Arhiva | 12:01 pm

UN REPUBLICAN APARA INTERESELE NATIONALE PE PLAN EXTERN ALE ROMANIEI.PRESEDINTELE USA DONALD J.TRUMP ,NU UITA SI NU IARTA PE GAULEITERUL NAZIST KLAUS WERNER SOROS-JOHANNIS,CARE A INCERCAT SA DISTRUGA PARTENERIATUL ROMANIA-ISRAEL-USA,IN CAZUL MUTARII AMBASADEI ROMANIEI LA IERUSALIM,PRESEDINTELE USA DONALD J. TRUMP A ANULAT INTALNIREA CU JOHANNIS ,PROGRAMATA JOI,LA ORA 11,00!,KLAUS WERNER JOHANNIS ISI VA DA DEMISIA DE ONOARE CA UN SAS CARE O RESPECTA PE ANGELA MERKEL SAU VA FI SUSPENDAT!

12 iul.

Ce se întâmplă de câţiva ani buni în aceste relaţii româno-americane este de-a dreptul strigător la cer

UPDATE Întâlnirea bilaterală dintre președintele Klaus Iohannis și președintele american Donald Trump, programată joi, la ora 11.00, la Bruxelles, în marja summitul-ului NATO, a fost anulată.

Președintele american și-a anulat întâlnirile stabilite pentru joi, în a doua zi a summit-ului NATO, urmând să plece spre Londra, potrivit unor surse oficiale.

Întâlnirea Trump – Iohannis a fost confirmată anterior de Administrația Prezidențială, iar apoi a dispărut de pe agenda oficială a Președinției.

De asemenea, informația că Donald Trump se întâlnește cu Klaus Iohannis a fost confirmată anterior și de delegația oficială a SUA la summit-ul NATO de la Bruxelles.

La scurt timp după ora 11.00, când urma să aibă loc întâlnirea, a apărut informația că aceasta a fost anulată.

Surse declarau că cei doi președinți vor discuta despre cooperarea bilaterală în cadrul parteneriatului strategic româno-american, inclusiv în dimensiunea de apărare.

Iohannis și Trump s-au întâlnit și anul trecut la Washington.

PRESEDINTELE PSD ,LIVIU DRAGNEA:100% SUSPENDAREA LUI JOHANNIS RAMANE IN PICIOARE! ,CAT DE CURAND ISI VA FACE EFECTUL,INTRUCAT ACEST INDIVID NU RESPECTA CONSTITUTIA ROMANIEI SI INSTIGA LA RASTURNAREA ORDINII DE STAT,INTRUCAT URASTE IN CINISMUL SAU SI AROGANTA SA PE IOBAGII ROMANI CARE II PLATESC SALARIUL SI TURISMUL INTERNATIONAL!

12 iul.

Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a declarat, miercuri, că preşedintele Klaus Iohannis nu avea de gând să semneze decretul de revocare a şefei DNA, dar s-a temut de suspendare, dorindu-şi al doilea mandat pentru a-şi păstra imunitatea. Mai mult, liderul PSD a spus că şeful statului este implicat direct în condamnarea sa.

„Eu cred că a fost motivul principal (n.r.: ideea suspendării) pentru care a semnat decretul de revocare pentru cât a stat, 32 de zile, din câte înţelesesem nu avea de gând să semneze decretul. Nu avea rezerve în a dispreţui Constituţia, ci doar teama suspendării, pentru că nu are decât un obiectiv, al doilea mandat, pentru a căpăta protecţie, imunitate, să nu răspundă pentru nişte fapte de care trebuie să răspundă. Nu s-a vorbit foarte mult, presa cu epoleţi nu dezbate acest subiect – dosarul în care se reclamă că a obţinut o casă prin fals dovedit în instanţă şi câteva sute de mii de euro pe care trebuie să le dea înapoi statului român să aibă imunitate şi din înălţimea Dealului Cotroceniului să dea lecţii de morală”, a declarat Liviu Dragnea, la Antena 3.

Suspendarea rămâne în picioare!

Cât priveşte suspendarea, Dragnea susţine că este un plan care rămâne în picioare.

„Menţinem – cel puţin ăsta este punctul meu de vedere şi este ferm – deschis subiectul suspendării preşedintelui Iohannis, pentru că doar faptul că a semnat decretul de revocare a doamnei Kovesi nu înseamnă că ăsta era singurul motiv de suspendare. De 7-8 luni de zile preşedintele, care ar trebui să fie preşedintele tuturor românilor şi cel care mediază între puterile statului şi care coagulează în jurul lui puterile statului şi energiile pozitive din această ţară, blochează în mod constant activitatea Parlamentului prin contestare, recontestare, retrimiterea unor legi foarte importante şi necesare care trebuiau să intre în vigoare demult, blochează de câte ori poate activitatea guvernului, ameninţă guvernul, ameninţă prim-ministrul, participă la proteste împotriva guvernului, incită la răsturnarea ordinii constituţionale, incitând lumea să iasă în stradă la proteste, trimite consilieri prezidenţiali să ameninţe sau să inducă teamă unui judecător de la CCR şi este un şir lung de încălcări ale Constituţiei care se tot pun în dreptul preşedintelui Iohannis. Nu este interesat decât de obiectivul personal de a avea un al doilea mandat. Dacă daţi la o parte cuvintele despre ‘penali’ pe care le foloseşte, o să vedeţi că din aceşti ani de mandat în dreptul lui nu se poate pune nimic – a făcut un lucru important”, a declarat Dragnea la Antena 3.

Potrivit acestuia, „i s-a întins de multe ori o mână” preşedintelui Iohannis din partea PSD.

„Eu şi colegii mei am întins de multe ori mâna să facem o pace politică în ţară, să folosim aceşti ani ca pe o fereastră de oportunitate uriaşă pe care o avem şi să prindem această conjunctură favorabilă, să sărim nişte etape şi să ajungem întru-un nivel de dezvoltare pe care îl merităm şi pe care trebuie să-l avem. Am mers până acolo încât i-am votat şi un guvern scos din buzunar, venit de nicăieri, fără niciun fel de legitimitate politică, punând interesul ţării deasupra interesului politic. N-a avut niciun fel de importanţă, n-a contat absolut deloc, doar ştie să ceară, ca un dictator şi în momentul în care e deranjat de cineva, cere direct sau sugerează sau trimite emisari gen Pahonţu să ducă ordine de execuţie către procurori sau judecători. La ora asta nu ştiu ce ar trebui să se întâmple ca acest demers să se oprească în toamnă. Adică nu-mi dau seama ce ar putea să facă. Era decizia să începem procedurile de luni, dar le-am spus colegilor că pot merge în vacanţa parlamentară, dar să aibă telefoanele la ei tot timpul, pentru că, dacă apare ceva, o să ne reîntâlnim în Parlament’, a afirmat liderul PSD.

El a reamintit că a discutat despre acest subiect cu liderul ALDE, Călin Popescu-Tăriceanu. „Nu vreau să forţez pe nimeni, e o discuţie pe care o vom continua în coaliţie. Nu a respins ideea”

Dragnea, acuzații fără precedent!

Liviu Dragnea îl acuză pe Klaus Iohannis că este implicat direct în condamnarea sa, susţinând că un ofiţer dintr-un serviciu secret i-a spus că „am rezolvat un judecător, lucrăm în continuare”.

„Foarte multe vorbe pe care le-am auzit am crezut că sunt zvonuri iniţial, dar punând cap la cap informaţii, ziceri, nu mai pot să cred că sunt zvonuri. Moţiunea. Eu vă spun ce vorbeau Raluca Turcan şi Ludovic Orban şi cu oameni din PSD şi din alte partide, ce s-a spus. Raluca Turcan i-a promis preşedintelui Iohannis că dacă dumnealui aranjează condamnarea mea, ea garantează că dă guvernul jos a doua zi. Condamnarea mea s-a realizat, guvernul n-a picat. Nici acum n-au înţeles şi nu vor înţelege niciodată ce înseamnă acest partid, ce înseamnă PSD”, a spus Liviu Dragnea, la Antena 3.

Întrebat dacă este de părere că preşedintele este în spatele condamnării sale, Dragnea a spus: „Da, este părerea mea. Este a doua condamnare fără probe şi în care sunt total nevinovat. Primeam avertizări, ai grijă cu legea offshore, cu miting, pentru că deranjezi şi va influenţa decizia judecătorilor, că sunt presiuni pe judecători. (…) Este un ofiţer, nu îi dau numele, pentru că sunt un om de caracter, care mi-a zis că a participat întâmplător la o discuţie cu nişte şefi din nişte instituţii care au zis ‘domnule, deocamdată am rezolvat doar un judecător, dar lucrăm în continuare’. Eu nu îi dau numele, este militar, dar dacă ţine la onoarea militară, şi nu are mize mici şi nu vrea să stea cu piatra asta pe inimă toată viaţa, poate ar fi bine să iasă să spună lucrurile astea, pentru că mâine ar putea să i se întâmple lui aşa ceva”, a mai spus liderul PSD.

ANCA JURMA SEFA INTERIMARA LA DNA ,CONSILIERA LUI KOVESI PREZENTATA DE LAZARICA NATIUNII!

12 iul.

O ceremonie de predare-primire a mandatului noului procuror-șef interimar al DNA va avea loc la ora 11.00, la sediul DNA.

Anunţul a fost făcut joi dimineaţă de către procurorul general Augustin Lazăr, fiind aşteptate şi declaraţii de presă.

Lazăr a delegat-o, luni, pe Anca Jurma pentru a ocupa funcţia de procuror-şef interimar al DNA, după revocarea Laurei Codruța Kovesi.

Anca Jurma a deținut două mandate procuror șef al Serviciului de cooperare internațională și programe din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, iar ulterior a fost consilieră a Laurei Codruţa Kovesi.

MAFIOTUL TRAIAN BASESCU SPRE TRIBUNALE!

12 iul.

Se dă liber la Traian Băsescu!

Demiterea Laurei Codruța Kovesi, dincolo de multele consecințe și dezvăluiri, mai înseamnă ceva. Se dă liber la Traian Băsescu. Laura Codruța Kovesi nu mai este, Florian Coldea, așa profesor cum a fost improvizat, nu mai poate da ordine prin SRI, Eduard Hellvig nu prea are mari interese să lupte pentru marinar, iar Klaus Iohannis, indiferent cîtă imunitate i-o fi promis marinarului, nu are cu ce să o apere.

Va veni un procuror DNA care să se fi săturat de poantele de hahaleră ale fostului președinte, dosarul nu va putea fi oprit și, în cele din urmă, va ajunge la cîțiva judecători care nu mai pot fi nici vrăjiți, nici speriați. Probabil că pe un asemenea drum va merge unul dintre dosarele lui Traian Băsescu.

Că este vorba de acesta, pe care îl publicăm astăzi în Cotidianul, sau de altele, de terenul de la Nana (s-a discutat mai mult despre credit decît despre felul în care s-a constituit moșia), de afacerea cu energie electrică pentru ALRO, de recuperările lui Daniel Moldoveanu de la ANRP, despre afacerile de cărăuș și intermediar ale lui Dorin Cocoș sau despre altele încă neștiute, vom vedea. Dumnezeu mai ține evidența marilor învîrteli scornite de marinar. România în regimul Băsescu a fost un șir nebun de afaceri ale unui grup din preajma acestui aventurier ales de populație (?) în scaunul de președinte al României. Și tot Dumnezeu are grijă ca marile aventuri ale marinarului, atît de păguboase pentru țară, să nu rămînă nepedepsite.

Circulă și zvonul că oamenii puși de Traian Băsescu sunt încă destul de puternici și că îl apără. Dar la o bere sau la un dat cu părerea poți auzi ipoteze despre o plecare a lui Traian Băsescu spre Costa Rica. Dar nu neapărat pentru slăbiciunea sa blondă, ci pentru vecinătatea cu Panama, un paradis fiscal în care s-ar afla niște bani grei. Și acolo vor veni gestionarii fondurilor aflați în SUA, plus Elena Udrea, Alina Bica și cine mai știe cine amestecat în această plasă a afacerilor complicate.

Citește editorialul integral în ziarul Cotidianul ediția digitală din 12 iulie. 

CELALALT STAT:”DEEP STATE”,STATUL PARALEL SAU STATUL SUBTERAN CONDUS DE GAULEITERUL NAZI KLAUS JOHANNIS!

12 iul.

                                        […]

                                             Celălalt stat

Văd extrem de multă lume confuză în faţa a ceea ce generic este numit „stat paralel” sau „stat subteran”. În timp ce unii – din naivitate sau ticăloşie – îi neagă existenţa, alţii se simt exasperaţi, sufocaţi de el, astfel încât uneori realmente simt nevoia să urle. Care să fie adevărul? În ce tabără ar trebui să ne situăm?

În cele ce urmează mi-am propus să tragem puţin perdeaua pentru a vedea cum funcţionează cu adevărat lumea. E o întreprindere destul de complicată şi, mai ales, controversată. Ştiu că ceea ce veţi citi în continuare este extrem de greu de digerat, în special din cauza unei viziuni deformate impuse brutal majorităţii populaţiei. Însă, puterea de a face saltul înapoi peste Styx este cea care face diferenţa dintre morţi şi vii, inocenţi cu ochii legaţi şi clarvăzători, înlănţuiţi şi liberi, ș.a.m.d.

Voi porni de la simpla noţiune de suveranitate. Cum bine se ştie, suveranitatea este capacitatea unui stat de a se autodetermina. În lumea de azi, ca şi în istorie, lucrurile sunt extrem de simplu de tranşat: există naţiuni suverane, capabile de autodeterminare totală, şi celelalte, aflate într-o relaţie de vasalitate faţă de primele. În ciuda a ceea ce aţi putea crede, în ziua de azi există doar câteva state care sunt cu adevărat suverane, restul depinzând într-o măsură mai mică sau mai mare de câteva dintre aceste state. Printre statele cu adevărat suverane avem: SUA, Regatul Unit, Israelul şi Iranul. Atenţie, nu am adăugat aici nici Rusia şi nici China din cauza unor elemente care depăşesc spaţiul şi intenţiile articolului de faţă. Ceea ce ar trebui să constataţi este faptul că majoritatea statelor suverane prezentate au democraţia occidentală ca bază a sistemului lor politic.

În teorie, democraţia este forma cea mai înaltă de guvernare, care asigură exprimarea tuturor vocilor din popor. Totul funcţionează perfect, însă la nivel absolut teoretic. La modul practic, aşa-zisa „democraţie occidentală” funcţionează pe baza unei scheme triunghiulare (atenţie, în cele ce urmează mă refer la democraţiile statelor suverane): trei categorii aranjate în mod piramidal, aflate, fiecare dintre ele, într-o relaţie strictă de subordonare faţă de cea de deasupra. La bază avem ceea ce numim „masa ineptă”, adică noi, cetăţenii. La baza societăţii, iar percepţia ei asupra statului este una absolut deformată. De la acest nivel statul este văzut ca o entitate tot triunghiulară, compusă din puterile legislativă, executivă şi judecătorească, aflate pe picior de egalitate, într-un echilibru despre a cărui stabilitate nu-şi pune nimeni nicio întrebare. De la nivelul de bază, singurul element care „transpiră” este „structura oficială a statului”, acel incredibil şi ireal echilibru pe care tocmai vi l-am descris şi pe care-l ştiţi din viaţa de zi cu zi. Nivelul cel mai de sus rămâne strict necunoscut bazei, fiind catalogat în media şi în comunicările oficiale drept „teorie a conspiraţiei”.

Trecem la nivelul următor, cel căruia îi vom spune „al statului conducător”. Acest nivel este împărţit, la rândul său, în două categorii: prima include o clasă extrem de mare de indivizi pe care-o vom numi cea a „idealiştilor” şi o clasă ceva mai mică, a „insiderilor”. Clasa „idealiştilor” cuprinde politicienii mărunţi (de la lipitorii de afişe, consilieri locali, primari, parlamentari) sau cei situaţi la nivel de bază în diversele instituţii ale statului (judecători, diverşi procurori, salariaţi de la baza serviciilor secrete s.a.m.d.). De cele mai multe ori, cei din această clasă au o carieră destul de strict plafonată şi, în extrem de rare cazuri, reuşesc să treacă peste „neajunsurile” apartenenţei la clasa idealiştilor şi, automat, să intre în zona rarefiată a puterii. Din punct de vedere al percepţiei, majoritatea covârşitoare a celor care fac parte din această categorie percepe statul la fel ca şi „masa ineptă”. Jumătatea superioară, „insiderii”, sunt cei pe care-i vedeţi cocoţaţi în posturi cheie. Ei sunt perfect conştienţi de existenţa „nivelului superior”, dar, cu toate acestea, nu au un contact direct cu el, ci, prin ceea ce am putea numi „pârghii”. Elementul esenţial de înţeles este acela că nivelul cel mai de sus al piramidei nu interacţionează direct cu nimeni, ci doar prin intermediul pârghiilor. N-o să povestesc aici despre eşalonul superior al puterii („eşalonul conducător”), deoarece timpul şi spaţiul nu-mi permit acest lucru.

Ceea ce trebuie înţeles în funcţionarea „statului democratic” suveran este faptul că, în spatele aparenţelor teoretice, modul de luare a deciziilor este unul care n-are de-a face cu şabloane precum „democraţia”, „decizia poporului” ș.a.m.d. Chestiunea e foarte dibaci mascată. Prima chestie fraudulentă este dată de faptul că un ales nu are un mandat imperativ, adică odată ales nu e obligat să se ţină de promisiunile din campania electorală. E un element căruia i-am putea spune „secret ţinut la vedere”. Al doilea element este acela că, indiferent de determinarea unui individ „corect ales”, acesta, odată ajuns în „cămările puterii”, constată că este neputicincios, aflându-se în imposibilitatea de a pune în aplicare (presupunând că şi-ar dori) promisiunile din campanie care ar contrazice dorinţele eşalonului conducător. Probabil aici pare o fractură logică: de ce un individ sau un grup, după ce câştigă puterea, nu-şi poate impune voinţa? Pare ciudat, nu-i aşa? Doar după ce ai câştigat alegerile te afli la volan, ai toate butoanele la îndemână.

De fapt nu-i aşa. Dacă prin minune ai câştigat alegerile şi nu faci parte dintre insideri – adică dintre cei conştienţi de existenţa eşalonului conducător – vei constata cu stupoare că acţiunile tale se lovesc de ziduri de netrecut. În fapt nu te afli „la butoane”, ci în faţa unui panou cu false butoane, întrucât apăsarea unui buton nu declanşează acţiunea, ci atenţionează un oficial de rang inferior că vrei să iei o decizie. Punerea ei în aplicare depinde de voinţa acelui oficial de rang inferior.

Abia atunci constaţi că statul este de fapt o structură haotică, dominată de instituţii având autonomii inexplicabile, de ai căror şefi nu prea poţi să te atingi. Instituţii pe care nu le poţi influenţa deoarece aceasta se traduce într-un „atac la bazele democraţiei”. De asemenea, te confrunţi cu o violenţă, cu un stres insuportabil, elemente generate de presă şi de influencerii media. Nefiind unul dintre insideri, n-ai cum să înţelegi ceea ce se petrece şi devii confuz, deoarece structura care teoretic se află în subordinea ta e de necontrolat şi, mai mult, nu ţi se supune, ea conducând „de facto” întregul stat. Această structură invizibilă ochiului public (adică masei inepte şi idealiştilor) este de fapt ceea ce se numeşte „statul subteran” (deep state). Este reţeaua pârghiilor de putere, coordonate de eşalonul superior, şi care în perioadele de „criză” – adică atunci când „democraţia” aduce vreun idealist la putere – reacţionează haotic, transformând mandatul nefericitului idealist într-un dezastru, iar pe el într-un „duşman public”, urât de toată lumea din cauza imaginii dezastruoase pe care o are. Devenit victimă frustrată, nefericitul ori se autoînvinovăţeşte penibil, ori o sfârşeşte la spitalul de nebuni – sau prin apropiere – deoarece nu va înţelege niciodată ceea ce i s-a întâmplat.

În fapt, dacă vreţi să înţelegeţi care-i adevărata putere şi care sunt relaţiile de subordonare, nu trebuie să vă uitaţi niciodată la vârful puterii oficiale. Acolo sunt ori păpuşi telecomandate, ori, în rare cazuri, idealişti fără nicio şansă. Vreţi să înţelegeţi ce e puterea? Mergeţi pe fir să vedeţi de unde au venit cei din eşaloanele doi şi trei. Spre exemplu, v-aţi întrebat vreodată de unde a venit o nulitate precum Victoria Nuland? Cine-i ea, de unde-a apărut, cui i-a raportat şi, mai ales, „a cui a fost ea”? Ultima întrebare e de o importanţă colosală pentru fiecare dintre „necunoscuţii” de prin pârghiile neştiute ale puterii. Abia atunci când aveţi răspunsuri la aceste întrebări puteţi spune că înţelegeţi cât de cât bucătăria secretă a puterii dintr-un stat suveran. Şi-abia atunci vă deosebiţi fundamental de cei care cad în admiraţii tâmpe. Pe câţi dintre concetăţenii noştri nu i-aţi auzit lăudând „sistemul canadian”? Unii dintre ei chiar au emigrat acolo imaginându-şi că fac vreun mare rahat. Câţi dintre ei credeţi că au habar de faptul că, în realitate, Canada e o ţară, vorba lui Vanghelie, „pe persoană fizică”, fiind realmente stăpânită de vreo patru familii? Şi asta destul de transparent, fără mari eforturi de ascundere a realităţii. Doar că „nu se vorbeşte”. Şi cum s-ar putea vorbi atâta vreme cât familia lui taica Thompson deţine cam tot ce înseamnă media?

Poate vă întrebaţi, pe bună dreptate, ce-i cu statul ăsta subteran. De ce este el necesar în condiţiile în care cei din eşalonul de sus oricum conduc? Cu alte cuvinte, de ce n-o fac direct, fără a mai apela la un asemenea aparat imens? Răspunsul, desigur, e unul de-a dreptul banal: de ce-ar face-o? De ce să stai să-ţi baţi capul cu toate prostiile, în condiţiile în care o pot face alţii? Şi, mai ales, de ce să te expui şi nu-ţi vezi liniştit de viaţa şi puterea ta, de ce să nu te bucuri în discreţie de absolut tot ceea ce-ţi poate oferi lumea asta? Fără camere de luat vederi, fără prostovani care să te înghiontească, fără pic de deranj. Şi-ar mai fi ceva. Istoria demonstrează limpede că puterea erodează, că toţi marii puternici care s-au expus au sfârşit-o tragic. Nu trebuie să fii tu văcarul pentru a conduce gloata de vaci! E suficient să fii proprietarul fermei. Ca văcar poţi sfârşi împuns de vreun taur mai violent, dar ca proprietar nu faci altceva decât să culegi profitul. Turma se poate revolta împotriva văcarului (la nivel teoretic, deoarece atâta timp cât are furaje din belşug n-o va face!), dar niciodată împotriva proprietarului pentru că, pur şi simplu, nu-l cunoaşte.

Cred că elementele prezentate până acum sunt suficiente pentru a înţelege care-s raporturile de forţă şi cum arată în realitate lumea. Ceea ce trebuie să conştientizaţi este că acest model funcţionează strict în statele suverane. Vom trece mai departe pentru a înţelege cum funcţionează restul statelor? Sau, dacă vreţi ceva mai aplicat, cum funcţionăm noi ca ţară. Aici lucrurile sunt mult mai simple, deoarece entitatea superioară, adică cea a eşalonului conducător, este reprezentată de una sau mai multe pârghii aparţinând „statului senior”, sub a cărui vasalitate se află naţiunea respectivă.
La preluarea puterii de către „statul senior”, elita conducătoare locală este decapitată, târâtă prin puşcării, terfelită şi ostracizată. În locul ei se instaurează un sistem de stat subteran, exact după modelul celui din naţiunile suverane, care însă este total subordonat unei pârghii din „statul senior”. Există un sistem extrem de bine pus la punct în ceea ce priveşte coordonarea şi interacţiunile cu acest tip de state. Spre exemplu, distrugerea elitei locale este mascată de lupta împotriva corupţiei. De ce se întâmplă aşa? Pentru că e cel mai simplu: cetăţeanului trebuie să i se livreze un vinovat pentru frustrările sale şi cine-i cel mai potrivit dacă nu „îmbuibatul” care se află în sferele puterii, fie că e vorba de politică sau business? În momentul în care lupta e terminată, iar structurile statului subteran sunt definitivate şi subordonate pârghiei din „statul senior”, în naţiunea vasală se reinstaurează liniştea, „corectitudinea”, iar lucrurile funcţionează la fel de lin şi de anost ca şi-n „naţiunea senior”. Masa ineptă şi idealiştii încearcă să schimbe radical lucrurile, în timp ce insiderii conduc astfel încât „pârghia de sus” să nu fie nemulţumită. Dacă printr-o minune unul sau mai mulţi idealişti reuşesc să cucerească puterea prin forme legale, vor fi îngenuncheaţi iremediabil de legile „statului democratic”, de diversele „instituţii”, care brusc îşi găsesc justificări pentru intervenţii în forţă bazate pe legi despre care nimeni nu ştia nimic până atunci. Toate aceste pârghii ale statului subteran lucrează într-o coordonare suspectă, trădând comanda unică aflată absolut în cu totul altă parte decât în locul care, din punct de vedere teoretic, ar fi trebuit să se afle.

Realitatea este că, dintr-o asemenea chingă nu se poate scăpa prin mijloace „legale”, în măsura în care legal înseamnă prin căile „democraţiei”, adică vot, Parlament, etc. E practic imposibil, sistemul livrând un număr imens de păpuşi teleghidate gata să preia şi să deturneze orice fel de mesaj. Sistemul a fost şlefuit în decursul timpului bazându-se pe eşecurile înregistrate de diversele metode de conducere. Poate cel mai răsunător eşec a fost cel din Iran, unde un dictator tembel – şahul de-atunci – a reuşit să-şi pună în cap întreaga ţară care, printr-o revoluţie islamică (culmea, cu substrat real democratic!) a reuşit o răsturnare spactaculoasă şi, în paralel cu aceasta, restabilirea suveranităţii ţării.

O altă evadare spectaculoasă, înainte de aceasta, a fost aceea a Rusiei Sovietice. După ce coada de topor Lenin condusese cu mână de fier destinul URSS, înainte de moarte a transmis grupului său de insideri ordinul de a-l împiedica pe Stalin să preia puterea. Stalin însă era o nucă prea tare şi s-a dovedit imposibil de deturnat. În prima fază după preluarea puterii s-a lovit de „statul subteran” instituit de Ulianov şi cozile lui de topor, dar, întrucât conducerea era puternic centralizată, a început epurările, disperat fiind de amploarea tălpilor care i se puneau. Fiind om dintr-o bucată, nu s-a mai încurcat cu „fiţe democratice” şi a instituit, într-un profund spirit rusesc catalizat de instinctele mafiei gruzine, legea „puşcăriei obligatorii” şi a glontelui în ceafă. Abia mai târziu, la interogatoriul lui Rakovsky, pare că a înţeles ceva mai bine lumea în care se mişca, dar a continuat în spirit independent, ţinând totuşi cont de „sugestiile” care-i veneau din afară.

Analizând accidentele istoriei recente, putem constata un element interesant. Recâştigările de suveranitate, chiar dacă au ca efect izolarea sau înlăturarea statului subteran, sunt de scurtă durată. Întrucât asumarea de către „revoluţionari” a puterii se face în mod transparent, „mânia populară” – inevitabilă în condiţiile perpetuării aceleiaşi puteri – se răsfrânge asupra celor care şi-au asumat transparent conducerea şi resuveranizarea statului. De obicei, în asemenea situaţii, într-una sau două generaţii, statul subteran se reinstaurează pe fondul creşterii nemulţumirilor şi al efectului nefast al unor acţiuni externe violente (gen sancţiuni economice, samd) cu scopul de a inflama spiritele. Este, dacă vreţi, situaţia pe care o puteţi observa în Venezuela, unde, după moartea lui Chavez, puterea concentrată în jurul lui Maduro dă semne clare de oboseală şi care, cel mai probabil, va capota.

În ceea ce priveşte Rusia, statutul suveranităţii sale este incert. După Stalin, uşor, uşor structurile statului subteran s-au reconectat la tătuci, apogeul fiind atins în momentul în care Gorbaciov, el însuşi aflat sub control englez, a semnat capitularea URSS. De-atunci Rusia a trecut printr-un proces accentuat de disoluţie care ar fi trebuit să culmineze cu decimarea lui Elţîn şi a familiei sale. Procesul a fost întrerupt brutal de către Putin şi de-atunci Rusia a limitat programatic efectele devastatoare ale statului subteran. Însă, în lipsa unui plan clar de succesiune şi a unei structuri superioare de putere, Rusia este în acest moment similară unei societăţi medievale încercând să ţină piept unei structuri mult mai rafinate şi infinit mai influentă propagandistic.

Rezultă limpede pentru oricine că desfiinţarea statului subteran este o simplă iluzie în condiţiile în care aceasta nu vine la pachet cu un nou model de stat. A desfiinţa statul paralel e cumva similar tăierii părului sau a unghiilor unui monstru. Mai devreme sau mai târziu ele vor creşte, iar monstru îşi va regăsi forţa. Aşadar, nu desfiinţarea statului subteran trebuie să fie ţinta, ci uciderea adevăratului monstru, adică a statului superior, la pachet cu impunerea unui alt model. Altfel, orice propunere nu rămâne decât o simplă utopie un idealism facil de demontat de actuala schemă de conducere şi coordonare.

Înainte de a încheia, vă atenţionez asupra faptului că acest material va avea o existenţă cât se poate de volatilă. Îl voi lăsa doar trei zile pe facebook şi cinci pe blogul propriu. După această perioadă voi şterge articolul, astfel încât, doar în această perioadă veţi avea acces la el. Dacă vreţi să-l păstraţi sau să-l daţi mai departe îl puteţi copia fără nicio restricţie.

                                                                                            Dan DIACONU

Sursa: Trenduri economice

JOHANNIS -KOVESI,DIVORT CU SCANTEI!

12 iul.

Klaus Iohannis a așteptat mai mult de o lună ca Laura Kovesi să devină rezonabilă și să-și dea singură demisia. Acest gest, care l-ar fi scutit de multe necazuri, nu s-a produs. Impregnarea șefei DNA cu un cult al personalității complet ieșit din uzanțe, capabil a deregla și personalități puternice, nu doar veleitari turmentați de aparențe, a împins-o pe doamna Kovesi să se creadă un fel de Ioana d’Arc trimisă pe pământ direct cu o misiune divină.

Președintele a încercat până și în ultimul weekend să o înduplece pe îndârjită. Propunându-i variante călduțe, protecție și concordie. A fost ignorat și provocat: „Hai să vedem: ai tu sânge-n instalație să semnezi, să mă revoci pe mine”?

Nu știu dacă în final a fost vorba de „sânge în instalația președintelui” sau de comanda unui buton de nerefuzat din afară, dar, șoc, semnătura s-a aplicat. Iar doamna Kovesi a rămas agățată de mânerul sirenei lui Roaită, cu dilema fundamentală: să trag sau să nu trag de mâner?

Că divorțul a fost cu scântei ne-a demonstrat supărarea revocatei la declarația de presă când ochii ei erau, alternativ, când aruncătoare de flăcări când izvoare de lacrimi.

Dar și președintele și-a arătat supărarea față de ea. Hotărârea CSM de a nu-i aproba doamnei Kovesi cererea de transfer pe un post de consilier, la Parchetul General, și de a o trimite de unde a venit la începutul ascensiunii sale, adică la DIICOT Sibiu, este un semnal foarte clar. Unii naivi credeau că secția de procurori de la CSM este la remorca „Slujirii”. Ei bine, nu! Ea este la remorca Președintelui, exact așa cum era și pe vremea lui Traian Băsescu. Iar prin această hotărâre, aproape ostentativă, doamnei Laura i s-a transmis nu doar că Președintele a fost dezamăgit de atitudinea ei ci și că l-a câștigat de dușman.

Decăderea și lecțiile ei!

Cine era Ceaușescu și, brusc, cum s-a transformat el în bătrânelul de la procesul Târgoviște. Fulgerător!

Nu o văd bine pe doamna Kovesi în viitorul apropiat. Dacă nu scoate urgent, pe masă, contralovitura pentru Iohannis (mă refer la dosarele pe care sigur le-a pus bine undeva), o anihilează foștii parteneri de sistem de n-o să mai știe nimeni de domnia sa pe unde e și ce mai face.

Cred că în aceste clipe doamna Kovesi experimentează pe pielea ei un sentiment cu care i-a înrobit, ani de zile, pe alții: frica!

I-e frică să-l atace pe Președinte pentru că, brusc, s-a trezit fără pârghii. Și, nemaiavând pârghiile, nu mai are nici sprijinitori.

Dacă e adevărat ce a spus Ghiță, că Kovesi e agent american, că are și cetățenia americană, atunci salvarea ei ar putea fi exact această cetățenie. Vom verifica dacă e așa cât de curând.

Se anunță dezvăluiri de o gravitate extremă din interiorul DNA. Se va putea apăra de ele Laura Kovesi de pe poziția de banal procuror la Sibiu?  Greu de crezut! Dacă ar fi fost acceptată în Parchetul General, la dreapta lui Augustin Lazăr, ar mai fi fost, cât de cât, un semn de putere, un semn de influență. Așa însă… mesajul este complet pe dos: de decădere bruscă, de aruncare la groapa cu lei.

După cum se vede, nu jubilez la acest eveniment. Am totuși satisfacția că, mai devreme sau mai târziu, cei care fac rău premeditat și dintr-o anume predispoziție spre ticăloșie, primesc de la viață câte o lecție exemplară. Exemplară pentru ei, dar mai ales pentru alții ca ei cărora nu le-a venit incă timpul ispășirii.

Astfel de lecții pot îmbunătății rasa umană.

Amin!

Sursa: Contele de Saint Germain

LULUTA RECUPERATA DE TAICA LAZARICA!

12 iul.

Kovesi ramane cu casa de la RA-APPS din Bucuresti si cu salariul gras de PICCJ, prin grija prietenului de familie. Augustin Lazar a delegat-o pe Laura Kovesi la Serviciul de indrumare si control din PICCJ, care are atributii de control asupra procurorilor. In conditiile in care Kovesi a fost revocata pentru incapacitate manageriala, delegarea ei apare ca un act de favoritism si discriminare fata de alti procurori care sunt nevoiti sa dea examene ca sa promoveze.

Laura Codruta Kovesi nu mai pleaca la Sibiu. Prin grija prietenului de familie, Augustin Lazar, fosta sefa a DNA a fost delegata, incepand ca procuror in cadrul Serviciul de indrumare si control din PICCJ.

Anuntul a fost facut miercuri dupa-amiaza, 11 iulie 2018, de Ministerul Public printr-un comunicat de presa, recuperarea lui Kovesi la PICCJ avand loc la doar cateva ore de cand CSM a trimis-o pe Kovesi la DIICOT – ST Sibiu. Plecarea de la centru in provincie provoca insa imense deservicii pentru Laura Kovesi, aceasta fiind obligata sa renunte la casa de la RA-APPS in centrul Bucurestiului de care a beneficiat cat timp a fost procuror sefa, la diurnele considerabile, dar si la salariul de Parchet General, in conditiile in care aceasta detine doar gradul de procuror de parchet de tribunal, functie pentru care indemnizatia lunara este mai putin de jumatate decat la PICCJ. Si, evident, la paza asigurata de un SPP-ist.

Probabil din acest motiv, dar si pentru ca trebuia “sa se foloseasca de experienta castigata la DNA”, Procurorul General al Romaniei a recuperat-o pe Kovesi la PICCJ unde urmeaza, printre altele, sa exercite atributii de control ierarhic specifice procurorului general asupra procurorilor, sa analizeaza conflictele de competenta aparute intre procurori, dar si sa efectueaze activitati de coordonare si control la parchete si sa sesizeze Inspectiei Judiciare. Intamplator, din informatiile pe care le avem de la surse credibile, la Serviciul de indrumare si control a ajuns si procuroarea Elena Radescu, cea care in vara lui 2017 se plimba cu masina trimisa de Kovesi, pentru a fi adusa la DNA la o intalnire privata cu aceasta. Ce coincidenta, nu?

Apreciem ca prin acest gest de recuperare, in ciuda declaratiilor lui Lazar facute in fata sediului CSM in data de 11 iulie 2018 (potrivit carora trebuie sa se foloseasca de experienta castigata de Kovesi la DNA) s-a produs un mare dezavantaj fata de procurorii care sunt nevoiti sa dea examene pentru a promova la PICCJ pe un asemenea post. Fata de procurori care chiar au experienta, caci realitatea crunta este ca Laura Codruta Kovesi, procuror de parchet cu grad de tribunal, s-a remarcat in cele aproape doua mandate de procuror-sef la DNA prin numarul mare de achitari pe care institutia le-a incasat in ultimii ani, dar si prin managementul defectos pe care l-a avut in aceasta functie, lucru stabilit chiar de Inspectia Judiciara.

Noi credem ca Laura Codruta Kovesi a ajuns intr-o situatie jalnica, de o penibilitate maxima, aflandu-se in postura in care capii procuraturii (care sunt si prieteni de familie) fac eforturi disperate sa ii gaseasca si ei un loc caldut, astfel incat sa nu fie nevoita sa se intoarca la “munca de jos” unde sa fie nevoita sa faca anchete, activitate la care nu se prea pricepe!

Iata care sunt atributiile Serviciului de indrumare si control din cadrul PICCJ, unde urmeaza sa activeze Laura Codruta Kovesi, prin bunatatea Procurorului General Augustin Lazar:

“1.Serviciul de indrumare si control exercita atributiile in legatura cu controlul ierarhic si alte atributii ale procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie prevazute in Codul de procedura penala si legi speciale.

2.Procurorii din cadrul Serviciului de indrumare si control au urmatoarele atributii, din dispozitia procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie:

-in numele procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie exercita atributiile de control ierarhic specifice acestei functii;

-analizeaza plangerile formulate impotriva masurilor dispuse si a actelor de urmarire penala efectuate de procurorii sefi directii si sectii, precum si plangerile formulate impotriva masurilor dispuse si a actelor de urmarire penala efectuate de procurorii generali ai parchetelor de pe langa curtile de apel ori a solutiilor dispuse de catre acestia, supuse controlului ierarhic al procurorului general, si propun masuri de solutionare, potrivit legii;

analizeaza conflictele de competenta aparute intre procurori si propun masuri de solutionare, potrivit legii;

analizeaza cererile de trimitere a unei cauze penale de la un parchet la un alt parchet egal in grad si propun masuri de solutionare, potrivit legii;

analizeaza cererile privind abtinerea si recuzarea procurorilor generali ai parchetelor de pe langa curtile de apel, precum si a procurorilor sefi din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, de competenta procurorului general, si propun masuri de solutionare, potrivit legii;

-analizeaza propunerile de acordare/retragere a avizului conform pentru lucratorii politiei judiciare si intocmesc documentatia aferenta;

-analizeaza propunerile de acordare/retragere a avizului conform pentru numirea ca organe de cercetare penala speciale a ofiterilor anume desemnati si intocmesc documentatia aferenta;

-analizeaza propunerile de emitere a avizului necesar numirii inspectorilor antifrauda in cadrul Directiei generale de combatere a fraudelor, intocmesc documentatia aferenta avizarii, precum si a detasarii acestora la parchete; analizeaza propunerile de revocare din functie a inspectorilor antifrauda si intocmesc documentatia aferenta masurii;

-in conformitate cu dispozitiile art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, efectueaza activitati de coordonare si control la parchete si propun masuri de inlaturare a deficientelor constatate, inclusiv sesizarea Inspectiei judiciare;

-efectueaza actele prevazute in art. 44-49 si art. 51 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, care deriva din calitatea procurorului general de titular al actiunii disciplinare;

centralizeaza si analizeaza datele si informatiile rezultate in urma actiunilor de coordonare si control;

-exercita orice alte atributii prevazute de lege si regulamente sau stabilite prin dispozitia procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si a procurorului sef serviciu.

3.Serviciul de indrumare si control este condus de un procuror sef serviciu, care exercita in mod corespunzator atributiile prevazute la art. 18 alin. (5) din prezentul regulament.”

Prezentam in continuare comunicatul Ministerului Public din 11 iulie 2018:

“La solicitarea reprezentantilor mass-media, Biroul de informare si relatii publice din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este abilitat sa faca publice urmatoarele:

Urmare a deciziei Sectiei de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la continuarea activitatii doamnei LAURA CODRUTA KOVESI dupa revocarea din functia de procuror sef al Directiei Nationale Anticoruptie, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, domnul Augustin Lazar, prin Ordinul nr. 1412 din data de 11 iulie 2018, a dispus delegarea acesteia in functia procuror la Serviciul de indrumare si control din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie incepand cu data de 11 iulie 2018.

Avand in vedere experienta profesionala dobandita pana in prezent, doamna procuror va avea atributii privind implementarea la nivelul Ministerului Public a Strategiei Nationale Anticoruptie pentru perioada 2016 – 2020, aprobata prin Hotararea Guvernului nr. 583 din 2016, respectiv actualizarea strategiilor de combatere a coruptiei, precum si elaborarea de strategii sectoriale la nivelul unitatilor de parchet, in conformitate cu obiectivele strategice si domeniile prioritare ale institutiei, astfel cum sunt acestea exprimate in Stategia Ministerului Public pentru perioada 2016 – 2020.”

Autor: Elena Dumitrache

Sursa: Luju.ro

VAI,S-AU SUPARAT CORPORATIILE!

12 iul.

Un ziarist tipic (ca să nu îl numesc folosind un cuvânt jignitor) al unui post de televiziune falit se revolta ieri observând că la prima sa apariție de după revocarea Codruței Kovesi, dl Liviu Dragnea, în loc să comenteze acest eveniment epocal, menit „a demola statul de drept și a-i salva pe corupți”, a prezentat modificările propuse la legea privind exploatarea resurselor offshore. Probabil că aceasta era strategia: scandalul revocării lui Kovesi trebuia să îl pună în umbră pe cel al cedării – pardon, „concesionării” – resurselor energetice românești din Marea Neagră.

Ceva mai târziu, după votul dat „noaptea ca hoții” legii, retrimisă anterior Parlamentului de către Președintele-mediator (dar nu între stat și societate, ci între stat și corporațiile străine), s-a aflat că societățile cărora li se concesionase explorarea, cu garantarea unui nivel „stimulativ” al redevențelor în perspectiva exploatării, s-au întâlnit și s-au pus de acord să iasă din joc ca urmare a adoptării amendamentelor favorabile românilor (persoane publice sau private, fizice sau juridice).

Desigur, opoziția, ventrilocul Președinției, a atacat de îndată majoritatea parlamentară PSD/ALDE pentru acest prim efect „catastrofal” al legii (încă nepromulgate), subliniind că astfel, refuzând să ne donăm averea „partenerilor” euro-atlantici, s-a urmărit să rămânem dependenți de importurile scumpe de la „inamicii” ruso-asiatici. În consecință vom rămâne și cu bogăția naturală nevalorificată și cu banii luați. “Trădare! Trădare! De trei ori trădare!!!”

Reacția de o obrăznicie tipică a corporațiilor străine, fără distincție între cele din Vest și cele din Est, constituie expresia unei antante frauduloase care denaturează libera concurență, tot așa cum unele prevederi ale abia votatei legi, aplaudate de “patrioții” atașați… „capitalismului de cumetrie” rival, limitează libera circulație a bunurilor și serviciilor pe piața internă europeană.

Când „Președintele corporațiilor străine” nu va mai avea instrumente constituționale și stradale pentru a #rezista la promulgarea legii „penalilor români”, în joc va intra Comisia europeană. Aceasta va invoca, desigur, tratatele europene pentru a tranșa între pofta de îmbogățire a multinaționalelor și aspirația la dezvoltare a națiunii române, în cel mai pur spirit neoliberal; adică în favoarea primelor și cu totala ignorare a propriilor obligații privind asigurarea coeziunii economice, sociale și teritoriale a statelor membre. („Coeziunea teritorială” fiind chiar punctul introdus în dreptul european inclusiv la insistența regretatei Hildegard Puwak și a autorului acestor rânduri, exercitată în cadrul Convenției pentru viitorul Europei.)

Cine va apăra interesele României la „arbitrajul” de la Bruxelles? Echipa de judecători constituționali ai dlui Zegrean s-a pronunțat deja din 2011 (este drept, cu o majoritate mai modestă decât cea a dlui Dorneanu din 2018): Președintele Republicii, căci el reprezintă statul. Îl reprezintă fără a primi mandat de la Parlament și fără a da socoteală cuiva de felul în care a făcut-o.

Iată miza acestei interpretări a Constituției și a strădaniei de a transforma pe cale judecătorească republica parlamentară în republică semiprezidențială. Cei care nu au știut să vadă jocul cu câteva mutări înainte, acum au ocazia să priceapă: străinătatea a preferat să discute cu România printr-un singur om, mult mai ușor de cumpărat, șantajat sau timorat, care nu poate fi chemat să dea raport public în fața nici unei instituții naționale sub tirul opoziției politice, decât printr-o mulțime de câteva zeci de miniștri și sute de parlamentari, fie ei și corupți, oricând interpelabili și supuși moțiunilor parlamentare, respectiv zilnic obligați să se apere în fața criticilor opoziției, dezvăluindu-și tactica. Statele occidentale puternice au susținut ideea unei republici române semiprezidențiale, închizând ochii la încălcarea Constituției noastre, pentru că un stat relativ slab (din punct de vedere economic și militar) devine slab absolut atunci când executivul său este bicefal iar președintele său îl angajează de unul singur în relațiile internaționale, cu un guvern ostil în spate.

Președintele Iohannis va trebui să apere deci la Bruxelles legea Parlamentului român cu care nu a fost de acord, cerând, în numele solidarității europene, ca România să fie dispensată de respectarea unora dintre obligațiile privind libera concurență, pentru ca să poată contribui prin dezvoltarea sa la atingerea obiectivelor de coeziune ale UE. Greu de crezut că o va face. Mai degrabă va transfera acolo lupta internă dintre “Președintele străzii” și “Guvernul penalilor”, spre bucuria plutocrației transnaționale și spre nenorocirea națiunii române.

Cât despre corporațiile supărate pe Parlamentul României, este prematur să ne pronunțăm asupra detaliilor deznodământului. (Unii cred că dacă tot este să nu avem nici un beneficiu acum, mai bine păstrăm rezervele pentru mai târziu; deși mai târziu s-ar putea să ne trebuiască doar bani pentru cavou.) Chiar dacă numitele corporații vor pleca și nu se vor mai întoarce, abandonându-și profiturile potențiale în apele Mării Negre, vor veni altele care să le ia locul. Puterea banului are groază de vid.

România nu va rămâne cu resursele neexploatate. Va rămâne însă cu întrebarea, în profitul cui vor fi ele exploatate? O întrebare la care nu vom putea aștepta un răspuns favorabil atât timp cât vom persista în dezbinare generală, lașitate națională, lăcomie tribală și egoism individual, adeverind zicala potrivit căreia românii suportă bine răul dar suportă rău binele.

Autor: Adrian Severin

Sursa: CorrectNews

ODA „PURA”A LUI LIICEANU!

12 iul.

Corul lăudătorilor fostei șefe a DNA s-a revărsat din nou.

Gabriel Liiceanu o descrie în termeni elogioși pe Laura Codruţa Kovesi, după revocare, „strânge din dinți”, „suferă” și spune că și-ar dori ca fosta șefă a DNA să-și pună capitalul de încredere „în slujba oamenilor care vor ca România să meargă pe un drum civilizat şi normal”.

Astfel, chestionat de RFI dacă ar trebui să mai joace Laura Codruţa Kovesi vreun rol în societate, Liiceanu a declarat: „Ar fi de dorit, pentru că nu avem mulţi oameni de calibrul ăsta în România în clipa de faţă. Un om de o asemenea onestitate, cinste, profesionalism, inteligenţă… nu se găseşte uşor perechea. Nu ştiu, nu pot să judec în locul dânsei, nu pot să-i judec destinul, cum vrea să şi-l facă, dar eu cred că a câştigat un capital de încredere, pe care ar trebui să-l pună în slujba noastră, a oamenilor care vor ca România să meargă pe un drum civilizat şi normal, nu pe impasul în care am intrat şi pe prăpastia în care suntem traşi”.

Liiceanu a apreciat totodată că preşedintele Klaus Iohannis „nu avea nici o posibilitate de a nu ţine cont de hotărârea Curţii Constituţionale”.

„Lucrurile par să fie pecetluite într-o structură iniţială a Constituţiei din 1991. Am să vă spun întâi că o hotărâre a Curţii Constituţionale într-un stat democrat nu poate fi nicicum ocolită, nepusă în operă. Deci din acest punct de vedere, preşedintele nu avea nici o posibilitate de a nu ţine cont de hotărârea Curţii. Ceea ce este impur în toată această poveste este că hotărârea CCR aparţine unei structuri judecătoreşti care este politizată. Dacă nu reuşeşti să creezi un organism care trebuie să stea deasupra tuturor instituţiilor şi autorităţilor statului şi o tragi într-o zonă politică, atunci hotărârile ei nu se vor bucura de neutralitatea pe care ar trebui să o aibă. Numai că această poveste, felul în care sunt numiţi judecătorii CCR este prevăzut cu acest enorm neajuns deja din Constituţia din 1991”, a afirmat acesta.

Potrivit lui Gabriel Liiceanu, la origini se află „un joc impur”: „Noi putem să ne enervăm, să reacţionăm pasional, dar raţional, strângem din dinţi, suferim, ştim că este un joc impur la origini şi ne uităm neputincioşi la acest deznodământ”.

Autor: Ioana Radu

Sursa: Cotidianul

Țările Române între Imperiul Otoman și Europa creștină, în sec. XVIII-XIX. Prima încercare a Rusiei de anexare a Moldovei.

12 iul.

CER SI PAMANT ROMANESC

 Imagini pentru 1710 rusia lui petru cel mare şi moldova photos

 

Harta Moldovei înainte de anexarea Basarabiei de către Rusia.

În urmă cu trei secole, în 1711, Rusia a încercat să-şi alipească  Moldova, tot aşa cum a făcut cu Ucraina în 1654.

Figura centrală a acelui proiect a fost prinţul Dimitrie Cantemir, ajuns agent secret al Rusiei încă din anul 1700. Timp de 10 ani D. Cantemir a interacţionat (la Constantinopol) cu diplomatul şi agentul rus contele  Piotr Andreevici Tolstoi, primul ambasador rus în capitala Imperiului Otoman, devenit ulterior şef al poliţiei secrete ruse.

Din 1710, prinţul  D. Cantemir a fost încadrat oficial în serviciul rus de spionaj, având drept misiune să afle toate detaliile legate de pregătirile de război contra Rusiei, cât şi despre relaţiile imperiului otoman cu ţările europene, scrie istoricul Veaceslav Stavila din Chişinău, în „Jurnalul istoricului de veghe”.

De asemenea, la indicaţia ţarului rus, D. Cantemir  dezinforma turcii în privinţa intenţiilor militare ale Rusiei.

Pe de altă…

Vezi articolul original 3.760 de cuvinte mai mult

Populaţia R.Moldova trăieşte în sărăcie extremă. Experţii spun că fără Chișinău, această ţară se duce sub țările din Africa

12 iul.

CER SI PAMANT ROMANESC

 Imagini pentru sărăcie în r moldova photos

Sursa foto: Eurotv.md

Localitățile basarabene, în sărăcie extremă | Expert: „R.Moldova fără Chișinău se duce sub țările din Africa” 

Cel mai dezavantajate localități din Republica Moldova se află în regiunile de sud și de nord, iar nivelul sărăciei se accentuează în măsura îndepărtării față de Chișinău, arată un studiu al IDIS Viitorul, dar și datele statistice oficiale.

Experții constată că politicile aplicate în prezent nu sunt eficiente în combaterea sărăciei extreme, în care au ajuns unele localități ale Republicii Moldova și propun un proiect de lege privind crearea unor zone defavorizate, unde să fie aplicate politici țintite pentru ameliorarea calității vieții cetățenilor. 

Sărăcia este atât o condiție economică, politică, socială, cât și psihologică, arată cercetările internaționale, astfel încât aceasta poate afecta pe mult timp o comunitate.

Primarul comunei Ruseștii Noi, raionul Ialoveni, Pavel Codreanu, spune că din cauza actualei politici fiscale satele reușesc să adune foarte puțini bani…

Vezi articolul original 347 de cuvinte mai mult

După 22 iunie 1941, hoardele bolşevice aflate în retragere au jefuit Basarabia și i-au dat foc

12 iul.

CER SI PAMANT ROMANESC

 Imagine similară

În 28 iunie 1940, la ora 9, prin comunicatul nr. 25 al Marelui Stat Major al Armatei Române, populația a fost anunțată în mod oficial despre existența ultimatumului dat de URSS, despre acceptarea acestuia de către București și despre intenția guvernului de evacuare a armatei și a administrației din Basarabia, pe malul drept al Prutului.

În conformitate cu prevederile ultimatumului, trei orașe cheie – Chișinău, Cernăuți și Cetatea Albă – trebuiau să fie predate sovieticilor până la ora 14.
Până pe 3 iulie, noua graniță de-a lungul râului Prut a fost închisă definitiv.Cam 200 000 de cetățeni au decis să se refugieze în grabă în România.
În zilele următoare, în localitățile mai importante și în unele din gările unde se adunau refugiații pentru evacuare au avut loc incidente antiromânești și prosovietice, în care grupuri de tineri fanatizați, în marea lor majoritate alogeni, au atacat, despuiat, bătut sau omorât preoți, intelectuali, soldați…

Vezi articolul original 1.737 de cuvinte mai mult

JORGE GONZALES ft. MIRELLA CESA – ESTA NOCHE!

12 iul.

KENDJI GIRAC – POUR OUBLIER!

12 iul.

ROBERT CRISTIAN ft. SERENA – SUMMER AIR!

12 iul.

%d blogeri au apreciat: