct de vedere al minimei politeți, deoarece în viața publică pînă și porunca, dacă e vorba de oameni educați, ia forma unei rugăminți. Dincolo de aberația ca președintele unei țări pretins proamericane să bată din picior în spațiul public împotriva Guvernului, pentru că acesta a refuzat să semneze un document anti-american, primitivismul gestului – din Al Doilea Război Mondial știm cît de aroganți pot fi nemții cînd nu-i duce mintea dincolo de teza superiorității lor de arieni – dădea semn de un Război.

Teodor Meleșcanu, după ce se grăbise să ia poziție de Drepți la ordinele lui Predoiu de la SIE și să strige că vine la Cotroceni, s-a răzgîndit, avertizat, în fine, de Călin Popescu Tăriceanu că în postul cu trabuce l-a pus majoritatea Parlamentară și nu Klaus Iohannis. În aceste împrejurări, la întrebarea Cum se va încheia acest episod al Războiului între Palate? am răspuns cam așa: Există două posibilități, fiecare dependentă de realități de culise, care-mi scapă:

Sau Klaus Iohannis bate din picior ca Viorica Dăncilă să demisioneze, avînd un plan ascuns, potrivit căruia nu peste puțin timp, Viorica Dăncilă chiar va demisiona, cel mai probabil convocată la DNA de Neprețuita, gata să răspundă lui Klaus Iohannis pentru ajutorul neprețuit de a o păstra în capul mesei. Sau Klaus Iohannis n-are nici un plan, în cazul Teodor Meleșcanu a vorbit scosul din minți și nu politicianul care joacă teatrul scosului din minți și, în consecință, va sfîrși prin a se întoarce în hotarele Constituției.

După ce și-a mestecat în măsele furia (vorba lui Sadoveanu); Klaus Iohannis a revenit pe pămînt din cerul în care-l suiseră mințile mici ale consilierilor săi, și a apelat la ceea ce i se cerea nu numai ca președinte, dar și ca biped: O invitare la Consultări a premierului, făcută în scris și cu toate reverențele cerute de politețea elementară.

Întîlnirea de la Cotroceni a avut loc.

Declarațiile fiecăreia dintre părți au semnalat că fiecare a ieșit din întîlnire cu poziția cu care a intrat.

Chestia asta nu m-a mirat. Cum nu m-a mirat nici faptul că președintele a dat înapoi. Așa cum îi spuneam lui Claudiu Lucaci, ca jurnalist care am activat 28 de ani în postdecembrism, am mai văzut de nenumărate ori filmul ăsta, cu președintele care se curcănește în fața premierului, declanșează un Război, dinainte pierdut, după care, dîndu-și seama că omul e sub vremi, și deci și el, se vede obligat să devină din curcan rață.

Constituția României din 1991 a fost concepută și votată sub spaima, mai mult sau mai puțin afișată public, că s-ar putea reveni în vreun fel la dictatura unui singur om, ca înainte de 1989. Așa se explică una dintre cele mai schizofrenice prevederi ale Constituției: Dubla cheie.

Președintele și premierul, declarați amîndoi componente ale Executivului, nu pot decide în multe situații decît în urma unei înțelegeri.

Principiul e valabil și în politica externă. După ieșirea din minți a lui Klaus Iohannis cînd a văzut că Guvernul pretinde și el – și pe drept cuvînt – drept de inițiativă în politica externă, mașinăria propagandistică a lui Klaus Iohannis, pusă la dispoziție de SRI și SIE – în ultimul timp cele două instituții de forță, despărțite de războaie tipice Serviciilor secrete, și-au dat mîna pentru a-l sluji pe Președinte, ceea ce se vede din unanimitatea asalturilor lansate de unitățile militare din Presă –, și-a turat motoarele pentru a ne convinge că politica externă se află în proprietatea lui Klaus Iohannis, ca și casele de la Sibiu. Din punct de vedere constituțional, Guvernul are teoretic cea mai mare pondere în politica externă, altfel nu văd de ce partidul care a cîștigat alegerile desemnează ministrul de Externe, care e validat doar de Parlament, iar ministrul de Externe ia parte la ședințele de guvern și nu la cafeluțele de la Cotroceni. Că prin Teodor Meleșcanu Coaliția de guvernare n-a avut pînă acum o altă politică externă decît cea de a smiorcăi pe la ușile lui Klaus Iohannis, e o altă poveste, una care ține de decizia aiuritoare a PSD de a da un minister de importanța celui de Externe celei de a cincea roată la căruță numită ALDE.

În tot procesul de desemnare a ministrului de Externe, președintele n-are nici un rol. Nici măcar cel de a-i trimite favoritului său un SMS. Deși Constituția dă Guvernului mai multe prerogative în planul politicii externe decît Președintelui, totuși, e normal, e necesar, ca aici să funcționeze dubla cheie. Din acest punct de vedere, Guvernul a greșit fundamental avînd inițiative îndrăznețe în planul politicii externe fără să se consulte cu Președintele. Chestiunea mutării ambasadei la Ierusalim, chestiunea votului din cadrul așa-zisului minister de Externe al Uniunii Europene sînt pentru România de o importanță crucială. În aceste condiții, nici premierul și nici președintele nu-și pot asuma riscul măsurilor pe cont propriu.

Dar nu numai atît.

Se conturează deja o perioadă de mari răsturnări în politica mondială, generate de felul aparte al lui Donald Trump de a lua decizii. România va trebui să opteze între Mari Puteri care pînă nu demult fuseseră aliate. România va trebui să ia decizii care, în chip inevitabil, vor supăra pe unii prieteni și-i vor încînta pe alți prieteni.

Politica externă nu mai poate fi apanajul exclusiv al președintelui sau al Guvernului, nici măcar al Binomului Președinte-Guvern. Pentru ca deciziile noastre să aibă greutate, ele trebuie să apară și chiar să fie rodul unui minim consens sau măcar al unei minime consultări la nivelul Guvernului, Președinției, Parlamentului.

Întîlnirea dintre Viorica Dăncilă și Klaus Iohannis a constat într-un schimb politicos de păreri în legătură cu problemele care au dus la conflict.

Readucerea relației Președinte-Guvern în hotarele Constituției și ale politeții europene a fost un pas înainte în procesul de definire a unei politice externe românești în condițiile turmentării de pe plan internațional. Rămînerea la acest pas nu e însă suficientă.

Ar fi fost normal ca în cadrul întîlnirii să se discute și stabilirea unor mecanisme prin care cele două părți să se consulte reciproc înainte de adoptarea unei poziții în politica externă.

Ar fi trebuit ca această inițiativă să vină din partea Guvernului. Din partea lui Klaus Iohannis e greu de crezut c-ar fi putut veni. Beneficiind în continuare de Poliția Politică SRI-SIE, Klaus Iohannis a considerat trecător episodul cu mutarea Ambasadei, văzînd în el o rătăcire a Guvernului, imediat curmată după ce premierul a dat ochii cu Înălțimea Sa de la Cotroceni. În absența unei limpeziri a relației dintre Guvern și Președinte, Klaus Iohannis a înțeles că politica externă a României e mai departe proprietatea sa funciară.

Dovada?

Potrivit unui Comunicat al Președinției, Klaus Iohannis va participa joi, 17 mai 2018, la Sofia, la Summitul Uniunea Europeană – Balcanii de Vest.

În campania pentru a aduce Kosovo în Uniunea Europeană liderii UE fac tot posibilul pentru ca Kosovo să fie recunoscută de toate țările membre ale Uniunii. E una dintre condițiile de fond pentru începerea negocierilor de admitere. România e una dintre țările care n-au recunoscut independența Kosovo. La Summitul de la Sofia a fost invită și Kosovo. Nu întîmplător. Marile Puteri europene văd în asta un pas din ceea ce s-ar numi politica faptului împlinit. Dacă un stat nerecunoscut de unele state a șezut alături de acestea la un Summit, cu drepturi egale cu ale lor, se poate spune că e un fel de recunoaștere mascată. Sesizînd capcana, Spania a refuzat să participe. România a acceptat. Mai mult ca sigur, la Sofia, Summitul va fi un pretext și pentru presiuni făcute asupra unor țări precum România să recunoască Kosovo.

O decizie din partea României nu e o chestiune simplă. Avem pe de o parte poziția de principiu de nerecunoaștere, luată din perspectiva Ardealului. Avem pe de alta mersul Istoriei, în favoarea Kosovo și mai ales presiunile Marilor Puteri în favoarea recunoașterii și de către România.

Chestiunea poziției noastre față de Kosovo nu poate fi decisă doar de Președinte. O consultare măcar cu Guvernul se impunea. S-a consultat Klaus Iohannis înainte de a pleca spre Sofia cu premierul, cu președinții celor două Camere?

N-am auzit să se fi întîmplat asta.

România a pierdut în 1940 două teritorii istorice și pentru că un tip pe numele său Carol al II-lea a considerat că politica externă a țării e proprietatea sa exclusivă.

Există acest risc și acum dacă Klaus Iohannis crede că în materie de politică externă trebuie să se consulte doar cu Răvășitoarea și eventual cu antrenorul de tenis al Răvășitoarei.

                                                                                                                                          Ion CRISTOIU

Sursa: cristoiublog.ro

DE CE ESTE DNA-UL CA UN SOI DE SIDEX DE PE VREMURI!

17 mai

Despre DNA se tot vorbește de la o vreme încoace în termeni elogioși sau pe un ton foarte nervos, dar nimeni nu-și pune problema să facă un calcul simplu: cât ne costă DNA și cât de profitabil e pentru societatea noastră să avem acest DNA? Ieșim „pe plus” sau „pe minus”? Altfel zis, dacă am putea imagina DNA-ul ca pe o întreprindere de stat, așa cum sunt de pildă TAROM sau CFR: care ar fi bilanțul contabil?

Nimeni nu studiază din punct de vedere contabil ceea ce face DNA-ul, discuțiile pro și contra DNA purtându-se exclusiv în sfera eticii. Partizanii DNA prezintă elogios acțiunile instituției, subliniind faptul că DNA-ul face muncă de asanare morală a lumii politice, aducând în prim-plan cazurile de mare impact: Năstase, Dan Voiculescu etc. Adversarii DNA, dimpotrivă, nu uită să amintească seria destul de mare de anchete abuzive sau dubioase („Caltaboșul”, cazul Rușanu, dosarul Rromilor etc.).

Eu îmi propun însă să las la o parte chestiunea morală și să studiez doar latura contabilă. Contabilii, după cum știm, au acel „T” ușor de înțeles de către oricine în care așază de o parte și de cealaltă cheltuielile și încasările și la sfârșit trag linie, văzând ce a ieșit: profit sau pierdere? La fel voi face și eu. Voi așeza de o parte cheltuielile generate de DNA și de cealaltă parte câștigurile generate de DNA. La final voi trage linie. Voi face două simulări, una pe un interval de timp restrâns (un an, 2016) și alta pe un interval de timp lung (40 de ani).

Cheltuielile

A. Să vedem mai întâi ce cheltuieli imediate generează DNA-ul. Pe intervalul de timp restrâns (1 an) acestea sunt:

A.1. Bugetul propriu-zis al instituției. În ultimii ani el a evoluat după cum urmează:
– 2014: 100,6 milioane RON (aprox. 22,7 milioane EUR)  [1];
– 2015: 122,3 milioane RON (aprox. 27,5 milioane EUR) [1];
– 2016: 118,5 milioane RON (aprox. 26,5 milioane EUR) [1];
– 2017: la începutul anului știm că d-na Koveși cerea 35-40 milioane EUR [2]. Nu știm care e situația concretă din acest moment, dacă i s-a aprobat sau nu acest buget.

A.2. Cheltuieli cu judecata propriu-zisă a diverselor dosare trimise la instanțe. Nu avem nici cea mai mică idee, pentru că nimeni nu cuantifică ceea ce se întâmplă în sălile de judecată. Numărul celor trimiși în judecată și al condamnaților definitiv a evoluat în ultimii ani astfel:

Anul Cauze în lucru Trimiteri în judecată Inculpați Condamnați % Condamnați
2013 7.909 270 1073  1051 97,94%
2014 9.111 317 1167  1138 97,51%
2015 10.974 357 1250  970 77,6%
2016 12.353 403 1270 879 69,21%

După cum se observă, după 2014 procentul condamnărilor scade drastic. Nu știm de ce. Poate că instanțele încă nu s-au pronunțat, sau poate, pur și simplu, a scăzut drastic calitatea dosarelor trimise spre soluționare (ceea ce ar fi foarte grav, pentru că societatea plătește inclusiv eșecurile DNA).

Din păcate nu putem cuantifica concret cât cheltuie cu aceste dosare instanțele de judecată. Știm că un judecător din România are de-a face cu vreo 1.000 de cauze pe an [3], dar dosarele DNA sunt dosare complexe, a căror rezolvare durează câteodată mai mulți ani și implică muncă deosebit de complexă din partea instanțelor și a personalului administrativ. De aceea vom încerca o altfel de aproximare.

• Facem de la bun început o presupunere – zic eu – rezonabilă, și anume că dosarele DNA sunt dosare complexe, care necesită mobilizare importantă de resurse, incomparabil mai mare decât la dosarele-mărunțiș (un vecin care a mutat gardul altui vecin, un divorț cu scântei etc.).

• Știm, de asemenea, că bugetul Ministerului Justiției a fost în 2015 de 2,7 miliarde lei.

• Știm, de asemenea, că la judecătoriile din România au fost înregistrate în 2015 1.994.361 dosare.

• Conform regulii lui Pareto, presupunem că 20% din aceste dosare sunt complexe și „mănâncă” 80% din munca instanțelor de judecată, în timp ce 80% dintre dosare sunt mărunțișuri și „mănâncă” doar 20% din munca instanțelor de judecată. Dacă legăm aceste cifre de bugetul Ministerului Justiției rezultă că dosarele complexe, adică 398.000, au „înghițit” 80% din acest buget, adică 2,16 miliarde, și dosarele mărunte, restul. Pe cale de consecință costul mediu al administrării unui dosar complex în sistemul juridic românesc a fost de 5.427 RON, deci costul administrativ al celor 357 de dosare DNA a fost în 2015 de cel puțin 1,9 milioane RON. Cum acest cost nu avea cum să fie mult modificat în 2016, dosarele DNA din 2016 trebuie să fi costat și ele cel puțin 2,1 milioane RON (cam 470.000 EUR). [6] Teoretic, cheltuielile de judecată sunt trecute în sarcina inculpatului, deci ar trebui să se recupereze. Practic, nu știm dacă se recuperează.

A.3. Cheltuieli cu detenția condamnaților. Conform unor informații publice mai vechi un deținut costa statul român în jur de 2.400 RON / lună (aprox. 535 EUR / lună). [4] Detenția lui Dan Voiculescu, de pildă, care a stat în penitenciar aproape 3 ani, a produs o cheltuială de aproape 19.000 de EUR, pe lângă prejudiciul acela de 60 de milioane de EUR. Din păcate nu știm câte condamnări concrete la închisoare generează aceste dosare DNA (mulți inculpați scapă „cu suspendare”, deci nu produc costuri cu detenția). Dacă presupunem însă fie și o singură lună de detenție pentru toți cei condamnați, numai pentru anul 2016 ar rezulta un cost de 879 * 535 EUR = 470.265 EUR (2,1 milioane RON). Presupunerea nu cred că este exagerată: în ipoteza de față, numai în dosarul ICA Voiculescu și cu dr. Mencinicopschi au făcut pușcărie cât vreo 60 de inculpați care au luat „cu suspendare”. Și știm că multe dosare DNA se lasă cu ani grei de pușcărie, deci cifra de 879 de luni de pușcărie generată de dosarele DNA se acoperă sigur cu vârf și îndesat. [7]

A.4. Cheltuieli generate de inhibiția unor afaceri cu statul, de neefectuarea unor investiții publice etc. Iarăși, este greu să cuantificăm cât înseamnă acestea dar din declarațiile mai multor persoane publice (Victor Ponta, Elena Udrea etc.) rezultă că acțiunile DNA au produs în ultimii ani o inhibare reală a afacerilor din sfera publică, inclusiv a investițiilor publice. Nu judecăm aici câte dintre ele aveau potențialul de a fi necurate – cert este că banul are valoare numai atunci când circulă, nu când e ținut la saltea. Când e ținut la saltea e simplă hârtie sau metal, nu produce nimic și nu creează nici un loc de muncă. Din această perspectivă e clar că DNA-ul, mai ales prin insistența cu care a instrumentat dosare în jurul infracțiunii de „abuz în serviciu” (noțiune despre care criticii au dreptate să spună că e prea vagă *), a produs o certă cheltuială publică pe care însă nu avem cum să o cuantificăm. Nici măcar nu o putem estima.

A.5. Cheltuieli la CEDO, despăgubiri etc. Nici acestea nu știm la cât se ridică, dar știm sigur că există. Oamenii băgați pe nedrept în malaxorul justiției de către DNA reacționează. Un exemplu concret este Decebal Traian Remeș („Caltaboșul”), care a și obținut niște despăgubiri. Trebuie spus că toate procesele de la CEDO produc o cheltuială statului român prin însăși existența lor, deoarece Curtea cere un punct de vedere autorităților naționale, deci chiar dacă tu, ca stat, nu pierzi propriu-zis un proces la CEDO, tot trebuie să aloci niște resurse hârțogărelii care decurge din simplul fapt că i-ai dat unui cetățean de-al tău prilej să te cheme în justiție.

A.6. Cheltuieli administrative cu recuperarea prejudiciilor. Oricât de absurd sună, și recuperarea prejudiciilor costă. Aceasta nu intră în atribuțiile DNA, de ele se ocupă de obicei ANAF, dar sunt cheltuieli generate ca urmare a activității DNA. Clădirile sechestrate sau confiscate, bunurile confiscate etc. trebuie întreținute – altfel nu vor mai putea fi valorificate. Dacă sunt bunuri care se depreciază (indiferent că vorbim de degradarea fizică sau de simpla depreciere contabilă), de pildă automobile sau tehnică IT, trebuie valorificate rapid – altfel, în scurt timp ajung să nu mai valoreze nimic. Nici această cheltuială nu știm ce presupune pentru că ANAF nu a furnizat niciodată informații concrete (voi reveni mai jos asupra acestui aspect). În plus, bunurile asupra cărora s-a dispus sechestrul nu pot fi vândute pur și simplu pentru că, de bine de rău, nu mai trăim în stalinism și foștii proprietari (condamnații, adică) au și ei dreptul să deschidă procese în civil, să dea statul în judecată, să tărăgăneze lucrurile ș.a.m.d. Alți bani, altă distracție! Voiculescu, de pildă, a ieșit recent din închisoare, după ce a stat 3 ani, dar statul încă nu a valorificat în vreun fel clădirea Antenelor, ba mai rău, e prins într-o mulțime de procese. Dacă eram pe timpul lui Stalin, era ușor: Voiculescu ar fi fost azi oale și ulcele, fiică-sa s-ar fi „odihnit” prin Gulag (alături de Mircea Badea și Gâdea), și cu asta, basta. Dar, ghinion: Stalin e mort de 75 de ani și trăim într-o democrație membră a UE. Fostul șef ANAF, Gelu Diaconu, a explicat pe larg problemele întâlnite [8]. În august 2016 ANAF plătea 26.000 de EUR / lună [9] ca să păzească fostele clădiri confiscate de la Voiculescu. Habar n-avem cât se cheltuie la scara întregii țări, cu paza tuturor proprietăților și depozitarea bunurilor sechestrate și imposibil, sau foarte greu, de valorificat, așa că nu vom introduce aici decât această unică informație la care avem acces privitoare la clădirile lui Voiculescu: 26.000 EUR * 12 luni = 312.000 EUR / an (1,4 milioane RON).

Venituri

B. Să vedem acum cum stăm și la capitolul „Venituri” generate de activitatea DNA.

B.1. În primul rând avem, firește, veniturile din recuperarea prejudiciilor. Știm că de recuperarea prejudiciilor nu se mai ocupă DNA-ul, ci ANAF. Să vedem mai întâi cum au evoluat prejudiciile recunoscute de instanțe în ultimii ani (așadar, cele care ar trebui, teoretic, să fie recuperate):

2013: 113 milioane EUR
2014: 310 milioane EUR
2015: 194 milioane EUR
2016: 226 milioane EUR

În total 843 milioane EUR. În RON ar fi în jur de 3,8 miliarde. Doar în ultimii 4 ani. Conform unor informații publice în august 2016 ANAF avea de recuperat, în total, 8 miliarde RON.

Dar cum stăm, concret, cu aceste recuperări? Aici avem o mare problemă. Dl. președinte Iohannis, optimist, vorbea în februarie 2015 de o rată de recuperare de numai 10% [10]. Realitatea e că în august 2016 ANAF recunoștea că a recuperat doar 4,5% din marile prejudicii [11]. Dar într-un comunicat difuzat în aprilie 2015 [12] ANAF detalia motivele pentru care nu poate face mai mult. Nu din rea-voință, ci pentru că există niște explicații simple:

– multe bunuri sunt în indiviziune sau proprietate comună (ceea ce generează din start cheltuieli judiciare și administrative cu scoaterea din indiviziune);

– un număr mare de persoane nu aveau nimic declarat pe numele propriu, deci nu era nimic de recuperat;

– multe bunuri nu pot fi valorificate sau nu au valoarea prezumată de piață;

– deciziile instanțelor se transmit greu, sau deciziile devin definitive după foarte mulți ani, după ce inculpații și-au epuizat toate căile de atac.

Bomboana de pe colivă era această frază:

  • „Astfel, volumul sumelor recuperabile prin executare silită (exclusiv valoarea prejudiciilor aferente stărilor de insolvență, insolvabilitate, inexistentă de bunuri sau venituri urmăribile, formalităților legale de partaj/ ieșire din indiviziune aflate în curs) se reduce … [la] 46,4% din valoarea totală a prejudiciului de recuperat comunicat. Diferența de 53,6% constituie, în fapt, un prejudiciu nerecuperabil similar arieratelor nerecuperabile [s.n.].

Din start, așadar, ANAF recunoștea că mai bine de jumătate din sume nu vor fi recuperate niciodată. Luați-vă gândul de la ele, există doar pe hârtie.

Dar hai să fim optimiști, ca dl. președinte, și să zicem că ANAF recuperează mai mult decât dublu decât o face în realitate, și anume 10% din prejudiciile constatate. Asta înseamnă că, pe ani, activitatea de recuperare a prejudiciilor din dosarele DNA ar merge așa:

2013: 11,3 milioane EUR
2014: 31 milioane EUR
2015: 19,4 milioane EUR
2016: 22,6 milioane EUR / 101,2 milioane RON

B. 2. Venituri ca urmare a cheltuielilor de judecată. De regulă acestea sunt puse în sarcina inculpatului. Pentru a sprijini cauza DNA voi presupune că se recuperează 100% din ce e mai sus la pct. A.2. Deci punctele (conturile) A.2. și B.2 se vor compensa reciproc.

B. 3. Venituri ca urmare a încurajării mediului de afaceri. Practic, avem aici contul de corespondență al contului A.4. Una dintre dogmele de bază ale ideologiei neoliberale, atât de iubită de elita noastră, este că un stat „curat” încurajează afacerile private. Pe piața globală a investițiilor România e în competiție cu alte state, de aceea e nevoie de un stat cât mai curat pentru a atrage investiții străine directe (ISD). Din păcate, despre ISD avem informații publice concrete și acestea sunt mai mult decât concludente: cel puțin în ultimii ani impactul „anticorupției” a fost 0 (zero). Conform World Investment Report în perioada 2013-2016 evoluția ISD a fost după cum urmează:

2013: 3,6 miliarde USD
2014: 3,21 miliarde USD (-11%  )
2015: 3,83 miliarde USD (+19%  )
2016: 4,57 miliarde USD (+19%  ) [13]

Or, evoluția e fix aceeași cu cea înregistrată de ISD la scara întregii Uniuni Europene. Altfel zis, cu sau fără DNA, tot dracul ăla e. De fapt, ca să înțelegem mai bine despre ce e vorba, nivelul ISD e încă extrem de departe de nivelurile maxime atinse în perioada 2006-2008 (12-14 miliarde USD / an) și chiar și sub nivelul ISD din ultimul an, 2004, al guvernului Năstase…

T-ul contabil al DNA pe 2016

Să vedem, așadar, cum arată T-ul contabil pe perioada celui mai recent an, 2016. Datele sunt exprimate în milioane RON, conform informațiilor de mai sus.

Venituri (2016) Cheltuieli (2016)
B.1. 101,2 A.1. 118,5
B.2. 2,1 A.2. 2,1
B.3. 0 A.3. 2,1
A.4. ?
A.5. ?
A.6. 1,4
Total: 103,3 124,1
Rezultat final 2016 -20,8 milioane RON  (pierdere)

Dacă încercăm să facem exercițiul pe toți anii 2013-2016 vom observa că numai în 2014 se poate întrevedea un profit (și numai în cazul în care se respectă ipotezele favorabile de mai sus, adică recuperarea a 10% din prejudicii cu costuri minime). În restul anilor activitatea DNA a generat societății românești, la modul cel mai concret, și indiferent de bunele sale intenții, pierderi cumulate de zeci de milioane de RON.

Dacă, din considerente etice, societatea românească e dispusă să plătească acest preț, atunci aceste pierderi sunt ok. Dar dacă societatea nu e dispusă să le accepte, atunci ar trebui discutată eficiența acestei instituții și găsite soluții de eficientizare. Limitându-ne la datele favorabile din actuala simulare, pentru ca DNA-ul să devină profitabil, din două lucruri e nevoie de unul:

– fie bugetul instituției să scadă cu 25%, dar rezultatele să rămână aceleași (bugetul ar putea scădea, de pildă, prin reducerea numărului de dosare stupide pe care le lucrează un procuror, și pe care contribuabilul nu are de ce să plătească bani; un exemplu perfect e anchetarea Guvernului României fiindcă a dat o ordonanță de urgență, dosar deschis la sesizarea unor reclamagii oarecare și închis din lipsă de probe după câteva luni);

– fie bugetul instituției să rămână la fel, dar gradul de recuperare a prejudiciilor să crească obligatoriu cu cel puțin 25%. Rămâne de văzut dacă ANAF va reuși ceva în acest sens cu resursele și în condițiile actuale. După cum am arătat, momentan oamenii sunt destul de sceptici.

Având în vedere însă că în simularea mea am încercat să folosesc constant, acolo unde nu avem date concrete, aproximări de cifre favorabile DNA-ului, e posibil ca de fapt pierderea contabilă pe termen scurt generată de simpla existență a acestei instituții să fie în realitate mult mai mare, și toată situația mult mai greu de redresat. Un lucru e cert: asta nu e toată pierderea pe care societatea noastră o înregistrează de pe urma DNA-ului. Mai urmează.

Tradiția românească obligă: instituția produce pierderi, dar pensionarii ei vor fi de lux

Să privim un pic pe termen lung, de pildă de acum peste 40 de ani.

Conform datelor oficiale disponibile, peste 80% din bugetul DNA au fost cheltuieli salariale. În 2016 suma s-a ridicat la 100 milioane RON.

În 2016 DNA a lucrat cu 733 de angajați. Asta înseamnă că venitul mediu brut în DNA a fost de 136.425 RON / an, sau 11.368 RON / lună. Corespunzător unui salariu mediu net de peste 7900 RON. Cam de 4 ori mai mult decât salariul mediu la nivel național.

Dintre acești angajați peste 100 sunt procurori. Cea mai mare pensie din România o are un fost procuror (peste 40.000 RON / lună) [14] dar nu e cazul aici să discutăm despre pensiile din justiție. Așa că, deși e foarte posibil ca procurorii DNA, atunci când se vor pensiona, să aibă pensii „frumușele”, cu multe zero-uri – că doar de-aia au fost procurori, nu?! -, pentru a nu fi acuzat de atitudine ostilă DNA voi prezuma că pensia medie a unui angajat DNA va fi de (numai) 4 ori mai mare decât pensia media națională.

Nu știm cum vor fi pensiile peste 20 de ani, sau care va fi raportul RON / EUR. Dar, pentru simplificarea argumentului, și tot ca să nu fiu acuzat că sunt anti-DNA, hai să presupunem că și peste 20 de ani pensiile vor rămâne la fel ca în zilele noastre: pensia unui pensionar obișnuit (mediu) din anul 2037 va fi aprox. 215 EUR, de unde rezultă că pensia medie a unui pensionar produs de DNA va fi de 215 EUR * 4 = 860 EUR.

Cu alte cuvinte, dacă se păstrează valoarea nominală a pensiilor de acum un pensionar DNA va încasa 10.320 EUR / an sau 206.400 EUR în cazul  unei speranțe de viață de (numai) 20 de ani (că dacă va ajunge să trăiască precum Vișinescu, ăia suntem…). 733 de slujbași ai DNA înseamnă pensii de 7,56 milioane EUR / an sau 151 de milioane EUR (675 milioane RON) în cazul unei speranțe medii de viață de 20 de ani după pensionare.

Repet: și toate acestea privind lucrurile dintr-o perspectivă favorabilă, care nu ia în calcul faptul că procurorii ăia vor ieși mai mult ca sigur la pensie cu pensii uriașe, de mii de euro, nu cu „mărunțiș”…

Nu am nimic împotrivă ca oamenii să ia pensiile pe care le merită, dar am o problemă cu activitatea de pe urma căreia vor ajunge ei la asemenea pensii astronomice.

Dacă ne uităm la primul tabel din acest articol ne va frapa un lucru: anual se lucrează la DNA mii de cauze, dar în justiție ajung, concret, doar câteva sute.

Volumul de muncă inutilă din cadrul DNA pare să se ridice pe la cote alarmante, de peste 95%. Ceea ce înseamnă că societatea plătește complet aiurea 95% din ceea ce fac cetățenii ăia angajați la DNA.

Sincer, nu mă încălzește cu nimic că la DNA „se lucrează” nu știu câte mii de cauze. Sigur, partizanii vor zice că la DNA e ca la minele de aur, unde trebuie să scormonești un munte de minereu ca să scoți trei boabe de aur. S-avem pardon. Justiția nu e minerit. Nu te obligă nimeni să iei în considerare fel de fel de sesizări aberante (cum a fost cea depusă de reclamagiii din ianuarie 2017, legată de OUG 13). Chiar și căutătorul de aur cerne, într-adevăr, o grămadă de nisip aurifer până ajunge să facă 3 grame de aur – dar îl cerne din râul de unde știe că va găsi aur, râu care trece prin Munții Apuseni, nu din… Delta Dunării.

În acest moment DNA-ul pare un soi de organism tumoral care a intrat într-o logică internă a creșterii de tip canceros: cercetarea mai multor cauze implică angajarea mai multor procurori ceea ce implică un buget mai mare ceea ce face posibilă cercetarea și mai multor cauze. De ce? De-aia, pentru că se poate. Bugetul de stat are de unde, că e mare! Ce contează că sub 5% din ceea ce „cercetează” persoanele acestea ajunge la instanțe? Contează să fie cât mai multe, să „dea bine” că, uite, unui biet procuror îi revin 100 de dosare (dintre care, câte or fi cretine?…).

În buna tradiție românească, o instituție care produce constant și concret societății românești pierderi anuale de zeci de milioane de lei, în loc să genereze șomeri și candidați la recalificare profesională, va produce pensionari de lux și își va continua neabătută activitatea până când se va găsi cineva curajos să o închidă sau să o reformeze. Că de privatizat, ca SIDEX-ul de pe vremuri, nu se pune problema!

„Cauzele” raportate de DNA sunt ca grâul la hectar de pe timpul lui Ceaușescu. Sunt scoase cifre uriașe din burtă ca să nu se vadă că de fapt plătim din buzunar o instituție care va parazita pe termen lung bugetul de stat.

Pierderi pentru societate, dar profit frumos pentru indivizii care lucrează în acest „SIDEX” de viață nouă. Dacă pe un singur an pierderile generate societății românești de această instituție se ridică, așa cum am văzut, la vreo 20 de milioane RON, într-un orizont de timp de 40 de ani (în care vor fi incluse și pensiile slujbașilor de azi care, deh, vor avea dreptul…) pierderea va depăși lejer un miliard de lei.

Bineînțeles, dacă societatea românească e dispusă ca, din considerente etice, să accepte acest preț, precum și formarea viitoare a unei clase de pensionari de lux a căror calitate a fost că au depus o muncă inutilă în volum de 95%, e foarte bine. Fiat justitia, et pereat mundus!

Dar dacă societatea românească nu e dispusă să accepte treaba asta atunci ar trebui luate măsuri.

Nu am în vedere desființarea sau încetarea luptei anticorupție, ci, pur și simplu, eficientizarea ei și stabilirea unor criterii mai clare de eficiență. Nu știu care e logica internă a instituției, dar de la bun început ar trebui instituite niște criterii clare de selecție a cauzelor cu potențial de cele aberante (cum a fost cercetarea OUG 13, care ar trebui să ducă la niște demisii și sancțiuni). S-ar putea institui niște proceduri interne în așa fel încât munca instituției să se concentreze pe instrumentarea cauzelor cu șanse de reușită în detrimentul celor în care informațiile nu sunt concludente sau sunt îndoielnice. De asemenea, s-ar putea prioritiza cauzele recente, în care eventualul prejudiciu nu a avut timp să fie ascuns, față de cele de pe timpul lui Pazvante Chioru’ în care, dacă există, prejudiciul se odihnește deja de multă vreme prin Caraibe și trimiterea la închisoare a „vinovatului” nu ar face decât să… crească prejudiciul adus societății! A se vedea, de pildă, cazul recent [15] al primarului din jud. Argeș pe care DNA-ul a anunțat en fanfare că l-a trimis în judecată după… 11 (unsprezece) ani de la comiterea delictului!…

Sigur, partizanii DNA vor obiecta că serviciile publice nu pot fi măsurate contabilicește, și că infracțiunile trebuie cercetate câtă vreme nu s-a atins termenul de prescripție. S-avem pardon! Există criterii foarte clare de măsurare a eficienței sistemelor de învățământ (ex. numărul de absolvenți), de sănătate (ex. mortalitatea infantilă) sau de siguranță publică (ex. numărul de omucideri zilnice). Pentru o instituție care trebuie să recupereze pierderile financiare suferite de societate prin corupție, adâncirea acestor pierderi sigur nu e un motiv de mândrie…

Toate aceste lucruri țin de un management sănătos la cap, dar și de ceea ce societatea ar trebui să ceară unei instituții care, până la urmă, cheltuie banul public și cere de la an la an bugete tot mai generoase. O instituție a statului nu trebuie să lingă dosare doar pentru că poate să lingă dosare.Trebuie să o facă numai dacă linsul acelor dosare reprezintă cu adevărat o nevoie socială aducătoare de profit – atât profit financiar, cât și profit social. În caz contrar e o simplă birocrație de dragul birocrației, cum întâlnim de atâtea ori, și în atâtea locuri, în România, și din care singurii care ies câștigați sunt cei care exercită funcția birocratică, în timp ce societatea în ansamblul ei nu face decât să deconteze pierderile – în numele unor iluzii.

[1] Sursa: informații oficiale din rapoartele anuale ale DNA. Am pus doar sumele utilizate, care sunt mereu 97-98% din bugetul alocat.
[2] Sursa: http://www.romania-actualitati.ro/video_probleme_la_zi_invitat_laura_codruta_kovesi_textul_complet-98474
[3] Sursa: https://www.universuljuridic.ro/volumul-si-incarcatura-la-judecatorii-tribunale-curti-de-apel-si-iccj-anul-2015/
[4] Sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-14861292-ministerul-justitiei-costul-lunar-unui-detinut-2-397-lei-cea-mai-mare-parte-sunt-cheltuieli-personal.htm
[5] Sursa: http://www.just.ro/transparenta-decizionala/bugetul-mj/buget-anual/
[6] Personal, cred că de fapt costul e de (cel puțin) 10 ori mai mare, pentru că dosarele DNA sunt poziționate pe scara cea mai de sus a complexității, dar lăsăm cifrele așa, dintr-o perspectivă cât mai favorabilă activității DNA, întrucât nu avem alt instrument mai bun de aproximare decât acesta al costului mediu al unui dosar în bugetul național de justiție. Editare ulterioară (23 februarie 2018): în conferința de presă din 22.02.2018 în care a anunțat revocarea șefei DNA ministrul Tudorel Toader a precizat cifra de 39.000 de RON / dosar. Așadar de 7,2 ori mai mult decât suma folosită de mine în demonstrație! S-a dovedit astfel, oficial, că prin cifrele și statisticile prezentate în acest articol scris în iulie 2017 am încercat să nu dezavantajez în nici un fel DNA-ul, ba dimpotrivă.
[7] Și suma aceasta cred că e mult subestimată dar, iarăși, trebuie subliniat că privim totul dintr-o perspectivă cât mai favorabilă DNA.
[8] Vezi aici: http://www.capital.ro/diaconu-anaf-voiculescu-si-tender-greu-de-executat-din-cauza-hibelor-sistemului-judiciar-video.html
[9] http://www.capital.ro/exclusiv-anaf-plateste-26-de-mii-de-euro-pe-luna-paza-pentru-cele-trei-cladiri-in-care-au-avut-sediul-antenele-lui-voiculescu.html
[10] http://adevarul.ro/news/eveniment/recuperarea-prejudiciilor-coruptie-devine-importanta-deosebita-1_54ecb955448e03c0fdf324d6/index.html
[11] http://www.capital.ro/exclusiv-bogatii-saraciti-de-fisc-ce-a-recuperat-anaf-din-averea-milionarilor-penali.html
[12] https://www.agerpres.ro/comunicate/2015/04/08/comunicat-de-presa-anaf-16-25-28
[13] http://unctad.org/en/Pages/DIAE/World%20Investment%20Report/World_Investment_Report.aspx
[14] https://www.bugetul.ro/tupeu-maxim-cine-incaseaza-cea-mai-mare-pensie-din-romania/
[15] http://www.stiripesurse.ro/anun-de-ultima-ora-de-la-dna-un-fost-primar-i-mai-multe-persoane-trimise-in-judecata-intr-un-dosa_1209652.html

  • Legat de abuzul în serviciu, de ce consider că e o infracțiune vagă, care ar trebui definită mai clar: să presupunem că prețul obișnuit al unui creion e 2 lei / bucată. Primăria din comuna Comuneasca nu mai are creioane și, pe cale de consecință, nu mai poate funcționa. Se întâmplă însă ca prin comuna Comuneasca să treacă dl. Papetărescu, comis-voiajor al „Firmei de Făcut Creioane srl”. Dl. Papetărescu are marfa cu el. Dl. Papetărescu aude de necazul primăriei din Comuneasca și îi propune primarului să cumpere pe loc 100 de creioane, dar la prețul de 4 lei / bucată. Dacă vrea, i le poate vinde și la 2 lei, dar pentru asta trebuie să dea comandă la București și să aștepte 5 zile, până intră banii și vine curierul. Dilemă: ce ar trebui să facă primarul? Dacă va cumpăra creioanele cu 4 lei, deci cu un preț dublu față de cel normal, va pica instant pe „abuz în serviciu”. Da, dar va salva activitatea primăriei și a comunei. Dacă nu le cumpără, atunci pentru el personal totul va fi ok, dar nu și pentru primărie și comună, care vor fi blocate 5 zile. Deci?…

Autor: Lucian Sârbu

Sursa: Argumente si fapte

CU CARE „LICURICI”NE VA FI MAI BINE?

17 mai

Până acum cel puțin, strategia lui Donald Trump s-a rezumat la a intra „la rupere” în chestiunile mai sensibile și a propune apoi soluții de relativ compromis. Care compromis care ar fi părut inacceptabil anterior.

Uneori ține, mai ales când există avantaje competitive certe din partea SUA (vezi cum belicosul Kim își distruge poligoanele de încercare a armamentului nuclear), alteori povestea se termină mai în coadă de pește (vezi dispută cu China și construcția unor insule artificiale, Siria sprijinită de Rusia). Iar la fiecare săritură peste cal urmează un discurs pacifist (și acum, și după ultimul bombardament asupra Siriei a existat unul) așa că se conturează deja o rutină. Poate o astfel de strategie este și în spatele mutării ambasadei SUA la Ierusalim.

Palestienienii se văd încolțiți, deja nu mai au sprijin necondiționat din partea întregii lumi arabe, teritoriile le sunt făcute șvaițer de coloniile implantate recent așa că de ce n-ar accepta niște oscioare (câteva cartiere din Ierusalim plus dreptul de a respiră în continuare în Cisiordania și Gaza) confruntati cu perspectiva de a nu mai avea nimic? Mai bine puțin decât nimic par să le sugereze tandemul Trump-Netanyahu. De altfel Israelul a avut o politică inteligentă de extindere în Palestina imediat după cel de al doilea război mondial, când fiecare agresiune din partea arabilor a fost răsplătită cu noi anexari de teritorii, așa că nici nu mai contează acum cine are dreptate din punct de vedereistoric (evreii au locuit teritoriile respective primii dar exodul lor nu a fost determinat totuși de palestinienii de azi, ci de Imperiul Roman, așa că dreptul primului ocupant are hibe), realitatea din teren primează.

În tot acest context delicat hop și România, partener de nădejde al SUA în chestiunea mutării ambasadei în răspăr cu marea majoritate a aliaților din UE. Păi nu suntem suverani, păi nu ne alăturăm partenerul strategic? se apară artizanii acestei mișcări. Este adevărat că poliția politică instaurată în România în timpul regimului Băsescu s-a făcut cu binecuvântarea statelor din nucleul dur al UE și unei părti a ellitelor politice din SUA („globalistii”). Așa că Dragnea & Co au căutat cu disperare un spate extern până când nu ajung să aștepte portocale într-un loc liniștit. Justiția selectivă și serviciile omniprezente sunt acum scuza acestei piruete la 180% , a spatelui întors UE în favoarea Americii trumpiste (deși ceva relații de colaborare între fruntașii PSD și consultanții din Israel mai existaseră anterior, ca să nu mai pomenim și de scandalul Black Cube). O fi bine, o fi rău?

Cred că cei care speră că vom avea de câștigat pe plan economic, militar, etc din această nouă mostră de servilism se înșală. Donald Trump rămâne un om de afaceri care știe să-și maximizeze profitul dar care n-a dat până acum dovezi prea mari de generozitate. SUA are de câștigat din generarea unei mișcări anti-UE și nu doar în chestiunea Ierusalimului dar mă tem că din partea României va câștigă mai mult echipa Dragnea (ceva soluții personale la împiedicarea mersului unor dosare prin justiția autohtonă) decât economia/societatea în ansamblu. Până acum noi am băgat mâna în buzunar să cumpărăm armament de generația a doua/treia dar pe investitorii americani încă nu i-am prea văzut la față. E drept, persistă încă gustul amar după privatizările utilităților și retailului cu investitori europeni, majoritar germani și francezi. Altfel, această antagonizare a pozițiilor SUA-UE apropie economia germană de mașinăria de război rusească și nu știu cât de mult ar trebui să ne bucure asta în perspectivă având în vedere distanțele dintre noi și americani (prin anexarea Crimeii între România și Rusia sunt doar vreo 300 de km).

În concluzie, nu văd nicun motiv de bucurie dacă schimbăm Stăpânul. Unii vor forță de muncă ieftină și rente în zona utilităților /retailului, alții clienți pentru industria de apărare și carne de tun pe unde s-o mai angaja Hegemonul. Și unii și alții vor să ne cumpere ieftin și să ne roage frumos să plătim o parte din bani. Singuri care au de câștigat efectiv câte ceva pe aici sunt cei care ne vând.

Autor: Cristian Dogaru

Sursa: Cristian Dogaru

PRESEDINTELE PORTUGALIEI,MARCELO REBELO DE SOUSA,RECURGE LA DREPTUL DE VETO PRIVIND LEGEA TRANSGENDER!

17 mai

Președintele Portugaliei a blocat o lege care facilita schimbarea identității de gen pe documentele oficiale, în ciuda sprijinului dat de parlament pentru acest act normativ.

Legea propusă de legislativul portughez viza eliminarea obligativității pentru o persoană transgender de a face anumite examene medicale în vederea schimbării sexului și, de asemenea, reducea vârsta minimă la care o persoană poate lua această decizie, de la 18 la 16 ani. Deși textul legislativ a trecut de parlament luna trecută, Marcelo Rebelo de Sousa, care are drept de veto și- exercitat acest drept, blocând legea. El a susținut că în unele cazuri, testele medicale ar trebui să rămână o cerință obligatorie, informează Newsweek.

„Proiectul de lege ar trebui să includă o prevedere de evaluare medicală prealabilă pentru cetățenii cu vârsta sub 18 ani”, a afirmat șeful statului într-o o declarație publicată pe site-ul președintelui. În conformitate cu noul proiect de lege, un minor de peste 16 ani are nevoie doar de permisiunea părinților pentru a-și schimba identitatea de gen de pe documentele de identitate, în timp ce persoanele de peste 18 ani pot alege să-și schimbe genul fără o a doua opinie, proces numit „autodeterminare”.

„Nu suntem de acord cu această lege”, a declarat Vânia Dias da Silva, reprezentanta formațiunii conservatoare CDS-PP, potrivit BBC. „Cei care au 16 ani nu se pot căsători, nu au voie să bea sau nu pot conduce, așa că nu se poate lăsa în mâinile lor o astfel de decizie cu consecințe atât de serioase și de grave”, a declarat politicianul.

De asemenea, Asociația medicilor catolici portughezi a salutat decizia președintelui de a bloca legea, susținând că avizul medicilor în aceste cazuri este de „importanță capitală”.

Sursa: Flux.md, preluare dupa  activenews.ro

VASALII EUROPENI IMPOTRIVA PRESEDINTELUI USA DONALD TRUMP!

17 mai

”Vrem să fim vasali care se supun deciziilor luate de Statele Unite, în timp ce ne agățăm de pantalonii lor? Sau vrem să arătăm că avem interesele noastre economice, că vom face afaceri cu Iranul”, apus ministrul francez de Finanțe Bruno Le Maire, imediat după ce președintele Donald Trump a anunțat că SUA părăsesc acordul nuclear cu Iranul și vor impune sancțiuni economice Teheranului, precum și companiilor străine care vor derula pe mai departe afaceri cu Republica Islamică.

A fost un ecou al afirmației ferme a președintelui Emmanuel Macron, la Aachen, alături de Angela Merkel, pe 10 mai: ”Dacă acceptăm ca alte țări, inclusiv aliații și prietenii noștri din cele mai grele momente ale istoriei, să decidă pentru diplomația noastră, securitatea noastră, făcându-ne să ne asumăm cele mai mari riscuri, atunci nu mai putem fi suverani“. Cancelara Angela Merkel, cu toată înclinația sa către compromis, a fost la fel de fermă. ”Dacă fiecare face ce vrea, asta e o veste foarte proastă pentru toată lumea”, a spus Merkel, pe 11 mai, cu referire la decizia SUA de a părăsi acordul cu Iranul.

Der Spiegel: Cooperarea transatlantică a murit

Și nu doar afectarea intereselor comerciale pe care puterile europene le au în Iran este sursa nemulțumirii, ci și noile tarife la aluminiu și oțel pe care administrația Trump a anuntat că le va impune Europei cu începere din luna iunie. Se mai adaugă presiunea pusă de Donald Trump pentru contribuția de minimum 2% din PIB pentru bugetele Apărării statelor NATO, sume din care un procent însemnat să se îndrepte către achiziții militare (știut fiind că SUA sunt cel mai mare exportator de armament), ceea ce face ca această obligație asumată în trecut de statele NATO să pară acum mai degrabă o taxă de protecție plătită Washingtonului. Se adaugă apoi scandalul Volkswagen, cu originea tot în SUA, în studiul făcut de o serie de specialiști americani, și care a provocat companiei germane pierderi incomparabil mai mari decât penalizările pe care statele UE încearcă să le impună unor giganți americani precum Apple, Amazon sau Google.

”Adio, Europa”, este titlul cu care deschide revista germană Der Spiegel, alături de o caricatură arătând un deget mijlociu cu chipul lui Trump. ”Vestul pe care-l știan nu mai există. Relația noastră cu SUA nu mai poate fi numită prietenie și abia de poate fi numită parteneriat. Președintele Trump a adoptat un ton care nesocotește 70 de ani de încredere. Vrea tarife punitive și cere supunere. Nu se mai pune problema ca Franța și Germania să ofere sprijin militar în Afganistan și Irak. Acum se pune problema dacă cooperarea transatlantică economică, diplomatică și militară mai există. Răspunsul este: nu”, scrie Der Spiegel.

”Șantajul” american

Indignarea presei germane a ajuns la cote și mai înalte după ce secretarul de Stat Mike Pompeo a declarat că SUA vor investi în Coreea de Nord, dacă dictatorul Kim Jong-un va denucleariza țara. ”Deci, firmele americane vor putea face în curând afaceri în Coreea de Nord, însă europenii nu vor avea voie să facă afaceri în Iran”, scrie unul dintre comentatorii Die Zeit, care cere UE să recționeze la ”șantajul” american, considerând că SUA au devenit un rival al Europei. Oficialii de la Berlin au anunțat că vor lua măsuri pentru ca afacerile germane să nu sufere de pe urma sancțiunilor americane. Ministrul Economiei, Peter Altmaier, a anunțat, pe 11 mai, că este ”gata să discute cu companiile implicate în Iran despre cum pot fi reduse consecințele negative”. Asta după ce ambasadorul SUA la Berlin a cerut ca ”firmele germane din Iran să își încheie afacerile imediat” după retragerea SUA din acordul cu Iranul, scrie Deutsche Welle.

”Polițistul financiar” de peste Ocean

Puterilor europene le va fi însă extrem de greu să ocolească sancțiunile americane impuse Iranului, pentru că, în aproape un deceniu de fricțiuni și sancțiuni impuse Teheranului, SUA au ajuns să ”militarizeze” industria bancară, astfel încât acum tranzacțiile financiare cu Iranul sunt aproape imposibile, se arată într-un articol publicat de Institutul Mises de la Viana. Mai mult, The Weekly Standard relatează cum congresmanii americani caută acum modalități de a penaliza chiar și băncile centrale ale statelor care încearcă să înființeze instituții care să facă comerț cu Iranul acolo unde băncile private au interdicție. Apoi, soluția aplicată de UE în anii 1990 de a refuza să se supună sancțiunilor SUA (împotriva Cubei, Libiei sau Iranului, la acel moment) are șanse mici să funcționeze, pentru că a fost folosită doar pentru a transmite un mesaj politic unei americi conduse de administrația Clinton, care a cedat în fața acestei fronde, și nu în fața unei administrații Trump mult mai hotărâte și izolaționiste.

Europa împotriva dolarului?

Modalitatea Europei de a se opune SUA într-o lume în care Washingtonul devine din ”jandarm mondial” ”polițist financiar” este eludarea marelui atu american – dolarul. Însă această cale implică o mână de ajutor riscantă pentru economia Chinei și pentru yuan, pentru că euro este o monedă disfuncțională în actuala arhitectură a UE. După peste 70 de ani de alianță transatlantică care a croit lumea de azi, Europa este mai aproape ca niciodată de a lua în calcul crearea unor instituții paralele celor de la Bretton Woods, care au făcut din dolar moneda schimburilor globale.

Marele conflict economic Vest-Est ce stă să izbucnească, cu un front preliminar pe care se pot confrunta chiar SUA și Europa, pare că va da dreptate doctrinei antiglobalizare a lui Trump. Pentru a nu rămâne la statutul de ”vasal” invocat de liderii ei, Europa va trebui să prioritizeze interesul ”național”. Așadar, țările vest-europene, campioanele globalizării, vor ajunge să lupte împotriva simbolurilor și pârghiilor de până acum ale globalizării. Va fi o poziție greu de susținut, la fel cum e și poziția Germaniei – indignată că i se interzice să facă afaceri în Iran de către o administrație SUA ce investește în Coreea de Nord, în timp ce Berlinul câștigă de pe urma schimburilor cu China, interzicând țărilor estice să își dezvolte relațiile cu Beijingul.

Autor: Călin Marchievici

Sursa: Cotidianul

FOSTUL OFITER SRI,DANIEL DRAGOMIR:AM FURNIZAT O LISTA DE 19 JURNALISTI ,UNELTE SI COLABORATORI AI SRI!

17 mai

Imagini pentru DANIEL DRAGOMIR,POZE

Am venit astazi in fata comisiei SRI sa vorbesc despre adevar si despre libertate. Despre adevarul stirilor si libertatea presei. Am prezentat informatii despre culoarele media pe urmatoarele segmente:

– jurnalisti unelte ale statului paralel, aflati in legatura unor ofiteri de informatii sau a unor structuri de parchet. Am inceput a prezenta 19 nume. Oameni aflati in contact cu structurile de forta, care au primit de-a lungul timpului informatii privilegiate, clasificate si au primit ordine pentru a ataca tinte politice sau opozanti.

– Trusturi media fondate si sustinute de structuri de informatii. Mod de lucru, mod de finantare si cum au fost coordonate operativ. Am propus audierea a 9 patroni de media pentru a da explicatii in fata comisiei cu privire la implicarea structurilor de forta.

– Trusturi media atacate de statul paralel si fosta conducere a SRI, modul de distrugere a opozantilor politici si cooperarea abuziva cu parchetele.

Culoarul media a fost utilizat pentru a distruge companii, oameni si destine. Pentru a pune pumnul in gura libertatii presei.
Pentru a “aresta” Romania in cea mai perfida forma, linsajul mediatic, raspandirea de informatii clasificate, campaniile de presa si distrugerea economica a presei libere.

In final am prezentat comisiei un punct de vedere cu privire la ofiterii acoperiti din media.
Am rugat comisia sa evalueze si sa analizeze posibilitatea legislativa a interzicerii prin lege a activitatilor SRI in mass media, inclusiv prin interzicerea firmelor acoperite sau a agentilor acoperiti in presa.

Uneltele statului paralel au fost folosite abuziv, in mod ilegal, imoral si reprobabil impotriva propriei populatii. Consider ca aceste acte impotriva Romaniei trebuie sa inceteze si trebuie investigate de urgenta.

Imi exprim speranta ca pentru prima data in istoria noastra moderna, o comisie parlamentara va investiga implicarea ilegala si ne-constitutionala a serviciilor de securitate in mass media si va reusi sa redea libertatea presei romanesti.

#curaj

Autor: Daniel Dragomir

Sursa: Daniel Dragomir

Un studiu privind sistemele de opresiune din URSS și România anilor patruzeci ai secolului trecut

17 mai

CER SI PAMANT ROMANESC

 

 

 

 

 

 

Motto:

Stau de vorbă doi basarabeni, unul zice:

– Nu-mi plac românii iştia deloc. Până în 1940 l-au bătut pe tatăl meu chiar în pragul casei.

– Şi cum a dus-o tatăl tău după `40? – întreabă celălalt.

– …L-au luat ruşii şi l-au împuşcat undeva prin Siberia…

 

 

 

Basarabia anilor 30-40 ai secolului trecut:

democrație și liberalism românesc, teroare și genocid sovietic

După atacul mișelesc al URSS împotriva României și raptul Basarabiei la 28 iunie 1940, organele de opresiune sovietice, NKVD (descifrare în română – ”Comisariatul Poporului pentru Afacerile Interne”) și MGB (descifrare în română – ”Ministerul Securității Statului”), au instaurat un regim de teroare neîntâlnit poate nici în istoria medievală a poporului român. Oamenii trăind în liniștea lor erau arestați fără de veste și trimiși fără urmă în lagăre și închisori.

Unii nici nu mai ajungeau pe acolo, de multe ori rămânând…

Vezi articolul original 7.888 de cuvinte mai mult

Fundația lui George Soros a fost silită să părăsească Ungaria

17 mai

CER SI PAMANT ROMANESC

 Potrivit ziarului austriac Die Presse , Patrick Gaspard, Președintele Fundației pentru o Societate Deschisă (FSD),   creată și este condusă de George Soros, a declarat că FSD îşi va înceta activitatea la Budapesta şi se va muta la Berlin. Informația a fost confirmată în data de 15 mai 2018

Societatea respectivă a fost înființată la Budapesta în 1984 și are în prezent aproximativ 100 de angajați.  

Din 1984, organizația neguvernamentală (NGO) a speculatorului financiar George Soros a organizat o vastă rețea de activiști și asociații ale „societății civile”, dispunând  de fonduri de aproape 400 milioane dolari SUA .

În urmă cu un an, aceasta a intrat  în centrul dezbaterilor politice din Ungaria, acțiunile organizate de George Soros prin această rețea  fiind denunțate de mai multe ori de către guvernul maghiar  și de către prim-ministrul Viktor Orbán personal, care l-a caracterizat pe magnatul american de origine maghiaro-evreiască drept unul dintre  principalii inamici politici ai…

Vezi articolul original 280 de cuvinte mai mult

SELENA GOMEZ – BACK TO YOU!

17 mai

%d blogeri au apreciat: