INCA O SFIDARE LA ADRESA ROMANILOR SI ROMANIEI SI A CONSTITUTIEI.DE ZIUA DRAPELULUI NATIONAL,BOLNAVUL ASPERGER KLAUS WERNER JOHANNIS ,CETATEAN GERMAN DIN 1990 S-O DAT CU TOACLA!

27 iun.

Ştefan Râmniceanu, unul dintre cei mai apreciaţi artişti contemporani ai planetei, a fost subiectul emisiunii mele preferate, „În premieră”, realizată de Carmen Avram şi difuzată recent de Antena 3. Am urmărit cu atenţie interviul, admirînd capodoperele realizate de marele artist, pe care bogaţii lumii dau mulţi bani să şi le procure, cînd, deodată, am tresărit: „România ar avea nevoie să fie condusă de nişte oameni care s-o iubească. Cred că oamenii care o conduc în acest moment nu-şi iubesc ţara!”, a spus Ştefan Râmniceanu.

În acel moment am avut impresia că am dobîndit răspuns la toate întrebările care păreau fără răspuns:

– Cum e posibil ca preşedintele Klaus Iohannis, garantul respectării Constituţiei, să nu respecte deciziile Curţii Constituţionale, deşi acestea sînt general obligatorii?

– Cum e posibil ca Liviu Dragnea, condamnat definitiv într-un dosar şi în primă instanţă în cel de-al doilea, să rămînă în fruntea Camerei deputaţilor, fiind chiar susţinut de colegii săi de partid, de aliaţi şi o parte a presei?

– Cum este posibil ca Ludovic Orban, preşedintelui celui mai mare partid din opoziţie, să acuze Premierul României de trădare naţională pentru că a efectuat o vizită oficială în Israel, ţară care este partener strategic al României?

– Cum este posibil ca Traian Băsescu, fostul preşedinte al României şi creatorul „Sistemului”, să vorbească despre abuzurile Binomului care l-a sprijinit pînă aproape de finalul mandatelor sale?

– Cum este posibil ca Viorica Dăncilă, expertă în greşelile gramaticale, să fie Prim-ministrul României, căci „orice om i-e frică-n viaţă” să fie penibil, nu?

– Cum este posibil ca preşedintele Klaus Iohannis, care şi-a luat mai multe case prin fals în acte publice să acuze pe cineva de corupţie, folosind chiar cuvîntul „penali”, împrumutat din limbajul puşcăriaşilor, deşi el a fost condamnat de CNCD?

Ştefan Râmniceanu mi-a dat răspunsuri la toate aceste întrebări: oamenii ăştia nu-şi iubesc ţara, chiar dacă deseori îi vedem cum se bat cu cărămida în piept ca semn de patriotism! Ei se iubesc doar pe ei şi pe cei din familia lor. Atît de mult, încît nu le mai rămîne nimic din acest sentiment pentru semenii lor şi, cu atît mai puţin, pentru ţară!

Pentru aceste răspunsuri pe care mi le-a oferit fără să i le cer, fac şi eu un mic gest de respect pentru marele artist Ştefan Râmniceanu, al cărui nume, din păcate, este mult mai puţin cunoscut de către români decît cele pe care le-am invocat mai sus: Klaus Iohannis, Liviu Dragnea, Ludovic Orban, Traian Băsescu sau Viorica Dăncilă. Adică să vi-l arăt, alături de cîteva dintre operele sale, pentru a-l ţine minte mai uşor:

Sper ca Ştefan Râmniceanu să mă invite într-o zi să-i văd impresionantul muzeu despre care toţi cunoscuţii mi-ai vorbit în termenii cei mai elogioşi, sperînd să fiu în stare să vă descriu această poveste de succes. Pînă atunci, citez un fragment dintr-un text scris de Cornel Nistorescu, prietenul nostru comun: „Inaugurarea Casei Râmniceanu, un muzeu modern şi trăsnit în pădurea de la Băneasa, a avut darul să contrarieze şi să şocheze şi ea peste măsură. Cum Dumnezeu să fie posibilă o asemenea metamorfoză? Artistul rebel al anilor ‘80-‘90, cel care a şocat cu imaginile abstracte ale tragismului brâncovenesc, despre care se ştia că este plecat din ţară pentru totdeauna, s-a întors mai bogat decât generaţia sa, cu mai multe lucrări vândute prin oraşelele lumii decât majoaritatea colegilor săi de breaslă. Tăcut, căzut în sine, superior şi prizat de bogătaşi, Râmniceanu a avut curajul să anunţe reîntoarcerea din exilul francez cu inaugurarea unui muzeu dedicat operei sale. Râmniceanu a avut curajul să se repatrieze spectaculos, nu ca un zburător cu aripile pârlite, ci mândru, semeţ, cu o strategie de învingător şi cu planul de a produce un boom pe piaţa de artă”.

De ce am scris aceste rînduri?, vă veţi întreba. Şi vă răspund: pentru că ieri a fost „Ziua drapelului” şi, în tot spaţiul public românesc, n-am remarcat o manifestare pe măsura evenimentului! Drapelul ţării, Imnul naţional şi Limba română sînt trei simboluri fundamentale ale statului, echivalente cu sfîntul cuvînt „Mamă”! Alături de cîteva nume, precum: Mihai Viteazul, Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, Constantin Noica, Lucian Blaga.

P.S. În fotografia de deschidere îl vedeţi pe Klaus Iohannis călărind o bicicletă. I s-a părut mai interesant să-l vadă lumea pedalînd, în loc să organizeze sau să participe la o manifestare care sărbătorea „Ziua drapelului”. O minimă înţelegere aş fi avut dacă s-ar fi scuzat că nu a sărbătorit „Ziua drapelului” pentru că trebuia să citească Decizia CCR cu revocarea Codruţei Kovesi pentru a încerca să înţeleagă un text scris în limba română! Dar aşa, călare pe biclă, făcînd reclamă la tricoul Adidas şi la pantofii sport Asics Gel Attract 2 Lightweight, nu pot decît să constat că omul ăsta nu-şi iubeşte ţara, căci drapelul ei nu-i trezeşte nici un sentiment!

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: