Arhiva | 11:12 am

URA SI CINISMUL GAULEITERULUI NAZI KLAUS WERNER JOHANNIS CARE A IGNORAT,MIERCURI 14 MAI 2018,ZIUA MARTIRILOR DIN TEMNITELE COMUNISTE DIN ROMANIA,CU TOATE CA A PROMULGAT ACEASTA LEGE!

17 mai

Imagini pentru IOHANNIS,NAZI,POZE
Miercuri, 14 mai 2018, a fost prima oară când România ar fi trebuit să marcheze „Ziua Națională a Martirilor din temnițele comuniste”. Din păcate, așa cum arată Evenimentul Zilei, autoritățile statului au ignorat această sărbătoare.
 

Președintele României, simbolul statului român, a ignorat complet evenimentul. Conform sursei precizate, Administrația Prezidențială nu a oferit niciun mesaj pe 13 sau 14 mai, iar motivul ține de corectitudinea politică. Trebuie precizat că președintele Iohannis este cel care a promulgat legea care instituia această zi, în ciuda unor proteste vehemente ale Institutului „Elie Wiesel”.

„Pe 13 și pe 14 mai nu apare nicio declarație a președintelui, niciun comunicat care să amintească de comemorare. Explicația nu este deloc simplă și e legată atât de evenimente petrecute imediat după promulgarea legii, cât și de situația delicată în care este acum președintele cu oficialii din Israel și cu reprezentanții comunităților evreiești din Europa.Numai că, exact înainte de a pleca spre America, președintele a promulgat legea inițiată de 32 de parlamentari, dintre care cei mai mulți, 28, erau liberali. Pe 6 iunie, Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel a dat un comunicat foarte acid la adresa președintelui Iohannis. Motivul este simplu, în expunerea de motive folosită de inițiatori erau enumerate printre numele martirilor ridicați în acea noapte și membri sau simpatizanți ai Mișcării Legionare. Printre ei și Mircea Vulcănescu sau Radu Gyr, nume pe care Institutul le vânează cu plângeri penale pe oriunde apar, de la licee, străzi la tricouri.
Anul trecut, Iohannis nu a răspuns oficial la acest comunicat, dar tăcerea de zilele astea arată că și-a însușit critica”, notează EVZ.
Totuși, anul acesta, Președintele a găsit timp să marcheze deschiderea Salonului Auto București, dar și Forumul pentru Egalitatea de Gen „Equality Works Better”.
Nici la Guvernul României nu s-a suflat o vorbă despre această zi.
Deși propunerea legislativă a venit din Parlament, niciun partid politic nu a întreprins ceva pentru sărbătorirea acestei zile. Mai mult decât, nici posturile mass-media deținute de statul român nu au spus nimic, deși erau obligate prin lege să o facă.
„Potrivit prezentei legi, sărbătorirea anuală a zilei de 14 mai poate fi marcată de autoritățile centrale și locale, precum și de instituțiile publice de cultură din țară, prin organizarea de comemorări oficiale, depuneri de coroane și alte manifestări menite să cinstească memoria acestor martiri. Totodată, în această zi, Societatea Română de Televiziune, Societatea Română de Radiodifuziune și Agenția Națională de Presă AGERPRES vor difuza, cu prioritate, emisiuni și materiale informative despre evenimentele petrecute în perioada prigoanei comuniste în ziua de 14 mai 1948”, scrie în textul legii 127/2017, citat de EVZ.
Singura excepție notabilă, din rândul instituțiilor, a constituit-o Avocatul Poporului. Victor Ciorbea a fost singurul șef de instituție a statului care și-a amintit de martirii din închisori.
„Aceste persoane, catalogate ca „dușmani ai poporului” au fost, așadar, încarcerate, multe ucise, iar familiile lor hărțuite, batjocorite și supuse unui tratament regim special. Abuzurile Securității nu au cunoscut limite: intelectuali de marcă ai țării au fost dați afară din facultăți pentru că erau cu origine nesănătoasă și trimiși în posturi de muncitori necalificați, preoții fie au fost lichidați, fie deportați în lagăre de concentrare, profesori, medici, politicieni sau țărani s-au trezit peste noapte arestați, supuși torturilor și trimiși în închisoare”, a menționat Victor Ciorbea.
Ziua de 14 mai a fost marcată în București de o manifestare a societății civile, în special din partea foștilor deținuți politici.
Reclame

INALTAREA DOMNULUI LA 40 DE ZILE DE LA INVIERE(ZIUA EROILOR)!

17 mai

Biserica Ortodoxă prăznuiește Înălțarea Domnului la 40 de zile după Înviere, în Joia din cea de-a șasea săptămână după Sfintele Paști.

Aceasta sărbătoare mai este cunoscută și sub numele de Ispas. Înălțarea Domnului marchează ziua în care creștinii se salută unul pe celălalt cu „Hristos S-a înalțat!” și „Adevărat S-a înălțat!„.

Pe când Mântuitorul se afla împreună cu Ucenicii, mai înainte de Pătimirile Sale, le-a făgăduit venirea Preasfântului Duh, zicând: Este de folos să Mă duc Eu;  că de nu Mă voi duce Eu, Mângâietorul nu va veni (Ioan 16, 7). Și iarăși: Când va veni Acela, vă va învăța pe voi tot adevărul (Ioan 16, 3).
De aceea, după Învierea din morți, arătându-Se lor timp de patruzeci de zile, nu necontenit, ci din când în când, gustând mâncare înaintea lor și înfățișându-le și mai lămurit Învierea, în cea din urmă zi, făgăduindu-le multe despre cele privitoare la Împărăția lui Dumnezeu, le-a poruncit lor să nu se depărteze de Ierusalim, ci să rămână acolo, așteptând venirea Preasfântului Duh.
Deci le-a poruncit lor să rămână în Ierusalim, ca acolo să se întărească mai întâi propovăduirea Evangheliei, ca nu cumva depărtându-se în locuri străine să poată fi cu ușurință defăimați; și pentru că trebuia să se pregătească acolo ca niște ostași, cu armele Duhului, și așa să pornească la luptă, pentru propovăduirea Evangheliei.
Iar când a sosit vremea Înălțării, împlinind cuvintele Prorocilor (Cf. Zaharia 14, 4) Mântuitorul i-a dus cu Sine pe Muntele Măslinilor (numit în grecește Eleon) și le-a grăit lor despre propovăduirea Lui până la marginea lumii, precum și despre viitoarea Lui Împărăție, cea necuprinsă cu mintea, deoarece vedea că și ei vor să-L întrebe despre cele ce trebuiau să facă.
Și de față fiind acolo și Maica Sa, a trimis înaintea lor îngeri, ca să le arate înălțarea la cer. Și, pe când ei priveau, un nor L-a ridicat din mijlocul lor, purtându-L în sus. Și astfel, înconjurat de îngerii trimiși înaintea Lui, care se întreceau unii pe alții să ridice porțile cerurilor și care erau uimiți de roșeața de sânge a trupului și a veșmintelor Lui (cf. Isaia 63, 1-6), S-a înălțat și a șezut de-a dreapta Tatălui, îndumnezeind vrajba cea de demult, am fost împăcați cu Dumnezeu.
Iar niște îngeri, în chip de bărbați, au stat înaintea Apostolilor, zicând: Bărbați galileeni, de ce stați în mirare, uitându-vă spre cer? Acest Iisus Dumnezeu, pe Care Îl vedeți cu trup, așa va vei iarăși, cu trup adică, dar nu ca mai înainte, în sărăcie și tăcere, cin înconjurat de îngeri, cu slavă mare, precum Îl vedeți acum.
Atunci Apostolii, încetând de a mai privi, s-au întors de pe Muntele Măslinilor. Acest munte este foarte aproape de Ierusalim, cam la 2.400 de pași, adică un drum de sâmbătă, întrucât Moise orânduise în Lege ca numai atâția pași să se facă sâmbăta; de altfel, chiar Cortul Mărturiei era departe de tabăra iudeilor, în pustie, numai cu atâția pași. De aceea li se îngăduia să meargă sâmbăta acolo, spre a se închina; dar o călătorie mai lungă nu le era îngăduită.
Apostolii, întorcându-se în Ierusalim, s-au urcat în foișorul cel de sus, în care se adunau ei împreună cu femeile mironosițe și cu Maica Domnului, stăruind în post și rugăciune, așteptând venirea Preasfântului Duh, potrivit făgăduinței, care avea să se împlinească în ziua Cincizecimii.
Cel ce Te-ai înălțat întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
În Biserica Ortodoxă Română, s-a rânduit ca de praznicul Înălțării Domnului să se facă pomenirea tuturor eroilor și a ostașilor care și-au dat viața pe câmpul de luptă sau în diferite situații pentru apărarea credinței ortodoxe, a patriei străbune și a demnității neamului românesc. Pornind de la cuvintele Mântuitorului: „Iată Eu mă duc să vă pregătesc vouă loc și iarăși voi veni și vă voi lua pe voi la Mine, ca să fiți și voi acolo unde sunt și Eu”, Biserica se roagă pentru ca Dumnezeu să odihnească sufletele tuturor celor adormiți și în special ale eroilor, care au făcut sacrificiul suprem pentru frații lor de neam și de credință. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Înălțarea Domnului se sărbătorea nu în biserici, ci la mormintele martirilor, acei adevărați eroi ai lui Dumnezeu, care au mărturisit credința în Hristos pe timpul cumplitelor persecuții dezlănțuite împotriva Bisericii creștine.
Cinstitul cap al Sfântului Proroc Ioan Botezătorul a fost îngropat de Irodiada într-un loc ascuns din curtea palatului său. Nu știa de aceasta decât Ioana, soția lui Huza, intendentul (administratorul) lui Irod Antipa, care, după cum arată Sfântul Evanghelist Luca în Evanghelia sa (8, 3), a fost una din femeile mironosițe. Ioana a luat capul proorocului și l-a îngropat în Muntele Eleonului.
După un timp, Inochentie, unul dintre slujitorii de seamă ai lui Irod, și-a cumpărat un loc din Muntele Eleonului, și-a făcut o chilie și s-a retras în ea în chip sihăstresc. Zidind lângă chilie o bisericuță de piatră, a găsit capul Sfântului Ioan, însă imediat l-a îngropat la loc. Inochentie a murit luând cu sine această taină.
După aproape 300 de ani, adică în zilele împăratului Constantin cel Mare (306-337), Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat la doi călugări, poruncindu-le să sape locul și să dezgroape cinstitul său cap, aceasta fiind prima aflare a lui. Pe când călugării se întorceau cu capul proorocului într-un sac, s-au întâlnit cu un olar și i-au dat acestuia să ducă sacul.
Pentru această stare de lenevire a celor doi călugări, Sfântul Ioan a îndemnat pe olar să fugă cu sac cu tot. Ajungând în propria casă, olarul a văzut că se învrednicea de multe binefaceri și știind că acest lucru se datorează prezenței capului Sfântului Ioan Botezătorul, a început să îl cinstească împreună cu familia sa. Simțind că i se apropie sfârșitul, olarul a pus capul proorocului într-o raclă și l-a dăruit surorii sale, sfătuind-o să-l cinstească și să nu-l deschidă până când însuși sfântul îi va porunci.
În acest fel, racla a ajuns din mână în mână în grija unui monah pe nume Eustatiu. Acesta trăia într-o peșteră din apropierea orașului Emesa din Siria. Deși monahul Eustatiu era arian, la peștera lui se făceau minuni, datorită sfântului cap. Eustatiu a fost izgonit din peșteră și trimis în exil. În peștera lui au intrat ulterior niște monahi credincioși, care mai târziu au zidit în apropiere o mănăstire. În anul 452, arhimandritul Marcel, starețul acelei mănăstiri, a aflat capul sfântului în chip minunat, văzând foc mare la peștera de lângă orașul Emesa în timpul cântării psalmilor, aceasta fiind cea de-a doua aflare a Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul Domnului.
În anul 850, cinstitul cap a fost aflat pentru a treia oară în chip minunat, patriarhul Ignatie ducându-l în Constantinopol, unde a fost așezat într-un loc sfințit. El a fost aflat a treia oară când a ieșit din pământ la Comane.

CE AU DISCUTAT CORUPTUL CARE UCIDE JOHANNIS CU PREMIERUL VIORICA DANCILA LA COTROCENI!

17 mai

„Politica externă a României să se facă numai în interesul României“ și „ este necesar ca tensiunile interne pe teme de politică externă să înceteze imediat“. Sunt doar două dintre aspectele dezbătute de preşedintele României, Klaus Iohannis, şi premierul Viorica Dăncilă la consultările avute astăzi, la Cotroceni.  După discuţiile la care au mai participat ministrul de Externe Teodor Meleșcanu și  Ana Birchall, viceprim-ministrul pentru implementarea parteneriatelor strategice, preşedinţia a dat publicităţii un comunicat în care se precizează:

În cadrul discuțiilor, Președintele Klaus Iohannis a subliniat că este obligatoriu ca politica externă a României să se facă numai în interesul României și că este necesar ca tensiunile interne pe teme de politică externă să înceteze imediat, pentru ca țara noastră să rămână un actor credibil în relația cu Statele Unite ale Americii, la nivelul Uniunii Europene și al NATO, precum și în cadrul celorlalte parteneriate strategice în care țara noastră este angajată.

Președintele României a atras atenția că politica externă a țării noastre trebuie caracterizată de constanță și predictibilitate, având câteva linii roșii de la care decidenții politici nu s-au abătut niciodată, indiferent de culoarea lor politică. Schimbarea poziției echilibrate și echidistante pe care România a avut-o până acum nu ar face decât să producă îngrijorare și neliniște.

În acest sens, Președintele Klaus Iohannis a solicitat cooperare instituțională loială și corectă, în conformitate cu cadrul legal și constituțional în vigoare, subliniind că aceasta este conduita care trebuie să ghideze toate acțiunile Guvernului, în interesul național.

Prim-ministrul Viorica Dăncilă și membrii Guvernului prezenți la consultările de astăzi au exprimat, la rândul lor, opinia că este nevoie de o abordare instituțională loială în ceea ce privește politica externă a României.

Președintele României a evidențiat, totodată, că deciziile majore de politică externă ale țării noastre, cu efecte strategice, inclusiv asupra siguranței naționale și a cetățenilor români trebuie luate întotdeauna cu responsabilitate și discernământ.“

Și Palatul Victoria a dat publicității un comunicat de presă după întâlnirea de astăzi dintre președintele și premierul României.

În document se precizează că „premierul României a declarat că, în calitate de șef al Guvernului (…)are ca obiectiv principal susținerea intereselor României și identificarea celor mai bune modalități de a consolida rolul și profilul României pe plan internațional“.

De asemenea, „Premierul României a reamintit angajamentul României de a sprijini eforturile comunității internaționale în gestionarea provocărilor cu care se confruntă contextul regional deosebit de complicat“. 

„Pentru gestionarea cât mai eficientă a tuturor acestor provocări este nevoie de adoptarea unei poziții moderate și echilibrate din partea tuturor actorilor implicați, iar la nivel național prezența mea astăzi, la Palatul Cotroceni, este o dovadă a susținerii reale a acestui angajament și a dorinței de continuitate în domeniul politicii externe”, a declarat premierul României, la finalul întâlnirii cu președintele Klaus Iohannis.

 

Intrevederea de astăzi dintre preşedintele şi premierul României a avut loc după ce ieri s-a iscat o adevărată dispută între palate. Motivul l-a reprezentat cererea preşedintelui Iohannis de a avea o discuţie cu ministrul de Externe, Teodor Meleşcanu, întâlnire cu care Viorica Dăncilă nu a fost de acord.

BOGDAN AURESCU ,OMUL NAZISTULUI KLAUS JOHANNIS IN USA!

17 mai

Consilierul prezidenţial pentru politică externă Bogdan Aurescu a efectuat miercuri o vizită de lucru la Washington, anunță Ambasada României în Statele Unite ale Americii într-un comunicat.

Conform ambasadei, programul a cuprins o întrevedere cu Wess Mitchell, asistent al secretarului de stat al SUA pentru afaceri europene și eurasiatice, o masă rotundă organizată de think-tank-ul Atlantic Council cu tema ,,The Three Seas Initiative: Priorities and Concrete Deliverables of the Bucharest Summit”, precum și un seminar cu companiile din cadrul AMRO (American Romanian Business Council) pe tema stimulării participării companiilor americane la Summit-ul Inițiativei celor Trei Mări pe care România îl va găzdui în luna septembrie.

Întrevederea cu Wess Mitchell a prilejuit „o discuție aprofundată despre Parteneriatul Strategic dintre România şi SUA, obiectivele României pentru Summit-ul NATO din luna iulie și stadiul pregătirilor, precum și rezultatele concrete preconizate pentru Summit-ul Inițiativei celor 3 Mări din luna septembrie, de la București.
Bogdan Aurescu a amintit întrevederea deosebit de fructuoasă dintre Președintele Klaus Iohannis și Președintele Donald Trump, care s-a desfășurat la 9 iunie 2017 la Washington, și care a conferit Parteneriatului Strategic dintre România și SUA mai multă substanță și robustețe, reprezentând un puternic imbold politic pentru dinamizarea dialogului bilateral în domenii-cheie precum securitatea și apărarea, economia, comerțul și schimburile culturale. În acest sens a subliniat necesitatea dezvoltării tuturor acestor domenii, prin dialogul strategic bilateral pe temele de interes comun”, se mai arată în comunicat.
Pe agenda discuțiilor s-au aflat și prioritățile pentru Summit-ul NATO din iulie, care se va desfășura la Bruxelles.

„Consilierul prezidențial Bogdan Aurescu a prezentat obiectivele pe care țara noastră le urmărește cu prilejul Summit-ului aliat din luna iulie, care, în viziunea României, este necesar sa continue întărirea dimensiunii de apărare și descurajare a NATO, inclusiv în regiunea Mării Negre, în partea sudica a Flancului Estic. În acest sens a pledat pentru acordarea unei atenții sporite situației de securitate de la Marea Neagră în cadrul pregătirii Summit-ului.
O atenţie specială a fost acordată obiectivului întăririi cooperării economice la nivel bilateral și regional. În acest context, consilierul prezidențial Bogdan Aurescu a informat în legătură cu stadiul pregătirilor pentru Summit-ul Inițiativei celor Trei Mări, care va fi organizat de România în perioada 17-18 septembrie 2018, la București, dezideratul fiind de a trece într-o nouă fază a Inițiativei, cea a rezultatelor concrete. A evidențiat că Inițiativa are rolul de a contribui inclusiv la consolidarea relaţiei transatlantice, prezența economică a SUA în regiune reprezentând un catalizator suplimentar în acest sens. A încurajat, în același timp, o reprezentare cât mai consistentă din partea mediului de afaceri american la Forumul de Afaceri al Inițiativei celor Trei Mări, care se va desfășura în paralel cu Summit-ul, care este de natura sa aducă beneficii în plan regional, dar și în relațiile economice româno-americane”, mai precizează ambasada.
Wess Mitchell a exprimat „aprecierea pentru soliditatea Parteneriatului Strategic cu România, care este aliat de încredere al SUA”.
Potrivit Ambasadei române, cele două dezbateri pe tema Inițiativei celor Trei Mări au oferit oportunitatea prezentării de către Bogdan Aurescu a viziunii României și a rezultatelor concrete care sunt urmărite cu prilejul celui de al treilea Summit al Inițiativei celor Trei Mări care va fi găzduit de către președintele Klaus Iohannis.
În cadrul discuțiilor, consilierul prezidențial a prezentat obiectivele și pilonii principali ai acestei Inițiative, care include 12 state membre ale Uniunii Europene din regiunea cuprinsă între mările Baltică, Adriatică și Neagră, și care vizează deopotrivă trei aspecte – dezvoltarea economică, coeziunea europeană și legăturile transatlantice.
Bogdan Aurescu a arătat că, cu prilejul Summit-ului, va fi organizat și primul Forum de Afaceri al Inițiativei celor Trei Mări (I3M), care reprezintă un angajament inclus în Declarația Summit-ului Inițiativei celor Trei Mări de la Varșovia, din iulie 2017. La Forumul de Afaceri sunt așteptați aproximativ 500-600 de participanți, oficiali și reprezentanți ai mediului privat și ai societății civile din cele 12 țări ale I3M, din celelalte state membre UE, din SUA, ai instituțiilor financiare internaționale și europene, din Balcanii de Vest, R. Moldova, Ucraina, Georgia, Turcia. A arătat că Forumul va servi ca platformă pentru contacte directe între oameni de afaceri, oficiali guvernamentali relevanți din aceste țări și alți actori economici, în vederea identificării de noi perspective de afaceri/investiții.
,,Aș dori să evidențiez că implicarea SUA în Inițiativa celor Trei Mări este esențială pentru succesul acesteia, reprezentând o abordare coerentă a angajamentului SUA față de securitatea și prosperitatea regiunii noastre. Consolidarea legăturilor economice și a interconexiunilor în interiorul regiunii celor Trei Mări, precum și între această regiune ca întreg și SUA va aduce, totodată, o valoare adăugată pentru parteneriatul strategic UE-SUA”, a declarat Bogdan Aurescu cu acest prilej.
Consilierul prezidențial a mai subliniat că unul dintre rezultatele concrete care ar urma să fie livrate de Summit-ul de la București, astfel cum au fost convenite de statele participante, ar putea fi elaborarea și susținerea politică a unei liste scurte de proiecte majore de interconectare, pe deplin compatibile cu politicile Uniunii Europene, în cele trei domenii prioritare ale Inițiativei – transport, energie, digital.

Bogdan Aurescu a fost însoțit la toate momentele vizitei de ambasadorul României în SUA, George Maior.

Ioana Radu 4286 Articole
Author

Calibrare

VIDEO Imagini cu campionii Europa League

2 Comentarii

  1. Bogdan Aurescu este un foarte bun diplomat,este un profesionist fara egal,care a facut mai mult pentru Romania, decat tot felul de acoperiti !Mai degraba e „Omul lui Nastase”decat a lui Iohannis,dar sensul peiorativ al titlului de articol nu va face cinste,e un titlu de barfa!Bogdan Aurescu merita mai mult respect, cu cat politic este independent !

  2. o problemă de fond discutată, dar neanunţată, este, de fapt, mutarea ambasadei la Ieruşalaim. Cred că Aurescu îl va convinge pe plăvan să nu se mai opună mutării ambasadei, ca să-şi mai spele din păcate…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Comentează

Nume *

Website

NE-A PARASIT MARELE REGIZOR LUCIAN PINTILIE!,DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA!

17 mai

deces

Regizorul Lucian Pintilie, în vârstă de 84 de ani, a murit, în această seară, în jurul orei 21.00,la Spitalul Elias din Capitală.

Potrivit unui comunicat de presă transmis miercuri seară de către reprezentanții Spitalului Elias din Capitală, regizorul Lucian Pintilie, în vârstă de 84 de ani, s-a internat pe 13 mai la Spitalul Universitar de Urgență Elias, în stare foarte gravă în contextul acutizării unor afecțiuni cronice. El a fost admis în secția de Terapie Intensivă unde a necesitat investigații medicale, monitorizare și tratament de specialitate.

Carieră excepțională

Lucian Pintilie s-a născut pe 9 noiembrie 1933 în Tarutino, Basarabia. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. A montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din Bucureşti, printre care se pot enumera câteva spectacole antologice precum „Copiii soarelui” (1961), „Proştii sub clar de lună” (1962), „Cezar şi Cleopatra” (1963), „Biedermann şi incendiatorii” (1964), „Inima mea e pe înălţimi” (1964), „D’ale carnavalului” (1966), „Livada cu vişini” (1967), „Revizorul” (1972) – spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentaţie. După scandalul interzicerii piesei „Revizorul”, Lucian Pintilie a primit un paşaport şi a fost lăsat să plece din ţară. Acesta a plecat la Paris în 1973. În 1973, a realizat la Televiziunea iugoslavă filmul „Salonul nr. 6”, după nuvela omonimă a lui Cehov.

În 1979 a filmat în România „De ce trag clopotele, Mitică”, după un scenariu propriu pornind de la piesa „D’ale carnavalului”, film interzis vreme de peste zece ani, până în 1990.

A revenit în țară

După 1990, a revenit în ţară şi a realizat o serie de filme, proiecte mai vechi, pe care nu le dusese la bun sfârşit din pricina intervenţiei cenzurii. Toate sunt coproducţii româno-franceze precum „Balanţa” (1992), adaptarea romanului omonim al lui Ion Băieşu, a doua ecranizare după un alt film, „Mere roşii”, în regia lui Alexandru Tatos, „O vară de neuitat” (1994), adaptare a nuvelei „Salata” din romanul fluviu „Cronică de familie”, de Petru Dumitriu, „Prea târziu” (1996), scenariul de Răzvan Popescu, „Terminus Paradis” (1998) , „După-amiaza unui torţionar” (2000), „Niki Ardelean, colonel în rezervă” (titlul francez: „Niki et Flo”), scenariul şi dialogurile Răzvan Rădulescu sau „Tertium non datur”(2006), un scurt metraj realizat prin adaptarea nuvelei lui Vasile Voiculescu, „Capul de zimbru”.

Lucian Pintilie a fost omagiat în iulie 2008, la Varşovia, printr-o secţiune de autor, în cadrul Festivalului internaţional de film „Vara Filmelor”. Astfel, în cadrul festivalului, a fost prezentat un portret artistic „Lucian Pintilie”, iar timp de o săptămână, la cinematograful de artă „Luna” din centrul Varşoviei, au fost prezentate majoritatea peliculelor regizorului: „Duminică la ora 6”, „Reconstituirea”, „De ce trag clopotele, Mitică”, „Balanţa”, „O vară de neuitat”, „Prea târziu”, „Terminus Paradis”, „După-amiaza unui torţionar” şi „Tertium non datur”.

NAZISM,PATRIE SI SCANDAL!

17 mai

Nu am nici cea mai vagă idee legată de felul în care tensiunea de acum s-ar putea calma. Politica a împărțit țara în două tabere. Între ele curge un șuvoi de ură și de  înjurături. De obicei, oamenii sunt fie de o parte, fie de cealaltă. Dacă nu te înscrii sau nu îți declari simpatiile, te taxează în fel și chip. Și cînd ai o părere critică la adresa PSD ești liberal sau binomist, iar dacă ai curajul să vorbești despre goliciunea protestelor celor tineri, corecte adeseori în pretențiile formulate (nu este vorba de stupida  lozincă „DNA să vină să vă ia!“), ești fie pesedist nenorocit, fie spion rus. Cu un asemenea limbaj nu se poate ajunge la nici o concluzie, la nici o reconciliere. Romanii rămîn despărțiți de neobosita lor oftică față de cei care sunt de altă părere. Mă și amuză ploaia de înjurături și acuze de fiecare dată cînd cutez a face  obiecții în legătură cu una dintre cete sau cealaltă. Sentimentul meu este că politicienii sunt mult prea plini de ei și nu citesc nimic. Numai simpatizanții vînează  înjurăturile. Și ceilalți se grăbesc să răspundă. Susținătorii și clienții întrețin și amplifică războiul. Deasupra lor, conducătorii, înfrigurați să își rezolve nevoile înainte de a cădea sau de a pierde alegerile, luptă cu gura.

Cum va arăta România și cum ne vom înțelege între noi peste un an, cînd vom da cu capul de grinda alegerilor? Nu știu de ce mi se pare că va fi mai rău ca la prezidențialele precedente. Nu mai luptă doar cetele. Acum luptă și DNA-ul, și SRI-ul.

Nenorocirea este că puținul spațiu destinat bucuriei în sufletele noastre, tînjind după libertate, este ocupat doar de politică. De hoți și corupți, adică de ura față de cei care au izbutit să ducă la capăt un proiect de succes. Chiar și bucuriile simple, omenești, care țin de viața cea de toate zilele, sunt mînjite cu tot soiul de bănuieli și cu o nervozitate țîșnită din egoism și invidie.

Dimineața mai citesc presa engleză, mai ales site-ul BBC. Are și ultimele noutăți din politica americană, și situația din Siria și amănunte despre întîlnirea Trump – Kim Jong-un. Culmea, are chiar și crime, societatea engleză nefiind una serafică și nevinovată. Dar de dominat nu domină agenda cotidiană. Nu Brexit și anti-Brexit ocupă primele pagini. Este loc și pentru evenimentul monden de bună calitate, și pentru știrile economice, inclusiv falimente și bogătași. Iar nunta prințului Harry cu Meghan Markle face din politicieni niște subiecte mici, de subsol și de penultimele pagini.

De ce ne copleșesc resentimentele în anul Centenarului? De ce această stare tensionată nu preocupă nici Președinția, nici Guvernul, nici elitele? Cine are o explicație corectă poate pretinde că se află la începutul drumului către o soluție. Aș fi fericit să putem găzdui în Cotidianul o asemenea idee.

Cine o lansează merită un premiu pentru patriotism.

KLAUS WERNER JOHANNIS CYBORGUL NAZI AL FUHRERULUI GERMANIEI ,ANGELA MERKEL LASAT DE CAPUL LUI IN COMPLICATA CHESTIUNE A POZITIEI ROMANIEI FATA DE KOSOVO!

17 mai

 

  Duminică, la emisiunea sa de la TVR de la 2 și ceva după amiaza, Claudiu Lucaci m-a întrebat „Cum […]

Duminică, la emisiunea sa de la TVR de la 2 și ceva după amiaza, Claudiu Lucaci m-a întrebat „Cum se va sfîrși războiul Președinție-Guvern”, mai precis, Războiul Klaus Iohannis-Viorica Dăncilă. Întrebarea dădea curs titlurilor de pe toate burtierele televiziunilor de știri, cu excepția, evident, a televiunilor întreținute de Președinție prin intermediul SRI și SIE: Digi tv și Realitatea TV: Război pe viață și pe moarte între Palate.

Faptul din care izvorîse întrebarea se referea la confruntarea dintre Palate în chestiunea „Cui se subordonează ministerul de Externe”. Uitînd că e președinte și nu Padișah, Klaus Iohannis ieșise în fereastra Palatului Cotroceni și trîmbițase că l-a convocat pe Teodor Meleşcanu la Cotroceni, ca să dea explicații privind votul României, alături de Cehia și Ungaria, împotriva unui document antiamerican ticluit de Federica Mogherini, agentul de influență al Palestinei la Bruxelles. Din punct de vedere constituțional, Klaus Iohannis nu poate convoca pe nimeni la Cotroceni, nici măcar pe Răvășitoarea, avînd în vedere egalitatea dintre sexe și, în cazul lui concret, situația nevestei de Mai mult decît președinte al României.

În privința prerogativelor constituționale, președintele nu poate convoca un ministru la Cotroceni. Nu poate anunța asta nici din punct de vedere al minimei politeți, deoarece în viața publică pînă și porunca, dacă e vorba de oameni educați, ia forma unei rugăminți. Dincolo de aberația ca președintele unei țări pretins proamericane să bată din picior în spațiul public împotriva Guvernului, pentru că acesta a refuzat să semneze un document anti-american, primitivismul gestului – din Al Doilea Război Mondial știm cît de aroganți pot fi nemții cînd nu-i duce mintea dincolo de teza superiorității lor de arieni – dădea semn de un Război.

Teodor Meleșcanu, după ce se grăbise să ia poziție de Drepți la ordinele lui Predoiu de la SIE și să strige că vine la Cotroceni, s-a răzgîndit, avertizat, în fine, de Călin Popescu Tăriceanu că în postul cu trabuce l-a pus majoritatea Parlamentară și nu Klaus Iohannis. În aceste împrejurări, la întrebarea Cum se va încheia acest episod al Războiului între Palate? am răspuns cam așa: Există două posibilități, fiecare dependentă de realități de culise, care-mi scapă:

Sau Klaus Iohannis bate din picior ca Viorica Dăncilă să demisioneze, avînd un plan ascuns, potrivit căruia nu peste puțin timp, Viorica Dăncilă chiar va demisiona, cel mai probabil convocată la DNA de Neprețuita, gata să răspundă lui Klaus Iohannis pentru ajutorul neprețuit de a o păstra în capul mesei. Sau Klaus Iohannis n-are nici un plan, în cazul Teodor Meleșcanu a vorbit scosul din minți și nu politicianul care joacă teatrul scosului din minți și, în consecință, va sfîrși prin a se întoarce în hotarele Constituției.

După ce și-a mestecat în măsele furia (vorba lui Sadoveanu); Klaus Iohannis a revenit pe pămînt din cerul în care-l suiseră mințile mici ale consilierilor săi, și a apelat la ceea ce i se cerea nu numai ca președinte, dar și ca biped: O invitare la Consultări a premierului, făcută în scris și cu toate reverențele cerute de politețea elementară.

Întîlnirea de la Cotroceni a avut loc.

Declarațiile fiecăreia dintre părți au semnalat că fiecare a ieșit din întîlnire cu poziția cu care a intrat.

Chestia asta nu m-a mirat. Cum nu m-a mirat nici faptul că președintele a dat înapoi. Așa cum îi spuneam lui Claudiu Lucaci, ca jurnalist care am activat 28 de ani în postdecembrism, am mai văzut de nenumărate ori filmul ăsta, cu președintele care se curcănește în fața premierului, declanșează un Război, dinainte pierdut, după care, dîndu-și seama că omul e sub vremi, și deci și el, se vede obligat să devină din curcan rață.

Constituția României din 1991 a fost concepută și votată sub spaima, mai mult sau mai puțin afișată public, că s-ar putea reveni în vreun fel la dictatura unui singur om, ca înainte de 1989. Așa se explică una dintre cele mai schizofrenice prevederi ale Constituției: Dubla cheie.

Președintele și premierul, declarați amîndoi componente ale Executivului, nu pot decide în multe situații decît în urma unei înțelegeri.

Principiul e valabil și în politica externă. După ieșirea din minți a lui Klaus Iohannis cînd a văzut că Guvernul pretinde și el – și pe drept cuvînt – drept de inițiativă în politica externă, mașinăria propagandistică a lui Klaus Iohannis, pusă la dispoziție de SRI și SIE – în ultimul timp cele două instituții de forță, despărțite de războaie tipice Serviciilor secrete, și-au dat mîna pentru a-l sluji pe Președinte, ceea ce se vede din unanimitatea asalturilor lansate de unitățile militare din Presă –, și-a turat motoarele pentru a ne convinge că politica externă se află în proprietatea lui Klaus Iohannis, ca și casele de la Sibiu. Din punct de vedere constituțional, Guvernul are teoretic cea mai mare pondere în politica externă, altfel nu văd de ce partidul care a cîștigat alegerile desemnează ministrul de Externe, care e validat doar de Parlament, iar ministrul de Externe ia parte la ședințele de guvern și nu la cafeluțele de la Cotroceni. Că prin Teodor Meleșcanu Coaliția de guvernare n-a avut pînă acum o altă politică externă decît cea de a smiorcăi pe la ușile lui Klaus Iohannis, e o altă poveste, una care ține de decizia aiuritoare a PSD de a da un minister de importanța celui de Externe celei de a cincea roată la căruță numită ALDE.

În tot procesul de desemnare a ministrului de Externe, președintele n-are nici un rol. Nici măcar cel de a-i trimite favoritului său un SMS. Deși Constituția dă Guvernului mai multe prerogative în planul politicii externe decît Președintelui, totuși, e normal, e necesar, ca aici să funcționeze dubla cheie. Din acest punct de vedere, Guvernul a greșit fundamental avînd inițiative îndrăznețe în planul politicii externe fără să se consulte cu Președintele. Chestiunea mutării ambasadei la Ierusalim, chestiunea votului din cadrul așa-zisului minister de Externe al Uniunii Europene sînt pentru România de o importanță crucială. În aceste condiții, nici premierul și nici președintele nu-și pot asuma riscul măsurilor pe cont propriu.

Dar nu numai atît.

Se conturează deja o perioadă de mari răsturnări în politica mondială, generate de felul aparte al lui Donald Trump de a lua decizii. România va trebui să opteze între Mari Puteri care pînă nu demult fuseseră aliate. România va trebui să ia decizii care, în chip inevitabil, vor supăra pe unii prieteni și-i vor încînta pe alți prieteni.

Politica externă nu mai poate fi apanajul exclusiv al președintelui sau al Guvernului, nici măcar al Binomului Președinte-Guvern. Pentru ca deciziile noastre să aibă greutate, ele trebuie să apară și chiar să fie rodul unui minim consens sau măcar al unei minime consultări la nivelul Guvernului, Președinției, Parlamentului.

Întîlnirea dintre Viorica Dăncilă și Klaus Iohannis a constat într-un schimb politicos de păreri în legătură cu problemele care au dus la conflict.

Readucerea relației Președinte-Guvern în hotarele Constituției și ale politeții europene a fost un pas înainte în procesul de definire a unei politice externe românești în condițiile turmentării de pe plan internațional. Rămînerea la acest pas nu e însă suficientă.

Ar fi fost normal ca în cadrul întîlnirii să se discute și stabilirea unor mecanisme prin care cele două părți să se consulte reciproc înainte de adoptarea unei poziții în politica externă.

Ar fi trebuit ca această inițiativă să vină din partea Guvernului. Din partea lui Klaus Iohannis e greu de crezut c-ar fi putut veni. Beneficiind în continuare de Poliția Politică SRI-SIE, Klaus Iohannis a considerat trecător episodul cu mutarea Ambasadei, văzînd în el o rătăcire a Guvernului, imediat curmată după ce premierul a dat ochii cu Înălțimea Sa de la Cotroceni. În absența unei limpeziri a relației dintre Guvern și Președinte, Klaus Iohannis a înțeles că politica externă a României e mai departe proprietatea sa funciară.

Dovada?

Potrivit unui Comunicat al Președinției, Klaus Iohannis va participa joi, 17 mai 2018, la Sofia, la Summitul Uniunea Europeană – Balcanii de Vest.

În campania pentru a aduce Kosovo în Uniunea Europeană liderii UE fac tot posibilul pentru ca Kosovo să fie recunoscută de toate țările membre ale Uniunii. E una dintre condițiile de fond pentru începerea negocierilor de admitere. România e una dintre țările care n-au recunoscut independența Kosovo. La Summitul de la Sofia a fost invită și Kosovo. Nu întîmplător. Marile Puteri europene văd în asta un pas din ceea ce s-ar numi politica faptului împlinit. Dacă un stat nerecunoscut de unele state a șezut alături de acestea la un Summit, cu drepturi egale cu ale lor, se poate spune că e un fel de recunoaștere mascată. Sesizînd capcana, Spania a refuzat să participe. România a acceptat. Mai mult ca sigur, la Sofia, Summitul va fi un pretext și pentru presiuni făcute asupra unor țări precum România să recunoască Kosovo.

O decizie din partea României nu e o chestiune simplă. Avem pe de o parte poziția de principiu de nerecunoaștere, luată din perspectiva Ardealului. Avem pe de alta mersul Istoriei, în favoarea Kosovo și mai ales presiunile Marilor Puteri în favoarea recunoașterii și de către România.

Chestiunea poziției noastre față de Kosovo nu poate fi decisă doar de Președinte. O consultare măcar cu Guvernul se impunea. S-a consultat Klaus Iohannis înainte de a pleca spre Sofia cu premierul, cu președinții celor două Camere?

N-am auzit să se fi întîmplat asta.

România a pierdut în 1940 două teritorii istorice și pentru că un tip pe numele său Carol al II-lea a considerat că politica externă a țării e proprietatea sa exclusivă.

Există acest risc și acum dacă Klaus Iohannis crede că în materie de politică externă trebuie să se consulte doar cu Răvășitoarea și eventual cu antrenorul de tenis al Răvășitoarei.

                                                                                                                                          Ion CRISTOIU

Sursa: cristoiublog.ro

%d blogeri au apreciat asta: