Arhiva | 12:25 pm

SUSPENDARE SI DEMITERE!

15 iun.

Două teorii se bat cap în cap. Dacă Iohannis va fi suspendat, trebuie declanșată și procedura de demitere? Da sau nu? Partizanii unei tabere dar și partizanii celeilalte tabere sunt membri marcanți PSD. Ori susținători ai acestui partid. În definitiv, cum trebuie procedat? dacă este obligatorie și procedura de demitere, nu cumva suspendarea este riscantă? Iar la capătul acestui proces, Klaus Iohannis ar putea ieși, Doamne ferește, întărit?

Imagini pentru iohannis,nazist,poze

Cei care susțin că Iohannis poate fi suspendat până în 30 de zile din funcția de președinte, fără a fi obligatorie și declanșarea procedurii de demitere, au în vedere două raționamente. 1). O procedură de demitere este contraproductivă cu un an înaintea alegerilor prezidențiale și, mai mult decât atât, dacă nu sunt strânse suficiente voturi, Klaus Iohannis ar putea să iasă în câștig. Așa cum s-a întâmplat de atfel și cu Traian Băsescu în două experimente traumatizante pentru PSD. 2). Parlamentul face și Parlamentul poate desface. Cu alte cuvinte, dacă printr-o decizie a Parlamentului se poate merge la suspendare și la declanșarea referendumului pentru demitere, tot printr-o decizie a Parlamentului câteva zile mai târziu s-ar putea renunța atât la suspendare cât și la referendumul de demitere.

Cei care merg pe logica de mai sus sunt convinși că numai printr-o suspendare ar putea fi apără Constituția iar președintele interimar, în speță Călin Popescu Tăriceanu, ar putea proceda la revocarea șefei DNA, conform deciziei CCR. În cele câteva zile cât ar dura suspendarea, interimarul ar putea promulga legile pe care Iohannis le ține la sertar, ar putea numi după o uriașă vacanță un șef la Serviciul de Informații Externe și, eventual – eu unul nu prea înțeleg de ce – ar putea schimba și șeful SRI.

Tabăra celor care susțin că odată declanșată procedura de suspendare, trebuie declanșată și procedura de demitere prin referendum și că acest proces, odată pornit, nu mai poate fi oprit, se întemeiază la rândul lor pe două argumente. Unul constiuțional iar celălalt moral. 1). Într-adevăr, Constituția prevede că suspendarea declanșează automat în 30 de zile referendumul pentru demitere. În plus, există în acest sens și o decizie mai veche a Curții Constituționale. Dacă Legea Fundamentală trebuie apărată de Klaus Iohannis, ea trebuie apărată și în raport cu tabăra PSD, care sugerează fentarea Constituției. 2). Ar fi imoral ca decizii atât de importante, cum sunt cele puse în sarcina lui Călin Popescu Tăriceanu, să fie luate de un interimar, deci de o persoană care nu are o legitimitate conferită prin votul direct al cetățenilor, cum are Klaus Iohannis, ci o legitimitate obținută pe cale de delegare de la Parlament.

Această gâlceavă, care, repet, se desfășoară în cea mai mare măsură pe terenul PSD, este total contraproductivă. Trebuie să i se pună capăt de urgență printr-o decizie a staff-ului partidului ori chiar printr-o decizie adoptată la nivelul coaliției. Se va putea opta pentru unul dintre cele două scenarii, după care majoritatea parlamentară va trebui să meargă ferm în respectiva direcție.

Dacă președintele Klaus Iohannis încalcă în mod flagrant Constituția, refuzând să se conformeze unei decizii imediat și general obligatorii a CCR, atunci majoritatea parlamentară are obligația de a apăra Legea Fundamentală. Și, în mod evident, nu o poate face altfel decât suspendându-l din funcție pe Klaus Iohannis. Dacă tot Legea Fundamentală prevede că, de îndată, suspendarea atrage și declanșarea procedurii de demitere, atunci, în aceeași logică, este obligatoriu ca Parlmanentul să fixeze în termen de 30 de zile data referendumului, iar Guvernul să se ocupe de organizarea corespunzătare a acestuia.

Asta împinge țara într-o veritabilă campanie electorală. Președintele, căruia i se taie toate prerogativele și aproape toate drepturile cu excepția reședinței și pazei asigurate de SPP, va trebui, din garaj sau din teren, să-și organizeze o campanie electorală cu sprjinul PNL și a altor partide din opoziție, care decid să-l susțină. PSD, împreună cu ALDE, vor face la rândul lor campanie pentru a-i convinge pe cetățeni că domnul Klaus Iohannis trebuie demis.

În tot acest raționament trebuie ținut cont de faptul că referendumul pentru demiterea președintelui este simplificat. Din totalul de 19 milioane de cetățeni cu drept de vot, la referendum, pentru ca acesta să fie valabil, este suficent să se prezinte doar 30%. Respectiv șase milioane și ceva de persoane. Dintre acestea, pentru ca Iohannis să fie demis, PSD plus ALDE trebuie să strângă jumătate plus unu din voturi. Deci mai mult de trei milioane de cetățeni. Îmi este imposibil să-mi imaginez că PSD plus ALDE nu dispun de o asemenea forță în plan electoral, în condițile în care ei încă dețin, conform cercetărilor de piață, o majoritate solidă în opțiunile de vot. În aceste condiți, se pune în mod firesc întrebarea de ce ezită PSD. De ce liderii PSD se gândesc la o sancționare a președintelui cu o jumătate de măsură. Ce anume a declanșat teama?

Să fie la mijloc experiența traumatizantă a celor două referendumuri de demitere eșuate în cazul Traian Băsescu? Se tem pesediștii că istoria s-ar putea repeta? Tot ce se poate. Dar mai există și un alt argument care cu certitudine este luat în calcul. Efectul pe plan extern. Să ne reamintim că de fiecare dată când s-a organizat un referendum pentru demiterea președintelui, atât partenerii noștri din Uniunea Europeană cât și Statele Unite au intervenit cu brutalitate, sancționându-i pe inițiatori. Este limpede că partenerii euro-atlantici ai României consideră că o asemenea procedură este excesivă și creează instabilitate politică. Care poate genera efecte negative într-una dintre cele mai sensibile zone geopolitice. Este previzibilă o reacție similară și în acest caz. Care, evident, prin ricoșeu, ar avea efecte și asupra întregului proces, aflat în plină desfășurare, al schimbării legilor Justiției. Prin urmare, chiar și în eventualitatea unui referendum reușit de demitere, ar putea fi puse între paranteze toate eforturile făcute de coaliția aflată la guvernare sub aspectul apărării și garantării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Ei bine, numai după ce sunt bine evidențiate și bine evaluate toate consecințele posibile, majortatea PSD plus ALDE își poate elabora o strategie de maximalizare a efectelor pozitive ale demiterii lui Klaus Iohannis și de contracarare a efectelor negative.

Există la nivelul coaliției un asemenea grup de reflecție? A elaborat cineva toate scenariile posibile? Le evaluează cineva?

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog

FOSTUL DEPUTAT SEBASTIAN GHITA ACHITAT DE COMPLETUL ICCJ!

15 iun.

 Mai exact, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunțat joi sentința în care fostul deputat, Sebastian Ghiţă, este judecat alături de foşti şefi din poliţie şi parchete.  Sebastian Ghiță a fost achitat! Decizia pe care o vor lua magistraţii nu este definitivă. 

Imagine similară

Prima reacție a procurorilor DNA în cazul Ghiță

UPDATE.  Procurorii DNA vor contesta decizia de achitare în cazul fostului deputat Sebastian Ghiță, urmând a ataca decizia cu apel. De asemenea, DNA va contesta și revocarea mandatului de arestare preventivă în acest caz, au declarat, pentru știripesurse.ro, surse judiciare.

Instanța supremă a decis, joi, achitarea lui Sebastian Ghiță, decizia nefiind definitivă. Totodată, judecătorii au hotărât revocarea mandatului de arestare preventivă, ridicarea sechestrului și restituirea cauțiunii de peste 54.000.000 lei.

Ce s-a întâmplat la ultimul termen de judecată

Și ceillați acuzat din dosar au fost achitați, potrivit Antena3. La ultimul termen de judecată din 21 mai, un procuror de la DNA a cerut condamnarea lui Sebastian Ghiţă la închisoare cu executare în acest dosar. Procurorul a precizat în faţa judecătorilor că dosarul este unul de referinţă pentru corupţia şi legăturile dintre sistemul judiciar şi lumea politică.

„Se impune ca pedepsele cu închisoare să fie executate în regim de detenţie efectivă”, a susţinut procurorul de şedinţă.

Dosarul Sebastian Ghiţă

În dosar mai sunt judecaţi Liviu Tudose – fost procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Viorel Dosaru – fost şef al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Prahova, Constantin Ispas – ofiţer de poliţie, Aurelian Constantin Mihăilă – fost procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

Cu privire la Liviu Tudose, Viorel Dosaru şi Constantin Ispas, DNA a precizat că aceştia au înţeles „să subordoneze importantele funcţii de autoritate publică pe care le deţineau unor interese private din domeniul politic”. Despre Sebastian Ghiţă, procurorul DNA a susţinut că şi-ar fi construit o reţea informativ-operativă incompatibilă cu statul de drept, adăugând că acesta s-a sustras de la judecată, aşa că nu există o garanţie că va executa pedeapsa.

În replică, avocaţii celor judecaţi în acest caz le-au solicitat magistraţilor achitarea clienţilor lor.

Sebastian Ghiţă a fost trimis în judecată în acest dosar pentru două infracţiuni de dare de mită, cumpărare de influenţă, spălare de bani, şantaj, două infracţiuni de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii şi conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

MUTAREA LUI JOHANNIS DUPA UN AN DE ANALFABETISM FUNCTIONAL DE CARE DA DOVADA ACEST NAZIST:DEPUATUL PSD GABRIEL VLASE PROPUS LA SEFIA SIE!

15 iun.

Mișcare surpriză în plin scandal politic generat de decizia CCR. Președintele Klaus Iohannis îl propune pentru funcția de director Serviciului de Informații Externe (SIE) pe deputatul PSD Gabriel Vlase.

Administrația Prezidențială a anunțat joi printr-un comunicat că „președintele României, domnul Klaus Iohannis, a transmis joi, 14 iunie a.c., în temeiul art. 65 alin. (2) lit. h) din Constituția României, o scrisoare președinților celor două Camere ale Parlamentului, în care propune numirea în funcția de director al Serviciului de Informații Externe a domnului Petru-Gabriel Vlase”.

Petru-Gabriel Vlase este vicepreședinte al Camerei Deputaților și membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională și vicepreședinte PSD. A fost în trecut președintele Comisiei de control SIE.

Vlase este absolvent al Colegiului Național de Apărare, Universitatea Națională de Apărare, al Colegiului Superior de Securitate Națională, Academia Națională de Informații și doctor în științe militare și informații, Academia Națională de Informații a SRI. Despre parlamentarul PSD s-a scris că a fost un apropiat al lui Viorel Hrebenciuc.

Potrivit legii, șeful SIE este numit de Parlament, la propunerea președintelui țării.

Serviciul de Informații Externe nu mai are un director plin din toamna anului 2016, de la demisia din funcție a lui Mihai Răzvan Ungureanu. Șefia serviciului a fost asigurată interimar în această perioadă de generalul Silviu Predoiu, adjunct al directorului SIE, care urmează însă să se pensioneze în această vară. Celălalt adjunct, Vasilică Sarca, s-a pensionat de curând, astfel că SIE risca să rămână în această vară fără niciun șef.

Reacţie din PSD

Senatorul PSD, Viorel Salan, a susţinut că această decizie a venit târziu, însă va susţine propunerea făcută de Iohannis. „Decizia este luată foarte târziu şi asta ca urmare şi a demersurilor făcute de PSD. Domnul preşedinte până acum poate nota obişnuita domniei sale de a fi mai mult plecat, fără să îl intereseze cât timp a fost asigurat interimatul la o asemenea structură de o importanţă extraordinară. În ceea ce priveşte colegul nostru, domnul deputat Vlase, este unul din colegii respectaţi la nivelul partidului nostru şi sunt convins că într-adevăr va conduce această structură foarte bine. Categor orice aspecte care sunt bune pentru statul nostru le-am susţinut, le susţin şi le voi susţine în continuare”, a susţinut Salan.

 

Biografia lui Vlase (sursa: Camera Deputaților)

  • Data şi locul naşterii: 03.04.1971 Municipiul Bacău
  • Stare Civilă: căsătorit, 1 copil
Studii şi specializări
  • 2010: Doctor în ştiinţe militare şi informaţii, Academia Naţională de Informaţii
  • 2007: Cursuri postuniversitare, Institutul Diplomatic Român;
  • 2007: Specializare în “Analiza şi rezolvarea conflictelor armate”, Georgetown University, SUA;
  • 2006: Programul pentru Înalţi Oficiali (SES), Centrul European Marshall pentru Studii de Securitate – Garmisch, Partenkirchen, Germania;
  • 2006: Colegiul Superior de Securitate Naţională, Academia Națională de Informaţii;
  • 2006: MBA, Universitatea „Gheorghe Asachi” Iaşi;
  • 2005: Colegiul Naţional de Apărare, Universitatea Naţională de Apărare;
  • 2004 – 2005: Program de perfecţionare pentru înalţi funcţionari publici – Institutul Naţional de Administraţie;
  • 1996: Institutul Politehnic Bucureşti.
Activitate profesională
  • 2016 – prezent: Membru al Camerei Deputaților, Parlamentul României;
  • 2012 – 2016: Membru al Camerei Deputaților, Parlamentul României;
  • 2008 – 2012: Membru al Camerei Deputaţilor, Parlamentul României;
  • 2004 – 2008: Membru al Camerei Deputaţilor, Parlamentul României;
  • 2001 – 2004: Subprefect, Prefectura Judeţului Bacău;
  • 2000: Consilier local, preşedintele Comisiei economice – Consiliul local al Municipiului Bacău.
Activitate politică şi socială
  • Vicepreședinte al Partidului Social Democrat (2015 – prezent);
  • Preşedinte executiv Organizaţia judeţeană Bacău PSD (2015 – prezent);
  • Vicepreşedinte Organizaţia judeţeană Bacău PSD (2010 – 2013);
  • Preşedinte executiv Organizaţia judeţeană Bacău PSD (2003 – 2010);
  • Şeful Cancelariei departamentelor de specialitate ale PSD (2006 – 2009);
  • Vicepreşedinte TSD (2003 – 2005)
  • Membru în Consiliul Naţional PSD (2000 – prezent).
Funcţii, activităţi într-o organizaţie din administraţia publică centrală sau locală
  • 2001 – 2004: Subprefect, Prefectura Judeţului Bacău;
  • 2000: Consilier local, preşedintele Comisiei economice – Consiliul local al Municipiului Bacău.
Funcții în organizații internaționale
  • Vicepreședinte al Adunării Parlamentare a NATO (2013 – 2015);
  • Vicepreședinte onorific al Adunării Parlamentare a NATO (2015 – 2017).
Activități parlamentare
  • 2016 – prezent – Deputat:
    • Vicepreședinte al Camerei Deputaților (din februarie 2017 – prezent);
    • Președinte – Grupul parlamentar de prietenie cu Statul Israel;
    • Membru al Delegației Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a NATO;
    • Membru al Comisiei de apărare și securitate – Adunarea Parlamentară a NATO;
    • Membru al Grupului Special pentru Mediterana și Orientul Mijlociu al AP NATO;
    • Membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;
    • Membru al Grupului PRO-America;
    • Membru al Grupului parlamentar de prietenie cu Marele Ducat de Luxemburg;
    • Membru al Grupului parlamentar de prietenie cu Japonia.
  • 2012 – 2016 – Deputat:
    • Vicepreședinte al Camerei Deputaților (februarie 2015 – decembrie 2016);
    • Preşedinte – Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorale, propunerilor legislative privind modificarea Legii partidelor politice şi a Legii privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale (octombrie-decembrie 2015);
    • Președinte – Comisia permanentă a Camerei Deputaților și Senatului privind Statutul deputaților și al senatorilor, organizarea și funcționarea ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului (până în martie 2015);
    • Secretar – Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională (până în martie 2015);
    • Membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională (din martie 2015);
    • Șef al Delegației Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a NATO;
    • Membru al Comisiei de apărare și securitate – Adunarea Parlamentară a NATO;
    • Membru al Grupului Special pentru Mediterana și Orientul Mijlociu al AP NATO;
    • Președinte – Grupul parlamentar de prietenie cu Statul Israel.
  • 2008 – 2012 – Deputat:
    • Preşedinte – Comisia specială a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității SIE;
    • Membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;
    • Adunarea Parlamentară a NATO – Viceprședinte al Delegației si membru al
    • Comisiei de apărare şi securitate;
    • Membru al Grupului Special pentru Mediterana și Orientul Mijlociu al AP NATO;
    • Preşedinte – Grupul Parlamentar de prietenie cu Statul Israel.
  • 2004 – 2008 – Deputat:
    • Vicepreşedinte – Comisia specială a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității SIE;
    • Membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;
    • Observator OSCE ;
    • Membru al Comisiei de apărare şi securitate – Adunarea Parlamentară a NATO;
    • Preşedinte – Comisia de anchetă pentru investigări şi clarificări referitoare la activitatea „ICE Dunărea”;
    • Preşedinte – Grupul parlamentar de prietenie cu Statul Israel;
Activități în organizații internaționale
  • Participare la Forumul Parlamentarilor pentru Acțiune Globală (PGA), noiembrie 2017, Milano;
  • Participare la reuniunea Grupului Special pentru Mediterana a AP NATO, noiembrie 2017, Roma;
  • Participare la vizita Comisiei pentru dimensiunea civilă a securității a AP NATO, noiembrie 2017, Kuweit;
  • Participare la Forumul Mondial al Comitetului American al Evreilor, iunie 2017, Washington D.C;
  • Participare la reuniunea Comisiei permanente a AP NATO, Berlin, martie-aprilie 2017;
  • Participare la vizita în Statul Israel a delegației conduse de domnul Sorin Grindeanu, prim-ministru al României, mai 2017;
  • Participare la Parliamentary Intelligence Security Forum, iunie 2016, Viena;
  • Participare la Grupul special al AP NATO pentru Mediterana și Orientul Mijlociu, aprilie, 2016, Maroc;
  • Participare la reuniunea Comisiei permanente a AP NATO, aprilie 2016, Paris;
  • Participare la reuniunea comună a Comisiilor de apărare și securitate, de economie și politică a AP NATO, februarie 2016, Bruxelles;
  • Participare la vizita Comisiei de apărare și securitate a AP NATO, ianuarie 2016, Miami, SUA;
  • Participare la vizita Grupului special al AP NATO pentru Mediterana și Orientul Mijlociu în Arabia Saudită, ianuarie 2016, Riad;
  • Participare la Forumul transatlantic AP NATO, decembrie 2015, SUA, Washington;
  • Participare la reuniunea Comisiei pentru știință și tehnologie a AP NATO, noiembie 2015 Doha, Qatar;
  • Participare la vizita Grupului pentru Mediterana al AP NATO, septembrie 2015, Tunisia;
  • Participare la vizita comună a Comisiei politice și a Comisiei de știință și tehnologie ale AP NATO în Finlanda și Estonia, septembrie 2015, Helsinki și Tallinn;
  • Participare la reuniunea aniversară a AP NATO, iulie 2015, Paris;
  • Participare la vizita Comisiei pentru ştiinţă şi tehnologie a AP NATO, iunie 2015, SUA;
  • Participare la Sesiunea de primăvară a AP NATO, mai 2015, Budapesta;
  • Participare la Forumul Parlamentar dedicat cooperării de securitate şi informaţii, mai 2015, Austria Viena;
  • Participare la Ceremonia tradiţională de comemorare a victimelor de la complexul lagărelor Mauthausen, mai 2015, Austria;
  • Participare la vizita Comisiei de apărare şi securitate a AP NATO, aprilie 2015, Norvegia;
  • Participare la reuniunea Comisiei permanente a AP NATO, martie 2015, Londra;
  • Participare la reuniunea Comisiei pentru economie și securitate a AP NATO – OCDE, februarie 2015, Paris;
  • Participare la vizita oficială în Statul Israel a delegaţiei conduse de domnul Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaților, februarie 2015, Israel Tel Aviv, Ierusalim, ;
  • Participare la evenimentele organizate cu prilejul Zilei Memoriale a Holocaustului şi pentru marcarea celei de-a 70-a aniversări a victoriei asupra nazismului, ianuarie 2015, Cehia Praga;
  • Participare la Sesiunea anuală a AP NATO, Haga, noiembrie 2014;
  • Participare la Parliamentary Intelligence-Security Forum, septembrie 2014, SUA Washington;
  • Participare la vizita Comisiei pentru ştiinţă şi tehnologie a AP NATO, septembrie 2014, SUA, Alaska;
  • Participare la vizita Comisiei pentru apărare şi securitate a AP NATO, iulie 2014,SUA ;
  • Participare la reuniunea Biroului AP NATO, iunie 2014, Bruxelles;
  • Participare la Sesiunea de primăvară a AP NATO, mai – iunie 2014, Vilnius;
  • Participare la reuniunea Comisiei permanente a AP NATO, aprilie 2014, Riga;
  • Participare la Conferința „The profile of Romania in NATO – 10 years after integration”, aprilie 2014, București;
  • Participare la reuniunea Comisiei pentru apărare și securitate, a Comisiei pentru economie și securitate și a Comisiei politice ale AP NATO, februarie 2014, Bruxelles;
  • Participare la vizita Comisiei pentru aparare şi securitate AP NATO, februarie 2014, Nevada și Washigton;
  • Participare la Forumul anual al Parlamentarilor pentru Acţiune Globală, decembrie 2013, Columbia, Bogota;
  • Participare la vizita Comisiei pentru aparare și securitate a AP NATO, octombrie 2013, Japonia, Tokyo;
  • Participare la Sesiunea anuală a AP NATO, octombrie 2013, Dubrovnik;
  • Participare la masa rotundă Starea Europei – opţiuni politice pentru o Europă agitată, organizată de fundaţia Friends of Europe și la conferinţa Economia Progresistă, octombrie 2013, Bruxelles – Budapesta;
  • Participare la vizita de informare la sediul NATO, octombrie 2013, Bruxelles;
  • Participare la vizita Comisiilor AP NATO de apărare şi pentru dimensiunea civilă a securităţii, septembrie 2013, Iordania si Turcia;
  • Participare la vizita Comisiei de apărare şi securitate a AP NATO, iulie 2013, SUA, Washington și Dallas;
  • Participare la Forumul Mondial al Comitetului American al Evreilor, iunie 2013, SUA, Washington;
  • Participare la vizita in Kazahstan a delegaţiei conduse de domnul Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, mai 2013, Kazahstan Astana;
  • Participare la Sesiunea de primăvară a AP-NATO, mai 2013, Luxemburg;
  • Participare la Seminarul AP-NATO: ”Caucazul de Sud: Geopolitică, integrare euro-atlantică şi sfidări interne” aprilie – mai 2013, Tbilisi;
  • Participare la vizita Comisiei de apărare şi securitate a AP NATO în SUA, februarie 2012, Washington şi Dayton;
  • Participare la seminarul „Afganistanul spre tranziţie” şi vizita Comisiei de Apărare şi Securitate a AP NATO, noiembrie 2011, Londra;
  • Participare la a şaptea ediţie a Conferinţei Comisiilor parlamentare de control a serviciilor de informaţii şi securitate din statele membre ale UE, organizată de Bunderstag, octombrie 2011, Berlin, Germania;
  • Participare la Sesiunea de primăvară a AP NATO, mai 2011,Varna, Bulgaria;
  • Participare la vizita comună a Comisiei Politice şi a Comisiei pentru economie şi securitate ale AP NATO în SUA, mai 2011;
  • Participare la Seminarul G.C.Marshall, Garmisch Partenkirchen, Germania, februarie 2011;
  • Participare la Sesiunea restrânsă a AP NATO, februarie 2011, Bruxelles;
  • Participare la vizita Subcomisiei pentru Securitate şi Apărare din cadrul Adunării Parlamentare a NATO, noiembrie 2010, Seul, Republica Coreea;
  • Participare la a şasea ediţie a Conferinţei Comisiilor parlamentare de control a serviciilor de informaţii din statele membre ale Uniunii Europene, organizată de Senatul belgian, septembrie – octombrie 2010, Bruxelles, Belgia;
  • Participare la vizita Comisiei pentru apărare şi securitate a AP NATO, august – septembrie 2010, Danemarca/Islanda;
  • Participare la Sesiunea de primăvară a AP NATO, mai – iunie 2010, Riga, Letonia;
  • Participare la Seminarul „O nouă abordare în combaterea terorismului”, organizat de către Serviciul danez de informaţii al apărării, Copenhaga, Danemarca, iunie 2010;
  • Participare la Seminarul Grupului special pentru Mediterana şi Orientul Mijlociu al AP NATO, iunie 2009, Napoli, Italia;
  • Participare la vizita Comisiei de apărare și securitate a AP NATO, septembrie 2009, Canada;
  • Participare la reuniunea aniversară a NATO, mai 2009, Italia;
  • Participare la vizita Comisiei de apărare și securitate a AP NATO, aprilie 2009, Paris şi Nancy, Franţa;
  • Participare la Seminarul „Controlul asupra cooperării internaţionale a serviciilor de informaţii”, Parlamentul Norvegiei, Oslo, octombrie 2008 ;
  • Participare la Conferinţa „Rolul parlamentelor în securitate şi apărare” sub egida Centrului European pentru Studii de Securitate, Centrul George Marshall, Munchen, februarie 2008;
  • Participare la dezbaterile reuniunii liderilor politici din Orientul Mijlociu cu parlamentarii din zona euroatlantică „Parlamentele pentru Pace”, Amman, Cairo, Ramallah, Ierusalim, februarie 2008;
  • Participare la vizita Comisiei de Apărare şi Securitate a AP NATO, Australia, septembrie 2008;
  • Participare la reuniunea Comisiei pentru Apărare şi Securitate, a Comisiilor Politice, Economice şi de Securitate ale AP NATO, februarie 2008, Bruxelles;
  • Participare la vizită comisiei de apărare și securitate a AP NATO, februarie 2008, SUA;
  • Participare la Forumul Parlamentar privind interzicerea muniţiei cu fragmentare, decembrie 2007, Austria;
  • Participare la Sesiunea Anuală a AP NATO – Reykjavik, Islanda, octombrie 2007;
  • Participare la vizita Comisiei de Apărare şi Securitate a AP NATO, Olanda, iunie 2007;
  • Participare la Sesiunea de primăvară a Adunării Parlamentare a NATO, mai 2007 Portugalia;
  • Participare la vizita organizată de Colegiul Naţional de Apărare, martie 2007, Statul Israel ;
  • Participare la Seminarul Preşedinţiei UE privind Africa: „Spre un pact euro-african pentru dezvoltarea Africii”, mai 2006, Africa de Sud;
  • Participare la Misiunea de monitorizare a alegerilor generale din Bosnia, Bosnia, octombrie 2006;
  • Misiunea de monitorizare a Referendumului din Republica Muntenegru, Muntenegru, mai 2006;
  • Misiunea de monitorizare a alegerilor parlamentare, Ucraina, martie 2006;
  • Misiunea de monitorizare a alegerilor prezidenţiale, Belarus, martie 2006;
  • Misiunea de monitorizare a alegerilor prezidenţiale din Republica Kazahstan, decembrie 2005;
  • Misiunea de monitorizare a alegerilor parlamentare din Republica Azerbaidjan, noiembrie 2005;
  • Participare la Sesiunea anuală a Adunării parlamentare a OSCE, Washington D.C., iulie 2005.
Activitate publicistică, ştiinţifică, în foruri academice
  • Volumul “Provocari strategice”, Ed. RAO, 2007;
  • Volumul „Securitate în Europa de Sud-Est – Actualitate şi perspective strategice”, Ed. RAO, 2010;
  • Contributie la volumul “Cunoastere Strategica in Zona Extinsa a Marii Negre”, sub egida Harvard Kennedy School, Ed RAO, 2011;
  • Volumul “Elemente de Geopolitica si Relatii Internationale”, Ed. RAO, 2012.

ELEGANTA UNEI MARI JUCATOARE DE TENIS SIMONA HALEP IN FATA BALCIULUI POLITIC SI DIN MEDIA!,UN MARE CARACTER DE BUNSIMT FELICITARI SIMO!,SUNTEM ALATURI DE TINE!

15 iun.

Simona Halep se ține departe de episoadele controversate care au urmat după victoria sa la Roland Garros.

Halep, care de-a lungul carierei sale și-a încântat publicul doar cu munca și talentul său, a refuzat să comenteze caricatura controversată din revista Charlie Hebdo ce o vizează.

Prezentă la turneul de hochei pe gheaţă „Simona Halep Challenge”, Simona a fost întrebată despre caricatura publicată de revista franceză, însă liderul mondial nu a dorit să comenteze.

„Nu vreau să comentez acest lucru. Nu sunt în măsură să zic nimic despre acest lucru”, a răspuns campioana de la Roland Garros.

Simona nu a dorit să se implice nici în episodul petrecut la Arena Naţională, când Gabriela Firea a fost huiduită copios de public, precizând însă că a mers la stadion „strict” pentru a împărtăşi cu fanii bucuria de a le arăta trofeul.

„Eu nu fac politică, nu vreau să spun nimic despre acest lucru. Eu m-am dus pur şi simplu ca să împărtăşesc această bucurie de a arăta trofeul oamenilor care au venit şi pentru ei am răspuns pozitiv invitaţiei, strict pentru ei, atât”, a declarat jucătoarea româncă.

Întrebată dacă a auzit huiduieli pe stadion, Halep a răspuns: „Vorbim despre altceva, vă rog!”.

DEUTSCHE WELLE:DEMISIA LUI KOVESI,CEA MAI BUNA VARIANTA PENTRU JOHANNIS!

15 iun.

Declarațiile de luni ale președintelui au lăsat impresia că o eventuală demisie a șefei DNA ar fi o soluție convenabilă afirmă analiștii siteului Deutsche Welle într-un material dedicat celui mai fierbinte scandal al momentului.

”Iată scurtul dialog relevant:

”Jurnalist: Vă întrebam dacă demisia șefei DNA este o opțiune, domnule președinte, în acest moment și dacă ați discutat cu Laura Codruța Kövesi.
Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Nu am discutat această chestiune și asta n-ar depinde de mine. Deci nu puteți să-mi puneți mie această întrebare.” (presidency.ro)

”Ipoteza unei demisii a procurorului-șef DNA este de reținut”

Ceea ce au mai observat și alții între timp este că președintele nu a protestat la această întrebare. Nu a spus, bunăoară, că procurorul-șef nu are motive să demisioneze, că întrebarea ar fi tendențioasă șamd. E adevărat și faptul că președintele Iohannis nu are de obicei spontaneitate în replică, încât o frază smulsă în cursul unui dialog dezordonat nu poate fi considerată pe deplin relevantă. Dar cu toate acestea ipoteza unei demisii a procurorului-șef DNA este de reținut tocmai pentru că ar fi cea mai bună variantă politică din punctul de vedere al președintelui. Și tocmai de aceea are, poate, nevoie de un răgaz pregătitor, pe care, de altfel, decizia CCR i l-a oferit implicit” conchide DW.

Sursa: InPolitics

NU ESTI CURIOS JOHANNIS CE INTELEGERI SECRETE A FACUT MUTTI MERKEL CU EVREII?PE 13 IUNIE 2018,CANCELARUL GERMANIEI ANGELA MERKEL L-A PRIMIT IN VIZITA OFICIALA PE PREMIERUL ISRAELULUI BIBI NETANYAHU.INTREBARE PENTRU NAZISTUL LUDOVIC ORBAN,PRESEDINTELE DIVIZIEI NOUL PDL AL DNA:PE CAND O PLANGERE PENALA IMPOTRIVA CANCELARULUI ANGELA MERKEL,PENTRU INALTA TRADARE?!

15 iun.

Image may contain: one or more people, people standing and suit

 

13 Iunie 2018: Angela Merkel, Cancelarul Germaniei, il primeste in vizita pe Benjamin Netanyahu, Prim-Ministrul Statului Israel. Intrebare pentru Dnl Presedinte al României, Klaus Werner Johannis: nu sunteti curios ce „intelegeri secrete a facut Dna Merkel cu <>…”? Va rugam sa luati atitudine, sa puneti mana pe telefon si sa o intrebati… Intrebare pentru  Ludovic Orban, Presedintele Noului PDL: pe cand o plangere penala impotriva Dnei Merkel, pentru inalta tradare?
Asteptam aceeasi reactie prompta si ferma!

INTREPRINDERILE – SIMBOL ALE ROMANIEI – RUINE IN PARAGINA!

15 iun.

Odinioară erau mândria economiei României; azi sunt doar fosile ale comunismului. Fostele combinate industriale sunt dinozaurii moderni ai României, iar meteoritul care i-a răpus este aşa-zisa „privatizare”.

Imagini pentru INTREPRINDERILE - SIMBOL ALE ROMANIEI - RUINE IN PARAGINA,POZE

Generaţii întregi au muncit pentru industrializarea României. Eforturile şi sacrificiile făcute în timpul regimului comunist pentru proiecte care urmau să le aducă beneficii tuturor românilor par să fi fost în zadar. Combinatele industriale, simbolul economiei României înainte de 1989, s-au transformat rapid în ruine şi fier vechi în anii ce au urmat evenimentelor din decembrie 1989.

Platforma Săvineşti era înainte de 1989 cea mai mare din Europa în domeniul firelor şi fibrelor chimice, dar şi de îngrăşominte chimice. Întinsă pe mai bine de 600 de hectare, ţinea ocupată.aproape o treime din populaţia oraşului Piatra Neamţ. După 1990, a fost privatizată, dar o singură fabrică mai funcţionează acum pe profit. Restul fabricilor au fost distruse de indiferenţa statului şi reavoinţa investitorilor şi sunt acum o ruină.

În Sulina a funcţionat până în anii ’90 cea mai mare fabrică de conserve din România. Industria românească a peştelui era pe locul 3 în lume în perioada comunistă, fiind depăşită de cele ale U.R.S.S. şi R.D.G. Însă, după distrugerea flotei de pescuit, fabrica din Sulina a fost privatizată şi a ajuns o ruină în care acum pasc şi se adăpostesc caii. Singurul lucru care mai aduce aminte de timpurile când funcţiona e o cutie goală de conserve ascunsă în molozul de pe podeaua fabricii. Iar halele industriale care au fost păstrate în condiţii ceva mai bune au ajuns să fie vândute pe site-urile de imobiliare.

Platforma de la Muscel unde se producea ARO a fost privatizată în 2003. Fabrica unde se făcea singura maşină românească de teren a devenit rapid fier vechi. ARO, un brand al României, este acum adânc îngropat sub ziduri dărăpănate şi hale care stau să cadă. Totul a fost ras de pe faţa pământului, furat sau vândut la fier vechi (autoturismele ARO s-au mai asamblatşi vând încă mulţi ani după dispariţie fabricii româneşti, dar nu în România, ci în Cehia – n.r.)[1].

Oraşul Oneşti a fost construit în jurul unui combinat: Grupul Industrial Borzeşti. Acolo, istoria ultimelor decenii a fost una a schimbărilor dramatice pentru comunitate. Personaje controversate au pus pe butuci una dintre cele mai mari rafinării româneşti: Rafo, odinioară cea mai modernă rafinărie din ţară, e acum în insolvenţă. Iar platforma de la Borzeşti, unde odinioară lucrau peste 30.000 de oameni, arată acum ca după un dezastru.

Uzina Constructoare de Maşini Reşiţa, fondată în 1771, e în insolvenţă de 7 ani. Aici se produceau turbine pentru centrale, motoare de nave, macarale, poduri rulante. A fost privatizată în 2003 pe un milion de euro, cât ar fi costat în mod normal doar doar unul dintre strungurile de 125 de tone din fabrică, apoi o întreagă platformă a ajuns la fier vechi.

Combinatul de îngrăşăminte Chimice de la Bacău avea odionioară peste 3.000 de angajaţi şi erauna dintre cele mai importante fabrici din România. A falimentat în anii ‘2000, după privatizare, iar deşeurile rămase sunt radioactive şi periculoase pentru sănătatea oamenilor din oraş, conţinând izotopi radioactivi naturali din seriile uraniului şi thoriului. De altfel, halda de steril de aici, întinsă pe mii de metri pătraţi, e pe lista neagră a problemelor grave de mediu întocmită de Comisia Europeană.

Odinioară, Uzina Tractorul din Braşov fabrica un utilaj la fiecare 9 minute. Construită în perioada interbelică, când producea celebrele avioane I.A.R., a fost reorientată apoi de sovietici spre producţia de tractoare. În 2007, uzina s-a desfiinţat, după ce tentativele de privatizare au dus la faliment. A devenit rapid o ruină. În ultimii ani, în locul ei s-au înălţat un mall, un spital o facultate şi un cartier rezidenţial.

Peste 1.250 de întreprinderi de stat înregistra România la sfârşitul anului 1989. Cele mai importante dintre ele făceau parte din industria grea[2]

Numeroase mari fabrici şi uzine de stat din anii regimului comunist au fost închise, fărminţate sau privatizate în anii care au urmat evenimentelor din decembrie 1989. O listă a principalelor întreprinderi din România anului 1989 cuprinde peste 1.250 de uzine, electrocentrale, combinate, exploatări miniere, fabrici, întreprinderi alimentare şi agricole. Multe dintre ele au sfârşit la fier vechi. Iată o parte dintre acestea:
– Electrocentrale, cu o soartă mai bună decât a altor investiţii de stat, funcţionau la: Curtea de Argeş, Borzeşti, Oradea, Brăila, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Galaţi, Rovinari, Turceni, Deva, Porţile de Fier, Mures, Bistriţa, Ploieşti, Râmnicu-Vâlcea, Bucureşti.
– De asemenea, exista Întreprinderea energoreparaţii Bucureşti, Centrala industrială de reţele electrice Bucureşti.
– Întreprinderi de reţele electrice au fost la Piteşti, Bacău, Braşov, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Galaţi, Deva, Iaşi, Bucureşti, Baia Mare, Târgu-Mureş, Ploieşti, Sibiu, Suceava, Timişoara şi Bucureşti.
– Au mai funcţionat Întreprinderea de Construcţii metalice şi prefabricate Bucureşti, Dispecerul energetic naţional Bucureşti, Institutul de cercetări şi modernizări energetice Bucureşti.

Industria minieră

Industria minieră era reprezentată de: Centrala minieră Valea Jiului şi întreprindeile miniere de la Anina, Lonea, Petrila, Aninoasa, Dâlja, Vulcan, Livezeni, Hunedoara, Paroşeni, Lupeni, Uricani, Bărbăteni, Anina, Întreprinderea de preparare a cărbunelui Valea Jiului, Întreprinderea de reparaţii utilaj minier Petroşani, Combinatul minier Oltenia şi întreprinderile miniere Rovinari, Motru, Jilţ, Întreprinderea de utilaj minier Rogojelu din Gorj, Combinatul minier Ploieşti, întreprinderile miniere de la Cîmpulung, Voivozi, Capeni, Sălaj, Centrala minereurilor şi metalurgiei neferoase Baia Mare, Combinatul minier Suceava. Întreprinderi metalurgice şi miniere mai erau la erau la Zlatna, Baia Borşa, Baia Mare, Copşa Mică, Baia de Arieş, Dobreşti, Bocşa, Moldova Nouă, Bălan, Barza, Deva, Hunedoara.

Gaz şi petrol

Centrala sării şi nemetaliferelor Bucureşti gestiona salinele Ocna Mureş, Târgu-Ocna, Ocna Dej, Praid, Combinatul minier Cluj-Napoca, întreprinderile miniere Dobrogea, Harghita, Miercurea Ciuc, Orşova, Slănic, Cacica, Râmnicu Vâlcea.
Centrala gazului metan Mediaş gestiona întreprinderea de extracţie gaz metan Mediaş şi întreprinderea de exploatare conducte magistrale gaz metan Mediaş.

Trusturi ale petrolului erau la Piteşti, Moineşti, Târgu-Jiu, Bolintin, Ploieşti. La Teleajen era întreprinderea de utilaj petrolier şi reparaţii.

La Poiana Câmpina era întreprinderea de reparat tractoare şi motoare grele iar la Câmpina îtreprinderea de reparaţii utilaje electrice.

Industria metalurgică

Din industria metalurgică de stat mai făceau parte în 1989: Combinatul de oţeluri speciale Târgovişte, Centrala industrială siderurgică Hunedoara, Combinatul Victoria – Călan, Întreprinderea de fier Vlahita, Centrala industrială şi combinatul siderurgic Reşiţa, Întreprinderea Oţelul Roşu, Întreprinderea Ciocanul – Nadrag, Centrala industrială siderurgică Galaţi, cu întreprinderea Laminorul de tablă – Galaţi şi întreprinderea de construcţii metalice Tecuci, Centrala industrială de prelucrări metalurgice Bucureşti, Întreprinderile metalurgice Aiud, Beclean, Laminorul Brăila, întreprinderea de sârmă şi produse din sârmă Buzău, Combinatul metalurgic Câmpia Turzii, întreprinderea de sârmă, cuie şi lanţuri Galaţi, întreprinderea metalurgică Iaşi, întreprinderea de ţevi Roman, Centrala industrială pentru produse refractare Braşov, întreprinderile de produse refractare de la Aleşd, Alba Iulia, Turda, Cluj-Napoca, Pleaşa, Centrala industrială pentru materiale neferoase şi rare Slatina, întreprinderea de alumină Oradea, Întreprinderea de prelucrare a aluminiului Slatina, Întreprinderea de produse cărbunoase Slatina, Combinatul metalurgic Tulcea, întreprinderile metalurgice Neferal – Brăneşti, Laromet – Bucureşti, Sinterom – Cluj Napoca, de supape bolţuri din Topoloveni, de piese şi armături din aluminiu şi pistoane auto din Slatina.

Industria auto

Din industria auto făceau parte: Centrala industrială de autovehicule Braşov, întreprinderea de maşini agregate şi subansamble auto „Sf. Gheorghe” Covasna, întreprinderea de radiatoare şi cabluri Brasov, de piese de schimb – Oradea, de piese auto de la Iaşi, Satu Mare, Sibiu, Reghin. Întreprinderi auto mai erau la Mediaş, Bucureşti, Piteşti, Câmpulung- Muscel Argeş, Oradea, Costeşti, Oradea. Lista mai cuprinde Centrala industrială de tractoare şi maşini agricole Braşov şi Întreprinderea „Tractorul” Braşov, întreprinderile mecanice Oradea, Topleţ, Tehnofrig – Cluj, Codlea, Braşov, de armături industriale – Oradea, de oţel – Strehaia, de utilaj alimentar – Slatina, de garnituri de frână şi etanşare la Râmnicu-Sărat, de utilaje la Medgidia, de tractoare şi maşini agricole la Craiova.

Mai existau întreprinderi mecanice la Băileşti, Galaţi, Miercurea Ciuc, Piatra Neamţ, Timişoara, Bucureşti, Bacău, Buzău, Cluj-Napoca, Moreni, Zalău, Giurgiu; ploieşti, Râmnicu Vâlcea, Târgovişte, Petroşani, Baia Mare, Satu Mare, Câmpina, Filipeştii de Pădure, Vaslui.

Lista marilor întreprinderi de stat mai cuprinde peste 800 de unităţi răspândite în toate oraşele ţării, multe dintre ele rămase doar prin amintirea numelor: „Steaua Roşie” Bucureşti, „Electroprecizia” Săcele, „Frigidere” Găieşti, „Steaua electrică” Fieni, „Conect” Bucureşti. „Nicolvala” Sighişoara, „Colorom” Codlea, „Săpun Stela” Bucureşti, „Vâscoza” Lupeni, „Metal-lemn” Craiova, „Relaxa” Mizil, „Suveica” Bucureşti, „Bumbăcăria românească” Jilava, Întreprinderea de mătase „România muncitoare” Cluj-Napoca, Întreprinderea textilă „Trainica” Pucioasa, Întreprinderea de postav „Proletarul” Bacău, „Octombrie Roşu” Ghimbav, Tricotaje „Tânăra Gardă” Bucureşti, „Emailul roşu” Mediaş[3].


[1] Sursa https://stirileprotv.ro/special/cum-arata-azi-combinatele-simbol-ale-romaniei-comuniste-campii-radioactive-si-adaposturi-pentru-cai.html
[2] http://www.ziare.com/auto/masini/o-firma-din-cehia-inca-asambleaza-si-vinde-masini-aro-1030994
[3] Sursa http://adevarul.ro/locale/hunedoara/istoria-colosilor-industriali-romaniei-comuniste-soarta-avut-cele-1250-uzine-fabrici-combinate-1_5a7c7be4df52022f755408ee/index.html 9.2.2018

Sursa: Revista Art-Emis

ZIUA CEA MAI NEAGRA A CULTURII ROMANESTI: MARELE POET NATIONAL MIHAI EMINESCU PUS IN CAMASA DE FORTA SI INTERNAT ABUZIV LA SPITALUL”CARITATEA!”

15 iun.

În acea zi de 28 iunie 1883, la ora 19.00, Mihai Eminescu era pus în cămaşă de forţă şi internat abuziv la Spitalul „Caritatea”al dr. Alexandru Şuţu. Cel care aranjase totul încă din dimineaţa acelei zile a fost Titu Maiorescu, prezentat de istoricii literaturii române ca fiind „prietenul” marelui nostru poet. Oare aşa să fie?

Imagine similară

Faptele, aşa cum arată documentele vremii, s-au petrecut într-un mod atît de ciudat, încît este de mirare că nici pînă azi nu s-a spus adevărul întreg, dovadă că şi în acea vreme jocurile de culise din politică aveau o mare influenţă în viaţa oamenilor. Ziua de 28 iunie 1883 este un episod dureros care ar trebui încă să ne cutremure, căci victima lui este tocmai cel fără de care nu ştiu ce limbă am vorbi astăzi şi, poate, cine ştie ce am mai fi!

Domnu Eminescu a înnebunit. Vă rog faceţi ceva să mă scap de el, că foarte reu”

În acea dimineaţă, la ora 6, Ecaterina Szöke Magyarosy, prima nevastă a lui Ioan Slavici, unde stătea în gazdă Mihai Eminescu, îi aduce acasă lui Titu Maiorescu un bileţel scris pe o carte de vizită, al cărui conţinut este cutremurător: „Domnu Eminescu a înnebunit. Vă rog faceţi ceva să mă scap de el, că foarte reu”! Atît şi nimic mai mult. Episodul este redat chiar de către Titu Maiorescu în ale sale „Însemnări zilnice”:

insemnari_zilnice

Aşadar, imediat ce a citit bileţelul de la Ecaterina Szöke Magyarosy, Titu Maiorescu îl primeşte acasă pe Constantin Simţion, cu care, în mod neaşteptat, pleacă la „Casa de sănătate” a dr. Şuţu, unde, fără să-l vadă pe Eminescu, luînd de bune doar observaţiile„medicale” ale nevestei lui Slavici, „aranjează” la propriu internarea poetului, plătind în avans pentru o lună de zile!

MAIORESCU: „Numai, de s-ar face asta fără greutate!”

La ora 10, acasă la Maiorescu a venit însuşi Mihai Eminescu, avînd sub braţ ultimul număr al ziarului „Timpul”, în care, ca o ciudată premoniţie, publicase acel celebru articol despre„urâta pornire a guvernului asupra presei”, în care scria: „Trebuie să-l aşteptăm de acum la alte măsuri şi mai odioase, pentru că panta este alunecoasă şi nu are piedică până-n prăpastie”! Eminescu a zăbovit foarte puţin, cît a salutat gazdele şi a schimbat cîteva cuvinte cu Maiorescu.

Ca un alibi pentru planul său diabolic pe care deja îl pusese în aplicare prin internarea lui Eminescu la nebuni, Maiorescu vorbeşte despre „privirea fixă” şi „privirea în extaz” ale poetului şi despre faptul că l-ar fi îmbrăţişat „tremurînd”! Nici o vorbă despre ce se întîmplase în acea dimineaţă acasă la Slavici şi nici despre faptul că deja îl internase la Spitalul de nebuni! Ca o ultimă umilire, Maiorescu trece în jurnalul său şi faptul că i-ar fi dat 5 lei pentru trăsură, deşi Livia Maiorescu, fiica sa, care a fost de faţă, într-o scrisoare din 21 aprilie 1939 către I.E. Torouţiu, scrie: „Săracul de el, apoi a cerut 2 lei pentru birjă, a plecat şi de acolo l-au dus la Şuţu”!

Dar ultimele rînduri ale însemnării lui Maiorescu sînt de-a dreptul stupefiante şi nu este de înţeles cum de au fost ignorate de majoritatea istoricilor literari, de la Călinescu, pînă în ziua de azi. Din fericire, cîţiva eminescologi (Th. Codreanu, Călin L. Cernăianu, Constantin Barbu, Nicolae Georgescu, Ion Filipciuc şi, cu voia dvs., Ion Spânu) au deschis şi întreţinut subiectul acelei zile nefaste din viaţa lui Eminescu şi au scris cîteva cărţi de referinţă care demonstrează că în acea zi de 28 iunie 1883 poetul a fost internat cu forţa la Spitalul de nebuni al lui Şuţu, fără ca starea sa mentală să reclame necesitatea acestui demers halucinant!

Maiorescu însuşi scrie că l-a trimis pe Eminescu „la Simţion, pentru societatea „Carpaţii” şi că „de acolo e vorba să fie dus la Dr. Suţu”! Şi adaugă: „Numai, de s-ar face asta fără greutate!” Cu alte cuvinte, planul era foarte clar: Eminescu trebuia să ajungă la Societatea „Carpaţii”, unde chiar atunci se derulau percheziţii şi arestări, iar de acolo Simţion (cel cu care fusese Maiorescu la Şuţu în dimineaţa acelei zile pentru a-l interna pe Eminescu) trebuia să-l ducă la Spitalul de nebuni! O spune atît de clar Maiorescu, încît cine neagă existenţa acestui complot dovedeşte o ignoranţă crasă!

Eminescu, însă, nu se conformează „indicaţiilor lui Maiorescu” şi, într-un interval de timp destul de neclar, ajunge la Băile Mitraşevski, de unde, la ora 19, din motive necunoscute, este ridicat de poliţie din Băile Mitraşevski, anunţarea poliţiei fiind făcută de D. D Ocăşeanu şi V. Siderescu, ambii de la Societatea „Carpaţii”! Iată transcrierea „Procesului-verbal” întocmit în acel moment crunt din viaţa lui Mihai Eminescu, pe care orice român nu-l poate citi decît cu ochii în lacrimi şi cu o durere neţărmurită în suflet:

Douăzeci şi opt iunie orele 7 seara Anul 1883.

Noi C. N. Nicolescu comisarul secţiei 18 din Capitală fiind informat de D. D Ocăşeanu şi V. Siderescu, că amicul lor Dl. Mihail Eminescu Redactorul Ziarului „Timpul” ar fi fost atins de alienaţie mintală, că s-au dus la stabilimentul de băi din str. Poliţiei nr. 4 de acum 8 oreşi că încuindu-se în baie, pe dinăuntru refuză să deschidă.

Constatăm că la moment am mers la localitate în str. Poliţiei nr. 4 la stabilimentul de băi al casei Mitraşevski, unde am fost informat de oamenii de serviciu, că un Domn, se află închis în camera nr. 17 şi că le-a cerut 10 ouă crude. În urmă, ar fi rugat pe amicul său V. Siderescu să-i aducă o pereche de pantaloni negri, negri de tot – ceea ce se realizează acum.

Cu această ocaziune, întorcându-ne cu mai toţi amicii mai sus precizaţi aci, am găsit pe nenorocitul Mihail Eminescu, dezbrăcat, silindu-se să închidă uşa-i (ca) şi avea aerul de a fi speriat de vederea noastră în număr de 4-5 persoane, între care şi Dl. Constantin Simţion. Am zis numitului Eminescu, că n-are să sufere nici un dezagrament, că trebuie să se calmeze… şi drept răspuns, se repede la amicii săi, şi la servitoarea băii, îmbrâncindu-i pe uşă, apoi aruncându-se în baia plină cu apă, stropea pe oricine voia să-l scoată afară.

Am fost siliţi să-l îmbrăcăm în camisolul de forţă şi astfel l-am condus institutului „Caritatea” cu concursul D-lor Ocăşeanu şi Const. Simţion – luînd însă cheia de la uşa băii. La „Caritatea” l-am confiat Dl. Dr. Şuţu, rugându-l a-i da îngrijiri excepţionale.

Apoi revenind la stabilimentul de băi, împreună cu amicii săi, am constatat că toate hainele şi chiar ciorapii erau aruncaţi în apa din baie şi de tot ce s-a găsit acolo am făcut anexatul inventar, care la semnele acestea, începând de la numărul 9 pânâ la 32, indică obiectele găsite în baie. Acolo găsind o cheie – arătată la nr. 19 – şi după opiniunea amicilor săi, putând a fi uşa casei Dl. Eminescu situată în str. Piaţa Amzei nr. 6. Vom lua cuvenitele, dar cuvenitele dispoziţii.

Numitul Eminescu, are familia la Botoşani. Vom dispune să fie încunonştinţaţi.

De cele ce preced, am adresat acest proces-verbal semnat de toţi asistenţii:

Comisar,

C. N. NICOLESCU

Asistenţi:

CONST. SIMŢION

V. SIDERESCU

G. OCĂŞEANU

MARK DAVID

JOHAN PAULINA

ANA MITRAŞEVSKI

P. S Transportându-ne la camera ce ocupă Dl. Mihail Eminescu în str. Piaţa Amzei nr. 6, am găsit pe subînchirietoarea Dna Ecaterina Slavici şi faţă cu domnia sa şi cu Dl. Siderescu, deschizând uşa cu cheia găsită în baie, am aruncat în interior toate obiectele menţionate în inventarul anexat, şi la moment am închis uşa, încuind-o şi sigilând-o, iar cheia s-a luat de noi, spre a se înainta cu acest act.

Comisar C. N. NICOLESCU

ECATERINA SLAVICI

V. SIDERESCU

Există în documentarul cazului şi o poveste fantasmagorică a lui Grigore Ventura(caricaturizat mai tîrziu de Caragiale în acel personaj Rică Venturiano) spusă lui Al. Ciurcu, care o va publica abia în 17 octombrie 1911 în ziarul „Adevărul”, însă nimic nu susţine prezenţa la prînz a lui Eminescu la Capşa, ameninţarea cu pistolul la adresa patroanei Marie Obeline Vautier, soţia lui Capşa, drumul la Cotroceni pentru a-l împuşca pe rege etc. În timp, s-au mai găsit şi alţi povestitori, fiecare croşetînd, pe marginea „auzitelor”, propriile varinate. Între ele, desigur, cea mai penibilă este a unui nepot al lui Slavici, care-şi amintea ce-i spusese tatăl său pe vremea cînd avea 9 ani!

Singura mărturie apropiată de evenimente, născută şi ea, din păcate, tot „din auzite”, este a luiConstantin Dimitriu, într-o scrisoare din 16 iulie 1883 către Mihai Brăneanu, în care se spune: „Eminescu, simţindu-se însuşi decăzînd, a simţit totodată că vor fi siliţi cei de lîngă el să-l asigure la Balamuc. Deci a fugit într-o baie unde a stat mai toată ziua ascuns. Îşi rupse toate hainele, aruncîndu-le în apă. Cînd s-au dus acolo cu autoritatea, doctori etc, el s-a luptat contra tuturor; a fost şi Ocăş; l-au pus în fine în cămaşa de forţă şi l-au dus la Şuţu, unde amicii au să plătească 300 fr. pentru el”! Ce să însemne oare că Eminescu a simţit cum cei de lîngă el vor să-l ducă la Balamuc, motiv pentru care „a stat mai toată ziua ascuns”?

DOSARUL DE INTERDICŢIE NU SE ÎNTOCMISE NICI DUPĂ O LUNĂ DE LA INTERNAREA LUI EMINESCU

Legislaţia din acea vreme prevedea, ca şi acum, o anumită procedură prin care cineva putea fi internat cu forţa la un Spital de nebuni, precum şi dreptul familiei de a decide asupra rămînerii sale acolo. Nimic din toate acestea n-au fost respectate. Din contră, cînd Matei Eminescu, fratele poetului, a încercat să facă toate demersurile pentru ca Mihai Eminescu să fie luat acasă, Maiorescu a făcut orice nu numai pentru a-l împiedica, ci chiar pentru a-l decredibiliza! Iată ce scria Maiorescu în „Însemnările…” sale din 14 august 1883:

Duminecă 14/26 Aug.Acum 2 zile a fost la mine tatăl său (anecdote din societatea moldovenească de odinioară) şi după aceea fratele său, locotenentul, care s-a folosit de această ocazie spre a-şi anexa ceasornicul alienatului său frate.

De fapt, Maiorescu fusese înştiinţat de Matei Eminescu de adevărata sa dorinţă, în scrisoarea trimisă încă din 18 iulie 1883, pe care o reproducem integral, în care spune explicit că VREA SĂ-L IA ACASĂ PE EMINESCU! Iată textul scrisorii:

scrisoare_1883

Numai cu aceste documente în faţă şi oricine poate deduce că planul internări forţate a lui Eminescu la ospiciul lui Şuţu reuşise şi Maiorescu nu era dispus să lase familia să-l ia acasă. Oare de ce? Iată o întrebare care rămîne în continuare deschisă.

Culmea este că şi autorităţile vremii au fost complice la această „operaţiune”, căci, aşa cum rezultă dintr-o Adresă a Poliţiei Capitalei către Prefect, nici măcar în ziua de 23 iulie 1883, adică exact după o lună de la internarea lui Eminescu,nu se dăduse vreo Sentinţă a Tribunalului„pentru punerea sub interdicţie a fratelui Mihai Eminescu”! Iată conţinutul Adresei:

adresa_emino

De altfel, documentele din acest „Dosar de interdicţie” aveau să fie publicate în facsimil abia recent de către eminescologul Constantin Barbu, cel ce a publicat pentru prima oară şi copia Autopsiei lui Eminescu din 1889. Vă prezentăm mai jos coperta acestui Dosar, precum şi o filă din incredibilul document care este Autopsia poetului:

dosar_interdictie_emino

Toţi cei care au îndrăznit să deschidă acest subiect în ultima vreme au fost puşi la zid de către cei ce vor să bată în cuie (din ce motive, oare?) teoria „nebuniei” lui Eminescu. Zeci de articole au fost scrise de oameni care n-au avut nici măcar curiozitatea să vadă documentele acestui Dosar. În schimb, aceiaşi îşi dau mîna pentru a-l caricaturiza pe Mihai Eminescu în fel şi chip. Un exemplu este acel număr sinistru din „Dilema” lui Andrei Pleşu, în care, sub coordonarea lui Nicolae Manolescu, au fost publicate vreo 10 articole scandaloase la adresa lui Eminescu, între semnatari aflîndu-se şi Mircea Cărtărescu. Ultima ispravă în acest sens este o culegere de texte intitulată „Maladia lui Eminescu şi maladiile imaginare ale eminescologilor”, îngrjită de acad. Eugen Simion, în care se flutură din nou teoria „nebuniei” lui Eminescu. De acest volum, însă, ne vom ocupa pe îndelete altădată.

În această zi de 28 iunie, poate ar trebui să ne amintim cu durere despre ce s-a întîmplat acum 135 de ani, cînd, în noapte, o căruţă cu coviltir, căci aşa erau atunci ambulanţele, traversa Bucureştiul, avînd înăuntrul ei pe Mihai Eminescu în cămaşă de forţă! Era dus la Spitalul de nebuni, căci, aşa cum avea să scrie mai tîrziu Al. Vlahuţă: Într-o ţară cu atîtea nulităţi triumfătoare, un poet atît de mare şi de cinstit nu putea să moară decît într-un spital de nebuni.

De asemenea, sînt de semnalat pe aceeaşi temă articolele fraţilor George şi Victor Roncea, care au contribuit într-o manieră însemnată la meţinerea acestui subiect extrem de important pentru lămurirea evenimentelor din ziua de 28 iunie 1883, cînd, din senin, s-a declanşat operaţiunea de internare forţată a lui Eminescu la Spitalul de nebuni. P.P. Carp îi scrisese doar cu cîteva zile înainte lui Maiorescu: „Mai potoliţi-l pe Eminescu!” Şi ei l-au potolit!

Autor: Ion Spanu

Sursa: Cotidianul

GHERILA NAZISTA #REZIST A LUI SOROS SE RAZBUNA IMBECIL!”

15 iun.

Aromânca Simona Halep are toate datele anti-#rezist: este credincioasă și exprimă asta public, făcându-și cruce la finalul meciurilor în fața milioanelor de telespectatori, chiar dacă televiziunile corect-politice o mai cenzurează; are un cult al familiei și al patriei evident, deci total pe dos decât chiloțarul Bădiță și compania.

Nu, imbecilii ăia nu au venit pentru ea, cu care nu au absolut nimic în comun pentru că uneltele Soros nu au nimic sfânt, au venit special să o huiduie pe Firea.

Poți să o detești pe individă, în locul ei putea să fie absolut oricine, să spunem și Ceaușescu însuși, golănia aia nu se face, nu era loc pentru așa ceva. Chiloțarii puteau să se întâlnească oricând și să urle în fața sediului Primăriei, era o acțiune la care puteam să consimțim sau nu, dar nu era deplasată. Așa, a fost de porc. Pentru că am asistat la o diversiune care a pus-o într-o situație stanjenitoare chiar pe cea omagiată (vezi foto) fata asta excepțională ce nu merita să fie martora unei reglări de conturi politice.

Am pățit odată să fiu invitat la o masă și să asist la o ceartă între soți care m-a determinat să nu mă mai vadă vreodată la ușa lor. Că te poți certa oricând, dar nu când ai musafiri. Nu îți aprinzi țigarea în biserică, nu fluieri, nu îți desfaci o bere, nu vii în șlapi și pantaloni scurți nici în sfântul lăcaș, nici la Cotroceni, chiar dacă ești ateu sau, în cazul celălalt, îl desconsideri pe Johannis. Nu se face. Dar pulifricii nu numai că nu au nimic sfânt – de asta insist să subliniez că Simona Halep este incompatibilă cu ideologia ce o secretă acești agitatori de profesie – dar sunt crescuți în familii în care politețea nu este parte a educației, sunt gunoaie sociale.

A fost răzbunarea unor turpizi după mitingul împotriva abuzurilor din Justiție organizat de coaliția aflată la guvernare.

Păcat că un moment atât de frumos a fost pătat cu scârnă globalistă. A, și să nu uit, cât de prost/proastă să fii ca să crezi că Simona ar fi vrut să fie celebrată într-o piață, dar nu a vrut Firea? Peste tot în lume, din rațiuni de securitate, astfel de acțiuni se organizează pe stadioane, ca lucrurile să fie ținute sub un relativ control.

În fine, suntem, fără să vrem, părtași la un război de hărțuire unde nu există reguli. Și cred că uneltele diversioniste trebuie tratate în consecință.

Autor: Iulian Capsali

Sursa: Iulian Capsali

O FOARTE SCURTA ISTORIE A MISCARII NAZISTE REZIST!

15 iun.

Aceasta este, foarte pe scurt, povestea mișcării neofasciste din România, care acum se numește #rezist.

În 20 mai 1990, majoritatea zdrobitoare a românilor a ales o soluție politică care să asigure o tranziție calmă și echilibrată de la comunism la capitalism.

Unei minorități nu i-a convenit lucrul acesta și a decis să sfideze democrația. Aceasta este istoria Pieței Universității din 20 mai 1990. Apoi au decis să sfideze și statul de drept, și aceasta este istoria zilei de 13 iunie 1990, când nu am avut mineriadă ci o încercare de lovitură de stat, eșuată din pricina impopularității celor care au încercat să o dea.

Apoi a venit 14 iunie, cu brutalitatea minerilor și, printr-o manipularea mediatică (vor urma și altele) conturului fascist al acestei mișcări i se adăuga o nemeritată dar foarte populară aură martirică.

Au urmat ani în care această mișcare neofascistă a stat retrasă în diverse ong-uri, în redacțiile câtorva ziare și reviste, a încercat să infiltreze, cu mai mult sau mai puțin succes, partidele din opoziție, au încercat să profite de pe urma victoriilor acestora.

În toată această vreme au construit câteva mituri care încă mai funcționează: acela că ei ar fi de dreapta, acela că ar fi democrați autentici (când ei sunt dușmanii democrației), acela că de fapt ar fi liberali (când de fapt ei doar repetă niște lozinci libertariene dar resping dialogul și alteritatea la dogmele lor).

Au fost bine finanțați și instrumentalizați de diverse cercuri de interese, pentru că au lăsat impresia că pot să se constituie într-o alternativă la clasa politică.

De asemenea, neînțeles caracterul ideologic antidemocratic și fascistoid din spatele lor, au fost folosiți și chemați în alianțe și ”combinații” de diverse partide politice. Inclusiv PSD-ul și-a sprijinit cu inocență dușmanii de moarte, contribuind la cea mai mare lovitură dată democației din România: legitimarea acestei mișcări ca ….societatea civilă din România.

Deși s-au declarat tot timpul ”anticomuniști” și ”anti-marxiști” au fost cei mai buni studenți ai lui Gramsci. După eșecuri politice, pentru că pur și simplu sunt impopulari, mișcarea lor a trecut la dobândirea hegemoniei culturale a României.

Anul 2004 a fost anul care le-a adus accesul la mecanismele puterii. Și bineînțeles la resursele bugetare. Însă cel care i-a chemat la masa puterii, tot un fesenist, Traian Băsescu, era suficient de inteligent ca să nu se lase pe mâna lor.

Însă ce a nu putut să împiedice Băsescu, sau poate nici nu a înțeles importanța chestiunii, a fost să împiedice acest curent de opinie să preia hegemonia culturală a României.

Acum e un loc comun pentru oricine ca atunci când spui ”intelectual” să te gândești la Liiceanu sau la Patapievici, când spui ”societate civilă” să te gândești la o listă de ong-uri cu ”gds”-ul în frunte, când vrei să ”dai bine”, să îți cumperi ”Dilema” sau ”22„….

Desigur, și între ei au fost, ca în orice mișcare de genul acesta, războaie interne, clarificări ideologice, recalificări ideologice. Ca în partidul bolșevic, unii au devenit ”deviaționiști de dreapta”. alții au devenit ”deviaționiști de stânga”.

De asemenea mulți s-au dumirit și au plecat. Însă a venit și sânge nou, tânăr (vorbim de o mișcare care durează de 28 de ani).

În 2012 a fost momentul în care au redevenit dintr-o mișcare intelectuală o mișcare civică.

Au furat mitingul anti- Băsescu din iarna lui 2012. La venirea la putere a dușmanului lor din 1990, PSD-ul, au reluat lupta contra comunismului.

S-au forjat ca mișcare civică profitând de bătăliile cinice pe teme ecologice, precum povestea Roșia Montana sau Chevron.

Apoi au explodat în anul 2014, odată cu alegerile prezidențiale, unde au atins maximum al forței lor politice lupând cu comuniștii lui Ponta și contribuind decisiv la alegerea lui Iohannis.

Au încercat să forțeze o revoluție ideologică (cu accente anticlericale) odată cu manifestațiile de după incendiul de la Colectiv. De atunci a început însă și declinul lor.

2016 și 2017 ne-au arătat care este forța electorală reală a mișcării lor: cam un milion de voturi și câteva sute de mii de oameni care pot fi mobilizați în manifestații electorale în toată țara.

Însă declinul acestei mișcări nu este decât numeric. Cu cât rămân mai puțini, cu atât se radicalizează prea tare…

Din păcate, povestea lor nu se încheie aici ci continuă…..

Autor: Bogdan Duca

Sursa: Bogdan Duca Blog

A NU TE DELIMITA DE VALUL DE URA INSEAMNA A FI COMPLICE!

15 iun.

Aveam de gand sa nu scriu despre revarsarea de ura prilejuita de mitingul PSD…  Azi, am stat intamplator langa un cetatean care-si exhiba ura cu o voluptate nemasurata, se bucura de propria ura, parea ca intreaga lui viata era dedicata sentimentului de ura impotriva pesedistilor, avea poze pe telefon, explica, era dedicat, era mandru ca uraste, mi-am dat seama ca dintr-o disputa politica, totul s-a transformat intr-o ura rasiala, care nu mai are legatura cu ratiunea, niciuna; pur si simplu, o parte a societatii este pregatita sa elimine prin orice mijloace o alta parte a societatii, ca in Rwanda sau ca in Germania anilor ’30.

Imagine similară

Orice discurs al lui Goebbels sau Hitler, in care cuvantul evreu e inlocuit cu cel de pesedist, ar fi imediat acceptat de #rezist, “…personificarea diavolului ca simbol al tuturor relelor are forma vie a evreului” – Adolf Hitler (Mein Kampf), exact asa se comporta o parte a celor care se lupta “cu ciuma rosie”, si expresia asta tot nazista este, forma vie a raului este pesedistul.

#rezist se simt superiori, o rasa superioara, a supraoamenilor, das Herrenvolk, si-i considera pe ceilalti suboameni -Untermenschen, superioritatea lor inchipuita ia exact forma superioritatii naziste, ieri, un ideolog al miscarii o revendica pe Simona Halep ca fiind a lor, exact cum Hitler isi asuma rezultatele sportive ale Germaniei la Olimpiada din 1936 si le considera rezultate ale superioritatii rasiale, si asa cum Hitler neglija rezultatele care nu-i conveneau, asa uita si ei ca Elisabeta Lipa, infinit mai medaliata ca Simona Halep, e membra PSD, imi pare rau, sincer, ca Simona a ajuns obiect de disputa politica, nu merita asa ceva.

Ei mananca sanatos, traiesc sanatos, si Hitler era vegetarian, nu bea si lupta contra fumatului, ei participa la activitati culturale, si Hitler asculta Wagner la festivalul de la Bayreuth, ei iubesc sportul, nazistii aveau un cult pentru sport, toate aceste calitati nu-i fac mai buni, Churchill era plin de vicii, si a castigat asa plin de vicii cum era, pentru ca esenta raului sau a binelui sta in lipsa sau prezenta valorilor morale, care lor, ca si nazistilor, le lipsesc.

Si, cel mai tragic este ca urasc democratia, votul democratic nu inseamna nimic decat daca votul e in favoarea lor, institutiile democratice sunt bune doar atunci cand hotarasc cum vor ei, opinia celorlalti trebuie interzisa daca nu e conforma valorilor lor, intocmai ca nazistii.

Trist pentru ei e ca sunt generatia cu cel mai mare numar de someri, superioritatea lor nu exista nici macar in domeniul pe care ei il considera esential, al lipsei de asistenta sociala, sunt una din generatiile care este cea mai asistata social, pensionarii nu sunt asistati sociali, sa spui asta nu e decat o dovada de ticalosie.

Si, tot ce reusesc sa genereze cu ura lor este frica, cu o asemenea atitudine nu vor reusi niciodata sa castige alegerile, nu pot sa atraga niciun om care e cat de cat sanatos la cap, pentru ca ei propun eliminarea unor intregi grupuri sociale. Drumul dreptei romanesti de la Corneliu Coposu la nazism a fost mult mai tragic decat drumul de la Ion Iliescu la Dragnea, degradarea e generala, si n-am votat niciodata PSD, si nici n-am de gand, dar intre PSD si nazism o sa aleg PSD, o sa se ajunga si acolo.

A nu te delimita de valul de ura inseamna a fi complice!

Autor: Dan Șelaru

,,Școala de la Frankfurt” şi pervertirea culturii occidentale de morbul nihilist marxist. VIDEO

15 iun.

CER SI PAMANT ROMANESC

Imagini pentru scoala de la frankfurt photos

 

Începutul decăderii civilizației occidentale poate fi plasat în urmă cu un secol, când, în plan filosofic, totul a început cu o grupare de ideologi din cadrul mișcării comuniste din Europa, cunoscută astăzi ca ,,Școala de la Frankfurt”, ale cărei idei au pervertit societatea occidentală.

Şcoala de la Frankfurt este reprezentată de un grup de filosofi neo-marxişti germani, format iniţial la Insitutul de Studii Sociale de la Universitatea din Frankfurt în anii 1920 şi continuat în SUA, după instaurarea nazismului în Germania.

Numele de  Şcoala de la Frankfurt aplicat acestui grup este neoficial, ne-existând nici o instituţie cu acest nume.

În prezent acesta se foloseşte şi pentru Insitutul de Studii Sociale, al cărui director este Axel Honneth.

Unul din cele mai importante momente în înţelegerea culturii politice de tip socialist şi, implicit, a dogmei moderne a corectitudinii politice actuale este, fără îndoială, crearea Institutului pentru Cercetări Sociale de la Frankfurt (în…

Vezi articolul original 2.042 de cuvinte mai mult

SHAYNE WARD – STAND BY ME!

15 iun.

CHRIS NORMAN – STAY ONE MORE NIGHT!

15 iun.

MADISON BEER – HOME WITH YOU!

15 iun.

%d blogeri au apreciat: