Arhiva | 11:37 am

LIVIU DRAGNEA NU TREBUIE SA-SI DEA DEMISIA,INTRUCAT ARE LEGIMITATE POLITICA SI SUSTINEREA MAJORITATII POPULATIEI CARE A VOTAT PSD+ALDE.CONDAMNAREA PRESEDINTELUI PSD ,LIVIU DRAGNEA ESTE CU CANTEC ,ESTE INCA O CONDAMNARE POLITICA!,IAR CEEA CE-I RAMANE DE FACUT ESTE SA TREACA LA SUSPENDAREA SI DEMITEREA PENTRU INALTA TRADARE A NAZISTULUI KLAUS WERNER JOHANNIS,TRECEREA PRIN OUG A PACHETULUI DE LEGI PRIVIND JUSTITIA SI SCOATEREA IN AFARA LEGII A ONG-URILOR NAZISTE A LUI SOROS SI A USR!

22 iun.

Imagine similară

Cititorii „Cotidianului” ştiu, desigur, că-mi displace să subliniez valabilitatea „profeţiilor” mele, însă, uneori, astfel de rememorări sînt necesare pentru că pot susţine o analiză care altfel ar putea fi pusă pe seama unor informaţii oculte primite de nu ştiu unde.

În acest sens, reamintesc că în 12 decembrie 2016, exact a doua zi după alegeri, publicam editorialul cu titlul „Liviu Dragnea riscă să facă praf şi pulbere rezultatul teribil al PSD”, în care avertizam că ambiţia preşedintelui PSD de a deveni Prim-ministru sau, în cel mai rău caz, de a pune în fruntea Guvernului o marionetă a sa sînt lucruri periculoase: „Tentaţia lui Liviu Dragnea de a deveni prim-ministru este uriaşă şi poate chiar legitimă, avînd în vedere scorul obţinut de PSD sub conducerea sa. Cu toate acestea, cu puţină luciditate, Liviu Dragnea însuşi ar trebui să-şi dea seama la ce risc imens se expune, atît din cauza condamnării pentru Referendum, cît şi în perspectiva unei noi condamnări în dosarul Bombonica”.

Din păcate, îmbătat de aburii victoriei, Liviu Dragnea a făcut exact ceea ce nu trebuia să facă: a încercat mai întîi să fie el Premier, după care, din cauza legii care-i interzicea să fie chiar un simplu membru al guvernului, a vrut s-o numească pe prietena sa Sevil Shhaideh, iar după refuzul lui Iohannis de a o numi a încercat cu Sorin Grindeanu, adus de urgenţă de la Timişoara. În acest timp, apărea mereu la TV sugerînd că, în realitate, el este adevăratul Prim-ministru, singurul care ştie pe de rost „Programul de guvernare”!

Greşeli peste greşeli, pe care noi le-am anticipat, dar nu era ca ditamai cîştigătorul detaşat al alegerilor să ia în seamă ce-i spuneam noi, banalii jurnalişti, care scriam în acelaşi articol: „Nu cred că Liviu Dragnea este atît de naiv încît să creadă că victoria PSD din aceste alegeri o va face pe Laura Codruţa Kövesi mai pesedistă şi mai îngăduitoare cu liderii partidului sau pe şefii serviciilor secrete să dea „delete” fişierelor adunate în ultimii ani cu informaţii despre aceştia. În opinia noastră, se va întîmpla exact invers! Adică, va urma, după o scurtă perioadă de linişte, o bătălie exacerbată pentru ca acest rezultat de la alegeri să treacă în plan secund. Sînt în stare să fac pariu cu oricine că încă înainte de apariţia ghioceilor vom asista la o ofensivă a „structurilor” împotriva PSD şi ALDE!”

După cum bine ştim, în februarie 2017, deci chiar „înainte de apariţia ghioceilor”, sub pretextul Ordonanţei 13, a început protestul #Rezist, de o amploare pe care doar Liviu Dragnea şi susţinătorii lui n-au vrut s-o ia în seamă, nici măcar atunci cînd era clar pentru oricine că el nu se va opri pentru că mişcarea aceasta făcea parte dintr-un plan pus la cale în laboratoarele specialiştilor în manipulare şi dezinformare. De aceea, scriam atunci, a doua zi după alegerile din 2016: „Altfel – nu vreau să-i cobesc – ar putea să se trezească în faţa celei de-a doua condamnări şi poate chiar în situaţia de a-şi face bagajul pentru puşcărie! Ce ar mai rămîne atunci din satisfacţia orgolioasă de a fi şeful Guvernului? Cred că şi Liviu Dragnea este conştient că „structurile” gîndesc un asemenea plan încă din seara alegerilor, dacă nu cumva planul era făcut cu mult timp înainte!”

Sîntem noi de vină că, în urma unei analize „la rece”, am ajuns la astfel de concluzii pe care unii le-au interpretat că ar veni de la adversarii PSD? Nicidecum! Lucrurile erau previzibile, căci nu se stinseseră încă ecourile evenimentelor de după „Colectiv”, care-l aruncaseră la marginea politicii pe Victor Ponta, nimeni altul decît predecesorul lui Dragnea.

Şi, iată, a venit şi ziua sentinţei: Liviu Dragnea este condamnat la 3 ani şi şase luni de închisoare pentru „Dosarul Bombonica”, la care se adaugă încă opt luni din „Dosarul Referendumului”. Nu este o sentinţă definitivă, dar consecinţele pentru un om politic într-o astfel de situaţie sînt devastatoare, tocmai pentru că un lider de talia lui Dragnea nu este un simplu om.
În mod logic, în secunda următoare anunţării sentinţei, Liviu Dragnea trebuia să-şi dea demisia măcar din funcţia de preşedinte al Camerei deputaţilor. Calm, fără patimă, ci pur şi simplu, sub motivaţia simplă că nu vrea să implice o instituţie atît de importantă într-un astfel de scandal. Nu moare nimeni dacă altcineva va conduce Camera deputaţilor, nu se opreşte nici o procedură aflată în curs, legile justiţiei sînt la un pas de a fi promulgate şi, în general, viaţa merge mai departe.

Culmea este că o asemenea decizie simplă nu este deloc pe placul lui Iohannis, al PNL sau al #Rezist! Ei ar vrea ca Liviu Dragnea să rămînă acolo, înfipt în scaunul de la Cameră, pentru a avea acum o şi mai mare combustie pentru protestele lor şi pentru atacurile la adresa coaliţiei de la guvernare. Susţinătorii lui Dragnea, cei care-l îndeamnă să nu-şi dea demisia, nici nu-şi dau seama ce va urma dacă el se va încăpăţîna să nu-şi dea demisia!

Nu acelaşi lucru este cu PSD, unde, fiind vorba despre o asociaţie privată, membrii pot să-l lase în funcţie, aşteptînd sentinţa finală, cînd doi poliţişti vor veni la sediul PSD pentru a-i pune cătuşele la mîini lui Liviu Dragnea pentru a-l duce la penitenciar! Treaba lor dacă vor astfel de senzaţii tari.
Cert este că demisia lui Liviu Dragnea din toate funcţiile nu este o decizie împotriva PSD! Dimpotrivă, dacă se va produce rapid, subiectul condamnării de ieri se detensionează semnificativ, fiind aproape uitat în cîteva zile, după ce, în mod firesc, se vor consuma atît satisfacţiile Opoziţiei, cît şi deziluziile celor de la Putere. Un alt lider, fără nici o problemă penală, ar putea să-l facă uitat pe Dragnea cu condamnarea lui cu tot, ducînd mai departe şi programul de guvernare şi procedurile aflate în curs privind legile justiţiei, căci Liviu Dragnea nu era nici proprietarul acestora, nici posesorul drepturilor de autor!

Vă daţi seama cît de penibil ar fi Protestul #Rezist, îndreptat către un simplu cetăţean din Teleorman? Sigur, şi noul lider ar intra imediat în malaxorul Binomului sau Trinomului, dar, pînă cînd aceste structuri vor găsi alte pete în soare, multe se pot întîmpla: suspendarea Preşedintelui Iohannis dacă se va încăpăţîna şi el s-o ţină în funcţie pe Codruţa Kovesi, implementarea legilor justiţiei care să împiedice abuzurile DNA-SRI de pînă acum, redobîndirea puterii alianţei de guvernare etc.

Acum, Liviu Dragnea are ocazia să face lucrul pe care trebuia să facă demult. E mult mai greu acum, dar mult mai necesar dacă nu vrea să cunoască infernul. Mai ales că mulţi dintre cei care conduc în acest moment partidul îl vor îndemna să rămînă în funcţii, dar nu de dragul lui Dragnea, ci de dragul lor, căci lui îi datorează ce au acum!

Mie, personal, îmi este indiferent ce vor decide cei din alianţa PSD-ALDE, chiar dacă toate consecinţele ne vor afecta în mod indirect şi pe noi. Nu îmi este deloc dor nici de oamenii lui Traian Băsescu, nici de cei ai lui Cioloş şi tocmai de aceea cred că demisia lui Liviu Dragnea ne-ar putea scuti de un astfel de coşmar.

În fond, nu cred că PSD este un partid atît de slab încît să stea doar în Liviu Dragnea sau chiar să se confunde cu el. Cum nici nu cred că DNA trebuie să se confunde cu Codruţa Kovesi. Cred însă că plecarea amîndurora, a lui Liviu Dragnea şi Codruţei Kovesi, poate să însemne un semn de însănătoşire a vieţii noastre publice. Măcar pentru o vreme.

P.S. Precizare importantă: n-am nici o îndoială că această condamnare a lui Liviu Dragnea este una cu cîntec. Dar, această melodie a fost cîntată îndelung chiar de Liviu Dragnea, atunci cînd fugea cu şoriciul după Codruţa Kovesi pe la K2.

ARE SCAPARE DE INALTA TRADARE DE TARA,GAULEITERUL NAZIST,SANTAJABILUL KLAUS WERNER JOHANNIS CARE A SUSPENDAT CONSTITUTIA DE 14 ZILE REFUZAND SA SEMNEZE DECIZIA CCR DE REVOCARE A SEFEI DNA KOVESI?,NU!

22 iun.

Arma șantajului este ca o săgeată dublă, cu ambele capete otrăvite. Forța ei cea mai de temut stă în presiunea latenței sale. Odată activată, nu se știe cu precizie în care sens își va înfige vârful ucigător. Poate să fie doborât șantajatul, dar, de multe ori, e pus la pământ chiar șantajistul.

Imagini pentru IOHANNIS,ROBOT,POZE

Pentru că frica naște disperare iar disperarea, de multe ori, naște un curaj nebun care acționează ca un bumerang împotriva agresorului.

Președintele Klaus Iohannis se comportă ca o persoană șantajată din greu. Un prim semn al șantajului la președinte a fost dat pe la începutul mandatului său, când, într-un elan de libertate de gândire (5 ianuarie 2015), Iohannis a spus:

Consider important de subliniat faptul ca Justitia este una din cele trei puteri ale statului, nu o supraputere. Justitia trebuie exercitata cu demnitate, respect si sobrietate, nu etalata sub aspect de exotism mediatic. În acelasi timp, Justitia se face cu respectarea tuturor drepturilor si libertatilor civile, inclusiv a prezumtiei de nevinovatie si a dreptului la imagine. Din acest punct de vedere, este de dorit ca CSM-ul si Inspectia Judiciara sa ia atitudine, potrivit atributiilor legale, la modul cel mai serios ori de câte ori apar scurgeri nepermise de informatii în presa, din dosarele penale aflate în curs de instrumentare. De asemenea, este fundamental ca mijloacele de investigare sa fie folosite în conditii de deplina concordanta cu Constitutia si cu reglementarile internationale si doar sub controlul unui magistrat judecator”.

Chiar a doua zi  s-a declanșat jihadul. Prima care a dat semnalul rebeliunii a fost Monica Macovei: “sunt declaratii care seamana cu ce spune PSD. Din ele se intelege ca presedintele transmite justitiei sa o lase mai moale cu anchetele in cazul celorlalte doua puteri: Guvern si Parlament”.

Imediat a intrat în funcțiune mecanismul de propagandă al sistemului ocult care, într-un mod concertat și fără menajamente, l-a strivit pe Iohannis fără preaviz, din toate direcțiile: sute de mii de like-uri retrase în mai puțin de 24 de ore, aluzii la dosarele sale cu casele din Sibiu si la așa – zisul comerț cu copii, ironii pline de subânțelesuri penale la adresa Primei Doamne etc.

Astfel încât, pentru a-și regăsi liniștea și confortul atât de prețioase pentru sine, domnul președinte a trebuit să retracteze tot, să arate că a înțeles unde a greșit și să promită, implicit, că nu se va mai repeta o atare imprudență.

De atunci s-a comportat conform statutului său de instrument telecomandat, mielușel cu sistemul paralel și absolut inert (dacă nu apărător complice) față de abuzurile din justiție devoalate în cascadă și probate cu dovezi din ce în ce mai solide și mai imposibil de contestat.

Din nefericire pentru unii, din fericire pentru alții, tăvălugul dezvăluirilor a ajuns până acolo încât cea mai înaltă instanță a piramidei de putere a țării, Curtea Constituțională, a trebuit să-l someze pe Președinte să înfrunte amenințările celor care îl constrâng să încalce Constituția și să semneze firescul decret de destituire a șefei DNA.

În acest moment, toate sforile prin care Klaus Iohannis este manevrat de la diverse comandamente ba să închidă ochii, ba să deschidă gura, au apărut la vedere în toată ilegalitatea și tendențiozitatea lor. Și în toată ticăloșia lor agresivă din moment ce, în plin proces de luare a unei decizii importante, președintelui i se flutură în față un nou dosar penal, dosar plimbat ca ursul prin parchete, doar doar o pricepe și iepurașul ce junglă e pădurea în care s-a rătăcit.

E cât se poate de clar că președintele e șantajat grosolan și că nu-l țin nervii să opună rezistența demnă care s-ar fi cuvenit din partea unui conducător responsabil de țară. Poate o ști despre sine mai multe și mai grave decât știm noi, poate o fi mai sperios decât iepurașul din poveste, cert e că a fost complet izolat de realitate și că, în acest moment, funcționează teleghidat, după un soft care mie mi se pare antinațional.

Probabil își închipuie că, astfel, va scăpa. Că încredințându-se deplin păpușarilor săi, doamna Carmen va rămâne veșnic nemaculată de justiția română independentă iar dânsul va rămâne pe post încă 5 ani de luxurianță.

Eu, ascultând pildele istoriei, nu cred asta. Nu cred că-l vor ierta ci, dimpotrivă, cred că îi vor cere compromisuri din ce în ce mai mari și mai grave pentru țară. Și ca să-și atingă interesele lor lipsite de orice patriotism dar și ca să-l facă mai dependent de ei, să-i zădărnicească orice eventual puseu de demnitate renăscută.

Și mi e o întrebare care mă frământă în legătură cu pericolul pentru țară pe care îl reprezintă un președinte șantajabil: câți știu despre vulnerabilitățile sale? Câți pot profita de acestea?

Din intern, cel puțin SRI și DNA. Și, cum cei care populează aceste instituții de forță sunt tot mai divizați, au aflat despre aceste vulnerabilități, cu siguranță, din extern, atât partenerii noștri strategici cât și inamicii acestora.

Practic, avem un președinte care umblă gol nu numai în baia lui personală ci printre toți puternicii și perverșii lumii care, metaforic vorbind, sunt atât de amatori de trofee.

Soluția demnă față de șantaj a oamenilor de onoare este necedarea. Dacă e cazul chiar prin recunoaștere publică. La limită, chiar prin sacrificiu de sine. Recunoașterea e una dintre condițiile obligatorii ale iertării creștine. Apoi ar mai fi căința.

Pentru oamenii de stat necedarea la șantaj este de două ori mai importantă. Este și o formă de onoare dar, mai presus de aceasta, este o formă de patriotism.

Președintele Iohannis crede că pactul cu Diavolul este soluția de viitor pentru sine. Pentru sine, o fi! Dar pentru țară?

Mai are puțin, foarte puțin timp, să înfrunte șantajul și să facă ceea ce trebuie: să respecte, cu orice preț, cu orice risc personal, Constituția.

Eu, unul, nu l-aș condamna mai mult pentru păcatele sale recunoscute ci i-aș aprecia curajul de pe urmă de a alege demnitatea personală și de a se închina, chiar prin jertfă, interesului țării sale.

   Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a condamnat pe Liviu Dragnea, preşedintele PSD, la 3 ani şi 6 luni închisoare cu executare.VIDEO

22 iun.

CER SI PAMANT ROMANESC

Imagini pentru liviu dragnea photos

   Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a condamnat în primă instanţă, astăzi 21 iunie, pe Liviu Dragnea, preşedintele PSD, la 3 ani şi 6 luni închisoare cu executare fiind acuzat de instigare la abuz în serviciu în dosarul DGASPC Teleorman, în legătură cu angajarea în această instituţie a două persoane care de fapt lucrau pentru organizaţia PSD.

Procurorul a susţinut că se impune constatarea că faptele din acest dosar sunt concurente cu cele din dosarul „Referendumul”.  Dat fiind acest fapt, și condamnarea lui Liviu Dragnea în acel dosar, se impune anularea suspendării şi transformarea într-o pedeapsă cu executare.

Decizia nu este definitivă, ea poate fi atacată la completul de cinci judecători al Curții Supreme.

Dragnea mai avea o condamnare definitivă, la doi ani cu suspendare, în dosarul Referendumului.

După decizia ÎCCJ, liderii din cadrul partidului PSD se află în acest moment în drum spre Capitală pentru ca în seara aceasta sau cel târziu mâine…

Vezi articolul original 719 cuvinte mai mult

UNIUNEA SOROSISTA DIN ROMANIA CU IDEOLOGIE NAZISTA SI PERICOLUL PROTESTATARILOR PARAZITI #NAZIST TREBUIE SCOS IN AFARA LEGII!

22 iun.

La constituire, USR a fost marketat ca partid al tinerelor elite locale. Era un plan vechi. Dacă mai ţineţi minte, în negura băsismului, Mihai Neamţu ieşea pe piaţă cu o asemenea construcţie care-şi dorea să frapeze cu CV-urile sclipitoare ale membrilor săi. După acelaşi tipar, în aceeaşi perioadă, Bogdan Naumovici anunţă că-şi face un partid de dreapta ai cărui membri sunt numai „tineri de Oxford”.

Cele două mişcări politice au rămas la coşul de gunoi al istoriei recente. Asta pentru că ele erau nişte foamfe politice, menite strict a salva băsismul prin distragerea atenţiei de la adevăratele probleme. N-au reuşit nimic din ceea ce şi-au propus deoarece aveau o pseudo-ideologie. Însă, sub nicio formă, nu trebuie considerate eşecuri. Mai degrabă ele au fost experimente, focus grupuri menite a regla mecanismul astfel încât grefa parazită pregătită să se poată instala cu succes pe organismul ţintit.

Cu experienţa acumulată a apărut USR. Un partid format din membri ai unor ONG-uri de care nu auzise nimeni, fără ideologie şi doar cu un singur ideal: acela de a cuceri o cât mai mare halcă din putere în folosul celor care au plătit construcţia politică. Din punctul meu de vedere USR nu e un partid, ci un SRL politic, organizat pe principii corporatiste şi având angajaţi care execută fix ceea ce li se cântă. Cei suferinzi de stres care nu mai execută task-urile alocate, la fel ca şi cei care caută să-şi bage coada pentru a modifica parametrii proiectului la care se lucrează, sunt eliminaţi rapid, fără mare zgomot sau tamtam. E la fel ca la o concediere din companie: chiar dacă cel concediat face zgomot, chiar dacă are dreptate, pe cine interesează? Şi chiar dac-ar interesa pe cineva – în mod surprinzător, mai sunt unii prin corporaţii, nu puţini, care mai au o brumă de raţiune – cine are curajul să se arate solidar cu cel concediat? Până la urmă toţi îşi unesc vocile în a contesta ticăloşia celui exclus. Şi, uşor, uşor, ajung să creadă că cel căruia i s-a dat şutul în fund era vinovat nu doar de ceea ce-l acuză corporaţia, ci chiar şi de suferinţele lor.

Modul de marketare al USR-ului este identic celui al unui produs lansat pe piaţă. CV-urile fluturate de către membrii pregnanţi au rolul design-ului produselor Apple. Înşiruirea de universităţi prin care-a trecut respectivul(de multe ori e vorba de cursuri irelevante de câteva zile, având tot atâtea legături cu respectiva instituţie cât are chioşcul de ziare de la intrare) e menită a crea aura unei construcţii elitiste. Englezismele forţate ale unor membri sau pur şi simplu maltratarea limbii române de către unii care-au uitat-o precum Răducioiu, joacă fix rolul marginilor curbate din desing-ul Apple. Totul, dar absolut totul e butaforie, publicitate mincinoasă. Iar lipsa ideologiei, a idealului politic, nu e o carenţă ci o componentă intens gândită. Partidul acesta nu trebuie să fie asociat unui ideal politic, deoarece el este un cameleon. Aşa cum tamponul trebuie să se potrivească întregului spectru de minorităţi fabricate – femeii nefericite în dragoste, celei împlinite, văduvei îndurerate sau amantei frenetice – la fel şi SRL-ul politic menţionat trebuie să inducă în mintea „consumatorului politic” faptul că e de orientarea sa, indiferent dacă aceasta e stânga radicală sau moderată, centru-dreapta sau extremă de sorginte fascistă. Aşa cum tamponul n-are o problemă cu modul în care e exploatată ţinta sa, la fel nici USR-ul nu are o problemă cu crezul politic al votantului său. Asta deoarece pentru USR votul e echivalentul banului pentru o companie: nu contează de unde vine, importantă e acumularea cât mai mare la momentul campaniei. Iar adevărata sa ideologie e dincolo de ideologia pe care o crede unul sau altul, e pachetul-program al companiei, de maximizare a profitului şi de sărăcire a victimei.

Ceea ce găsim după risipirea aburilor propagandistici e de-a dreptul şocant. Indivizi pe care-mi vine să-i caracterizez ca degeneraţi şi rudimentari, incapabili de argumente logice, parând strict prin intonarea în grup şi cu voce tare de slogane inepte. Useristul ţipă, se tăvăleşte pe jos, face nefăcute. Ocupă Parlamentul atunci când nu e nimeni, mimează eroismul neuitând însă să-şi respecte ora de masă. Gesturi, de cele mai multe ori infantile. Urlă împotriva inutililor care dorm în Parlament, dar nu-şi vede porcul din tabăra sa care doarme grohăind fix în mijlocul şedinţei. Iar când sunt prinşi în flagrant, urlă orice argumente, indiferent de precaritatea şi hilaritatea lor: ba că unghiul de filmare, ba că pixelul albastru, ba că ticăloşia celui care filma s.a.m.d. Useristul e fix ca angajatul docil al corporaţiei: ilogic, incapabil să înţeleagă menirea acţiunilor pe care e pus să le execute, dar executant docil, impecabil, dându-se peste cap să respecte fiecare specificaţie, fiecare punct, fiecare virgulă. Tipul acela de oameni cărora li se trimit mailuri de tipul: „spui tare ciuma roşie, apoi îţi arăţi dinţii după care scoţi un şuierat şi-apoi izbucneşti: las că vă arătăm noi. În final închizi ochii, te arunci pe jos şi rămâi în 20 de secunde în poziţia în care-ai căzut simulând moartea”; oameni care, după ce citesc nu-şi fac nicio problemă de penibilul situaţiei, ci sunt atenţi la detalii pentru ca nu cumva să sară peste vreun fir din ceea ce li s-a transmis.

Din punctul meu de vedere USR nu e un partid, ci un parazit periculos. Adversarii politici îl ignoră sau îi ridiculizează membrii, crezând că asta îi salvează. Ar trebui însă să se gândească logic: în cazul în care ar afla că au holeră ar face mişto de boală sau ar ignora-o, crezând că astfel se vor vindeca de la sine? La fel e şi cu acest vierme politic. Nu trebuie ignorat, ci combătut radical deoarece altfel produce daune. Mă gândesc cu groază la acţiunile inepte de ieri din Parlament unde argumentaţia a fost desfiinţată, confiscată de de nişte gurişti urlându-şi sloganele irelevante. Cum e posibil totuşi ca un parlamentar de peste 70 de ani să fie bruscat de un animal rudimentar în apropierea căruia se afla unul care, cu câteva luni în urmă, atacase cu un box un bătrân în Piaţa Victoriei. Cum de nu se întâmplă absolut nimic? Cum de sunt tolerate toate aceste manifestări ilegale organizate de o mână de securişti care şi-au găsit angajamente în alte părţi? Nu mai există legi, suntem deja în anarhie?

Trăim în ţara în care un amărât care-a furat o pâine ia cinci ani de puşcărie, dar în care adevăraţii hoţi, marii devalizatori ai ţării, sunt protejaţi de aceeaşi aşa-zis „independentă justiţie”. Ţara în care pensionarii pe caz de boală cu handicapuri grave sunt obligaţi să vină în faţa comisiei ca să se constate că între timp nu le-au crescut mâinile sau picioarele care le lipsesc, dar în care, pensionatul medical Sandi, loveşte cu box-ul bătrâni fără apărare, organizează manifestaţii, se afişează în public mai verde ca niciodată şi nu mai scandalizează pe nimeni. Nu mai e chemat în faţa niciunei comisii, e lăsat liber, că doar e democraţie. Ţara în care eşti ascultat şi în toaletă pentru că, nu-i aşa, în acest fel ţi se asigură libertatea.

Toate acestea sunt efectul ignoranţei, a credinţei false că dacă atunci când un criminal îşi execută victima tu te uiţi în altă parte nu mai eşti păraş la crimă, ba, mai mult, crima nici nu există pentru tine. Motivul pentru care trăim ceea ce trăim trebuie căutat în noi, în ignoranţa şi comoditatea noastră. Stăm să privim la televizor cum ţara e ciuruită de o mână de paraziţi, dar nu facem nimic. Ne limităm la a ne spune unii altora „ai văzut, domnule, de ce sunt ăştia capabili?”, dar când suntem în apropierea unui rudimentar executându-şi numărul de invocare pe ton grav a sloganului-mantră băgăm capul în pământ. Cât credeţi că va mai ţine?

Aşa cum v-am spus, USR e periculos pentru că nu e partid, ci construcţie-parazit. Cei care-şi imaginează că USR ar dispărea în cazul în care n-ar mai fi votat de oameni se înşală amarnic. Asemeni unui parazit, el trăieşte din mutaţii. Se divizează, se combină, duce o luptă de gherilă şi, în cazul în care detectează disfuncţionalităţi în sistemul imunitar al organismului, atacă fără milă. Despre asta e vorba. A-l ignora, a nu-l combate cu măsuri la fel de radicale precum cele pe care el nu se sfieşte să le folosească, e o eroare teribilă.

Vreţi să ştiţi cam cât de rău poate arăta societatea capitulată în faţa unor asemenea mişcări? În Spania de după Reconquista fiecare cetăţean era obligat să atârne la poarta casei un jambon, iar când ciocănea oficialul şi-ţi poruncea să mănânci din el trebuia să execuţi fără crâcnire. Asta demonstra că te-ai lepădat de iudaism sau islam, ştiut fiind că în cele două religii este interzis consumul cărnii de porc. Ce-ar fi dacă, pe acelaşi model, ai fi obligat să-ţi arăţi toleranţa faţă de minorităţile sexuale printr-o partidă executată live? Vi se pare exagerat? Aşa e, însă nu uitaţi că există programe educaţionale în Vest care propun instalarea „camerelor obscure” în şcoli unde, la orele de educaţie sexuală, copiii să execute atât sex normal cât şi combinaţii de alte tipuri(înţeleg că în unele şcoli chiar există asemenea „laboratoare de sex”). Asta pentru a fi toleranţi şi pentru a înţelege cum arată lucrurile şi din partea celuilalt.

Nu vă iluzionaţi că răul se plafonează. Nu, el se perpetuează şi, din rău, se merge întotdeauna înspre şi mai rău. Iar calea către instaurarea definitivă a răului este mereu aceeaşi: ignoranţa şi lipsa de acţiune.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

NAZISTUL JOHANNIS SE FACE VINOVAT DE INALTA TRADARE DE TARA:”EURO-MAIDANIZAREA”(DISTRUGEREA ROMANIEI),PAS CU PAS!

22 iun.

Așa a început “euro-maidanizarea” (distrugerea) Ucrainei, realizată de Soros (a se citi interviurile lui din presa acelui an), prin cozile de topor din Departamentul de Stat și servicii, mai exact de Deep State. Un pattern ușor recognoscibil.

Secretarul adjunct de Stat Victoria Nuland declara în decembrie 2013 pentru Clubul Național de Presă, că administratia Obama – pe al cărui rebut, Klemm, îl găsim și astăzi în România – “a investit” 5 miliarde de dolari în organizarea unei rețele ce are că scop atingerea intereselor americane în Ucraina, pentru a dărui Ucrainei “viitorul pe care îl merită“.

(http://www.informationclearinghouse.info/article37599.htm). Tot ea a fost prinsă numind membrii guvernului ucrainean pe care Washingtonul intenționa să-i impună după ce protestarii plătiți ar fi dat jos guvernul independent, ales democratic.

Paul Craig Roberts, fost secretar adjunct al Trezoreriei SUA pentru politică economică în administrația Reagan, relata:

“Bineînțeles, nu toți protestatarii sunt plătiți. Există suficienți naivi pe stradă care consideră că luptă împotriva corupției guvernului ucrainean. Am auzit părerea câtorva. Nu încape îndoială că guvernul e corupt. Care guvern nu este? Corupția guvernelor este universală, însă este ușor să sari din lac în puț”.

Nu am nicio îndoială că Statul Paralel, ca să se salveze, ar consimți la distrugerea României, la aruncarea ei în haos. Principala provincie vizată este Transilvania, acolo unde s-au investit sume considerabile pentru trezirea sentimentelor secesioniste.

Autor: Iulian Capsali

Sursa: Iulian Capsali

GAULEITERULUI NAZIST KLAUS WERNER JOHANNIS INSTIGATORUL :#NAZIST A LUI SOROS IMPOTRIVA CCR: IN CURAND SE VOR ARDE CONSTITUTII IN PIATA VICTORIEI!

22 iun.

Printr-un Comunicat dat publicității miercuri, Curtea Constituțională a României anunța decizia potrivit căreia refuzul președintelui României de a o revoca din funcție pe Codruța Kovesi după ce Ministrul Justiției, potrivit Legii, a înaintat cererea de revocare, a creat un conflict juridic între Președinție și Guvern. Punctul 2 al Comunicatului impune ca rezolvare a conflictului obligativitatea Președintelui de a semna decretul de revocare.

După această decizie, în România a început războiul mediatic împotriva CCR. Practic, presa aservită și rezistenții au început atacul împotriva Curții Constituționale a României, unica autoritate de jurisdicție constituțională, independentă față de orice altă autoritate publică și care are, conform Constituției României, rolul de garant al supremației Constituției.

Ce s-a întâmplat în 2012

În anul 2012, CCR a invalidat referendemul de demitere al președintelui Traian Băsescu, deși 8.459.052 milioane de români au participat, mult peste majoritatea alegerilor desfășurate după 1989. Acea decizie a stârnit un val de indignare la nivelul populației, dar până la urmă decizia CCR a rămas în picioare, mai ales după intervenția ambasadelor, care au făcut zid în jurul lui Băsescu și în fiecare comunicat vorbeau de domnia legii și de statul de drept.

“Cunoaştem faptul că Biroul Electoral Central a anunţat rezultatul referendumului de duminică, iar acum acesta trebuie confirmat de către Curtea Constituţională. Luna trecută, Curtea Constituţională şi Parlamentul au stabilit reguli foarte clare privind desfăşurarea referendumului. Acum, Curtea trebuie să decidă dacă aceste reguli au fost respectate. Curtea Constituţională trebuie lăsată să ia o decizie bazată pe principii, în mod independent, fără niciun amestec din afară” , declara Ambasada SUA la București într-un comunicat de presă.

“Guvernul Federal observă cu atenţie recentele evoluţii din politica internă a României şi se aşteaptă ca partidele şi instituţiile politice din România să acţioneze, bazându-se pe principii democratice şi ale statului de drept, chiar şi în contextul acestei situaţii tumultuoase. Acest fapt vizează, îndeosebi, şi respectarea independenţei Curţii Constituţionale a României. Europa este o comunitate de valori care trebuie să funcţioneze în litera legii, dar şi în spirit democratic” , se menționa în comunicatul Ambasadei Germaniei la Bucureşti.

Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso: “Este esenţial ca Guvernul României să răspundă fără întârziere solicitării Curţii Constituţionale de transmitere a listelor electorale, pentru ca instanţa să ia cât mai curând posibil decizia finală privind referendumul. În acest context, este de o importanţă capitală ca instanţa constituţională să fie lăsată să îşi clarifice poziţia, dacă acest lucru va fi necesar, iar toate celelalte părţi trebuie să se abţină să facă propriile interpretări”.

Alături de ambasade erau și rezistenții de astăzi, care chiar dacă nu se numeau la fel, apărau aceleași interese. Atunci, Tapalagă, Pantazi și Dogioiu apărau CCR, atunci era nevoie de instituții puternice. Azi, când acele instituții nu le mai servesc interesele sapă la temelia lor.

Hai să distrugem și Constituția

După decizia CCR de demitere a Laurei Codruța Koveși, câteva sute de persoane s-au adunat în fața Guvernului pentru a protesta. Ei voiau “să apere” statul de drept luptând împotriva CCR. Acesta este primul pas spre distrugerea Constituției. Nu ne mai place Biserica, nu ne mai place Parlamentul, nu ne mai place CCR și în curând se vor arde constituții în Piața Victoriei.

Autor: Alexandru David

ALINA MUNGIU -PIPPIDI DESPRE PROTESTELE DIN PIATA VICTORIEI: MA INGRIJOREAZA ,SUNT MAI VIOLENTE RADICALIZATE SPRE NAZISM,DECAT EVENIMENTELE DIN 1990!

22 iun.

Alina Mungiu-Pippidi şi-a exprimat, în direct pentru Ştirile B1TV, îngrijorarea privind felul în care au ajuns protestele împotriva PSD, afirmând că vede în mulţimea un grup de persoane care doreşte doar să provoace incidente pentru a obţine o intevenţie în forţă a jandarmilor.

“Mă îngrijorează destul de mult ce văd în această seară, în ciuda faptului că protestele sunt destul de fireşti în această zonă, escaladarea în acest moment este foarte mare şi îmi aduce aminte de momentul nefericit de evenimente din 1990 care a fost exact anul de proteste şi în acelaşi timp anul de manipulări. Cine este în vârstă îşi mai aduce aminte ce s-a întâmplat în 18 februarie 1990 şi anume ce văd acum că se întâmplă.

Este o manifestare care are două grupuri de persoane, un grup de persoane, majoritatea, care sunt oameni foarte bine intenţionaţi şi pe bună dreptate neliniştiţi de ceea ce se întâmplă. Ce se poate spune este că aceşti oameni că aproape toată lumea care îşi ia informaţii din Facebook s-au izolat într-un cerc în care ajung doar anumite informaţii selectate şi nu ajung şi informaţii care ar pune cât de cât oamenii pe gânduri să îşi dea seama că realitatea este mai complexă decât o văd ei şi ca atare avem un grup de oameni foarte motivaţi şi supăraţi de modificările la codurile penale.

Dar avem un grup de oameni care sunt foarte provocatori. Aceşti oameni care se întind pe jos, care rup cordoanele, care dau gardurile care se pun în jur. Tare mă tem că o să facă ceea ce văd de 30 de ani, adică o să spargă geamuri, o să sară ferestre spre guvern, pentru că menirea lor este să provoace o intervenţie în forţă a jandarmilor. Ei vor o escaladare a răspunsului forţelor de ordine”, a afirmat Mungiu-Pippidi.

Autor: Alexandra Cruceru

Sursa: Stiri pe surse

%d blogeri au apreciat asta: