Arhiva | 11:34 am

KLAUS JOHANNIS ,PREMIERA DUPA 45 DE ANI!

14 oct.

Preşedintele Klaus Iohannis începe duminică o vizită de stat în Italia, prima după 45 de ani, el urmând să participe şi la inaugurarea unei expoziţii dedicate comemorării a 2000 de ani de la moartea poetului latin Ovidiu.

„Preşedintele României, Klaus Iohannis, va efectua, în perioada 14-17 octombrie a.c., o vizită de stat în Republica Italiană, aceasta fiind prima vizită de stat din ultimii 45 de ani. (…) Duminică, 14 octombrie a.c., la sediul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, Preşedintele României va avea o întrevedere cu reprezentanţi de marcă ai cultelor religioase ortodox, greco-catolic şi romano-catolic. În cursul serii, Preşedintele Klaus Iohannis va participa la un moment simbolic al vizitei, cu încărcătură deosebită pentru relaţia bilaterală dintre cele două state – iluminarea Columnei lui Traian în culorile Drapelului României.”, se arată într-un comunicat de presă al Administraţiei Prezidenţiale.

Totodată, Klaus Iohannis, va avea convorbiri oficiale, pe 15 octombrie, cu Preşedintele Italiei, Sergio Mattarella, pe teme legate de Parteneriatul Strategic Consolidat dintre cele două ţări, precum şi de cooperarea în plan european, internaţional şi securitar.

„În cadrul dialogului, o atenţie deosebită va fi acordată reconfirmării caracterului special al relaţiei bilaterale, aprofundării Parteneriatului Strategic Consolidat, întăririi cooperării economice şi rolului comunităţii româneşti din Italia. Va fi realizat, totodată, un schimb de opinii pe temele de actualitate ale agendei UE, inclusiv în contextul pregătirii exercitării Preşedinţiei române a Consiliului Uniunii Europene, precum şi pe teme internaţionale”, conform sursei menţionate.

De asemenea, cei doi preşedinţi vor participa la inaugurarea unei expoziţii dedicate comemorării a 2000 de ani de la moartea poetului latin Ovidiu. Agenda şefului de stat român va mai include întrevederi oficiale cu Preşedintele Consiliului de Miniştri al Italiei, Giuseppe Conte, Preşedintele Senatului, Maria Elisabetta Alberti Casellati, şi Preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberto Fico.

„La data de 16 octombrie a.c., Preşedintele României va participa la deschiderea Forumului de Afaceri România-Italia, eveniment menit să stimuleze dimensiunea economică a Parteneriatului Strategic Consolidat, în contextul în care, în 2017, valoarea schimburilor comerciale a fost de 14,6 miliarde euro, cea mai ridicată valoare înregistrată în istoria relaţiilor comerciale româno-italiene. Cu o valoare estimată a schimburilor comerciale de peste 15,5 miliarde euro, în acest an, Italia este doilea partener comercial al României şi ocupă primul loc în topul investitorilor străini din punct de vedere al numărului de companii prezente pe piaţă, respectiv locul cinci în clasamentul investiţiilor străine în economia noastră.”, se mai arată în comunicatul de presă.

Preşedintele va avea, şi la Roma, o întrevedere cu Primarul oraşului, Virginia Raggi, urmată de o întâlnire cu reprezentanţii comunităţii româneşti, cea mai numeroasă din afara graniţelor şi cea mai mare comunitate străină din Peninsulă. La întâlnire va participa şi primar, Virginia Raggi, a conchis Administraţia Prezidenţială.

MONSTRUOASA ALIANTA JOHANNIS-HELLVIG -TARICEANU-LOBISTUL COMANESCU, SAU DE CE CUKI TARICEANU IL VREA CONDAMNAT PE LIVIU DRAGNEA!

14 oct.

 

Așa cum v-am spus, Tăriceanu l-a trădat demult pe Dragnea. Motivația sau motivele, mai bine zis, nu sunt simple și o să le analizăm.

loading…

1) Primul este șantajul lui Hellvig cu achitarea: „Îl trădezi pe Dragnea, ești achitat.” Are Hellvig această forță? DA, pentru că tot el l-a condamnat în primă instanță.

2) Politic, prin condamnarea lui Dragnea, Tăriceanu, în prostia lui, se și vede candidatul PSD-ALDE la președinție, un fel de lider de dreapta-stânga care rezolvă problema. Nimic mai fals, dar nu te poți înțelege cu Moliceanu. A doua zi după ce Dragnea va fi condamnat, PSD va fi scos de la guvernare, după care Iohannis va face un guvern al lui, cu ALDE pe post de a cincea roată la căruță, în nici un caz nu-i va da lui Tăriceanu funcția de Prim-Ministru, așa cum i-a promis, ba, mai mult, îl va condamna fix cu executare, după care membri ALDE vor fi luați la bucată de PNL.

V-am mai spus că Tăriceanu, în afara faptului că este trădător, mai este și prost. Am avut ocazia să-l văd trădând în 1998 și 2007, dar i se dusese buhu că-i prost, de aceea a și fost schimbat de la Ministerul Economiei în 98, pentru că a fost un dezastru.

3) Principalul motiv pentru care de fapt Tăriceanu vrea să scape de Dragnea este Gazul de la Marea Neagră și… Comănescu. Hai că v-am pierdut, a mai apărut un nume, dar ăsta cine dracu mai e?
Fix lobistul datorită căruia vedeți tot balamucul din România.

Pe scurt: OMV-EXON-LUKOIL s-au hotărât să tragă cea mai mare țeapă sau cel mai mare furt din istoria României, de 1.500 miliarde euro. Toată lumea, Iohannis, Tăriceanu, Hellvig s-a pus de acord, doar că Dragnea a spus „STOP, hai să dăm și României ceva!” Ăștilalți au înnebunit și l-au condamnat, după care au scos oamenii în stradă.

Comănescu, prietenul lui Helvigh și nu numai, este cel care coordonează Jaful din partea celor trei, nu pe degeaba, ci pe bani mulți.

Tot ce ați văzut în ultima vreme, de la Trădarea lui Tăriceanu până la mitingul din 10 August, are în spate interesul furtului de 1.500 de miliarde de euro, PIB-ul României pe vreo 6-7 ani. O să vorbesc pe larg despre acest subiect, acum ne însă ne interesează de ce trădează Tăriceanu… Pe bani mulți, ca întotdeauna. Să nu uităm că el a fost un Jucător foarte implicat în Petrol de mult timp, iar acum ALDE s-a exprimat public în favoarea Multinaționalelor și împotriva României.

Practic, singurul care a rămas să susțină că românii trebuie să primească și ei ceva din exploatarea gazelor din țara lor este Dragnea.

Motiv pentru care echipa Iohannis-Hellvig-Tăriceanu îl vrea în pușcărie.
Acestea sunt cele trei motive pentru care a trădat Tăriceanu. Pentru cei care au avut o îndoială în ceea ce am scris acum o săptămână, Tăriceanu a confirmat: NU vrea Suspendare, nu vrea comisie de anchetă, nu vrea Amnistie, nu vrea nimic.

Ce este de făcut?

Paradoxal, Dragnea este cel câștigat din poziția lui Tăriceanu, dacă știe să o joace!
Așa cum scriam, nu sunt decât două Soluții: Suspendarea lui Iohannis și Amnistia.
Tăriceanu trebuie împins să declare ferm, pubic că NU vrea Suspendarea lui Iohannis, iar asta nu se poate face decât printr-o mișcare de forță, prin care PSD-ul să ceară în ședințele din Wekeend Suspendarea, iar ALDE să se opună. Este momentul în care Tăriceanu intră în ofsaid. După aceea Toader nu mai poate refuza amnistia, decât dacă Tăriceanu iese public și spune că nu-i de acord, și nici atunci.

Achitarea lui Dragnea, cum am spus-o de multe ori este cheia trecerii legii Gazelor, dar și a blocării Statului Mafiot al lui Iohannis/Hellvig.
Aici mai intervine un element.

După trecerea lui Dumbravă în rezervă, Hellvig a devenit stăpânul dosarelor. Orice ar încerca să facă PSD-ul, cu Hellvig la SRI, acesta îi va scoate din nou oamenii în stradă și va „obține” până la urmă cei unu-doi morți, iar pe de altă parte, șantajul la judecători exercitat acum direct de Neomarxistul Hellvig va continua. Să nu uităm că unul din doi judecâtori are dosar la Hellvig; cum care Hellvig?
Prietenul lui Comănescu și al firmelor care vor să fure la propriu gazele din Marea Neagră.
Dar despre Hellvig în curând…

Gelu VIȘAN

„Justițiarul”: În anul 2007, Tăriceanu era în mari tandrețuri cu Iohannis, primarul capitalei culturale europene și a afirmat public că acesta ar fi bun de președinte al României. Deși a primit de la noi documentația completă privind toate infracțiunile comise de Iohannis. printr-un apropiat al său, premierul Tăriceanu s-a făcut că plouă. Un duplicitar și un oportunist, acesta este Tăriceanu!

https://www.justitiarul.ro/alianta-tariceanu-hellvig-iohannis-sau-de-ce-tariceanu-il-vrea-condamnat-pe-dragnea/embed/#?secret=tINL8bqdgT

https://www.stiri-extreme.ro

Români, vă fură bandiții resursele naturale și voi stați ca mămăligile! Ați uitat cum au trădat întotdeauna alogenii Tăriceanu și Vosganian?

14 oct.

Lupul Dacic

  Deputatul Liviu Pleșoianu: Pe scurt, povestea reală a resurselor de la Marea Neagră, din 1992 și până în prezent… […]

Deputatul Liviu Pleșoianu: Pe scurt, povestea reală a resurselor de la Marea Neagră, din 1992 și până în prezent…

Acum câteva zile, după ce au boicotat Legea Offshore în Parlament, cei de la ALDE mi-au transmis, prin deputatul Toma Petcu (fost ministru al Energiei), că fac dovada unei „informări precare” atunci când vorbesc despre trecutul glorios al unor colegi de-ai săi în materie de concesionări la Marea Neagră. Pentru ca românii să știe tot adevărul și pentru ca domnul Petcu să nu mai fie el însuși informat precar, voi prezenta pe scurt povestea resurselor de la Marea Neagră, din 1992 și până în prezent!

  1. Voi începe prin a demonta rapid afirmațiile domnilor Petcu, Vosganian, Gerea și Tăriceanu cu privire la faptul că ALDE a refuzat să voteze Legea Offshore la Camera Deputaților pentru că pe marginea modificărilor nu au existat „note explicative” și „evaluări”. Cu regret, trebuie să vă informez…

Vezi articolul original 1.337 de cuvinte mai mult

Adevărata istorie a scandalului offshore

14 oct.

Lupul Dacic

Acum câteva zile, după ce au boicotat Legea Offshore în Parlament, cei de la ALDE mi-au transmis, prin deputatul Toma Petcu (fost ministru al Energiei), că fac dovada unei „informări precare” atunci când vorbesc despre trecutul glorios al unor colegi de-ai săi în materie de concesionări la Marea Neagră. Pentru ca românii să știe tot adevărul și pentru ca domnul Petcu să nu mai fie el însuși informat precar, voi prezenta pe scurt povestea resurselor de la Marea Neagră, din 1992 și până în prezent:

1. Voi începe prin a demonta rapid afirmațiile domnilor Petcu, Vosganian, Gerea și Tăriceanu cu privire la faptul că ALDE a refuzat să voteze Legea Offshore la Camera Deputaților pentru că pe marginea modificărilor nu au existat „note explicative” și „evaluări”. Cu regret, trebuie să vă informez că varianta de la Senat (unde Legea a fost substanțial modificată în favoarea investitorilor străini) a fost votată…

Vezi articolul original 1.254 de cuvinte mai mult

Oamenii bogați își fac transfuzii de sânge tânăr pentru a-și prelungi viața

14 oct.

Lupul Dacic

 Afirmam în articole precedente că există practica printre bogații lumii de a-și face transfuzii cu sânge de tineri sau copii, pentru a deveni mai sănătoși și a-și prelungi viața. Iată că acum vine confirmarea…

 Deși a fost raportat că această practică a fost populară de mai mulți ani în Silicon Valley, aceasta este prima companie care oferă oficial serviciul public. Jesse Karmazin, absolvent al Stanford Medical este fondatorul Ambrosia Medical, care intenționează să-și deschidă prima clinică în New York City în următoarele câteva luni. Ambrosia a fost implicată în primele studii clinice din SUA care au testat efectele acestui tratament. Studiul nu a fost încă făcut public, însă Karmazin a declarat pentru Business Insider că rezultatele au fost „cu adevărat pozitive„.

Deoarece transfuziile de sânge sunt deja aprobate de FDA, Ambrosia a avut foarte puține obstacole de reglementare în deschiderea afacerii. Rapoarte ale Business…

Vezi articolul original 718 cuvinte mai mult

ECONOMISTUL DR.CONSTANTIN COJOCARU DESPRE JEFUIREA ROMANIEI PRIN LEGEA OFFSHORE!

14 oct.

  LEGEA OFFSHORE, prin care românilor li se fură peste 130 miliarde de euro, cu care am putea construi 8.000 […]

LEGEA OFFSHORE, prin care românilor li se fură peste 130 miliarde de euro, cu care am putea construi 8.000 kilometri de autostrăzi şi 5.000 kilometri de căi ferate de mare viteză

 

  1. Lansat în massmedia sub denumirea de LEGEA OFFSHORE, proiectul de lege „privind unele măsuri necesare pentru implementarea operaţiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore” vrea să legifereze, de fapt, condiţiile în care românii vor fi deposedaţi de importantele zăcăminte de gaze naturale descoperite în apele teritoriale ale României din Marea Neagră, de veniturile care vor fi generate de exploatarea acestor zăcăminte, în valoare de peste 130 miliarde de euro.

Românii au fost deposedaţi de capitalul – fabrici, uzine, bănci, căi de comunicaţii, spaţii comerciale şi de birouri etc – pe care îl acumulaseră până în anul 1989, în valoare de peste 500 miliarde de euro, în banii actuali, de profiturile realizate cu acest capital în ultimii 29 de ani, în valoare de peste 2.000 miliarde de euro, de peste 60% din terenurile agricole ale ţării.

Românilor li s-a furat şi li se fură ţara prin LEGI, prin NORME dispuse de către organul reprezentativ SUPREM al poporului român, PARLAMENTUL ţării, componentă a statului român, care, în realitate, este o marionetă a celor care l-au capturat în ziua de 22 decembrie 1989.

În titlurile legilor ei ne spun că fac reorganizări, privatizări, retrocedări, vânzări. Prin textele legilor ei ne-au furat capitalul, pământul, veniturile.

A venit rândul să ni se fure şi Marea cea Mare, cu bogăţiile din adâncurile ei şi cu veniturile rezultate din exploatarea acestor bogăţii..

În titlul LEGII OFFSHORE, ei ne vorbesc despre „implementări” de operaţiuni petroliere, iar  în textul legii ei stabilesc normele prin aplicarea cărora 90 % din veniturile care vor fi generate de exploatarea gazelor naturale ale Mării Negre vor intra în conturile transnaţionalilor, românii urmând să se mulţumească cu restul de 10%, în calitatea lor de „proprietari” ai zăcămintelor.

  1. Cel mai complet studiu referitor la valoarea zăcămintelor de gaze aflate în apele teritoriale ale României din Marea Neagră este cel intitulat „Contribuţia proiectelor de explorare şi producţie a hidrocarburilor din Marea Neagră la dezvoltarea economiei româneşti”, realizat de Deloitte la cererea Asociaţiei Române a Concesionarilor Offshore din Marea Neagră, dat publicităţii în luna mai a acestui an.

Reţinem, deci, că studiul nu este realizat de un institut de cercetări românesc, deşi am avut mai multe în acest domeniu, printre cele mai bune din lume, şi nici nu este comandat de Parlamentul României, cel care vrea să stabileasă, prin lege, cum şi în folosul cui vor fi exploatate gazele care fac obiectul studiului.

Din acest studiu, aflăm că, până în anul 2040, din partea românească a Mării Negre ar putea fi extrase circa 170 miliarde de metri cubi de gaze naturale, care, la preţul actual, considerat de către specialiştii Deloitte că va rămâne neschimbat până în anul 2040, de 246,2 euro pe 1.000 m.c., înseamnă 41,9 miliarde de euro.

Cheltuielile totale ce ar trebui făcute pentru obţinerea celor 170 miliarde de metri cubi de gaze însumează 18 miliarde de euro, din care 13 miliarde de euro cheltuieli de capital, investiţii, restul, de 5 miliarde de euro, fiind cheltuieli operaţionale.

Rezultă un profit brut de 23,9 miliarde de euro, adică 57% din valoarea totală a celor 170 miliarde de metri cubi de gaze extrase. Să nu uităm cine a realizat studiul şi pentru cine. Cu siguranţă, profiturile reale vor fi mult mai mari.

Din cele 41,9 miliarde de euro, statul român ar urma să încaseze 4,4 miliarde de euro sub formă de redevenţe şi 3,8 miliarde de euro sub formă de impozit pe profit, în total 8,2 miliarde de euro, adică 20% din valoarea încasată pe cele 170 miliarde metri cubi de gaze scoase din partea românească a Mării Negre.

Cât de cât sigure rămân redevenţele, de 4,4 miliarde de euro, deoarece concesionarii transnaţionali ştiu cum să aranjeze situaţiile financiare pentru a nu plăti impozit pe profit.

În ultimii 29 de ani, în România, din cele 2.100 miliarde de euro profituri, nu au fost impozitate decât 400 de miliarde de euro, restul, de 1.700 miliarde de euro, au intrat direct în conturile celor care au devenit proprietarii capitalului, prin megahoţiile numite privatizări şi retrocedări, fără a fi impozitate.

Din studiul elaborat de Deloitte mai aflăm, însă, că, până în anul 2060, din apele teritoriale ale României din Marea Neagră ar mai putea fi extrase încă 130 miliarde de metri cubi de gaze. De asemenea, că, până în prezent, s-au găsit gaze numai în partea românească a Mării Negre şi că, de fapt, cantitatea totală de gaze exploatabile din Marea Neagră se ridică la 600 miliarde de metri cubi. Este, deci, foarte posibil ca toată cantitatea de 600 miliarde de metri cubi de gaze să se afle în apele teritoriale ale României.

La preţurile actuale, cele 600 miliarde metri cubi de gaze înseamnă 147,7 miliarde de euro, din care statului român i-ar reveni 15,5 miliarde euro, ca redevenţe, restul, de 132,2 miliarde de euro, urmând să intre în conturile concesionarilor.

  1. Aceasta este valoarea furtului care se pune la cale în Parlamentul României.

132 miliarde de euro. Atât cât ne-ar ajumge să construim toţi cei 8.000 kilometri de autostrăzi şi toţi cei 5.000 kilometri de căi ferate de mare viteză de care avem nevoie.

Cozile de topor aşezate de transnaţionali în Parlamentul ţării urlă pe toate canalele media că ei se luptă pentru creşterea veniturilor bugetului public naţional.

Au „dezbătut” proiectul de lege toată vara, l-au adoptat, l-au trimis la promulgare, Preşedintele României, ştiind precis despre ce este vorba, l-a trimis înapoi, pe motive hilare, l-au trecut, din nou, prin Senatul condus de iniţiatorul furtului, l-au trecut prin comisiile Camerei, care l-au reţăsut fără să schimbe nimic important, a ajuns în plenul Camerei şi din nou la comisii, care, iar, vor revopsi textul, fără să pună vreo piedică furtului.

În realitate, cozile de topor îşi negociază cu transnaţionalii propriile interese, mulţi dintre ei, în frunte cu tartorul lor, oferă cele 130 de miliarde de euro pentru a scăpa de puşcărie.

4 Furtul celor 130 miliarde de euro rezultate din valorificarea gazelor româneşti din Marea Neagră a devenit posibil ca urmare a faptului că activităţile de exploatare a acestei resurse naturale în loc să fie executate de întreprinderi cu capital public românesc au fost CONCESIONATE.

Concesionarea este o formă mascată de expropriere, de trecere a unor bunuri din proprietatea publică, a popoarelor, în proprietatea privată a concesionarilor, de regulă transnaţionali.

În cazul nostru concret, concesionarea exploatării gazelor înseamnă transferul tuturor atributelor proprietăţii – poseseie, folosinţă, decizie – către concesionar, în schimbul plăţii redevenţei şi cu obligaţia de a „da înapoi” zăcământul secătuit. Concesionarul intră în posesia zăcământului, scoate cât vrea şi când vrea, vinde cui vrea şi cu ce preţ vrea, ţine contabilitatea cum vrea şi plăteşte statului român cât vrea.

În România, după 1989, aproape toate întreprinderile create pentru exploatarea resurselor naturale ale ţării au fost distruse sau trecute în proprietatea transnaţionalilor, astfel încât, în prezent, toate resursele naturale sunt exploatate de transnaţionali, prin contracte de concesiune, de pe urma cărora statul român se alege cu nişte redevenţe de barjocură.

  1. În dezbaterea acestui proiect de lege sau făcut tot felul de propuneri care de care mai aberante, privind impozitarea aşa-ziselor venituri suplimentare, împărţirea producţiei între concesionari şi statul român, stabilirea unei taxe fixe de exploatare, indiferent de cantitatea de gaze extrase şi de valoarea acesteia, obligarea concesionarilor să vândă jumătate din producţie în România etc.

Nu există decât o SINGURĂ SOLUŢIE care asigură maximizarea beneficiilor de care se poate bucura poporul român de pe urma exploatării gazelor din Marea Neagră.

Soluţia constă în exploatarea acestei resurse naturale numai de către întreprinderi cu capital public românesc 100%. Aşa cum trebuie să se întâmple cu toate resursele aflate în proprietatea publică, a poporului român.

Dacă Liviu Dragnea şi ai lui sunt, într-adevăr patrioţi, aşa cum declară, şi doresc sincer să maximizeze beneficiile de care se poate bucura poporul român de pe urma exploatării gazelor din Marea Neagră, atunci ei trebuie să renunţe la LEGEA OFFSHORE şi să adopte o lege cu două articole, astfel:

„Art. 1 Resursele naturale ale României, aflate în proprietate publică, nu pot fi explorate şi exploatare decât de regii autonome cu capital public românesc 100%.

Art. 2 În termen de 30 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul va stabili, prin hotărâre,  măsurile necesare pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor articolului 1.”

  1. Desigur, principala măsură pe care ar trebui să o ia Guvernul României în aplicarea proiectului de lege pe care îl propun, pentru restabilirea dreptului de proprietate al poporului român asupra resurselor naturale ale ţării, ar consta în denunţarea imediată a tuturor contractelor de concesiune încheiate de statul român cu firme private pentru explorarea şi exploatarea resurselor naturale, inclusiv a contracteloe de explorare şi exploatare a gazelor din Marea Neagră, toate aceste contracte fiind încheiate prin încălcarea intereselor poporului român.

Ştiu, de pe acum, obiecţiile pe care trădătorii de ţară şi presa aservită lor le vor aduce împotriva acestei propuneri.

Prima obiecţie este aceea că România nu dispune de capacitatea tehnică şi financiară de care este nevoie pentru explorarea şi exploatarea resurselor sale naturale.

A doua obiecţie priveşte despăgubirile „uriaşe” pe care ar trebui să le plătească România ca urmare a denunţării contractelor de concesiune încheiate cu firmele private pentru explorarea şi exploatarea resurselor sale naturale.

Iată răspunsul meu la cele două obiecţii, aplicat, concret, la gazele din Marea Neagră.

  1. În ce priveşte capacitatea tehnică, reamintesc faptul că România a fost prima ţară din lume care a înregistrat oficial o producţie de ţiţei, în anul 1857, urmată la doi ani distanţă de Statele Unite ale Americii.

Tot în anul 1857, românii au construit şi pus în funcţiune prima rafinărie din lume.

Bucureşti a fost primul oraş din lume cu sistem de iluminat public, bazat pe kerosen.

La Câmpina a fost înfinţată prima şcoală de maistri sondori din lume.

România a fost primul exportator de benzină din lume. în anul 1900.

În România, primul proiect petrolier offshore a debutat cu o jumătate de secol în urmă, în anul 1967.

În anul 1975 a fost instalată prima platformă de foraj marin, iar producţia de petrol din Marea Neagră a început în anul 1987.

În anul 1989, România dispunea de şapte platforme de foraj marin, capabile să execute foraje până la adâncimea de 6.000 de metri.

Şase din cele şapte platforme au fost vândute de către PETROM, la sfârşitul anului 2005, după „privatizare”, contra sumei de 100 milioane de dolari SUA.

Toate cele şapte platforme sunt în funcţiune şi execută foraje marine pentru noii lor proprietari.

La sfârşitul anului 1989, mai erau în stadiul de montaj alte două platforme, care au ajuns la fier vechi, „din lipsă de finanţare”, aşa cum s-a întâmplat cu aproape toată industria României.

Toate zăcămintele de gaze din apele teritoriale ale României descoperite până în prezent se află la adâncimi mai mici de 2.000 de metri, deci toate ar fi fost descoperite de platformele de care dispunea statul român în abul 1989, plus cele care ar fi fost construite în ultimii 29 de ani, dacă poporul român nu s-ar fi lăsat tras pe sfoară de autorii loviturii de stat din decembrie 1989 şi nu s-ar fi lăsat deposedat de capitalul pe care îl acumulase până în 1989 şi de cel pe care l-ar fi putut acumula în ultimii 29 de ani.

  1. În ce priveşte capacitatea financiară, să dăm cuvântul cifrelor.

Anul trecut, 2017, România a realizat un PIB de 188 miliarde de euro. Aşa cum confirmă şi datele publicate de Banca Naţională a României, în România, profiturile reprezintă 60% din PIB. Asta înseamnă că, în 2017, din PIB-ul de 188 miliarde de euro, 113 miliarde de euro au fost profituri.

Conform raportului execuţiei bugetului general consolidat publicat de Ministerul Finanţelor Publice, în anul 2017, impozitul pe profit a fost de 14,7 miliarde de lei, adică 3,2 miliarde de euro. Aceasta înseamnă că, în 2017, din cele 113 miliarde de euro profituri, au fost impozitate numai 20 miliarde de euro, adică 18%, restul, de 93 de miliarde au fost furate, ca şi în toţi anii anteriori.

Anul acesta, 2018, cu o creştere de 4% faţă de anul anterior, PIB-ul României ar putea ajunge la 195 miliarde de euro, din care 117 vor fi profituri, iar din acestea vor fi furate 96.

Anul viitor, 2019, cu o creştere de 3% faţă de anul anterior, PIB-ul României ar putea ajunge la 200 miliarde de euro, din care 120 vor fi profituri, iar din acestea vor fi furate 98

Dacă, acum, până la sfârşitul acestui an, Liviu Dragnea şi ai lui ar adopta Legea Cojocaru şi ar introduce impozitul progresiv pe marile proprietăţi, în anul 2019, la bugetul public naţional, respectiv la Fondul Naţional de Capital Distributiv, s-ar colecta, în plus, 20% din PIB-ul de 200 miliarde de euro, adică suma de 40 de miliarde de euro, mai puţin de jumătate din banii care fără Legea Cojocaru, vor intra în conturile oligarhilor postdecembrişti, dar mult mai mult decât toate cele 18 miliarde de euro care sunt necesare pentru punerea în valoare a celor 170 miliarde de metri cubi de gaze din Marea Neagră.

Evident, cele 18 miliarde nu vor fi cheltuite, toate, în primul din cei 22 de ani care, conform  estimărilor specialiştilor Deloitte, vor fi necesari pentru exploatarea celor 170 miliarde de metri cubi de gaze, ci numai o mică parte, inclusiv cele 100 de milioane de euro, cu care am putea răscupăra cele şapte platforme pe care le-am construit înainte de 1989.

Capacitatea financiară a României este mult mai mare decât cea cerută de exploatarea zăcămintelor de gaze din Marea Neagră în beneficiul poporului român.

Bani avem, dar ne sunt furaţi.

Problema fundamentală a poporului român, în acest moment, este oprirea robinetului prin care veniturile (banii) create de el sunt tranferate în afara ţării.

  1. În ce priveşte despăgubirile pe care statul român ar trebui să le plătească concesionarilor pentru denunţarea contractelor prin care aceştia au devenit proprietarii de facto ai bogăţiilor subsolului românesc, răspunsul îl găsim chiar în studiul elaborat de către specialiştii Deloitte pentru uzul acestor concesionari.

Pe lângă estimările lor privind indicatorii tehnico-economici ai exploatării gazelor naturale din Marea Neagră pentru perioada 2018-2040, spcialiştii Deloitte ne prezintă şi situaţia acestor indicatori în trecut, în perioada 2000-2017.

Din această situaţie, aflăm că, în perioada 2000-2017, concesionarii implicaţi în exploatarea zăcămintelor de hidrocarburi din Marea Neagră, au cheltuit, în total, 4,7 miliarde de euro, din care, 2,8 miliarde investiţii şi 1,9 miliarde cheltuieli operaţionale.

Nu ni se dau date cu privire la valoarea producţiei extrase, dar ni se spune că veniturile generate de concesionari la bugetul statului român ar fi fost de 3,4 miliarde de euro şi ni se precizează că normele fiscale din perioada 2000-2017 rămân valabile şi pentru perioada 2018-2040, astfel că putem deduce că valoarea producţiei realizată de concesionari în perioada 2000-2017 a fost de cel puţin 6,8 miliarde de euro, cu un profit brut de cel puţin 2,1 miliarde de euro.

Deci, în ultimii 29 de ani, concesionarii resurselor noastre naturale nu au făcut numai cheltuieli, ci au realizat şi venituri, inclusiv profituri substanţiale.

Dacă statul român devine cu adevărat suveran şi cu adevărat al românilor şi conducerea lui se înconjoară de cei mai buni specialişti de care dispunem vom câştiga orice dispută în justiţie cu cei care au devenit proprietarii ţării prin contracte nedrepte.

Sumele pe care, eventual, ar trebui să le plătim pentru a redeveni stăpâni pe ţara noastră, pe capitalul creat de noi, pe teritoriul nostru naţional, pe resursele naturale ale acestui teritoriu, sunt infime, dacă le raportăm la avuţia pe care o creăm şi de care suntem deposedaţi prin sistemul juridic şi financiar care ne este impus de ocupantul străin, în complicitate cu cozile de topor instalate la conducerea statului.

Mafia financiară transnaţională este, într-adevăr, foarte puternică.

Singura forţă care o poate învinge este poporul UNIT, indiferent de mărimea acestuia.

A se vedea exemplul dat de Islanda.

Poporul român poate opri furtul celor 130 miliarde de euro generate de exploatarea gazelor din Marea Neagră, ca şi a multor altor miliarde de euro create prin munca sa.

Oprirea adoptării LEGII OFFSHORE şi adoptarea proiectului de lege propus de mine mai sus ar trebui să-i determine pe români să se UNEASCĂ, să iasă în pieţele publice şi să nu plece de acolo până nu câştigă această bătălie.

                                                                                                         Constantin COJOCARU

                                                                                                            14 octombrie 2018

DAN PURIC,DESPRE GLOBALISM,INTERNATIONALISMUL NEOMARXIST SI TRADATORII ROMANIEI!

14 oct.

                        Despre Dileme și Certitudini România a intrat încet […]

 

                      Despre Dileme și Certitudini

România a intrat încet și sigur în planul acesta al distrugerii ei, al vătămării ei în forul cel mai interior al ei și anume, cum spunea părintele Stăniloae, în structura sau arhitectura ei sufletească…

Pilonii de rezistență ai aces­tui neam sunt distruși, asta contează mult mai mult decât dacă ai lua teritorii, bogății… României i se confiscă pe zi ce trece felul ei de a fi, i se distor­sionează trăirile, i se modifica firea, fibra creștină. Sunt mutații care se văd deja.

Este clar, este o agresare din toate punctele de vedere, o agresiune politică, economică, dar și la nivel de mentalitate, de credință. Este o Românie agonică, crucificată.

România ca stat nu mai există, decât formal. Își mimează penibil competențele, dar dacă vrea să și le manifeste este complet paralizată. Asta s-a și vrut de către cei care au creat UE. Este în fond unda de șoc târzie a comunismului, care ne-a sur­prins pe toți crezându-l că el a murit. Acum este o altă etapă…

Globalizarea este o altă etapă, a comu­nis­mului, iar România este din nou supusă în mod lent unui experiment, letal pentru ea, din nefericire, de aceasta dată. Presiunii ideologice, mutilărilor, mal­tra­tărilor, asasinatelor, formelor de tortură, tuturor aces­tora, noi întotdeauna le-am răspuns prin cre­dință.

Acum însă, asistăm la o diluare a credinței, la o confuzie generală și la faptul că ne-a dispărut capa­citatea de a dăinui. Suntem într-o situație tragică, fără precedent în istoria neamului nostru. Avem stat improvizat permanent, cu guverne mario­netă care sunt schimbate în funcție de interesele marilor puteri internaționale, deci, în concluzie, nu mai avem stat, căci statul ar trebuie să apere inte­re­sele naționale, și nu a unui grup de oameni, așa cum spunea Herder. Și pornind de aici, ce nu mai avem? Ceva foarte grav, nu mai avem intelectuali creștini, care să apere biserica și valorile fundamentale ale acestui neam.

Ce avem în schimb aproape la nivel de inflație? O masă de opor­tuniști fripturiști, intelectuali ascultători care cântă cu spor pe claviatura dezacor­dată a noii partituri internaționaliste, fără șansa de a mai scoate o notă adevărată. Poate că există în țara aceasta o intelec­tualitate ascunsă, de cea mai bună calitate, dar care nu a fost niciodată încurajată să formeze o opinie publică. Între cele două războaie de pildă, intelec­tualitatea era brațul întins al bisericii. Erau intelec­tuali creștini care apărau felul de a fi românesc.

As­tăzi, avem intelectuali plătiți parcă să asasineze țara, să o lovească în temeliile ei funda­men­tale pentru a avea, în fond, niște avantaje mate­riale efe­mere. Datorită acestora, poporul ro­mân nu mai are certitudini, are dileme. Poți să faci exerciții socratice asupra cunoașterii în general, dar nu asupra jertfei unui popor. Emil Cioran se întreba când a apărut licheaua de român, și-și răspundea tot singur, gândindu-se că fibra autentică a fost profund modificată de acea mie de ani de năvăliri barbare, care în timp au dat rodul acesta nefericit de român degenerat, ce a subminat dintotdeauna calitatea de a fi român în lume.

B.P. Hasdeu spunea că: „Viermii cei mai periculoși nu sunt cei din afară, ci aceia care se formează în însuși corpul nostru cangrenat“, iar „bietul“ Eminescu se gândea la acele lovituri date de istoria cruntă în coloana vertebrală a acestui neam: influența fanariotă, elementul alogen: nu străinul în general care ne-a adus și lucruri bune, ci cel care a lucrat premeditat întru degenerarea și exploatarea noastră, precum și acele alte idei nefericite din Occident, și aici nu este vorba de influența profund civilizatoare a Occidentului pe care întotdeauna am recunoscut-o, ci periculoasa corupere a noastră cu anumite idei putrede care nu se potriveau atunci, ca și acum, dacă stăm să ne gândim, deloc cu structura noastră sufle­tească.

Asimilându-le forțat ne-au creat un proces tragic de îmbătrânire prematură. Așa gândea el, disperat fiind de începutul unei degenerări masive în felul de a fi românesc. Nu este vorba să te vezi pur în fața istoriei, ci este vorba de a vedea că noi, românii, cu păcatele noastre, am avut totuși un fel de a fi nobil în lume, care în timp a primit lovituri substanțiale, ce a împărțit condiția românească în două planuri de existență între care nu există nicio negociere. Și aici mi-aduc aminte de vorba părintelui Steinhardt: „ro­mânul are două verbe, din care țâș­nesc două atitu­dini în fața vieții, a răzbate și a te des­curca.“ Primul aparține martirului român, cel care trece prin sufe­rință și o transfigurează, iar cel de-al doilea aparține lichelei românești, adaptată tot­deauna sublim la mediu, a cărei vocație este su­pra­viețuirea și profitul. Și dacă cea dintâi ne-a creat no­ble­țea firii noastre de a fi urcându-ne spre Dumnezeu, cea de-a doua a subminat și subminează în con­ti­nuare românitatea noastră.

Să supra­pu­nem peste asta dorința interna­țională de astăzi de a face o penibilă și falsă horă a unirii, în dublă contradicție, cu noi și cu alții. Noul cosmopolitism reînviat, de tip euro­pean, este absurd și pervers, aducându-mi amin­te de remarca unui om inteligent față de această pro­punere colectiv-interna­ționalistă: „Să înțeleg că eu trebuie să fiu fidel soției mele, pe când dumneata îmi propui să fiu fidel soției dumitale“.

Cât de greu este să fii, în lumea de astăzi, român. Ni s-a indus frica de propria noastră iden­titate până la paroxismul acestei cumplite stări, care a dus la rușinea de a fi român. Suprapuneți dimen­siu­nea acută a acestei cumplite boli sufletești con­tem­porane cu dimensiunea ei cronică și atunci veți descoperi cât de adevărată a fost expresia acelei tragice conștiințe a neamului nostru, numită Mihai Eminescu, când a spus că „Tara (carența) cea mai mare a poporului român este lipsa încrederii în sine“.

Așezați sub remarca aceasta cutremurător de adevărată, ființa zdrobită în per­ma­nență a românului și veți da de izvorul neîncrederii lui permanente în sine. Acest gol fatal care ne putea scoate în istorie, a fost în schimb salvat în veac printr-un singur lucru: incredibila lui consecvență în propria-i credință în Dumnezeu. Și totuși pentru alții astăzi nu mai este oportun să fii român. Numărul lor se mărește tacit pe zi ce trece. Nu este o noutate. Aces­te devieri de la pro­pria condiție s-au mai în­tâmplat în istoria noas­tră. Îmi aduc aminte tot de ceea ce spunea într-un discurs al său, B.P. Hașdeu: „Noi am dori a lucra românește, zice oftând cos­mopolitul mascat, dar nu e oportun!“. Și tot mai de­parte genialul român basa­rabean completează: „Ne­mic mare în lume n-a prins rădăcină fără să fi avut martiri. Dacă apostolii lui Christ judecau că nu era opor­tun să se expună la tortură, omenirea ar fi ido­latră până astăzi… cine se teme a fi român totdeauna, sub pretext de oportu­ni­tate, nu e român niciodată“. Ca apoi, pe cerul confuz și încețoșat al țării să apară expresia lui profetică aducătoare de lumină: RO­MÂNUL NU MAI EXISTĂ DE ÎNDATĂ CE ÎNCE­TEAZĂ SĂ FIE ROMÂN.

Așa erau ei atunci, marii români, radicali și absoluți din dragoste de țară. Din nefericire specia aceasta de român care își declină în mod major condiția, a dis­părut astăzi. La nivel de con­știință națională, inte­lectualii noștri de azi, ali­niați cuminți la directivele Noii Ordini Interna­țio­nale, sunt, în comparație cu această rasă superioară de români dispărută, niște adevărați pitici morali. Cum să perceapă ei acea ma­ximă intensitate de trăire care l-a făcut pe Eminescu să exclame: „SAU ȚARA ACEASTA SĂ FIE ÎN ADEVĂR ROMÂNEASCĂ, SAU NICI NU MERITĂ SĂ FIE!“. Acesta este actul de naș­tere al conștiinței noas­tre de sine. De la acest strigăt al firii noastre că­tre absolut, toți românii mari care au urmat și-au declinat firesc în termeni majori condiția de a fi români.

                                                                                                                             Dan PURIC

Sursa: Revista „CERTITUDINEA

SURSA:justitiarul.ro/

%d blogeri au apreciat asta: