Klaus Iohannis este invitat la Palatul Buckingham, unde va avea loc o recepția cu ocazia aniversării a 70 de ani a Prințului Charles.
Evenimentul este organizat de Regina Marii Britanii și urmează să aibă loc pe 14 noiembrie a.c.
Reamintim că preşedintele Klaus Iohannis l-a primit la 29 mai 2018, la Palatul Cotroceni, pe prinţul Charles de Wales, potrivit unui anunţ al Administraţiei Prezidenţiale. Şeful statului l-a mai primit pe prinţul Charles la Palatul Cotroceni pe 31 mai 2015.
În iunie 2015, prinţul Charles şi-a lansat propria fundaţie în România – Fundaţia Prinţul de Wales -, o organizaţie caritabilă cu scop educativ ce urmăreşte să sprijine păstrarea patrimoniului, agricultura şi dezvoltarea durabilă în România. Prinţul de Wales deţine, prin fundaţia sa caritabilă din Marea Britanie – The Prince of Wales’s Charitable Foundation -, o casă săsească în satul Viscri, judeţul Braşov, pe care a oferit-o fundaţiei sale din România. Proprietatea, după restaurare, va deveni Centrul de Pregătire al Prinţului de Wales în Transilvania, cu o sală de conferinţă de până la 70 de persoane, o cafenea şi camere de cazare.
Fundaţia va sprijini şi programe caritabile personale ale Prinţului de Wales şi a altor organizaţii caritabile, ajutând astfel comunităţi nu doar din zona Transilvaniei, ci din toată România, anunţa la acea dată Ambasada Marii Britanii. Fundaţia Caritabilă a Prinţului de Wales din Marea Britanie mai deţine în România o proprietate în Valea Zălanului, în judeţul Covasna.
I am a Romanian journalist, and I am writing to you since my country can’t answer your letter.
Dear Mister Rudolph W. Giuliani,
I am a Romanian journalist, and I am writing to you since my country can’t answer your letter (I hope, nevertheless, that other fellow citizens will follow this lead). It is impossible for my compatriots to reach you, as long as Romania has been divided into two factions, each of them blinded by the wish to overcome the other, and to maintain control among Romanian state institutions.
In the time following your letter, the Romanian Ambassador in Washington, one of the authors of an unfortunate mechanism of command over the justice system and society in general, tried to diminish the impact of your letter. Therefore, I feel obliged to join in your footsteps. The Ambassador, the Romanian President and his predecessor are very pleased with the disaster brought about by the secret protocols you have mentioned, their nefarious efficiency over political enemies and with the level of control they provide over the justice system, the economy and the civil society.
Mister Rudolph Giuliani, some politicians and agents have honed and perfected techniques employed by the ex-communist secret services, using them to bring about a system that damages more than just the justice system and the rule of law in Romania.
This totalitarian mentality has spread across all economic sectors, impeding the country’s development, influencing the political arena, in mass-media and NGOs. The system which you address in your letter rules our entire society, from political parties to the financial sector, townlarge municipalities and even small local communities.
As a former communist country, Romania has inherited from that era a unique know-how regarding manipulation and diversion, making it capable to mimic institutions, careers, biographies, laws and procedures. The creators of this mechanism, democratic only in appearance but totalitarian in essence, have already started to dismiss your appeal, all in the name of a state that mimics the rule of law and defends solely their and their families’ interests and prosperity.
Heads of secret services, The National Anticorruption Department and star politicians all pretend to fight against corruption, a phenomenon which is in fact their own creation. The target of their crusade: A large number of prosecutors, judges, high level officers from the intelligence community and employees of the justice system. What is never mentioned is that absolutely all of them use in a stage-managed way the state institutions, in order to eliminate their adversaries and gain command over economic goods.
It might be hard to believe that in an European and democratic Romania, also a US partner, not even the acquisition of toilet paper in government ministries is subject to fair purchasing procedures or the free market. If you are not tolerated by people within this type of state, you do not exist.
Mr. Giuliani, you are widely known for your successes in suppressing the mafia in the United States. If mafiosos from your past investigations would have had a Romanian experience, you would still be working hard today to uncover and put them behind bars.
I am not exaggerating, mister Giuliani. In the so-called democratic Romania, evidence is counterfeit, witnesses are dreamed up, information is obtained through blackmail and abuse, and even some online tenders of the Romanian state are completely fake. In Romania, the justice system investigates crimes solely with the „help“ of secret services.
I don’t know, mister Giuliani, how many have become victims of these practices and are serving now heavy handed sentences in prison. 1, 10 or maybe 1.000. But indeed I have seen with my own eyes innocent people cheated by secret services and anticorruption prosecutors, unfortunately with the help of some officials working for the US Embassy in Romania.
A certain group of adventurers and opportunists control the politics of my country and use it only in their personal interest, leaving the needs of our community in the hands of destiny.
Secret services and Romanian diplomats connected to them who dispute your gesture are part of the same vicious mechanism of power. They have their own factories and companies, which are sheltered from any financial or legal oversight and are accountable to no one.
They control key-people within political parties, prosecutors’ offices and courts of law. Hundreds upon hundreds of covert officers have been inflitrated within these public institutions, should the Romanian people be tempted to commit a single fraud or naivety. The totalitarian Romanian state has an profoundly undemocratic essence. The citizen is suspected of an incapacity to defend his country, a remnant of a communist ideology. In actuality, the citizen is a victim of this mentality that stems from people still living in past times.
This Romanian totalitarian mechanism, a „deep state“, (Romanian translation: „statul paralel“),as it was named, is a master of the art of deception, it deludes the population, institutions and even great nations. It is extremely sophisticated in speculating the weaknesses or the naivety of those who come in our country. This undemocratic machinery and this totalitarian behavior has developed with foreign support and has been anchored well in European and Euroatlantic institutions. Sometimes, you don’t really know who is looking for you, who is writing to you or with whom you are talking.
Mister Rudolph Giuliani, you did nothing wrong. Even if your original initiative was to inform just one person or group, you should keep going, because your message is reaching a majority of the Romanian public.
Mr. Rudolph W. Giuliani, the rule-of-law state controlled by secret services and prosecutors exists and is being used by both sides, to the detriment of the Romanian people, despite the fact that every day you can see and hear public displays of loyalty and love.
Fostul premier, Adrian Năstase, condamnă „supremaţia protocoalelor”, despre care susţine că a înlocuit supremaţia legii prevăzută în Constituţie.
Mai mult, Năstase afirmă că un stat de drept nu poate funcţiona cu izvoare de drept oculte, iar acest lucru era cunoscut, nefiind nevoie de scrisoarea lui Rudolph Giuliani pentru a se face această constatare.
„Descopar, cu tot mai multa surprindere, ca republica in care am trait in ultimii ani s-a bazat pe suprematia protocoalelor. Astfel, suprematia legii a fost inlocuita de intelegeri oculte, intelegeri care nu erau cunoscute de catre cei care puteau fi vizati.
Conform art. 78 din Constitutie, „legea se publica in Monitorul oficial al Romaniei si intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii sau la o data ulterioara prevazuta in textul ei”. Acesta este temeiul obligativitatii sale. Pe aceasta baza se produc efectele erga omnes. Din acest motiv, nimeni nu poate invoca necunoasterea legii.
Aceeasi logica se aplica in cazul tratatelor internationale. Art. 80, para 1 din Conventia de la Viena privind dreptul tratatelor (1969) prevede: ” Dupa intrarea lor in vigoare, tratatele sunt trimise Secretariatului ONU spre inregistrare sau clasare sau inscrierea in repertoriu, dupa caz, precum si spre publicare„. Doar in felul acesta ele isi pot produce efecte in plan international. Aceasta prevedere a fost inclusa in Conventie pentru a elimina practica tratatelor secrete.
Cum se poate numi „stat de drept” un stat care functioneaza cu izvoare de drept oculte, nepublice? Practic, incepand cu regimul Basescu, a functionat in Romania un sistem inchizitorial, bazat pe „culoare” de transmitere confidentiala a deciziilor din justitie, mai ales in legatura cu oponentii politici. In folosul cui? Dupa ce le erau puse in piept insignele de „penali”, acestia erau scosi pe tusa. O fi ajuns oare aceasta informatie si la CEDO?
Si aici ajungem la scrisoarea lui Giuliani. Aveam oare nevoie sa ne spuna el in ce sistem traim? Ce rol au avut in deciziile judecatoresti si in viata poilitica romaneasca protocoalele dintre serviciile de informatii si procurori sau judecatori? Era nevoie de o astfel de validare externa? Sau a fost nevoie, mai inainte, de mesajele, in sens contrar, ale ONG-urilor lui Macovei si Soros pentru „fezandarea” si vulnerabilizarea Romaniei?
Ar trebui sa intelegem ca batalia in numele „valorilor si principiilor” este, de fapt, o batalie pentru „suprematia banului”. Dai banu’, ai, din exterior, mesajul pe care il doresti. Iar fraierii din Romania pleaca dupa fenta. In timpul asta se pregateste vizita secretarului pentru energie din SUA.
Cred ca ar trebui reluat mai des, in cadrul emisiunilor tv, finalul unei reclame Cris Tim „Romani, treziti-va!””, scrie Adrian Năstase pe blog.
Scrisoarea trimisă de fostul primar al New York-ului produce în continuare ecouri. Iar așa-zisa dezvăluire de miercuri, cum că Rudolf Giuliani ar fi fost plătit pentru a-și pune semnătura pe acel document, face, de asemenea, valuri. Mai ales după ce s-a observat că două dintre semnatarele articolului din Politico.eu sunt românce. Gazeta de Cluj scrie un articol în care arată „Conexiunile celor două românce din scandalul Giuliani“ și pe care îl prezentăm în continuare. Despre una dintre cele două românce, Cotidianul a mai scris, cel mai devreme, la începutul acestei veri.
„Conexiunile celor două românce din scandalul Giuliani“
Carmen Gorgan
Politico.eu îl citează marţi pe Rudolph Giuliani, avocatul lui Donald Trump, care ar fi spus că ar fi primit un onorariu pentru a transmite celebra scrisoare autorităţilor române, iar aceasta se bazează pe un raport al fostului director FBI Louis Freeh, scrie flux24.ro.
Interesante sunt cele două nume de la finalul articolului, despre care se spune că ar fi contribuit la realizarea dezvăluirii.
Două nume românești: Carmen Păun și Anca Gurzu.
Politico.eu e cunoscut ca un site care susține democrații americani și este anti-Trump.
Carmen Păun este un vechi protestatar anti-PSD și, mai nou, #rezist. Ea a devenit celebră în 2012, când a participat la un protest la Bruxelles la adresa premierului de la aceea vreme, Victor Ponta. La Politico.eu, Carmen Păun este specializată în sănătate, dar se ocupă și de terorism.
Alături de Carmen Păun, la aceeaşi manifestare (n.red. – din 2012) a participat şi Manuela Preoteasa, pe atunci redactor-şef la Euractiv.ro şi fondator al Centrului Român de Politici Europene, pe care astăzi o găsim în structura agenţiei HotNews, în departamentul Management, ca managing partener! La aceeaşi acţiune a ICR a mai fost şi Cristian Ghinea, pe atunci jurnalist şi director al Centrului Român de Politici Europene, care astăzi este colaborator la Dilema veche, unde, fireşte, ia apărarea ICR (nr. 436/21-27 iunie 2012), scria Cotidianul în 2012.
Cristian Ghinea este acum unul dintre liderii USR.
Anterior, Păun a participat la un proiect iniţiat şi coordonat de ICR Praga timp de un an, între noiembrie 2009 şi octombrie 2010, beneficiind şi de o subvenţie europeană. În aprilie 2010, Carmen Păun a participat la „întâlnirea de la Bruxelles“, fiind prezentată ca secretar general al reţelei European Youth Press, mai scria sursa citată.
La aceea vreme, ICR era condus de Horia Roman Patapievici și o parte din media afirma că ICR ar fi fost în spatele unor articole apărute în presa străină favorabile puterii de la acel timp.
Anca Gurzu, celălalt nume românesc din afacerea Politico – Giuliani, este, aşa spune site-ul din Bruxelles, specializată în energie, dar s-a ocupat și de migranți și de reportaje în favoarea migranților musulmani veniți în Europa.
„Anca was born in Romania, in Dracula’s land of Transylvania, and moved to Canada during high school“, se spune pe site-ul Politico.eu.
Ce conexiune pot avea două jurnaliste de origine română din Bruxelles, specializate în sănătate și energie și în paralel care se ocupă cu terorismul și migranții, cu legăturile fostului primar al New York-ului și avocat personal al președintelui Donald Trump în România sau aiurea? (Material preluat de pe flux24.ro)
Iarăși „presa străină“: „Condicuța cu agenți“ – activată după decizia CCR de revocare a Codruței Kovesi
Cotidianul nu a scris doar în 2012 despre Carmen Păun. Anul acesta, pe 1 iunie, Ion Spînu scrie articolul „Condicuţa cu agenţi – activată după Decizia CCR de revocare a Codruţei Kovesi, pe care îl prezentăm în continuare.
Eram absolut sigur că „agenţii de influenţă“ ai forţelor obscure care acţionează de ani de zile în străinătate vor fi activaţi şi după decizia CCR de miercuri, prin care s-a decis revocarea Laurei Codruţa Kovesi. Şi aşa s-a întîmplat! La cîteva ore după publicarea comunicatului CCR, au apărut reacţii sub numele generic „presa internaţională“. Aşa cum bănuiţi, desigur, este vorba tot despre clienţii noştri din „Condicuţa cu agenţi“, carte apărută în 2012!
De data aceasta, primele care au reacţionat au fost Luiza Ilie, într-un articol postat pe Reuters („Romania’s top court orders president to dismiss anti-graft prosecutor“), şi Carmen Păun, într-un articol postat pe site-ul Politico („Romanian court rules president should dismiss corruption watchdog“). Dar, în timp ce Luiza Ilie îşi semnează articolul din Reuters, Carmen Păun apelează la o jalnică „acoperire“, căci articolul de pe site-ul Politico este semnat de Magdaline Duncan, iar la sfîrşit apare menţiunea „Carmen Paun contributed reporting“! Sigur, este vorba despre o jalnică „acoperire“, ignorată de toate publicaţiile din România, care s-au obişnuit să preia astfel de articole de propagandă sub acea mult uzitată formulă „presa străină“, deşi se ştie bine cine sînt „informatorii“ acestor articole!
Întrebările care se pun de fiecare dată sînt: ale cui jocuri politice le fac aceşti agenţi de influenţă în aceste articole de propagandă mincinoasă şi cine le transmit informaţiile din ţară? Căci, de fiecare dată, aceste jurnaliste şi alţi „agenţi de influenţă“ asemenea lor par că primesc totul de-a gata, susţinîndu-i necondiţionat de-a lungul timpului fie pe Traian Băsescu, pe Laura Codruţa Kovesi sau Klaus Iohannis împotriva adversarilor lor!
Suspiciunile legate de acest gen de presă de propagandă prin presă sînt amplificate tocmai de faptul că nici una dintre aceste „jurnaliste“ nu s-a remarcat decît ca reporter în situaţii speciale, scriind numai astfel de ştiri partizane. Este greu de crezut că pentru articole de acest gen cineva le asigură, de ani de zile, traiul la Bruxelles sau în altă parte a lumii, astfel încît vine şi întrebarea: în realitate, cine le plăteşte pentru serviciile făcute?
Să vedem însă ce scriu cele două „jurnaliste“ care reprezintă „presa străină“ în articolele despre decizia CCR. Iată articolul agenţiei Reuters, semnat de Luiza Ilie:
Şi iată cum a fost preluat în presa din România: „Reuters scrie despre votul majoritar din CCR privind conflictul instituțional, care limitează puterea președintelui și dă ministrului Justiției, numit politic, un mai mare control asupra procurorilor în unul dintre cele mai corupte state din UE. Agenția de știri relatează și despre faptul că, legal, președintele are ultimul cuvânt în revocarea procurorilor-șefi, care este cerută de ministrul Justiției, dar CCR a decis miercuri că președintele nu are drept constituțional de a se opune cererii de revocare și, astfel, i se limitează puterea. Nu în ultimul rând, s-a relatat și despre protestele de stradă de miercuri, în care manifestanții au scandat «Dictatorii» și «Șobolanii», despre declarația lui Florin Iordache «Codruța, go home»“ (HotNews).
O mai clară dezinformare nici că s-a pomenit! Dacă ar fi citit comunicatul CCR, Luiza Ilie ar fi aflat că nu s-a limitat cu nimic „puterea preşedintelui“, ci a fost subliniat rolul constituţional al ministrului Justiţiei, aşa cum prevede textul Constituţiei! La fel de manipulantă este şi ideea că, „legal, președintele are ultimul cuvânt în revocarea procurorilor-șefi“, ştiindu-se că, potrivit Constituţiei, toţi procurorii îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului Justiţiei, nu a peşedintelui ţării!
Al doilea articol, cel de pe site-ul Politico, semnat de Magdaline Duncan, dar realizat pe baza informaţiilor furnizate de Carmen Păun, face exact acelaşi lucru: dezinformarea opiniei publice internaţionale. Iată mai jos facsimilul acestuia, mai exact, prima şi ultima parte, unde se vede că „furnizorul“ informaţiilor este Carmen Păun, nu cea care semnează ca autor:
Să vedem ce a preluat presa din România din acest articol: „«La o primă citire, preşedintele poate în continuare să respingă revocarea, dacă poate găsi argumente legale», a declarat o expertă juridică, Laura Ştefan. «Însă hotărârea (CCR) reduce atribuţiile preşedintelui şi le sporeşte pe ale ministrului Justiţiei», a apreciat ea. Sondaje de opinie arată că românii au mai multă încredere în sistemul judiciar decât în Parlament ori Guvern. UE a plasat România, la aderarea sa la blocul european, în 2007, sub un mecanism de monitorizare a corupţiei şi reformei judiciare, iar DNA, înfiinţată în 2002, s-a impus abia după instalarea lui Kovesi în 2013, comentează Politico. Mulţi o consideră drept faţa umană a luptei împotriva corupţiei în România, iar alţii, inclusiv politicieni din coaliţia aflată la putere, o acuză că face jocuri politice, comentează publicaţia“ (ProTV).
Aici dezinformarea este şi mai evidentă! Este citată opinia „expertei“ Laura Ştefan, crescută sub pulpana Monicăi Macovei, subliniindu-se acelaşi lucru inexact: că preşedintelui i s-ar reduce din atribuţiile pe care însă nu le-a avut niciodată, potrivit Constituţiei! Evident, bomboana pe coliva articolului este aceasta: „Mulţi o consideră drept faţa umană a luptei împotriva corupţiei în România“! Cine or fi acei „mulţi”? Cumva cei care au fost arestaţi sau anchetaţi ani de zile, după care au fost achitaţi de instanţe sau procurorii DNA Ploieşti, acuzaţi acum ei înşişi de abuzuri în anchete?
Evident, astfel de manipulări au un scop precis: inducerea ideii că Laura Codruţa Kovesi este persecutată de Curtea Constituţională în urma unor jocuri politice, astfel încît autorităţile din ţările europene să reacţioneze în susţinerea şefei DNA!
Majoritatea cititorilor noştri ştiu ce hram poartă cele două „jurnaliste“ din „presa străină“, căci, în repetate rînduri, Cotidianul a scris despre activitatea lor. Au fost şi au rămas, ca şi alţi „jurnalişti“ români din „presa străină“, aceleaşi „agente de influenţă“ dispuse să-şi denigreze ţara pentru cîţiva arginţi primiţi pentru astfel de „servicii“.
Așa cum v-am spus, Tăriceanu l-a trădat demult pe Dragnea. Motivația sau motivele, mai bine zis, nu sunt simple și o să le analizăm.
1) Primul este șantajul lui Hellvig cu achitarea: „Îl trădezi pe Dragnea, ești achitat.” Are Hellvig această forță? DA, pentru că tot el l-a condamnat în primă instanță.
2) Politic, prin condamnarea lui Dragnea, Tăriceanu, în prostia lui, se și vede candidatul PSD-ALDE la președinție, un fel de lider de dreapta-stânga care rezolvă problema. Nimic mai fals, dar nu te poți înțelege cu Moliceanu. A doua zi după ce Dragnea va fi condamnat, PSD va fi scos de la guvernare, după care Iohannis va face un guvern al lui, cu ALDE pe post de a cincea roată la căruță, în nici un caz nu-i va da lui Tăriceanu funcția de Prim-Ministru, așa cum i-a promis, ba, mai mult, îl va condamna fix cu executare, după care membri ALDE vor fi luați la bucată de PNL.
V-am mai spus că Tăriceanu, în afara faptului că este trădător, mai este și prost. Am avut ocazia să-l văd trădând în 1998 și 2007, dar i se dusese buhu că-i prost, de aceea a și fost schimbat de la Ministerul Economiei în 98, pentru că a fost un dezastru.
3) Principalul motiv pentru care de fapt Tăriceanu vrea să scape de Dragnea este Gazul de la Marea Neagră și… Comănescu. Hai că v-am pierdut, a mai apărut un nume, dar ăsta cine dracu mai e? Fix lobistul datorită căruia vedeți tot balamucul din România.
Pe scurt: OMV-EXON-LUKOIL s-au hotărât să tragă cea mai mare țeapă sau cel mai mare furt din istoria României, de 1.500 miliarde euro. Toată lumea, Iohannis, Tăriceanu, Hellvig s-a pus de acord, doar că Dragnea a spus „STOP, hai să dăm și României ceva!” Ăștilalți au înnebunit și l-au condamnat, după care au scos oamenii în stradă. Comănescu, prietenul lui Helvigh și nu numai, este cel care coordonează Jaful din partea celor trei, nu pe degeaba, ci pe bani mulți. Tot ce ați văzut în ultima vreme, de la Trădarea lui Tăriceanu până la mitingul din 10 August, are în spate interesul furtului de 1.500 de miliarde de euro, PIB-ul României pe vreo 6-7 ani. O să vorbesc pe larg despre acest subiect, acum ne însă ne interesează de ce trădează Tăriceanu… Pe bani mulți, ca întotdeauna. Să nu uităm că el a fost un Jucător foarte implicat în Petrol de mult timp, iar acum ALDE s-a exprimat public în favoarea Multinaționalelor și împotriva României. Practic, singurul care a rămas să susțină că românii trebuie să primească și ei ceva din exploatarea gazelor din țara lor este Dragnea. Motiv pentru care echipa Iohannis-Hellvig-Tăriceanu îl vrea în pușcărie. Acestea sunt cele trei motive pentru care a trădat Tăriceanu. Pentru cei care au avut o îndoială în ceea ce am scris acum o săptămână, Tăriceanu a confirmat: NU vrea Suspendare, nu vrea comisie de anchetă, nu vrea Amnistie, nu vrea nimic. Ce este de făcut? Paradoxal, Dragnea este cel câștigat din poziția lui Tăriceanu, dacă știe să o joace! Așa cum scriam, nu sunt decât două Soluții: Suspendarea lui Iohannis și Amnistia. Tăriceanu trebuie împins să declare ferm, pubic că NU vrea Suspendarea lui Iohannis, iar asta nu se poate face decât printr-o mișcare de forță, prin care PSD-ul să ceară în ședințele din Wekeend Suspendarea, iar ALDE să se opună. Este momentul în care Tăriceanu intră în ofsaid. După aceea Toader nu mai poate refuza amnistia, decât dacă Tăriceanu iese public și spune că nu-i de acord, și nici atunci. Achitarea lui Dragnea, cum am spus-o de multe ori este cheia trecerii legii Gazelor, dar și a blocării Statului Mafiot al lui Iohannis/Hellvig. Aici mai intervine un element. După trecerea lui Dumbravă în rezervă, Hellvig a devenit stăpânul dosarelor. Orice ar încerca să facă PSD-ul, cu Hellvig la SRI, acesta îi va scoate din nou oamenii în stradă și va „obține” până la urmă cei unu-doi morți, iar pe de altă parte, șantajul la judecători exercitat acum direct de Neomarxistul Hellvig va continua. Să nu uităm că unul din doi judecâtori are dosar la Hellvig; cum care Hellvig? Prietenul lui Comănescu și al firmelor care vor să fure la propriu gazele din Marea Neagră. Dar despre Hellvig în curând…
Nota redacției „Justițiarul”: În anul 2007, Tăriceanu era în mari tandrețuri cu Iohannis, primarul capitalei culturale europene și a afirmat public că acesta ar fi bun de președinte al României. Deși a primit de la noi documentația completă privind toate infracțiunile comise de Iohannis. printr-un apropiat al său, premierul Tăriceanu s-a făcut că plouă. Un duplicitar și un oportunist, acesta este Tăriceanu!
Scrisoarea lui Rudolph Giuliani produce efecte nu doar la București, ci și în America. Kiki Skagen Munshi, care a lucrat în Serviciul de Externe al Statelor Unite 22 de ani, cu experiență diplomatică în mai multe țări și însărcinări oficiale chiar la București, a trimis la rândul ei un mesaj, intrat în posesia Q Magazine, către oficialii români, arătând că DNA a devenit ea însăși coruptă și că procesele anticorupție din România au fost de multe ori un simulacru.
Prezentăm mai jos scrisoarea integrală în ambele versiuni, română și engleză:
ACEASTA NU ESTE JUSTIȚIA PE CARE AR TREBUI SĂ O SPRIJINE ROMÂNIA
„Vă scriu în sprijinul poziției domnului Louis Freeh și domnului Rudy Giuliani în ceea ce privește Direcția Națională Anticorupție (DNA). Am examinat activitatea sa de mai mulți ani și sunt de acord cu ei că structura instituției a condus la abuzuri.
Șeful DNA-ului, actualmente, raportează Președintelui României, care este un funcționar ales cu – în mod firesc – un interes pentru a-și păstra poziția și a fi reales. Un procent ridicat de persoane din România au fost implicate în corupție de un fel sau altul. Pentru oamenii obișnuiți, este totuși aproape imposibil, după cum știți, să trăiți fără o așa numită corupție mică; probabil 70-80% dintre politicienii și birocrații de nivel înalt au „practici corupte”, așa cum sunt definite în prezent, în funcție de pozițiile lor în trecut.
Având în vedere acest fapt, nu se pune întrebarea dacă funcționarii corupți sunt urmăriți penal, ci care sunt aleși pentru a fi urmăriți penal pentru corupție.
De la președinția lui Traian Băsescu răspunsul este în mod ciudat clar: dușmanii politici și cei care ar putea reprezenta o amenințare politică sau economică de un fel la Președinte și la partidul său. Adică DNA-ul în sine a devenit un motor al corupției și de aceea este importantă o mișcare de plasare a acestuia într-o poziție ceva mai protejată.
Dați-mi voie să merg mai departe! DNA-ul nu a fost folosit doar pentru a susține puterea politică a președintelui României actual în ultimii ani, ci funcționează în afara normelor procedurilor judiciare.
Cu un an și câteva luni în urmă am intervievat atât avocații, cît și oficiali judecătorești despre procesele a trei persoane pe care le cunosc în închisoare pentru „corupție” și mi s-a spus că în toate cele trei cazuri „procesele” erau ele însele corupte și că acest fapt ar putea fi dovedit într-o instanță judecătorească neutră.
După ce am studiat mai bine de un an, știam deja multe din ceea ce mi-au spus avocații: că inculpaților nu li s-a permis să vorbească în apărarea lor, să aducă martori sau să prezinte dovezi în favoarea lor. Toți trei se află în prezent în închisori sau au executat sentințe pentru infracțiuni, care , în Occident, nu ar fi ajuns într-o sală de judecată, cu atât mai puțin ar fi fost condamnate.
Acesta nu este genul de justiție pe care România ar trebui să o sprijine.
Este adevărat că, pe hârtie, România face toate lucrurile potrivite pentru a pune capăt corupției, dar, după cum știm cu toții, corupția nu a fost eradicată. Ceea ce s-a întâmplat a fost că DNA-ul s-a transformat într-o putere din umbră, fiind capabilă să inducă frica chiar și în rândul cetățenilor care respectă legea, pentru că, odată ce un caz este deschis, nu este deloc sigur că se va face dreptate.
Reformarea DNA-ului ar trebui să reprezinte o prioritate pentru guvernul dvs., dacă este vorba despre lupta împotriva corupției.
Mutarea DNA-ului dintr-o arenă pur politică într-una în care ar exista cel puțin o șansă rezonabilă de supraveghere imparțială ar trebui să fie primul pas în acest efort. Sper ca administrația dvs. ar putea susține acest fapt.
Există organizații și persoane care vă pot ajuta în acest efort; Aș fi bucuros să vă pun la curent cu unele dintre ele dacă doriți.
Aș dori să adaug că nu sunt legată de ele și că nu aș beneficia de niciun avantaj personale.
Deci, de ce mă deranjez? Pentru că am cunoscut România bine când eram Director al Bibliotecii Americane în anii 1980 și am avut grijă de țara dumneavoastră. De asemenea, îmi pasă de justiție și doresc să o văd.
Sper să o faceți și dvs.
Cu sinceritate,
Kiki Skagen Mushi”
THIS IS NOT THE KIND OF ‘JUSTICE’ THAT ROMANIA SHOULD SUPPORT
„I am writing in support of the position taken by Mr. Louis Freeh and Mr. Rudy Giuliani as concerns the Directia Nationala Anticoruptie (DNA). I have been examining its work for several years and agree with them that the structure of the institution has led to abuses.
The head of the DNA, in the present arrangement, reports to the President of Romania, who is an elected official with—quite naturally—an interest in retaining his/her position and being re-elected.
A high percentage of persons in Romania have been involved in corruption of one kind or another. For ordinary people it is still almost impossible, as you know, to live without petty corruption; probably 70-80% of high level politicians and bureaucrats have “corrupt practices” as currently defined related to their positions in their background.
Given this, the question becomes not whether corrupt officials are prosecuted but who is chosen to be prosecuted for corruption.
Since the Presidency of Traian Basescu the answer is distressingly clear: Political enemies and those who might pose a political or economic threat of some sort to the President and his Party.
That is, the DNA itself has become an engine of corruption and this is why a move to place it in a somewhat more protected position is important.
Let me go further. The DNA has not only been used to bolster the political power of the incumbent Romanian President in recent years, it operates outside the norms of judicial procedures.
A year and some months ago I interviewed both lawyers and judicial officials about the trials of three persons I know who were in prison for ‘corruption’ and was told in all three cases that the ‘trials’ were themselves corrupt and that this could be proven in a neutral court of law.
Having followed the trials over a course of some years I already knew much of what the attorneys told me: That defendants were not allowed to speak in their defence, bring witnesses or present evidence in their favor.
All three are either currently serving sentences in prison or have served sentences for ‘crimes’ that would not, in the West, have even made it to a courtroom, let alone resulted in a conviction.
This is not the kind of ‘justice’ that Romania should support.
It is true that, on paper, Romania is doing all the “right things” to end corruption but, as we all know, corruption has not been erased. What has happened is that the DNA has moved into a position of shadowy power from which it is able to strike fear into the hearts of even law abiding citizens because once a case is opened, it is by no means certain that justice will be done.
Reforming the DNA should be a high priority for your government if it is serious about fighting corruption.
Moving the DNA out of a purely political arena to one in which there would be at least a reasonable chance of unbiased oversight should be the first step in this effort. I would hope that the your office could support this.
There are organizations and individuals who could assist you in this effort; I would be glad to put you in touch with one of them if you wished. I would like to add that I am not connected with them and would receive no personal benefit from this.
So why do I bother? Because I have known Romania well since I was Director of the American Library in the 1980s and care about your country. I also care about justice and wish to see it done. I hope you do as well.
Sincerely,
Kiki Skagen Munshi”
Kiki Skagen Munshi face parte din a patra generație de californieni fiind crescută atât în Statele Unite, cât și la Tokyo, Japonia.
A urmat Swarthmore College in Pennsylvania unde a absolvit magna cum laude cu licență în Științe Politice, Istorie și Economie.
După un an în care a fost bursier Fullbright în India, a urmat University of California, Berkeley , finalizându-și studiile cu un Doctorat în Istorie chiar la Universitatea din București în 2006.
În 1980 a intrat în US Foreign Service. Angajată în Serviciul de Informații al Statelor Unite și în Departamentul de Stat de la Washington, Kiki Munshi a lucrat la ambasadele americane din Nigeria, România, Greece, Sierra Leone, Tanzania și India.
A condus Biblioteca Americană din 1983 până în 1987 și a fost Consul cu Afaceri Publice al Americii la București din 2000 până în 2002, când s-a retras din Serviciul Extern al SUA. S-a reîntors în 2006 pentru a face parte din Echipa de Reconstrucție a Iraqului.
Locuiește acum în San Diego, vizitează deseori România și India și este autoare a mai multor cărți între care una are ca fundal anii comunismului sub Ceaușescu.
Nu m-am grăbit să analizez semnificația scrisorii fostului procuror anti Mafia și fostului primar al New Yorkului, Rudolph (Rudi) Giuliani din mai multe motive.
Cel mai important a fost acela că ea indică o schimbare de abordare în politica americană față de România pe care am anunțat-o și recomandat-o de câțiva ani, și care era inevitabil să se producă, dacă nu ca un act de voință, măcar ca unul de necesitate. Am așteptat ca alți analiști români să o fi remarcat înainte de a o face eu, întrucât nu cred în profețiile autoconfirmate.
De ce lucrul nu s-a petrecut mai repede? Pentru că navele de mari dimensiuni, asemenea SUA pe oceanul geopoliticii planetare, virează încet. De asemenea, întrucât falia transatlantică, vizibilă deja de câteva decenii pentru cei care așează realitatea înaintea dorinței, trebuia să se adâncească suficient. După cum era obligatoriu ca ascensiunea Chinei și relansarea Rusiei să le aducă pe acestea la altitudinea potrivită, simultan cu virajul UE de la un proiect politic federalizator având în centru o Germanie europeană, către unul neoimperial preconizând o Europă germană. De aici, iar nu din vreun impuls moral generos decurge cu necesitate modificarea de poziție a SUA față de România. Interesele strategice ale acestora devin dinnou congruente.
Natura acestei resetări, pe care scrisoarea dlui Giuliani o semnalează sub acoperirea dar și cu consecința cererii de revenire la respectul drepturilor omului în lupta dusă împotriva corupției, și a amnistierii victimelor justiției selective (adică politizate), este similară celei pe care în 1821 Imperiul Otoman a decis-o, în exercițiul suzeranității asupra principatelor danubiene, respectiv renunțarea la domniile fanariote și revenirea la domnii pământeni. Asta nu a înseamnat independența, dar a deschis drumul către ea, către autodeterminarea națiunii române. Deci nu a fost și nu este puțin.
Se putea petrece lucrul acesta mai devreme și cu un preț mai mic? Da! Întârzierea este rezultatul intervenției în joc a cozilor de topor române. A celor care au vândut România pentru un pumn de arginți sau pentru a-și pansa orgoliile rănite de eșecul subsecvent propriei mediocrități.
Aici intervine figura tristă a “Maiorului George”. Reprezentant emblematic al comunității celor convinși că nu au făcut nimic din cauza celor care au făcut chipurile prea puțin, precum și că singura cale pentru a-și afirma opera nenăscută este suprimarea concurenței, evident prin suprimarea concurenților.
Nu este locul să pomenim aici proiectul dement de constituire a unui stat subteran, cu caracter ilegitim, prin crearea unui sistem ocult de relații interinstituționale apt a ține societatea sub control ca efect al terorii generate de încălcarea drepturilor omului. Este, în schimb, de relevat modul în care, folosindu-se de instrumentele diplomatice puse la dispoziția sa, ambasadorul Maior, altminteri minor în toate cele, a deteriorat raporturile parteneriale americano-române și a așternut o pată de rușine pe amintirea senatorului John McCain, erou-martir al nefericitului război din Vietnam.
Senatorul McCain a fost un neoconservator; temperamental dar onest. L-am întâlnit de puține ori dar l-am înțeles bine; poate și pentru că dintr-un anumit punct de vedere semănam. Ca și mine, era oricând gata să se dedice imprudent unei cauze, de îndată ce îi apărea a fi dreaptă, chiar dacă șansele de reușită erau nule. Putea opta greșit – și a făcut-o de multe ori ca urmare a unor evaluări eronate – dar de îndată ce își dădea seama de greșeală își recunoștea fără ezitare vina. Până atunci, însă, era un radical, un revoltat, un rebel cu convingeri ideologice ferme pe care nu îl puteau întoarce din drum nici presiunile, nici promisiunile, nici rațiunea, nici sentimentele. Un fundamentalist. Faptul că a refuzat eliberarea din prizonieratul vietnamez întrucât socotea că prizonierii mai vechi trebuiau să fie eliberați mai întâi, spune mult despre caracterul acestui om de curând trecut la cele veșnice.
Pe el și l-a ales ca țintă a manipulării și ca garant al impunității ambasadorul George Maior; ambasador mai degrabă al Republicii de la Cluj, decât al Republicii România. I-a exploatat fără scrupule buna credință, știind că un senator american care a acceptat infernul pentru a apăra onoarea țării sale chiar și într-un război nedrept, nu poate concepe că informațiile date de împuternicitul diplomatic al unui stat despre propria sa țară pot fi mincinoase și chiar antinaționale.
Așa se face că John McCain, un fanatic al valorilor americane, calificat de mulți ca adevărat “taliban” al drepturilor omului, a ajuns să îi apere pe violatorii drepturilor omului din România. Așa se explică de ce acest adept intratabil al sancționarii Rusiei putiniste, a ales să coopereze la distrugerea elitei partenerului strategic al Americii aflat pe linia întâi a frontului, socotind că aceasta ar fi cumpărată sau cumparabilă cu banii Kremlinului. Așa s-a ajuns ca International Republican Institute (IRI)- în fapt Institutul McCain – să întocmească studii și rapoarte defavorabile României, pe baza datelor și interpretărilor otrăvite furnizate de sociologul Grupului de la Cluj, Vasile Dâncu, prin intermediul ambasadorului său, George Maior.
Totul a culminat cu scrisoarea muribundului McCain, de fapt niciodată scrisă sau văzută de acesta, prin care chipurile își exprima îngrijorarea în legătură cu așa zisa prăbușire a statului de drept și a regimului democratic în România.
Împotriva acestei scrisori măsluite, care constituia un atac grav și nedrept la adresa Guvernului României, ambasadorul Maior nu a luat nici o atitudine. În schimb, a denunțat ca fiind rezultatul “lobbyului celor certați cu justiția”, scrisoarea lui Rudi Giuliani care exprima un punct de vedere diametral opus celui pus pe seama lui John MacCain. Nu înainte, însă, de a ne “mărturisi” că,fiind chemat la căpătâiul amintitului senator, acesta i-ar fi reconfirmat prețuirea pentru procuroarea Kovesi, dar și îngrijorarea pentru viitorul ei și al luptei împotriva corupției în România. După care, cu ultimele puteri i-a încredințat testamentul său politic: “George, ai grijă de Codruța!” Apoi și-a dat suflarea.
O atare poveste, jignitoare pentru inteligența românilor și americanilor deopotrivă, și o astfel de reacție asimetrică față de mesajele a două personalități americane, dintre care unul apocrif, spune totul despre actuala reprezentare a României în SUA. În limbajul codificat al diplomației, epistola dlui Giuliani, pe lângă comunicarea deciziei Casei Albe privind resetarea relației cu România, avertizează că un asemenea proces nu poate avea loc fără schimbarea actualilor reprezentanți ai țării în strainatate, fără desființarea “industriei anticorupției” cu justiția sa selectivă, și fără reabilitarea victimelor acestora.
John McCain, eroul bătăliilor pierdute și republicanul opozant al Președintelui republican Donald Trump, a trecut în lumea drepților, iar mesajul său vine nu numai de acolo unde nu mai este nici întristare nici suspin, ci și din rândul adversarilor Casei Albe. Rudolph Giuliani, în schimb, eroul bătăliilor câștigate, este nu numai viu, ci și un apropiat al Casei Albe. Este mai mult decât probabil că prin scrisul său au fost exprimate ideile și ofertele Președintelui Trump. Cât despre George Maior, cel rămas fără peotector și protecție, fidel adversarilor administrației Trump și ai propriei sale țări, care l-au adoptat, dar infidel Guvernului care l-a acreditat… Ei bine…
În efortul de reconfigurare a ordinii mondiale, America are interesul revenirii la o Românie stabilă cu lideri capabili să îi apere suveranitatea și astfel să mențină frontul est-european pe linia convenită cu Rusia, în așa fel încât un alt august 1939 (data Pactului Ribbentrop-Molotov) să nu mai aibă loc. Întrebarea este dacă actualul Guvern al României, format din supraviețuitorii proceselor politice ale ultimelor decenii, sau, după caz, forțele sănătoase ale României profunde vor fi capabile să vină în întâmpinarea resetării anunțate și să curețe grajdurile anticorupției otrăvite?
La 30 august 1948 se împlinesc 70 de ani de la apariţia Decretului privind înfiinţarea şi organizarea Direcţiunii Generale a Securităţii Poporului în cadrul Ministerului Afacerilor Interne (replică a poliţiei politice sovietice), cu atribuţiile de „apărare a cuceririlor democratice şi asigurarea securităţii Republicii Populare România contra duşmanilor din interior şi exterior”; primul şef al Securităţii, cu funcţia de director general, a fost Pantelimon (Pantiuşa) Bodnarenko (alias Gheorghe Pintilie), agent al NKVD-ului.
Foto: Pantiuşa Bodnarenko sau Gheorghe Pintilie.
În toate ţările din estul şi centrul Europei intrate după înfrângerea Germaniei naziste în orbita Moscovei, partidele comuniste au acţionat după expresia lui Stalin, pentru preluarea puterii ca adevărate „brigăzi de şoc” ale „mişcării revoluţionare”, care au luat „măsuri reale pentru lichidarea asupririi capitaliste şi moşiereşti”, pentru a uşura „situaţia popoarelor care lâncezesc sub jugul capitalismului”.
Instituţionalizarea regimului comunist în România a însemnat şi lichidarea vechilor…
Ucraina a celebrat luni cea de-a treia aniversare de la revolta proeuropeană din Maidan (Nezalejnosti), care a marcat cu sânge voinţa sa de apropiere de UE şi a însemnat ‘separarea sa de lumea rusă’, potrivit preşedintelui ucrainean Petro Poroşenko, informează AFP.
Rebeliunea proeuropeană a luat contur în Piaţa Centrală din Kiev la 21 noiembrie 2013 şi s-a încheiat cu trei luni mai târziu, prin înlăturarea de la putere a preşedintelui prorus Viktor Ianukovici, după moartea a circa o sută de manifestanţi şi douăzeci de poliţişti în confruntări violente.
Revoltele din Maidan ‘au pus capăt trecutului nostru ruso-sovietic şi perioadei post-sovietice’, a declarat Poroşenko în cadrul unei ceremonii la Kiev. ‘Ele au separat lumile noastre ucraineană şi europeană de lumea rusă’, a subliniat el.
Ucraina a acuzat Rusia că este responsabilă de măcelul din Maidan, când trăgători ascunşi au împuşcat în timpul manifestaţiilor protestatari, în condiţii până acum neelucidate. Moscova a…
Dans un entretien au « Monde », Michel Forst juge la situation française « préoccupante », tout en déplorant que « des groupes ultraviolents (...) contribuent à discréditer la cause des militants de l’environnement. »
Petreceri exclusiviste, dansatori, acrobați și activități din universul magic UNTOLD vor putea fi experimentate și în acest an chiar în inima festivalului, în hotelul tematic Radisson Blu. Între 3 și 6 august, fanii care se vor caza aici se vor bucura atât de show-urile și magia din festival, cât și de evenimentele private și surprizele pregătite în hotelul […]
Aproximativ 30% din teritoriul ucrainean este contaminat cu explozibili şi mine, a declarat joi ministrul adjunct de Interne de la Kiev, Bogdan Drapyatyi, care a anunţat totodată că guvernul lucrează la crearea unui centru specializat de găsire şi dezactivare a minelor.
Preşedintele Colegiului Medicilor din România, Daniel Coriu, medic primar hematolog și directorul Centrului de Hematologie și Transplant Medular al Institutului Clinic Fundeni din București, a declarat joi că unii pacienţi cu mielom sunt diagnosticaţi tardiv, iar alţii deloc, adăugând că există „inechitate” în ceea ce priveşte accesul la diagnostic şi tratam […]
Die Polizei hat deutlich mehr Kinder und Jugendliche als Tatverdächtige ermittelt. Um welche Delikte es geht – und was zu den Hintergründen bekannt ist.
Über dem US-Bundesstaat Kentucky sind zwei Militärhubschrauber zusammengeprallt und abgestürzt. Die »Washington Post« berichtet von neun Todesopfern, bei dem Einsatz handelte es sich um eine Übung.
![Așa cum v-am spus, Tăriceanu l-a trădat demult pe Dragnea. Motivația sau motivele, mai bine zis, nu sunt simple […]](https://i0.wp.com/www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2018/08/iohannis-dragnea-tariceanu.x7f14sicu6-620x350.jpg "Alianța Tăriceanu-Hellvig-Iohannis sau de ce Tăriceanu îl vrea condamnat pe Dragnea")
.jpg)
.jpg)
Chinese
French
German
Italian
Japanese
Korean
Russian
Spanish
Octavpelin's Weblog 
Comentarii recente