Arhiva |

ADUNAREA GENERALA A ONU – AEROPAGUL MULTILATERALISMULUI – SI ISIPIDA PRESTATIE A LUI KLAUS WERNER JOHANNIS!

3 oct.

1 octombrie reprezintă ultima zi a dezbaterilor la cel mai înalt nivel din cea de a 73-a Adunare Generală a ONU, organ onusian, în care toate cele 193 de state membre sunt pe picior de egalitate, ce a programat această sesiune în perioada 25 septembrie -1 octombrie. Este cel mai important moment al Adunării Generale, el fiind aşteptat şi urmărit în mod firesc cu mare interes de cancelariile lumii, de reprezentanţii mass-media şi chiar de opinia publică din diverse locuri ale globului.

Prezenţa celor 134 de şefi de stat şi de premieri, a unor importante figuri ale politicii mondiale la zi – Trump, Macron, Rohani, Netanyahu, etc. – justifică pe deplin acest interes major faţă de evenimentul din New York la care au venit şi liderii unor guverne din Europa aduşi la putere de mişcări populiste şi naţionaliste, fapt ce l-a determinat pe un ambasador occidental să declare cu destulă tristeţe : „Vântul suflă contra noastră!”

Nu este mai puţin adevărat că, deşi au venit mai mulţi şefi de stat şi de guvern faţă de anul trecut ( când au fost 114 ), de data asta au lipsit Vladimir Putin (Rusia), Xi Jinping (China), Narendra Modi (premierul Indiei), adică „piese politice foarte grele”, ei fiind conducătorii unor ţări cu mare influenţă mondială.

Preşedintele României, Klaus Werner Iohannis, a fost prezent, ca şi la precedentele Adunări Generale, de când şi-a preluat mandatul.

Acum, după ce fiecare dintre liderii respectivi şi-a rostit alocuţiunea tradiţională, putem formula câteva concluzii şi opinii. Întâi de toate, se poate spune că a 73-a sesiune a Adunării Generale şi-a dovedit rolul central pe care-l are în mecanismul onusian, ea „permiţând să se reamintească, după cum observa ziarul „Le Monde”, că ONU există”. Ea este pe primul loc în rândul organelor principale ale ONU, aşa cum stipulează articolul 8 al textului fondator adoptat în 1945. Nu este mai puţin adevărat că, odată cu trecerea timpului, ea a fost tot mai des criticată, mulţi amintind afirmaţia preşedintelui francez Charles de Gaulle, din 1965, care denunţa „şedinţele tumultoase şi scandaloase, în care nu există miljloace de a organiza o dezbatere obiectivă.”

Într-un fel, lucrurile erau fireşti în acea perioadă de vârf a Războiului Rece, în care confruntarea dintre cele două blocuri găsea în tribuna ONU locul ideal de manifestare. În fine, în 2017, în prima sa intervenţie în Adunarea Generală ca preşedinte al SUA, Donald Trump califica ONU „un club pentru a trăncăni şi a-ţi petrece plăcut timpul.” Dincolo de atare critici, analiştii şi ziariştii au constatat că metoda diplomaţiei lui Trump, fondată pe relaţiile bilaterale şi raportul de forţe, este cea care fragilizează şi mai mult acest „templu al multilateralismului”, cum îl numeşte ziarul parizian „Le Figaro”.

Spre deosebire de mai mediatizatul Consiliu de Securitate, Adunarea Generală este organul onusian în care reprezentanţii statelor membre – 193 la ora actuală – se reunesc pentru a face bilanţul anului scurs şi a răspunde provocărilor viitoare, ei deliberând de la mijlocul lui sptembrie până la finele lunii decembrie. Cât priveşte rolul său, el constă în transmiterea de recomadări statelor membre în diverse probleme: cooperarea internaţională, menţinerea păcii, dezarmare, educaţie, social, chestiuni climatice, lansând şi iniţiative pentru a încuraja statele să meargă în direcţia pe care ea o doreşte. A fost cazul cu „Obiectivele mileniului pentru dezvolatare” adoptate în anul 2000, destinate luptei contra sărăciei extreme, sau al celor „17 obiective de dezvoltare durabilă”, din septembrie 2015.

Faţă de rezoluţiile Consiliului de Securitate, cele ale Adunării Generale nu sunt obligatorii. Şansa oferită deliberărilor este în centrul activităţii sale, iar aceasta are ca misiune buna funcţionare a ONU. De notat că, între altele, ea alege membrii nepermanenţi ai Consiliului de Securitate ( subiect care, azi, interesează în mod special România, ce vizează ocuparea unui asemenea loc, subiect asupra căruia vom reveni) şi desemnează secretarul general al ONU, la recomadarea Consiliului.

Desigur, nu vom trece uşor peste marile probleme cu care se confruntă azi ONU şi, înainte de toate Adunarea Generală, fiindcă este ştiut că mulţi politicieni, analişti sau comentatori consideră că ea este o „veritabilă maşinărie de vorbe”, şi asta nu de ieri de azi.„Este adevărat că delegaţii iubesc să petreacă timpul la New York. Dar esenţialul se consemnează mai puţin pe culoarele ONU şi pe cele ce au loc în marile hoteluri, unde conducătorii se întâlnesc”, povesteşte fostul ambasador francez la ONU, Alain Dejammet, în volumul „Lincendie planetaire, que fait lONU?” La rândul său, Alain Pellet, prof. emerit de Drept Internaţional la Universitatea Paris-Nanterre, a spus : „Sunt cozerii, şi asta este destul, cu atât mai mult cu cât, alături de discursurile publice, atât de constrângătoare şi formale, există contactele bilaterale din culise”. Amintitul Dejammet apreciază că Adunărea Generală are un rol evident. Având la bază principiul „un stat, un vot”, „fie că este vorba despre China sau Barbados”, ea pune statele membre pe picior de egalitate, ceea ce reprezintă, evident, particularitatea sa.

Sigur, pornind de la cele de mai sus se pune întrebarea firească: ea este eficientă? Prof. Pellet, fost preşedinte al Comisiei de Drept Internaţional, spunea că „ea a fost adevăratul centru de gravitate al ONU până la începutul anilor 1980”, dar, după cum scria el în 2004 în revista „Pouvoirs”: „Odată cu sfârşitul Războiului Rece şi globalizarea liberală, ea a căzut într-o logoree mahmură, fără priză la realitate. Totuşi, azi ea nu este lipsită de atuuri, dar lipseşte voinţa politică”.

Cât priveşte rezoluţiile despre care vorbeam, de pildă, în 2016 s-au adoptat 329, cele mai multe dintre ele trec neobservate. Cu alte cuvinte, este vorba de o inflaţie de texte datorate unei maşini birocratice, despre care unii opinează că stă la baza criticilor formulate de Trump în 2017, care reclamă o reformă profundă a ONU, aşa cum o doreşte şi secretarul general al ONU, Antonio Guterres.„ (Cu Trump, dar şi cu Rusia şi China ) se asistă îndeosebi la revenirea suveranismului. Este clar că multilateralismul are plumb în aripi”, spunea Pellet.

La întrebarea dacă azi Adunarea Generală mai serveşte la ceva, Dominique Moisi, politolog şi geopolitician, răspunnde că „este o oglindă care reflectă starea lui. Azi este o oglindă atât de spartă, care reflectă fragmentarea şi fisurarea ordinii lumii, în particular datorită eforturilor negative ale lui Trump (….). Iar ţara care susţine cel mai mult ONU pe plan financiar , China, nu a fost reprezentată la cel mai înalt nivel de Xi Jinping.Cât o priveşte pe Rrusia, ţara de care depinde o soluţie militară şi politică în Siria, nu a fost nici ea reprezentată de liderul său, Putin.

Dincolo de tot şi toate, ONU reprezintă îm mod incontestabil simbolul dreptului. După Dominique Mosi, ea a fost în fapt una a reprezentanţilor naţiunilor dezunite. În timpul Războiului Rece, această dezuniune se traducea prin vetoul sovietic sau vetoul american, care, în Consiliul de Securitate puteau bloca totul. Sfârşitul Războiului Rece a adus speranţa unei lumi mai armonioase, mai unificată. Dar s-a întâmplat exact invers. S-a constatat o creştere a suveranismului, explozia naţionalismelor şi populismelor.

În atare condiţii, numărul şi numele celor care susţin şi promovează la tribuna ONU, cât şi în întâlnirile bilatelare cu omologi multilateralismul, moderaţia şi raţionalitatea a scăzut, iar efectele se văd atât în sânul ONU, cât şi în sfera relaţiilor internaţionale.

De aceea nu întâmplător, în unele intervenţii din plenul celei de a 73-a Adunări Generale au existat opinii tranşante împotriva „legii celui mai puternic”, principiu promovat de Trump, în legătură cu care preşedintele francez Emmanuel Macron dădea un avertisment serios, gest cu atât mai important cu cât şeful Casei Albe denunţase „globalismul”. Or, acum Trump face faţă unui front unit al Europei, Rusiei şi Chinei, gata să apere acordul privind dosarul nuclear iranian din 2015, pe care preşedintele SUA l-a denunţat unilateral. Totuşi, întrebarea care se pune este cum vor rezista Teheranul şi implicit Europa la presiunile maximale americane?

Acum, în Adunarea General s-au auzit poziţiile fiecărei părţi, recte SUA şi Iran, dar, din păcate, nu şi iniţiative de conciliere, cum s-a întâmplat în cazul Coreei de Nord, despre care tot la ONU, anul trecut, Trump declara că o „va distruge în totalitate”, pentru ca, între timp, să aibă o întâlnnire cu liderul de la Phenian, Kim, iar zilele trecute să declare că-l preţuieşte foarte mult!. Acestea ar putea veni, ca de obicei, din culise, de unde şi rolul acestora, evocat cu orice ocazie. Luaţi cu vorba, să nu uităm un lucru esnţial: atâta vreme cât, în SUA, „trumpismul” excelează, iar britanicii sunt în plin Brexit, la ONU nu se pot lansa adevărate iniţiative în niciun dosar sensibil fără acest „P3” (SUA, Franţa, Regatul Unit), cum este numit în jargonul diplomatic, cel ce a pus în mişcare sistemul internaţional creat după 1945.

La ONU, „dezunirea” despre care vorbea prof. Moisi se constată în primul rând între „cei mari”. Nu vorbesc de dezacordurile vechi dintre SUA, pe de o parte, şi Rusia ori China, de cealaltă, ci dintre ţări din Vest. Am amintit de diferendul Trump – Macron şi trebuie să-l adăugăm pe cel dintre şeful Casei Albe şi cancelara Germaniei, Angela Merkel. Duminică, ea l-a avertizat pe Trump în legătură cu tentaţia lui de „a distruge” multilateralismul şi îndeosebi Naţiunile Unite. „ONU a fost creată pe ruinele celui de Al Doilea Război Mondial şi, evident, este departe de a fi perfectă. Dar a distruge ceva fără a crea un alt lucru nou este extrem de periculos şi poate distruge mai repede decât credem noi ordinea actuală, care garantează pacea”.

Cancelara a susţinut cu fermitate ideea că multilateralisnmul este calea ce trebuie urmată. Dar, „spre deosebire de mine, actualul preşedinte american spune că multilateralismul nu este răspunsul la probleme şi crede că nu există situaţii decât cu un singur câştigător”, a mai spus Merkel. „Aceasta pune sub semnul întrebării sistemele multilaterale (…), capacitatea ONU de a funcţiona”, a adugat ea. Polemica a apărut după ce, marţi, de la tribuna Adunării Generale, Trump a făcut elogiul „suveranităţii” şi a denunţat cu tărie „ideologia mondialismului”.

Nu spun nimic nou afirmând că, în Adunarea Generală se exprimă un mozaic de voci, unele mai răspicate, altele mai nuanţate, iar altele, cum a fost cea a lui Klaus Iohannis, inodore, insipide, incolore. Dar aş începe cu titlul alocuţiunii sale, al cărei stil gongoric, flamboiant, aminteşte de vremurile gongorice ale cultului personalităţii ceauşiste, ba chiar îi face invidioşi pe articlerii acelor vremuri. Vă rog să citiţi cu voce tare sau în gând şi să spuneţi cum sună: „Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a susținut miercuri, 26 septembrie a.c., la New York, o intervenție națională în cadrul dezbaterilor generale ale celei de-a 73-a sesiuni a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite”.

Da, aţi citit bine, este vorba de o “intervenţie naţională” şi nu de poziţia României în ce priveşte marile problem ale ONU sau ale lumii! Cum am avut răbdarea să citesc, recitesc şi răscitesc textul ei pot spune că este acelaşi stil cu care ne-au obişnuit consilierii săi: înşiruire de vorbe specifice limbajului de lemn, nimic de reţinut dintr-un eventual angajament concret şi eficient al României pe plan internaţional sub egida ONU. Nu mă miră că nici măcar “hanaliştii” ce slujesc asiduu Cotroceniul şi tot ce emană de acolo, nu l-au băgat în seamă.

Să fiu corect, totuşi, Am găsit o interesantă poziţionare în disputa foarte evidentă de la ONU dintre susţinătorii multilateralismului, în principal Franţa şi Germania, şi poziţia lui Trump de a-l combate vehement : “Trebuie să implicăm și tinerele generații, reprezentanții societății civile, jurnaliștii, oamenii de afaceri. Avem nevoie de toți aceștia pentru  a promova cauza multilateralismului și a leadership-ului global”, spunea Iohannis în alocuţiunea sa. Este o delimitare de “marele licurici” şi partener strategic sau o scăpare, pur şi simplu? În fine aş vrea nişte detalii legate de această afirmaţie: “Este convingerea mea fermă că un viitor mai sigur și mai prosper pentru poporul român nu poate exista decât alături de societăți pașnice și durabile din întreaga lume.” Mai concret, ce înţelege el prin “societăţi paşnice şi durabile” ?

Reveninsd la stilul şi conţinutul comunicatelor de presă pe care le dau publicităţii Administraţia Prezidenţială şi Biroul său de presă, aş mai semnala totala necunoaştere a protocolului de către semnatari textelor cu pricina: un preşedinte, recte Iohannis, SE ÎNTÂLNEŞTE cu un omolog strain, iar cu un premier sau cu un ministru de externe NU ARE ÎNTREVEDERE, ci ÎL PRIMEŞTE pe respectivul. Cât priveşte, formula “ÎNTREVEDERE BILATERALĂ”, ea este de tot hazul, dacă nu ar fi de plâns: păi, cu un interlocutor străin poţi avea întrevedere multilaterală ? Da, se pot aborda probleme bilaterale şi multilaterale, dar asta este altceva.

În fine, cum sugeram, la ONU contează enorm culisele, în care se discută multe, şi nu mărunte, au loc întrevederi care, în alte condiţii, sunt greu de realizat din varii motive: calendar, ordine de zi, loc de întâlnire, etc. Pe scurt, participarea la o sesiune a Adunării Generale este o mană cerească. Din atare perspctivă ce întâlniri a avut, acum, la New York, preşedintele României ? Le transcriu integral, potrivit Administraţiei Prezidenţiale: joi, 27 septembrie, l-a primit pe prim-ministrul Georgiei, Mamuka Bakhtadze; pe 27 septembrie a.c., l-a primit pe prim-ministrul Republicii Moldova, Pavel Filip; pe 26 septembrie, a avut o întrevedere cu Înaltul Comisar ONU pentru Refugiați, Filippo Grandi; pe 25 septembrie, a avut o întrevedere cu regele Regatului Hașemit al Iordaniei, Abdullah al II-lea; pe 26 septembrie a participat la recepţia oferită de UE în onoarea șefilor de delegații prezenţi la Adunarea Generală, iar pe 24 septembrie a participat la recepţia tradiţională oferită la hotelul Latte New York Palace de preşedintele SUA, Donald Trump, şi Prima Doamnă a SUA în onoarea șefilor de delegaţii prezenţi la ONU.

Pentru comparaţie am ales la întâmplare programul întrevederilor lui Jovenal Moise, preşedintele statului Haiti (27.750 kmp), prezent şi el la ONU : întâlnire cu secretarul de Stat adjunct al SUA, John D. Sullivan; întrevedere cu Christine Lagarde, directoarea FMI; întrevedere cu Luis Alberto Moreno, preşedintele Băncii Interamericane de Dezvoltare; întrevedere cu Antonio Guterres, secretarul general al ONU.

O scriu cu părere imensă de rău, fiind vorba de preşedintele României şi de noua sa participare la o sesiune a Adunării Generale a ONU: aceaşi prestaţie ultramodestă,o prezenţă aproape nulă la capitolul contacte internaţionale benefice pentru popor şi ţară, un şef de stat european ignorat total de omologii săi europeni, ca şi de cei de pe alte continente.

Pornind de la cele de mai sus, ca şi de la alte semnale, mă întreb ce şanse are ţara noastră să devină membru neparmanent al Consiliului de Securitate, România care, în 1967, în plin Război Rece, a dat un preşedinte al Adunării Generale? Pe urmă, după ce, între 2-4 august 1990, Irakul a ocupat Kuweitul, iar gravul eveniment a fost dezbătut în Consiliu, acesta era prezidat de proaspătul ambasador român la ONU, Aurel Dragoş Munteanu, dat fiind că la acea oră ţara noastră era membru nepermanent al Consiliului de Securitate, în care fusese desemnată înainte de 1990, adică în vremea dictaturii ceauşiste. Numai că, pe atunci, România avea diplomaţie şi diplomaţi valoroşi, eficienţi şi pragmatici.

De aceea, cred că avem şanse minime să ocupăm locul de membru nepermanent din Consiliul de Securitate, diplomaţia noastră de azi, domeniu de care se ocupoă preşedintele şi care şi-a numit tot soiul de “cădelniţari” ambasadori în locuri cheie, e cvasiinexistentă; iar cu alte ţări, precum Rusia, cultivă o strategie a confruntării, total greşită.

La ONU, Iohannis a dovedit că nu stăpâneşte politica diplomaţiei şi a culiselor, nu a avut nicio întrevedere cu vreun reprezentant al unui stat membru permanent al Consilului de Securitate, cu un conducător al vreunei ţări importante din Asia, America Latină sau Africa, sau cu cineva din vârful organizaţiei.

Pe scurt, avem parte de ceea ce am semănat .

LEGEA OFFSHORE. DEPUTATUL ALDE,VARUJAN VOSGANIAN (FOST UFD),S-O SUPARAT PE COLEGII DE COALITIE SI GUVERN SI A PARASIT SALA!,DEH GHESEFTUL NU A MERS!PENTRU ARMEAN

3 oct.

Deputatul ALDE Varujan Vosganian a părăsit dezbaterile Comisiilor pentru industrii, pentru buget şi pentru administraţie de la Camera Deputaţilor pe marginea legii offshore pe motiv că nici un reprezentant al Guvernului nu a prezentat un punct de vedere legat actul normativ care urmează să reglementează extracția de hidrocarburi de pe platoul românesc al Mării Negre și că nu s-a făcut niciun studiu de impact. În plus, oficialul ALDE a criticat PSD că vine cu amendamente despre care nimeni nu știe nimic. „Noi cei de la ALDE nu vom vota în niciun fel și nici nu vom vota. Pentru mine este cu totul straniu că niciun reprezentat al Guvernului nu are niciun punct de vedere. Chiar mă întreb dacă Guvernul a dat bir cu fugiții, cu cine ați lucrat aceste amendamente? Nu s-a întâmplat să se facă o astfel de lege fără calcularea unui impact bugetar. Este cel puțin ciudat. E straniu că votăm o lege cu atâtea modificări la o lege pe care am votat-o acum două luni. Cât de serioși suntem dacă după două luni avem atâtea modificări. Nu am primit niciun răspuns la evaluarea resurselor. ALDE nu participă la această dezbatere care mie mi se pare o improvizație. Pe aceste argumente, vă rog să-mi permiteți să solicităm în plen retrimiterea în comisii”, a declarat Vosganian, înainte să părăsească ședința condusă de Iulian Iancu, PSD. De remarcat este faptul că reprezentanții ALDE au sosit la ședința Comsiilor reunite cu o întârziere de două ore.

De la ședință au plecat și reprezentanții companiilor petroliere cu perimetre concesionate de gaze naturale în Marea Neagră. Aceștia au invocat faptul că au primit amendamentele propuse la lege cu doar circa o oră înaintea începerii lucrărilor, la fel ca parlamentarii din partidele de Opoziție, și că deocamdată nu pot face o evaluare a impactului acestor amendamente asupra costurilor proiectelor de exploatare.

Nu e pentru prima oară când Vosganian se arată nemulțumit de modul cum PSD procedează în legătură cu proiectul legii offshore. În urmă cu câteva luni, înainte de votarea legii în Camera Deputaților, în forma care a fost mai apoi respinsă de președintele Klau Iohannis, Vosganian a spus că nu a existat dialog între membrii coaliției de guvernare în privința a două proiecte de legi: o inițiativă legislativă a ALDE și proiectul legii off-shore. „Am cerut explicații în interiorul Coaliției pe două proiecte de legi: legea offshore și un proiect de lege adoptat în Parlament privind ajutoarele sociale, să ne spună despre ce este vorba în această oarecum anecdotică și capricioasă relaționarea între PSD și ALDE și care, sperăm noi în sesiunea din toamnă să nu se mai repete (…). Eu cred că propunerea (n.r. – referitoare la legea off-shore) care a fost făcută şi care a fost adoptată în comisie a fost o propunere care pe noi, care eram membrii ai comisiilor reunite din partea ALDE, ne-a pus într-o situaţie delicată. Eu cred că pentru o mai bună acuratețe a procedurii legislative e nevoie de discuţii prealabile”, a declarat atunci Vosganian.

Companiile petroliere care au concesiuni pe platoul continental autohton al Mării Negre, OMV Petrom, ExxonMobil, Lukoil, Carlyle, au cerut să fie scutite de impozitul pe veniturile suplimentare rezultate din dereglementarea prețurilor de vânzare a gazelor de către producători către furnizori, în cote de 60% și 85%. Acestea își justifică doleanța invocând că investițiile în offshore (pe mare) sunt semnificativ mai mari și mai greu de recuperat decât cele din onshore (pe uscat). De asemenea, petroliștii au solicitat să se mențină nivelul de redevență stabilit prin Ordonanța de Urgență 160/1999, care stipulează că “pe perioada derulării acordului petrolier, vor fi aplicabile reglementările fiscale existente la data semnării acestuia“. Un lucru e cert și anume că până acum nimeni nu s-a atins de nivelul redevenței, care a fost stabilit cu ocazia privatizării Petrom în 2004 și despre care foartă multă lume a spus de atunci și până azi că este în favoarea austriecilor de la OMV, proprietarul celei mai mari companii petroliere de la noi.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,LIVIU DRAGNEA CATRE OLANDEZUL AFACERIST FRANS TIMMERMANS :”NU ARUNCATI CU PIATRA IN ROMANIA!”

3 oct.

Liderul PSD, Liviu Dragnea, l-a sunat, marți după-amiază, pe prim-vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, după acuzațiile oficialului european în cadrul dezbaterii de luni din Parlamentul European.

Informația a fost prezentată în exclusivitate de Mihai Gâdea, la „Sinteza zilei”. Potrivit surselor Antena 3, Liviu Dragnea l-a rugat pe Timmermans să nu „arunce cu piatra în România”. „Discuția a fost destul de amplă. În urma discuției, prim-vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, l-a sigurat pe liderul PSD că va fi extrem de corect cu privire la situația din România”, a spus Mihai Gâdea.

ReaPlenul Parlamentului European dezbate, astăzi, situaţia statului de drept din România, la dezbateri fiind prezentă şi Viorica Dăncilă. Marţi seară, premierul Dăncilă şi ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, au avut o întrevedere cu prim-vicepreşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans.

Tudorel Toader a declarat că o concluzie a discuţiilor a fost de colaborare, nu de atacuri reciproce, că nu se pune problema activării articolului 7 din Tratatul UE şi că referirea la chemarea Guvernului în instanţă viza infringementul pentru neaplicarea directivei privind spălarea banilor. În discuţia cu Timmermans, Viorica Dăncilă şi-a exprimat dorinţa ca dezbaterea de miercuri din plenul Parlamentului European să fie argumentată şi constructivă.

PRESEDINTELE SENATULUI CALIN POPESCU TARICEANU ,AUDIAT DE COMISIA CARE CERCETEAZA ACTIVITATEA SPP!

3 oct.

Călin Popescu Tăriceanu va fi chemat pentru audieri în faţa comisiei care cercetează activitatea Serviciului pentru Pază şi Protecţie. Preşedintele Senatului va fi invitat să dea declaraţii în scandalul demnitarilor spionaţi de agenţii SPP. Vicepremierul Paul Stănescu şi generalul Dumitru Iliescu au fost primii care au dat explicaţii în comisie, potrivit Antena3.

Stănescu a declarat că i s-ar fi spus să colaboreze pentru că Liviu Dragnea ar urma să fie executat din fruntea partidului. Iar cel care i-ar fi transmis mesajul ar fi fost chiar şeful SPP, susţine vicepremierul.

Comisia parlamentară de anchetă verifică o eventuală implicare a Serviciului de Protecţie şi Pază în activitatea unor partide politice şi a unor lideri ai acestora. Totul după ce şeful Senatului Călin Popescu Tăriceanu a dezvăluit că ar fi avut telefonul ascultat timp de şapte ani. În acest context, preşedintele comsiei a anunţat că, săptămâna viitoare, Tăriceanu va fi invitat la audieri.

CINCI MINUTE PENTRU PREMIERUL ROMANIEI, VIORICA DANCILA IN PARLAMENTUL EUROPEAN!

3 oct.

Plenul Parlamentului European dezbate, astăzi, situaţia statului de drept din România, la dezbateri fiind prezentă şi Viorica Dăncilă. Marţi seară, premierul Dăncilă şi ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, au avut o întrevedere cu prim-vicepreşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans.

Tudorel Toader a declarat că o concluzie a discuţiilor a fost de colaborare, nu de atacuri reciproce, că nu se pune problema activării articolului 7 din Tratatul UE şi că referirea la chemarea Guvernului în instanţă viza infringementul pentru neaplicarea directivei privind spălarea banilor. În discuţia cu Timmermans, Viorica Dăncilă şi-a exprimat dorinţa ca dezbaterea de miercuri din plenul Parlamentului European să fie argumentată şi constructivă.

Dezbaterea din plenul PE va începe la ora 9.00, ora Strasbourgului, şi va dura o oră, din care Viorica Dăncilă va avea cinci minute la dispoziţie pentru a prezenta poziţia Guvernului de la Bucureşti. Opinia Comisiei Europene va fi prezentată de către comisarul european pe Justiţie, Vera Jourova.

În urma acestei dezbateri, în luna noiembrie este aşteptată şi adoptarea unei rezoluţii în Parlamentul European. Premierul Viorica Dăncilă şi ministrul Justiţiei Tudorel Toader se află de marţi la Strasbourg, unde au avut discuţii punctuale cu prim-vicepreşedintele Comisiei Europene Frans Timmermans, pe tema legilor justiţiei. Întâlnirea a avut loc în contextul în care, luni seară, Timmermans a criticat dur România şi a avertizat Guvernul că ar putea fi adus în faţa istanţei pentru legislaţia vizând sistemul judiciar şi situaţia statului de drept.

Tudorel Toader a declarat, după întâlnirea cu Frans Timmermans, că o concluzie a discuţiilor a fost de colaborare, nu de atacuri reciproce, că nu se pune problema activării articolului 7 din Tratatul UE şi că referirea la chemarea Guvernului în instanţă viza infringementul pentru neaplicarea directivei privind spălarea banilor.

„Prim-vicepreşedintele a spus cu subiect şi predicat faptul că nici nu intră în discuţie problema articolului 7. Că nici nu intră în discuţie activarea acestuia, pentru că România este într-o altă ipoteză, o altă situaţie decât Ungaria sau Polonia. Prin urmare, prim-vicepreşedintele a spus foarte limpede: nici nu intră în discuţie acest aspect”, a afirmat Tudorel Toader.

Întrebat care a fost contextul în care Frans Timmermans ar fi făcut această afirmaţie, ministrul Justiţiei a precizat că afirmaţia a fost făcută în condiţiile în care în cadrul discuţiilor premierul Viorica Dăncilă a spus că România respectă statul de drept şi că nu se pune problema nerespectării deciziilor CCR.

„Una dintre concluziile cu care ne-am despărţit a fost aceea de colaborare şi nu de atacuri reciproce”, a spus Tudorel Toader, referindu-se la discuţia pe care a avut-o cu prim-vicepreşeidntele Comisiei Europene, Frans Timmermans, alături de premierul Viorica Dăncilă.
Premierul Dăncilă și-a exprimat dorința pentru o dezbatere echilibrată
Premierul Viorica Dăncilă şi-a exprimat dorinţa, în întâlnirea cu prim-vicepreşedintele CE, Frans Timmermans, ca dezbaterea de miercuri din plenul Parlamentului European să fie argumentată şi constructivă. ”În cadrul discuţiilor, desfăşurate într-o atmosferă constructivă, au fost abordate teme aflate pe agenda europeană, precum şi pe cea a dezbaterilor actuale din cadrul Parlamentului European. În context, prim-ministrul Viorica Dăncilă a reiterat intenţia României de a acţiona pentru promovarea interesului european şi pentru asigurarea unui mandat de succes care să evidenţieze importanţa unităţii şi evitarea diviziunilor la nivel european. A exprimat dorinţa ca dezbaterea de mâine din Parlamentul European, să fie argumentată şi constructivă”, se arată într-un comunicat al Guvernului.

Conform sursei citate, oficialul român a reiterat susţinerea pentru priorităţile legislative pe care Comisia Europeană le-a prezentat recent, a salutat dialogul cu Comisia Europeană şi a subliniat necesitatea unei coordonări strânse între România şi Comisia Europeană pe durata Preşedinţiei României la Consiliul Uniunii Europene, în interesul tuturor, pentru consolidarea proiectului european.

Ce a declarat Timmermans despre Legile Justiției

„Legile nu au fost încă promulgate, nu e prea târziu ca autorităţile să dea înapoi. În următorul MCV de luna viitoare vom face o evaluare a raportului. Un pas înapoi ar fi o mare dezamăgire pentru prietenii României, mai ales pentru cetăţenii români. Ar fi o tragedie dacă în ultimul kilometru al maratonului aţi începe să alergaţi în cealaltă direcţie. Dacă ajungem la concluzia că regulile sunt încălcate, nu vom ezita să luăm măsuri, sa aducem in fata instantei Guvernul român daca nu va da curs recomandarilor noastre, ale GRECO si ale Comisiei de la Veneţia. Există riscul real ca România să facă paşi înapoi. Comisia Europeană face apel la autorităţile române să regândească cursul pe care l-au luat. Acest apel îl voi repeta şi în plen. Comsia e dispusă să sprijine autorităţile române în acest sens. M-am întâlnit de mai multe ori cu premierul, cu liderii din Parlament şi nu pot să ascund că evenimentele recente sunt o sursă de îngrijorări şi preocupări”, a avertizat Timmermans.

În replică, ministrul Justiţiei Tudorel Toader a declarat că afirmaţiilor oficialului european cu privire la dialog, înţelegerea problemelor şi căutarea de soluţiii, ar trebui să li se adauge „să fim documentaţi în legătură cu afirmaţiile pe care le facem şi, dacă se poate, să fim de bună credinţă”. Toader a precizat că se va întâlni cu Timermans, căruia îi va solicita să fie depăşită „faza ingrijorărilor şi preocupărilor” şi să aibă loc discuţii punctuale.

„Am ascultat cu interes, aş porni de la una dintre afirmaţiile sale   – să dialogăm, să înţelegem problemele, să căutăm soluţii şi aş adăuga să fim documentaţi în legătură cu afirmaţiile pe care le facem şi, dacă se poate, şi ar trebui să se poată, să fim de bună credinţă”,  a declarat Toader, subliniind că România este racordată la valorile europene şi este în plin proces legislativ.

Ministrul Justiţiei a precizat că îngrijorările exprimate de acesta cu privire la Codul Penal şi la Codul de procedură penală sunt premature, acestea fiind în control al constituţionalităţii şi nu se ştie ce soluţii vor fi cele finale, care vor intra în vigoare şi dacă vor fi de natură să afecteze statul de drept.

În ceea ce priveşte legile justiţiei,  a precizat că acestea au fost emise în urmă cu 14 ani, există decizii de neconstituţionalitate, iar procesul legislativ nu s-a încheiat.

Ministrul a anunţat că marţi dimineaţă este aşteptată o delegaţie a CE pentru verificări privind MCV, despre care a afirmat că nu a fost riguros instituit, pentru că iniţIal erau trei recomandări, iar acum sunt 12.

„România tot face eforturi să le îndeplinescă şi după 11 ani avem 12 recomandări, deşi plecasem de la 3. Cele iniţiale erau ca nişte ţinte mobile şi de câte ori te apropiai de ele mai apărea ceva”, a comentat Toader, care a susţinut că progresele sunt evidente.

De asemenea, el a precizat că  va merge la Strasbourg cu premierul Dăncilă şi se vor întâlni cu Frans Timmermans.

„Îi vom cere să depăşim faza îngrijorărilor şi preocupărilor şi să discutăm punctual, să ieşim din enunţurile de principiu, care nu au o abordare secvenţială”, a menţionat el.

DREPTATEA SI JUSTITIA CANTARITE CU „OCAUA” CALPA A INFAMULUI OLANDEZ TIMMERMANS AMICUL LUI SOROS CARE DE FAPT SI DE DREPT ESTE MOSIERUL FEUDEI ,NUMITA UNIUNEA EUROPEANA!

3 oct.

Declarațiile făcute ieri în cadrul dezbaterilor din „Comisia pentru Libertăți civile, justiție și afaceri interne” a Parlamentului European au umplut paharul răbdării. Să te declari îngrijorat de legi ce n-au produs încă vreun efect, de presupuneri și predicții stupide și vădit subiective, dar să ignori cu nonșalanță rele grave care deja s-au produs, abuzuri concrete, întâmplate și dovedite, asta arată că ești nedemn de funcția pe care o ocupi.

Imagine similară

Ce înseamnă „dreptul la un proces echitabil” când hotărârea de condamnare e dată de un judecător obligat să nu divulge inculpatului și avocatului acestuia, o parte din probe?

Ce înseamnă „dreptul la un proces echitabil”, când se aplică proceduri secrete care derogă sau chiar încalcă direct garanțiile procesuale prevăzute de Constituție și lege?

Ce înseamnă „independența magistraților” când procurorii sunt subordonați, prin protocoale secrete, ofițerilor de informații în cadrul unor echipe comune de anchetă penală?

Ce „pași înainte” au fost făcuți când ai în fiecare an sute de persoane achitate pentru că „fapta nu există” și zeci dintre aceste persoane înainte de a fi achitate au fost și în arest preventiv? De ce trebuie apărați de lege cei care au încălcat-o?

Când susții abuzurile, ar trebui să ai măcar decența de a nu o face din postura de prim-vicepreședinte al Comisiei Europene și Comisar european pentru statul de drept și Carta drepturilor fundamentale. Ar trebui să ai bunul-simț de a nu rosti asemenea absurdități în Comisia pentru libertăți civile din Parlamentul European. Ai demonstrat că nu ai nici una, nici alta.

Noi, în România, am mai văzut mentalități ca a ta. În anii ’50. Sunteți puțini, dar în poziții-cheie ale deciziei. O fostă procuroare, școlită doctrinar în cei mai negri ani ai lui Ceaușescu, te aplaudă și gândește ca tine în Parlamentul European. Și mai sunt câțiva.

Totuși, de unde atâta infatuare, atâta aroganță și dispreț la un socialist? Acum înțeleg de ce în țara ta, partidul tău (Partidul Muncii) nu obține nici 6% din voturile cetățenilor. Ei te cunosc mai bine decât te cunosc concetățenii mei.

Te-ai acoperit deja de rușine. Demisionează, Frans Timmermans! Urgent!

Autor: Serban Nicolae

Sursa: Justitiarul.ro

RESPINGEREA LEGII OFFSHORE SI MODIFICAREA CONSTITUTIEI PRIN REFERENDUM SAU SAPTAMANA MARE A INVIERII NATIONALE?!

3 oct.

Respingerea Legii Offshore și modificarea Constituției prin Referendum – momente cruciale în soarta poporului român!

Fără nicio exegerare, fără pic de patetism, putem spune răspicat că suntem într-un moment crucial pentru poporul român. În această săptămână, noi, fie indirect – prin parlamentarii pe care i-am votat să ne reprezinte, fie direct – în fața urnelor la Referendum, vom hotărî dacă ne luăm soarta în mâini și dacă vom sta în picioare în fața întregii lumi spunând, cu demnitate, că suntem aici și că ce e aici e al nostru, că vrem să fim și să rămânem aici și vrem respect pentru a respecta.

Mai pe scurt, dar mai dur spus, e momentul istoric în care putem reînvia ca nație, e fereastra de oportunitate care ni s-a dat de către providență pentru a ne ridica din mormânul fetid al neocolonialismului economic și ideologic în care am zăcut în ultimile foarte multe decenii – indiferent că vorbim de cel impus timp de 45 de ani de “marele popor prieten de la est” sau, mai recent, de cel pe care l-am acceptat de bună voie din partea “marii famili nord-atlantice”.

Primul examen pe care îl vom da în fața istoriei este cel cu privire la resursele noastre, căci va trebui să decidem, prin parlamentarii noștri, dacă acceptăm să fim donatori pentru dezvoltarea altora sau dacă vom cere să beneficiem și noi de bogățiile noastre. Pentru viitorul și dezvoltarea noastră! Cu alte cuvinte, trebuie să fim doar demni pentru a pretinde, ca și în cazul referendumului, normalitatea: de resursele românești trebuie să profite mai întâi românii, sau, altfel spus, #ResurseleRomâneștiRomâniei!

Or, modul în care este concepută și redactată actuala formă a Legii Offshore – că ne referim la procentul anual al deducerilor investițiilor sau la pragurile de impozitare și mai ales la modul de formulare în lege a nivelului suprataxării, aceasta nu va aduce României decât maxim 10% din valoarea resurselor de gaze din Marea Neagră. O tot spun din Martie – suntem pe cale să cedăm unica șansă la dezvoltare a acestui neam – bogățiile pe care cu prea mare generozitate Dumnezeu ni le-a lăsat sub picioare.

Este motivul pentru care Legea Offshore trebuie respinsă în integralitatea ei de către Camera Deputaților. Căci singurul scop al acestei legi este de a oferi exploatatorilor resurselor noastre derogări de la legile în vigoare. Și avantaje fiscale! Toate în defavoarea cetățeanului și contribuabilului român. Toate cu încălcarea literei și, mai ales, a spiritului Constituției care stabilește la art. 136 că “(al. 3)(…) resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. (al. 4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele(…) pot fi concesionate ori închiriate; (…)” Concesionate și închiriate… nu cedate pe nimic, nu donate!

Și ar mai fi un scop, și mai puțin discutat: cel de a da putere de lege unor contracte și convenții de explorare și exploatare – încheiate într-o manieră ocultă de diferiți politicieni în ultimii 29 de ani cu entități private, contracte care și în ziua de azi sunt catalogate ca fiind strict secrete! Actul de legiferare a fost trecut astfel din plenul Parlamentului la masa negocierii de natură comercială, sau mai bine spus colonială, în care personaje mai mult sau mai puțin cunoscute au negociat cât iau alții și cât să mai rămână României din bogățiile sale… Parlamentului rămânându-i doar a parafa “ca notaru’” un acord prestabilit printr-un vot ce se desfășoară pe principiul “oilor de teracotă”: după semnul șefilor de grupuri parlamentare. Care, deloc surprinzător, pe acest subiect au indicat și vor indica același lucru, dând naștere la unanimități… antinaționale. Doar antinaționale!

Nu vi se pare ciudat că niciun politician, nici de la putere, nici de la opoziție, nu a venit să ne explice de ce este necesară această lege… atâta vreme cât România are o legislație în baza căreia, chiar la acest moment, se realizează operațiuni de explorare și exploatare a zăcămintelor din Marea Neagră? Ne-a spus cineva CE ADUCE ÎN PLUS ROMÂNIEI ACEASTĂ LEGE care derogă de la cadrul general al legislației în materie?

Evident nu! Căci ar fi trebuit să ne spună de ce, cu excepția articolelor care definesc niște termeni și cele care stabilesc niște amenzi ridicole, aproape fiecare din cele 33 de articole ale legii stabilesc derogări și excepții de la legislația în vigoare. Și mai ales FACILITĂȚI FISCALE PENTRU EXPLOATATORI!

Niciun om politic nu a venit să ne spună de ce au fost exceptate de la aplicarea în domeniul exploatărilor offshore dispozițiile OG 7/2013 și Legii 73/2018, care ar fi adus României peste 40% din valoarea gazelor care îi aparțin, și nici care este interesul României de a stabili prin actuala lege niște suprataxe de patru ori mai mici. Nimeni din clasa noastră politică nu ne-a explicat de ce România nu poate atinge același nivel de taxare ca și Olanda, care ia 51.9% din valoarea resurselor sale de gaze, în urma unui contract de concesiune încheiat cu același atotputernic ExxonMobile. Și nici cum se face că operațiunile exploatatorului ExxonMobile rămân totuși rentabile în Olanda în pofida taxării de patru ori mai mari și a condițiilor naturale de patru ori mai aspre din Marea Nordului.

Și mai ciudat e că nici în presă nu au fost puse insistent aceste întrebări, cu mici, dar notabile, excepții – gen Sorin Roșca Stănescu, Ilie Șerbănescu, Iulian Capsali și alte câtve voci și condeee curajoase… Cum se face că în presa noastră nu s-a spus absolut nimic de faptul că aceeași companie ExxonMobile este investigată de o comisie a senatului Australian pentru motivul că nu a plătit statului Australian taxele aferente anilor 2013-2015, respectiv 18 Miliarde de Dolari… (de remarcat că Australia ar trebui să atingă în 2 ani de exploatare a resurselor sale cât România va încasa în 30 de ani!) Cu alte cuvinte, nimeni nu ne spune că nu doar că stabilim taxe și redevențe ridicol de mici, dar că există și imensul risc să nu beneficiem nici de astea, având în vedere “experiențele anterioare” ale exploatatorilor noștri… atâta vreme cât în Legea offshore se putea stipula clar că neplata taxelor și redevențelor către statul român atrage de drept rezilierea contractelor de concesiune… dar nu s-a făcut nici această necesară mențiune!

Nu ni s-a spus nici de ce Parlamentul este gata să renunțe la unul din atributele esențiale ale suveranității României – dreptul suveran de a stabili taxe și impozite, atâta vreme cât articolul 21 din Lege stipuleză în defavoarea României că “Regimul de redevențe și regimul fiscal prevăzute la art. 18 și art. 19 nu se vor modifica, indiferent de formă, în favoarea sau defavoarea titularilor de acorduri, pe toată durata acordurilor și a prelungirilor subsecvente.”
Și mai mare tăcere s-a lăsat cu privire la faptul că parlamentarii noștri renunță, practic, pentru todeauna la resursele poporului român, căci la articolul 30 al Legii offshore se spune că “Durata inițială a Concesiunilor poate fi de 30 de ani, cu posibilitate de prelungire cu încă 15 ani prin hotărâre a Guvernului.”… 45 de ani… de două ori mai mult decât se presupune că ar dura să extragem gaze din resursele existente în Marea Neagră. Sau poate că resursele noastre sunt, de fapt, mult mai mari, și de aici și înverșunarea protagoniștilor din aceste neștiute și oculte negocieri.
Nimeni nu s-a întrebat cum se face că la Senat, de fiecare dată, puterea și opoziția au votat în cvasi-unanimitate această lege antinațională?
Nici cine le-a dat parlamentarilor dreptul să dispună de averea noastră după bunul lor plac și împotriva intereselor acestui popor?

Toate aceste întrebări au un singur răspuns: clasa noastră politică este pe cale să săvârșească unul dintre cele mai grave și rușinoase acte de TRĂDARE NAȚIONALĂ din istoria recentă a României. De ce o face? Din lașitate: cedează unui șantaj! Cedează în fața propiilor slăbiciuni și păcate! Căci sistemul opresiv și securistic instituit în ultimii zeci de ani este pe cale să își atingă scopul final și să servească interesele celor care l-au instalat în România: acapararea reurselor uneia din cele mai bogate țări din Europa prin controlul absolut asupra clasei politice de la București! adesea coruptă… dar mai ales fricoasă și lipsită de coloană vertebrală.

Și, acum în ziua sau pre-ziua votării acestei Legi a rușinii și umilinței naționale, îndemnând o ultimă dată parlamentarii patrioți să voteze împotriva “Legii Offshore”, îmi voi încheia “pledoaria” pe care am susținut-o peste tot unde am putut și oricui a vrut să mă asculte în ultimile 7 luni, poate câteodată prea tehnic, prea sec sau doar prea insistent, cu o parabolă. Pe înțelesul tuturor.

Parabola gospodarului laș și a fântânarilor lacomi:

Un om avea o grădină pentru cultivarea căreia apa care-i curgea prin curte nu-i era suficientă, motiv pentru care mai cumpăra apă și din vecini. Vrând să nu mai plătească vecinilor apa trebuincioasă, s-a hotărât să mai facă o fântână la el în curte din care să-și acopere nevoile. Însă, cum nu avea nici unelte și nici știință să sape după apă, omul s-a dus la șeful satului și l-a rugat să-i dea el pe unii din fântânarii lui. Șeful se-nvoi și și-a trimis de îndată meseriașii, asigurându-l totodată pe gospodar că se va ocupa personal și cu paza curții sale.

Fântânarii, odată sosiți, după ce au căutat și găsit apa, au trecut de îndată la săpatul fântânii. Meseriașii i-au spus și prețul lucrării: 9 din 10 căldări cu apă scoase din fântănâ! și asta atâta vreme cât izvorul va avea apă. Iar dacă găleata de apă nu-i va fi suficinetă, pentru restul de apă care-i va fi necesară gospodarul urma să plătească fântânarilor același preț pe apa socoasă de la el din ogradă cu cel plătit vecinilor. Mai mult, pentru cât i-au scotocit ograda, meseriașii urmează să păstreze câșiva ani și cea de-a zecea din zece căldare de apă …

Omul începu să aibă discuții în familie: dacă merită să-și strice curtea pentru a scoate apă de care familia se va bucura pea puțin, sau deloc. Dacă e bine să bată cărări pentru străinii care urmau să care cele 9 din zece căldări cu apă scoase de la el din ogradă. Dacă nu cumva ar fi mai bine ca în câțiva ani să-și facă el unelte și să învețe să sape fântâni… sau măcar să pretindă de la fântânari același număr de căldări de apă precum alți membri ai comunității sale: între 3 și 6 căldări din zece în loc de una din zece cum îi oferiră meseriașii Șefului satului.

Văzându-l că ezită, Șeful satului începu să-i spună pe un ton ușor amenințător că e mai bine și pentru el și pentru tot satul să scoată fântânarii apă de la el, că acum vor ști vecinii că are apă și că însăși ograda lui e în pericol de a fi călcată de dușmani invidioși, că o să devină un membru de seamă al comunității și alte vorbe meșteșugite ce aveau darul de a-l convinge. Că e prea târziu să se mai răzgândească, deși fântâna încă nu era săpată.

De frica Șefului satului gospodarul se învoi și plăti prețul cerut: din curtea lui ani de-a rândul fântânarii scoaseră apă pe care i-o vândură lui și altor vecini pe bani grei, curtea i-a fost distrusă de activitatea meseriașilor, copiii lui, săraci și umiliți în propria ogradă, fugiră prin vecini unde deveniră argați.

Tâlcul poveștii?

Bogăția pentru proști e un blestem și viața lungă pentru lași este o pedeapsă.

Mă încăpățânez încă să cred că noi și parlamentarii noștri nu vom fi într-o asemenea măsură de proști și de lași…

Vreau încă să cred în Învierea Conștiinței Naționale! Sper ca această lege rușinoasă NU va trece în Parlament și, odată trecut acest examen, sper ca românii să iasă masiv la referendum pentru a spune un DA hotărât continuității și viitorului acestei nații!

Mă încăpățânez să spun #ÎntâiRomânia!

Autor: Dan Chitic

Sursa: Dan Chitic

FII PARTIZAN!

3 oct.

Ţi se spune pe un ton acuzator că trebuie să munceşti ca să trăieşti. Şi tu taci, stai umil în colţul tău dându-i dreptate celui care-ţi face rechizitoriul. Asta în ciuda faptului că munceşti de-ţi sar capacele pentru un salariu de doi bani.

Ţi se spune că trebuie să te modernizezi şi, din nou, bag capul în pământ de ruşine. Aşa e, trebuie să mă modernizez, îţi zici, privind ruşinat la starea crâncenă a infrastructurii. Asta în ciuda faptului că cel care-ţi zice e şi cel care sabotează orice proiect de modernizare a ţării.

Ţi se spune că în ţara ta e corupţie şi ţi-e ruşine. Aşa e, e multă corupţie, au dreptate ăştia. Însă uiţi că de 14 ani anticorupţia a fost terenul lor de joacă, au făcut regulile pe care le-au vrut, au pus la butoane oamenii lor şi că, în urma acestui experiment nefast, singurele victime au fost elitele locale. Corupţia a crescut pe măsură ce tu sărăceai.

Ţi se spune că trebuie să fii european. Şi iar ţi-e ruşine când constaţi că, de fapt, nu eşti. Dar uiţi că Schengen-ul ţi-e refuzat printr-un abuz, că MCV-ul ţi-a fost impus printr-o şmenărie de doi bani şi că de când ai intrat în UE singura constantă a lor a fost menţinerea subdezvoltării de-aici. Ştiai că de 14 ani de UE, an de an, dai mai mulţi bani decât iei de-acolo? Da, exact ca marii finanţatori ai Uniunii, ca cei care bat cu pumnul în masă şi-ţi spun că eşti prost.

Dacă eşti bătrân ţi se spune că eşti asistat social, cu toate c-ai muncit cinstit o viaţă întreagă, cu toate că ţi-ai plătit impozitele şi taxele, cu toate că la primirea pensiei mizerabile primul lucru pe care-l faci este acela de a-ţi plăti datoriile. Nu medicamentele, nu mâncarea, ci datoriile!

Permanent ţi se spune că eşti român şi când auzi „român” te ruşinezi. Ţi s-a format un instinct necondiţionat. Asta în ciuda faptului că te ştii cinstit, onest, muncitor. De ce-ţi e ruşine?

Au trecut aproape treizeci de ani de când ai crezut că te-ai eliberat şi constaţi cu stupoare că de fapt ţi-ai pus un alt jug de gât, că te-ai înhămat la o căruţă mult mai perversă în care demnitatea ţi-e încălcată abuziv şi unde, pentru toate eforturile tale, nu primeşti decât fake-uri. Mâncare fake, educaţie fake, sănătate fake, ştiri fake s.a.m.d. Ţi s-a dat acces într-o lume fake şi tu continui să te iluzionezi că asta e realitatea. Asta în ciuda faptului că, în momentele tale de sinceritate, înţelegi că totul e fals, că totul nu are nicio greutate, nici pic de esenţă. Totul e o butaforie ieftină, halucinogenă, pe care tu o plăteşti nu scump, ci exorbitant.

Acestea sunt problemele, adevăratele probleme pe care le vezi zi de zi şi în faţa cărora te pleci umil şi-şi spui că „asta-i lumea, doar n-o să te opui tocmai tu ei”. Nu, prietene, asta nu e lumea, ci propria ta sclavie pe care ţi-o accepţi cu prea multă uşurinţă. Nu e lumea, ci iluzia ta care te face să-ţi vinzi libertatea pe o aşa-zisă comoditate călduţă care se dovedeşte cea mai crâncenă sclavie.

Sunt mulţi care-mi reproşează că văd doar problemele şi nu dau soluţii. Nu le-aş spune decât să se uite la cum au trăit părinţii lor, bunicii sau străbunicii lor. Cum de ei nu aveau probleme cu stresul, cum de ei, în ciuda unei săptămâni de muncă mai mari, aveau timp mai mult decât tine, cum de ei erau mai veseli? Cum de ei erau mai sănătoşi decât tine? Realizezi că pentru ei mersul la farmacie era un eveniment, în timp ce pentru tine e o rutină? Îţi imaginezi că în ciuda unei săptămâni de lucru mai mici, tu de fapt lucrezi mai mult? Şi, culmea, îţi permiţi mult mai puţin. De ce se-ntâmplă asta? Din cauză că risipeşti, din cauză că te-ai obişnuit ca banii doar să tranziteze conturile tale şi-i laşi să fugă de la tine cu prea mare uşurinţă. Din cauză că, în ciuda muncii tale de zi cu zi, ţi-ai pierdut puterea de a aprecia valoarea banului. Accepţi să încasezi puţin şi să plăteşti mult. Din cauză că cei care te-au făcut sclav îţi dau iluzia libertăţii punându-te de fapt să cumperi tot de la ei. Banul are un circuit pervers pe care, dacă nu-l înţelegi, pierzi. Te împrumuţi ca să faci ceva mai repede şi-apoi constaţi c-ai dat banii prea uşor, că ceea ce-ai cumpărat a costat prea mult şi că, până la urmă, împrumutul pe care l-ai luat a dublat preţul. Ţi-ai făcut calculele înainte? Nu, desigur, sufereai de „orbul cumpărătorului”. Pentru ca după aceea să suferi de depresia aceluiaşi cumpărător care constată că bunul pe care şi l-a luat cu atâta sacrificiu nu i-a adus fericirea, nu i-a adus „stima de sine” pe care şi-o dorea, ci doar o iluzie care-a zburat şi-a lăsat în urma ei doar datorii.

Aceleaşi greşeli se repetă în fiecare act al vieţii tale. Să mai luăm un exemplu concret: mâncatul. Preferi să te aprovizionezi de la magazine cu ştaif. Deh, ai bani, ai „statut”. Şi-ţi iei chestii cool, cu ambalaje fistichii, mâncăruri delicioase uşor de preparat pentru că, nu-i aşa, trăim în secolul vitezei. Dacă ţi-ar trânti cineva o pulpă de porc pe masa din bucătărie n-ai şti s-o tranşezi. Sau dacă ţi-ar aduce o găină pe care ar trebui s-o tai şi s-o jumuli n-ai şti s-o faci. De altfel ţi-e şi cam scârbă când îţi aduc în faţă aceste imagini de-un teribil grotesc. Aşa-i că te indispune pulpa aia de porc trântită pe masă? Ce să faci tu cu o asemenea monstruozitate? Carnea se vinde civilizat, la tăviţă, fără sânge şi cu folie trasă frumos deasupra. Într-adevăr, aşa e, doar că diferenţa e imensă: pulpa aia provine de la un porc hrănit natural, pe când în minunata tăviţă ai o chestie fără niciun gust, cu o textură stranie şi care provine de la un porc hrănit cu un berete chimic. Care se transformă el însuşi în burete. Ca să nu mai punem la socoteală că minunatul ambalaj conţine xilen, toluen sau formaldehidă. Care te ucid la rândul lor ştiinţific, pas cu pas.

Ceea ce ţi se-ntâmplă ţie i se întâmplă şi ţării. E împinsă în sclavie cu aceleaşi argumente pe care tu le accepţi. La fel ca tine şi ţara stă cu capul plecat şi ia de bun tot ce vine de-acolo, de la stăpânul ei: ideologii ciudate, decizii revoltătoare, ocări şi injurii. Pe toate le acceptă aşa cum tu îţi accepţi sclavia.

Şi totuşi, cum se poate ieşi din tot acest haos? Simplu, schimbându-ţi atitudinea. Făcând conştient absolut tot ceea ce faci, ocolind „scurtăturile” care ţi se oferă şi care, în final, se dovedesc aventuri extrem de lungi şi extrem de costisitoare. Schimbă-ţi viaţa şi învaţă-i şi pe cei de lângă tine s-o facă. Nu mai cumpăra din magazinele lor, cumpără direct de la cel ce produce. Nu mai cumpăra mărfuri semiprocesate sau procesate care, chipurile, îţi uşurează viaţa! Fă-ţi tu mâncarea de la A la Z. Fă din cel mai banal lucru propria ta aventură. Pune-ţi singur murături, creşte-ţi un porc la ţară sau plăteşte pe cineva să ţi-l crească, găseşte pe cineva să-ţi aducă lapte proaspăt şi brânză naturala s.a.m.d. Ignoră „telemeaua făcută în Polonia”, iaurtul la plic şi toate monstruozităţile care ţi se oferă şi care, de fapt, n-au decât ambalaje frumoase şi-atât. Ambalaje care te costă tot pe tine. Nu te împrumuta! Când cumperi, caută să cumperi de la un român. Ştiu, sunt mulţi ticăloşi, dar sunt şi mai mulţi oameni de ispravă, oameni pe care nu-i găseşti uşor pentru că nu ştiu să se facă vizibili. Însă, odată ce i-ai găsit, dincolo de produsul pe care-l iei de la ei, te îmbogăţeşti cu experienţa întâlnirii cu celălalt.

Repetă toate aceste lucruri simple, multiplică aceste experienţe şi caută să arunci din viaţa ta tot ce e impersonal, tot ce e de plastic. Transformă-te într-un partizan! Şi-ajută-i şi pe cei de lângă tine să se transforme. Fii român şi într-o bună zi o să constaţi cu plăcere că România e alta, că ticăloşii te-au lăsat în pace deoarece au realizat că e imposibil să facă purici aici. Şi-au plecat cu capul plecat, deparazitându-te fără ca tu să faci niciun efort. Aceasta e adevărata revoluţie: tăcută şi eficientă. Înrolează-te!

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

Galerie

Noua lege ii obliga pe americani sa plateasca nelimitat miliarde Israelului

3 oct.

Invictus

Ceea ce s-a descris ca un cadou „fara precedent facut puterii executive a Israel”, Congresul Statelor Unite a aprobat pentru prima oara o lege care obliga presedintele SUA sa dea Israelului minim de 3,8 milioane dolari anual, fara limite si fara sa intereseze ce face Israel.
Aprobata de Camera Reprezentantilor, la 12 septembrie 2018, „United States-Israel Security Assistance Authorization Act of 2018“, renunta la orice limite cu privire la suma de „ajutor“ pe care SUA – contribuabilii americani – trebuie sa o predea Israelului.

Proiectul de lege din sectiunea „Sec. 102. Declaratie politica,” care va fi politica Statelor Unite pentru a proportiona asistenta sa Guvernului Israel cu scopul ca finantarea sa sprijine un program de cooperare pentru a dezvolta, produce si procura rachete, proiectile si altele, pentru a ajuta Israelul sa-si satisfaca nevoile de securitate.

Potrivit unei analize a legii publicate de catre If Americans Knew grou

Vezi articolul original 933 de cuvinte mai mult

Ce proportie din populatia europeana este musulmana?

3 oct.

Invictus

Numarul musulmanilor va creste in Europa de la cei in jur de 36 milioane in 2016 la intre 35-75 milioane in 2050. Ca proportie din populatia totala a continentului, asta reprezinta o crestere care oscileaza intre 5 si 14%.
Asta indica un studiu al centrului de investigatie Pew Research Center, cu sediul la Washington, care a analizat cresterea populatiei musulmane in Batranul Continent in urmatoarele trei decade, valorand trei diferite scenarii depinzannd de fluxul migratoriu.
http://www.pewforum.org/2017/11/29/europes-growing-muslim-population/

2015-10-20T102339Z_507566776_LR1EBAK0SV31C_RTRMADP_3_EUROPE-MIGRANTS-BALKANS.JPG

Investigatia pleaca de la cresterea record inregistrata in 2015 cand populatia musulmana din Europa a crescut cu 1,3 milioane cand Merkel le-a deschis portile.

PF_11.29.17_muslims-update-20

O populatie diversa si inegal distribuita

Musulmanii reprezentau 4,9% din populatia europeana in 2016. Raportul studiaza cele 28 de tari ale UE – inclusiv Regatul Unit cu tot Brexit – precum si Norvegia si Elvetia. Estimarile se bazeaza pe propria analiza a Pew, precum si in datele de recensamant…

Vezi articolul original 807 cuvinte mai mult

DOSARE ISTORICE. UNIUNEA SOVIETICĂ A FOST PRINCIPALUL INSTIGATOR AL CELUI DE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL (I)

3 oct.

CER SI PAMANT ROMANESC

Imagini pentru hitler si stalin photos

 Foto: STALIN  ŞI HITLER

STALIN – ADEVĂRATUL INSTIGATOR AL CELUI DE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL. 

Istoria lumii are încă numeroase evenimente neelucidate…

În condiţiile în care istoricii şi cercetătorii din diferite domenii ne dezvăluie amănunte dintr-o lume veche de mii de ani, cum e posibil ca evenimente cruciale din istoria contemporană să nu fie desluşite integral?

De ce opinia publică este în continuare minţită şi dezinformată?

Unul din marile secrete ale istoriei contemporane este şi acela al cunoaşterii adevăratului instigator al celui de Al Doilea Război Mondial.

HITLER 

În octombrie 1918, un anume Adolf Schicklgruber (Hitler, după numele de fată al mamei lui) se făcea remarcat prin talentul oratoric. Ocultist şi esoterist, acesta a aderat la organizaţia ce va întemeia DAP (grupul de activitate german), din care mai târziu  se vor naşte NSDAP (Partidul naţional socialist german) şi SS- ul.
„Încă de la 20 de ani (afirmă Theodor Morell, doctorul…

Vezi articolul original 4.503 cuvinte mai mult

Pactul Ribbentrop Molotov este în continuare în vigoare… De ce Basarabia nu a avut soarta balticilor?

3 oct.

CER SI PAMANT ROMANESC

 Imagini pentru Pactul Ribbentrop Molotov photos

23 august 1939 : Ribbentrop, Stalin şi Molotov surâd mulţumiţi…Îşi împărţiseră Europa, iar Polonia,Ţările Baltice, Basarabia şi Bucovina erau condamnate.

Pactul Ribbentrop Molotov este în vigoare. De ce Basarabia nu a avut soarta balticilor ?

Îndrăznesc să spun că Pactul Ribbentrop Molotov este în continuare în vigoare.

Ruşii se apără spunând că înţelegerea dintre Hitler şi Stalin a fost denunţată de multă vreme, din 24 decembrie 1989.

Doar că foarte puţini au citit documentul acestei denunţări.

Puteţi citi aici hotărârea Sovietului Deputaţilor Poporului în care este condamnat Pactul Ribbentrop Molotov.

Această hotărâre spune în sesenţă la punctul 2 că URSS a fost silită să facă această înţelegere cu Germania nazistă de contextul internaţional (deputaţii sovietici au suferit o mică amnezie cu privire la negocierile purtate de Stalin cu Franţa şi Marea Britanie în paralel cu cele purtate cu Germania nazistă, Stalin putea alege să se alieze cu Londra…

Vezi articolul original 406 cuvinte mai mult

Faţa neştiută a lui Einstein. VIDEO

3 oct.

CER SI PAMANT ROMANESC

Imagine similară

„Ca gânditor, unul dintre punctele forte ale lui Einstein era capacitatea și înclinația de a se detașa de toate care-l distrăgeau, printre ele aflându-se și copiii și familia sa.” – Walter Isaacson

Einstein trăia într-o lume a ideilor. Desigur, fizicianul era un geniu, dar punctul său forte era capacitatea de a-și aloca tot timpul și întreaga concentrare muncii. Deși a fost faimos, deși avea prieteni și o familie, Albert Einstein a fost mereu detașat de aceste lucruri lumești.

Firește, acest lucru i-a asigurat o carieră de succes. Dar succesul n-a fost plătit de Einstein, ci de familia sa.

Albert Einstein își trata soția ca pe un angajat

Cu cât soția sa, Mileva Maric, sau copiii îi cereau atenția, cu atât se adâncea mai mult în muncă. Prin atitudinea sa, și-a dus familia în pragul disperării.

La un moment dat, Albert Einstein chiar a declarat: „Îmi tratez soția ca pe un angajat…

Vezi articolul original 340 de cuvinte mai mult

ANA GABRIEL – ERES TODO EN MI!

3 oct.

MORRIS ALBERT – FEELINGS!

3 oct.

%d blogeri au apreciat: