Arhiva | 11:53 am

ESTE SAU NU ESTE PENAL KLAUS JOHANNIS?

11 oct.

La această întrebare, care îl vizează pe cel mai important om din statul român, au datoria de mai mult timp să răspundă procurorii Parchetului General. În legătură cu mult discutatul imobil, despre care Justiția a stabilit în mod definitv și irevocabil că a fost preluat în condiții frauduloase de către soții Iohannis, care știau că la baza acestei preluări existau documente falsificate, s-a depus la DNA o plângere penală.

Aceasă plângere penală s-a plimbat pe la Alba Iulia, apoi pe la Curtea de Apel, apoi pe la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, după care a aterizat la Parchetul General. Și a fost închisă într-un dosar. Este total nefiresc. Și grav pentru imaginea României.

Să judecăm lucrurile la rece și să privim în oglindă două situații asemănătoare. Să analizăm acest caz exclusiv prin prisma unei justiții corecte, eficiente și drepte, care servește interesul național. A existat un denunț penal prin care autorul, Ludovic Orban, președintele PNL s-a sinucis politic. Prin respectivul denunț, autorul i-a acuzat pe premierul Viorica Dăncilă și pe președintele Camerei Deputaților, al treilea om în stat, Liviu Dragnea, de înaltă trădare. Cea mai grea infracțiune pe care o poate săvârși un demnitar. Informația a făcut turul planetei. Instantaneu. A fost necesar să treacă o jumătate de an pentru ca, în fine, dosarul să fie închis cu o concluzie de clasare. Pentru că faptele nu au existat. Denunțul a fost calomnios.

De ce a trebuit să treacă atât de mult timp, în condițile în care Serviciul Român de Informații știa din capul locului că nu există niciun fel de informații despre pretinsa trădare? Iar Parchetul General era și el informat de la SRI asupra acestei situații? Dosarul a fost tergiversat pentru a li se produce un rău celor doi demnitari, în ciuda faptului că aceștia erau nevinovați. Se cheamă că a fost instrumentat politic. Numai că acest rău se transformă într-un uriaș prejudiciu adus României. Este un fapt extrem de grav ca timp de șase luni asupra unui premier și asupra celui de-al treilea om în stat să planeze o suspiciune atât de gravă. Iar suspiciunea nu se referea doar la ei. Ca să te faci vinovat de înaltă trădare, trebuie să existe și un beneficiar. Deci timp de șase luni a planat și o suspiciune asupra prezumtivului beneficiar, care era statul Israel. A fost acesta un gest de prietenie față de Tel Aviv al autorităților de la București?

Teoretic cel puțin, în cazul familiei Iohannis situația este similară. Și aici, printr-o plângere penală, a fost lansată o suspiciune de fraudă gravă, prejudiciul ridicându-se la circa 500.000 de euro, în baza utilizării conștiente a unor documente false. În mod normal, un asemenea caz trebuie elucidat cu maximă celeritate, tocmai fiindcă acuzațiile îl vizează pe primul om în stat. Dacă nu se întâmplă așa, atunci în dreptul nu al lui Klaus Iohannis, ci al României, este pus un mare semn de întrebare în sensul că ar fi posibil ca marea corupție să fi ajuns la vârful vârfului din ierarhia națiunii române.

Unde nu se mai aseamănă însă cele două cazuri? În cazul denunțului penal calomnios al lui Ludovic Orban, dosarul deschis împotriva premierului și a președintelui Camerei Deptaților a fost tergiversat de Parchetul General în scopul politic de a ține cât mai mult timp un semn de întrebare deasupra capului celor doi demnitari. În cazul familiei Iohannis, tot Parchetul General este instituția care tergiversează lucrurile, după ce în prealabil dosarul s-a plimbat pe la DNA-ul condus de Laura Codruța Kovesi, dar scopul este diametral opus. Acela de a proteja cât se poate de mult imaginea familiei Iohannis și de a încerca trepat o mușamalizare a cazului.

Problema este că și într-un caz și în celalălalt pierde România. În ipoteza în care familia Iohannis este totuși nevinovată, e bine ca procurorii să afle și să comunice acest lucru cu cât mai multă celeritate, iar în caz contrar interesul României pus în mâna procurorului general este de a afla adevărul, de a duce ancheta până la capăt, pentru a demonstra unei lumi întregi că, în ciuda faptului că marea corupție a ajuns la vârf, statul în sine nu este corupt.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog

KLAUS VON STRUDEL CU UN PUSCARIAS,CA INTRE PENALI!

11 oct.

  Măi Herr Klaus, ‘geaba te-ai agitat să ia prietenul tău Edi Hellvig și neosecuriștii lui bani mai mulți de […]

Măi Herr Klaus, ‘geaba te-ai agitat să ia prietenul tău Edi Hellvig și neosecuriștii lui bani mai mulți de la buget, la fel și sepepiștii ăia care-ți păzesc curul cel mare de vădană, fiindcă nu-i merită! Iau salarii babane de pomană, habar nu au cine îți dă târcoale! Ăsta cu care te tragi în chip pe munte este un fost pârnăiaș, Gheorghe Dăscălescu din Ploiești, condamnat la 15 ani de bulău fiindcă și-a ucis soția! Chiar toți criminalii au acces la prețioasa ta făptură ca să inspire beșina sasului cât mai aproape de sursă? Măi ipocritule, cum e țipuritura aia a ta cu „penalii”? Sau doar „penalii” altora sunt nașpa, iar ai tăi sunt parfum, la fel ca tine, cu dosarele tale penale pe care nu le-ai recunoscut niciodată, în ciuda dovezilor evidente că ele au existat?

Ce-ar spune Getuța, „prima doamnă”, cum o alintă slugile tale, dacă ar afla că ai avut pe lângă tine unul care și-a omorât soția în anul 1993 și poate îți împărtășea din experiența lui în materie de eliminat nefasta, pardon, nevasta? O să-i spui că-i inventator și, în pușcărie fiind, și-a brevetat câteva invenții, inclusiv un sistem antifurt, ca acelea cu care v-ați blindat voi casa încă din anii ’90, de pe vremea când erați amândoi geambași de copii, de cinstiți și săraci ce erați? O să-i zici că te-a interesat soluția antifurt, nu soluția finală antifufă?

Și, încă ceva! După priza fermă cu care te-ai agățat de catargul steagului, înțelegem acum și motivul pentru care ai susținut comunitatea LGBT și te-ai opus Referendumului pentru familie, chiar dacă ai votat în scârbă „pe ultima sută”, aproape de închiderea urnelor de vot. E clar și cum ai votat, Herr Iohannus…

                                                                                                     Werner Rîmaru-Burlacu

SURSA: justitiarul.ro/

JOHANNIS VREA SA CADA LA PACE!

11 oct.

 

  Klaus Werner Iohannis s-a hotărât să face pace. A folosit comemorarea victimelor Holocaustului pentru a poza la intrarea în […]

Klaus Werner Iohannis s-a hotărât să face pace. A folosit comemorarea victimelor Holocaustului pentru a poza la intrarea în ultimul an de mandat ca președinte al tuturor românilor. Haina îmbrăcată în grabă, croită de consilierii neștiuți, îi vine șui. Straiele pacificatoare, trase peste geaca roșie de la proteste, fac din el o sperietoare pusă în vie să alunge dăunătorii zburători.

Trecutul vine însă peste KWI și-l lasă mereu fără replică. Apărătorii lui din Sibiu nu au reușit încă să producă o dovadă credibilă care să alunge suspiciunea că a avut un talent de scouter, când bătea județul împreună cu doamna Carmen să descopere copii buni de înfiat. Faptul că s-a pus apoi vârtos pe meditații pentru care nu tăia chitanță dă motiv de bancuri, ghinion!, tocmai la adresa celui mai lipsit de umor președinte pe care l-a avut România. Cu zâmbetul chinuit, de un om dus la dentist, a trecut peste mina de aur secretă pe care a convertit-o în investiții imobiliare. Procesele contestate în mod penibil îl ajută să intre în termenul de prescripție pentru chiriile luate fără drept. Nășiile trimise în Florida și plimbate ca rachetele de tenis pentru a servi ași la nevoie sunt și ele trecute la capitolul “vulnerabilități prezidențiale”.

Partea cea mai grea abia vine. Din străinătate a fost depusă o cerere de investigare a preluării bunurilor de la Forumul German. Demersul dă coșmaruri celor care s-au aflat pe traseul mistificării istoriei cu acte juridice semnate de notari și judecători la Tribunalul Sibiu. O gașcă cu interese transfrontaliere, pusă sub crucea creștină, a reușit să răstălmăcească juridic hotărâri ale Comisiei Aliate de Armistițiu care confiscase imediat după 23 august 1944 averea organizației naziste din România. Să adăugăm că în Europa se naște un curent care cere socoteală și mai ales despăgubiri Germaniei pentru distrugerile provocate de regimul lui Hitler. Problema a ajuns deja să fie un motiv de tensiune politică între Polonia și Germania.

Proiecte imobiliare din Sibiu și de la granița orașului dau și ele griji celor care au condus municipalitatea. Dosarul Măricuța este ținut ca monedă de schimb pentru siguranța Codruței Kovesi, dar scheleții de peste o sută de milioane de euro pot ieși din fișetele DNA. Iohannis nu vrea pace; el vrea, de fapt, să cadă la pace, expresie cu înțelesuri multiple.

                                                                                                                   Dan CONSTANTIN

Sursa: jurnalul.ro

DEPUTATUL PSD ,LIVIU PLESOIANU ,ATAC DUR LA ALOGENII TRADATORI ,VARUJAN VOSGANIAN SI CUKI TARICEANU!

11 oct.

  Deputatul Liviu Pleșoianu: Pe scurt, povestea reală a resurselor de la Marea Neagră, din 1992 și până în prezent… […]

 

Deputatul Liviu Pleșoianu: Pe scurt, povestea reală a resurselor de la Marea Neagră, din 1992 și până în prezent…

Acum câteva zile, după ce au boicotat Legea Offshore în Parlament, cei de la ALDE mi-au transmis, prin deputatul Toma Petcu (fost ministru al Energiei), că fac dovada unei „informări precare” atunci când vorbesc despre trecutul glorios al unor colegi de-ai săi în materie de concesionări la Marea Neagră. Pentru ca românii să știe tot adevărul și pentru ca domnul Petcu să nu mai fie el însuși informat precar, voi prezenta pe scurt povestea resurselor de la Marea Neagră, din 1992 și până în prezent!

  1. Voi începe prin a demonta rapid afirmațiile domnilor Petcu, Vosganian, Gerea și Tăriceanu cu privire la faptul că ALDE a refuzat să voteze Legea Offshore la Camera Deputaților pentru că pe marginea modificărilor nu au existat „note explicative” și „evaluări”. Cu regret, trebuie să vă informez că varianta de la Senat (unde Legea a fost substanțial modificată în favoarea investitorilor străini) a fost votată de ALDE fără nicio problemă și fără a mai pune vreunul dintre dumneavoastră problema „notelor explicative” și a „evaluărilor”. Exact ca și data trecută, când la Senat a trecut o variantă în favoarea Exxon și OMV, n-ați avut absolut NICIO problemă! Și tot ca data trecută, când la Camera Deputaților au fost aduse modificări în favoarea României, v-ați oțărât major.

Vreți, nu vreți, rămân următoarele întrebări:

Dacă nu existau date de la Guvern, cum spuneți în prezent, de ce a votat ALDE legea de două ori la Senat (în variante clar în avantajul companiilor străine)? Varianta votată de ALDE, recent, la Senat – unde Președinte al Senatului este domnul C.P. Tăriceanu –, avea calcule știute de ALDE? A votat la Senat domnul Tăriceanu în baza unor „note explicative” și „evaluări”? Dacă nu se modifica varianta votată de ALDE la Senat, o vota ALDE și la Cameră, chiar dacă nu erau calcule asumate de Guvern, chiar dacă lipseau „notele explicative” și „evaluările”? De ce s-a supărat ALDE de fiecare dată simultan cu supărarea companiilor străine, atunci când s-a anunțat că urmează să scadă pragul de deductibilitate de la 60% la 30% și că urmează să crească beneficiul financiar al României?

  1. Când am vorbit despre faptul că domnul Tăriceanu și-a asumat în 2008 o Hotărâre de Guvern privind petrolul și gazele de la Marea Neagră prin care a stabilit (secretizat) minusculele redevențe, ALDE mi-a răspuns prin domnul Petcu spunându-mi cu emfază infatuată că ei de fapt au respectat prevederile din Legea Petrolului din 2004.

…Doar că am verificat minuțios și am descoperit că Legea Petrolului din 2004 nu figura printre cele 10 Porunci, nu apărea în nicio scriptură, a niciunei religii, ca fiind o Lege Imuabilă, o Lege Divină pe care niciun muritor de rând n-o poate modifica. Cu alte cuvinte, dacă domnul Tăriceanu considera că nu e bună Legea, că redevențele sunt prea mici, putea să emită o Ordonanță de Urgență și rezolva cazul. Foarte simplu…

Dovadă că domnul Tăriceanu putea să modifice prin OUG Legea Petrolului din 2004 este chiar faptul că a și… făcut-o. …Ups! Cum? …Da, chiar așa. Legea Divină și Imuabilă a Petrolului a fost modificată chiar de domnul premier Tăriceanu, încă din 2007, prin Ordonanță de Urgență! …„Și, a modificat în favoarea României redevențele sau alte prevederi?”, mă veți întreba. „Nu, nicidecum!”, vă voi răspunde.

Domnul Tăriceanu – premier la acea vreme – a modificat Legea Minelor și Legea Divină și Imuabilă a Petrolului prin Ordonanța de Urgență nr. 101/2007. Prin respectiva Ordonanță, a fost abrogat Art. 61 alin. (1) din Legea Petrolului (din cadrul Capitolului IX – Dispoziții tranzitorii și finale). Ce spunea sărmanul alineat? Spunea așa: „ART. 61 (1) Prevederile acordurilor petroliere aprobate de Guvern rămân valabile, pe întreaga lor durată, în condițiile în care au fost încheiate”.

…Ce face, practic, Guvernul Tăriceanu prin această OUG? Anulează acel articol din Legea Petrolului din 2004 care obliga la păstrarea în forma inițială a tuturor acordurilor petroliere anterioare. …Printre care – ați ghicit! – și Contractul din 1992 privind resursele de la Marea Neagră!!! Practic, deși spun acum reprezentanții ALDE că Guvernul Tăriceanu a fost nevoit să modifice radical contractul privind resursele de la Marea Neagră pentru că așa îl obliga Legea Imuabilă și Divină a Petrolului, realitatea este cu totul alta. În fapt, tocmai Guvernul Tăriceanu (cu semnătura domnului Tăriceanu – ca premier – și a domnului Vosganian – ca ministru al Economiei și Finanțelor) este cel care a modificat Legea Divină și Imuabilă a Petrolului care zicea, săraca de ea, la Dispoziții Tranzitorii și Finale, că toate acordurile petroliere aprobate anterior rămân în vigoare ÎN CONDIȚIILE ÎN CARE FUSESERĂ ÎNCHEIATE INIȚIAL!

De asemenea, ca să fie treaba oablă, OUG nr. 101/2007 (semnată de Tăriceanu și Vosganian) mai modifică legislația resurselor și prin următorul articol esențial:
„Art. IV (1) Licențele de concesiune/administrare și acordurile petroliere încheiate și neintrate în vigoare, precum și licențele de concesiune/administrare și acordurile petroliere intrate în vigoare se renegociază în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență.”

…Deci abrogă mai întâi domnii Tăriceanu și Vosganian articolul din Legea Divină și Imuabilă a Petrolului care spunea că vechiul contract petrolier rămâne valabil așa cum a fost semnat încă din anul 1992, după care întăresc adăugând un articol care impune clar RENEGOCIEREA respectivului contract.

…Iar respectivul contract chiar e renegociat și modificat radical. Și e vremea să aflați cu toții în ce a constat MODIFICAREA ESENȚIALĂ:

  1. Prin Ordonanța de Urgență nr. 101 din 2007 și prin acordul petrolier secretizat din 2008, România pierde cota-parte din PRODUCȚIE și se alege cu redevențe minuscule!

Vedeți dumneavoastră, în 1992 s-a semnat un „Contract de explorare și ÎMPĂRȚIRE A PRODUCȚIEI” între statul român și companiile străine care urmau să exploreze și să extragă petrol și gaze naturale din subsolul Mării Negre. Iar în respectivul contract (cel din 1992), așa cum se poate deduce încă din titlu, nu era vorba despre redevențe, ci despre ÎMPĂRȚIREA PRODUCȚIEI! Statul român primea resursa extrasă, în proporție de 45%. Deci nu redevențe, nu dreptul de a tranzacționa pe bursa din România 50% din producție (cum e acum, când nu avem și resursa efectivă), ci chiar RESURSA EFECTIVĂ! Prin contractul din 1992, România primea 45% din ce se extrăgea!

Vine apoi Legea Petrolului din 2004, care stabilește anumite redevențe, dar care stabilește ȘI că acordurile deja semnate rămân așa cum au fost semnate! Cu alte cuvinte, Contractul de Împărțire a Producției din anul 1992 rămânea în picioare! Însă intervine OUG 101/2007 care anulează prevederea respectivă din Legea Petrolului și care obligă la renegocierea contractului privind resursele de la Marea Neagră. Iar renegocierea se întâmplă și e urmată de un act adițional (Actul adițional nr. 11), pe care domnul premier Tăriceanu îl secretizează prin Hotărârea de Guvern nr. 1446 din 12.11.2008. Prin respectivul Act adițional (secretizat), „Contractul de Explorare și ÎMPĂRȚIRE a Producției” este înlocuit cu un „Acord de CONCESIUNE pentru Explorare, Dezvoltare și Exploatare Petrolieră” (pentru 30 de ani!).

Deci, după OUG 101/2007 și Actul adițional 11 (anexă secretizată – HG 1446/2008), nu mai vorbim despre ÎMPĂRȚIRE A PRODUCȚIEI, ci despre CONCESIONARE, nu mai primim 45% din producția efectivă, din RESURSA NOASTRĂ de la Marea Neagră, ci rămânem cu acele infime redevențe!

Aceasta, dragi români, este istoria pe foarte scurt a RESURSELOR de la Marea Neagră, din 1992 și până în prezent. Aceiași actori principali din 2007 și 2008, domnii Tăriceanu și Vosganian, sunt cei care boicotează în prezent Legea Offshore (care a fost modificată pentru a aduce mai mulți bani pentru România) și care preiau emoționant pe propriile chipuri lacrimile amare ale EXXON și OMV, aceste micuțe, sărăcuțe și lipsite de protecție companii pe care PSD-ul cel rău vrea să le năpăstuiască la Camera Deputaților…

…Aceasta este varianta scurtă. La nevoie, dacă ALDE ține neapărat, revin și cu varianta foarte lungă (ancheta parlamentară din 2009, note de fundamentare, comparații între actele adiționale ș.a.m.d.).

                                                                                                                         Liviu Plesoianu

P.S. Îi rog pe toți românii cărora le pasă de RESURSELE țării lor, indiferent ce partid politic susțin, să dea mai departe până află toată lumea! Eu nu o pot face, deoarece contul meu de Facebook este blocat chiar acum, adică la momentul… oportun. La ce presiuni sunt exercitate (domnul Tăriceanu nu mai vrea să aștepte revenirea domnului Iulian Iancu din spital în Parlament!), vă spun un lucru cert: Legea Offshore NU va fi în beneficiul poporului român dacă poporul român nu se implică. Scrieți-le deputaților, faceți petiții, organizați mitinguri – e vorba despre RESURSELE țării noastre! Eu am inima împăcată că fac tot ce e omenește posibil.

AUGUSTIN LAZAR TREBUIE INCHIS ,NU DEMIS!

11 oct.

Augustin Lazăr trebuie închis, nu demis! La fel și Dimitrie Bogdan Licu!
Propunerea ministrului Justiției, d-l Tudorel Toader, de evaluare a procurorului general al României, păgubosul Augustin Lazăr, l-a determinat pe acesta din urmă să încerce să-i scornească un dosar penal ministrului după lozinca plină de înțelepciune „Hoțul strigă «Hoții!»“. În demersurile sale de autoapărare, ministrului Justiției, metodic în modul de a conduce ministerul, a descoperit că în dosarul de promovare a lui Augustin Lazăr ca procuror general există niște goluri: lipsesc evaluările sale profesionale pe cîțiva ani în urmă, ceea ce face ca promovarea în înalta sa funcție de procuror general al României să fie ilegală.

Imagini pentru AUGUSTIN LAZAR,BOGDAN LICU,POZE
De aici a apărut „suspiciunea rezonabilă“ – sintagmă-standard folosită permanent chiar în rechizitoriile procurorilor! – că promovarea sa s-a făcut în mod evident ilegal, mai ales că s-a făcut la repezeală, și că trebuie demis din motive de „procedură!“ Dar cei care au emis această opinie s-au oprit la suprafața lucrurilor, adică doar la alegațiile formulate zilele acestea, de cînd a apărut conflictul între cei doi foarte înalți funcționari de stat: ministrului Justiției, d-l Tudorel Toader, și Procurorul General al României, Augustin Lazăr!

Dar, în ceea ce-l privește pe procurorul general al României, Augustin Lazăr, contestarea sa a apărut încă de la promovarea în această înaltă funcție. Eu însumi am cerut demiterea sa, legată de cazul prim-adjunctului procuror-plagiator Dimitrie Bogdan Licu, care, pînă să fie aburcat intempestiv Augustin Lazăr în această funcție, D. B. Licu fusese procuror general interimar, prin demisia precedentului procuror general Tiberiu Nițu, în contextul morții polițistului Bogdan Gigină:

«Dar, iată!, minune mare!, curajoasa, neînfricata, incoruptibila, deont-oloaga și plina de scru-pule morale, Emilia Șercan l-a găbjit și l-a demascat: Dimitrie Bogdan Licu e un plagiator ordinar, cu state vechi în plagiatură – cam la fel de vechi ca în magistratură! Însă, deh!, instituțiile sunt „înțepenite“ și Licu nu poate fi mutat din post fiindcă a fost bine „înțepenit“ acolo! Însă, deh!, instituțiile sunt „înțepenite“ și Licu nu poate fi mutat din post fiindcă a fost bine „înțepenit“ acolo! „Înțepenirea“ este cauzată și accentuată inclusiv de către noul Procuror General al Republicii, Augustin Lazăr, care l-a menținut în postul de prim-adjunct al său, deși trebuia să-l demită imediat, căci se știa de cel puțin 4 (patru!) ani că Dimitrie Bogdan Licu este un hoț ordinar, un plagiator de duzină – motiv pentru care inclusiv Augustin Lazăr ar trebui demis fiindcă nu l-a demis pe D. B. Licu! Dar poate că îi demite pe amîndoi actualul ministru al Justiției, d-l Tudorel Toader»[1]. Să sperăm că anticiparea mea se va realiza!

Și mai departe: «De ce noul procuror general al Țării, Augustin Lazăr, l-a menținut în funcție pe prim-adjunctul său, procurorul D. B. Licu?! Fiindcă și Augustin Lazăr are „bube în cap“ și a fost șantajat cu dosarele sale penale, dar a fost promovat pe această înaltă funcție tocmai ca să fie mai ușor de manevrat, prin șantaj, de grupurile de presiune, ca să joace tontoroiul „după cum îi cîntă Coldea și Kovesi – păpușarii!“

Mihai Pâlșu, directorul revistei SECUNDA, care, într-un fulminant și bine documentat studiu de caz, a investigat escrocheria promovării procurorului de provincie Augustin Lazăr ca Procuror General al Republicii, o numește „Conjurația Trinomului“, formată din „Florian Coldea, Augustin Lazăr și Laura Codruța Kövesi“»[2].

Într-un articol postat pe site-ul Nașul TV, se reia tema și este descris clinciul în care a fost băgat Augustin Lazăr: „Augustin Lazăr se ascunde după fusta C.S.M.: dacă spune adevărul, procurorul general al României trebuie să demisioneze; dacă minte, va face pușcărie“[3]. Pînă acum a ținut-o numai într-o minciună. Așteptăm să-l vedem la gherlă! La gherlă!

Dar, după cum ați văzut, promovarea frauduloasă s-a mușamalizat, firește, fiindcă de-aia a și fost promovat: să răspundă la comenzi! Pînă acum! Acum, în mod categoric, i s-a înfundat! Chestia cu evaluările sale care lipsesc de la dosarul de cadre constituie un mizilic: trebuie scoase de la naftalină dosarele sale penale, mușamalizate de șefa sa de atunci, Codruța Kövesi. Acum, Codruța Kövesi i-a ajuns subalternă, ca să fie mai bine protejată, în baza practicii „Corb la corb nu-și scoate ochii!“

Vorba lui Victor Ponta: pe ăștia, „Nici dacă-i împuşti nu e suficient!“[4]

De cîteva luni, ca să nu mai fie „luat în colimator“, fostul prim-adjunct Dimitrie Bogdan Licu[5] a fost dat mai în spate – dar nu cu mult – și a fost trecut pe postul de procuror general adjunct-secund. Dar i-a fost păstrat, în continuare, titlul de „doctor“ – deși nu este „doctor în drept“; probabil e doctor veterinar, fiindcă tot a fost el asistent veterinar! Pentru porcăriile pe care le-a comis, e tocmai bun de trimis să trateze porcii de pesta porcină africană. Și, evident, i s-a menținut și sporul la salariu în baza acestui titlu. Deși, culmea ipocriziei, chiar Dimitrie Bogdan Licu-Plagiatoru’[6] a cerut să i se RETRAGĂ[7] titlul de „doctor“. Dar Ministerul Învățămîntului s-a opus, a zis că nu poate să i-l retragă! De ce oare, de vreme ce altora li l-a retras, de exemplu, lui Florentin Pandele?! Care sunt cioflingarii de la Ministerul Învățămîntului care fac această discriminare pozitivă?! Și încă pe banii noștri! Fiindcă sporul de salariu, de 25 la sută, este plătit din contribuția noastră la impozitele plătite „statului de drept“. Iată, deci, încă o dovadă că este doar un stat de drept-curmeziș!

Oricum, plagiatul se pedepsește cu închisoarea. Dosarele penale ale lui „taica Lazăr“ la fel. Trebuie tratate cu ani grei de pușcărie. Deci, trebuie aranjată o celulă pentru Dimitrie Bogdan Licu-Plagiatoru’ și Augustin Lazăr-Penalu’ la închisoarea de maximă securitate de la Giurgiu, unde a fost dus judecătorul Stan Mustață[8], condamnat nevinovat și plimbat între închisori pînă a fost asasinat ca să i se închidă gura.

Menținerea penalului Dimitrie Bogdan Licu pe postul de procuror general adjunct-secund – adică la vîrful ierarhiei Parchetului General de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție (Î.C.C.J.) – este o culpă mult mai gravă decît dosarele penale mușamalizate ale lui „taica Lazăr“, cît or fi fiind ele de grave, deoarece această menținere atestă atît solidaritatea clicocrației cleptocrate[9], cît și aglutinarea simbiotică a corupției existente în cadrul Î.C.C.J. cu aceea din Consiliul Superior al Magistraturii (C.S.M.), în cadrul căruia D. B. Licu este membru permanent! „În 2009, a fost ales în unanimitate în funcția de vicepreședinte al CSM (12 ian.2009-12 ian.2010) … De la 16 mai 2013, Bogdan Licu a devenit prim-adjunct al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție“[10]. Din 2013 D. B. Licu rămas pe acest post, deși chiar în 2013 a apărut primul articol de presă care-l denunța ca plagiator al lucrării de doctorat[11]! Și mi se pare că tot Dimitrie Bogdan Licu-Plagiatoru’ a semnat Protocolul secret dintre Parchetul General și D.G.I.A., condusă, acum, de generalul Marian Hăpău, care, prin 1986, își făcuse studiile la Moscova[12]!

Trebuie curățate „grajdurile lui Augias“!

O recentă dovadă suplimentară a solidarității Ju$tițiЄi nocive o atestă și opoziția manifestată de C.S.M. la numirea înlocuitoarei Codruței Kövesi la șefia D.N.A., procuroarea Adina Florea[13]! Este evident că C.S.M. se teme de un procuror cinstit!

Din „Conjurația Trinomului“, formată din „Florian Coldea, Augustin Lazăr și Laura Codruța Kövesi“, a rămas în prim-plan doar Augustin Lazăr.

Dacă Dimitrie Bogdan Licu-Plagiatoru’ „s-a dat la fund“, procurorul general Augustin Lazăr-Penalu’ este încă „vocal“!

A venit momentul să fie băgați la pușcărie!

10 octombrie 2018 Colonel (rtg.) Vasile I. Zărnescu

[1] Vasile I. Zărnescu, SABIN ORCAN $UPORT€R. Editura Tempus, București, noiembrie 2017, pag. 41. Vezi și: Colonel (rtg.) Vasile I. ZĂRNESCU, „IUDELE AUTOHTONE PROPAGA HOLOCAUSTUL“, 20 martie 2018, pag. 50, pe https://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/53603-iudele-autohtone-propaga-holocaustul.html.

[2] Cf. http://www.secundatv.ro/studiu-de-caz/augustin-lazar-numit-procuror-general-desi-avea-dosar-penal-la-dna-50064.html/ ; http://www.secundatv.ro/studiu-de-caz/procurorul-general-augustin-lazar-se-ascunde-dupa-fusta-csm-50557.html/ ; http://www.secundatv.ro/studiu-de-caz/sri-afacerea-lazargate-este-de-domeniul-sigurantei-nationale-52167.html/

[3] Vezi: http://www.nasul.tv/mihai-palsu-o-noua-bomba-augustin-lazar-se-ascunde-dupa-fusta-csm-daca-spune-adevarul-procurorul-general-al-romaniei-trebuie-sa-demisioneze-daca-minte-va-face-puscarie/

[4] Laura Ciobanu, «Victor Ponta, despre Coaliția majoritară: „Nici dacă-i împuşti nu e suficient!”», Evenimentul zilei, 25 aprilie 2012, pe http://evz.ro/victor-ponta-despre-coalitia-majoritara-nici-daca-i-impusti-nu-e-suficient-978435.html .

[5] Cf. https://www1.agerpres.ro/flux-documentare/2016/02/02/dimitrie-bogdan-licu-procuror-general-interimar-fisa-biografica–19-47-32

[6] Cf. https://www.cotidianul.ro/procurorul-general-interimar-licu-prea-bogat-si-plagiator/

[7] Cf. Vezi: „EXPLOZIV/ Procurorul general interimar Bogdan Licu cere să i se RETRAGĂ titlul de doctor!“, comisarul.ro, 29 martie 2016, pe http://www.comisarul.ro/articol/exploziv/procurorul-general-interimar-bogdan-licu-_729798.html

[8] Cf. https://www.luju.ro/dezvaluiri/evenimente/asasinii-si-au-lasat-semnatura-judecatorul-stan-mustata-a-fost-ucis-in-data-de-8-august-2018-la-fix-4-ani-dupa-ce-in-8-august-2014-lotul-lui-dan-voiculescu-a-fost-condamnat-la-ani-grei-de-puscarie-calvarul-lui-mustata-a-inceput-dupa-ce-dna-l-a-scos-in-cat

[9] Cf. http://monitorsri.blogspot.com/2012/01/ati-votat-cleptocratia-ati-ramas-cu.html

[10] Cf. https://www1.agerpres.ro/flux-documentare/2016/02/02/dimitrie-bogdan-licu-procuror-general-interimar-fisa-biografica–19-47-32

[11] Emilia Șercan, FABRICA DE DOCTORATE sau cum se surpă fundamentele unei nații. Editura Humanitas, București, 2017, pag. 142-148. Cf. și: Emilia Șercan, „Al treilea plagiat coordonat de Gabriel Oprea: Bogdan Licu, prim-adjunct al procurorului general al Romaniei“, HotNews.ro, 31 august 2015, pe http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20390210-exclusiv-treilea-plagiat-coordonat-gabriel-oprea-bogdan-licu-prim-adjunct-procurorului-general-romaniei.htm; Cf. Ion Spânu, „Nu se mai uită nimeni pe dosarul de cadre? / Procurorul general interimar Licu – prea bogat și plagiator“, Cotidianul, 3 februarie 2016“, pe http://www.cotidianul.ro/template/article.php?id=275608&skip=1

[12] Cf. http://www.justitiarul.ro/nu-cred-ca-rezultatul-referendumului-este-o-surpriza-declara-profesorul-universitar-corvin-lupu/

[13] Cf. https://www.cotidianul.ro/adina-florea-zgarie-dna-ul-lui-kovesi/

Sursa: justitiarul.ro

UMBRA LUI SOROS ASUPRA JUDECATORILOR CEDO.MANEVRA PRIN CARE EUROPA E TRASA PE STANGA!

11 oct.

Cu ajutorul rețelelor Fundației pentru o Societate Deschisă, Soros își plasează la CEDO judecători adepți ai globalismului și liberalismului.
Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) a ales pe 9 octombrie, trei noi judecători pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului promovați de Norvegia, Turcia și Albania.

Imagini pentru SOROS ,POZEFiecare dintre aceste țări desemnează câte trei candidați (dintre care cel puțin o femeie) care sunt supuși unei examinări prealabile a unui „panel de experți”, însărcinat cu consilierea Adunării de a vota în favoarea unuia sau altuia.

Un asemenea filtru este teoretic util, pentru a evita ca judecători slabi să fie aleși. Însă, subliniază publicația Valeurs Actuelles, ea poate crea și un fenomen de uniformizare culturală sau ideologică a judecătorilor, recrutați potrivit aceleiași grile, oferite de aceiași „experți”.

Anul acesta, doi dintre cei trei candidați propuși de Albania, Sokol Berberi și Darian Pavli, au ocupat și funcții înalte în Open Society, rețeaua de fundații și alte OBG-uri creată de George Soros.

„Soros investește mai cu seamă în țările mici pentru că vocile lor contează la fel de mult ca acelea ale Franței sau Germaniei și unde este mult mai ușor să își exercite influența”, afirmă un bun cunoscător al culiselor de la Strasbourg, citat de Valeurs Actuelles.

Obiectimul miliardarului este de a spori numărul judecătorilor, al căror mandat durează nouă ani și nu poate fi înnoit, cu concepții asemănătoarea celor promovate de Soros: stângiste, globaliste, lliberale, multiculturale, pro-LGBT.

În ultimii 25 de ani, Open Society a investit 130 de milioane de euro în Albania, unde are și mai multe sedii.

„Open Society controlează și finanțează numeroase filiale și organizații – Amnesty International sau Human Rights Watch sunt printre cele mai cunoscute – care, dincolo de acțiunile proprii, lucrează în favoarea stabilirii unei societăți din ce în ce mai liberale și mai individualiste”, spune expertul citat.

Deviza lor este una singură: să dărâme barierele, frontierele și limitele. De exemplu, European Implementation Network (EIN) și Open Society Justice Initiative (OSJI) organizează miercuri, 10 octombrie, în timpul sesiunii APCE, o conferință chiar la sediul Consiliului, cu titlul „Tribunalele sunt importante! Ameliorarea politicii migratoare prin deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului.”

O modalitate de a impune stalelor europene, prin intermediul judecătorilor CEDO, o politică mai favorabilă nomadismului decât controlului frontierelor.

Letonul Nils Muiznieks, fost comisar pentru drepturile omului la Consiliul Europei între 2012 și 2018, care și-a exprimat dezaprobarea față de decizia autorităților franceze de a prelungi durata de reținere a imigranților, este un fost director al Open Society.

Desigur, CEDO numără 47 de judecători (câte unul pentru fiecare stat membru al Consiliului) însă repartizarea lor pe cinci secțiuni face ca de un dosar să se ocupe de fapt doar opt judecători.

Autor: Radu Pădure

Sursa: evz.ro

TRADAREA E IN TOATE!

11 oct.

Nici nu s-a uscat bine cerneala pe buletinele de vot, că PSD a şi introdus pe repede înainte legea parteneriatului civil. Ca să înţelegeţi bine cam cât de legaţi de familia tradiţională au fost blatiştii noştri , aflaţi că legea introdusă este lucrată de organizaţiile LGBT, fiind practic primul pas către înlocuirea codului civil.

https://octavpelin.files.wordpress.com/2018/10/89413-atempo.jpg
Ce prevede legea parteneriatului în forma propusă de PSD? Simplu: căsătoria. Mai precis, legea dublează în mod ticălos absolut toate prevederile din legislaţia actuală referitoare la familie, aplicându-le parteneriatului civil. Iar pentru cei care care vor pica iar ca proştii în capcana propagandei, le spun de pe acum că legea care va fi adoptată pe repede înainte formează şi cadrul necesar adopţiilor.

Desigur, comunicatorii partidelor şi cei ai comunităţii LGBT vă vor arunca iniţial în faţă paragraful în care se precizează că „partenerii civili de același sex nu au dreptul la adopție”. E o păcăleală, chiar mai mare decât aia cu „referendumul pentru scăparea lui Dragnea”. Părerea mea este că paragraful a fost indrodus acolo fix pentru a cădea în cazul unei contestări la Curtea Constituţională. Lucrurile sunt de-a dreptul banale: odată ce „parteneriatul” se încheie în faţa ofiţerului stării civile, adicătelea admiţi că se face o căsătorie cu tot ştaiful, este cât se poate de clar că acolo se formează o „celulă de bază a societăţii” şi Curtea Constituţională, bazându-se pe prevederile Constituţiei – ălea cu familia formată din două persoane, pe care bravii şi creştinii românaşi n-au vrut să le schimbe – va trânti paragraful.

Şi chiar dacă, printr-o minune, nu-l va trânti, tot nu înseamnă că nu vei vedea cupluri homosexuale cu copii. Simplul fapt că unul vine într-un parteneriat homosexual având un copil(adoptat, făcut de către o mamă purtătoare, etc.), înseamnă că şi celălalt partener devine părinte, chiar dacă legea nu oficializează adopţia.

Mulţi dintre cei care au „corectitudinea politică” în sânge vor argumenta că n-ai ce să-i faci. Doar e o realitate şi trebuie să le asiguri şi ălora o protecţie în caz de despărţire, moartea unui partener, etc. E o minciună cât casa. Pentru aşa ceva nu e nevoie de o structură legală care să dubleze căsătoria. Te interesează drepturile civile, atunci faci altceva, lăsând parteneriatul sfera civilă, fără a mai amesteca sexualitatea în treaba asta. Pe scurt, asta ar presupune ca beneficiarii parteneriatului civil să aibă un cadru legal care să pună la punct posibilitatea punerii şi exploatării în comun a bunurilor şi reglementarea drepturilor şi obligaţiilor care rezultă din această formă de asociere. Astfel, un parteneriat civil ar putea reglementa, într-un cadru mult mai larg, diverse forme de asociere, care n-au de-a face cu noţiunea de familie. Spre exemplu, mai multe familii ar putea decide să încheie un parteneriat civil astfel încât să-şi pună toate bunurile la bătaie în vederea exploatării optime a lor. E un exemplu ipotetic, probabil nu se va întâmpla aşa ceva niciodată. Ideea e că, dacă ar fi fost cinstiţi, politicienii ar fi lăsat parteneriatul la nivelul punerii în comun a bunurilor şi al mecanismelor rezultate din această asociere.

N-au făcut-o aşa din ticăloşie. Agenda lor a fost de la bun început aceea de a profita de pe urma referendumului strict electoral. Iar când ăia de la Bruxelles i-au chemat la raport – îngrijoraţi de faptul că li se strică apele – au argumentat cu legea parteneriatului în dinţi. Oricum, ideea care se desprinde de-aici e simplă: n-avem politicieni, ci trădători. De la cel mai insignifiant şi până la preşedinte, toţi sunt trădători. Ştiu bine ce fac, dar maschează totul cu ticăloşie. Şi asta pentru că ceea ce fac acum devine un rău ireversibil.

Simpla acceptare a parteneriatului în forma actuală va deschide larg calea adoptării programatice a ideologiei gender. N-o să mai ai voie să spui el şi ea, n-o să mai ai voie să-ţi exprimi opiniile deoarece încalci noua ideologie. Să vă dau un exemplu banal. Dacă vezi pe stradă un cuplu normal, dar în care el şi ea sunt cam slinoşi, poţi să spui fără nicio problemă că ţi-e scârbă de ei. Dacă însă în viitorul apropiat vei spune aşa ceva despre un cuplu slinos de homosexuali – strict pe aceleaşi considerente – se va interpreta că-i discriminezi şi furiile legale se vor abate asupra ta. Îţi vei pierde job-ul, ăia te vor urmări precum remuşcarea, iar procesele şi amenzile împotriva ta vor curge gârlă. Aşa cum am spus, răul e făcut şi e iremediabil!

Repet: toate acestea ni se întâmplă din cauza unei clase politice trădătoare în cvasi totalitatea sa. Este o constatare tristă. Suntem mâncaţi de vii de către cei trimişi să ne apere. Asta nu mai e ţară!

Tristă constatare în anul centenarului.

Sursa: trenduri.blogspot.com

„ILIBERALISMUL” – O DEZGUSTATOARE DIVERSIUNE COLONIALISTA!

11 oct.

Ați auzit cumva, stimați cititori, de „iliberalism”?
Poate de „liberalism” va veni răspunsul indirect din partea cuiva care crede că s-a strecurat o greșeală din vreo corectură ce nu și-a făcut treaba! Întrebarea se referă însă nu la „liberalism”, ci la „iliberalism”! Și rămâne o curiozitate ce ar răspunde (sau cum ar formula un răspuns) cei ce au întâlnit prin limbajul politic vest-european referirile la „iliberalism”. Până la vreo definiție, să constatăm că marii preoți ai UE de pe la Bruxelles și corifei politici precum cancelarul Merkel de la Berlin sau președintele Macron de la Paris îi dau tare cu „iliberalismul” de fiecare dată când vor să încondeieze tendințe ori abordări care nu le convin.

De exemplu, promovarea de linii independente pe la Varșovia sau Budapesta, respingeri de politici impuse de la Bruxelles în materie de imigrație și, ce să mai vorbim, de incriminări ale ”Europei cu două viteze” sau de susțineri ale unei „Europe a națiunilor”. Tot ce nu împărtășește directivele de la Bruxelles, distrugătoare de economii naționale și identități naționale, este ­taxat ca ­„iliberalism”.

Adică, ­vezi Doamne, colonialismul central de la Bruxelles este depozitarul mântuirii prin liberalism și tot ceea ce încearcă să discute directivele, darămite să le contrazică în vreun fel, se face vinovat de „iliberalism”.

Dacă tu din Est, adică din colonii, îndrăznești cumva să îți aperi utilitățile proprii, resursele subsolului propriu sau vreo industrie în dezvoltare, te faci vinovat de „iliberalism”. Chiar și în cazul în care folosești resurse financiare dincolo de cele pe care ți le permite Comisia de la Bruxelles prin impuneri de reguli, proceduri sau plafoane de deficit bugetar ești „iliberalist”! Și acum atenție! Dacă asemenea abordări sunt făcute de autorități din Vest, la Bruxelles se tace, se consimte fără nici o garagață și, oricum, acuzele de „iliberalism” nu există! Preceptul care funcționează este „ceea ce îi este permis lui Jupiter… nu-i permis boului”!

Încă și mai rău, dacă tu din Est nu vrei să-ți înstrăinezi stăpânului din Vest monopoluri ale statului din energie ori alte utilități publice sau intervii în interesul consumatorului pe piețele neconcurențiale ești „iliberalist”! Dacă însă nu des­chizi pliscul la preluarea monopolurilor de stat din țara din Est de către o corporație privată din Vest sau chiar de un stat din Vest, făcând ceea ce este cel mai rău, anume să schimbi un monopol de stat cu unul privat, adică ceva împotriva regulilor minime ale economiei de piață, nu mai ești acuzat de „iliberalism”! Dacă, în plină criză, încerci să majorezi cu numai câteva zeci de milioane de euro capitalul singurei bănci rămase în posesie autohtonă, pentru a sprijini ­IMM-urile, ești taxat ca „iliberalist”, deoarece utilizezi ajutorul de stat pentru privați! Că, exact în același timp, vesticii foloseau mii de miliarde de euro din banii contribuabililor pentru a împrumuta sau chiar cumpăra bănci private, ăsta era „liberalism”, și nu „iliberalism”! Probabil depinde de dimensiune! De dimensiunea grotescului și spurcăciunii!

Deși definiția „iliberalismului” e ca și conturată, să mai menționăm câteva fapte. După ce România, pe bază de „liberalism” comandat din Vest, a ajuns și fără resurse românești și fără capital românesc în economie și deci fără vreo perspectivă, președintele Macron – unul din propovăduitorii combaterii „iliberalismului”, în timp ce folosește miliarde din fonduri publice pentru salvarea de întreprinderi franțuzești nu numai de stat, dar și private de la faliment – are obrăznicia să le spună românilor că ar trebui să fie mulțumiți că au fost acceptați (ei proștii, cum s-ar deduce!) în clubul celor cu inițiativă, adică cei din Vest. Vai, Doamne, câtă duhoare! Când toate economiile estice sunt cotropite integral de corporațiile vestice în numele „liberalismului”, Germania și Franța vor să adopte restricții severe pentru ca sectoare strategice vestice să nu ajungă în mâinile investitorilor chinezi! Ăsta ce este – „liberalism” sau „iliberalism”? Sau „iliberalismul este cu referire doar la unii?! La proști, desigur, la ăia fără inițiativă ca să folosim argoul descalificant al președintelui Macron! Când în România doar s-a evocat, căci de făcut nu s-a făcut nimic, că s-ar putea înlocui impozitul pe profit (a cărui evaziune este pâinea caldă a companiilor vestice care operează aici) cu un derizoriu impozit pe cifra de afaceri (care nu poate fi însă evazionat), toată floarea cea vestită a întregului Apus s-a năpustit asupra „iliberaliștilor” din România. Și, bineînțeles, guvernanții României actuale au preferat să-și trădeze țara și neamul decât „liberalismul”. La nici câteva luni, campionii luptei împotriva „iliberalismului”, adică Germania și Franța, au inițiat înlocuirea, pe ansamblul UE, a impozitării profitului cu un impozit pe cifra de afaceri pentru companiile americane din IT! Să vezi și să nu crezi! Preoții UE folosesc „liberalismul” și „iliberalismul” după cum le convine, și nu după niște criterii minime. Ultima găselniță este că Germania și Franța vor să pedepsească vinovații estici de „iliberalism” cu tăierea fondurilor zise de coeziune acordate în cadrul bugetului UE pe 2021-2027! Stăpânii UE au luat-o razna sau, mai degrabă spus, oricum ai da-o, colonialismul tot colonialism rămâne!

„Iliberalismul” se autodefinește limpede, fără echivocuri: este diversiunea colonialistă cea mai dezgustătoare, folosită de cel mai scârbavnic colonialism din istorie în scopul împilării popoarelor coloniale. Colonialismul practicat de Uniunea Europeană este cel mai scârbavnic din istorie nu pentru că ar fi mai rău decât altele, mai vechi sau mai recente, ci pentru că utilizează ca principală ustensilă colonială diversiunea, în cadrul căreia „iliberalismul” stă alături de „statul de drept”, „corectitudinea politică”, „europenismul” și „dezvoltarea prin globalizare”!

Autor: Ilie Serbanescu

Sursa: romanialibera.ro

LIPSIND SENZATIA NEGATIVA,INDIGNAREA ,FURIA,PRIMEJDIA,A LIPSIT SI PUTINTA.UITATI CE FRUMOS ATARNA!

11 oct.

Uite ce frumos a atîrnat ieri.

E o glumă pe această temă. E gluma cea mai potrivită. Mai înțeleaptă decît “doar o simplă” glumă. O spun în engleză, căci așa o știu și așa sună mai bine.

“What’s the difference between ignorance and apathy?

I don’t know and I don’t care.”

Pe scurt, cam asta s-a întîmplat ieri. Nici n-am știut. Nici nu ne-a păsat.

O temă care i-a lăsat indiferenți pe cei mai mulți dintre români. O lipsă totală de emoție pe subiect.

Și, după cum bine știm, emoția e motorul necesar pentru acțiunea politică. Fie că ieși la vot, fie că ieși în stradă, fie că îi scrii parlamentarului sau îl apuci de nasture cînd îl întîlnești la cumpărături, fie că pregătești tacticos niște Molotoave să le arăți tu lor,

peste tot e vorba de emoție.

Emoția a lipsit. Lipsa de emoție, moartea pasiunii. Oamenii au simțit că nu e tema lor. Nu le-a păsat. Ceva din altă poză, din altă lume. Nu de aici de la noi. Nici ceva de bine, nici ceva de rău. Lipsind senzația negativă, indignarea, furia, primejdia, a lipsit și putirința. Uitați-vă la ea ce frumos atîrnă.

Ieri a atîrnat frumos de tot. Lumea a zis că vine, în toate sondajele, și ale noastre, și ale onor concurenței, românii clamau ritos că vor veni la vot. “Cuuum să nu”. “Cu siguranță”. “Evident că da”. Dar cînd a venit vorba să iasă din casă, uite ce frumos a atîrnat de fapt. S-a sculat doar 20%. Cam puțin pentru cît ne lăudam înainte de vot.

A mai lipsit ceva. A lipsit implicarea organizațiilor politice. Acolo jos, la firul ierbii, organizațiile locale n-au pus osul. Asta s-a văzut cel mai clar în rural. De regulă, participarea la vot era mai mare în rural decît în urban. Acum a fost ușor pe dos.

Sînt mai multe școli de gîndire în această privință. Unele conspiraționale, că așa sîntem noi, popor rațional, vedem conspirații peste tot. Altele mai puțin conspiraționale, bazate pe înțelepciunea multimilenară a lui Murphy,

care dragul de el ne învață că de cele mai multe ori n-are rost să punem pe seama conspirației ceea ce putem pune mult mai ușor pe seama altor chestii, mai prozaice: indiferență, lene, nepăsare. Briciul lui Ockham, cum ar veni.

Conspiraționiștii spun că ar fi vorba de fapt de un blat mermelitor făcut între principalele forțe politice locale și boierii de la Bruxelles. Între PSD și PNL, ambele partide care teoretic au susținut referendumul pentru familie, și progresiștii atomici ai Uniunii Europene. Unii chiar clamează că ar fi vorba de o împăcare pe la spate (da, da, pun intended). Noi nu scoatem oamenii la vot. Voi nu ne mai arestați.

Altă teorie a conspirației e mai jos de stratosfera conspirațiilor galactice. E mai pe la firul ierbii. Ea spune că de fapt ne-am confruntam zilele astea cu o mică, dar sănătoasă rebeliune la adresa conducerii acestor partide. Tot ca în bancurile bune de pe vremuri “să nu-mi spui tu mie cum s-o bag”.

Unii pesediști ar fi supărați pe Dragnea și ar fi vrut să-i arate un pic de cartonaș galben, dacă n-au putut să-i arate cartonașul roșu la CEx-ul recent. Și atunci au stat acasă. Și de supărare, și de resurse. Și primarii, că deh, nimic nu se face fără resurse și ei n-aveau chef să consume resurse pe o luptă pe care n-o simțeau că e a lor. Și activiștii locali, din aceleași motive. Și votanții, care n-au vrut să marșeze la “referendumul lui ăla”.

Unii peneliști ar fi supărați pe Orban și ar fi vrut să-i arate și lui ceva, un cartonaș, un organ, o bucățică de piele, orice – după cum s-a și văzut de altfel aseară, după închiderea urnelor, cînd un grup de rebeli au sărit imediat la gîtul lui. Și atunci și primarii lor, activiștii lor au făcut același lucru ca și pesediștii. O unire-n cuget și simțiri peste prăpastia politică ce-i desparte.

Alții nu-și opresc privirea la politică, ci la “the real thing”. Ei pun seama pe un cartonaș galben arătat de către români popilor, bisericii, religiei. “Să nu ne spui tu cum s-o băgăm”. Indiferenți sau supărați pe popi, oamenii n-au percutat la îndemnul lor.

Identificăm și în acest caz aceeași discrepanță dintre ce zic românii în sondaje și ce fac de fapt. Dintre opinie și comportament. “Mergeți la biserică??” “Ooo, da, cum să nu. În fiecare zi”. “Mergeți la operă??” “Ooo, da, cum să nu. Chiar și de mai multe ori pe zi. Lunea și vinerea îmi iau și micul dejun acolo, la operă. Au o mîncare foarte bună”.

Realitatea, în schimb, e un pic diferită. Pe principiul “nu fă ce face popa, fă ce zice popa”, la fel putem spune și noi “nu te lua după ce zic românii că fac, ia-te după ce fac ei de fapt”. Cuvinte. Cuvinte everywhere.

Fiecare din aceste explicații de mai sus sună bine, ca orice teorie a conspirației. Eu, în general, sînt sceptic cu teoriile astea ale conspirației. Complexitatea bate predicția.

Unde sînt prea multe forțe la mijloc, de cele mai multe iese într-un fel, dar în nici un caz cum și-ar dori oricare din actorii participanți la balamucul complicat. Problema celor trei corpuri în societate. Pardon, problema celor n corpuri. Multe corpuri. Foarte multe corpuri. Unele pe persoană fizică. Altele pe persoană compusă. Societatea asta. Fiecare trage într-un fel de ea. Și uneori rezultanta forțelor e cum vrea acel fiecare conspirațional. Alteori nu.

Societatea asta.

Autor: Mirel Palada

Sursa: Mirel Palada

7.10.2018. ROMANIA NU MAI ESTE O TARA CRESTINA.DAR CE NE-AM MINTIT FRUMOS PANA ACUM!”

11 oct.

Începînd de acum, România nu își mai poate spune țară creștină. S-a terminat! Nu vorbim de ortodoxie, ci chiar de creștinism în general.

Pentru un creștin, familia nu poate fi alcătuită decît dintr-un bărbat și dintr-o femeie, nu încap aici fantezii cu parteneri parașutați de aiurea sau copii obținuți pe căi bizare. La fel, pentru creștin, homosexualitatea nu poate reprezenta decît unul din păcatele supreme, deci orice coabitare cu acest păcat se exclude. Mitul României creștine în proporție de 95% s-a dus. Mitul încrederii uriașe în BOR (de peste 65% – adică peste nivelul încrederii în UE sau Justiție) s-a dus.

Rămîne, așadar, să recompunem cioburile și să vedem ce s-a întîmplat și dacă a mai rămas (sau nu) ceva de făcut. Sigur că scandaluri in interiorul Bisericii au existat, dar ele s-au tolerat poate și în numele cifrelor pompoase pe care le dădeau cînd și cînd instituțiile de sondare ale opiniei publice. Pe urmă, cînd Statul și Biserica s-au măsurat din priviri, iar apoi și-au strîns mîinile, sumele de bani au curs dintr-o parte în alta, funcție de voracitatea fiecărei părți și de disponibilitățile celeilalte. Iar dacă sus se jonglau sume de la bugetul țării, la nivel local Biserica își negocia cota cu administrația locală, punînd argint peste argint. Averea Bisericii a sporit, dar popularitatea ei s-a șubrezit. Mai ales în urma dezvăluirilor din presă, cu exorciști care tapau credulii de bani, furturi de toate felurile, șpăgi la seminarii, scandaluri precum cel al episcopului din Huși sau al celebrului Pomohaci ce au ținut prima pagină a ziarelor. Nemulțumirile din sînul BOR au răzbătut deseori în afară, nemulțumirile fiind adesea de ordin pecuniar. Dar nu vreau să dezvolt aici subiectul. Indiferent de problemă, BOR a ales să măture totul sub preș și să își vadă nestingherită de treaba ei: relația cu puterea politică. Și tot mai puțin cu cetățeanul. Cu care, chiar și în episoadele ei de dărnicie, se întîlnea tot în ipostaze de ordin material și tot mai puțin sufletesc: ajutoare în urma calamităților etc. Iar în rest, suprafața de contact avea să se îngusteze cu fiecare duminică în care clopotele și boxele infernale se luau la întrecere doar cu bormașina vecinului din bloc.

Prezența la vot în cadrul referendumului privind familia, potrivit BEC, a fost de 20,41%, dar din estimările făcute de Bogdan Duca, cca. 10 procente pot fi datorate celorlalte culte religioase. Și sînt cîteva! Avem bisericile tradiționale protestante din Transilvania (Reformată, Unitariană, Evanghelică), avem Biserica Romano-Catolică și Biserica Greco-Catolică, dar și cultele neoprotestante (Baptist, Penticostal etc.), vii și extrem de active chiar și în dirijarea votului propriului electorat. Așa încît, estimarea făcută de Bogdan Duca îmi pare căt se poate de realistă. Oricît ar nega cei din BOR.

Înainte să trecem mai departe, să mai spunem că nici poporul nu a fost tocmai sincer atunci cînd a vorbit despre Biserică în general sau BOR în particular. Acest ”popor”, luat paușal, a mințit cu mare nonșalanță despre propria sa credință. Credința, nu l-a împiedicat pe bunul român să participe la jefuirea compatrioților săi prin celebrul ”Caritas” în anii ’90, nu l-a împiedicat să susțină că sexul în grup pe la Guru Bivolaru e parte din ortodoxie, cum nu l-a îndemnat vreodată să citească Sfînta Scriptură ori să își iubească într-adevăr aproapele. Mult mai trist, a dovedit acum că îl poate trăda pe Iisus doar pentru ca Liviu Dragnea ”sa nu poată modifica Constituția”. La un referendum unde Dragnea chiar nu avea nimic de cîștigat.

O altă temă recurentă la internauți a fost că românii nu aveau nici o miză la acest referendum. Mai exact, că nu aveau nici un cîștig personal, a se înțelege strict material. Nici măcar o sticlă cu apă sfințită moca. Nici sarmale, nici fasole. Și atunci pentru ce naiba să se deranjeze să voteze? Ba, zice-se, a lipsit pînă și ”emoția”…

Pe scurt, România are la ora actuală cca. 4 milioane de creștini. O minoritate.Pentru că ceilalți pot să își spună astfel, dar cu certitudine au o problemă în a recunoaște că sînt, de fapt, atei. Că bifează cîte un eveniment bisericesc doar ca să poată apoi ”prăznui”, să poată să ”încingă grătarele” și să destupe sticla de băutură. Dar să ne înțelegem: nu e nimic rău în a fi ateu! Și ateii sînt oameni. Ca și homosexualii. Dar nu sînt creștini. Și nici nu e obligatoriu să fie.

Deci dacă cineva e răspunzător pentru eșecul referendumului, în mod evident BOR este, chiar dacă nu își asumă înfrîngerea. Eșecul este chiar mult mai profund decît pare la suprafață! Biserica Ortodoxă sau măcar învățăturile ei creștine nu se regăsesc nicăieri în valorile enoriașului. Altminteri, e imposibil de crezut că acesta își poate abandona credința creștină și poate îmbrățișa homosexualitatea doar ca să îi provoace o presupusă pagubă unui lider de partid, fie el și Dragnea.

Și pentru că vorbim despre Dragnea, da, și Dragnea are o parte consistentă de vină. Nu atît pentru că s-a pierdut referendumul, ci pentru că actualii politicieni nu par să înțeleagă un lucru cît se poate de elementar: dacă te găsești într-o funcție sau într-o demnitate publică, trebuie să ai la îndemînă instrumente pentru comunicare. Site de știri, televiziune, ceva. Nu unul făcut de plictiseală, ci capabil să transmită mesajele importante către populație, nu manipulativ, ci coerent și comprehensibil.

Apoi, dacă te găsești în poziția amintită, cum să te gîndești măcar că îți ajunge să te bazezei pe amici din presă, cînd ai războaie de dus, atît intern, cît și pe plan extern, cînd banii adversarilor tăi sînt virtual infiniți și posibilitățile lor de a te ataca fără număr. La un simplu tur pe online, vezi fără mare dificultate lanțul de așa-zise organizații, fundații, asociații, dublate de social media care îți sînt perfect ostile, iar dacă ai măcar doi neuroni reușești să le deslușești numele: Declic, Funky Citizens, Expert forum etc. și vezi că lanțul merge către USR, că vine înapoi pe la Roșia Montana, pe la Monica Macovei, Eckstein Peter și Marko Bela, Tăpălagă, Danileț, CTP, Cărtărescu, Nemira, Cărturești, Liiceanu, Humanitas, Pleșu, Stelian Tănase, Volodea Tismăneanu, că o ia prin absolut toate canalele TV, că trece prin majoritatea siteurilor și ziarelor, prin servicii și organisme internaționale copios finanțate, deci îți faci o hartă a adversarilor și canalelor lor de comunicare, căilor de finanțare și încerci să le faci față. Să speri într-o minune, nu cred că funcționează. Iar dacă minuni aștepți, măcar mobilizează-ți partidul într-un referendum de tipul acesta.

Pentru că în calitate de cetățean pot eventual trăi fără bani din redevențele pe gazele din Marea Neagră, dar mi-e infinit mai greu să trăiesc într-o țară fără Dumnezeu.

Iar aici încă nu am zis că partidul în sine nu are o structură dedicată comunicării! De asta nici nu mai discutăm, fiind o problemă ce ține de PSD.

Ar fi de discutat însă despre numărul votanților din România. Că nu există 19 milioane, că nu pot fi 18.278.496 pe liste permanente e mai mult decît evident. Ce nu înțeleg este cum nu se sesizează nimeni, exceptînd desigur partidele care au tot interesul să vehiculeze asemenea cifre umflate de dragul locurilor suplimentare în Parlament sau a alocărilor bugetare. De altminteri, România operează cu două seturi de cifre: un set pe intern, un alt set pentru instituțiile internaționale, unde populația totală a României este de cca. 19 milioane. Scăzînd de aici 4 milioane de minori, rămînem cu cca. 15 milioane de votanți. ”Cinstitul” PSD de ce nu dorește să pună ordine în cifre?

Un alt cal de bătaie a fost ”alianța dintre PSD și Biserică”. Și asta a fost o manipulare de mare succes. Ați văzut vreun gest al politicienilor, ați auzit vreo vorbă care să nege asta? Sigur că nu. Cum nici Biserica nu s-a grăbit să vină cu vreo precizare. ”Marfa” livrată populației exploata zona aceea a invidiei unde atît preotul, cît și politicianul sînt indivizi bogați, în timp ce ”românul” care nu-i așa, ”muncește de o viață” nu a reușit să agonisească mare lucru. Și mai frumos este că nici politicienii și nici preotii nu puteau nega cu totul o asemenea afirmație. Și, desigur, PSD a vrut să cîștige pe toate planurile, să îi împace și pe politicienii europeni, în fața cărora a jucat o carte neutră, de nesusținător al grupului pro-familie ”tradițională”, iar acasă taman invers, însă fără a schița vreun gest de ajutor. În schimb, subminînd credibilitatea referendumului.

Delirul propagandei a funcționat la o intensitate ieșită din comun! Dincolo de acest delir, elementul esențial a fost boicotul. Oricît de greu ar fi ca cineva să își explice un asemenea gest într-un stat democratic, explicații se regăsesc destule la bandele finanțate de Soros, inclusiv ”temerea” că și inițiatorii referendumului ar utiliza aceleași metode ca și ei: furt, înșelăciune, dezinformare etc. Să subliniem aportul ”intelectualității” și a editurilor! Aici deja lucrurile chiar sînt delirante! Dincolo de acuzele de homofobie, ură, șmechereală, fraude ce au generat imediat ripostă de genul ”Cine nu votează DA, mă-sa îi tac-su”, situația a generat o mutație ciudată: mulți dintre cei care ar fi votat un cinstit ”Nu”, adică atei, oameni neimplicați, au receptat doar răspunsul taberei pro și au ajuns la concluzia că cei care susțin familia ”tradițională” i-ar considera homalăi. Drept pentru care au taxat excesele taberei pro cu boicotul și i-au comparat pe cei pro-familie cu USR și #rezist. Adică exact ca și cu Șerban Nicolae în Parlament. Îl înjur și îl hărțuiesc o oră și ceva cu camera în față, pe urmă cedează el cumva, iar un clip de un minut ajunge pe Facebook ca să demonstreze cît de grobian e pesedistul.

Un alt subiect indus a vizat faptul că întregul referendum ar avea ca scop marginalizarea grupurilor LGBTQ. Acest mesaj a fost hiper-amplificat pe social media, introducîndu-se suplimentar discuții aiurea despre familii monoparentale etc. Cît de stupidă e discuția despre homosexualitrate în România, e altă poveste. Cifre nu are nimeni. Comunitatea LGBTQ se autoamăgește că ar reprezenta 9% din populație, însă e extrem de greu de crezut că poate însuma și 1% cu simpatizanți cu tot, în special persoane care au și alte afecțiuni. Mai consistentă ar părea aici o discuție despre cei care se regrupează în spatele acestei comunități. Anume activiștii. Parte din ei bine plătiți, de afară. Ei împing agenda LGBTQ tot mai profund în societate, în urma lor sosind politicienii, impostorii, profitorii, tîmpiții. Fiecare cu speranțele proprii. Din aceștia, politicienii ”progresiști” sînt cei care interesează. Ei folosesc minoritatea sexuală ca surogat de ”proletariat” în noile teorii ale luptei de clasă ce dorește să reimpună aici socialismul.

In Harghita și Covasna prezența la vot este de regulă masivă. N-a fost cazul și acum, la referendum. În Harghita prezența a fost de 11,12% (sub 30.000 de votanți), iar în Covasna de 8,50% (cu ceva peste 15.000 de votanți)!

Și ungurii au avut parte de manipulări. Kelemen Hunor a sprijinit initiativa pro-familie, el fiind pe linia lui Viktor Orban (crestin-democrat în devenire), însă oponenții i-au găsit pe Marko Bela, Eckstein Kovacs Peter ș.a. care au transmis prin comunitate că există o amenințare la adresa minorităților, azi la adresa LGBTQ, mîine roma, pe urmă ungurească. Nu există nici o variantă ca cei din comunitate să nu rezoneze la așa ceva, mai ales cînd este evident pentru toți maghiarii (ceea ce pentru români este mai puțin) că pot fi extrem de ușor găsiți țapi ispășitori, ba încă și pedepsiți, cu sau fără vină, iar aici există deja cazul viceprimarului Clujului – Horvath Anna – condamnată fără nici o dovadă a presupusei “corupții” și cazul “teroriștilor” care nu au comis nici un atentat, dar despre care susținea SRI-ul că doreau să arunce în aer un coș de gunoi pe 1 Decembrie, iar pentru asta au construit, chipurile, un întreg complot și au implicat nu se știe cîte persoane și și-au procurat nu se știe ce substanțe și un telefon mobil. Și mai există abuzuri! Unul, împotriva unui membru UDMR care a întocmit o cerere de retrocedare a unui liceu, altul pentru împotriva altui membru  care a avizat înființarea unui liceu etc. Iar acum am avut decontul. Ungurul de rînd a zis: sigur că așa e! În mod evident se vor îndrepta împotriva minorităților, au mai făcut-o, iar noi am simțit deja asta pe propria piele. Sîntem alături de minoritatea LGBTQ… Asta pe de o parte. Pe de altă parte, în zona de urban “mare” – municipii etc., nu există nici o diferență între tefelistul român și cel maghiar. Sînt la fel de #rezist și unii și ceilalți. Asta a pornit odată cu sprijinirea PDL de către UDMR și s-a glosat pe linie (uniți salvăm…) pînă cînd a devenit un soi de certitudine că PSD și UDMR sînt partide “comuniste”, iar “liberalii” sînt “de dreapta”. Iar ungurul din urban e și el tot “de dreapta”, doară lucrează în aceleași locuri cu tefelistul român, e la fel de analfabet, la fel de doritor de “drepturi”.

Ceea ce a supraviețuit extrem de fericit este frustrarea. Acum, mai avem în plus o categorie de 4 milioane de frustrați în urma referendumului! Apoi, România fiind o țară în care cca. 5 milioane de oameni muncesc iar restul stau să le contabilizeze veniturile, avem o întreagă clasă de ”cinstiți” care stau ca babele pe laviță și disecă felul în care aceștia și-au dobîndit averile. Concluzia este, de regulă, că prin furt.

Sigur-sigur, în mod necinstit. Cum altfel să aibă un preot un apartament? De ce nu stă sub cerul liber? Cum altfel ar avea vreun politician casă sau mașină? Mai avem ura. Irațională. Am văzut propuneri de a dialoga cu cei din cealaltă ”bulă”, progresistă, însă toate încercările se lovesc de un zid impenetrabil. De ură. Dincolo de faptul că unii pur și simplu din asta trăiesc, fiind activiști plătiți sau politicieni pe funcție, îi avem și pe cei care repetă mantrele progresiste de atîtea ori încît ajung să le și creadă. Nu mai discutăm de consumul de substanțe, că nu toți consumă. Dar însăși expunerea permanentă la această gherilă îi transformă în indivizi perfect opaci, care nu mai sînt în stare să aibă reacții normale nici cînd li se vorbește calm, nici cînd li se prezintă documente oficiale etc. Iar România nu este pregătită psihic să ducă un asemenea război. Cu indivizi zombificați care predică drepturile minorităților sexuale și neagă orice formă de existență creștină ce o califică de ev mediu sau de cavernă. Cu indivizi incapabili să înțeleagă și să opereze cu informații simple. Cu indivizi care nu sînt interesați de sursele lor de informație.

În plus, pentru aceștia, funcționează vechea zicere cu ”cine nu e cu noi e împotriva noastră”. Altfel zis, nu ești cu ei, înseamnă că în mod obligatoriu ești pesedist și comunist. În capul lor altă variantă nu prea există. Atîta este orizontul lor. Dincoace, însă, în bula creștină, pe la noi, pe la noua minoritate, discuțiile vizează 4 milioane de indivizi ce își caută un partid și un lider. Un partid conservator cu un lider creștin.

Cît despre Biserică, e greu de estimat cît timp va mai trece pînă cînd se va depopula suficient încît să își transforme clădirile în cafenele, cîrciumi și discoteci, așa cum a făcut-o deja în Olanda, sau în alte părți… Ramîne ca cei 4 milioane de creștini din țară să se gîndească și la asta. Și la faptul cum anume se poate sparge cealaltă bulă. Cea toxică.

Autor: Bela Ambrus

Sursa: Samizdat

Opţiuni ratate de bravii „statalişti” maldavani de la Chişinău!

11 oct.

CER SI PAMANT ROMANESC

Nimeni nu poate tăgădui că mândra Ţară a Moldovei de odinioară, a fost sfâşiată prin violenţă   într-o mulţime de fragmente:        

1 – Moldova istorică;

2 – Nordul Bucovinei, cu Ţinutul Herţa;

3 – Nordul Basarabiei – oraşul Hotin şi ţinutul cu acelaşi nume;

4 – Transnistria;

5 – Bugeacul – vechea Basarabie, cu plasele Reni, Bolgrad şi Ismail, Cetatea Alb, o parte a Deltei Dunării şi Insula Şerpilor;

6 – Actuala Republică Moldova.

***

Odioasa stare în care se află Moldova, constituie dovada cea mai clară că pe „eliberatorul rus ” îl doare în cot de soarta partenerului moldovean cu care a încheiat Tratatul de la Luţk din 2/13 aprilie 1711.

În plus, ruşii nu au avut parte de mare pricopseală din palma de pamânt cotropită de ei în 1812, risipind-o în patru vânturi.

Imagini pentru harta împărţirii moldovei istorice

Oare la ce i-ar trebui cu adevărat Rusiei , dacă ne uităm la  imensitatea spaţiului pe care…

Vezi articolul original 1.031 de cuvinte mai mult

CIA a desecretizat nu doar informații strategice, ci și bancuri„culese” de spionii americani din lagărul sovietic

11 oct.

CER SI PAMANT ROMANESC

Umor ținut la secret? Cele mai amuzante bancuri desecretizate de CIA

De-a lungul istoriei, CIA a secretizat nu doar informații strategice, ci și glume.

În timpul Războiului Rece, agenția a compilat o listă cu cele mai amuzante bancuri care circulau în URSS, care a fost ținută secretă timp de decenii și a fost dezvăluită publicului abia în 2013.

Cele mai amuzante bancuri 01

După cum a relatat revista Quartz, din cele 13 milioane de pagini de documente secrete pe care CIA le-a dezvăluit publicului în ultimii ani, fac parte şi bancurile.

Peter Clement, director adjunct al CIA pentru Europa și Asia, a declarat pentru Quartz că glumele de pe listă erau la modă prin birourile CIA din timpul Războiului Rece, fiind socotite cele mai amuzante bancuri legate de Uniunea Sovietică.

Aceleași glume circulau și printre oamenii de rând din Uniunea Sovietică, sătui de sărăcie și dictatură.
Iată câteva dintre cele mai amuzante bancuri făcute publice…

Vezi articolul original 439 de cuvinte mai mult

Cărtărescu susține căsătoriile homosexualilor în România și se opune Referendumului „total dizgrațios și lipsit de temei”

11 oct.

Lupul Dacic

Evreul vrea o societate multiculturala….

Cărtărescu susține căsătoriile homosexualilor în România și se opune Referendumului „total dizgrațios și lipsit de temei"

Scriitorul cel mai bine recompensat de stat pe vremea când președinte al ICR era Horia Roman Patapievici, Mircea Cartarescu, afirmă pe pagina sa de Facebook că va boicota Referendumul pentru România din 6 și 7 octombrie 2018. Motivul său ar fi că se încalcă drepturile omului. La cererea propriilor abonați ai paginii sale de a fi mai clar, poetul a refuzat să mai răspundă, mulțumindu-se cu „statusul” următor: „Pentru că: 1. legitimează o încălcare a drepturilor omului; 2. e o diversiune menită să acopere noi infracțiuni ale puterii; 3. e o absurditate demnă de țara lui Urmuz – nu voi participa la referendumul de pe 7 octombrie.”
„1. Specificați ce drepturi ale omului sunt încălcate, dacă tot aduceți acuze. 2. Cum puteți numi o diversiune un demers suținut de milioane de români? Nu vă este rușine?”, i-a scris un cititor, Cosmin Potra, comentariul fiind însă…

Vezi articolul original 962 de cuvinte mai mult

Dr. Pavel Chirilă îi răspunde lui Mircea Cărtărescu, după ce scriitorul a criticat Referendumul: Ar trebui să vă fie jenă (rușine) și să cereți scuze poporului român

11 oct.

Lupul Dacic

Dr. Pavel Chirilă îi răspunde lui Mircea Cărtărescu, după ce scriitorul a criticat Referendumul: Ar trebui să vă fie jenă (rușine) și să cereți scuze poporului român

Afirmațiile scriitorului Mircea Cărtărescu despre Referendumul pentru Căsătorie au stârnit reacții în lumea românească.
Doctorul Pavel Chirilă i-a răspuns lui Cărtărescu, prin intermediul unui mesaj trimis pe adresa redacției ActiveNews. Reputatul medic spune că pentru cuvântul „disgrațios”, Mircea Cărtărescu ar trebui să ceară scuze poporului român.
„Referendum-ul pentru familie nu este  „disgratios” pentru simplul motiv ca uniunea liber consimțită dintre strămoșii Dumneavoastră nu a fost disgrațioasă și de aceea nici Dumneavoastră nu sânteți rezultatul disgrațios al vreunei familii disgrațioase
De asemenea Referendum-ul pentru familie nu este  lipsit de temei” deoarece uniunea liber consimțită dintre un bărbat și o femeie este temeiul nașterii de prunci în care se prelungește însăși existența noastră.Pentru cuvântul „disgrațios”  ar trebui să vă fie jenă (rușine) și să cereți scuze poporului român. Vă doresc liniște și pace în suflet chiar dacă referendum-ul reușește”, a scris dr. Chirilă, în exclusivitate pentru ActiveNews.
Reamintim:  Mircea Cărtărescu a anunțat zilele trecute că…

Vezi articolul original 34 de cuvinte mai mult

Prof. Dr. Pavel Chirilă: „Un sfat părinților: să ne crească vigilența pentru că teoria gender va intra repede în manuale”

11 oct.

Lupul Dacic

Duminică seara, la sediul Coaliției pentru Familie a avut loc declarația de presă a Comitetului de Inițiativă Cetățenească pentru Revizuirea Constituției. Prof. Dr. Pavel Chirilă a declarat:

Aș vrea să dau un sfat atât părinților care au fost astăzi la vot, cât și părinților care n-au fost: „Trebuie să ne crească vigilența în continuare, pentru că teoria gender va intra foarte repede în manualele școlare și atunci în mod sigur viitorul copiilor noștri se va schimba.

Noi am spus de mai multe ori că acest referendum nu este făcut atât pentru prezent, cât pentru viitorul generațiilor următoare.

Cei care am stat trei ani aici și am încercat să obținem constituțional definiția căsătoriei așa cum este bine nu părăsim barca aceasta și vom lucra în continuare pentru apărarea moralei creștine în această țară.”

Stiri pentru viata

Vezi articolul original

%d blogeri au apreciat: