Arhiva | 11:24 am

ANUNTUL IN PREMIERA A LIDERULUI PSD ,LIVIU DRAGNEA DESPRE PREZIDENTIALE!

23 iul.

Liderul PSD și-a schimbat calculele în ce privește alegerile prezidențiale, cel puțin la nivel declarativ. Liviu Dragnea a anunțat duminică seara că este analizată posibilitatea ca alianța PSD – ALDE să aibă candidat unic la prezidențialele de anul viitor.

Dragnea a spus că respectivul candidat poate fi ori de la PSD, ori de la ALDE.

„Candidatul va fi desemnat după o analiză foarte riguroasă şi serioasă şi nu pe orgolii, ci pe raţiune. Şi este deschisă posibilitatea unui candidat unic, este deschisă posibilitatea unui candidat unic PSD-ALDE. Eu am vorbit cu domnul Tăriceanu şi amândoi am convenit că orice variantă este deschisă, numai că o s-o gândim foarte bine. Şi, sigur, o să vorbim cu toţi colegii noştri din partide şi să vedem care este varianta cu cele mai mari şanse de reuşită. Deci, va fi o analiză raţională şi nu bazată pe orgolii, nu va fi bazată nici pe mândrii găunoase, ci pe dorinţa de a câştiga. (…) Pentru noi, cel mai important este ca alianţa PSD-ALDE să câştige prezidenţialele. Lăsăm această variantă deschisă în analiză pentru că miza cea mai importantă pentru 2019 este să câştigăm alegerile pentru ca în 2020 să putem câştiga alegerile parlamentare, să putem forma majoritatea, să ducem mai departe ce sădim astăzi, să ducem mai departe acest program de guvernare, acest program de dezvoltare cum România nu a mai avut”, a declarat Liviu Dragnea, la România TV.

Liderul PSD a mai spus că analiza a început deja: „Sunt analize complexe care se fac și o s-o terminăm spre sfârșitul anului, la toamnă. Facem separat (analiza – n.r.)”.

Este prima oară când Liviu Dragnea face un astfel de anunț. Până acum, acesta excludea posibilitatea ca PSD să nu aibă propriul candidat la prezidențiale.

Anunțul lui Liviu Dragnea a determinat Antena 3 să titreze duminică seara: „Tăriceanu, candidatul PSD-ALDE la prezidențiale?”

 

Ioana Radu 4584 Articole
Author

Teodorovici, închis în casa lui Iohannis: „Asta trebuie spus”

Tarcea, în colimatorul PSD

11 Comentarii

    • S-o credeți voi care sunteți complet paraleli cu România. Președinte Iohannis pentru că este de-al nostru.

    • tociu&palade ar fi mai buni (sa ma scuze dumnealor ptr alaturarea cu doua personaje nocive).

  1. Ăștia au ajuns la concluzia că deja au finalizat programul de guvernare și se pot pregăti și pentru președenție, amintind pe undeva și de domnul Borcea care se pregătea pentru Champions League ?

  2. Fratilor. Nu e nici o problema ca pagalii astia cistiga asa zisele alegeri. Dar ce se intimpla in Romania daca comunistii mafioti cistiga alegerile prezidentiale? Va fi mai bine decit acum? NU CRED. Papagealii comunisti au tot cistigat alegerile pina acum si NIMIC. Avem saracie? DA avem. Avem spalati pe creier? Da Avem si de o parte si de cealalta? Avem coruptie? Da Avem. Avem hotie pe fata? Da avem. Avem propaganda comunista? Da Avem si inca cita (in fiecare zi). Avem incompetenta pe banii nostri? Da avem. si atunci de ce tot acest bilci si teatru scirbos?

  3. Calculele lui Dragnea arata asa: Cum Dragnea NU are nici o sansa la Prezidentiale, PSD va accepta ca Tariceanu sa fie candidatul aliantei toxice PSD-ALDE, iar Tariceanu LA SCHIMB va Accepta ca Guvernul sa treaca prin OU Coduurile penale, cat mai repede, asa incat Judecatorii ICCJ sa NU ajunga sa Dea Verdicul Final in Dosarul lui Dragnea, unde in prima Instanta Dragnea a fost condamnat la 2 ani si jumate de Jilava!
    Astea-s de fapt „calculele” lui Dragnea: el oricum poate fura si distruge Tara asta si daca nu sta la Cotroiceni!
    Jilava e mai importanta decat Cotroceniul!
    Abia astept sa-i auud pe sustinatorii PSD cum il vor sustine pe Tariceanu la prezidentiale si cum vor explica ca Dragnea al lor NU are curajul sa candideze pentru Cotroceni, sa vezi manipualari cum PSD le va explica de ce Dragnbea NU candideaza, tocmai EL, marele jupan de Teleorman!
    Desi pana acum Taricenau s-a opus OU pe Codurile penale, prefernad varianta Constitutionala, vom vedea RAZGANDIREA specialistului Taricenau si imediat dupa concediu Vasiliva va da OU pentru Codurile penale iar Dragnea va fi liber de Jillava!
    Rusine, infractorilor!

  4. Cu aceasta declaratie, Levi Daddy vrea sa il fidelizeze pe Inalt prea-Zaharisitul de la ALDE pentru activitatea infractionala de la toamna a lui Levi!Presedinte-Ginerica,asta mai lipsea Romaniei,mai ales ca una dintre cele 5 sotii ii este verisoara,o casatorie contrara moralei crestine si legilor speciei umane!Dupa „Presul 6 Case” ,cred ca „Presul 5 Neveste” ar pune lucrurile pe fagasul normal pentru „Presul 5 Ani de puscarie”! Idiocratia conduce Romania!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Comentează

Nume *

Website

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CRISTINA TARCEA,PRESEDINTELE ICCJ IN COLIMATORUL PSD+ALDE!

23 iul.

Președintele PSD Liviu Dragnea s-a declarat, duminică seară, „șocat” de declarația șefei instanței supreme, Cristina Tarcea, potrivit căreia, până în septembrie, judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție trebuie să motiveze toate condamnările. Liviu Dragnea a spus că e vorba de o „presiune clară” asupra judecătorilor.

„Am văzut-o pe doamna Tarcea, președinta ÎCCJ. Pentru mine a fost șocant și ulterior să urmăresc ce a spus cu presiune clară asupra judecătorilor. A spus-o cu subiect și predicat că se face presiune să se facă motivarea mai repede, judecarea mai repede”, a declarat liderul PSD, la România Tv.

Președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție a anunțat zilele trecute într-un interviu că le-a cerut tuturor judecătorilor din subordine ca, până în septembrie, să motiveze toate condamnările.

„Paleta de activitate de judecată a judecătorilor de penal este extrem, extrem de largă. Este asta o justificare pentru o întârziere nu prea mare a redactărilor. Din punctul meu de vedere, este imposibil la Înalta Curte, cel puţin, să respecţi termenul de motivare de 30 de zile. S-au luat tot felul de măsuri administrative, în prezent a fost redus mult numărul de dosare care au fost întârziate la motivare. Am acordat termen până la 1 septembrie tuturor să profite de vacanţa judecătorească şi să-şi termine stocul de dosare de redactat. În caz contrar, vor suporta consecinţele legii, respectiv voi sesiza Inspecţia Judiciară, lucru pe care l-am mai făcut şi în alte situaţii, nu ar fi o noutate pentru ei”, a explicat magistrata.

Judecătorii au obligații legale în ce privește motivarea sentințelor, dar de multe ori ele au fost întârziate, ceea ce i-a nemulțumit pe unii inculpați, inclusiv pe Dragnea, în cazul procesului Referendumului.

Noua lege a organizării judiciare, modificată chiar de PSD și promulgată de Klaus Iohannis în această săptămână, prevede că „hotărârile judecătorești trebuie redactate în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării. În cazuri temeinic motivate, termenul poate fi prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori”.

Odată ce o sentință în primă instanță, spre exemplu, este motivată, poate începe apoi judecarea apelului. În acest caz se află și liderul PSD Liviu Dragnea, condamnat luna trecută în primă instanță la trei ani și șase luni de închisoare cu executare.

FLORENTINA MIRICA,PRIMUL CANDIDAT LA SEFIA DNA!

23 iul.

Imagini pentru FLORENTINA MIRICA,KOVESI,POZE

 

Procurorul anticorupție Florentina Mirică și-a depus candidatura la șefia DNA, anunță televiziunile de știri. Este primul candidat anunțat pentru această cursă la care până luni nu se înscrisese nimeni.

Florentina Mirică a fost descrisă de presă drept protejata Laurei Codruța Kovesi, în contextul în care fosta șefă a DNA a apărat-o pe procuroare când era cercetată pentru abateri disciplinare de către Inspecția Judiciară.

Luni este ultima zi în care procurorii îşi pot depune candidatura la selecţia organizată de Ministerul Justiţiei pentru funcţia de procuror şef al DNA.

Vă prezentăm o serie de documente publice, care elucidează prezenţa procurorului-şef DNA la CSM, ori de câte ori sunt stabilite termene de dezbatere asupra cercetării disciplinare a procuroarei Florentina Mirică.

Totul a început de la celebrul dosar Limuzina, al lui G. Oprea. În acest context, Inspecţia Judiciară a fost sesizată, în luna aprilie 2016, cu privire la încălcarea prevederilor legale în materia gestionării informaţiilor clasificate de către procuroarea de caz Florentina Mirică, care a compromis foarte multe documente secret de stat în cadrul anchetei, punându-le la dispoziţia unor persoane care nu deţineau autorizaţii ORNISS, folosind în acest sens inclusiv suporţi de memorie, fără a fi luate măsuri de protejare a informaţiilor.

Mai mult, în rechizitoriul din luna mai 2016, a inserat pasaje de informaţii clasificate din cadrul unor documente interne ale MAI, pentru ca ulterior să plaseze documentul în mass media apropiată DNA.

Mai mult, sub atenta supraveghere a procurorului Popovici, şeful ierarhic al lui Mirică, a fost deconspirată identitatea reală a unui martor protejat.

Revenind la demersul Inspecţiei Judiciare, se poate constata, în documenetele ataşate, că răspunderea pentru încălcarea prevederilor legale în ceea ce priveşte gestionarea informaţiilor clasificate o au atât procuroarea Mirică, cât şi LC Kovesi, în calitate de conducător al instituţiei.

Aşadar, urmare a iniţierii demersurilor de cercetare a incidentului de securitate, Inspecţia Judiciara a notificat în aprilie 2016 conducerea DNA, respectiv pe LC Kovesi, cu privire la cercetarea procuroarei Mirică (aceasta este cercetată de CSM pentru încălcarea art 99, lit j din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, conform http://www.csm1909.ro), respectiv nerespectarea secretului deliberării sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter, precum şi a altor informaţii de aceeaşi natură de care a luat cunoştinţă în exercitarea funcţiei.

Cu toate acestea, deşi LCK avea obligaţia legală să mute dosarul de la Mirică la un alt procuror, conform prevederilor Hotărârii CSM nr 140/2014 (vezi: http://www.csm1909.ro), respectiv art 4 alin 6, şefa DNA nu a luat nicio măsură în acest sens, încălcând grav prevederile legale în materie. Şefa DNA avea obligaţia, încă de la iniţierea procedurii de cercetare a procuroarei Mirică, adica din luna aprilie 2016, să mute dosarul, conform prevederilor art 4 alin 1, lit c din HCSM nr 140/2014.

Se pot observa în conţinutul prevederilor HCSM ataşate paragrafele incidente subliniate, care dovedesc faptul că LCK este responsabilă, alături de Mirică, de realizarea arbitrară a actului de justiţie în condiţii ilegale.

În cronologia faptelor, puteţi observa cum probabil LCK şi Mirică au grăbit lucrurile după iniţierea procedurilor de cercetare ale Inspectiei judiciare, dovadă fiind întocmirea rechizitoriului dosarului Limuzina, înregistrat cu nr 20/P/2016 (vezi comunicatul DNA din 11.05.2016).

Totuşi, în mod paradoxal, procuroarea Mirică a continuat nestingherită activitatea, disjungând un alt dosar, de data asta în luna august 2016, respectiv dosarul 280/P/2016, unde a inculpat 24 de ofiţeri din „doi şi-un sfert”, alături de ministrul Petru Tobă, că au supraclasificat documente (vezi comunicatul DNA din 29.08.2016), probabil într-un act de disperare, pentru a-şi salva pielea.

În situaţia în care CSM va constata că Mirică a încălcat prevederile legale, pe cale de consecinţă şi şefa DNA va trebui sancţionată, aceasta fiind direct răspunzătoare.

Verificaţi cronologia apariţiilor şefei DNA la sediul CSM alături de procuroarea Mirică şi veţi înţelege de ce aceasta face eforturi şi presiuni pentru a-şi salva colega… De fapt interesul lui Kovesi este de a-şi salva propria piele.

Dacă CSM va decide să o sancţioneze pe Mirică, ar putea lejer să o cerceteze şi pe LCK pentru încălcarea art 99, lit b, l, m, p, t din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

PS: următoarea şedinţă de judecată a procuroarei Mirică la CSM este miercuri, 12.04.2017. Este interesant de văzut dacă LCK va fi prezentă iarăşi pentru a-şi susţine colega… sau funcţia.

JUDECATOAREA CRISTINA TARCEA ,PRESEDINTA ICCJ,RECLAMATA LA INSPECTIA JUDICIARA SI SECTIA DE JUDECATORI A CSM!

23 iul.

Președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție Cristina Tarcea, a fost reclamată la Inspecția Judiciară și Secția de judecători a CSM în legătură cu declarațiile  făcute recent într-un interviu. Sesizarea a fost făcută de publicația Luju.ro. 

Publicația susține că Tarcea „a comentat nepermis cauze aflate pe rol, a proferat amenințări la adresa judecatorilor din subordine, a pus la îndoială legi în vigoare în anumite materii și, cel mai grav, a facut afirmații cu conotații politice nepermise, manifestându-și convingerile împotriva coalitiei majoritare din Parlament, precum și cele pro Klaus Iohannis, care a numit-o în functia de presedinte al ICCJ prin decret, în toamna anului 2016”. De asemenea, site-ul scrie: „Interviul dat de Cristina Tarcea la Realitatea TV a revoltat opinia publică, a revoltat magistrati, a revoltat clasa politica, inclusiv pe ministrul Justitiei Tudorel Toader, care pe pagina sa de Facebook a pus întrebarea retorică: “Să înțelegem că este normal ca un judecător de rang înalt să facă politică?”.

Sesizarea vine după ce președinta instanței supreme a afirmat, printre altele, într-un interviu pentru Realitatea TV, că demersul de revocare a Laurei Codruța Kovesi i s-a părut unul „politizat” și că nu i se pare normal ca un ministru al Justiției să sesize Curtea Constituțională pentru revocarea unui procuror-șef.

„Nu am să vorbesc în numele colegilor mei judecători, pentru că nu am discutat cu dânşii aspectele astea. Am să vorbesc în numele meu şi am să vă spun că am privit, nu neapărat cu îngrijorare, dar intrigată tot ceea ce s-a întâmplat, pentru că mi s-a părut atât de inadmisibil de politizat totul, încât nu am ştiut exact ce se întâmplă şi nu am ştiut în ce măsură o structură care face parte (din autoritatea judecătorească – n.r.), potrivit Constituţiei, trebuie să facă obiectul unor dispute politice. Asta nu mi se pare normal şi nu trebuie să se întâmple. Este adevărat că statutul procurorului este destul de incert, lăsăm la o parte că nimeni nu are drept obiectiv lămurirea anumitor aspecte destul de neclare şi confuze din Constituţia României. Atâta timp cât o structură face parte din autoritatea judecătorească, haideţi să nu facem campanii electorale, să nu facem acţiuni politice, implicând acea structură a autorităţii judecătoreşti”, a spus Tarcea în interviu.
„Nu mi se pare normal ca iniţiativa revocării să pornească din mediul politic. Nu mi se pare normal ca un ministru al Justiţiei să sesizeze Curtea Constituţională pe un aspect, până la urmă, comun al revocării unui procuror şef. Nu mi se pare normal ca acelaşi aspect să ridice probleme de suspendare a preşedintelui ţării. Este inadmisibil de politizat acest aspect şi nu mi-aş mai dori să se întâmple”, a mai declarat judecătoarea.

23 IULIE 2018,ULTIMA ZI DE INSCRIERE LA DNA ,IN CURSA FARA ALERGATORI!

23 iul.

DNA rechizitoriu nul

Luni este ultima zi pentru înscrierea procurorilor în cursa pentru șefia DNA.

Ministrul Justiției, Tudorel Toader, a declarat duminică, presei, că până la acel moment nu a primit nicio candidatură pentru ocuparea postului de șef al DNA, însă este convins că luni, ultima zi de înscrieri, vor veni procurori care să-și depună dosarul. În caz contrar, procedura se reia.

„În acest moment nu este nici un candidat! Sunt convins de faptul că mâine (luni – nr.) vom avea candidaturi. În caz contrar se va relua procedura. Procedura se reia și în situatia în care candidatul/candidații înscris/înscriși este/sunt respins/ respinși!”, a precizat Tudorel Toader.

După revocarea Laurei Codruța Kovesi, ministerul Justiției anunța că selecţia pentru propunerea de procuror-şef al DNA se va desfăşura în perioada 9 – 30 iulie 2018, iar procurorii pot depune cereri de înscriere până la data de 23 iulie.

Lista procurorilor care îndeplinesc condiţiile legale de participare la selecţie şi programarea interviurilor se vor afişa la sediul Ministerului Justiţiei şi pe site-ul instituţiei la data de 24 iulie, urmând ca în perioada 25 – 27 iulie candidaţii selectaţi să susţină interviurile cu ministrul Justiţiei. Rezultatele selecţiei vor fi anunţate public pe data de 30 iulie, mai menționa ministerul.

ONU ,INTERVENTIE IN CAZUL ROMANULUI RAPIT PE 14 IULIE IN LIBIA!

23 iul.

Reprezentanta ONU Stephanie Williams a cerut duminică „eliberarea imediată şi necondiţionată” a unor ingineri petrolişti, răpiţi pe 14 iulie în Libia de un grup înarmat neidentificat, transmite Xinhua, citată de Agerpres.

Williams, adjunctă a reprezentantului special pentru afaceri politice al secretarului general al ONU, a discutat la Tripoli cu preşedintele companiei petroliere libiene de stat, Mustafa Sanalla.

Doi dintre ingineri, de naţionalitate libiană, au fost eliberaţi la scurt timp după ce au fost răpiţi din perimetrul petrolier Sharara, cel mai mare din Libia, cu o producţie zilnică de aproape 270.000 de barili de ţiţei, reprezentând aproape un sfert din producţia naţională. Odată cu cei doi au mai fost răpiţi un alt inginer libian şi unul român.

Xinhua reaminteşte că în noiembrie anul trecut au fost răpiţi, tot sub ameninţarea armelor, trei lucrători turci şi unul german de la o centrală electrică din Obari, la 1100 de kilometri la sud de Tripoli. Aceştia au fost eliberaţi în urmă cu două săptămâni, după negocieri cu răpitorii, mediate de triburi libiene.

Pe 17 iulie, Ministerul Afacerilor Externe (MAE) a anunțat, referitor la românul răpit în Libia, că România a cerut sprijinul partenerilor internaționali și a avut loc în întrevere cu reprezentantul ambasadei Libiei la București.

„În contextul eforturilor susținute la nivelul MAE în sprijinul cetățeanului român semnalat ca fiind răpit pe teritoriul Libiei, menționăm că Celula de criză interinstituţională convocată de ministrul afacerilor externe și-a continuat activitatea. În cursul zilei de 16 iulie 2018 a avut loc, la sediul Ministerului Afacerilor Externe, o nouă reuniune destinată evaluării celor mai recente informații privind situația cetăţeanului român. În cadrul reuniunii, reprezentanţii instituţiilor care fac parte din Celula de criză au analizat diverse scenarii de evoluţie a cazului și acţiunile posibile pentru soluţionarea situaţiei cetăţeanului român. Conform instrucțiunilor transmise de Celula de criză, Ambasada României în Libia, relocată la Tunis, a întreprins, în regim de urgență, demersuri pe lângă autoritățile centrale și locale libiene pentru soluționarea cazului. Totodată, a fost solicitat sprijinul partenerilor internaţionali ai României. Precizăm că Celula de criză îşi continuă în mod susținut activitatea şi colaborează, în continuare, cu partenerii internaţionali ai României. În același context, în dimineața zilei de 17 iulie 2018 conducerea MAE a avut o întrevedere cu Însărcinatul cu afaceri al Ambasadei Libiei la București, pentru coordonarea demersurilor de soluționare a situației. De asemenea, Celula de criză este în permanență în contact cu reprezentanții companiei angajatoare și cu familia cetățeanului român. Dat fiind caracterul specific şi sensibil al acestuia, Celula de criză interinstituţională reiterează recomandarea ca abordarea în spaţiul public a elementelor privind acest caz să se facă cu toată precauţia”, arăta Ministerul de Externe, într-un comunicat de presă.

MARIA A ROMANIEI!

23 iul.

Din ploaia de evenimente dedicate Centenarului, în sfîrșit avem parte de unul care să aibă și substanță, și importanță, să constituie și un omagiu și să însemne și o adevărată comemorare a unui personaj important din istora națională. Sîmbătă după-amiază, la Sinaia, în Castelul Peleș, a fost inaugurată expoziția „Maria a României – Portretul unei mari regine“.

O echipă de istorici și muzeografi a adus în premieră publicului român o serie de documente, manuscrise, sute de fotografii și obiecte necunoscute, plus alte piese de tezaur reunite din fondurile marilor muzee românești, dar și din colecții particulare din țară și din străinătate. Merită subliniat un lucru. Personalitatea Reginei Maria, simbol și referință în istoria românească, a adus alături cercetători și colecționari, istorici și academicieni, traducători și simpli admiratori, fiecare contribuind pînă în ultimul moment cu fotografii și obiecte rare la organizarea unei expoziții excepționale.

Dacă am lua în serios acest Centenar, dacă Ministerul Culturii ar avea un pic de minte și ceva mai multă inițiativă și decizie, ar hotărî imediat un traseu internațional complex și un șir de manifestări care să însoțească expoziția. Este vorba despre o personalitate unică din istoria României, o englezoaică cu rădăcini ruse care a devenit o româncă de o mare frumusețe și devoțiune, care a dăruit poporului român nu doar sufletul și strădaniile, dar a pus la bătaie toată ființa sa, jucînd un rol important în Marea Unire, în exprimarea sentimentului patriotic românesc. De la prezența sa pe front și în spitalele de răniți pînă la conturarea unor decizii istorice, inclusiv la reconsiderarea costumului popular, Regina Maria a fost cel mai puternic liant și promotor al identității noastre.

Prezentarea expoziției „Maria a României“ în marile capitale europene și în SUA (mai ales în țările care au contribuit la Unirea de la 1 decembrie 1918) ar readuce în atenția lumii un personaj din România care a marcat epoca și ar prilejui momente emoționante pentru oameni care încă mai rețin numai mărunțișuri despre țara noastră. Mantia încoronării Reginei Maria din 1922 s-a întîlnit la Muzeul Peleș cu caseta care i-a găzduit inima la readucerea în țară, manuscrisele sale hipercaligrafice s-au întîlnit cu fotografii și obiecte personale inedite, cu picturile sale și cu manuscrise și cărți rare.
Expoziția „Maria a României“ mai are o valoare incomensurabilă. Este însoțită de un catalog în două volume care alcătuiesc o adevărată monografie ilustrată dedicată Reginei Maria. În fapt, avem două volume de documente și studii, de fotografii și manuscrise reunite într-o lucrare fundamentală. Împreună cu studiul lui Ioan Bulei, cele două volume coordonate de Narcis Dorin Ion (un nume de referință în noua generație de istorici, dar și director al Muzeului Peleș) alcătuiesc deja o bibliografie fundamentală dedicată Reginei Maria. Oricine va încerca o abordare a subiectului va fi obligat să le parcurgă mai întîi pe acestea.

În ce măsură cele două volume monumentale și expoziția „Maria a României“ vor fi traduse și vor circula prin țară și prin străinătate este încă o poveste blocată în birocrația și stupizenia deciziei culturale din țara noastră. Cheltuim bani în prostie pentru tot felul de sponsorizări și spectacole dedicate Centenarului, fără a fi capabili să îi omagiem pe principalii înaintași implicați în făurirea Unirii. Și să le dedicăm nu doar vorbe, ci și proiecte pe măsura faptelor acestora.

Expoziția de la Peleș și cataloagele care o însoțesc pot fi socotite între cele mai izbutite manifestări dedicate unui personaj în care ar trebui să ne regăsim mai mult și care poate fi și simbol și far pentru generațiile de acum.
În prefața sa la catalogul în două volume, academicianul Răzvan Theodorescu reproduce un fragment dintr-o scrisoare a Reginei Maria din 1933: „Te binecuvîntez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate“.

Citește editorialul complet în ziarul Cotidianul ediția digitală din 23 iulie. 

ATAC TERORIST COMIS IN TORONTO – CANADA!

23 iul.

Update Cel puțin două persoane au murit, printre care agresorul, iar alte 13 au fost rănite, în urma unui atac armat comis în orașul canadian Toronto.

Atacul a avut loc duminică seara în cartierul grecesc din Toronto.

Victima care şi-a pierdut viaţa era o fată. Agresorul a fost ucis după un schimb de focuri cu poliţia, în vreme ce motivele atacului nu sunt cunoscute.

Anterior, poliţia a anunţat pe Twitter că „nouă victime au fost atinse de gloanţe”, inclusiv o fată de nouă ani.

„Trăgătorul este mort”, a adăugat poliţia, fără a se pronunţa asupra motivelor acestuia.

Mai mulţi martori au declarat că au auzit între 15 şi 20 de împuşcături şi au văzut mai mulţi răniţi întinşi pe podea într-un restaurant, potrivit Toronto Star.

Prim-ministrul provinciei Ontario, Doug Ford, a denunţat pe Twitter un act „oribil de violenţă cu arme de foc la Toronto”.

Toronto a devenit în ultima vreme scena creşterii nivelului violenţei cu arme de foc, cauzată în primul rând unor diferite bande.

23 iulie 1812 – Amiralul rus P. V. Ciceagov semnează la Bucureşti, Regulile pentru guvernarea temporară a Basarabiei

23 iul.

CER SI PAMANT ROMANESC

Scarlat Sturdza, primul guvernator civil al Basarabiei țariste 1812-1813, sursă:bessarabia.altervista.org
Stema Basarabei țariste 1826-1878

Scarlat Sturdza, primul guvernator civil al Basarabiei țariste 1812-1813, sursă:bessarabia.altervista.org

La 23 iulie 1812 amiralul rus P. V. Ciceagov, comandantul armatei Dunărene, semnează la Bucureşti, Valahia, „Regulamentul privind instituirea administraţiei provizorii” pe teritoriul moldovenesc anexat de Rusia intre râurile Prut şi Nistru, şi instrucţiuni concrete pentru guvernarea temporară a Basarabiei, pe care le remite boierului moldovean Scarlat Sturdza (1750-1816) – numit primul guvernator civil al Basarabiei țariste, după anexarea acesteia la Imperiul Rus, în urma războiului Ruso-Turc din 1806-1812. 

Prin actul său, Ciceagov a „extins” fără nici un temei asupra intregului teritoriu situat intre raurile Prut și Nistru, ce a aparținut Țării Moldovei, denumirea de Basarabia, care era data pana atunci doar părţii sudice a acestei regiuni, la acel moment raia turcească.

Conform acestui document, teritoriilor moldovenesti recent anexate Imperiului Rus, le-a fost acordată o autonomie limitată.

Justiția penală sau civilă era efectuată în baza obiceiurilor locale, dar poliția activa…

Vezi articolul original 1.704 cuvinte mai mult

Ascunderea barbariilor comise de armata sovietică de către propaganda rusă … Secvențe din Berlinul „eliberat” / ocupat de ruși

23 iul.

CER SI PAMANT ROMANESC

Motto:

„Ascunzand existenta violurilor, – înseamnă sa acceptam mitologia propagandei sovietice”.

– Istoricul britanic Anthony James Beevor –

Ecce ancila

 Mai multe surse din randul istoricilor care au avut acces la arhivele rusești, dupa prabusirea URSS, au facut praf  miturile si minciunile ordinare raspandite de propagandiștii sovietici, si mai nou de cei rusi.

Cercetatorii au consemnat ca generalul sovietic Ţîgankov, șeful Departamentului Politic al Primului Front Ucrainean, aflat sub comanda mareșalului Konev in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, a raportat la Moscova că soldații și ofițerii Armatei Roșii au  violat în masă femei sovietice, deportate la muncă forțată în Germania.

Ţîgankov cerea atunci autorităților să interzică femeilor, victime ale violurilor, sa vorbeasca după repatriere despre aceste fapte, pentru a nu arunca o umbra asupra „eroicilor”soldați ai Armatei Roșii.

 Rapoartele direcțiilor NKVD din Prusia de Est (azi regiunea Kaliningrad), au menționat sinuciderile in masa ale femelilor germane, care nu mai suportau violențele militarilor sovietici.

Aceste…

Vezi articolul original 1.568 de cuvinte mai mult

DAN CRISTIAN IONESCU:AMINTIRILE UNUI PROCUROR!

23 iul.

             Alte amintiri, de data asta profesionale Din păcate, vine în viață un moment în […]

           Alte amintiri, de data asta profesionale

Din păcate, vine în viață un moment în care ajungi să trăiești din amintiri. Este un moment greu, dar și mai greu este să nu ai amintiri. Slavă Domnului, eu am destule. Pînă cînd genunchii au început să îmi cedeze am avut o viață atît de activă, încît mi-ar mai trebui încă o viață întreagă pentru a scrie numai amintirile pe care le mai țin minte. Genunchii au început să îmi cedeze cînd președinte era Traian Băsescu (dar pentru asta nu îl acuz pe Băsescu, cum nu îl acuz nici pe Iohannis pentru faptul că în timpul președenției lui mi-am pierdut și ultimul dinte natural).

Dacă aș fi avut nepoți, i-aș fi ținut pe genunchii și le-aș fi povestit amintiri care nu știu cît i-ar fi interesat. Neavînd nepoți, vi le povestesc vouă tot fără să știu dacă vă interesează. Indiferent de profesia pe care am practicat-o, le-am exercitat pe toate cu pasiune, responsabilitate și profesionism, inclusiv în concediu. Poate că amintirile de mai jos vă interesează.

În anul 1980, pe baza informațiilor pe care le adunasem, deschid un dosar legat de crima organizată legat de gruparea condusă de I. B. (os boieresc, extrem de inteligent și de plăcut). Profitînd de faptul că fusese condamnat contravențional, l-am transferat în arestul Procuraturii Municipiului București și am început să stăm de vorbă. L-am citit din prima, mi-a plăcut și l-am respectat, sper că aprecierea a fost reciprocă. Mi-a spus foarte multe lucruri, mai puțin despre polițiștii pe care îi mituia – erau garanția lui. În schimb, și eu am avut momentul meu de neîncredere, care însă mă scapa de unele griji. M-a rugat ca iubita lui, M. C., prostituată de lux (devenită mai tîrziu amanta lui Nicu Ceaușescu), să-i aducă niște cărți. Am fost de acord, dar cum ea aducea cîte patru carți, ia gîndiți-vă cît timp mi-ar fi luat verificarea lor? Dacă ar fi fost bilețele strecurate în coperți sau lipite de pagini, nu era o problemă, dar să verifici o mie de pagini în care puteau fi, la diferite pagini litere subliniate sau înțepate cu acul, mi-ar fi luat prea mult timp. Așa că am băgat cărțile în sertarul biroului și lui i-am dat cărți din biblioteca mea. La un moment dat, m-a întrebat dacă într-adevăr cărțile pe care i le dau sînt cele aduse de iubita lui. I-am spus adevărul și el, zîmbind mi-a spus că și-a dat seama întrucît „Cristinela nu mi-ar fi adus tîmpeniile alea!”. Am fost puțin jignit întrucît de fiecare dată îi aduceam cărți cu aceași temă cu cele aduse lui. Sau, cine știe, el poate prin acele cărți, chiar aștepta informații.

Într-o bună zi, în timp ce ne beam ness-ul, se uită la mine și îmi spune zîmbind: „Domnule procuror, știți că anul trecut v-am trimis 10.000 de lei și două cartușe de Kent?” Normal că l-am întrebat prin cine. Mi-a spus că nu contează întrucît milițianul care i le ceruse în numele meu, după două zile i-a adus totul înapoi. În anul următor, am aflat despre cine era vorba, de lt. maj. M. S., unul din oamenii din brigada mea de șoc. Sînt convins că la arestarea lui, I. B. a avut un rol important.

Pe baza discuțiilor purtate cu I. B. plec la penitenciarul Gherla să vorbesc cu „Ghindaru” (G.N.), unul dintre oamenii săi de încredere. Plec pregătit cu tot ce era necesar ca să-i dovedesc că știu ce este vorba și că vorbesc serios. La controlul de la Aeroportul Băneasa, nu am avut nici o problemă.

Ghindaru era victima unei condamnări nedrepte prin severitatea ei, fusese condamnat la mulți ani închisoare pentru omor întrucît fiind beat, i-a dat un pumn amantei lui „Gigica” în barul Atlantic iar aceasta, lovindu-se în cădere cu capul de o treaptă a scării, a murit. Era evident lovitură cauzatoare de moarte, dar nu omor. Însă un prieten al meu s-a ambiționat să îl trimită în judecată pentru omor, iar instanța a fost de acord. Ia hai să îmi verific memoria: „Dobre Virginia (zisă Gigica), născută în 1956 în Călărași, domiciliată în Călărași, str. (sau Calea) Progresului nr. 111, prostituată de lux”. Cînd o să ajung acolo unde este cartoteca întocmită de mine acum patru decenii o să verific și o să vă spun dacă memoria mă mai ajută sau nu.

Au fost două zile de discuții rodnice. În prima zi, la prînz, am mîncat la popota personalului, A fost o masă excepțională și foarte ieftină (nu cred că deținuții beneficiau de această calitate a hranei). Cred că a costat 7 sau 10 lei și a constat dintr-o ciorbă (nu mai țin minte de care) și un escalop cu piure.

Spre seară, m-am dus la hotelul din Gherla. O surpriză neplăcută! Mi se dă o cameră comună! Mă legitimez și spun că am acte și probe importante, așa că vreau o cameră singur. Recepționerul îmi spune că hotelul are o singură cameră, comună!

Am plătit noaptea (foarte ieftin, cred ca 10 lei), după care, cu geanta diplomat în mînă, am mers la berăria de sub hotel și am baut o bere. Apoi m-am întors în cameră, am pus diplomatul sub pernă și nici nu țin minte dacă am dormit sau am vegheat.

A doua zi, m-am întors la penitenciar pentru încă o discuție cu Ghindaru. La sfîrșit, am fugit la gară iar de acolo, cu celebra cursă de persoane Apahida-Cluj Napoca, am ajuns la Cluj.

Aici, mi s-a întîmplat o nenorocire, mi s-au rupt pantofii. Am avut suficient timp ca pînă la plecarea autobuzului spre aeroport să îmi cumpăr pantofi noi. Pe cei vechi, i-am împachetat într-un ziar și i-am luat sub braț

Am ajuns la aeroport, iar la scanner, clujenii au văzut ce nu văzuseră cei de la București și m-au întrebat: „Dar astea ce sînt?” Le-am spus că sînt ducați mari austro-ungari (erau 24 – inițial fuseseră 25, dar unul rămăsese la expertiză). Au căscat ochii și s-au pus cu întrebările. Am scos legitimația, am scos ordinul de serviciu, am scos din diplomat expertiza care atesta că ducații sînt falși. Totul părea lămurit, așa că mi-am luat diplomatul și ziarul cu pantofi și m-am întors în sala de așteptare.

Dar vigilența organelor, a cerut să fie chemat un superior, așa că aud în difuzor că sînt chemat din nou la control. Toată lumea din sala de așteptare se uita la mine. Mă duc, explic din nou, scot portofelul cu legitimația și cu ordinul de serviciu, deschid diplomatul și arăt ducații falși și raportul de expertiză, se rupe ziarul cu pantofii care cad pe jos, mă enervez și atunci le spun că am și 400 DM. Turbați că au scăpat captura, cer să îi vadă. Cînd au constatat că cele 4 bancnote au ștampila BRCE că sînt false, m-au lăsat în pace. Măgarii! Nici măcar nu mi-au dat o pungă de plastic sau un alt ziar în care să-mi țin pantofii!

Nu mai trece mult timp, și prin stație este altcineva convocat la organ. Toți se uită din nou la mine, dar nu eram eu. Chiar așa, dacă în România ar fi fost un nou cutremur, tot la mine s-ar fi uitat?

Am ajuns în București și apoi acasă, avînd pe drum mare grijă de portofel, de geanta diplomat și de zdrențele de ziar care înfășurau cit de cît pantofii.

Am spus că discuțiile cu Ghindaru au fost foarte rodnice, motiv pentru care l-am transferat de la Gherla în arestul Procuraturii Municipiului București. La prima reîntîlnire, mi-a spus ca are multe de declarat, dar vrea un recurs extraordinar în favoarea lui (ceea ce ar fi fost cît se poate de firesc). I-am cerut intîi de toate un gest de bunăvoință din partea lui, și mi-a dat cazul unui tablou („Fuga în Egipt”) pictat de Nicolas Poussin, trecut fraudulos peste graniță. Acest tablou a ajuns la mine, l-am trimis spre expertiză la Muzeul Național de Artă, de unde după un timp ne-a venit răspunsul că este un fals.

Pînă să vină răspunsul, vorbisem cu Florin Dimitriu (procuror șef adjunct la capitală însărcinat cu urmărirea penală și supravegherea urmăririi penale) cu privire la ce putea oferi Ghindaru și ce cerea. Florin Dimitriu, captivat, mi-a cerut să aflu de la Ghindaru tot ce știe. L-am întrebat cum rămîne cu cererea lui, iar răspunsul a fost că important era să aflăm ce ne poate spune.

Am coborît la subsol, la biroul meu, cerînd să îmi fie adus Ghindaru. Cînd a venit, i-am relatat discuția și i-am spus că nu pot să îi promit nimic. S-a ridicat de pe scaun (era o namilă de om), mi-a întins și strîns mina, am înțeles și am chemat gardianul să îl ducă înapoi în arest. De atunci, nu l-am mai întîlnit. Dacă mi s-ar fi dus buhul că aș fi făcut promisiuni neonorate, nu știu dacă anchetele mele ar fi avut rata de succese (sau succesuri?) pe care au avut-o.

O să închei această primă parte cu unele comentarii, scrise cu mare tristețe, despre Florin Dimitriu. A fost un anchetator excepțional, viața lui (de dimineața pînă noaptea într-un birou îmbîcsit permanent de miros de țigară, care pe mine nu mă deranja cîtuși de puțin întrucît contribuam și eu din plin la el), cu o intuiție de excepție, a avut un final cauzat nu de o greșeală, ci de un abuz. El și Dan Ioan Mirescu au fost semnatarii rechizitoriului împotriva lui Gheorghe Samoilescu (zis Sami, zis Soni) pentru uciderea în anul 1977 a tinerei sibience Anca Maria Rodica Broscoțean venită în București pentru a da admiterea la ASE. Ei nu au atașat la dosar raportul de expertiză solicitat în Polonia conform căruia sperma recoltată din vaginul victimei nu îi aparținea lui Samoilescu.

Cînd s-a constatat că adevăratul criminal nu era Samoilescu ci Romca Cozmici, glorioasele lor cariere s-au prăbușit. Nu am lucrat la acest dosar dar îl cunosc foarte bine. Adesea, în grădina de la Bucur, beam cîte o bere cu Ovidiu Păun, primul titular al dosarului. Au fost trei oameni care au spus că nu Samoilescu este autorul. Primul, a fost Ovidiu – și i s-a luat dosarul. Al doilea a fost Dumitru Ceacanica, celebrul criminalist care în ciuda vărstei, era solicitat pe post de consultant în anchetele foarte complicat. Al treilea, a fost Tudor Stănică, la acel moment șeful Direcției Cercetări Penale din cadrul IGM și care a spus că la cîtă bătaie a luat, dacă el era autorul, ar fi recunoscut”.

                                                                                                Dan Cristian IONESCU

SURSA:justitiarul.ro/

FEREASTRA OVERTON: CUM A AJUNS HOMOSEXUALITATEA SA FIE IMPUSA CA NORMALITATE ,PAS CU PAS!

23 iul.

overton window

    Fereastra Overton – teoria prin care s-a legiferat homosexualitatea. La fel se poate întâmpla și cu pedofilia și canibalismul

    overton window

    Agenda mondiala prin care sunt introduse fel si fel de lucruri anormale si neacceptate in societate de mii de ani a gasit momentul si locul pentru a-si incerca norocul cu introducerea gay in constiinta publica. Acceptarea gay este doar un pas pentru introducerea pe fereastra a altor lucruri neacceptate pentru societate cum ar fi pedofilia sau canibalismul. Pentru ca dragostea nu are limite. Citeste mai departe un articol senzational despre mecanismele de manipulare ale societatii scris pe blogul mediocruladevarat.wordpress.com ca sa intelegi mai bine de ce femeia cu barba, alias Concita sau schimbarea de gen a lui Bruce Jenner, alias Caitlyn, nu sunt lucruri intamplatoare ci fac parte dintr-o agenda foarte bine programata.

    Fereastra Overton: Cum a ajuns homosexualitatea să fie impusă ca normalitate, pas cu pas.

     

    Mai întâi, un banc despre homosexualitate:
    „Un bătrân, abia ținându-se pe picioare, vine grăbit la serviciul de pașapoarte.
    – Vreau pașaport în regim de urgență, ca să plec cât mai repede din țară.
    – Păi, n-aveți nevoie de pașaport în Europa.
    – Europa e prea aproape… Vreau să mă duc la capătul lumii.
    – Da’ de ce?
    – Nu sunt de acord cu politica față de homosexuali!
    – Cum așa?
    – Pe vremea lui Antonescu îi împușcau, Gheorghiu-Dej îi închidea la pușcărie, Ceaușescu îi băga la balamuc. Acum, după revoluție, i-au lăsat în pace și le-au dat drepturi.
    – Așa, și?
    – Mi-e teamă să nu devină OBLIGATORIU…” Bancul conține un adevăr și poate are și un substrat teoretic.

     

    Celebrul regizor și actor rus Nikita Mihalkov, a prezentat în emisiunea sa, Besogon TV, teoria Ferestrei Overton, considerată prototipul tehnologiei manipulării opiniei publice:

    V-am promis să vă prezint tehnologia folosită pentru a face lumea să se obișnuiască cu ceea ce, în mod normal, este imposibil să poată accepta. Tehnologia „sădirii” în conștiința umană a ceea ce, aparent, nu poate fi inoculat. Din păcate… se poate.
    Se numește Fereastra Overton.

    Joseph P. Overton (1960-2003), prim vice-președinte al Centrului pentru Politici Publice (Mackinac Center for Public Policy), a formulat această teorie, care i-a primit numele postum, după ce a murit în urma unei catastrofe aviatice.

    În conformitate cu Fereastra Overton, pentru fiecare idee sau problemă, în societate există o așa-numită „fereastră de oportunități”. În cadrul acestei ferestre, ideea poate (sau nu) să fie discutată pe larg, susținută deschis, promovată, se poate încerca legalizarea ei. Fereastra e mutată, schimbând paleta posibilităților de la o fază de Neconceput, complet străină moralei publice, total respinsă, până la faza de Politică Curentă, care este deja discutată pe larg și adoptată de conștiința populară și susținută prin lege.
    Nu e o spălare a creierului ca atare, ci o acțiune mult mai subtilă…
    Să abordăm ceva cu totul de neînchipuit.
    Să ne imaginăm, de exemplu, legalizarea canibalismului, dreptul oamenilor de a se mânca unii pe alții. Destul de dur, nu?
    Este evident că în prezent, în 2014, nu e posibilă desfășurarea unei propagande pro-canibalism, deoarece societatea ar exploda. Asta înseamnă că problema legalizării canibalismului se află la stadiul de oportunitate ZERO a ferestrei.
    Acum vom simula modul în care ideea de NECONCEPUT va fi implementată, trecând prin toate etapele ferestrei de oportunități.
    Astfel, subiectul va deveni nu doar acceptabil, ci chiar obligatoriu.
    Tema canibalismului este încă dezgustătoare și absolut inacceptabilă în societate. A discuta acest subiect în presă sau într-o companie decentă e indezirabil. Ca atare, prima mișcare a FERESTREI OVERTON e mutarea subiectului canibalism din domeniul de NECONCEPUT în cel RADICAL.

    Ne bucurăm de libertatea de exprimare, nu-i așa? Avem democrație… De ce să nu vorbim despre canibalism?! Oamenii de știință, în principiu, au dreptul să vorbească despre orice – pentru ei nu există subiecte interzise, ei trebuie să studieze toate temele. Și dacă așa stau lucrurile, atunci putem organiza un simpozion etnologic cu tema «Ritualuri exotice ale triburilor din Polinezia». Vom aborda istoria subiectului, îl vom introduce în circuitul științific și vom obține opinii autorizate despre canibalism.
    Putem, deci, discuta despre canibalism și rămâne, în același timp, în limitele respectabilității științifice.

    FEREASTRA OVERTON s-a mutat. A fost deja determinată revizuirea pozițiilor, asigurând astfel trecerea de la atitudinea intransigentă, de respingere, a societății, la o atitudine mai pozitivă.
    Concomitent cu discuția pseudo-științifică, TREBUIE să apară undeva «Societatea Canibalilor Radicali». Chiar dacă vor fi prezenți doar pe internet, «Canibalii Radicali» vor fi observați și menționați de toată mass-media relevantă.
    Rezultatul primei mișcări a FERESTREI OVERTON:
    – tema inacceptabilă a fost introdusă în circulație, tabu-ul a fost „desacralizat”, a fost distrus caracterul univoc al problemei și s-au creat „tonuri de gri”.
    Următorul pas al FERESTREI OVERTON mută tema canibalismului din domeniul RADICAL în cel POSIBIL. În acest stadiu continuăm să cităm „oamenii de știință”. Nu ne putem permite respingerea cunoștințelor despre canibalism… Oricine ar refuza să discute această temă, ar trebui înfierat ca fiind bigot și ipocrit.
    Condamnând bigotismul, trebuie să găsim un nume elegant canibalismului.
    Nu mai există canibalism! Acum se numește, de exemplu, „antropofagie”. Dar termenul în cauză va fi, curând, înlocuit din nou, considerând această definiție drept jignitoare. Scopul inventării noilor denumiri e devierea problemei de la esența ei, ruperea formei de conținut, privarea adversarilor ideologici de cuvânt. Canibalismul se transformă în „antropofagie” și apoi în „antropofilie”, la fel cum un criminal își schimbă numele și pașapoartele.

    În paralel cu jocul numelor, are loc crearea unui precedent de referință – istoric, mitologic, contemporan sau pur și simplu inventat, dar cel mai important – legitimant.
    Obiectivul principal al acestei etape, cel puțin parțial, este de a scoate mâncarea cărnii de om de sub incidența penalului. Eventual, prin găsirea unui exemplu în istorie. După ce a fost găsit precedentul legitim, apare posibilitatea de a muta FEREASTRA OVERTON din spațiul POSIBIL în domeniul RAȚIONAL.

    „Dorința de a mânca carne de om e înscrisă în genele omului și e, deci, naturală”
    „Uneori, să mănânci un om e necesar, există circumstanțe determinante”
    „Există oameni care doresc să fie mâncați”
    „Antropofilii au fost provocați”
    „Gustul fructului oprit e mereu dulce”
    „Omul are libertatea de a-și rezolva singur problemele”
    „Nu ascundeți informațiile, astfel ca fiecare să poată decide dacă e antropofag sau antropofil”
    „Are antropofilia aspecte negative? Există vreo dovadă?” ș.a.m.d.
    (Observați cum decurge procesul și suprapuneți-l peste evenimentele pe care le-ați trăit în ultimii 30, 20 sau 10 ani…)
    În conștiința comunității se creează în mod artificial „câmpul de luptă” pentru această problemă.

    Acum se trece de la RAȚIONAL la POPULAR.
    În scopul popularizării temei canibalismului, ea trebuie să fie susținută de mesaje populare, „asezonată” cu personalități istorice și mitologice, și dacă e posibil, cu personalități media contemporane. Antropofilia pătrunde masiv la știri și în talk-show-uri. Oamenii sunt mâncați în filme de largă distribuție, în versurile cântecelor și în clipuri video.
    Una din tehnicile folosite se numește „Uită-te în jur”:
    – „n-ați știut că unul dintre cei mai cunoscuți compozitori e …antropofil???”
    – „unul dintre cei mai celebri scenariști polonezi a fost toată viața antropofil, a fost chiar cercetat pentru asta. Unde e democrația?”
    – „câți au zăcut prin balamucuri?”
    – „câte milioane au fost deportați și li s-a retras cetățenia?”
    – „ce părere aveți despre clipul „Eat me baby” al lui Lady Gaga?”
    Tema aflată în prelucrare se aduce în top și începe să fie reprodusă în mod autonom în mass-media, show-business și politică.
    Pentru justificarea subiectului, suporterii legalizării uzează de imaginea umanizată a criminalilor, creându-le o aparență pozitivă, prin intermediul argumentelor care bagatelizează faptele lor criminale.
    De exemplu:
    – „doar sunt oameni care creează… ce dacă au mâncat?”
    – „ei își iubesc sincer victimele – mănâncă, deci iubește”
    – „antropofilii sunt victime ei înșiși – viața i-a obligat, așa au fost educați”
    – etc., etc.
    Asta, pe de altă parte, e „sarea și piperul” manipulatorilor din talk-show-uri:
    – „Vă vom povesti despre o tragică poveste de dragoste – el voia s-o mănânce, iar ea dorea doar să fie mâncată. Cine suntem noi, să-i judecăm? Poate că asta e adevărata dragoste. Cine vă credeți, ca să vă opuneți iubirii?”
    Începe să vă „sune” cunoscut?

    Trecerea la etapa a cincea se face atunci când tema s-a „încins” și se poate muta din categoria POPULARĂ în cea a POLITICII CURENTE.

    Începe pregătirea bazei legislative. Grupuri de lobby, aflate în preajma puterii, se consolidează și ies din umbră. Sunt publicate sondaje care, chipurile, confirmă marele procentaj al susținătorilor legalizării canibalismului. În conștiința publică se introduce o nouă dogmă – „interdicția interzicerii canibalismului”. E un simbol al liberalismului – toleranța ca o interdicție a interzicerii tabu-urilor, interzicerea prevenirii și corecțiilor abaterilor dăunătoare pentru societate.
    În timpul acestei ultime etape, societatea e deja „zdrobită”.
    Se adoptă legi care schimbă (distrug) normele existenței umane. Tema se „rostogolește” inevitabil către școli și grădinițe. Asta înseamnă că următoarele generații vor crește lipsite complet de șanse de supraviețuire.
    Așa s-a întâmplat și cu legalizarea pederastiei – acum „ei” pretind să fie numiți GAY.
    Acum, sub ochii noștri, Europa încearcă legalizarea incestului și a eutanasierii copiilor.
    FEREASTRA de oportunități descrisă de OVERTON se „mișcă” mai ușor într-o societate tolerantă. Într-o astfel de societate fără idealuri, nu există o delimitare clară între bine și rău.
    – Vreți să vorbiți despre faptul că mama dumneavoastră e o târâtură?
    – Vreți să publicați un articol despre asta?
    – Să cântați un cântec?
    – Să demonstrați, la urma urmei, că a fi târâtură e normal și chiar necesar?
    E exact tehnologia descrisă mai sus și se sprijină pe libertinaj.
    Dacă nu există tabu-uri, nu există nimic sacru.
    Există așa-numita libertate de exprimare, transformată în libertatea de dezumanizare. Sub ochii noștri se elimină ultimele obstacole ce protejează societatea de auto-distrugere. Acum, calea e deschisă.
    Crezi că nu vei reuși să schimbi nimic de unul singur? Ai perfectă dreptate. Singur, omul nu poate nimic…
    Dar, personal, ești obligat să rămâi Om. OMUL e capabil să găsească o soluție oricărei probleme. Și ceea ce nu vei putea de unul singur, vor reuși oamenii uniți de o idee comună.
    Uită-te în jur…

    De fapt, Overton a observat un fenomen simplu:
    În orice domeniu, la un moment dat, într-o societate se poate discuta un subiect sau o idee cu limite exterioare într-un spațiu îngrădit. Tema sau ideea e acceptată de societate ca atare doar într-un cerc restrâns, care se va putea constitui sau nu într-o „ferestră de oportunități” (fereastra Overton).
    Spre exemplu, în urmă cu 50 de ani existența extratereștrilor era de neconceput. Fereastra Overton era în stadiul de inacceptabil. Au apărut apoi nenumărate imagini și filme cu „OZN-uri” și „ființe extraterestre” care au dus existența lor la stadiul de acceptabil. În ultimii ani, extratereștrii au fost puternic „umanizați”, devenind din inamicii ciudați din ceruri prietenii de pe alte planete. Acum ei nu mai vor să distrugă Pământul, ci să ajute civilizația umană în progresul său. Ba chiar este posibil să fi avut deja o contribuție esențială în acest sens în istorie. Filmele și documentarele au făcut deja posibilă existența lor, ducând tema în stadiul de popular, rațional. În viitorul apropiat este posibil să fie pregătite politici speciale pentru întâlnirea și conlucrarea cu extratereștrii.

    Fereastra Overton are, deci, șase etape:
    1. Inacceptabil – nu se poate deschide subiectul. Este inacceptabil și nociv, vine împotriva vieții și a societății.
    2. Radical – se poate discuta despre idee, în cercuri excentrice, este insinuată în societate prin intermediul unor cercuri periferice, care au totuși dreptul la existență, nu?
    3. Acceptabil – apar primele opinii mai degrabă favorabile din partea unor personaje considerate respectabile, dornice de afirmare, care vor oferi alternative de percepție asupra temei („vedete” și „formatori de opinie”).
    4. Rațional – se produce departajarea clară, între opiniile pro și contra bazate pe argumente, ambele tabere înclinând într-o parte și cealaltă balanța.
    5. Popular – mass-media promovează fără rezerve noul și originalitatea ideii, temei și produce o emulație în societate. Repetitorii se pun în mișcare și repetă fără să judece argumentele celor în care au încredere, producând un întreg curent favorabil.
    6. Politică – acesta este momentul oportun pentru stabilirea unui întregi politici, odată cu care nu va mai fi posibilă reluarea subiectului. Se propune formal în dezbatere publică, se votează emoțional. Subiectul tabu din trecut a devenit o temă mereu actuală și toată lumea mimează fericirea și jubilează mare salt înainte al societății și depășirea prejudecăților. Toate avantajele noilor politici sunt larg recunoscute, toate dezavantajele sunt adânc îngropate…

                                                                                                                  Cristian PĂTRAȘCU

    Sursa: Anonimus

    MITUL „ROMANULUI- INFRACTOR”PULVERIZAT DE STATISTICI!

    23 iul.

    Aproape trei decenii, propaganda a forțat pe toate canalele ideea „românului-infractor”, aducând grave prejudicii de imagine și de auto-percepție românilor. […]

    Aproape trei decenii, propaganda a forțat pe toate canalele ideea „românului-infractor”, aducând grave prejudicii de imagine și de auto-percepție românilor. Știrile care abundă în relatări de furturi, tâlhării, violuri și multe alte infracțiuni, acuzele mai mult sau mai puțin directe sau „analizele specialiștilor” au indus percepția generală că România este un spațiu al infracționalității și că românii au o înclinație aparte pentru infracțiune. Pe cât de elaborată a fost manipularea, pe atât de simplă este demontarea acesteia, cu ajutorul datelor statistice.

    O comparație cu celelalte țări comunitare pe baza datelor Eurostat, realizată de www.analizeeconomice.ro,  ne arată o Românie care stă mai bine decât majoritatea statelor la capitolul infracționalitate. Eurostat a actualizat zilele acestea datele privind ratele infracționalității pe tipuri de infracțiuni aferente anului 2016. Sunt cuprinse și date aferente unor state din vecinătatea spațiului comunitar. Rata infracționalității se calculează prin raportarea numărului de infracțiuni la o sută de mii de locuitori.

    Astfel, cele mai multe tâlhării la suta de mii de locuitori s-au înregistrat în Belgia (196,68), Spania (152,12), Franța (148,39), Portugalia (128,74), Anglia și Țara Galilor (102,01). În România, rata infracțiunii de tâlhărie a fost în 2016 de 15,67 (locul 24 din UE). În afara UE, cea mai mare rată a infracțiunii de tâlhărie s-a înregistrat în Turcia (34,45).

    Rata infracțiunii de furt din statele spațiului comunitar a atins cele mai mari valori în Danemarca (3.952), Suedia (3.811), Anglia și Țara Galilor (2.286), Finlanda (2.069) și Franța. În afara UE, cea mai mare rată a furturilor s-a înregistrat tot într-o țară nordică, și anume în Norvegia (2.006). În România, rata infracțiunii de furt a fost de 466,08 (locul 24 în UE).

    Statistica Eurostat ne oferă date și despre furturile din locuință. Rata furturilor din locuințe a înregistrat cele mai mari valori în Danemarca (777,59), Belgia (590,66), Suedia (428,60), Luxemburg (368,42) și Franța (361,29). În afara spațiului comunitar, cea mai mare rată a furturilor din locuințe s-a înregistrat în Elveția (312,8). În România, această rată a avut o valoare de 75,07, plasându-ne pe antepenultimul loc din UE.

    Rata infracțiunii de vătămare corporală ne arată că în Anglia și Țara Galilor s-au înregistrat în 2016 cele mai multe infracțiuni de acest tip din spațiul comunitar (799,53 la 100 mii locuitori). Belgia (603,26), Luxemburg (494,75), Franța (363,86) și Germania (170,41) sunt statele aflate pe următoarele locuri în acest top. România, cu o rată a vătămărilor corporale de 1,54, e pe ultimul loc în UE.

    Rata infracțiunii de viol din spațiul comunitar a înregistrat cele mai mari valori în Anglia și Țara Galilor (71,05), Suedia (64,06), Irlanda de Nord (44,60), Scoția (32,64) și Danemarca (29,42). România a înregistrat o rată a infracțiunii de viol de 4,76 (locul 20 în UE).

    Mai multe date și tabelul comparativ pot fi găsite AICI.

                                                                                                                  Cosmin ȚÎNTĂ

    Sursa: ACTIVE NEWS

    SURSA :JUSTITIARUL.RO/

    SOCIALISMUL PREZENTULUI!

    23 iul.

    Prăbuşirea Uniunii Sovietice n-a fost – aşa cum se crede – un eveniment brusc, petrecut peste noapte. Chiar dacă noi, […]

    Prăbuşirea Uniunii Sovietice n-a fost – aşa cum se crede – un eveniment brusc, petrecut peste noapte. Chiar dacă noi, alături de ceilalţi spectatori ai acelui moment, am fost luaţi pe nepregătite, simţind cumva că istoria se accelerează. În fapt, întreaga serie de evenimente a fost parte a unui plan extrem de bine articulat.
    Personajul central a fost un agent anglo-israelian pe numele său Mihail Gorbaciov. Contextul era unul deosebit de tulbure. Cea mai mare ţară socialistă a momentului începuse să gâfâie. Economia sa, care de multă vreme rula în gol, dădea semne clare de epuizare. Teoretic se putea trece peste asta, ridicând tirania şi forţând o nouă utopie socialistă. Practic însă, indicatorii nervozităţii sociale erau într-o zonă considerată la unison extrem de periculoasă. Riscurile erau multiple pentru întregul sistem mondial. De la probabilitatea instabilităţii necontrolabile în jumătate de lume până la soarta neclară a arsenalului nuclear rusesc, toate erau teme profunde pe care factorii de decizie le puneau în balanţă pentru a putea depăşi impasul. Aşa a apărut momentul zero, sub forma întâlnirii de la Malta, aşa s-a parafat foaia de parcurs a noului context politico-economic şi-aşa, la grămadă, ne-a venit şi nouă „porţia de libertate”. Ceea ce s-a întâmplat ştiţi prea bine: o serie de spectacole grandioase, în care ţările se eliberau de sub „teroarea comunistă” cu binecuvântarea şi sub supravegherea strictă a ruşilor, cei care aduseseră „lumina comunismului” în partea de lume care le fusese alocată. Reţineţi însă că întreaga problemă fusese generată de imposibilitatea economiilor socialiste de a mai funcţiona – chiar şi aparent – la un nivel cât de cât optim.

    Chiar dacă fusese elaborat cu mult timp în urmă, planul avea multe zone gri. În acelaşi timp însă, s-a pariat pe faptul că nu vor fi probleme majore întrucât popoarele din statele socialiste vor fi concentrate pe atât de dorita „implementare a bunăstării occidentale”. Şi, după cum s-a observat, atârnarea unui morcov în faţa măgarului a rezolvat problema tracţiunii în direcţia dorită. Fostele ţări socialiste au mers în direcţia prognozată având în ochi atât „minunata lume occidentală” sub forma morcovului, cât şi „oaia neagră” iugoslavă rezultată dintr-un scenariu pus în scenă destul de pripit, dar care şi-a jucat perfect rolul bâtei ameninţătoare. Teoretic se încheiase „utopia comunistă”. Practic însă totul abia începea.

    Uniunea Sovietică n-a fost un stat comunist. A fost un experiment pus la cale de spionajul german din Primul Război Mondial şi marii granguri financiari de pe Wall Street. Cele două săgeţi aruncate în linia întâi au fost, după cum bine se ştie, Lenin din partea germană şi Troţki din zona americană. Astfel a fost finanţată aşa-zisa revoluţie şi aşa s-a instaurat regimul marxist în Rusia. Mai degrabă, tot ceea ce s-a întâmplat a ţinut de hazard, de un tragic joc hilar al istoriei menit parcă a trage întregii omeniri un semnal de alarmă asupra pericolelor tembelei ideologii marxiste. De asemenea, vom spune că prăbuşirea Uniunii Sovietice n-a însemnat încheierea socotelilor pe care omenirea le-a avut cu marxismul ci, culmea, intrarea în adevărata epocă marxistă.

    Mulţi dintre dizidenţii sovietici care părăseau URSS-ul, după perioada normală de „aclimatizare” în Occident, aveau bănuieli stranii. Iniţial şi le inhibau, apoi le discutau pe un ton şoptit pentru ca, în final, să le discute la vedere. Ce se întâmpla? Înţelegeau că „societatea liberă” pe care-o marketa Occidentul era în fapt una care se îndrepta cu voioşie spre idealurile tătucului Marx şi, vorba bancului, a soţiei sale Engels. Privind retrospectiv vom constata cu stupoare că în anul de graţie 1989 nu doar socialismul se afla în impas, ci şi capitalismul occidental. De partea socialistă a barierei aveam tot mai desele crize de aprovizionare cu bunuri şi servicii absolut necesare subzistenţei, în timp ce pe partea „capitalistă” erau probleme legate de suprasaturarea pieţelor şi foamea de noi pieţe de desfacere. De-aceea, criza socialistă a fost în fapt gura de oxigen care lipsea spaţiului occidental. Câştigându-se pieţe noi s-a putut perpetua modelul economic occidental care, beneficiind de vânt din pupă, a condus la continuarea evoluţiei şi pe plan ideologic. Astfel, în paralel cu acapararea fragilelor economii estice s-a mers mai departe pe tărâmul ideologic trasat de Şcoala de la Frankfurt: corectitudinea politică, sexo-marxismul şi modelele culturale propovăduite încă de pe vremea ticălosului Béla Kun sau a extremistei Rosa Luxemburg. Spălarea pe creier a funcţionat de minune.

    Iată-ne ajunşi în prezent unde întregul tembelism pare dus la extrem. Peste tot în lume corectitudinea politică deturnează personalităţile bieţilor „educaţi” pe care-i condamnă la idealuri iluzorii. Pe plan economic, utopia comunistă a tătucului Marx se pune la punct pas cu pas.

    Comunismul va apărea în cea mai dezvoltată ţară capitalistă a lumii, în mod paşnic, prin concentrarea la vârf a capitalurilor în transnaţionalele care depăşesc statul, statul devenind un duşman”. Citind acest pasaj din Marx şi văzând structura economică a lumii de azi am putea spune că Marx a fost un profet. Fals! În fapt zicerea lui Marx nu e profetică, ea este parte a unei foi de parcurs care, de-a lungul ultimelor secole a fost pusă cu sfinţenie în practică. Zece companii multinaţionale gigantice sunt responsabile pentru falsa bunăstare de care avem parte în magazine. Puzderia de mărci are la bază câteva nume pe care le ştiţi, dar nu le conştientizaţi puterea: Nestle, Procter & Gamble, Johnson & Johnson, Unilever, Mars, Kelloggs, Pepsico, Coca Cola, Kraft. Asta-i partea vizibilă. Mai în spate sunt alţi giganţi aflaţi însă în aceleaşi mâini: Cargill, Bunge, ADM sau Monsanto (acum Bayer). Totul arată exact aşa cum a dictat taica Marx: transnaţionale concentrând capitalurile pentru care statul este un duşman. Şi-atunci, probabil vă întrebaţi, care-ar putea fi aliaţii acestor giganţi? De bună seamă iluminaţii globalişti pe care-i finanţează. Iar asta nu se-ntâmplă de ieri de azi, ci de o groază de vreme. Cum credeţi c-a apărut Comisia Trilaterală? Dar influentul CFR (Council on Foreign Relations)? Vă gândiţi că o necesitate mondială le-a făcut să apară din nimic? Fals. Studiaţi biografia lui David Rockefeller şi-o să înţelegeţi mai bine cam cum e treaba cu „imaculatele concepţii” ale organizaţiilor de presiune ale politicii contemporane. Să lăsăm totuşi de-o parte controversele care ne pot arunca în ochii ignoranţilor la „gunoiul” denumit arbitrar „teoria conspiraţiei”. N-are sens să stăm şi să apărăm poziţii aşa-zis controversate din istorie atâta vreme cât avem prezentul la îndemână şi, în locul căutării prin surse de multe ori obscure şi ascunse în uitare, putem da o privire pe geam. Să deschidem fereastra, aşadar.

    Constatăm o mână de giganţi care concentrează aproape întreaga activitate economică a lumii, care „desenează” cum vor globul pământesc. Avem noi, stăpânii, interes în „zona X”? Un emisar de-al nostru este trimis pentru a le comunica oficialilor „zonei X” despre interesul stăpânilor. Cei de-acolo au două alternative: ori instaurarea „democraţiei” pe cale paşnică, ori printr-un război sau o revoluţie colorată. De instaurat oricum se va instaura, dar modul în care se face este decis de bietele victime. Dacă au atitudine de sclavi se face paşnic, dacă îndrăznesc să arate vreun dram de demnitate, aceasta le va fi tratată cu bombe sau războaie civile. Scenariile sunt deja scrise, iar punerea oricăruia în aplicare e o chestiune care ţine strict de birocraţie şi organizare, lucruri optimizate admirabil.

    Însă, ceea ce e mai puţin vizibil ochiului neexperimentat e faptul că întreaga economie a „transnaţionalelor” este în fapt una de sorginte socialistă. Singura diferenţă e că stăpânul nu e statul, ci grupul obscur din spatele scenei. În fapt, pentru sclav nu prea contează dacă stăpânul e un stat sau un particular, obligaţiile sale sunt aceleaşi. Pentru stăpânul de azi însă, obligaţiile de bază sunt două: prima e cea de a ieşi din scenă, de a nu fi vizibil, iar cea de-a doua de a-i asigura sclavului iluzia libertăţii, a utopiei că tot ceea ce i se-ntâmplă are la bază propriile sale decizii. De-aici ne vine întreg spectacolul.

    Ştiţi care-i fabrica bunăstării lumii de azi? O ştie toată lumea, e China. Paradisul produselor de toate formele şi culorile. Acolo, la capătul aceleiaşi benzi de producţie ies câte 4-5 „mărci” concurente pe care se bat consumatorii. Preferi un laptop Dell sau un HP? Sau poate un Lenovo? Aşa-i că unul ţi se pare mai bun în timp ce altul pare mai prost? E logic, doar se fac pe-aceeaşi bandă. Ţi se pare mai cool un iPhone? Aşa-i că-ţi îmbunătăţeşte statutul? La fel cum pe altul, un Samsung îl face să prindă aripi. Fantastic, doar că toate sunt făcute din acelaşi plastic, au aceleaşi circuite electronice, aceleaşi memorii şi, în fapt, aceleaşi funcţii. Doar percepţia e diferită, iar asta e treaba băieţilor de la marketing.

    Ce-i marketingul? Evoluţia naturală a propagandei, cea care-i face pe oameni să fie mândri de sclavia pe care-o suportă. Diferenţa dintre un bou pesimist şi unul optimist e cea că boul optimist e mândru. Chiar dacă fac acelaşi lucru, optimistul o face cu plăcere şi cu credinţa că, dacă-şi va face datoria, la momentul oportun, el va fi cel care va da cu biciul. E o chestiune perfect realizabilă în măsura în care respectivul bou optimist se va putea transforma de-a lungul scurtei sale vieţi în om. Altfel sfârşitul îi va fi tot la abator.

    Ceea ce însă scapă acestei perfecţiuni a sistemului este faptul că, în momentul în care se ajunge la saturarea pieţelor începe şi sfârşitul său. Falsa concurenţă doar maschează poziţia monopolistă. Problemele monopolului sunt cunoscute tuturor: în final conduce la stagnare şi lipsă de eficienţă. Asta s-a întâmplat în toate economiile monopoliste. Şi asta se vede limpede acum peste tot în lume: produsele sunt mult mai proaste, iar diversificarea, de cele mai multe ori, presupune doar schimbarea etichetei şi a culorii, în spate aflându-se acelaşi lucru. De ce? Pentru că aşa e optim. Economia mondială este la ora actuală una pur socialista. Acesta-i şi motivul pentru care vedeta lumii de azi e China socialistă. Modelul ei se integrează perfect modelului mondial.

    Acum se văd limpede problemele care abia se întrezăreau prin anii 70. Hiper-concentrata economie mondială merge strict pe acelaşi drum pe care au mers economiile ţărilor socialiste. Totul se accelerează, iar finalul nu e departe. În maxim câţiva ani vor apărea problemele de aprovizionare, penuria alimentară şi energetică, creşterea tiraniei s.a.m.d. Sunt elemente normale generate strict de modelul centralizat care, în plus, mai vine de data aceasta la pachet şi cu optimizarea profitului, element care accelerează calea spre dezastru. De-aceea toate fenomenele negative se accelerează, de-aceea roata se învârte din ce în ce mai repede. E roata deşertăciunii care, pe moment ne ameţeşte. Dar nimeni nu e scutit de deraierea generată de implacabila forţă centrifugă. Reţineţi borna kilometrică pe care v-o spun azi: 2025. Mai sunt doar şapte ani!

                                                                                                                                Dan DIACONU

    Sursa: Trenduri economice

    Sursa:http://justitiarul.ro/

    OLIVIA O’BRIEN – EMPTY!

    23 iul.

    %d blogeri au apreciat: