Arhiva | 11:58 am

DRAGNEA LA CAPATUL RABDARII:”NU ESTE EXCLUSA VARIANTA SUSPENDARII!”

3 iul.

Liderul PSD Liviu Dragnea pare să fi ajuns la capătul răbdării după ce Iohannis pare să fi rămas tot în sîptămâna cititului privind decizia de revocare a lui Kovesi!

Acesta a declarat la Palatul Parlamentului că se va discuta în coaliție dacă mai așteaptă o decizie din partea lui Klaus Iohannis sau nu, cu privire la decizia de revocare a șefei DNA, Laura Codruța Kovesi, precizând că varianta suspendării nu este scoasă.

„O să discutăm în coaliție, dacă mai așteptăm, dacă nu mai așteptăm, dacă are rost, dacă nu mai are rost. Nu este scoasă (varianta suspendării). Noi nu primim semnale de acolo (c.n. Cotroceni”, a spus Dragnea, întrebat dacă a renunțat la varianta suspendării lui Klaus Iohannis.

Potrivit liderului PSD, președintele a întârziat nepermis de mult cu decizia privind revocarea procurorului şef al DNA.

JOHANNIS ,RECLAMAT IN PARLAMENTUL EUROPEAN!

3 iul.

Eurodeputatul PSD Claudiu Tănăsescu a atras atenţia, în plenul Parlamentului European, că preşedintele Klaus Iohannis şi Partidul Popular European (PPE) încurajează încălcarea „grosolană” a deciziei CCR care îl obligă pe şeful statului să o revoce din funcţie pe Laura Codruţa Kovesi.

Este inadmisibil ca preşedintele unui stat membru al UE să nu respecte decizia celei mai înalte curţi judecătoreşti dintr-un stat. Poate ar fi normal ca membrii PPE, grup politic din care face parte şi Klaus Iohannis, să îi explice că într-o democraţie autentică, politicianismul şi politica merg doar până la Constituţie şi la deciziile Curţii Constituţionale. Altfel, democraţia se transformă în anarhie!”, a afirmat în plenul Parlamentului European, eurodeputatul S&D, Claudiu Tănăsescu, potrivit unui comunicat de presă.

De ce l-a reclamat europarlamentarul pe Iohannis

Acesta a atras atenţia că o astfel de atitudine este profund dăunătoare societăţii româneşti cât şi celei europene.

„Dacă politicienii europeni nu vor lua o atitudine fermă vis a vis de încălcarea unei reguli fundamentale a democraţiei, precum încălcarea unei decizii a celei mai importante instanţe judecătorească dintr-un stat membru, mâine Europa poate asista la încălcarea de către membrii ei a reglementărilor Tratatului de la Lisabona, document ce ţine loc de Constituţie Europeană”, conform sursei citate.

Europarlamentarul PSD a adăugat că astfel de încurajări ale încălcării regulilor democratice nu fac altceva decât să cultive neîncrederea cetăţeanului european în instituţiile şi mecanismele de funcţionare ale UE şi să dea argumente grupurilor politice eurosceptice, în discursul şi argumentele lor, privind inutilitatea Uniunii Europene, potrivit mediafax.ro.

Președintele, tot la faza cititului?

Pe 27 iunie, preşedintele Klaus Iohannis a evitat să anunţe, într-o declaraţie de presă, ce va face cu privire la decretul de revocare a Laurei Codruţa Kovesi, aşa cum a cerut Curtea Constituţională a României (CCR), susţinând că îl interesează prea puţin criticile aduse de Liviu Dragnea în acest sens. Este a treia săptămână în care şeful statului nu anunţă o decizie referitoare la demiterea din funcţie a şefei DNA.

Reamnim faptul că, la începutul lunii iunie, Curtea Constituţională a României (CCR) a motivat  hotărârea prin care a constatat conflictul instituţional dintre Klaus Iohannis şi ministrul Jutiţiei, cerându-i şefului statului să emită decretul de revocare din funcţie a Laurei Codruţa Kovesi.

LIDERUL NOULUI PDL LUDOVIC ORBAN AUDIAT MARTI LA DIICOT!

3 iul.

Ludovic Orban excludere

Ludovic Orban s-a prezentat marți dimineața la DIICOT, unde se instrumentează plângerea penală împotriva premierului Viorica Dăncilă, pe care chiar liderul Noului PDL a depus-o.

Obran a mărturisit că este citat ca martor și că informațiile pe care le are sunt de la televizor.

Pe 17 mai, președintele Noului PDL, Ludovic Orban, a depus plângere la Parchetul General împotriva Vioricăi Dăncilă și a lui Liviu Dragnea pentru pentru comiterea mai multor infracțiuni, de la înaltă trădare, divulgarea de informații secrete de stat și uzurparea funcției publice.

Plângerea penală o vizează pe premierul Viorica Dăncilă pentru patru infracțiuni: uzurparea funcției, prezentarea cu rea credință de informații președintelui României, înaltă trădare și divulgarea de informații secrete de stat.

În ceea ce-l privește pe liderul PSD, plângerea vizează doar infracțiunea de divulgare de informații secrete. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus trimiterea la DIICOT a plângerii formulate de preşedintele Noului PDL.

TRADATORUL DE TARA GAULEITERUL NAZI KLAUS WERNER JOHANNIS VREA SA RENUNTE LA RESURSELE NATURALE DIN MAREA NEAGRA!

3 iul.

  În loc de motto: „Vom încuraja contribuțiile României la securitatea energetică a Europei, inclusiv prin luarea măsurilor necesare investițiilor […]

 

În loc de motto:

„Vom încuraja contribuțiile României la securitatea energetică a Europei, inclusiv prin luarea măsurilor necesare investițiilor strategice în producția de energie în Marea Neagră, cu un enorm potențial de a transforma România într-un centru regional de producție, dar și distribuție de energie.” (Hans Klemm, ambasador al SUA, discurs la recepția oferită de Ziua Independenței în 29 iunie 2018)

„Încurajez, totodată, identificarea de soluţii creative şi eficiente pentru a consolida, în continuare, și dimensiunea economică, inclusiv prin investiții şi proiecte de afaceri comune în domenii strategice de interes reciproc – cum este, de exemplu, cel energetic.” (Klaus Werner Iohannis, președintele României, discurs la recepția oferită de Ziua Independenței în 29 iunie 2018)

 

În fotografia de ilustrare a acestui amplu material jurnalistic îl vedeți pe Klaus Werner Iohannis, aflat în Parlamentul României pentru depunerea jurământului, devoalându-și printr-un gest aparent banal apartenența: piramida este pentru inițiați semnul de recunoaștere al masonilor. Acelaș semn l-au făcut simultan Donald Trump și Klaus Iohannis la întâlnirea lor din iunie 2017.

https://i2.wp.com/www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2018/07/trump-iohannis-620x350.jpg

Klaus Iohannis fiind membru al iudeo-masoneriei internaționale, nu mai este întâmplător faptul că România este jefuită cu complicitatea președintelui în funcție! Ne referim la jaful generalizat: exploatarea resurselor naturale exclusiv de străini, defrișarea generalizată a României efectuată de austrieci și  aservirea economică profundă către capitalul străin.

S-au multiplicat în ultimele zile semnalele de alarmă venite din partea unor jurnaliști sau politicieni privind presiunile care se fac asupra României pentru votarea proiectului de lege prin care România ar  urma să renunțe la impozitarea veniturilor suplimentare obținute de companiile care extrag și comercializează gaze naturale din Marea Neagră. O dovadă ar fi fost, așa cum arăta jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob într-un text, zilele trecute, simultaneitatea celor două comunicate ale Ambasadei SUA unul privind Codurile penale, celălalt, privind exploatarea gazelor din Marea Neagră, întrebându-se ce îi îngrijorează mai tare pe americani: Codurile penale ori petrolul din Marea Neagră?

Într-un text publicat de CorectNews, avocatul Dan Chitic avertizează, de asemenea, așa cum a mai făcut-o, asupra faptului că Parlamentul e pe cale să renunțe la resursele României din Marea Neagră. El atrage atenția că a fost convocată o sesiune extraordinară a Parlamentului României în perioada 2-19 iulie, în cursul căreia se va vota renunțarea României la resursele sale naturale din Marea Neagră (off shore), pierderea pentru țara noastră ridicându-se la 16 miliarde de euro. Chitic a remarcat și faptul că la recepția de Ziua SUA, de la Ambasada SUA, atât ambasadorul Klemm, cât și președintele Iohannis au vorbit aceeași limbă  – „cooperarea in domeniul energetic”.

Atenție la Proiectul de Lege privind unele măsuri necesare pentru implementarea operaţiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore, acum în dezbaterea comisiilor din Camera Deputaților! Iată proiectul legii, așa cum a fost avizat de Senat: https://www.senat.ro/legis/PDF/2017/17L408FS.pdf

Domnul avocat Dan Chitic susține că, dacă va fi votat, acest proiect legislativ riscă să devină una dintre cele mai rușinoase legi adoptate de către Parlamentul României în Anul Centenarului.

Publicăm mai jos textul integral semnat de avocatul Dan MV Chitic:

 

Parlamentul este pe punctul să voteze (în unanimitate, probabil) renunțarea României la resursele sale naturale din Marea Neagră (off shore) în favoarea puterilor cu „ambasade vocale” la București!

 

                    Costul trădării: 16 miliarde Euro

 

Singura salvare: respingerea proiectului de lege pentru exploatările offshore PL-x 33/2018 (PL 408/2017)  sau cel puțin a articolelor 18 – 20 din forma propunerii legislative votată in unanimitate de Senatul României! (mai jos, textul unui articol mai vechi pe care l-am publicat pe aceasta tema)

În anul celebrării centenarului Marii Uniri, politicienii noștri au reușit, în sfârșit, să ajungă la consens. Din păcate doar pentru a sabota viitorul României: toți, indiferent de „culoare politică” sunt gata să adopte „pe repede înainte” o lege antinațională prin care ei renunță la zeci de miliarde de dolari, bani cu care această țară și-ar fi putut construi un viitor pentru următoarele decenii. Sau chiar secole!

Dar la ce folosește să te gândești la educația și sănătatea generațiilor următoare, la ce bun să ai mijloace financiare cu care să poți să construiești școli, spitale și autostrăzi, atâta vreme cât licuricii mai mari sau mai mici sunt gata să garanteze politicienilor servili imunitate în fața satrapilor „anticorupți” școliți și tocmiți de amabasadorii adevăraților corupători? Frica! Doar frica și lașitatea politicienilor noștri poate constitui o explicație pertinentă pentru trădarea interesului național, căci în timp ce alte popoare își trimit copii să moară în războaie pentru obținerea de resurse necesare pentru dezvoltarea lor pe termen mediu și lung (războiul din Siria nu are altă miză reală decât imensa pungă de gaze descoperită în largul coastelor siriene, iar iminentul război din Iran nu are ca miză decât creșterea prețului petrolului peste limita de rentabilitate a exploatării gazelor de șist), noi, românii, prin reprezentanții noștri, ne dăm resursele pe nimic.

Da, mă simt obligat să revin cu un subiect care se încăpățânează să nu fie „la modă”, dar despre care am tot scris în ultimele luni: iminenta trădare a interesului național de către întreaga noastră clasă politică actuală. Zilele trecute am arătat cum președintele Iohannis și partidul acestuia – PNL-ul – au făcut tot ce le-a stat în putință să împiedice adoptarea unei legi care, odată adoptată, ar fi fost aptă să aducă la bugetul de stat miliarde de euro din suprataxarea profitului făcut de concesionarii și exploatatorii resurselor naționale ale României. Legea, după mai mult de cinci ani de la inițierea ei, a intrat în sfârșit în vigoare.

Această lege – Legea 73/2018, inițiată de USL și adoptată într-un final de către coaliția la putere, PSD-ALDE, a preluat și îmbunătățit dispozițiile unei mai vechi ordonanțe de urgență, OG 7/2013, și, așa cum arătam într-un precedent articol, prevede supra-impozitarea pe două paliere a profitului obținut din vânzarea gazelor naturale extrase din subsolul țării, și anume 60% din venitul suplimentar pentru prețurile de până la 85 lei/MWh inclusiv și respectiv 80% (!!!) pentru prețurile care depășesc 85 lei/MWh, prevăzând în plus și o limită maxima de 30% din totalul veniturilor suplimentare pentru deducerea investițiilor concesionarilor.

Însă, surpriză, după ce s-au luptat cu Președintele și cu partidul acestuia pentru adoptarea amintitei legi, acuala putere este pe cale să adopte, de data aceasta cu sprijinul opoziției și al Președintelui, o altă lege care face ineficientă și inutilă Legea 73/2018, publicată, nu întâmplător vedem, în Monitorul oficial pe 1 Aprilie

Da… legea care ar fi trebuit să aducă românilor bunăstare și siguranța unei dezvoltări durabile pe termen mediu și lung nu este nimic altceva decât o păcăleală… căci proiectul legislativ cunoscut sub denumirea de PL 408/2017, alias PL-x 33/2018 (http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=16830) de la Camera Deputaților, exceptează de la aplicarea proaspăt adoptatei legi toată producția de gaze a României din offshore (producție care va dubla dacă nu tripla producția noastră actuală de gaze) – producție care astfel nu va mai fi a României.

La articolul 18 a proiectului legislativ mai sus amintit se stipulează că „începând cu data întrării în vigoare a prezentei legi, prevederile Ordonanței Guvernului nr. 7/2013 (devenită Legea 73/2018 – n.n.) privind instituirea impozitului asupra veniturilor suplimentare obținute ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale (…) nu se aplică titularilor de acorduri petroliere referitoare la perimetrele petroliere offshore aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

Mai mult, în „generozitatea” și excesiva „ospitalitate” a guvernanților noștri cu multinaționalele și mega corporțiile străine, nu doar că nu îi vom mai taxa pe exploatatorii resurselor noastre pe toată durata existenței resurselor din străfundurile Mării Negre, ci le vom și înapoia banii pe care i-am luat deja de la aceștia cu titlul de impozite în baza unor legi în vigoare ale statului român. Cum? Prin instituirea unui credit fiscal: „În situația în care titularii acordurilor petroliere referitoare la perimetrele petroliere offshore aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezetei legi sunt obligați să plătească orice sume perceute de autoritățile publice în plus față de sumele care ar fi fost datorate în conformitate cu prezenta lege” – căci așa prevede proiectul de lege aflat pe punctul să fie adoptat de către Parlament.

Foarte probabil că această Lege este efectul direct al consultanței pe care Biroul pentru Resurse de Energie al Departamentului de Stat de la Washington o acordă Guvernului României și Autorității Competente de Reglementare a Operațiunilor Petroliere Offshore la Marea Neagră (ACROPO) (înființată în 2016 și care a devenit operațională în ultima parte a anului trecut), situând astfel țara noastră într-o companie selectă a țărilor care primesc o asemenea consultanță, și anume Ucraina, Guyana, Uganda sau Papua Noua Guinee (aflați mai multe despre aceasta la https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/energie/sua-ar-putea-oferi-asistenta-romaniei-la-reglementarea-operatiunilor-petroliere-offshore-din-marea-neagra-unde-cei-mai-importanti-jucatori-sunt-cei-americani-18070489).

Cu ocazia analizării propunerii legislative în executiv, mai multe persoane din diferite autorități cu competențe în materie, înfruntând curajos și evitând ingenios toate opreliștile și crizele secretarului general al guvernului (interimar) Andreea Lambru – o frenetică susținătoare a PL-x 33/2018 (PL 408/2017), au solicitat Ministerului Finațelor un studiu de impact ale proeictului legislativ asupra bugetului. Ministerul Finanțelor însă, prin secretarul de stat Attila Gyorgy a venit, conform informațiilor noastre, doar cu niște critici stilistice și de ordin semantic a adresa textului legii. Nimic altceva. Niciun studiu de impact.

Nu-i nimic. Am făcut noi un studiu de impact pe baza informațiilor devenite publice. Și am aflat ce înseamnă concret, în bani, exceptările fiscale din proiectul legislativ.

Neaplicarea supraimpozitării prevăzută de Legea 73/2018 celor aproximativ 600 miliarde de metri cubi de gaze naturale aflate potrivit unor surse extrem de serioase în subsolul mării Negre în zona economică exclusivă a României, (din care doar aproximativ 200 miliarde metri cubi se află în perimetrul Neptun Deep despre care s-a vorbit mult în ultimele săptămâni) vor crea o gaură de cel puțin 16 miliarde Euro in următorii 20 de ani.

Cum? Păi, pentru o producție prognozata de 600 mld. mc și o supraimpozitare de aprox. 12 lei/MWh (125 lei/1000 mc – la prețul din zilele noastre, preț care nu poate decât să crească pe fundalul diminuării resurselor la nivel planetar), am estimat că impactul bugetar în urma neaplicării Legii 73/2018 (OG 7/2013) va fi de minim 75.000.000.000 lei, respectiv minim 16 miliarde Euro, bani care nu vor mai ajunge niciodată la bugetul României. Sau poate totuși vor ajunge… din împrumuturi la FMI!

Probabil că pentru coaliția la putere, argumentele aduse de Prim Ministrul Mihai Tudose, artizanul și inițiatorul acestei orori legislative cu un vădit caracter antinațional, sunt suficiente: „Dezvoltarea cu succes a perimetrelor offshore impune investiție de câteva miliarde de USD , în plus față de investițiile făcute în activități de explorare. Stabilitatea fiscală și a redevențelor este esențială pentru a se asigura încrederea investitorilor pentru a decide avansarea în faza de dezvoltare.”

Interesant e că ex-primministrul nu vorbește nimic în expunerea sa de motive despre dezvoltarea cu succes a poporului român și nici despre încrederea cu care învestesc (cert, însă nu investesc) cetățenii un guvern care ar trebui să le apere interesele și să lucreze în folosul națiunii. Nu vorbește nimic nici măcar despre numărul miliardelor de USD cu care îi scutim pe „investitorii strategici”, cu prețul a cel puțin 16 miliarde de euro.

Dar faptul că îi vom scuti de plata a 16 miliarde de Euro pe „investitorii noștri strategici” nu e destul! Conform propunerii legislative va trebui să le rambursăm printr-un credit fiscal și banii pe care aceștia i-au plătit până acum cu titlul de impozite în baza unor legi în vigoare ale Statului Român. Estimez că întoarcerea retroactivă a aplicării Legii 73/2018 (OG 7/2013) pentru producția din offshore în perioada 2013-2018 va avea un impact bugetar negativ de aprox. 100.000.000 lei/an, respectiv de 500.000.000 lei (fie 104 milioane de euro) pentru ultimii cinci ani în care, de facto, va retroactiva infama și neconstituționala lege. Bani pe care va trebui să îi „restituim” celor care ne fac onoarea să ne extragă resursele.

Nimic din toate acestea nu produce nicio urmă de îndoială aleșilor noștri, indiferent de culoarea lor politică, indiferent dacă sunt la putere sau în opoziție. Ba dimpotrivă! Atunci când am încercat să vorbesc cu un politician de la putere (extrem de vocal în alte circumstanțe) și să-i atrag atenția cu privire la faptul că dacă nu este retrasă legea România va pierde miliarde de euro (spunându-i totdată că numele politicienilor care vor fi părtași la această mârșăvie vor fi scrise „cu litere de rahat în cărțile de istorie”) acesta mi-a răspuns cu o întrebare: „Nu, serios acum, dar pe tine cine te plătește? Interesele cui le aperi?”

Ăsta este nivelul. Totul se reduce la bani. Din păcate nu la banii noștri, ci ai altora.

D’asta proiectul legislativ, deși exceptează de la toate legile incidente în materie, trece la pas, cu cvasi-unanimitate, prin toate comisiile de specialitate de la Camera Deputaților: Comisia pentru mediu și echilibru ecologic, Comisia pentru transporturi și infrastructură, Comisia pentru muncă și protecție socială, toate s-au grăbit să avizeze un proiect de lege care instituie doar excepții de la aplicarea legii și restricții pentru drepturile cetățenilor și autorităților publice locale, dar și beneficii pentru exploataorii de resurse. Mai mult, la 11 Aprilie 2018 proiectul legislativ a trecut cu succes chiar și de „Comisia pentru buget, finanțe și bănci” de la Camera Deputaților. Fără nicio obiecțiune sau luare de poziție publică din partea vreunui membru a acesteia: nici din partea lui Varujan Vosganian (ALDE), dar nici din partea lui Cosette Chichirău (USR), amândoi mult mai rezervați decât de obicei. Nu am auzit vreo reactie nici din partea lui Budăi Marius-Constantin (PSD). Sau din partea lui Huțucă Bogdan-Iulian (PNL). Sau Lazăr Sorin (PSD). Sau Nosa Iuliu (PSD). Sau Pirtea Marilen – Gabriel (PNL). Sau Pop Andrei (PSD). Sau Bran Ioana (PSD). Sau Cocoș Vasile (PSD). Sau Dobre Mircea-Titus (PSD). Sau Erdei Dolóczki István (UDMR). Sau Firczak Iulius Marian (minorități). Sau Heiuș Lucian-Ovidiu (PNL). Sau Iancu Marius-Ionel (PSD). Sau Ignat Miron (minorități). Sau Matei Călin-Vasile-Andrei (PSD). Sau Năsui Claudiu-Iulius-Gavril (USR). Sau Neagu Nicolae (PNL). Sau Pau Radu – Adrian (PSD). Sau Popescu Pavel (PNL). Sau Sighiartău Robert-Ionatan (PNL). Sau Ștefan Viorel (PSD). Sau Todoran Adrian-Mihăiță (PMP). Sau Vîlceanu Dan (PNL). Toți au tăcut! Niciunul dintre acești aleși ai noștri nu au văzut nimic scandalos în acest proiect de lege.

Foarte probabil la fel vor reacționa și ceilalți colegi ai domnilor parlamentari enumerați… și cu toții vor trece la vot, în unanimitate, această inițiativă legislativă care trădează pe termen lung și foarte lung interesul National al României, proiect legislativ care riscă să devină una dintre cele mai rușinoase legi adoptate de către Parlamentul României.

Sau poate cineva, care se va gândi dacă nu la viitorul țării lui măcar la viitorul lui politic și la „dâra” pe care vrea să o lase în istorie, va retrage această inițiativă catastrofală și umilitoare pentru destinul nostru și al copiilor noștri.

Dacă nu, foarte posibil că undeva, cândva, peste o sută de ani sau mai mult de ani de la momentul în care se vor fi împlinit o sută de ani de la Marea Unire a unui mic popor, va veni și explicația eșuării națiunii noastre. Un istoric care se va aplica asupra unuia din momentele de cotitură care vor fi dus la decăderea accentuată și dispariția în lumea multiculturală a unui popor latin aflat până nu de mult la gurile Dunării de la Marea Neagră – o mare bogată în resurse, va spune în cartea sa – pe care nu o va mai citi nimeni în afara îndrumătorului său de doctorat – că, deși stăpân peste unul dintre cele mai bogate soluri și subsoluri din Europa, poporul român nu a știut să profite de darurile primite. Vor fi găsiți și vinovații: un obscur Prim-Ministru, un Parlament național care nu era tocmai național, însă era laș și inert, șefii acelui Parlament – care fiecare în parte visa să devină „șeful statului” care avea să dispară, un Președinte pus de alții pentru alții… dar mai ales un popor care a acceptat să fie prost condus și reprezentat și care a lăsat să îi fie luate pe nimic bogățiile și resursele care l-ar fi putut aduce în rândul lumii… sau care l-ar fi făcut măcar să reziste în fața vicisitudinilor istoriei.

                                                                                                                            Dan MV Chitic

 

 

                                  Testul trădării

 

Niciun om cu scaun la cap nu devine trădător degeaba. Mai ales atunci când costul trădării este exorbitant. De mimimum 16 miliarde de euro. Ce ar putea să-i determine pe unii oameni politici, membri ai Executivului, parlamentari, conducători de partide politice sau pe însuși președintele României, înconjurat de o liotă de consilieri, să trădeze cu un asemenea cost această țară, sacrificând și următoarea generație? În schimbul a ce decidem noi în această lună să oferim gratuit altor state, prin intermediul unor multinaționale, uriașele bogății de gaze naturale din subsolul Mării Negre? Care e mecanismul trădării? Cum îi putem testa pe cei implicați pentru a stabili, fără să greșim, lista vinovaților?

În această lună, conform programului publicat pe site-ul Parlamentului, urmează să se ia o decizie capitală. Ori va fi albă, ori va fi neagră. Ori vom primi ceva în schimbul zăcămintelor de gaze naturale din subsolul Mării Negre, care urmează să fie exploatate, și acest ceva se va ridica în următorii ani la minimum 16 miliarde de euro, sau nu vom primi nimic. Dimpotrivă. Am putea să ne alegem doar cu compromiterea pentru viitoarele decenii nu numai a turismului românesc pe litoral, ci și a a întregului ecosistem de pe coasta Mării Negre.

Ecuația, oricât de complicată ar fi ea în forma pe care o prezintă oamenii politici, este în esență extrem de simplă. În schimbul miliardelor de metri cubi de gaze, care reprezenintă o excepțională avere a României, putem primi sume consistente de bani și ne putem asigura cu adevărat independența energetică. Sau putem primi doar vorbe, adevărații beneficiari fiind alții. Esența constă în doar câteva articole de lege, care prevăd o așa numită suprataxare a profiturilor suplimentare obținute de companiile străine, care urmează să exploateze zăcămintele. Dacă se va aplica această suprataxare, vom putea accesa minimum 16 miliarde de euro. Dacă nu se va aplica, adică dacă legea, care acum este pe țeava Camerei Deputaților, nu va prevedea acest lucru, atunci se cheamă că nu ne alegem cu nimic, iar în spatele afacerii este un act flagrant colectiv de trădare a interesului național.

Cum de Legislativul din România s-a împotmolit în aceste două-trei articole dintr-o lege complexă, care reglementează modul în care pot fi expoatate bogățiile de la Marea Neagră? Aceste răspuns e ușor de dat. Prin fel de fel de tertipuri, sub presiunea unor state prietene sau neprietene și a unor multinaționale, legiuitorul din România a omis trei condiții esențiale, care trebuie puse și sunt puse de orice stat normal la cap, atunci când își încredințează bogățiile naturale unor companii străine. 1). Redevențe substanțiale, care să atingă un nivel rezonabil, de minimum 30%. 2) Angajamentul societăților care fac exploatarea ca o cotă semnificativă din producție – în Olanda e 30%, iar în Liban 70% – să revină statului respectiv. 3). Angajamente ferme, garantate, nu numai de protecție a ecosistemului, ci și de reabilitare a acestuia. În felul acesta, România ar fi putut beneficia prin redevențe de fonduri substanțiale pentru a-și asigura în următorii ani dezvoltarea, prin intermediul cotei părți din materia exploatată, de independență energetică reală și, ambele, în condițiile garanției că mediul va fi protejat.

Cum arătam mai sus, în urma presiunilor exercitate asupra unor politicieni slabi, cu adevărat corupți sau șantajabili, am ajuns până la urmă să avem un  proiect de act normativ cu totul și cu totul original, dacă ne raportăm la toate celelalte state care dispun de bogății naturale. Pe ultima sută de metri, Legislativul, pe vremea USL, a reușit să impună însă câteva prevederi de natură să compenseze cât de cât absența celor pe care le-am prezentat mai sus. Aceste câteva prevederi stabilesc o suprataxare a companiilor multinaționale, în siuațiile în care acestea obțin profituri mai mari decât cele estimate. Legislativul a intuit corect ce se poate întâmpa în condițiile în care orice persoană, chiar fără vreo pregătire de specialitate, poate constata că diametrele conductelor proiectate pentru a aduce gazele naturale la suprafață și a le introduce în sistem sunt mult mai mari decât diametrele necesare pentru debitele prognozate și oficial anunțate. Această suprataxare este singura modalitate prin care putem obține un beneficiu, în condițiile în care nivelul redevențelor este menținut la un plafon nesemnificativ de sub 3%. Și nici aceste sume nu vor ajunge la statul român, întrucât ele urmează să fie spulberate printr-un alt tertip prevăzut și el în lege, sub forma unui așa numit credit fiscal.

Cred că m-am făcut bine înțeles. Nu numai eu, ci și toți ceilalți jurnaliști, analiști și oameni politici care încearcă să avertizeze națiunea română că este pe cale ca, în următoarele zile, să fie victima unui jaf apocaliptic. Și dacă m-am făcut bine înțeles sau măcar cât de cât înțeles, atunci  haideți să despărțim  împreună apele.

În raport cu cele câteva articole de lege, de care depind cele 16 miliarde de euro, care se vor duce fie la statul român, fie către alte state prin intermediul unor multinaționale, urmează să vedem și este ușor să vedem cine se plasează în tabăra trădătorilor.

Dar înainte de asta, ce știm deja despre unii oameni politici? Știm deja că președintele Klaus Iohannis a retrimis legea spre reexaminare tocmai pentru eliminarea articolelor privind suprataxarea. Și mai știm că anul trecut Senatul României a șters fără să clipească, printr-un vot zdrobitor, prevederile privind supra-acciza, executând întocmai și la timp solicitările formulate de președintele României. În fine, mai știm – eu unul cunosc foate bine mecanismul parlamentar – că la data respectivă doar un număr mic de senatori era în temă. Cei mai mulți au votat precum oile de teracotă. Fără să fi citit legea. Fără să fi înțeles ce se întâmplă. Executând decizia șefului de grup. Iar acesta a ținut degetul ridicat în sus. În fine, mai știm că acum, după luni de zile de mediatizare a acestui mega-scandal, nu ar mai putea să existe niciun parlamentar în necunoștință de cauză. Niciun parlamentar și niciun om politic și niciun om din Executiv și niciun om din media nu ar mai putea invoca faptul că nu știe despre ce este vorba.

Și atunci să facem numărătoarea. În analiza anterioară, am publicat numele tuturor deputaților din Comisia de specialitate. Cea care își dă sau nu-și dă avizul pentru neincluderea în textul legii a articolelor privind suprataxarea. Votul fiecăruia dintre deputați va fi făcut public.  Este un prim pas pentru a stabili cu exactitate capul de listă al trădătorilor. Cei care vor promova în forma în care a ieșit din Senat acest act normativ sunt trădători de țară. După care proiectul de lege merge în plenul Camerei Deputaților, unde, la fel, vom vedea cum votează fiecare. Iar lista trădătorilor va putea fi completată. În fine, merge la promulgare la președinte. Dacă președintele va accepta și nu va ataca legea la Curtea Constituțională, el devine oficial cap de serie al trădătorilor. Pe parcurs, fiindcă scandalul este cât casa, în media, în special în cadrul dezbaterilor televiziunilor de știri, oameni politici, analiști și moderatori de emisiuni se vor pronunța susținând supra-accizarea  sau, dimpotrivă, susținând multinaționalele și statele europene interesate, și în primul rând Ungaria, dar și statele non-europene interesate, în primul rând Statele Unite, care se află în spatele Exxon-ului și Rusia, care se află în spatele LukOil. Și astfel, din nou, vom avea o listă a rușinii. Când vom trage linie, vom ști cu precizie cine sunt trădătorii. Nu ne va mai rămâne decât să-i adăugăm pe consultanții multinaționalelor. Și pe toți ceilați care au făcut trafic de influență la nivelul Guvernului, Parlamentului României și instituției prezidențiale. Mai devreme sau mai târziu, un tribunal militar îi va judeca și condamna.

Și acum, o ultimă observație. De ce ar trăda toți acești oameni?

1). Unii trădează pentru a-și asigura în viitor protecția, în sensul menținerii poziției politice pe care o dețin în acest moment. Printre aceștia se numără și președintele României.

2). Alții trădează la ordinul „sistemului” din care fac parte. La ordinul statului paralel. Care este interesat să acționeze astfel, pentru a-i putea fi conservate și în viitor privilegiile.

3). Următoarea categorie este a celor speriați de bombe. Persoane care nu rezistă în fața șantajului, care pur și simplu se tem de sistemul represiv, așa-ziși bărbați de stat cărora le tremură chiloții pe ei.

4). Yesmenii constituie această categorie. Sunt cei care vor să intre în grațiile șefilor. Pentru a fi menținuți sau promovați în funcții.

5). Urmează o categorie de-a dreptul jegoasă. A celor care, sub o formă sau alta, în politică, în institutele de cercetare de piață, în presă, în administrația publică sau în Guvern fiind ori în instituția prezidențială au primit mită din partea așa-zișilor consultați ai multinaționalelor, care sub această aparență, au făcut pur și simplu trafic de influență.

6). Și, în fine, urmează proștii. Oile mioritice. Naivii. Cei pe care îi auziți că se miră cu seninătate, întrebând invariabil „cum adică suntem jefuiți, dacă primim redevențe?”. Sau care spun așa: „Cum să blocăm noi investiții uriașe în economia românescă?”. Sau: „Cum să barăm, opunându-ne multinaționalelor, independența energetică a României și a Europei centrale?”. Și aceștia sunt trădători. Și în plus sunt și foarte proști. Dezinformați sau neinformați. O excepțională masă de manevră. Dar vor scăpa nepedepsiți. Pentru că proștii nici măcar nu stau pe linia frontului.

Să ne luăm deci la întrecere cei care suntem de bună credință, să ne suflecăm mânecile, să urmărim cu atenție marele test al trădării și să facem lista cât mai completă a trădătorilor. Unul să nu scape!

                                                                                                                      Sorin Roșca Stănescu

TESTUL TRADARII!

3 iul.

Niciun om cu scaun la cap nu devine trădător degeaba. Mai ales atunci când costul trădării este exorbitant. De mimimum 16 miliarde de euro. Ce ar putea să-i determine pe unii oameni politici, membri ai Executivului, parlamentari, conducători de partide politice sau pe însuși președintele României, înconjurat de o liotă de consilieri, să trădeze cu un asemenea cost această țară, sacrificând și următoarea generație? În schimbul a ce decidem noi în această lună să oferim gratuit altor state, prin intermediul unor multinaționale, uriașele bogății de gaze naturale din subsolul Mării Negre? Care e mecanismul trădării? Cum îi putem testa pe cei implicați pentru a stabili, fără să greșim, lista vinovaților?

În această lună, conform programului publicat pe site-ul Parlamentului, urmează să se ia o decizie capitală. Ori va fi albă, ori va fi neagră. Ori vom primi ceva în schimbul zăcămintelor de gaze naturale din subsolul Mării Negre, care urmează să fie exploatate, și acest ceva se va ridica în următorii ani la minimum 16 miliarde de euro, sau nu vom primi nimic. Dimpotrivă. Am putea să ne alegem doar cu compromiterea pentru viitoarele decenii nu numai a turismului românesc pe litoral, ci și a a întregului ecosistem de pe coasta Mării Negre.

Ecuația, oricât de complicată ar fi ea în forma pe care o prezintă oamenii politici, este în esență extrem de simplă. În schimbul miliardelor de metri cubi de gaze, care reprezenintă o excepțională avere a României, putem primi sume consistente de bani și ne putem asigura cu adevărat independența energetică. Sau putem primi doar vorbe, adevărații beneficiari fiind alții. Esența constă în doar câteva articole de lege, care prevăd o așa numită suprataxare a profiturilor suplimentare obținute de companiile străine, care urmează să exploateze zăcămintele. Dacă se va aplica această suprataxare, vom putea accesa minimum 16 miliarde de euro. Dacă nu se va aplica, adică dacă legea, care acum este pe țeava Camerei Deputaților, nu va prevedea acest lucru, atunci se cheamă că nu ne alegem cu nimic, iar în spatele afacerii este un act flagrant colectiv de trădare a interesului național.

Cum de Legislativul din România s-a împotmolit în aceste două-trei articole dintr-o lege complexă, care reglementează modul în care pot fi expoatate bogățiile de la Marea Neagră? Aceste răspuns e ușor de dat. Prin fel de fel de tertipuri, sub presiunea unor state prietene sau neprietene și a unor multinaționale, legiuitorul din România a omis trei condiții esențiale, care trebuie puse și sunt puse de orice stat normal la cap, atunci când își încredințează bogățiile naturale unor companii străine. 1). Redevențe substanțiale, care să atingă un nivel rezonabil, de minimum 30%. 2) Angajamentul societăților care fac exploatarea ca o cotă semnificativă din producție – în Olanda e 30%, iar în Liban 70% – să revină statului respectiv. 3). Angajamente ferme, garantate, nu numai de protecție a ecosistemului, ci și de reabilitare a acestuia. În felul acesta, România ar fi putut beneficia prin redevențe de fonduri substanțiale pentru a-și asigura în următorii ani dezvoltarea, prin intermediul cotei părți din materia exploatată, de independență energetică reală și, ambele, în condițiile garanției că mediul va fi protejat.

Cum arătam mai sus, în urma presiunior exercitate asupra unor politicieni slabi, cu adevărat corupți sau șantajabili, am ajuns până la urmă să avem un  proiect de act normativ cu totul și cu totul original, dacă ne raportăm la toate celelalte state care dispun de bogății naturale. Pe ultima sută de metri, Legislativul, pe vremea USL, a reușit să impună însă câteva prevederi de natură să compenseze cât de cât absența celor pe care le-am prezentat mai sus. Aceste câteva prevederi stabilesc o suprataxare a companiilor multinaționale, în siuațiile în care acestea obțin profituri mai mari decât cele estimate. Legislativul a intuit corect ce se poate întâmpa în condițiile în care orice persoană, chiar fără vreo pregătire de specialitate, poate constata că diametrele conductelor proiectate pentru a aduce gazele naturale la suprafață și a le introduce în sistem sunt mult mai mari decât diametrele necesare pentru debitele prognozate și oficial anunțate. Această suprataxare este singura modalitate prin care putem obține un beneficiu, în condițiile în care nivelul redevențelor este menținut la un plafon nesemnificativ de sub 3%. Și nici aceste sume nu vor ajunge la statul român, întrucât ele urmează să fie spulberate printr-un alt tertip prevăzut și el în lege, sub forma unui așa numit credit fiscal.

Cred că m-am făcut bine înțeles. Nu numai eu, ci și toți ceilalți jurnaliști, analiști și oameni politici care încearcă să avertizeze națiunea română că este pe cale ca, în următoarele zile, să fie victima unui jaf apocaliptic. Și dacă m-am făcut bine înțeles sau măcar cât de cât înțeles, atunci  haideți să despărțim  împreună apele.

În raport cu cele câteva articole de lege, de care depind cele 16 miliarde de euro, care se vor duce fie la statul român, fie către alte state prin intermediul unor multinaționale, urmează să vedem și este ușor să vedem cine se plasează în tabăra trădătorilor.

Dar înainte de asta, ce știm deja despre unii oameni politici? Știm deja că președintele Klaus Iohannis a retrimis legea spre reexaminare tocmai pentru eliminarea articolelor privind suprataxarea. Și mai știm că anul trecut Senatul României a șters fără să clipească, printr-un vot zdrobitor, prevederile privind supra-acciza, executând întocmai și la timp solicitările formulate de președintele României. În fine, mai știm – eu unul cunosc foate bine mecanismul parlamentar – că la data respectivă doar un număr mic de senatori era în temă. Cei mai mulți au votat precum oile de teracotă. Fără să fi citit legea. Fără să fi înțeles ce se întâmplă. Executând decizia șefului de grup. Iar acesta a ținut degetul ridicat în sus. În fine, mai știm că acum, după luni de zile de mediatizare a acestui mega-scandal, nu ar mai putea să existe niciun parlamentar în necunoștință de cauză. Niciun parlamentar și niciun om politic și niciun om din Executiv și niciun om din media nu ar mai putea invoca faptul că nu știe despre ce este vorba.

Și atunci să facem numărătoarea. În analiza anterioară, am publicat numele tuturor deputaților din Comisia de specialitate. Cea care își dă sau nu-și dă avizul pentru neincluderea în textul legii a articolelor privind suprataxarea. Votul fiecăruia dintre deputați va fi făcut public.  Este un prim pas pentru a stabili cu exactitate capul de listă al trădătorilor. Cei care vor promova în forma în care a ieșit din Senat acest act normativ sunt trădători de țară. După care proiectul de lege merge în plenul Camerei Deputaților, unde, la fel, vom vedea cum votează fiecare. Iar lista trădătorilor va putea fi completată. În fine, merge la promulgare la președinte. Dacă președintele va accepta și nu va ataca legea la Curtea Constituțională, el devine oficial cap de serie al trădătorilor. Pe parcurs, fiindcă scandalul este cât casa, în media, în special în cadrul dezbaterilor televiziunilor de știri, oameni politici, analiști și moderatori de emisiuni se vor pronunța susținând supra-accizarea  sau, dimpotrivă, susținând multinaționalele și statele europene interesate, și în primul rând Ungaria, dar și statele non-europene interesate, în primul rând Statele Unite, care se află în spatele Exxon-ului și Rusia, care se află în spatele LukOil. Și astfel, din nou, vom avea o listă a rușinii. Când vom trage linie, vom ști cu precizie cine sunt trădătorii. Nu ne va mai rămâne decât să-i adăugăm pe consultanții multinaționalelor. Și pe toți ceilați care au făcut trafic de influență la nivelul Guvernului, Parlamentului României și instituției prezidențiale. Mai devreme sau mai târziu, un tribunal militar îi va judeca și condamna.

Și acum, o ultimă observație. De ce ar trăda toți acești oameni?

1). Unii trădează pentru a-și asigura în viitor protecția, în sensul menținerii poziției politice pe care o dețin în acest moment. Printre aceștia se numără și președintele României.

2). Alții trădează la ordinul „sistemului” din care fac parte. La ordinul statului paralel. Care este interesat să acționeze astfel, pentru a-i putea fi conservate și în viitor privilegiile.

3). Următoarea categorie este a celor speriați de bombe. Persoane care nu rezistă în fața șantajului, care pur și simplu se tem de sistemul represiv, așa-ziși bărbați de stat cărora le tremură chiloții pe ei.

4). Yesmenii constituie această categorie. Sunt cei care vor să intre în grațiile șefilor. Pentru a fi menținuți sau promovați în funcții.

5). Urmează o categorie de-a dreptul jegoasă. A celor care, sub o formă sau alta, în politică, în institutele de cercetare de piață, în presă, în administrația publică sau în Guvern fiind ori în instituția prezidențială au primit mită din partea așa-zișilor consultați ai multinaționalelor, care sub această aparență, au făcut pur și simplu trafic de influență.

6). Și, în fine, urmează proștii. Oile mioritice. Naivii. Cei pe care îi auziți că se miră cu seninătate, întrebând invariabil „cum adică suntem jefuiți, dacă primim redevențe?”. Sau care spun așa: „Cum să blocăm noi investiții uriașe în economia românescă?”. Sau: „Cum să barăm, opunându-ne multinaționalelor, independența energetică a României și a Europei centrale?”. Și aceștia sunt trădători. Și în plus sunt și foarte proști. Dezinformați sau neinformați. O excepțională masă de manevră. Dar vor scăpa nepedepsiți. Pentru că proștii nici măcar nu stau pe linia frontului.

Să ne luăm deci la întrecere cei care suntem de bună credință, să ne suflecăm mânecile, să urmărim cu atenție marele test al trădării și să facem lista cât mai completă a trădătorilor. Unul să nu scape!

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: CorrectNews

IULIAN CAPSALI: „SAPTAMANA MARII TRADARI NATIONALE!”

3 iul.

Participă toate partidele care au făcut din țara asta un sat fără câini, un no man’s land în care corporațiile rad păduri, exploatează gaze și petrol, au în mână băncile și fac profituri gigantice. Iar dacă nu îți convine asta, ca român, vin gunoaiele securiste și te fac rusofil, comunist șamd.

Din TOT PARLAMENTUL, doar doi deputați protestează.

În chestiunea gazelor, problema nu este numai a exploatării, ci și a întrebuințării acestora. Practic, vom folosi propriile gaze din platoul continental ca să facem bine Ungariei și Ucrainei, asta în timp ce industria petrochimică a fost distrusă, mai ales în ultimii ani, când industriașii au fost băgați la pușcărie de Statul Paralel, iar casele românilor nu se pot bucura de confortul gazelor în propriile gospodării. Le vom cumpăra ca și când ar fi exportate. Nu mai vorbim de problema ecosistemelor și a distrugerii turismului din jurul exploatărilor, toată mizeria pestilentială fiind captată în bazine deschise situate exact în spatele plajelor.

În acest timp, este sprijinit Statul Paralel, cel cu care Coaliția se face că se bate. Salariile ofițerilor din servicii se măresc! Proiectul a fost iniţiat de doi pesediști și un aldist: Mihai Weber (PSD), Marius-Gheorghe Surgent (ALDE) şi senatorul PSD Şerban Nicolae.

Observați care sunt obiectivele Coaliției:

– redevențe de 3% pentru gaz, când ele ar trebui să fie în jur de 20%. În aceste procente, pierdem zeci de miliarde de euro.

– mărirea salariilor ofițerilor din servicii cu 25%.

În chestiunea gazelor, problema nu este numai a exploatării, ci și a întrebuințării acestora. Practic, vom folosi propriile gaze din platoul continental ca să facem bine Ungariei și Ucrainei, asta în timp ce industria petrochimică a fost distrusă, mai ales în ultimii ani, când industriașii au fost băgați la pușcărie de Statul Paralel, iar casele românilor nu se pot bucura de confortul gazelor în propriile gospodării. Le vom cumpăra că și când ar fi exportate. Nu mai vorbim de problema ecosistemelor și a distrugerii turismului din jurul exploatărilor, toată mizeria pestilentială fiind captată în bazine deschise situate exact în spatele plajelor.

Daniel Gheorghe: „Din păcate se întrezărește o sesiune extraordinara a Parlamentului, lucru mai mult rau decât bun la acest moment. Pe lângă legile pentru care e disperat Dragnea am avut neplăcerea să aflu că a fost introdusă pe ordinea de zi plx 33/2018 cu privire la regimul de exploatare a gazului din Marea Neagră. (…) Dacă unii cred că resursele strategice ale României au drept scop servirea Ungariei si Ucrainei nu au decat sa o facă, dar eu nu voi vota, indiferent de felul in care va arăta documentul normativ la final, acest proiect de lege care arata a trădare de țară!”

Liviu Plesoianu: „Eu NU votez așa ceva!

Sunt exercitate presiuni enorme pentru ca Parlamentul României să voteze zilele următoare un proiect legislativ prin care renunțăm la impozitarea veniturilor suplimentare obținute de companiile care extrag și comercializează gaze naturale din Marea Neagră! Săptămânile următoare, sub presiunile enorme ale puternicelor companii străine, precum și sub presiunile înalților emisari ai partenerilor… strategici, suntem pe cale să votăm așa-numita Lege a perimetrelor petroliere offshore. Prin articolele 18 și 19 ale acestui proiect legislativ, urmează să:

– RENUNȚĂM la impozitarea veniturilor suplimentare în cazul tuturor exploatărilor maritime. Cu alte cuvinte, 0 IMPOZIT pentru tot ce obțin ca venit suplimentar companii precum OMV și ExxonMobil din extragerea și comercializarea de gaze naturale de la Marea Neagră (partea românească)!

– ÎNGHEȚĂM redevențele (adică banii pe care trebuie să ni-i plătească toate companiile care extrag și comercializează gaze naturale din Marea Neagră) la nivelul din acest an (2018). Pe toată durata exploatării, noi NU vom mai putea umbla DELOC la aceste redevențe!

– DESPĂGUBIM companiile străine! Dacă au plătit deja acest impozit pe veniturile suplimentare, companiile care extrag și comercializează gaze naturale din Marea Neagră vor PRIMI BANII ÎNAPOI!

Proiectul legislativ a trecut de Senat în această formă și urmează să fie votat în Camera Deputaților în sesiunea extraordinară, ca urmare a presiunilor enorme exercitate de companiile străine și înalții emisari… strategici.”

Autor: Iulian Capsali

Sursa: Iulian Capsali

AVOCATUL RADU CHIRITA CATRE MAGISTRATI:”SUNTETI DOAR O MASA DE MANEVRA!”

3 iul.

Într-unul dintre momentele emblematice din istoria cinematografiei, în Braveheart, William Wallace (aka Mel Gibson) le spune scoţienilor că merită să mori pentru independenţă şi pentru libertate şi că, pe patul de moarte, după o viaţă trăită cu capul plecat, un om ar da toate acele zile în care a trăit în genunchi pentru un singur moment în care să le spună altora că îi pot lua viaţa, dar nu şi libertatea. Filmul nu e neapărat o capodoperă şi nici măcar o relatare fidelă a istoriei, dar acel moment este unul de ţinut minte.

Omul este născut să fie liber sau cel puţin aşa ne spune cel mai frumos pasaj din cea mai frumoasă Constituţiei a lumii. Primele ciocniri între părinte şi copil încep undeva după 6 luni când copilul începe să vrea chestii, de la a fi ţinut în braţe, până la a se juca cuţitul şi de la a mânca singur până la a-şi băga degetele în priză. E punctul în care copilul începe să înveţe că sunt reguli care nu îi convin şi că libertatea îi este afectată. Şi asta va continua mulţi ani înainte. Şi îl va supăra ani mulţi înainte!

Ce nu realizează copilul decât foarte târziu (uneori niciodată) este că libertatea are un preţ greu: responsabilitatea. Am învăţat-o şi eu, cel mai recent atunci când împreună cu doi colegi am ales libertatea de a ne face propria firmă de avocatură. O fost grozav să fim liberi, dar am aflat repede că preţul este responsabilitatea faţă de clienţi, faţă angajaţi şi colaboratori etc. şi nu o mai fost la fel de grozav.

Am văzut zilele trecute câteva sute de procurori şi judecători care consideră că revocarea unui procuror şef de către Ministrul Justiţiei este un act prin care li se afectează independenţa. De curiozitate, m-am uitat pe listă şi am văzut că e plin de magistraţi tineri sau foarte tineri, ale căror experienţă de viaţă şi memorie sunt scurte rău.

Eu pot să înţeleg că nu le convine ca un om politic – ministrul justiţiei – să le revoce şefii. Ce nu pot să înţeleg este de ce sunt disperaţi ca un alt om politic – preşedintele – să facă asta. E o fractură logică care îmi scapă. La fel, pot să înţeleg că au considerat că judecătorii CCR numiţi de instituţii politice nu sunt în regulă. Dar nu pot să înţeleg de ce aceeaşi judecători or fost în regulă atunci când, ca să dau doar două exemple, au decis că magistraţii nu merită salarii cu 25% mai mici ca restul proştilor care lucrează pentru stat sau atunci când au invalidat un referendum pe o erată. Nu aş vrea neapărat să pun întrebarea de ce CCR o fost bună atunci când o invalidat revocarea din funcţia de membru al CSM, iar acum e o instituţie politică, aşa e Cristi?

Pot să înţeleg că se simt ca scoţienii lui Wallace în faţa disciplinatei şi organizatei armate britanice, dar nu pot pricepe de ce nu simt violaţi atunci când află că SRI le citea dosarele personale de la CSM sau atunci când unii dintre ei au primit lecţii de drept de la experţii juridici ai serviciului sau de la dl. Dumbravă, noul Dongoroz al dreptului penal.

Dublul standard va da întotdeauna naştere unor întrebări la care nu aveţi răspuns, nu-i aşa tineri magistraţi?

Când idolul vostru în viaţă, dna. Macovei, consiliată de ceilalţi doi idoli ai voştri cu care schimba becuri în arhiva SIPA, a dat afară procurorii şefi din parchete, într-o seară, iar apoi spunea Parlamentului că e normal ca Ministrul Justiţiei să revoce şi să numească un procuror, iar CSM nu are nicio atribuţie în acest sens (aici) nu am auzit proteste şi nici mucoşi de la INM cu hârtii în faţa Curţii de Apel Bucureşti. Când codul de procedură penală şi codul penal au fost adoptate prin asumarea răspunderii Guvernului, o procedură de esenţa democraţiei şi a transparenţei, nu am auzit proteste. Că după aia au fost zeci de decizii ale CCR care constată că acele coduri încălcau drepturile fundamentale ale persoanei nu o contat. Când o treime din cod a fost modificată prin ordonanţă de urgenţă, adoptată într-o seară, ca cinstiţii, nu am auzit proteste. Aud acum când se modifică codurile în Parlament, se urlă. Că modificările sunt bune sau rele e de discutat, dar a sări de 5 metri în sus acum, fără a fi spus nici mâc înainte indică un dublu standard. Aşa că revin cu întrebările pentru fiecare dintre cei care au semnat protestul ăla. Şi aştept răspuns.

  • De ce nu aţi protestat când au fost revocaţi toţi de prin DNA şi parchete de către Monica Macovei acum ceva vreme?
  • De ce nu aţi protestat atunci când au fost numiţi procurorii şefi după negocieri politice pe axa Ponta-Băsescu?
  • De ce nu aţi protestat atunci când codurile au fost adoptate prin asumarea răspunderii sau modificate prin ordonanţă de urgenţă?
  • De ce nu scoateţi un cuvând despre SRI?

Dacă răspunsul este că atunci vă conveneau acele modificări ale conducerii instituţiilor sau ale codurile, atunci nu sunteţi scoţienii lui Wallace, sunteţi doar sclavii care vor libertatea de a-şi alege stăpânii. Dacă atunci nu aţi spus nimic pentru că nu o organizat nimeni nimic, sunteţi doar o masă de manevră. Dacă acum rostogoliţi cele de mai sus ştiind ceea faceţi sunteţi doar nişte manipulatori. Dacă nimic din toate astea, atunci, cu regret vă spun, sunteţi doar nişte copii care vor să îşi bage degetele în priză.

Şi mai trebuie spus că independenţa pe care o vreţi va trebui să aibă preţul responsabilităţii. Când veţi învăţa să fiţi responsabili, poate veţi primi susţinere pentru independenţă şi din partea unor oameni ceva mai decenţi şi mai deştepţi decât activiştii de profesie. Dar nu aţi spus nimic despre Negulescu, deşi unii ştiaţi. Nu aţi spus nimic despre alte zeci de rahaturi de acelaşi gen, deşi unii ştiaţi. Nu aţi spus nimic despre dosarele galbene, deşi unii ştiaţi. Asta nu este responsbailitate, asta este “nu am fost eu”, probabil cea mai frecventă frază care se aude la o grădiniţă. Fiţi responsabili şi poate veţi demonstra că meritaţi să fiţi liberi! Până atunci, “sub autoritatea ministrului de justiţie” rămâne o opţiune pentru că, aşa cum frumos explica dna. Macovei, ăla răspunde în faţa cuiva. În timp ce voi nu răspundeţi în faţa nimănui, pentru că orice răspundere v-ar afecta libertatea, nu?

PS. Nu zic nimic despre proiectul de cod de procedură. Încă citesc la el şi îmi dă senzaţia că pune mai multe întrebări decât să ofere răspunsuri.

Însă am citit suficient de mult încât să spun că toate chestiile de pe net cu violatorii, cu ucigaşii sunt minciuni. Nu sunt manipulare, că aia e oarecum inteligentă, sunt minciuni. Pur şi simplu nu e adevărat. Iar acel procuror care plângea ieri pe facebook – dacă nu cumva e un cont fals – care spunea că trebuie să claseze 1500 de dosare e de-a dreptul amuzant. Ăla nu va face 1500 de rechizitorii toată cariera lui şi dacă iese la pensie la 80 de ani, dă-o în mă-sa de minciună.

Autor: Radu Chiriță

Sursa: Radu Chiriță Blog

%d blogeri au apreciat: