Arhiva | 11:44 am

ZIUA CEA MAI NEAGRA A CULTURII ROMANESTI: MARELE POET NATIONAL MIHAI EMINESCU PUS IN CAMASA DE FORTA SI INTERNAT ABUZIV LA SPITALUL”CARITATEA!”

15 iun.

În acea zi de 28 iunie 1883, la ora 19.00, Mihai Eminescu era pus în cămaşă de forţă şi internat abuziv la Spitalul „Caritatea”al dr. Alexandru Şuţu. Cel care aranjase totul încă din dimineaţa acelei zile a fost Titu Maiorescu, prezentat de istoricii literaturii române ca fiind „prietenul” marelui nostru poet. Oare aşa să fie?

Imagine similară

Faptele, aşa cum arată documentele vremii, s-au petrecut într-un mod atît de ciudat, încît este de mirare că nici pînă azi nu s-a spus adevărul întreg, dovadă că şi în acea vreme jocurile de culise din politică aveau o mare influenţă în viaţa oamenilor. Ziua de 28 iunie 1883 este un episod dureros care ar trebui încă să ne cutremure, căci victima lui este tocmai cel fără de care nu ştiu ce limbă am vorbi astăzi şi, poate, cine ştie ce am mai fi!

Domnu Eminescu a înnebunit. Vă rog faceţi ceva să mă scap de el, că foarte reu”

În acea dimineaţă, la ora 6, Ecaterina Szöke Magyarosy, prima nevastă a lui Ioan Slavici, unde stătea în gazdă Mihai Eminescu, îi aduce acasă lui Titu Maiorescu un bileţel scris pe o carte de vizită, al cărui conţinut este cutremurător: „Domnu Eminescu a înnebunit. Vă rog faceţi ceva să mă scap de el, că foarte reu”! Atît şi nimic mai mult. Episodul este redat chiar de către Titu Maiorescu în ale sale „Însemnări zilnice”:

insemnari_zilnice

Aşadar, imediat ce a citit bileţelul de la Ecaterina Szöke Magyarosy, Titu Maiorescu îl primeşte acasă pe Constantin Simţion, cu care, în mod neaşteptat, pleacă la „Casa de sănătate” a dr. Şuţu, unde, fără să-l vadă pe Eminescu, luînd de bune doar observaţiile„medicale” ale nevestei lui Slavici, „aranjează” la propriu internarea poetului, plătind în avans pentru o lună de zile!

MAIORESCU: „Numai, de s-ar face asta fără greutate!”

La ora 10, acasă la Maiorescu a venit însuşi Mihai Eminescu, avînd sub braţ ultimul număr al ziarului „Timpul”, în care, ca o ciudată premoniţie, publicase acel celebru articol despre„urâta pornire a guvernului asupra presei”, în care scria: „Trebuie să-l aşteptăm de acum la alte măsuri şi mai odioase, pentru că panta este alunecoasă şi nu are piedică până-n prăpastie”! Eminescu a zăbovit foarte puţin, cît a salutat gazdele şi a schimbat cîteva cuvinte cu Maiorescu.

Ca un alibi pentru planul său diabolic pe care deja îl pusese în aplicare prin internarea lui Eminescu la nebuni, Maiorescu vorbeşte despre „privirea fixă” şi „privirea în extaz” ale poetului şi despre faptul că l-ar fi îmbrăţişat „tremurînd”! Nici o vorbă despre ce se întîmplase în acea dimineaţă acasă la Slavici şi nici despre faptul că deja îl internase la Spitalul de nebuni! Ca o ultimă umilire, Maiorescu trece în jurnalul său şi faptul că i-ar fi dat 5 lei pentru trăsură, deşi Livia Maiorescu, fiica sa, care a fost de faţă, într-o scrisoare din 21 aprilie 1939 către I.E. Torouţiu, scrie: „Săracul de el, apoi a cerut 2 lei pentru birjă, a plecat şi de acolo l-au dus la Şuţu”!

Dar ultimele rînduri ale însemnării lui Maiorescu sînt de-a dreptul stupefiante şi nu este de înţeles cum de au fost ignorate de majoritatea istoricilor literari, de la Călinescu, pînă în ziua de azi. Din fericire, cîţiva eminescologi (Th. Codreanu, Călin L. Cernăianu, Constantin Barbu, Nicolae Georgescu, Ion Filipciuc şi, cu voia dvs., Ion Spânu) au deschis şi întreţinut subiectul acelei zile nefaste din viaţa lui Eminescu şi au scris cîteva cărţi de referinţă care demonstrează că în acea zi de 28 iunie 1883 poetul a fost internat cu forţa la Spitalul de nebuni al lui Şuţu, fără ca starea sa mentală să reclame necesitatea acestui demers halucinant!

Maiorescu însuşi scrie că l-a trimis pe Eminescu „la Simţion, pentru societatea „Carpaţii” şi că „de acolo e vorba să fie dus la Dr. Suţu”! Şi adaugă: „Numai, de s-ar face asta fără greutate!” Cu alte cuvinte, planul era foarte clar: Eminescu trebuia să ajungă la Societatea „Carpaţii”, unde chiar atunci se derulau percheziţii şi arestări, iar de acolo Simţion (cel cu care fusese Maiorescu la Şuţu în dimineaţa acelei zile pentru a-l interna pe Eminescu) trebuia să-l ducă la Spitalul de nebuni! O spune atît de clar Maiorescu, încît cine neagă existenţa acestui complot dovedeşte o ignoranţă crasă!

Eminescu, însă, nu se conformează „indicaţiilor lui Maiorescu” şi, într-un interval de timp destul de neclar, ajunge la Băile Mitraşevski, de unde, la ora 19, din motive necunoscute, este ridicat de poliţie din Băile Mitraşevski, anunţarea poliţiei fiind făcută de D. D Ocăşeanu şi V. Siderescu, ambii de la Societatea „Carpaţii”! Iată transcrierea „Procesului-verbal” întocmit în acel moment crunt din viaţa lui Mihai Eminescu, pe care orice român nu-l poate citi decît cu ochii în lacrimi şi cu o durere neţărmurită în suflet:

Douăzeci şi opt iunie orele 7 seara Anul 1883.

Noi C. N. Nicolescu comisarul secţiei 18 din Capitală fiind informat de D. D Ocăşeanu şi V. Siderescu, că amicul lor Dl. Mihail Eminescu Redactorul Ziarului „Timpul” ar fi fost atins de alienaţie mintală, că s-au dus la stabilimentul de băi din str. Poliţiei nr. 4 de acum 8 oreşi că încuindu-se în baie, pe dinăuntru refuză să deschidă.

Constatăm că la moment am mers la localitate în str. Poliţiei nr. 4 la stabilimentul de băi al casei Mitraşevski, unde am fost informat de oamenii de serviciu, că un Domn, se află închis în camera nr. 17 şi că le-a cerut 10 ouă crude. În urmă, ar fi rugat pe amicul său V. Siderescu să-i aducă o pereche de pantaloni negri, negri de tot – ceea ce se realizează acum.

Cu această ocaziune, întorcându-ne cu mai toţi amicii mai sus precizaţi aci, am găsit pe nenorocitul Mihail Eminescu, dezbrăcat, silindu-se să închidă uşa-i (ca) şi avea aerul de a fi speriat de vederea noastră în număr de 4-5 persoane, între care şi Dl. Constantin Simţion. Am zis numitului Eminescu, că n-are să sufere nici un dezagrament, că trebuie să se calmeze… şi drept răspuns, se repede la amicii săi, şi la servitoarea băii, îmbrâncindu-i pe uşă, apoi aruncându-se în baia plină cu apă, stropea pe oricine voia să-l scoată afară.

Am fost siliţi să-l îmbrăcăm în camisolul de forţă şi astfel l-am condus institutului „Caritatea” cu concursul D-lor Ocăşeanu şi Const. Simţion – luînd însă cheia de la uşa băii. La „Caritatea” l-am confiat Dl. Dr. Şuţu, rugându-l a-i da îngrijiri excepţionale.

Apoi revenind la stabilimentul de băi, împreună cu amicii săi, am constatat că toate hainele şi chiar ciorapii erau aruncaţi în apa din baie şi de tot ce s-a găsit acolo am făcut anexatul inventar, care la semnele acestea, începând de la numărul 9 pânâ la 32, indică obiectele găsite în baie. Acolo găsind o cheie – arătată la nr. 19 – şi după opiniunea amicilor săi, putând a fi uşa casei Dl. Eminescu situată în str. Piaţa Amzei nr. 6. Vom lua cuvenitele, dar cuvenitele dispoziţii.

Numitul Eminescu, are familia la Botoşani. Vom dispune să fie încunonştinţaţi.

De cele ce preced, am adresat acest proces-verbal semnat de toţi asistenţii:

Comisar,

C. N. NICOLESCU

Asistenţi:

CONST. SIMŢION

V. SIDERESCU

G. OCĂŞEANU

MARK DAVID

JOHAN PAULINA

ANA MITRAŞEVSKI

P. S Transportându-ne la camera ce ocupă Dl. Mihail Eminescu în str. Piaţa Amzei nr. 6, am găsit pe subînchirietoarea Dna Ecaterina Slavici şi faţă cu domnia sa şi cu Dl. Siderescu, deschizând uşa cu cheia găsită în baie, am aruncat în interior toate obiectele menţionate în inventarul anexat, şi la moment am închis uşa, încuind-o şi sigilând-o, iar cheia s-a luat de noi, spre a se înainta cu acest act.

Comisar C. N. NICOLESCU

ECATERINA SLAVICI

V. SIDERESCU

Există în documentarul cazului şi o poveste fantasmagorică a lui Grigore Ventura(caricaturizat mai tîrziu de Caragiale în acel personaj Rică Venturiano) spusă lui Al. Ciurcu, care o va publica abia în 17 octombrie 1911 în ziarul „Adevărul”, însă nimic nu susţine prezenţa la prînz a lui Eminescu la Capşa, ameninţarea cu pistolul la adresa patroanei Marie Obeline Vautier, soţia lui Capşa, drumul la Cotroceni pentru a-l împuşca pe rege etc. În timp, s-au mai găsit şi alţi povestitori, fiecare croşetînd, pe marginea „auzitelor”, propriile varinate. Între ele, desigur, cea mai penibilă este a unui nepot al lui Slavici, care-şi amintea ce-i spusese tatăl său pe vremea cînd avea 9 ani!

Singura mărturie apropiată de evenimente, născută şi ea, din păcate, tot „din auzite”, este a luiConstantin Dimitriu, într-o scrisoare din 16 iulie 1883 către Mihai Brăneanu, în care se spune: „Eminescu, simţindu-se însuşi decăzînd, a simţit totodată că vor fi siliţi cei de lîngă el să-l asigure la Balamuc. Deci a fugit într-o baie unde a stat mai toată ziua ascuns. Îşi rupse toate hainele, aruncîndu-le în apă. Cînd s-au dus acolo cu autoritatea, doctori etc, el s-a luptat contra tuturor; a fost şi Ocăş; l-au pus în fine în cămaşa de forţă şi l-au dus la Şuţu, unde amicii au să plătească 300 fr. pentru el”! Ce să însemne oare că Eminescu a simţit cum cei de lîngă el vor să-l ducă la Balamuc, motiv pentru care „a stat mai toată ziua ascuns”?

DOSARUL DE INTERDICŢIE NU SE ÎNTOCMISE NICI DUPĂ O LUNĂ DE LA INTERNAREA LUI EMINESCU

Legislaţia din acea vreme prevedea, ca şi acum, o anumită procedură prin care cineva putea fi internat cu forţa la un Spital de nebuni, precum şi dreptul familiei de a decide asupra rămînerii sale acolo. Nimic din toate acestea n-au fost respectate. Din contră, cînd Matei Eminescu, fratele poetului, a încercat să facă toate demersurile pentru ca Mihai Eminescu să fie luat acasă, Maiorescu a făcut orice nu numai pentru a-l împiedica, ci chiar pentru a-l decredibiliza! Iată ce scria Maiorescu în „Însemnările…” sale din 14 august 1883:

Duminecă 14/26 Aug.Acum 2 zile a fost la mine tatăl său (anecdote din societatea moldovenească de odinioară) şi după aceea fratele său, locotenentul, care s-a folosit de această ocazie spre a-şi anexa ceasornicul alienatului său frate.

De fapt, Maiorescu fusese înştiinţat de Matei Eminescu de adevărata sa dorinţă, în scrisoarea trimisă încă din 18 iulie 1883, pe care o reproducem integral, în care spune explicit că VREA SĂ-L IA ACASĂ PE EMINESCU! Iată textul scrisorii:

scrisoare_1883

Numai cu aceste documente în faţă şi oricine poate deduce că planul internări forţate a lui Eminescu la ospiciul lui Şuţu reuşise şi Maiorescu nu era dispus să lase familia să-l ia acasă. Oare de ce? Iată o întrebare care rămîne în continuare deschisă.

Culmea este că şi autorităţile vremii au fost complice la această „operaţiune”, căci, aşa cum rezultă dintr-o Adresă a Poliţiei Capitalei către Prefect, nici măcar în ziua de 23 iulie 1883, adică exact după o lună de la internarea lui Eminescu,nu se dăduse vreo Sentinţă a Tribunalului„pentru punerea sub interdicţie a fratelui Mihai Eminescu”! Iată conţinutul Adresei:

adresa_emino

De altfel, documentele din acest „Dosar de interdicţie” aveau să fie publicate în facsimil abia recent de către eminescologul Constantin Barbu, cel ce a publicat pentru prima oară şi copia Autopsiei lui Eminescu din 1889. Vă prezentăm mai jos coperta acestui Dosar, precum şi o filă din incredibilul document care este Autopsia poetului:

dosar_interdictie_emino

Toţi cei care au îndrăznit să deschidă acest subiect în ultima vreme au fost puşi la zid de către cei ce vor să bată în cuie (din ce motive, oare?) teoria „nebuniei” lui Eminescu. Zeci de articole au fost scrise de oameni care n-au avut nici măcar curiozitatea să vadă documentele acestui Dosar. În schimb, aceiaşi îşi dau mîna pentru a-l caricaturiza pe Mihai Eminescu în fel şi chip. Un exemplu este acel număr sinistru din „Dilema” lui Andrei Pleşu, în care, sub coordonarea lui Nicolae Manolescu, au fost publicate vreo 10 articole scandaloase la adresa lui Eminescu, între semnatari aflîndu-se şi Mircea Cărtărescu. Ultima ispravă în acest sens este o culegere de texte intitulată „Maladia lui Eminescu şi maladiile imaginare ale eminescologilor”, îngrjită de acad. Eugen Simion, în care se flutură din nou teoria „nebuniei” lui Eminescu. De acest volum, însă, ne vom ocupa pe îndelete altădată.

În această zi de 28 iunie, poate ar trebui să ne amintim cu durere despre ce s-a întîmplat acum 135 de ani, cînd, în noapte, o căruţă cu coviltir, căci aşa erau atunci ambulanţele, traversa Bucureştiul, avînd înăuntrul ei pe Mihai Eminescu în cămaşă de forţă! Era dus la Spitalul de nebuni, căci, aşa cum avea să scrie mai tîrziu Al. Vlahuţă: Într-o ţară cu atîtea nulităţi triumfătoare, un poet atît de mare şi de cinstit nu putea să moară decît într-un spital de nebuni.

De asemenea, sînt de semnalat pe aceeaşi temă articolele fraţilor George şi Victor Roncea, care au contribuit într-o manieră însemnată la meţinerea acestui subiect extrem de important pentru lămurirea evenimentelor din ziua de 28 iunie 1883, cînd, din senin, s-a declanşat operaţiunea de internare forţată a lui Eminescu la Spitalul de nebuni. P.P. Carp îi scrisese doar cu cîteva zile înainte lui Maiorescu: „Mai potoliţi-l pe Eminescu!” Şi ei l-au potolit!

Autor: Ion Spanu

Sursa: Cotidianul

GHERILA NAZISTA #REZIST A LUI SOROS SE RAZBUNA IMBECIL!”

15 iun.

Aromânca Simona Halep are toate datele anti-#rezist: este credincioasă și exprimă asta public, făcându-și cruce la finalul meciurilor în fața milioanelor de telespectatori, chiar dacă televiziunile corect-politice o mai cenzurează; are un cult al familiei și al patriei evident, deci total pe dos decât chiloțarul Bădiță și compania.

Nu, imbecilii ăia nu au venit pentru ea, cu care nu au absolut nimic în comun pentru că uneltele Soros nu au nimic sfânt, au venit special să o huiduie pe Firea.

Poți să o detești pe individă, în locul ei putea să fie absolut oricine, să spunem și Ceaușescu însuși, golănia aia nu se face, nu era loc pentru așa ceva. Chiloțarii puteau să se întâlnească oricând și să urle în fața sediului Primăriei, era o acțiune la care puteam să consimțim sau nu, dar nu era deplasată. Așa, a fost de porc. Pentru că am asistat la o diversiune care a pus-o într-o situație stanjenitoare chiar pe cea omagiată (vezi foto) fata asta excepțională ce nu merita să fie martora unei reglări de conturi politice.

Am pățit odată să fiu invitat la o masă și să asist la o ceartă între soți care m-a determinat să nu mă mai vadă vreodată la ușa lor. Că te poți certa oricând, dar nu când ai musafiri. Nu îți aprinzi țigarea în biserică, nu fluieri, nu îți desfaci o bere, nu vii în șlapi și pantaloni scurți nici în sfântul lăcaș, nici la Cotroceni, chiar dacă ești ateu sau, în cazul celălalt, îl desconsideri pe Johannis. Nu se face. Dar pulifricii nu numai că nu au nimic sfânt – de asta insist să subliniez că Simona Halep este incompatibilă cu ideologia ce o secretă acești agitatori de profesie – dar sunt crescuți în familii în care politețea nu este parte a educației, sunt gunoaie sociale.

A fost răzbunarea unor turpizi după mitingul împotriva abuzurilor din Justiție organizat de coaliția aflată la guvernare.

Păcat că un moment atât de frumos a fost pătat cu scârnă globalistă. A, și să nu uit, cât de prost/proastă să fii ca să crezi că Simona ar fi vrut să fie celebrată într-o piață, dar nu a vrut Firea? Peste tot în lume, din rațiuni de securitate, astfel de acțiuni se organizează pe stadioane, ca lucrurile să fie ținute sub un relativ control.

În fine, suntem, fără să vrem, părtași la un război de hărțuire unde nu există reguli. Și cred că uneltele diversioniste trebuie tratate în consecință.

Autor: Iulian Capsali

Sursa: Iulian Capsali

O FOARTE SCURTA ISTORIE A MISCARII NAZISTE REZIST!

15 iun.

Aceasta este, foarte pe scurt, povestea mișcării neofasciste din România, care acum se numește #rezist.

În 20 mai 1990, majoritatea zdrobitoare a românilor a ales o soluție politică care să asigure o tranziție calmă și echilibrată de la comunism la capitalism.

Unei minorități nu i-a convenit lucrul acesta și a decis să sfideze democrația. Aceasta este istoria Pieței Universității din 20 mai 1990. Apoi au decis să sfideze și statul de drept, și aceasta este istoria zilei de 13 iunie 1990, când nu am avut mineriadă ci o încercare de lovitură de stat, eșuată din pricina impopularității celor care au încercat să o dea.

Apoi a venit 14 iunie, cu brutalitatea minerilor și, printr-o manipularea mediatică (vor urma și altele) conturului fascist al acestei mișcări i se adăuga o nemeritată dar foarte populară aură martirică.

Au urmat ani în care această mișcare neofascistă a stat retrasă în diverse ong-uri, în redacțiile câtorva ziare și reviste, a încercat să infiltreze, cu mai mult sau mai puțin succes, partidele din opoziție, au încercat să profite de pe urma victoriilor acestora.

În toată această vreme au construit câteva mituri care încă mai funcționează: acela că ei ar fi de dreapta, acela că ar fi democrați autentici (când ei sunt dușmanii democrației), acela că de fapt ar fi liberali (când de fapt ei doar repetă niște lozinci libertariene dar resping dialogul și alteritatea la dogmele lor).

Au fost bine finanțați și instrumentalizați de diverse cercuri de interese, pentru că au lăsat impresia că pot să se constituie într-o alternativă la clasa politică.

De asemenea, neînțeles caracterul ideologic antidemocratic și fascistoid din spatele lor, au fost folosiți și chemați în alianțe și ”combinații” de diverse partide politice. Inclusiv PSD-ul și-a sprijinit cu inocență dușmanii de moarte, contribuind la cea mai mare lovitură dată democației din România: legitimarea acestei mișcări ca ….societatea civilă din România.

Deși s-au declarat tot timpul ”anticomuniști” și ”anti-marxiști” au fost cei mai buni studenți ai lui Gramsci. După eșecuri politice, pentru că pur și simplu sunt impopulari, mișcarea lor a trecut la dobândirea hegemoniei culturale a României.

Anul 2004 a fost anul care le-a adus accesul la mecanismele puterii. Și bineînțeles la resursele bugetare. Însă cel care i-a chemat la masa puterii, tot un fesenist, Traian Băsescu, era suficient de inteligent ca să nu se lase pe mâna lor.

Însă ce a nu putut să împiedice Băsescu, sau poate nici nu a înțeles importanța chestiunii, a fost să împiedice acest curent de opinie să preia hegemonia culturală a României.

Acum e un loc comun pentru oricine ca atunci când spui ”intelectual” să te gândești la Liiceanu sau la Patapievici, când spui ”societate civilă” să te gândești la o listă de ong-uri cu ”gds”-ul în frunte, când vrei să ”dai bine”, să îți cumperi ”Dilema” sau ”22„….

Desigur, și între ei au fost, ca în orice mișcare de genul acesta, războaie interne, clarificări ideologice, recalificări ideologice. Ca în partidul bolșevic, unii au devenit ”deviaționiști de dreapta”. alții au devenit ”deviaționiști de stânga”.

De asemenea mulți s-au dumirit și au plecat. Însă a venit și sânge nou, tânăr (vorbim de o mișcare care durează de 28 de ani).

În 2012 a fost momentul în care au redevenit dintr-o mișcare intelectuală o mișcare civică.

Au furat mitingul anti- Băsescu din iarna lui 2012. La venirea la putere a dușmanului lor din 1990, PSD-ul, au reluat lupta contra comunismului.

S-au forjat ca mișcare civică profitând de bătăliile cinice pe teme ecologice, precum povestea Roșia Montana sau Chevron.

Apoi au explodat în anul 2014, odată cu alegerile prezidențiale, unde au atins maximum al forței lor politice lupând cu comuniștii lui Ponta și contribuind decisiv la alegerea lui Iohannis.

Au încercat să forțeze o revoluție ideologică (cu accente anticlericale) odată cu manifestațiile de după incendiul de la Colectiv. De atunci a început însă și declinul lor.

2016 și 2017 ne-au arătat care este forța electorală reală a mișcării lor: cam un milion de voturi și câteva sute de mii de oameni care pot fi mobilizați în manifestații electorale în toată țara.

Însă declinul acestei mișcări nu este decât numeric. Cu cât rămân mai puțini, cu atât se radicalizează prea tare…

Din păcate, povestea lor nu se încheie aici ci continuă…..

Autor: Bogdan Duca

Sursa: Bogdan Duca Blog

A NU TE DELIMITA DE VALUL DE URA INSEAMNA A FI COMPLICE!

15 iun.

Aveam de gand sa nu scriu despre revarsarea de ura prilejuita de mitingul PSD…  Azi, am stat intamplator langa un cetatean care-si exhiba ura cu o voluptate nemasurata, se bucura de propria ura, parea ca intreaga lui viata era dedicata sentimentului de ura impotriva pesedistilor, avea poze pe telefon, explica, era dedicat, era mandru ca uraste, mi-am dat seama ca dintr-o disputa politica, totul s-a transformat intr-o ura rasiala, care nu mai are legatura cu ratiunea, niciuna; pur si simplu, o parte a societatii este pregatita sa elimine prin orice mijloace o alta parte a societatii, ca in Rwanda sau ca in Germania anilor ’30.

Imagine similară

Orice discurs al lui Goebbels sau Hitler, in care cuvantul evreu e inlocuit cu cel de pesedist, ar fi imediat acceptat de #rezist, “…personificarea diavolului ca simbol al tuturor relelor are forma vie a evreului” – Adolf Hitler (Mein Kampf), exact asa se comporta o parte a celor care se lupta “cu ciuma rosie”, si expresia asta tot nazista este, forma vie a raului este pesedistul.

#rezist se simt superiori, o rasa superioara, a supraoamenilor, das Herrenvolk, si-i considera pe ceilalti suboameni -Untermenschen, superioritatea lor inchipuita ia exact forma superioritatii naziste, ieri, un ideolog al miscarii o revendica pe Simona Halep ca fiind a lor, exact cum Hitler isi asuma rezultatele sportive ale Germaniei la Olimpiada din 1936 si le considera rezultate ale superioritatii rasiale, si asa cum Hitler neglija rezultatele care nu-i conveneau, asa uita si ei ca Elisabeta Lipa, infinit mai medaliata ca Simona Halep, e membra PSD, imi pare rau, sincer, ca Simona a ajuns obiect de disputa politica, nu merita asa ceva.

Ei mananca sanatos, traiesc sanatos, si Hitler era vegetarian, nu bea si lupta contra fumatului, ei participa la activitati culturale, si Hitler asculta Wagner la festivalul de la Bayreuth, ei iubesc sportul, nazistii aveau un cult pentru sport, toate aceste calitati nu-i fac mai buni, Churchill era plin de vicii, si a castigat asa plin de vicii cum era, pentru ca esenta raului sau a binelui sta in lipsa sau prezenta valorilor morale, care lor, ca si nazistilor, le lipsesc.

Si, cel mai tragic este ca urasc democratia, votul democratic nu inseamna nimic decat daca votul e in favoarea lor, institutiile democratice sunt bune doar atunci cand hotarasc cum vor ei, opinia celorlalti trebuie interzisa daca nu e conforma valorilor lor, intocmai ca nazistii.

Trist pentru ei e ca sunt generatia cu cel mai mare numar de someri, superioritatea lor nu exista nici macar in domeniul pe care ei il considera esential, al lipsei de asistenta sociala, sunt una din generatiile care este cea mai asistata social, pensionarii nu sunt asistati sociali, sa spui asta nu e decat o dovada de ticalosie.

Si, tot ce reusesc sa genereze cu ura lor este frica, cu o asemenea atitudine nu vor reusi niciodata sa castige alegerile, nu pot sa atraga niciun om care e cat de cat sanatos la cap, pentru ca ei propun eliminarea unor intregi grupuri sociale. Drumul dreptei romanesti de la Corneliu Coposu la nazism a fost mult mai tragic decat drumul de la Ion Iliescu la Dragnea, degradarea e generala, si n-am votat niciodata PSD, si nici n-am de gand, dar intre PSD si nazism o sa aleg PSD, o sa se ajunga si acolo.

A nu te delimita de valul de ura inseamna a fi complice!

Autor: Dan Șelaru

,,Școala de la Frankfurt” şi pervertirea culturii occidentale de morbul nihilist marxist. VIDEO

15 iun.

CER SI PAMANT ROMANESC

Imagini pentru scoala de la frankfurt photos

 

Începutul decăderii civilizației occidentale poate fi plasat în urmă cu un secol, când, în plan filosofic, totul a început cu o grupare de ideologi din cadrul mișcării comuniste din Europa, cunoscută astăzi ca ,,Școala de la Frankfurt”, ale cărei idei au pervertit societatea occidentală.

Şcoala de la Frankfurt este reprezentată de un grup de filosofi neo-marxişti germani, format iniţial la Insitutul de Studii Sociale de la Universitatea din Frankfurt în anii 1920 şi continuat în SUA, după instaurarea nazismului în Germania.

Numele de  Şcoala de la Frankfurt aplicat acestui grup este neoficial, ne-existând nici o instituţie cu acest nume.

În prezent acesta se foloseşte şi pentru Insitutul de Studii Sociale, al cărui director este Axel Honneth.

Unul din cele mai importante momente în înţelegerea culturii politice de tip socialist şi, implicit, a dogmei moderne a corectitudinii politice actuale este, fără îndoială, crearea Institutului pentru Cercetări Sociale de la Frankfurt (în…

Vezi articolul original 2.042 de cuvinte mai mult

SHAYNE WARD – STAND BY ME!

15 iun.

CHRIS NORMAN – STAY ONE MORE NIGHT!

15 iun.

%d blogeri au apreciat asta: